NU CONFUNDA funcțiile sintactice !!!!

Pentru a nu greși verifică de fiecare dată

1. punând întrebarea specifică acelei funcții (trebuie știute foarte bine! )
2. fii atent(ă) pe lângă cine se pune întrebarea - regentul (este ffff. important)

Numele predicativ (NP)

(determină un verb copulativ)
El este Mihai. – cine este?
Astea sunt păsări. – ce sunt?
Discuția este despre voi. – despre cine este?
Mihai este frumos. – cum este?
Cartea este a colegei. – a cui este?
Lupta este contra hoților. contra cui este?
Reușita este datorită părinților. - datorită cui este? Reușita datorită părinților a fost răsplătită. – care reușită? ATRIBUT în D.
Buchetul este de lalele. – de care este?
El este în casă. Vine Mihai. – cine vine ? SUBIECT
Văd păsări. – ce văd ? COMPL. DIRECT
Discutăm despre voi. – despre cine discutăm? COMPL. prepoz.
Discuția despre voi. – care discuție? ATRIBUT prepoz.
Mihai scrie frumos. – cum scrie ? CIRC. de MOD
Cartea colegei e nouă. – a cui carte? ATRIBUT genitival fără prep.
Lupta contra hoților. care luptă? ATRIBUT genitival prepoz.
Am reușit datorită (mulțumită, grație) părinților. - datorită cui am
reușit? COMPL. prepoz. în D
Buchetul de lalele este mare. – care buchet? ATRIBUT prepoz.
 (regent: substantiv/ pronume/ numeral) ATRIBUT SUBSTANTIVAL (întrebări: care?, ce fel de?, a, al, ai ,ale cui?)
caz N caz Ac caz G caz D (mai rar)
(Apoziție = cu prepoziție specifică cu prepoziție specifică fără prepoziție cu prepoziție specifică fără prepoziție
explicație
suplimentară)
Andrei, colegul Cartea de la Cartea din fața Cartea colegului Reușita datorită Acordarea de
meu de bancă, este colegul meu este colegului meu este meu este bună. colegului meu mi- bursă colegului
înalt. bună. bună. (a cui carte? – a a adus laude meu a fost ceva
(care Andrei? - (care carte? – de la (care carte? – din fața colegului) multe. bun.
colegul) colegul) colegului) (care reușită? – (cui bursă? –
datorită colegului) colegului)

Glorie eroilor
neamului!
(cui glorie? – eroilor)

El este domn
Moldovei.
(cui domn? –
Moldovei)
 (regent: verb copulativ) NUME PREDICATIV (întrebări: cine?, ce?, a, al, ai ,ale cui?)
caz N caz Ac caz G caz D
cu prepoziție specifică cu prepoziție specifică fără prepoziție cu prepoziție specifică

Andrei este colegul meu Cartea este pentru El este împotriva Cartea este a Reușita mea este
de bancă. colegul meu. colegului meu. colegului meu. datorită colegului meu.
(cine este Andrei? - colegul) (pentru cine este cartea? (împotriva cui este el? – (a cui este cartea? – a (datorită cui este reușita? –
– pentru colegul) împotriva colegului) colegului) datorită colegului)
Andrei este elev.
(ce este Andrei? - elev)

Asta înseamnă respect.

(ce înseamnă asta? -
respect)
 CONFUZII în aflarea funcției sintactice datorită întrebării – CE ?
(regenți: verb impersonal predicativ) (regent: verb personal=predicativ)
SUBIECT (caz N) COMPLEMENT direct (caz Ac)
– ce? – ce?
Se aude soneria. (ce se aude? soneria) Am auzit soneria. (ce am auzit? soneria)
S-a aflat data la care vom pleca. (ce s-a aflat? data) Am aflat data la care vom pleca. (ce am aflat noi? data)
A fost omis adevărul. (ce a fost omis? adevărul) Am omis adevărul. (ce am omis eu? adevărul)
Se vor anunța câștigătorii.
Mă miră asta. (ce miră? asta)
Mă bucură vestea dată de tine. (ce bucură? vestea)
Nu-mi convine nota luată. (ce nu convine? nota)
Îmi place cartea primită. (ce place? vestea)
Ne trebuie o carte. (ce trebuie? vestea)
Mă doare mâna. (ce doare? mâna) Poate alerga repede. Eu pot scrie. Tu poți cânta frumos.
(ce poate el? a alerga, a scrie, a cânta)
Se poate face o plimbare până în larg. (ce se poate? a face)
Se poate discuta cu el. (ce se poate? a discuta)
Îmi vine a plânge. (ce vine? a plânge)
(regent: verb copulativ)
NUME PREDICATIV (– ce?, caz N)
Andrei este doctor. Andrei este elev. (ce este?)
Asta înseamnă respect. (ce înseamnă?)
 CONFUZII în aflarea funcției sintactice datorită prepozițiilor pe, pentru, la, de

