Substantivul

1. Definiţia:

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte:

Fiinţe: copil, cățel, lup

Lucruri: stilou, dulap, vapor
Plante: crizanteme, salată
Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare
Acţiuni:călătorie, atac
Relaţii: prietenie, soră, frate
Stări: fericire, tristețe
Însuşiri: bunătate, frumusețe;

2. Clasificarea substantivelor

-După înţeles, substantivele pot fi:

a) Substantive comune: carte, masă, pâine, frumuseţe etc;

b) Substantive proprii: Maria, Marea Neagră, Delta Dunării etc;

-Dupăstructură (alcătuire), substantivele pot fi:

a) Simple (alcătuite dintr-un singur termen): casă, masă, mână, trunchi, peşte;

b) Compuse (alcătuite din doi sau mai mulţi termeni): dreptunghi, bunăvoinţă, Marea Britanie;

Obs 1: Uneori substantivele comune pot deveni substantive proprii;

Ex: Din copac s-a desprins o creangă. (substantiv comun)

Autorul textului studiat este Ion Creangă. (substantiv propriu)

Nu sunt atât de puternic încât să pot ridica nişte buşteni. (substantiv comun)

Am fost la Buşteni acum două săptămâni. (substantiv propriu)

Aplicaţie: Alcătuieşte enunţuri în care substantivele următoare să fie folosite, pe rând, ca

substantive comune, respectiv, proprii: om, moldovean, cănuţă.

Obs 2: De asemenea, se întâmplă ca unele substantive proprii să devină substantive comune.

Acestea poartă numele de eponime. Un exemplu de acest fel sunt acele substantive proprii care
denumesc mărci de produse ce, în timp, au ajuns să fie folosite pentru produsul în sine (ex:
pampers – scutec, drujbă – ferăstrău electric etc) sau cele care provin de la numele unor
personaje literare, biblice sau mitice (iudă – persoană trădătoare; substantivul vine de la numele
lui Iuda – cel care l-a trădat pe Iisus) etc;
3. Categoriile gramaticale ale substantivului

Substantivul îşi schimbă forma în funcţie de trei categorii gramaticale: genul, numărul şi cazul.

I. Genul substantivelor

În limba română există trei genuri: feminin, masculin şi neutru. Genul gramatical al
substantivelor nu corespunde înotdeauna genului natural al obiectelor denumite de acesta. De
aceea, pentru a exprima diferenţa de gen la fiinţe, în limba română se folosesc două procedee:

a) Se întrebuinţează cuvinte diferite pentru a desemna fiecare gen în parte (există o formă
pentru feminin şi o alta pentru masculin)

Ex: fată – băiat; mamă – tată; ginere – noră etc

b) Cu ajutorul unor sufixe se formează masculinul de la forma de feminin sau invers.

Ex: bucătar + -easă → bucătăreasă; pictor + -iţă →pictoriţă;gâscă + -an → gâscan;

Această proprietate a substantivelor de a forma femininul din masculin sau invers se numeşte
moţiune, iar substantivele care o suferă se numesc substantive mobile. Sufixele pe care le
adăugăm pentru a forma substantive mobile se numesc sufixe moţionale.

Aplicaţie: Scrie forma de feminin a substantivelor masculine de mai jos, respectiv pe cea de
masculin a celor feminine: raţă, negru, leu, tigru, curcă.

Există şi substantive care au o formă unică (numai de feminin/ numai de masculin)

pentru a desemna ambele genuri. Acestea se numesc substantive epicene.

Ex: cămilă, dromader, lebădă, struţ, ţânţar, zimbru, girafă, papagal, elefant etc;

II. Numărul substantivelor

Substantivele pot avea două numere: singular (dacă denumesc un singur obiect) sau plural
(dacă denumesc două sau mai multe obiecte).

În general, substantivele au atît formă de plural, cât şi formă de singular.

Ex. o carte (sg.) – două cărţi (pl.); un cadou (sg.) – două cadouri (pl.)

Obs:Există substantive care pot avea mai multe forme de plural, acestea diferenţiindu-se însă în
ceea ce priveşte sensul.

Ex: cap – capete (parte a corpului): Balaurul din povestea citită ieri avea şapte capete.

- capuri (extremităţi ale continentelor): La geografie am studiat despre capurile Europei.

- capi (şefi, conducători): Capii mafiei au fost prinşi de poliţie.

Aplicaţie: Alcătuieşte enunţuri cu sensurile diferite la plural ale următoarelor substantive: zmeu
(zmee/zmei), ghiveci (ghivece/ ghiveciuri), cristal (cristale/ cristaluri), bandă (bande/ benzi).
Substantivele defective

Unele substantive au numai formă de singular. Acestea sunt defective de plural.

Ex: făină, unt, lapte, curaj, mălai etc.

Altele au numai formă de plural. Acestea sunt defective de singular.

Ex: tăiţei, spaghete etc.

