Substantivul

Definiție și exemple
 este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii,
stări sufletești, relații dintre oameni, acțiuni.
Exemple:
 ființe: câine, copil, pisică , om , pasăre
 lucruri: cutie, frigider, masă, scaun, pat, televizor, laptop, etc.
 fenomene ale naturii: zăpadă, ceață, ploaie, vânt
 stări sufletești: bucurie, tristețe, iubire, dezamăgire;
 relații dintre oameni: dușmănie, prietenie, încredere, empatie, etc
 acțiuni: alergare, fugă, staționare, plimbare, etc

Clasificarea substantivelor
a. după înțeles
substantive comune - denumesc un obiect, ființă în general
(se scriu cu literă mică în interiorul propoziției)
Exemple:
animal, țară, stilou, fată, bunic, sat, oraș, etc
substantive proprii – denumesc nume de persoane, de continente, orașe,
țări, mări, instituții
Exemple:
Liceul „Báthory Istvan”, Maria, Cluj-Napoca, America, Marea Neagră, Str.
Unirii, etc
b. după alcătuire
substantive simple - alcătuite dintr-un cuvânt
Exemple:
floare, soare, rochie, rândunică, pantaloni, etc.
substantive compuse - se formează din două sau chiar trei cuvinte
Exemple:
floarea-soarelui, rochița – rândunicii, Cluj-Napoca, Porțile - de-Fier

Genul și numărul substantivului

 genul masculin - un /doi - un copil/doi copii
 genul feminin - o/două - o floare /două flori
 genul neutru - un /două un cadou/două cadouri
 numărul singular - se referă la un singur lucru – școală, etc.
 numărul plural - se referă la mai multe lucruri – școli, etc.
 Substantive defective
a. substantivele care au numai formă singular  se numesc defective de
plural
Exemple:
 alimente: miere, unt, făină
 materii: aur, fier, plumb
 însușiri omenești: cinste, onoare, demnitate
 sporturi: fotbal, volei, schi
 obiecte de învățământ: istorie, geografii, fizică
 epoci istorice : feudalism , modernism
 religii: creștinism
b. substantive care au formă de plural și se numesc defective de
singular
Exemple:
 alimente - icre, tăieței
 părți ale corpului- șale, genunchi, ochi
 pluralități- aplauze, ochelari, pantaloni
Alte exemple: bani, zori (primele momente ale dimineții), tărâțe (resturile
cerealelor măcinate), plete( păr lung), memorii (texte scrise din amintiri)

Substantive colective
substantive care arată un grup, o colectivitate
Exemplu:
stol (de păsări), 
cârd (grup de oi), 
cireadă (grup de vaci),
 turmă (de vaci, de oi, de porci), 
 substantivele colective se pot forma cu sufixe ( grup de sunete care se
așază la sfârșitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi)
 exemplu: tânăr +- ime - tinerime
 școlar +-ime - școlărime
 student + - ime - studențime
Atenție ! 
Substantivele colective au forme de numărul singular, dar au înțeles de plural.

Părțile de propoziție
 părțile de vorbire (substantivul, adjectivul, verbul, adverbul,
numeralul, articolul) au diferite funcții sintactice, adică sunt
folosite cu anumite funcții în propoziție
 ele pot fi:
a. părțile principale de propoziție:  subiectul și predicatul
b. părțile secundare de propoziție:
atributul și complementul

Substantivul în propoziție
1. Cazul Nominativ (N):

a. Subiect (S)
Întrebările:
 Cine?
 Ce?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Nominativ care răspund la
întrebarea Cine? și Ce? au funcția sintactică de SUBIECT.

Exemplu:
Copilul se joacă în curte. (cine se joacă?) 
copilul – substantiv comun, simplu, gen masculin, numărul singular, cazul
nominativ, articulat hot. l, funcția sintactică de subiect;

b. Nume predicativ
Întrebările:
 Cum este?
 Cine este? (subiectul)
 Ce este?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Nominativ au funcția
sintactică de NUME PREDICATIV.

