Substantivul

1. Definiţie
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte. Prin obiecte în sens larg
înţelegem:
 Fiinţe: copil, cățel, lup
 Lucruri: stilou, dulap, vapor
 Plante: crizanteme, salată
 Fenomene: ploaie, ninsoare
 Acţiuni: călătorie, atac
 Relaţii: prietenie, soră, frate
 Stări: fericire, tristețe
 Însuşiri: bunătate, frumusețe, etc.

2.Felul:
A. a.Comun: copil
b.Propriu: Adrian
B. a. Simplu:carte
b. Compus: bunăvoință

3.Genul: A. Feminin: fată – o/două

B. Masculin: băiat – un/doi
C. Neutru: dulap – un/două
!!! Substantivele epicene au o singură formă pentru a denumi ambele sexe: balenă,
cuc, gândac, elefant etc.
!!! Substantivele mobile: raţă-răţoi, doctor/doctoriţă (se formează cu ajutorul
sufixelor moţionale substantive feminine de la cele masculine şi invers).

4. Numărul: A. Singular: caiet

B. Plural: caiete
!!! Substantive defective de număr:
-au forme numai pentru singular (defective de plural) : sânge, unt, aur;
-au forme numai pentru plural ( defective de singular): icre, Carpaţi, șale, etc.
!!! Substantive colective: au formă de singular și înțeles de plural. Ex. : stol, roi, popor,
ţărănime etc.

5. Cazul şi funcţia sintactică

a) Nominativ

Subiect Cine? Ce? Copiii se joacă în parc.

Cartea citită mi-a plăcut.
Nume predicativ - arată o însușire a Subiectului
- formează Predicatul Nominal împreună Tatăl meu este inginer.
cu verbul copulativ

Atribut Care? Colegul Adrian nu mai vine astăzi.

substantival în Orașul Sibiu este frumos.
Nominativ
Apoziția Care? Colegul meu, Adrian, este isteț.
- este obligatoriu postpusă
- aduce o informative suplimentară
 - se desparte prin virgulă sau linie de
pauză de restul propoziției

b) Acuzativ
Prepoziţii specifice: de, pe, la, sub, peste, cu, din, spre, către, în, sub, despre, pentru, după, lângă,
drept (L-a luat drept prieten), fără, printre; locuțiuni prepoziționale specifice Ac – se termină în prepoziție
specifică Ac – față de, în loc de, cât despre, cu privire la ( +MINE).

Complement direct Pe cine? ce? L-am văzut pe Andrei.

Am citit o carte.
Complement despre (cine) ce? Copiii vorbesc despre școală.
prepozițional cu (cine) ce? Mă plimb cu bicicleta.
la (cine) ce?
pentru (cine) ce?
Circ. de cauză Din ce cauză? Sunt îngrijorat pentru câine.
Circ. de scop Cu ce scop? Vom merge pentru cumpărături.

Circ.de mod Cum? Cât de? Se comportă ca un elev model.

Circ. de timp Când? Am plecat după sosirea mamei.
Circ.de loc Unde?Încotro? Mergem la munte.

Atribut substantival Care?Ce fel de? Podul de piatră s-a dărâmat.

prepoziţional
Nume predicativ - urmează după verbul Florile sunt pentru mama.
copulativ
-este precedat de o prepoziție
specifică AC
Complement de agent De către cine ? de către ce? Copiii au fost lăudați de către profesor.
- urmează după o construcție
verbală pasivă

c) Dativ
Prepoziţii specifice:datorită, multumită, gratie ( + MIE)

Complement indirect Cui? I-am dus băiețelului o minge.

Atribut substantival Care? Comportamentul grație lui Andrei este lăudabil.
prepozițional
Nume predicativ - urmează după verbul Reușita a fost grație mamei.
copulativ
-este precedat de o
prepoziție specifică D
Atribut substantival în Cui? (un substantiv articulat El îi este văr mamei.
Dativ determină un substantiv
nearticulat)
Circ.de loc Cui? ( Are sens locativ, arată Așterne-te drumului!
locul) Stai locului!

d) Genitiv
Prepoziţii si locuţiuni prepoziţionale specifice: asupra, deasupra, contra, împotriva, înapoia, înaintea, în
jurul, împrejurul, la stânga, în faţa, etc. ( + MEA, MEU)
Uneori este precedat de un articol genitival: A, AL, AI, ALE.