Cd C. prepoz. A.prepoz. Circ. de loc

Îl văd / aud / cunosc/ Mă bazez/ Mă bizui / Contez Cartea de pe bancă este a lui. Cartea este pe bancă.
știu/ cred pe Mihai. pe colegii mei.
M-am supărat pe voi. A căzut de pe bancă.
Pariez pe calul tău.

Circ. de loc C. prepoz. A.prepoz. A.prepoz.

Merg la mare. Se gândește la el. Cartea de la școală e bună. Donația pentru Mihai e
gata.
Circ. de cauză Circ. de scop C. prepoz. NP
Mă ceartă pentru ei. Învăț pentru examen. Donăm pentru Mihai. Cartea este pentru el.
Circ. de cauză C.de agent C. prepoz. A.prepoz.
Am amorțit de frig. Am fost sunată de ei. El este capabil de reușită. Cartea de povești e bună.
Mi-am amintit de tine.
NP
Cartea este de povești.
 1. prepoziția pe
(regenți: verb personal la mod predicativ sau nepredicativ, (regent: verb personal=predicativ)
interjecție predicativă)
COMPLEMENT
COMPLEMENT direct prepozițional
(pe cine?)
(pe cine?)
Îl cunosc pe colegul tău. (mai rar)
(pe cine cunosc? – pe colegul, pe el îl) Mă bazez pe colegii mei.
(pe cine mă bazez? – pe colegi)
Văzându-l pe Mihai, a strigat.
(pe cine văzând? – pe Mihai) M-am supărat pe colegii mei.
(pe cine m-am supărat? – pe colegi)
Uite-o pe fata vecinului.
(pe cine uite? – pe fata, pe ea o) Pariez pe calul tău.
(pe cine pariez? – pe cal)

(regent: verb personal=predicativ) (regent: substantiv)

CIRCUMSTANȚIAL de LOC (caz Ac) ATRIBUT prepozițional (caz Ac)
Cartea stă pe masă. Cartea de pe masă.
(unde stă? – pe masă) (care carte? – de pe masă)
 2. prepoziția pentru
(regent: verb personal=predicativ)
COMPLEMENT
prepozițional (pentru cine?)
Am cumpărat flori pentru mama.
(pentru cine am cumpărat? – pentru mama)
(regent: verb copulativ)
NUME PREDICATIV
(pentru cine?)
Florile sunt pentru mama.
(pentru cine sunt? – pentru mama)

(regent: verb personal=predicativ) (regent: substantiv)

CIRCUMSTANȚIAL de SCOP ATRIBUT prepozițional
(pentru ce? care este scopul) (care?)
Eu învăț pentru examen. Florile pentru mama sunt frumoase.
(cu ce scop învăț? – pentru examen) (care flori? – pentru mama)

(regent: verb personal=predicativ)

CIRCUMSTANȚIAL de CAUZĂ
(pentru cine? din ce cauză?)
M-a certat pentru voi.
(pentru cine m-a certat? – pentru voi)
 3. prepozițiile care cer caz dativ - grație, datorită, mulțumită
(regent: verb copulativ) (regent: substantiv)
NUME PREDICATIV ATRIBUT prepozițional
(datorită cui?) (care?)
Reușita mea este datorită mamei. Reușita datorită mamei mi-a adus zâmbete pe față.
(datorită cui este? – datoriță mamei) (care reușită? – datoriță mamei)

(regent: verb personal=predicativ)

CIRCUMSTANȚIAL de CAUZĂ
(datorită cui?)
Datorită mamei am reușit la examen.
(datorită cui am reușit? – datoriță mamei)

4. prepozițiile care cer caz genitiv - contra, împotriva

(regent: verb copulativ) (regent: substantiv)
NUME PREDICATIV ATRIBUT prepozițional
((împotriva / contra cui?) (care?)
Elevii sunt împotriva regulamentului. Lista împotriva regulamentului nu a fost semnată de nimeni.
(împotriva cui sunt? – împotriva regulamentului) (care listă? – împotriva regulamentului)

