Anexa 1
Povestea adverbului
A fost odata un adverb care s-a dus nedumerit la un verb pentru a-şi spune
necazurile .
- Mult stimate domn, eu nu stiu de ce mai trăiesc în această lume
complicată a gramaticii?! Elevii din clasa a VII-a mă confunda deseori cu vărul
meu, adjectivul sau cu amicul meu, substantivul. Cum să ies din aceasta
încurcătură?
- Nu-ţi pierde nădejdea, fiecare dintre noi are un rost în lume. Dacă eşti
atent o să-ţi spun chiar acum ce ai de făcut:
Tu trebuie să determini
întotdeauna........................................................................................
- Ai înţeles?
- Da, mă joc mereu în preajma lor.
- Cum te cheamă?
- Lin imi spune mama.
- Ca să nu mai fi confundat trebuie le atragi atenţia copiilor lângă ce parte
de vorbire te aşază.
- Hai să ne gândim la două enunţuri în care cuvântul lin să fie adjectiv şi
altul în care să fie adverb:
..............................................................................................................
..............................................................................................................
- De acum nu am de ce să mai fiu trist. Mai am câţiva prieteni care se plâng
pentru că sunt mereu scrişi în mod greşit. Subliniaţi voi forma corectă!
Numai/Nu mai trei copii au confundat adverbul.
Trăia o dată/ odată un crai.
Bineînţeles/ bine înţeles că voi citi basmul.
- Nici nu ştiu cum să vă mulţumesc atât vouă copii, dar in special
domnului verb. O curiozitate aş mai avea... ce fel de adverb credeti ca
sunt daca mi-as zice:
- unde..................................................................................................
- desigur..............................................................................................
- candva.............................................................................................?
- Acum, te felicit că te-ai prins în jocul nostru, ești gata pentru noi
aventuri în împărăția adverbului.
Anexa 1
Povestea adverbului
A fost odata un adverb care s-a dus nedumerit la un verb pentru a-şi spune
necazurile .
- Mult stimate domn, eu nu stiu de ce mai trăiesc în această lume
complicată a gramaticii?! Elevii din clasa a VII a mă confunda deseori cu vărul
meu adjectivul sau cu amicul meu substantivul. Cum să ies din aceasta
încurcătură?
- Nu-ţi pierde nădejdea, fiecare dintre noi are un rost în lume. Dacă eşti
atent o să-ţi spun chiar acum ce ai de făcut:
Tu trebuie să determini
întotdeauna........................................................................................
- Ai înţeles?
- Da, mă joc mereu în preajma lor.
- Cum te cheamă?
- Lin imi spune mama.
- Ca să nu mai fi confundat trebuie le atragi atenţia copiilor lângă ce parte
de vorbire te aşază.
- Hai să ne gândim la două enunţuri în care cuvântul lin să fie adjectiv şi
altul în care să fie adverb:
..............................................................................................................
..............................................................................................................
- De acum nu am de ce să mai fiu trist. Mai am câţiva prieteni care se plâng
pentru că sunt mereu scrişi în mod greşit. Subliniaţi voi forma corectă!
Numai/Nu mai trei copii au confundat adverbul.
Trăia o dată/ odată un crai.
Bineînţeles/ bine înţeles că voi citi basmul.
- Nici nu ştiu cum să vă mulţumesc atât vouă copii, dar in special
domnului verb. O curiozitate aş mai avea... ce fel de adverb credeti ca
sunt daca mi-as zice:
- unde..................................................................................................
- desigur..............................................................................................
- candva.............................................................................................?
- Acum, te felicit că te-ai prins în jocul nostru , ești gata pentru noi
aventuri în împărăția adverbului.