- urmează după verbul

Nume predicativ
Atribut substantival
copulativ Florile sunt ale mamei.
-este precedat de o
prepoziție specifică G sau
de articolul genitival
A (al, ai,ale) cui? Florile prietenei mele sunt parfumate.
genitival
Atribut substantival
prepozițional
Compl. circ. de loc
Compl. circ. de timp
Complement prepozițional
Circ.de cauză
Care? Ce fel de? Lupta contra fumatului este importantă.
Unde? Pisica s-a așezat înaintea ușii.
Când? Am plecat înaintea tatei.
cu prepozițiile asupra Contra mamei s-a discutat.
contra, împotriva+Verb
Din ce cauză? Am plecat din cauza durerii.

e)Vocativul - nu are funcţie sintactică

- arată o chemare, o adresare; se desparte prin virgulă/virgule de restul enunțului.
Copiii, veniți la masă!

LOCUȚIUNILE SUBSTANTIVALE – sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte, cu

înțeles unitar, care țin locul unui substantiv. Se comportă ca un substantiv. Se analizează
substantivul cu care se pot înlocui.
Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei. – N, NP
Prea târziu te-ai abandonat părerilor de rău. D, CI

Aspecte normative

1.Atenție la forma de plural a următoarelor substantive:

Aragaz – aragaze Pârâu – pâraie
Ciocolată – ciocolate Festival – festivaluri
Înghețată- înghețate Refren –refrene
Coală – coli Bairam – bairamuri
Mormânt – morminte Boschet- boschete
Azil – aziluri Furtun – furtunuri
Abțibild – abțibilduri Hotel - hoteluri
Eseu-eseuri Sindrom – sindroame
Chitară-chitare Faşă – feşe
Ecler-ecleruri Barem - bareme
Ceață - cețuri Remarcă- remarci
Monedă - monede Albuș - albușuri
Marfă - mărfuri Drajeu – drajeuri
Chibrit - chibrituri

2.Substantivele masculine terminate în „consoană+L/R+vocala U” se scriu la plural, nerticulat cu un

singur i !!!!!!!
Codru- codri Monstru-monștri
Membru- membri Ministru-miniștri
Socru-socri Astru-aștri
Arbitru-arbitri Cuscru-cuscri
Cioclu – ciocli Arbitru-arbitri
Multiplu – multipli

Aceeași regulă se aplică și în cazul adjectivelor:

Ilustru-iluștri
Simplu- simpli
Tandru-tandri

Se scriu în „–ii”atunci când sunt articulate hotărât; în acest caz se pot înlocui în enunțul respectiv cu
forma de feminin, articulată hotărât:

Socrii mei/ soacrele mele

Membrii/Membrele

3. Se scriu cu cratimă o serie de substantive, printre care următoarele tipuri:

- nume de funcții: comisar-șef, agent-șef, general-colonel, prim-ministru, viceprim-ministru;
- substantive abstracte: bun-simț, bun-plac, rea-credință, rea-voință, rămas-bun, bună-credință!
- nume de plante: ciuboțica-cucului, ochiul-boului, sângele-voinicului;
- alte substantive comune: proces-verbal, cuvânt-înainte, cuvânt-titlu, cuvânt-cheie, situație-limită, zi-
lumină, nou-născut, bloc-turn,
- substantive proprii nume de persoane și de localități: Piatra-Neamț, Caraș-Severin, Cluj-Napoca,
Hagi-Tudose, Albă-ca-Zăpada, Făt-Frumos;

4. Nu se scriu cratimă:
- unele substantive abstracte: bunăvoință, bunăstare;
- substantivele formate cu elemente de compunere savantă ( sufixoide): minivacanță, telecomandă;
- alte substantive: scurtcircuit, scurtmetraj, lungmetraj, triplusalt;

5. Conform DOOM se articulează cu articol hotărât al doilea membru al compusului:

Ex.prim-ministru
prim-ministrul
prim-ministrului

Pentru scrierea corectă a cuvintelor compuse trebuie consultat DOOM!

6. Substantivele terminate în –l fac pluralul în – li :

Hamal- hamali
Discipol- discipoli
Excepție
colonel – colonei

7. Substantivele terminate în –x se scriu și se pronunță cu –cși la plural:

Linx- lincși
Ortodox-ortodocși

8. Substantivele terminate în –ee, fac pluralul în –ei:

Alee – alei
Idee- idei
Epopee – epopei
Moschee- moschei
Trahee- trahei