(regent: verb personal=predicativ)

COMPLEMENT
prepozițional (împotriva/ contra cui?)
ex: Vaporul nu poate înainta contra vântului. (contra cui nu
poate? – contra vântului)
 Circ. de loc → subst. precedat de prepoziție în Ac
(determină un verb predicativ)
Cartea mea e (se află) pe masă. (unde e cartea?)
Jucăriile sunt în pod. (unde sunt jucăriile?)
Bradul a fost adus din grădină. (de unde a fost adus?)
Circ. de loc → adverb de loc
(determină un verb predicativ)
Acolo e (se află) o ușă deschisă. (unde e?)
Acasă e mai bine. (unde e mai bine?)
Circ. de timp → adverb de timp
(determină un verb)
Azi am fost la școală. (când am fost?)
Odinioară ascultam povești. (când ascultam?)
Atribut substantival prepozițional → subst. în Ac
(determină un subst)
Cartea de pe masă e a mea. (care carte?)
Jucăriile din pod sunt stricate.(care jucării?)
Bradul din grădină e înalt. (care brad?)
Atribut adverbial → adverb de loc
(determină un subst)
Ușa de acolo e deschisă. (care ușă?)
Pâinea de acasă e mai bună.(care pâine?)
Atribut adverbial → adverb de loc
(determină un subst)
Ziua de azi a fost frumoasă.(care zi?)
Poveștile de-odinioară erau mai frumoase. (care
povești?)
 NU CONFUNDA funcțiile verbelor la forme verbale nepersonale (nepredicative) !!!!
SUBIECT ATRIBUT verbal NP COMPLEMENT direct
(determină un subst) (+ vb cop → PN) (determină un verb)
verb la infinitiv
E ușor a scrie/a canta/ Dorința de a picta Dorința mea este de a Poate cânta/ scrie/ desena ușor.
a desena. (ce e ușor?) tablouri este a mea. picta tablouri. (ce poate?)
(care dorință?) COMPLEMENT prepozițional
Îmi place a face sport
zilnic. (ce place?) Se gândește la a da un mesaj. (la
ce se gândește?)
verb la supin
De spus e ușor, de Creionul de/pentru Pixul este de/pentru Găsește de scris.(ce găsește?)
făcut e mai greu. (ce e desenat e rupt. (care scris. Îmi aduce de mâncat.(ce aduce?)
ușor/greu?) creion?) Cartea este de/pentru Caută de lucrat.(ce caută?)
Carte de/pentru citit. citit.
(care carte?) COMPLEMENT prepozițional
M-am săturat de așteptat. (de ce
m-am săturat?)
SUBIECT ATRIBUT verbal NP COMPLEMENT direct
(determină un subst) (+ vb cop → PN) (determină un verb)
verb la gerunziu ( nu se acordă cu substantivul)
Se aude A desenat o fată Aud plouând.(ce aud?)
cântând/tunând. plângând/ Aud cantând muzica dincolo.(ce
(regent: vb impersonal un soare zâmbind/ aud?)
reflexiv)
o apă curgând/ Auzim povestindu-se despre o
legendă.(ce auzim?)
regi urcând pe tron/
niște scări coborând/
A văzut niște coșuri COMPLEMENT prepozițional
fumegând.
S-a plictisit așteptând.(de ce s-a
Câinii lătrând l-au plictisit? – așteptând)
speriat.
Mă satur tot așteptând.(de ce mă
Mă impresionează o satur?- așteptând)
fată plângând. Aud E sătul privindu-se în oglindă.(de
viţei mugind. ce e sătul?)

