Funcțiile sintactice ale substantivului

Nominativ
 nu are prepozitie
 funcţii sintactice:
1.subiect simplu( cine?ce?) Măgarul merge pe drum.
2.subiect multiplu( cine?ce?) Ion, Maria şi căţelul merg la piaţă.
3.nume predicativ (cum este?cine este?ce este?ce se spune despre subiect?) VC+NP=PN
OBS! Anumite verbe nu pot îndeplini singure predicatul propoziţiei, de aceea ele se
numesc verbe copulative şi împreună cu numele predicativ se formează predicatul
nominal al prop.Ex.: a fi(când nu se înlocuieşte cu a exista, a se afla, a se găsi), a
deveni( excepţie: Timpul devine), a ajunge, a ieşi, a se naşte, a se chema, a se numi, a
rămâne, a se face, a constitui, a reprezenta, a însemna, a părea.
El este căţel.
4.atribut apoziţional Fratele meu, Ion, este la şcoală.
APOZIŢIA- o explicaţie suplimentară.Apoziţia poate sta atât în cazul subst. determinat,
cât şi în cazul N.

Acuzativ
 are prepoziţie
 Clasificarea prepoziţiilor:
-simple: cu, la, pentru, peste, pe, între, sub etc.
-compuse: de la, despre, din, printre, pe sub, de către, pe lângă.
-locuţiuni prepoziţionale: în caz de, pe motiv de, concomitent cu, simultan cu etc.
Funcţii sintactice:

1. N.P.+ prepoziţie (ce este subiectul?, cine este subiectul?, cum este subiectul?, ce se
spune despre subiect?): Pădurea este de argint.
2.atribut substantival prepoziţional+prep. (care?, ce fel de?): Faţa de masă este frumoasă.
3. atribut apoziţional + prep.(care?): L-am văzut pe Ionel, pe colegul meu.
4. complement direct ±prep.(ce?, pe cine?): Am citit o carte.
L-am chemat pe Iulian.
5. complement prepozițional (la, despre, cu, pentru, de, în, de pe, de la, între...ce?, cine?)
Vorbeau despre Maria.
6. circumstanțial de agent( pe lângă un verb la diateza pasivă)(de către cine?)
Sunt bătut la șah de tata.
7. circumstanţial de loc ( unde?, de unde?, până unde?, încotro?)
El s-a dus până la piaţă.
8.circumstanţial de timp (când?, până când?, de când?, cât timp?)
Într-o dimineată a plouat./ A venit la prânz.
Obs.! Substantivele ce exprimă unităţi de timp( ziua, noaptea, lunea) la origine sunt
substantive, dar când sunt nedeterminate şi articulate hotărât enclitic, devin prin
conversiune adverbe.
Ex. Dimineaţa m-am trezit.( adv.)
Dimineaţa aceasta m-am trezit.(subst.)
9. circumstanţial de mod
a) (cum?): A mers în genunchi.
(cât) Mănânc cât tata.
(ca cine/ce?) Tremură ca un câine.

10. circumstanţial de cauză ( din ce cauză?): A murit de foame.

11. circumstaţial de scop ( în ce scop?, cu ce scop?)
A venit pentru mâncare. / Felix îl invită pe Titi la plimbare.

Genitiv
 prepozitii: înaintea, deasupra, dedesubtul, împrejurul, contra, împotriva, asupra,
înapoia.
 locuţiuni prepoziţionale: în faţa, în spatele, la dreapta, la stânga, în jurul, în
mijlocul, în susul, în josul, de-a lungul, de-a latul, la începutul, la sfârşitul, în
timpul, în cursul, în decursul, pe parcursul, din cauza, din pricina, pe motivul, cu
scopul, în scopul, în vederea, cu intenţia, cu speranţa, cu condiţia, în cazul, în
ciuda, în pofida.
 are articole posesive genitivale:
N-Ac: a, al, ai, ale;
G-D: alui, alei, alor.
Funcţii sintactice:
1. N.P. (- prepoziţie): ( cine este?, ce este?, cum este subiectul?, ce se spune despre
subiect?) : Câinele este al copilului.
2. Subiect (cine?, ce?) : Ai casei au plecat.
Să mă prăpădesc de dorul 1/cui nu vine.2/
3. N.P. + prep. ( cine este?, ce este?, cum este subiectul?, ce se spune despre subiect?)
El este împotriva băiatului.
4. Atribut substantival genitival (-prep.): (a, al, ai, ale cui?)
Căinele fetei a murit.
5. Atribut substantival genitival (+ prepoziţie) (care?)
Lupta contra fumatului este acerbă.
6. Complement direct (pe cine?, ce?)
Nu-l cunoşti pe al vecinului.
7. circumstanţial de loc : (unde ?)
Copiii s-au adunat înaintea scolii.
8. circ. de timp : ( când ?)
El a venit înaintea trenului.
9. circ. de mod (cum ?)
Vaporul înainta contra curentului.
 Dativ
 Are prepoziţii(10) : graţie, datorită, mulţumită, asemenea, aidoma, asemănător,
aşişderea, potrivit, conform, contrar.
 Funcţii sintactice :

1. N.P. (+prepoziţie): (ce este, cine este, cum este subiectul?, ce se spune despre
subiect?)
Hotărârea a fost conform regulamentului.
2. Atribut substantival prepoziţional(+prepoziţie): (care?, ce fel de?)
Hotărârea conform regulamentului a fost aprobată.
3. Atribut substantival (-prep.):
Nepot surorii mele.
Atribuirea de medalii campionilor.
4. Atribut apoziţional(+prepoziţie): (care?)
Acţionez contrar fetelor, contrar surorilor mele.
5. Atribut apoziţional(-prepoziţie): (care?)
Am adus fetelor, surorilor mele, flori.
6. Complement indirect (cui?)
I-am adus Oanei o carte.
8. circ. de loc (dativulo locativ): (unde?)
Stai locului!
Aşterne-te drumului!
9.circ. de mod: (cum?)
Acţionez contrar instrucţiunilor.

Vocativ
 Nu are prepoziţii.
 Nu are întrebări.
 Se desparte de restul propoziţiei prin virgulă.
 Apare în prezenţa unui verb la imperativ.
 Este cazul strigării.
 Propoziţia în care se află un vocativ are la final “!”.
 Nu are funcţii sintactice: