CE TREBUIE SĂ ȘTIU DESPRE SUBSTANTIV?

1. FELUL
COMUNE PROPRII SIMPLE COMPUSE
elev, oraș, floare, stilou, Patrocle, Mihai, Brașov, stilou, elev, Baia Mare, Cluj-Napoca, Valea
țară, cățel etc. Brașov, România etc.. Iași, Austria etc. Jiului, floarea-soarelui,
bunăvoință etc.
Obs. Substantivele comune se scriu cu litere mică, de obicei. Se scriu cu literă mare doar la începutul
unui enunț. Substantivele proprii se scriu întotdeauna cu literă mare.

2. GENUL
MASCULIN FEMININ NETRU
un băiat/ doi băieți o fată / două fete un stilou/două stilouri
Observații: 1. Unele substantive care denumesc ființe își formează genul opus prin derivare cu sufixe
mobile: rață – rățoi, urs – ursoaică.
2. Alte substantive care denumesc ființe au o singură formă pentru gen: fluture, delfin,
țânțar, pește etc. Aceste substantive se numesc substantive epicene.

3. NUMĂRUL
SUBST. NUMĂRABILE SUBST. NONNUMĂRABILE SUBSTANTIVE
(au formă fie pentru singular, fie COLECTIVE
pentru plural) (formă de singular și înțeles de
plural)
Singular Plural Defective de sg. Defective de pl. - sunt numărabile
băiat băieți zori, câlți, aur, soare, apă, oaste, armată, mulțime, popor,
fată fete ochelari, ochi, făină, fotbal, fier grămadă, porumbiște,
scaun scaune pui etc. etc. stundențime, tufiș, frunzăraie
stilou stilouri etc.
Obs. Unele subst. colective sunt
formate prin derivare cu sufixe
ale colectivității.
*Există substantive cu mai multe forme de plural (omonime parțiale): colț, colți, colțuri.
4. ARTICOLUL
HOTĂRÂT NEHOTĂRÂT POSESIV(genitival)
elevul / eleva; elevului/elevei un elev/o elevă; unui elev/unei eleve; al, a, ai, ale (însoțește
elevii/elevele; elevilor/elevelor niște elevi/niște eleve; unor elevi/unor substantivele în G)
eleve;

5. PREPOZIȚIA ȘI LOCUȚIUNEA PREPOZIȚIONALĂ

cu Acuzativul cu Genitivul cu Dativul
- cu, în, spre, din, la, prin, din, - înaintea, dinaintea, înapoia, - datorită, mulțumită, grație
spre, lângă, sub, peste, deasupra, dedesubtul,
dinspre etc; împreujurul, îndărătul,
- îainte de, fără de, împreună asupra, contra, împotriva, în
cu, în afară de etc; fața, în spatele, în jurul, jur-
împrejurul, în preajma etc.
 6. LOCUȚIUNEA SUBSTANTIVALĂ
- grup de cuvinte cu sens unitar sinonim cu un substantiv: ținere de minte; nebăgare de seamă, părere de
rău, părerere de bine; dare de seamă etc;

7. CAZURI ȘI ÎNTREBĂRI
NOMINATIV ACUZATIV GENITIV DATIV VOCATIV
Întrebări: Întrebări: Întrebări: Întrebări: -nu există;
- cine? (întrebarea ce? - care? ce fel de? - al, a, ai, ale - cui?
se înlocuiește cu - prepoziție + cui? - datorită,
cine?) cine?/ce? + verb - al, a, ai, ale cui mulțumită,
- cine?/ce? + verb copulativ + verb grație cui
copulativ - pe cine? ce? copulativ? +verb
- care? - cu cine? cu ce? - asupra, contra copulativ?
despre cine? împotriva cui - care?
despre ce? la + verb - cum?
cine? la ce? etc; copulativ?
- de către cine? de - asupra, contra,
cine? împotriva cui
- unde? când? + verb
cum? predicativ
- cu ce scop? din - unde?
ce cauză? - când?