CIRCUMSTANȚIAL de CIRCUMSTANȚIAL de ATRIBUT ADJECTIVAL

MOD TIMP
Cântă atingând clapele Trecând prin parc , a (având valoare
ușor. (cum cântă?) zărit-o. ((când a zărit- adjectivală, verbul la
Merge împiedicându- o?) gerunziu se acordă în
gen, nr, caz cu subst pe
se. (cum merge?)
care îl determină))
Frunze tremurânde (ce
fel de frunze?)
Hornuri fumegânde
(ce fel de hornuri?)
 A.pron. genitival → pron. personal
(pron. personal nu devine NICIODATĂ adjectiv,
deși determină un subst)
(ține locul unui substantiv – stă in caz G)
Cartea lui e mai bună. (a cui carte?)
Pixul ei e mai bun. (al cui pix?)
Cărțile lor sunt mai bune. (ale cui cărți?)
Părinții lor sunt mai buni. (ai cui părinți?)
C.ind.→ pron.pers în caz D
(ține locul unui substantiv, determină un vb)
Le-am dat lor cărțile.(cui le-am dat?)
I-am dat lui/ei cartea.(cui i-am dat?)
A.pron. genitival → pron. posesiv
(ține locul unui substantiv – stă in caz G)
Cartea alor mei e mai bună. (a cui carte?)
Pixul alor tăi e mai bun. (al cui pix?)
Casa alor săi e mare. (a cui casă?)
Cărțile alor noștri sunt mai curate.(ale cui cărți?)
A.pron.genitival → pron.
A.adj. → adj. pron. posesiv
(pron posesiv devine adjectiv când determină un subst)
(are calitatea de însușire a substantivului – se acorda in gen, nr si caz cu subst pe
care il determina)
Cartea mea/ta/sa e mai bună. (care carte?)
Pixul meu/tău/său e mai bun. (care pix?)
Cărțile mele/tale/sale sunt mai bune. (care cărți?)
Părinții mei/tăi/săi sunt mai buni. (care părinți?)
C.ind. → pron.posesiv în caz D
(ține locul unei însușiri, determină un vb)
Le-am dat alor tăi/ alor săi/ alor mei cartea.(cui le-am dat?)
A.adj. → adj. pron. posesiv
(are calitatea de însușire a substantivului – se acorda in gen, nr si caz cu subst)
Cartea mea/ta/sa e mai bună.(care carte?)
Pixul meu/tău/său e mai bun.(care pix?)
Cărțile mele/tale/sale sunt mai bune. (care cărți?)
Părinții mei/tăi/săi sunt mai buni. (care părinți?)
A.adj. → adj.pron.
 ((determină un subst - ține locul unui substantiv – stă in caz G)
Colegul acesteia e vecinul meu. (al cui coleg?)
Cărțile acestuia sunt la mine. (ale cui cărți?)
Casa fiecăruia trebuie reparată. (a cui casă?)
Copiii cărora sunteți voi? (ai cui copii?)
Oamenii/ ale căror meserii.../ (meseriile
oamenilor)
O mamă/ a cărei fiică.../(fiica mamei)
Un copil/ al cărui tată.../ (tatăl copilului)
A.adj → adj.pron.
(are calitatea de însușire a substantivului și se acorda in gen, nr si caz cu
subst pe care il determină)
I-am dat acestui coleg cartea. (care coleg?)
Am dat fiecărui copil câte o carte. (care copil?)
Am dat tuturor copiilor câte o carte. (care copii?)
Nu spun nici unui copil ce ai făcut.(care copil?
NU CONFUNDA!!!!
(determină un subst - are calitatea de însușire a substantivului și se acorda in gen,
nr si caz cu subst pe care il determina)
Colegul acesta e vecinul meu. (care coleg?)
Cărțile acestea sunt la mine. (care cărți?)
Fiecare casă trebuie pictată. (care casă?)
Am dat fiecărui copil câte o carte. (care copil?)
Vina e a fiecărui copil. (care copil?)
Cărei fete îi dai cartea? (care fată?)
Ce copil a venit? (ce copil?)
Știu care copil a venit. (care copil?)
C.ind.→ pron. în caz D
(ține locul unui substantiv, determină un verb)
I-am dat acestuia o carte. (cui i-am dat?)
Am dat fiecăruia câte o carte. (cui am dat?)
Am dat tuturor câte o carte. (cui am dat?)
Nu spun nimănui ce ai făcut. (cui nu spun?)
Căruia îi dai cartea? (cui îi dai?)
Știu căruia îi dai cartea. (cui îi dai?)
Știu cui îi dai cartea. (cui îi dai?)
 NP → pron. personal în caz G
(ține locul unui substantiv)
Casa asta e a ei.
Caietele de pe masă sunt ale lui.
Cărțile astea sunt ale lor .
NP → pron. posesiv în caz N
Casa asta e a sa (a mea/ a voastră...)
Copiii de lângă bloc sunt ai săi (ai tăi..)
Cărțile astea sunt ale sale (ale noastre).
NP → pron.rel/interog. in caz G
(ține locul unui substantiv)
Ai cărora sunteți voi? Știu ai cărora sunteți voi.
Știu a cui este casa asta. A cui este casa asta?
Știu ce este asta. Ce este asta?
VALORILE MORFOLOGICE (gramaticale) ALE VERBULUI A FI
NP → pron. posesiv în caz N
(ține locul unui substantiv)
Casa asta e a sa.
Copiii de lângă bloc sunt ai săi.
Cărțile astea sunt ale sale .
