RECAPITULARE

TIPARE TEXTUALE:
NARATIV (narator, personaje, acțiune, indici spațio-temporali)
DESCRIPTIV (se descrie un personaj/loc/anotimp, o parte a zilei, o emoție)
DIALOGAT (schimb de replici între două sau mau multe personaje)
ARGUMENTATIV (eu sunt de părere că/eu consider că/în opinia mea, în primul
rând/pe de-o parte, în concluzie/deci/așadar)
EXPLICATIV (rețete culinare, indicații)

Tipuri de texte literare (transmit emoții, sentimente, trăiri):

LIRIC (poeziile) – sunt transmise emoțiile ÎN MOD DIRECT
- muzicalitatea dată de elementele de versificație (rimă, măsura)
- expresivitatea dată de FIGURILE DE STIL (epitet, personificare, repetiție, comparație,
metaforă, enumerație)

EPIC – sunt transmise emoțiile ÎN MOD INDIRECT

- prezența personajelor
- prezența naratorului ( SUBIECTIV – pers. I / OBIECTIV – pers. a III-a)
- indici de timp și spațiu
- actiunea structurată pe momentele subiectului (expozițiunea, intriga, desfășurarea
acțiunii, punctul culminant, deznodământul)

DRAMATIC – piese de teatru

- predomină tiparul dialogat (schimb de replici)
- prezența DIDASCALIILOR (indicații scenice)
- textul este structurat în ACTE și SCENE

CONSTRUCȚII SINTACTICE:
1. Construcții active: Vântul suflă frunzele.
2. Construcții pasive: Frunzele sunt suflate de vânt.
3. Construcții reflexive: El se pregătește pentru spectacol.
4. Construcții impersonale: Plouă. ; E greu de înțeles problema. ; Îmi trebuie adresa ta. ;
Îmi place ciocolata.
5. Construcții incidente: Mătușa mea – de treabă femeie – mi-a adus o prăjitură. ; Bunica,
Dumnezeu s-o ierte, era o bună gospodină. ; Am stabilit că o să ne vedem mai pe seară
(deși nu știu dacă e bine că îți spun asta).
6. Construcții concesive (în ciuda cărui fapt?): În ciuda vremii, au venit. ; Chiar
bolnavă, tot a rezolvat exercițiile.
 7. Construcții condiționale (cu ce condiție?): În caz de răceală, beau ceai. ; În locul ei,
mergeam la concert.

Tipuri de enunț:
asertiv (.)
interogativ (?)
exclamativ (! – exprimă o emoție puternică): Ce frumos este afară! ; Nu credeam să te
mai văd!
imperativ (! – exprimă un ordin, o poruncă): Scrie mai repede!

Părți de vorbire (VALORI MORFOLOGICE):

- substantiv (caz, funcții sintactice)
- adjectiv (caz, f.s., felul): blondă, albastru, mic, colorat, permanent
- pronume (personal, personal de politețe, reflexiv, demonstrativ, posesiv, relativ,
interogativ, nehotărât, negativ, adj. pron. de întărire)
- numeral (cardinal, ordinal): doi, al doilea
- verb (acțiune): a merge, a mânca
- adverb: aici, acolo, mâine, bine
- interjecție: of, vai, brr/ interjecții predicative: hai, gata
- conjuncție (coordonatoare/subordonatoare)
- prepoziție (simple/compuse)

Părți de propoziție (FUNCȚII SINTACTICE) – punem ÎNTREBĂRILE

1. SUBIECT – CINE?/CE?
2. PREDICAT VERBAL – CE FACE? (mănâncă, se joacă, vorbește)
3. PREDICAT NOMINAL – verb copulativ (A FI) + NUME PREDICATIV: El este
câștigător.
*alte verbe copulative: a deveni, a ajunge, a rămâne, a ieși, a însemna, a se face, a
părea)