8. FUNCȚII SINTACTICE
NOMINATIV 1. subiect – Îi place matematica. / Elena iubește matematica. (cine?)
2. nume predicativ – Matematica este disciplina preferată de Elena. (ce?/cine? +vb.
copulativ)
3. atribut substantival – Municipiul Baia Mare este frumos. (care?)
4. apoziția – Elena, colega mea, iubește matematica. (care?)
Obs: Apoziția stă întotdeauna între virgule sau linii de pauză.
ACUZATIV 1. atribut substantival prepozițional – Copacii din grădină au înflorit. (care?)
2. nume predicativ – Florile sunt pentru sora mea. (prepoziție+cine+vb. cop)
3. complement direct – L-am văzut pe Mihai. / A cumpărat o carte. (pe cine? ce?)
4. complement prepozițional – Mă gândesc la examen. (la ce?)
5. complement de agent – A fost remarcat de profesori. (de cine?)
6. circumstanțial de loc – Vine din străinătate. (de unde?)
7. circumstanțial de timp – A întârziat două ore. (cât?)
8. circumstanțial de mod – Vorbește ca un om înțelept. (cum?)
9. circumstanțial de cauză – Este supărat pentru nota primită. (din ce cauză?)
10. circumstanțial de scop – Se pregătește pentru examen. (cu ce scop?)
GENITIV 1. atribut substantival genitival – Admiră frumusețea peisajului. (a cui?)
2. atribut substantival prepozițional – Alergatul împrejurul parcului este benefic.
(care?)
3. nume predicativ – Cartea este a verișoarei mele. (a cui? + vb. copulativ)
4. nume predicativ cu prepoziție – El nu este contra colegilor. (contra cui+vb.
cop.?)
 5. complement prepozițional – Noi luptăm împotriva nedreptății. (împotriva cui +
vb. predicativ)
6. circumstanțial de loc – Stă înaintea școlii. (unde?)
7. circumstanțial de timp – A ajuns înaintea colegilor. (când?)

DATIV 1. complement indirect - I-a oferit mamei cel mai de preț dar. (cui?)
2. atribut substantival prepozițional – Îl bucură reușita grație talentului. (care?)
3. atribut substantival fără prepoziție – Ion este nepot mamei mele. (cui? –
determină un subst.)
4. nume predicativ: Rezultatele sunt mulțumită seriozității sale. (mulțumită cui+
vb. cop.)
5. circumstanțial de mod – A reușit mulțumită perseverenței. (cum?)
VOCATIV - substantivele sunt fără funcție sintactică;
- se izolează prin virgulă de restul enunțului;
- exprimă o adresare directă/o strigare;
Ex. Ioana, ce faci acolo?
Ce faci, Ioana, acolo?
Ce faci acolo, Ioana?

ATENȚIE!!!!!
1. subiect – cine? (despre cine este vorba în propoziție?)
2. nume predicativ: cine este? ce este? (N)
prepoziție + cine? ce? + vb. copulativ (Ac)
al, a, ai, ale cui+ vb. copulativ? (G)
asupra, contra, împotriva cui? +vb. copulativ (G)
grație, datorită, mulțumită cui? + vb. copulativ (D)
3. atribut – care? ce fel de?
al, a, ai, ale cui?
4. complement direct – pe cine? ce?
5. complement prepozițional – cu cine? cu ce? despre cine? despre ce? la cine? la ce? de ce etc. (Ac)
asupra, contra, împotriva cui +vb. predicativ? (G)
6. complement indirect – cui? (D)
7. complement de agent – de cine? de către cine? (Ac)
8. circumstanțial de loc – unde? de unde? până unde? încotro? cât? (distanța)
9. circumstanțial de timp – când? de când? până când? cât timp?
10. circumstanțial de mod – cum? în ce fel? în ce mod? cât? (cantitatea)
11. circumstanțial de cauză – din ce cauză? din ce pricină?
12. circumstanțial de scop – cu ce scop?