Funcții sintactice

A. Subiectul-arată cine face acțiunea.

-cine? stă doar în cazul NOMINATIV
Băiatul a venit la mare.
Subiectul poate fi:
-exprimat prin: -substantiv comun-Tânărul a venit.
-substantiv propriu-Alin a venit.
-pronume personal/de politețe- Ea a plecat. Dumneaei a venit.
-numeral cardinal/ordinal-Doi au plecat. Al doilea a mâncat.
-verb la modul infinitiv/gerunziu/supin-A citi e ușor. (infinitv) Se aude plouând. (gerunziu)
De citit e ușor. (supin)
-neexprimat-subînțeles, când a fost exprimat într-o propoziție anterioară și apare la persoana a
III-a, singular și plural.
Ex: Florile au fost frumoase/ și au fost plăcute de copii/.
P1-subiect exprimat prin substantivul ,,florile’’; P2-subiect subînțeles (se reia din P1).
Dealurile sunt înverzite/ și trezesc interesul oamenilor/.
P1-subiect exprimat prin substantivul ,,dealurile’’; P2-subiect subînțeles (se reia din P1).
Copii se joacă/ și sunt cuminți/.
P1-subiect exprimat prin substantivul ,,copii’’; P2-subiect subînțeles (se reia din P1)
-inclus, când poate fi dedus (înțeles) din desinența verbului la persoana I și a II-a, singular și
plural.
Cânt (eu). Dansez (eu). Alerg până la mașină (eu). Vii pe la mine (tu). Alergați prin parc
(voi). Mâncăm mâine (noi).
Subiectul poate fi: simplu: Copilul aleargă.
-multiplu: Ninsoarea, înghețul, chiciura sunt frecvente.
!!!!Atenție la acordul predicatului cu subiectul.
Când subiectul multiplu se exprimă prin pronume diferite, persoana I are preponderență față
de persoana a II-a și a III-a, iar persoana a II-a are preponderență față de persoana a III-a.
Noi și voi VOM desena un peisaj de iarnă. Voi și ei VEȚI hrăni vrăbiuțele.
B. Predicatul
1. Predicatul verbal este exprimat printr-un verb predicativ, care are înțeles de sine stător.
Eu sunt în clasă. Eu alerg prin parc. Eu desenez în grădină. Ea rămâne în casă. Ea ajunge la
spectacol. El a ieșit din casă. Pare că plouă. El a însemnat pe caiet. Pâinea s-a făcut în cuptor.
-construcție pasivă-Cartea este scrisă de Larisa.
-construcție cu pronumele reflexiv-Se aude ploaia.
-interjecție predicativă-Hai să mergem. Bravo că ai reușit. Uite cine a venit.
-locuțiune verbală-Și-a dat seama că a greșit.
2. Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ+numele predicativ.
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se face, a
ajunge.
n.b. pentru a recunoaște diferența dintre un verb copulativ și un verb predicativ ține cont de
faptul că verbul predicativ se poate înlocui cu A EXISTA, A SE AFLA, în vreme ce
copulativul poate fi precedat de un nume predicativ ce indică o meserie sau o stare de spirit.
A fi- Eu sunt doctor. Eu sunt vesel.
A deveni-Eu am devenit inginer. Eu am devenit bucuros.
A ieși-Tata a ieșit director.
A rămâne-Bunicul a rămas poștaș. Tata a rămas vesel.
A părea-Sora mea pare tristă.
A însemna-Mama înseamnă iubire.
A se face-El s-a făcut inginer.
Ajunge-El a ajuns medic.
Verbul copulativ: face legătura dintre subiect și numele predicativ; nu are înțeles de sine
stătător, fiind verb nepredicativ; este la unul dintre modurile indicativ, imperativ, conjunctiv,
condițional-optativ, atunci când alcătuiește un predicat nominal.
Numele predicativ este o funcție sintactică și va sta mereu pe lângă un verb copulativ, fiind
într-o relație ternară, dar va depinde și de subiect.
Poate fi: simplu-Andrei este șaten. ; multiplu-Andrei este inteligent și frumos.