! Numele predicativ stă, de obicei, după verbul

copulativ!
4. ATRIBUT – când punem întrebarea unui SUBSTANTIV
ex. Casa din pădure s-a dărâmat. (din pădure – Atribut în cazul ACUZATIV)
Casa părinților mei s-a dărâmat. (părinților – Atribut în cazul GENITIV)
5. COMPLEMENT – când punem întrebarea unui VERB
- C. direct – PE CINE?/CE? (Am vândut bicicleta.)
- C. indirect – CUI? (I-am dat caietul băiatului.)
 - C. prepozițional – CU CINE?/ CU CE?, DESPRE CINE/DESPRE CE? DE CE? etc. (Am
mers cu el la film.)
6. CIRCUMSTANȚIAL
- de loc – UNDE? / DE UNDE? / PÂNĂ UNDE? (Am plecat la munte.)
- de timp – CÂND? / DE CÂND? / PÂNĂ CÂND? (M-am întors ieri din excursie.)
- de mod – CUM? / ÎN CE MOD (Băiatul s-a comportat frumos cu sora sa.)
- de cauză – DIN CE CAUZĂ? (Am greșit din neatenție.)
- de scop – CU CE SCOP? / ÎN CE SCOP? (A plecat în oraș pentru cumpărături.)

CAZURILE SUBSTANTIVULUI:

1. NOMINATIV
- subiect (Copilul a citit o carte nouă.)
- nume predicativ (Alin este copilul vecinei.)
- apoziție (Prietena mea, Maria, a venit în vizită.)
- atribut (Profesorul Popescu este de treabă.)

2. ACUZATIV (de obicei sunt precedate de prepoziții: de, la, după, cu, în, din, despre)
- complement direct/prepozițional (L-am văzut pe Mircea. ; Am discutat despre
examen.)
- atribut (Apa de la munte este rece.)
- circumstanțial de loc/timp/mod/cauză/scop (El își bea cafeaua pe balcon.)
- nume predicativ (Cartea este de povești.)
- apoziție (O aștept pe Maria, pe prietena mea.)

3. GENITIV (a, al, ai, ale cui?)

- atribut (Mingea copilului s-a spart.)
- circumstanțial (În jurul școlii s-au plantat copaci.)
- nume predicativ (Cartea este a Mariei.)
- apoziție (Cartea Mariei, a colegei, este interesantă.)

4. DATIV (CUI?)
- complement indirect (Copilului i-am spart mingea.)
- atribut substantival (Mihai, frate mamei, este un băiat bun.)
- nume predicativ (Reușita este grație muncii.)
- apoziție (Îi spun elevului, adică lui Marcel, să vină.)

5. VOCATIV
- de regulă, nu are funcție sintactică (- Băiete, adu-mi mingea!)
- în enunțurile în care există un al doilea subst. în cazul vocativ, acesta îndeplinește
f.s. de apoziție (- Băiete, frumosule, adu-mi mingea!)
băiete – subst. în cazul V., fără f.s.
frumosule – subst. în cazul V., f.s. de apoziție

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI

Gradul pozitiv – frumos.
Gradul comparativ:
de egalitate (la fel de frumos)
de superioritate (mai frumos)
de inferioritate (mai puțin frumos)
Gradul superlativ
relativ:
- de superioritate (cel mai frumos)
- de inferioritate (cel mai puțin frumos)
absolut:
- de superioritate (foarte frumos)
- de inferioritate (foarte puțin frumos)

CAZURI CERUTE DE PREPOZIȚII ȘI LOCUȚIUNI PREPOZIȚIONALE:

1) acuzativ: - prepoziții: cu, din, de, despre, dinspre, înspre, pentru, prin, sub etc.
- loc. prep.: față de, în loc de, în afară de, conform cu etc.
2) genitiv: - prepoziții: asupra, contra, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, dedesubtul
- loc. prep.: în fața, în spatele, în mijlocul, în urma, în jurul, în preajma etc.
3) dativ: - prepoziții: grație, datorită, mulțumită.

CONJUNCȚII COORDONATOARE:
 copulative (și, nici);
 adversative (dar, iar, însă, ci, or);
 disjunctive (sau, ori, fie, ba);
 concluzive (deci, așadar, carevasăzică, vasăzică).

CONJUNCȚII SUBORDONATOARE: căci, deoarece, fiindcă, ca, să, ca să, dacă,

de, deși, încât, precum etc.