NP → pron. posesiv în caz G
(ține locul unui substantiv)
Casa asta e a alor mei/ a alor tăi....
Copiii de lângă bloc sunt ai alor săi.
Cărțile astea sunt ale alor voștri .
A.pron.genitival → pron. relativ/interogativ
((determină un subst - ține locul unui substantiv – stă in caz G)
Copiii căruia sunteți voi? (ai căruia copii?)
Știu a cui fată este casa asta. (a cui fată?)
A cui fată este casa asta? (a cui fată?)
 Pvb → vb. predicativ
personal
El este la bunici. (se află)
El a fost la bunici (s-a dus)
Casa mea este departe.
În lume sunt mulți copii săraci.
(există)
E din Moldova. (provine)
Ora e 50’. (durează)
Cât e ceasul? (arată)
Cât e kg? (costă)
La cât e filmul? (începe)
Pvb → vb. PN = vb copulativ
vb auxiliar (→ ajută la
predicativ
formarea d. pasivă sau (+ NP → subst, pron, adj, vb la
IMpersonal
la unele timpuri ) infinitiv sau supin, adv, interj)
Era/ să cad./ (se Fusese găsit de ceilalți. El este bunicul meu.
putea întâmpla) Aș fi rămas de mă rugai.
Casa asta este a mea.
Ce-i acolo? (= se Să fi spus aș fi mers. Mama mea este asta.
întâmplă) Va fi sunat de ...
Copiii mei sunt cei doi.
Era vorba/ cazul/ Vor fi reușit până mâine
Plăcerea mea este de a citi.
timpul/ momentul să
A fost crescută de rude.
pleci./ Caietul este de desenat.
E ger/ liniște/gălăgie. Caietul e desenat de...
E bine așa.
E ora mesei. Cartea e citită de...
E toamna/noapte/luni. Mi-e rău/bine/greu/ ușor/cald.
Mi-e foame /sete /
lene/ somn/ frig/ Funcția sintactică a E corect cum ai procedat.
dor/teamă/rușine/milă verbelor subliate este de
E vai de cine nu învață.
. Pvb.
Floarea este ofilită.
(senzațiile de .. / au Lanul pare aurit.
funcția de subiect pe (ofilit, aurit, vb la participiu cu
lângă verbul predicativ val adjectivala)
a fi)
A nu se confunda Pvb (exprimat printr-o const. pasivă) cu PN (exprimat prin verb copulativ – const. activă)
- ambele forme verbale se construiesc cu verbul a fi
Vb auxiliar în obținerea formelor pasive , vb copulativ în formarea PN
- verbele utilizate în construcțiile pasive exprimă acțiuni și suportă un complement de agent
ATENȚIE!!!!
COMPLETIVA DIRECTĂ
(după vb impersonal nu poate fi o completivă directă) (are ca regent un vb personal)
Se știe/ că învață bine./ (el) Știe/ că învață bine./
Se înțelege/ că va veni./ (el) Înțelege/ că nu mai vii./
Se crede/ că va ninge./ (el) Crede/ că mâine va ninge./
Ni se amintește/ că vom pleca./ (el) Aude/ că bate ploaia în geam./
Se aude/ că va ninge./ (el) Zice/ că va fi timp frumos./
Se zice/ că va fi timp frumos./
Îmi place/ că... Iată/ că vine o ploaie.
Trebuie/ să ... Uite/ că vine cineva.
Mă miră/ că nu înțelegi nimic./(ce mă miră? – ceva)
Mă bucură/ că ai înțeles lecția./(ce mă bucură? – ceva)
E bine/ să înveți./(ce mă bucură? – ceva)
E necesar/ să înveți./(ce e necesar? – ceva)
Îi vine/ să plângă./(ce îi vine? – ceva)
 Completiva indirectă (cui?)
Râsul e necesar/ cui e supărat./ (cui e necesar? –lui)
Dau ... / Ofer ... / Donez... / Spun ... cui ...
Atașez ... / Adaug ... / Scriu cui (oricui, căruia) ...
Completiva prepozițională
(eu) Mă mir/ că nu înțelegi nimic./ (de ce mă mir? –
de ceva)
(eu) Mă bucur/ că ai înțeles lecția./. (de ce mă
bucur? – de ceva)
E bine/ de cine învață./(de cine e bine? – de el)
Îmi pare bine/ că ai venit../ (de ce îmi pare bine? –
de asta)
Îți pare rău/ că ai fost respins./ (de ce îmi pare rău?
– de asta)
Vine/ cu cine vrea./
Se teme/ că va ploua.(de ce se teme? – de ceva)
Se miră/ că nu observi.(de ce se miră? – de ceva)
Se gândește/ că azi va ninge.(la ce se gândește? – la
ceva)
Mi-am amintit/ că a plecat.(de ce mi-am amintit? –
de ceva)
Nu-mi dau seama/ dacă mai este lapte./(de ce nu-mi
dau seama? – de ceva)
Nu am habar/ dacă vor veni./(de ce nu am habar? –
de ceva)
 Nu am nevoie/ să mă lauzi./(de ce nu am nevoie? –
de ceva)
Mi-e poftă, dor /să vin la tine.(de ce mi-e poftă, dor?
– de ceva)
Îmi e rușine/lene/silă /să te mai rog ceva.(de ce îmi
e rușine/ lene/ silă? – de ceva)
Ne e teamă/frică /să venim.(de ce ne e teamă/
frică? – de ceva)
E capabil, dornic, hotărât, vrednic, nevoit/ să rețină
ușor.(de ce e capabil? – de ceva)
Sunt în stare/ să învăț tot.(de ce sunt în stare? – de
ceva)