Exemplu:
El a devenit profesor.  (ce a devenit el?) 
profesor – substantiv comun, genul masculin, numărul singular, caz nominativ,
nearticulat, funcția sintactică de nume predicativ

2. Cazul Acuzativ (AC):

a. Complement direct (CD):

Întrebările:
 Ce?
 Pe cine?
 Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebările: Ce? și Pe cine? au funcția sintactică de
COMPLEMENT DIRECT.

Exemple:
Fata citește o poveste. ( ce citește?)
o poveste – substantiv comun, simplu, gen feminin, numărul singular, cazul
acuzativ, articulat cu articolul nehotărât ”o”, funcția sintactică de complement
direct;
Am întâlnit-o pe Maria. 
pe Maria – subst. propriu, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul
acuzativ + prepoziția simplă ”pe”, funcția sintactică de complement direct

b. Complement indirect (CI):

Întrebările:
 Cu cine?, Cu ce?
 Pentru cine?, Pentru ce?
 Despre cine?, Despre ce?
 La cine?, La ce?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebările: Cu cine?, Cu ce?, Pentru cine?, Pentru ce?, Despre
cine?, Despre ce?, La cine? și La ce? au funcția sintactică de
COMPLEMENT INDIRECT.

Exemplu:
Mă gândesc la vacanță.( la cine mă gândesc? )
la vacanță – substantiv comun, simplu, gen feminin, numărul singular, cazul
acuzativ + prepoziția simplă ”la”, nearticulat, funcția sintactică de complement
indirect

c. Atribut prepozițional (ATR prep.):

Întrebările:
 Care?
 Ce fel de?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul acuzativ care răspund la
întrebările: Care? și Ce fel de? au funcția sintactică de ATRIBUT
SUBSTANTIVAL PREPOZIȚIONAL.

Exemple:
Ziua de iarnă este scurtă. (care zi?)
de iarnă - atribut substantival
Zilele de vacanță sunt liniștite. (ce fel de zile?)
Fata din parc este prietena mea. (care?)
 d. Complementul circumstanțial de timp (CCT):
Întrebarea:
 Când?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Când? au funcția sintactică de COMPLEMENT
CIRCUMSTANȚIA DE TIMP.

Exemplu:
Într-o dimineață am întârziat la școală. (când am întârziat?)

e. Complement circumstanțial de loc (CCL):

Întrebarea:
 Unde?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Când? au funcția sintactică de COMPLEMENT
CIRCUMSTANȚIAL DE LOC.

Exemplu:
Mi-am așezat caietul pe masă. (unde l-am așezat?) 

f. Complement circumstanțial de mod (CCM)

Întrebarea:
 Cum?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Când? au funcția sintactică de COMPLEMENT
CIRCUMSTANȚIAL DE MOD.

Exemplu:
L-am privit pe cățel cu bucurie. (cum?)

g. Complement circumstanțial de cauză (CCZ)

Întrebarea:
 Din ce cauză?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Din ce cauză? au funcția sintactică de COMPLEMENT
CIRUMSTANȚIAL DE CAUZĂ.

Exemplu:
Am pierdut cartea din greșeală. (din ce cauză?)
 h. Complement circumstanțial de scop (CCS)
Întrebarea: Din ce scop?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Din ce scop? au funcția sintactică de COMPLEMENT
CIRUMSTANȚIAL DE SCOP.

Exemplu:
Am învățat pentru teză. (din ce scop?)

i. Complement de agent (CA)

Întrebarea: De către cine?, etc.
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea De către cine? și sunt după diateza pasivă au funcția
sintactică de COMPLEMENT DE AGENT.

Exemplu:
Caietul este scris de către elev. (de către cine?)

j. Nume predicativ (NP)

Întrebarea: Despre cine? Despre ce?, etc.
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Acuzativ care răspund la
întrebarea Despre cine?, Despre ce?, etc și sunt verbe copulative au
funcția sintactică de NUME PREDICATIV.

Exemplu:
Lecția este despre substantiv. (despre ce?)

