Cazurile substantivului

Cazul este o categorie gramaticală a

substantivului dată fie de anumite funcții
sintactice pe care le îndeplinește substantivul,
fie de prepoziții care însoțesc substantivul.

NOMINATIV (N)- cazul subiectului

- cazul fără prepoziții

Câinele meu caută pisica.

Albastrul lac sclipește în soare. - Adjectivul situat în

fața substantivului preia articolul de la acesta.

Si numele predicativ - fără prepoziții - va sta tot în

nominativ.

Blue este peștele Larei.

ACUZATIV (Ac) - este cazul în care substantivul se

regăsește cu funcțiile sintactice de atribut,
complement, circumstanțial și nume predicativ.
Este cazul în care substantivul se regăsește singur
sau însoțit de prepoziții specifice acestui caz.

ex. - prepoziții simple: de, la, pe, în, lângă, spre,

prin, sub, cu
-prepoziții compuse: din, de la, de pe la, de
lângă, de pe lângă, despre, înspre, dinspre
- locuțiuni prepoziționale (grupuri de cuvinte) -
dincolo de, împreună cu

Cu/ Fără prepoziție, substantivul în acuzativ va

îndeplini funcția sintactică de complement direct.

Complementul direct - arată obiectul/ lucrul sau

ființa asupra căruia/ căreia se răsfrânge
acțiunea. pe cine?/ce?

Trec norii . -subiect

(Tu) Desenează norii! - complement direct

Adunam florile din grădină. - complement direct,

acuzativ
Se ofileau florile din grădină. - subiect

Compl direct determină un verb și raspunde la

întrebările pe cine? ce? - este funcție sintactică
specifică acuzativului

Tata a cumpărat un dicționar. ce a cumpărat?

ATRIBUTUL DETERMINĂ UN SUBSTANTIV sau

un pronume (raspunde la o întrebare pusă unui
substantiv/ pronume)

COMPLEMENTUL/ CIRCUMSTANȚIALUL
DETERMINĂ UN VERB, UN ADJECTIV SAU UN
ADVERB (raspunde la o intrebare pusă verbului/
adj/ adv)

L-am văzut pe fratele tău. -pe cine am văzut?

COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL - răspunde la

întrebări cu prepoziții- de ce? de la ce/cine? pentru
ce? pentru cine? despre ce/ cine? de ce? a ce?
cu ce?
ex. S-a săturat de școală. a se sătura de , a se
gândi la, a se mândri cu, a fi mândru/ sătul de...
Vorbește despre colegii lui.

CIRCUMSTANȚIALE DE TIMP/ DE LOC/ DE MOD/

DE CAUZĂ/ DE SCOP - arată circumstanțe - arată
timpul/ locul/ modalitatea/ cauza/ scopul în care se
petrece o acțiune

- când? de când? până când? cât timp?

- unde? de unde? până unde? încotro?
- cum? în ce fel? în ce mod?
- din ce cauză? din ce pricină?
- în ce scop?

A muncit o întreagă zi - cât timp a muncit?

A plecat în sat. - unde a plecat?
A lucrat cu bucurie. cum a lucrat?
De supărare, nu a mai răspuns. - din ce cauză nu a
răspuns?
S-a pregătit pentru susținerea examenului.- în ce
scop s-a pregătit?
ATRIBUTUL din acuzativ determină un substantiv și
răspunde la întrebările - care? ce fel de? - are
prepoziție specifică acuzativului

Mi-am pierdut caietul de istorie. care caiet? -

atribut substantival prepozițional

Cadoul de la prietenii tăi a fost deosebit.

NUME PREDICATIV - cu prepoziție specifică

Cadoul este pentru bunica.

GENITIVUL - cazul posesiei, este

cazul specific atributului
genitival - care răspunde la
întrebările a/al/ai/ale cui?
Casa bunicilor este primitoare. - a cui casa?
a bunicilor
În genitiv, substantivele apar cu articol
hotărât/ nehotărât specific genitivului si/ sau
cu articolul genitival - a , al, ai ,ale

băiatului, fetei, becului

băieților, fetelor, becurilor

unui băiat, unei fete, unui bec

unor băieți, unor fete, unor becuri

Numele predicativ poate sta și in genitiv.

Casa este a bunicilor.

Atributul substantival prepozițional - care?

ce fel de? - impus de prepoziții specifice
ex. Lupta contra drogurilor va continua. care
lupta?

Complementul prepozițional - contra cui?

asupra cui? împotriva cui?
ex. El luptă contra drogurilor.
DATIVUL - este cazul complementului indirect
care răspunde la întrebarea cui? pusă
verbului.

I-am spus Biancăi să tacă. - cui am spus?

Le-am trimis colegilor mei o notiță. cui am
trimis?

Reușita datorită mamei i-a bucurat pe toți. -

atribut substantival prepozitional - D - care
reușita?

VOCATIV - cazul fără funcție sintactică, în

care substantivul reprezintă o apelare, o
chemare, o strigare.
Punctuația este specifică - apare virgula/
semnul exclamării
Este cazul invocației.
- Bianca, unde ai fost?
- Ce spui, copile, despre asta?
Nominativ - subiect
 - nume predicativ
- fără prepoziții
Acuzativ - compl. direct - pe cine? ce?
- compl. prepozițional - de la cine/
Prepoziții ce? despre cine?/ ce? cu cine? cu
specifice: ce? în ce? a ce? de ce?
cu, de , la pe, - circumstanțiale
din, în, @de timp - când? de când? până
pentru... când? cât timp?
@ de loc - unde? de unde? până
unde?
@ de mod - cum? în ce fel? în ce mod?
@ de cauză - din ce cauză?
@ de scop - în ce scop?

- atribut (prepozițional) - care? ce

fel de?
- nume predicativ
Genitiv - - atribut genitival - a/ al/ ai /ale cui?
prepoziții - complement prepozițional
specifice- - nume predicativ
asupra, contra, - atribut prepozițional
împotriva, - circumstanțiale
înaintea,
deasupra...

Dativ - - complement indirect - cui?

prepoziții - nume predicativ
specifice - atribut prepozitional
grație, - circumstanțiale
mulțumită,
datorită
Vocativ - fără funcție sintactică

Substantivul centru și adjunct

CENTRU - va genera adjuncți; centrul este

regent pentru adjuncți

ADJUNCTUL - se subordonează unui regent

Jucăria de pluș zace pe podeaua de lemn.

Jucăria - substantiv centru pentru că este

regent pentru subst. pluș

( de) pluș - substantiv adjunct pt că se

subordonează subst centru jucăria
 (pe) podeaua - substantiv adjunct față de
verbul zace, este substantiv centru față de
substantivul lemn.

Florile de pe masa din colț s-au ofilit.