PREDICATUL

DEFINIŢIE : partea principală de propoziţie care arată ce face, ce este,

cine este, cum este subiectul

Cum afli corect predicatele

CITEŞTI FRAZA, până înţelegi sensul comunicării

SUBLINIEZI VERBELE LA MODURI PERSONALE

ADVERB PREDICATIV (exemple : poate, probabil, firește, desigur)

3. CERCETEZI FRAZA – dacă are
INTERJECŢIE PREDICATIVĂ(exemple : iată, uite, hai)

PREDICAT INCOMPLET EXPRIMAT

[uneori cu o parte a lui subînţeleasă]
4. AI ÎN VEDERE ŞI SITUAŢIILE PREDICAT NOMINAL INCOMPLET
la nivel de propoziţie
PREDICAT SUBÎNŢELES

5. CÂND EŞTI SIGUR DE NUMĂRUL PREDICATELOR, LE SCOŢI, ÎN COLOANĂ, SUB TEXT

(numerotate în ordinea din frază)

6. JUDECI APOI FIECARE VERB

- dacă e verb predicativ;
- dacă e verb copulativ – cauţi numele predicativ;
- dacă formează o locuţiune verbală (a luat-o la fugă);
- la ce diateză este
- atenţie la diateza pasivă (se formează cu verbul auxiliar a fi și admite un complement de
agent – Fusese sunat de ...!
- nu uita pronumele reflexiv care este morfem al diatezei reflexive (se, își sunt întotdeauna
pronume reflexive... Atenție! mă, m-, te, ți-, ne, vă, v- pot fi pronume reflexive doar dacă au
aceeași persoană cu subiectul – Eu mă spăl. Tu te duci. Noi ne privim. Voi vă supărați.)
- nu sublinia în predicat formele neaccentuate de pronume personal ! (spre exemplu: îl, o, îi,
le, mă, m-, te, ți-, ne, vă, v-)
- la ce mod şi timp este
- atenţie la formele compuse cu verbul auxiliar “a fi” !
- nu confunda cu verbul copulativ “a fi” !
dacă e o formă populară, trece în paranteză forma literară
Atenţie la viitorul popular de la indicativ! Nu confunda cu modul conjunctiv – o să plec = voi pleca)
- dacă are negaţie, se ia cu verbul-predicat
dacă e verb impersonal (a trebui, a plăcea) sau expresie verbală impersonală (e bine)

7. IDENTIFICĂ MENTAL SUBIECTELE – [eviţi multe confuzii]

8. VERIFICĂ ŞI CU ÎNTREBAREA [Ce se spune despre subiect? Ce face subiectul?]

9. PRECIZEAZĂ FELUL PREDICATELOR (verbal sau nominal)

 PREDICATUL VERBAL
CE FACE SUBIECTUL?
ESTE EXPRIMAT PRIN:

1. VERB PREDICATIV LA MOD PERSONAL

[indicativ, conjunctiv, condiţional – optativ, imperativ]

diateza merg, să cânt, aş fi auzit, voi fi mers

activă să fi citit, mersesem, ai fi alunecat

diateza sunt condus [de cineva] , am fost însoţită [de cineva]

pasivă să fi fost auziţi [de cineva] , vom fi căutaţi [de cineva]

diateza m-am gândit, vă jucaţi, se amuză

reflexivă nu şi-ar fi închipuit, să ne fi gândit

2 LOCUŢIUNE VERBALĂ LA UN MOD PERSONAL

[indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ]

diateza a luat foc, o vom lua la fugă, bagă de seamă!

activă vom sta de vorbă, nu mă bate la cap, îi venise de hac

diateza sunt puşi sub urmărire [de cineva] , nu vom fi băgaţi în seamă [de cineva]
pasivă erau purtaţi de nas [de cineva] , fuseseră puşi pe gânduri [de cineva]

diateza nu şi-au adus aminte, îmi dau seama, îţi baţi joc
reflexivă se ia la harţă, pune-te cu burta pe carte!, se luase la trântă

3 ADVERB PREDICATIV [care nu poate fi precedat de “a fi”]

care e pus în situaţie predicativă când e urmat de conjuncţia “că”
(care induce o propoziţie subordonată)

poate / că …, desigur / că …, negreşit / că …, fireşte / că …,

pesemne / că …, bineînţeles / că …, aproape / că …,

4 LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ PREDICATIVĂ

care e pusă în situaţie predicativă când e urmată de conjuncţia “că”

fără îndoială / că …, fără doar şi poate / că …,

cu siguranţă / că …, de bună seamă / că …,
5 INTERJECŢIE PREDICATIVĂ –
care sugerează o acţiune, deci e folosită în locul unui verb

Copilul buf! Din copac.

Hai cu mine!
6 PREDICAT VERBAL INCOMPLET EXPRIMAT

Răzeşii au fost urgisiţi / şi supuşi de alţii, / dar s-au ţinut cu tărie. /

7 PREDICAT VERBAL SUBÎNŢELES

Fânul / cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiţă / era răvăşit de jur împrejur /
şi Păunaş  nicăieri.
 PREDICATUL NOMINAL

CUM ESTE? CE ESTE? CINE ESTE? CARE ESTE?

ESTE? SUBIECTUL
[AL, A, AI, ALE] CUI
SUNT? (sau alt verb copulativ în întrebare)

1. PREDICATUL NOMINAL ESTE ALCĂTUIT DIN DOUĂ PĂRŢI

VERBUL COPULATIV + NUMELE PREDICATIV

[la un mod personal] care poate fi exprimat prin:
a deveni totdeauna copulativ substantiv
pronume în N, G, D, Ac
a fi a se arăta ATENŢIE! numeral
a părea a se face adjectiv în N cu prepoziţie
a însemna a se dovedi
a constitui a se crede Aceste verbe infinitiv
a reprezenta a se ţine au şi valoare participiu adjectivizat
a ajunge a se da predicativă verb la modul
a rămâne a se simţi [vezi fişa supin
a sta a se chema VERBUL!] gerunziu acordat
a ieşi a se numi adverb [de obicei cu prepoziţie]
a arăta a se naşte interjecţie

2. PREDICAT NOMINAL EXPRIMAT PRIN EXPRESII VERBALE IMPERSONALE

[constituite din verbul “a fi” sau “a părea” + un nume predicativ]

este bine / că , este rău / să , este uşor / să , este greu / să , este sigur / că
este posibil / să , este firesc / să ,este destul / că , este cuminte / să
este frumos / să , este adevărat / că , este de mirare / că , este de prisos / să
este de ajuns / că , e mult / să , este puţin / să , e ceva / să , e una / să
este alta / să , e necesar / să , pare simplu / să , e interesant / că

3. PREDICAT NOMINAL INCOMPLET EXPRIMAT ( se subînțelege verbul este)

- cu verbul copulativ “a fi” subînţeles şi numele predicativ exprimat prin ADVERB
 sigur,  bine, destul,  de prisos

- cu verbul copulativ “a fi” subînţeles şi numele predicativ exprimat prin INTERJECŢIE

 vai de el !

- cu verbul copulativ “a fi” subînţeles şi numele predicativ

exprimat prin ALTĂ PARTE DE VORBIRE

- E bună lucrarea ?
-  Bună!

4. PREDICAT NOMINAL INCOMPLET LA NIVEL DE PROPOZIŢIE CU PREDICATIVA ÎN FRAZĂ

El era 1/ cum mi l-am închipuit 2/ (cum era el?)

2 – prop. subord. Predicativă ( are ca regent un verb copulativ era )