Aplicaţie: Identifică în lista următoare substantivele defective şi plasează-le în coloana potrivită:

zahăr, ulei, urale, unt, miere, aplauze, smântână, mamă, ouă, urale, pâine;

Subst. defective de plural Substantive defective de singular

Substantivele colective

Sunt substantivele care au formă de singular şi înţeles de plural.

Ex: mulţime, armată, cârd, stol, ciurdă, tinerime, frunziş etc.

Unele dintre acestea se formează prin derivare cu sufix.

Ex. frunză + -iş →frunziş; frunză + - ăraie → frunzăraie; bătrân + -et → bătrânet;

Aplicaţie: Subliniază sufixele care imprimă ideea de colectivitate substantivelor de mai jos:
tinerime, desiş, porumbişte, aluniş, brădet.

III. Cazurile substantivului

Cazul reprezintă forma pe care o ia substantivul pentru a îndeplini o anumită funcţie

sintactică. În limba română sunt cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ şi vocativ.

l. CAZUL NOMINATIV – funcţiisintactice

a) Subiect– răspunde la întrebărilecine? ce?

ex: Mama a venitacasa.

b) Nume predicativ- urmeazadupaverbelecopulative: a fi, a deveni;

- nearată ce este sau cum este subiectul;

ex: El este un coleg.

2. CAZUL ACUZATIV – prepoziţiicareînsoţescsubstantiveleîncazulacuzativ: de, la, din,
spre, înspre, pe, de pe, de la, pentru, cuetc;

- funcţiisintactice:

a) Complement direct– răspunde la întrebărilepe cine? ce?

ex: Am ajutat-o pe prietena mea.

b) Complement indirect – răspunde la una dinîntrebăriledespre cine? despre ce? la cine? la

ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? pe cine? pe ce? in cine? in ce? de
la cine? de la ce? din cine? din ce?

ex: Vorbeam cu tatăl meu.

c) Complement circumstantial de loc – răspunde la una dinîntrebărileunde? de unde? pana

unde? incotro?

ex: Maduceam la magazin.

d) Complement circumstantial de timp – răspunde la una din întrebările cand? de cand? pana
cand? cat timp?

ex:  Am ajuns la şcoală după Andreea.

e) Complementcircumstantial de mod – răspunde la întrebărilecum? in ce mod? in ce fel?

ex: Deseneaza ca un artist.

f) Atribut substantival prepozitional – răspunde la întrebările care? ce fel de?

ex: Am cumparat suc de mere.

g) Nume predicativ (însoţit obligatoriu de o prepoziţie specifică acuzativului)

ex. Florile sunt pentru mama.

3. Cazul DATIV – prepoziţii care cer cazul dativ: graţie, mulţumită, datorită, contrar,
conform, potrivit, asemenea, aidoma

- funcţii sintactice:

a) Complement indirect– răspunde la întrebarea cui?;

Ex. I-am dat o ciocolată colegei mele.

b) Complement circumstanţial de mod (însoţit obligatoriu de prepoziţie) – răspunde la

întrebarea Cum?

Ex. Se comportă asemenea unui copil răsfăţat.

c) Atribut prepoziţional (însoţit obligatoriu de prepoziţie) – răspunde la întrebarea Care?

Ex. Reuşita datorită eforturilor sale a fost admirată de toţi.

d) Nume predicativ (însoţit obligatoriu de prepoziţie)

Ex: Câştigul a fost mulţumită intervenţiei sale.

4. Cazul GENITIV– prepoziţii care cer cazul genitiv: contra, asupra, împotriva, dincauza,
înfaţa, înspatele, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul etc

Obs: Substantivele în cazul genitiv pot fi însoţite de articolul posesiv (genitival): al, a, ai, ale.

- funcţiisintactice:

a) Complement indirect (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la întrebările contra cui? împotriva

cui? asupra cui? etc

Ex: Tata luptă contra fumatului, fără succes.

b) Complement circulmstanţial de loc (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la întrebarea Unde?

Ex: M-am aşezat în faţa mătuşii mele.

c) Complement circumstanţial de timp (însoţit de o prepoziţie) – răspunde la întrebarea Când?

Ex. Am ajuns acasă înaintea părinţilor mei.

d) Atribut substantival genitival – răspunde la întrebările a cui?, al cui?, ai cui? ale cui?
adresate unui substantiv.

- poate fi însoţit de articolul posesiv (genitival)

Ex: Cartea colegei mele se află pe masă.

Citesc o carte a bunicii.

e) Atribut substantival prepoziţional (însoţit de prepoziţie) – răspunde la întrebarea Care?

Ex. Lupta împotriva fumatului nu este simplă.

f) Nume predicativ (însoţit de prepoziţie sau de articolul posesiv)

Ex. Lupta dusă de el este contra nedreptăţii.

Florile roşii sunt ale Mariei.

5. Cazul VOCATIV–este cazul adresării directe;

- substantivele în vocativ sunt izolate prin virgulă de restul enunţului;

- substantivele în vocativ nu au funcţie sintactică;

Ex: Ioana, vino aici!