Prepozițiile:
a) complemente direct: pe
b) complemente indirect: de, la, despre, pentru, între, în, fără
prepozițiile simple: de, la, pentru, ect
c) circumstanță: de, la, de pe la
prepozițiile compuse: de pe, de peste, de pe sub, de lângă
Locuțiunile prepoziționale: grupurile de cuvinte care țin locul unei prepoziți:
dincolo de, în afară de, în sus de, în jos de, conform cu, față de, ect
 3. Cazul Genitiv (G):

Întrebările:
 ai cui?
 a cui?
 al cui?
 ale cui?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Genitiv este, de cele mai
multe ori, de ATRIBUT SUBSTANTIVAL GENITIVAL.

Exemple:
Zilele de vacanță sunt liniștite. ( ce fel de zile?) – acuzativ
Fata din parc este prietena mea. (care?) – acuzativ
Caietul copilului este ordonat. ( al cui?) – feminin, singular, genitiv
Rochia fetei este roșie. ( a cui?) – feminin, singular, genitiv
Ochelarii bunicului sunt noi. ( ai cui?) – masculin, plural, genitiv
Hainele mamei sunt elegante. ( ale cui?) – feminin, plural, genitiv

Prepozițiile: asupra, contra, împotriva, înaintea, dedesubtul, îndărătul, înapoia

Locuțiuni prepoziționale: în fața. în mijlocul, în spatele, în susul, în josul

4. Cazul Dativ (D):

Întrebarea:
 cui?
Funcția sintactică: Substantivele în cazul Dativ este, de cele mai
multe ori, au funcția de COMPLEMENT INDIRECT.

Exemplu:
I-am dat copilului o carte. (cui i-am dat?) 
Atenție!
Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb!
Prepoziții: mulțumită, datorită, grație, potrivit, conform, contrar, aidoma,
asemenea

5. Cazul Vocativ (V):

Întrebarea:
 Nu are întrebare
Funcția: Cazul Vocativ nu are funcție.
Exprimă o adresare directă și nu au funcție.
Când substantivul se află în cazul Vocativ, se desparte prin virgulă de
restul propoziție.
 Exemplu:
Maria, udă florile!

Articolul
Partea de vorbire flexibilă  care însoțește substantivul sau adjectivul.
Formele articolului:
1. Articolul hotărât:
 feminin, singular: fată – fata, fetei
 feminin, plural: fete – fetele, fetelor
 masculin, singular: copil – copilul, copilului
 masculin, plural: copii – copiii, copiilor
 neutru, masculin, singular: caiet – caietul, caietului
 neutru, feminin, plural: caiete – caietele, caietelor
Atenție! La substantivele masculine, nume proprii, articolul hotărât este lui
(nu confundăm cu pronumele personal , masculin, singular, cazul genitiv)
și se așază în fața substantivului.

Exemplu:
I-am împrumutat o carte lui Andrei.

2. Articolul nehotărât:
 feminin, singular: fată – o fată, unei fete
 feminin, plural: fete – niște fete, unor fete
 masculin, singular: copil – un copil, unui copil
 masculin, plural: copii – niște copii, unor copii
 neutru, singular: caiet – un caiet, unui caiet
 neutru plural: caiete – niște caiete, unor caiete

3. Articolul genitival
 masculin, singular: al
 masculin, plural: ai
 feminin, singular: a
 feminin, plural: ale

Exemplu:
Caietul este al elevului.
Atenție!
Uneori, substantivul articulat cu articol genitival, este articulat si cu articol
hotărât.
La numărul plural, articolul posesiv / genitival este alor.- E valabil 
numai la pronumele posesiv.
 Frații alor mamei sunt plecați din țară.- mai rar se întâlnește o astfel de
situație!
Atenție!
Acordul articolului cu substantivul: acordul se realizează cu substantivul cu
substantivul din fața lui

4. Articolul demonstrativ- leagă adjectivul de substantiv

Formele: cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor
Fata cea frumoasă dansează în grădină.
I-am spus fetei celei frumoase că plec în vacanță. (cazul dativ)
Mama copiilor celor frumoși este doctoriță. (cazul genitiv)