Mi-a povestit ceva/ ce m-a impresionat/.= ATRIBUTIVĂ (întrebarea se pune pe lângă un pronume- care ceva?)
N-a fost nimeni / care să mă susţină.= ATRIBUTIVĂ (întrebarea se pune pe lângă un pronume- care nimeni?)
NU CONFUNDA!!!!

Nume predicativ → pronume relativ Subiect → pronume relativ

Știu/ cine este vinovatul./ Știu/ cine este vinovat./
Am aflat/ care este mama ta./ Am aflat/ care a mâncat cornul./
Nu știu/ ce este subiectul./ Nu știu/ ce s-a întâmplat./ce mă doare/ ce mi-a plăcut mai
mult.

Atenție!!
Nu știu/ ce a făcut copilul./ (ce = Cd., copilul = Subiect)
Nu știu/ ce are./ (ce = Cd., el = Subiect neexprimat
subînțeles)

De reţinut:
- dacă în faţa verbului a fi se află un element de legătură exprimat prin pronume relativ (care, cine, ce, ceea ce, cât, câtă,
câţi, câte, câtor, cărui, cărei. căror. cui) sau adverbul cum, substantivul articulat hotărât de după verb are funcţia de
subiect, iar pronumele relativ şi adverbul cum din fața verbului copulativ devin nume predicative şi formează PN
împreună cu verbul a fi.
- Predicatele sunt cele din varianta corectă.
Ex. Stiu/ cine este vinovatul./
Am aflat/ care este mama ta./
Nu stiu/ ce este subiectul./
NU CONFUNDA!!!!
 prepoziții/ loc. prepoz. caz G -prepoziții caz D: prepoziții / loc. prepoz. caz Ac:
(sunt articulate) (nu sunt articulate)

deasupra, înaintea, contra, împotriva, asupra, grație, sub, pe, la, în, cu, de, fără, ca, din, despre, spre, dinspre,
dedesubtul, împrejurul, printre, între, către, pentru, decât
mulțumită,
în fața, în dreapta, pe la, de pe, pe lângă, fără de,
datorită
din cauza, din pricina, în ciuda, de-a (baba-oarba),
de-a lungul, în capătul, în caz de, alături de, față de, înainte de
de jur împrejurul, etc. împreună cu, cu tot cu, etc.
* E mai înalt ca/cât/decât colegul. (adverbele și-au
schimbat val gr, prin conversiune → aici sunt prepoz. în
caz Ac, preced subst.)

