Atributul

Definiție: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, sau un
substitut (înlocuitor) al acestuia(pronume sau numeral cu valoare substantivală).
Elevul silitor ia note mari.
Întrebările atributului:
●care? - Elevul premiant este felicitat de toți.
●ce fel de? - Mâncarea de vinete este gustoasă.
●al,a,ai,ale cui? - Temele elevului sunt corecte.
●cât?câtă?câți?câte? - Opt fete au participat la olimpiadă.

Atributul poate fi exprimat prin:

- adjectiv → Primăvara veselă a venit. atribut (atribut adjectival)
Pomii înfloriți îmi plac. atribut (atribut adjectival)
- numeral cardinal cu valoare adjectivală → Doi elevi au sosit. atribut (atribut adjectival)
- numeral cardinal cu valoare substantivală → Coletele celor doi au sosit. atribut (atribut
substantival)
- numeral ordinal cu valoare adjectivală → Al doilea elev a sosit. atribut (atribut adjectival)
- numeral ordinal cu valoare substantivală → Coletele celui de-al doilea au sosit. atribut
(atribut substantival)
- substantiv propriu → Părinții lui Andrei sunt medici. atribut (atribut substantival)
- substantiv comun → Compotul de vișine este foarte gustos. atribut
(atribut substantival prepozițional, deoarece este însoțit de prepoziție)
- pronume personal → Tatăl lui este inginer. atribut (atribut pronominal)
Cadoul de la el a fost impresionant. atribut
(atribut pronominal prepozițional - când pronumele este precedat de prepoziție)
- pronume personal de politețe → Observația dumnealui a fost mai bună. atribut
(atribut pronominal)