NU CONFUNDA!!!!

conjuncții/ loc. conj. (sunt articulate) prepoziții caz Ac:

înainte să, în caz că, pentru că, fără să fără (a spune) , fără de, pentru (a cânta), în caz de (nevoie), înainte de (apus)

loc. conj. (sunt articulate) adverbe relative / nehotărâte

ca și când, unde / oriunde
ca și cum, cum că când / oricând
după cum, cum, precum/ oricum
de parcă cât / oricât

NU CONFUNDA!!!!
 C.c.t → adverb
(când...?)
Toamna se numără bobocii.
Duminică vin bunicii la noi.
Noaptea dormim.
Ziua ninge, noaptea ninge,
dimineața ninge iară.
NU CONFUNDA!!!!
C.c.t → substantiv + adjectiv Atribut substantival
(când...?)
(determină un alt subst)
Toamna asta se numără bobocii. Vântul de toamnă e rece. (caz Ac -
care vânt?)
Duminica cealaltă vin bunicii la noi.
Frigul iernii e aspru. (caz G - al cui
Noaptea asta petrecem. frig?)
In noaptea asta e lună plină.
*E toamnă/e duminică/e seară.
(S→ subst)
(e = a sosit)
 adverb de mod
(determină un verb)
E bine așa cum faci.
Zâmbește frumos!
E urât ce faci.
E rău ce faci.
Ce repede alergi!
Trece alene pe drum.
Vorbește mult.
El vorbește tare.
Îți doresc asemenea.
Fă așa și va fi bine.
NU CONFUNDA!!!!
A.adj → adjectiv(determină un subst) S → substantiv (articulat)
E o tipă bine! Binele învinge in basme.
Ce zâmbet frumos! Frumosul place oricui.
E un caiet urât. Urâtul acela e fratele tău.
Un caine rău m-a muscat. Răul va fi pedepsit.
O apă repede trece prin poiană.
Un vant alene trece prin crengi.
Am strans multe castane.
Am o pâine tare.
Asemenea vorbe n-am mai auzit. Așa
tată, așa fiu.
 pron. reflexiv pron. personal
(aceeasi persoană cu subiectul – (persoană diferită de subiect – construcție activă)
construcție reflexivă)
în caz Ac (pe cine?) în caz Ac
Eu mă spăl. El mă spală. Mă doare mâna.
Tu te culci. Eu te culc. Te place.
El se îmbracă. - Nu se poate
Noi ne salutăm. Voi ne salutați. Ne miră asta.
Voi vă certați. Noi vă certăm. Vă bucură vestea.
Ei se plimbă. - Nu se poate
în caz Dativ (cui?) în caz Dativ (cui?)
Eu îmi spăl hainele (mele) Eu îți spăl farfuria. Își vine a plânge.
Tu îți culci copiii. (tăi) Tu îmi spui noapte bună. Îmi place filmul.
Ea își îmbracă păpușile (sale) - Nu se poate
Noi ne spunem adevărul. Noi vă spunem tot adevărul. Nu-mi convine asta.
Voi vă amintiți totul. Voi ne amintiți lecția. Ne trebuie.

Atenție la pronumele personale, forme scurte (= clitice) !!!

- NU sunt NICIODATĂ SUBIECTE!!

mă, m- , îmi, mi- / ne, ne-, ni,
 te, te- îți, ți, ți- / vă, v-, vi
îl, l, l-, o, îi, i, i-, le, le-, li
 Îmi place filmul ales. (cui place? (mie, îmi-complement indirect)
 Mă doare piciorul. (pe mine, mă – complement direct)
 O văd la geam. .(pe cine văd? (pe ea, o – complement direct)
 Le dau o carte. (cui dau? (lor, le-complement indirect)
 Le văd la geam. (pe ele, le – complement direct)

Atenție!!!
- Pronumele personale, de politețe, reflexive, NU devin adjective pronominale, niciodată.
Ex. Copilul lui a venit. Cartea dumnealui e frumoasă. (pronume, A.pron.genitival)

- Pron. demonstrative, posesive, nehotărâte, relative, interogative, negative și de întărire pot deveni adjective pron., dacă
stau pe lângă un substantiv și se acordă în gen, număr și caz, având funcția sintactică de atribut adjectival (întotdeauna).
Ex. Cartea aceasta este frumoasă.(care carte? aceasta=adjectiv pron. dem. de apropiere, A.adj. în caz N)
Ex. Cartea acestuia este frumoasă. (cartea-caz N, a cui carte?-(a) acestuia=pron. dem., A.pron. în caz G.)
A văzut/ ce carte a citit/. (adjectiv pronominal relativ, atribut adjectival)

NU CONFUNDĂM DATIVUL CU GENITIVUL !!!!!!!

Caz G -a, ai, al, ale cui? (determină un substantiv!) Cartea mamei este frumoasă.
Caz D -cui? (determină un verb, are funcția de compl. ind.)-Îi dau lui Andrei un cadou.
pădure - pădurii
A.subst.G. Copacul pădurii este frumos.(al cui copac?)
C.i. I-am cântat pădurii.(cui am cântat?)

Nu confundăm enunțul exclamativ cu cel imperativ

(exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn, un sfat, o atenționare)
ENUNȚUL imperativ - VERB LA IMPERATIV !!!
- Ce frumos ai scris! (exclamativ- verba la indicativ)
- Stai potolit, nepoate! (verb la imperativ)

Nu confundăm imperativul (mod personal al verbului) cu vocativul (cazul

substantivului)!!!
Vino aici! (verb la imperativ!)

Acordul articolului genitival cu pronumele relativ (acord prin

încrucișare)
Ei sunt elevii AI CĂROR părinți s-au revoltat.
El e băiatul AL CĂRUI telefon s-a pierdut.
Ea e femeia AL CĂREI portofel s-a găsit.
Eu sunt cel AI CĂRUI câini scăpaseră.
Ana ALE CĂREI note sunt mari, ne uimește!
Doi membri , ceilalți membri au plecat. / Toți membrii echipei/ Membrii echipei au plecat. Noi
suntem membrii echipei. Suntem membri în echipa de fotbal.
Niște pești vii m-au stropit. / Viii peștișori se zbenguiau în acvariu.
Sunt cărțile mele proprii./ Propriii mei copii au plecat.
Păsări zglobii sar pe trotuar./ Zglobiii mei elevi au spart geamul.
Doi ochi cafenii mă privesc. / Cafeniii tăi ochi ...
1. Derivarea - mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.
Sufixele pot fi:
 lexicale - formează cuvinte noi
 gramaticale - creează forme gramaticale (timpuri, moduri)
 lexico-gramaticale – exprimă simultan un sens nou și o categorie gramaticală.
Tipuri de sufixe:
 diminutivale - formează cuvinte care numesc obiecte mai mici decât cele obişnuite – caiețel, bolnăvior, codiţă
 augmentative - formează cuvinte care denumesc obiecte mai mari decât cele obişnuite - băieţoi, băieţandru, căsoaie
 colective - formează cuvinte a căror formă este de singular, iar conţinutul de plural: frunziş, boierime, tineret
 substantivale - formează substantive - grădinar, bucătăreasă
 adjectivale - formează adjective - auriu, osos, marinăresc
 adverbiale - formează adverbe - cavalereşte, târâş, realmente
 verbale - formează verbe - ( a ) desena, ( a ) biciui, a magnetiza
Tipuri de prefixe:
 negative (neagă sensul cuvântului): necinstit, incorect, ireal
 privative (prezintă o lipsă): descreţi, decolora
 iterative (prezintă o repetare): reaminti, răsciti
 delocutive: împădurit, înmiresmat
Derivate parasintetice - cuvinte formate în acelaşi timp cu un sufix şi un prefix: a înflori, reactualiza
Seriile derivative – baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat (țară-țăran-țărancă-țărăncuță)

 Prefixoidele sau falsele prefixe sunt elemente de compunere care se așază înaintea unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou.
Cele mai multe provin din greaca veche sau din latină și sunt elemente savante de compunere cu circulație internațională.
Exemple:
bio- (viață): biosferă, biologic
aero- (referitor la aer): aeromodel, aeromodel,
hidro- (referitor la apă): hidrobiciletă, hidromasaj
micro- (mic): microorganism, microcelular
macro – (mare): macrocosmos, macrofotografie
 Sufixoidele sau falsele sufixe sunt elemente de compunere care se așază după o rădăcină sau după un prefixoid pentru a forma un
cuvânt nou. La fel ca si prefixoidele, provin din greaca veche sau din latină și sunt elemente savante de compunere cu circulație
internațională.
Exemple:
-log (specialist): biolog, filolog, astrolog
-crație (conducere): democrație, birocrație
 -cid (ucigător): insecticid, ierbicid
-fob (care urăște, care nu supărtă): claustrofob, arahnofob, xenofob
-fil (iubitor): bibliofil, cinefil
-grafie (scriere): caligrafie, ortografie
Deseori, cuvintele nou formate conțin doar prefixoide și sufixoide: ortografie, caligrafie, zoologie, geografie, filolog, hidrofob etc.
A nu se confunda elementele savante de compunere – prefixoidele și sufixoidele – cu prefixele și sufixele!