Numele predicativ se exprimă prin: substantiv (Dan este actor); adjectiv (Dan este inteligent.)
pronume (Dan este el.) numeral cardinal/ordinal (Dan este primul. Băieții sunt doi); verb la
infinitiv/supin-Dorința este de a citi/de citit; prin interjecție-Este vai de el.; adverb-E bine a
învăța.
C. Complementul și circumstanțialele
Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb. (adresezi
întrebarea verbului.)
Complementul direct: pe cine? ce?; determină un verb; stă în cazul acuzativ.
Se exprimă prin: substantiv-L-am văzut pe băiat. (pe cine am văzut?)
Pronume-I-am văzut pe ei. ( pe cine am văzut?)
Numeral cardinal/ordinal-I-am văzut pe doi dintre ei. L-am văzut pe al doilea. (pe cine am
văzut?)
Verb la infinitv/ gerunziu/supin-Pot mânca. (ce pot?) Am de scris. (ce am?) Aud plouând. (ce
aud?)
Complementul indirect-cui?-determină un verb; stă în cazul dativ.
Se exprimă prin: -substantiv-Îi dau băiatului o carte. (cui îi dau o carte?)
-pronume-Lor le dau o mână de ajutor. (cui dau o mână de ajutor?)
-numeral cardinal/ordinal. Le dau celor doi o carte. Îi dau primului o carte. (cui dau o carte?)
Complementul prepozițional-de la cine? de la ce? pentru ce? pentru cine? despre cine? despre
ce? de ce? de cine? la cine? la ce?; determină un verb.
Se exprimă prin: substantiv-Nu mă tem de examen. (de ce nu mă tem?)
pronume-Nu depind de el. (de cine nu depind?)
numeral cardinal/ordinal-L-am auzit vorbind despre trei/ despre al treilea. (despre cine l-am
auzind vorbind?)
verb la infinitiv-S-a săturat de a scrie. (de ce s-a săturat?) Se gândește a pleca. Se gândește la
a pleca. (la ce se gândește?)
verb la supin- S-a plictisit de bătut mingea. (de ce s-a plictisit?)
verb la gerunziu-S-a săturat scriind. (de ce s-a săturat?)
Circumstanțialele
1. Circumstanțialul de loc-determină un verb: unde? de unde? până unde?
Se exprimă prin: substantiv-Urcați pe scara din stânga. (acuzativ) Deasupra orașului s-au
adunat nori. (genitiv) Nu stă locului. (dativ)
-adverb/locuțiune adverbială-A plecat departe. Umblă de colo până colo.
-pronume-Se îndreaptă spre tine. (acuzativ) În jurul lor s-a creat aglomerație. (genitiv)
-numeral cardinal/ordinal-cu valoare pronominală- N-am găsit citatul în prima lucrare, l-am
găsit în a doua. (acuzativ)
-verb la supin-N-a venit încă de la pescuit.
2. Circumstanțialul de timp-determină un verb: când?, de când?, până când?
Se exprimă prin: substantiv-La bătrânețe a devenit retras. (acuzativ) Ne-am lămurit pe
parcursul discuției. (genitiv)
-adverb sau locuțiune adverbială-De alaltăieri îl caut. A venit pe nepusă masă.
-pronume-A ajuns la gară după tine. (acuzativ) În urma lor au mai sosit și alții. (genitiv)
-numeral cardinal/ordinal, cu valoarel pronominală-Va lua cuvântul după doi mai mari.
(acuzativ)
-verb la infinitv-Până a veni tu, am făcut ordine.
-verb la supin-Părul se coafează după spălat.
-verb la gerunziu-Ascultându-te, mi-am amintit ceva.
3. Circumstanțialul de mod-cum, în ce fel? în ce mod?; determină un verb
Se exprimă prin:
-substantiv-A scris tema cu atenție.
-pronume-Ea gândește ca tine.
-numeral cu valoare pronominală- Dansează precum cei doi de la televizor.
-adverb/locuțiune adverbială- A citit repede. Timpul trece pe nesimțite.
-verb la infinitiv-A vorbit fără a gândi.
-verb la gerunziu-Venea alergând.
-interjecție-Mergea pâș-pâș.
4. Circumstanțialul de cauză-arată cauza și răspunde la întrebările: din ce cauză?, din ce
pricină?
-se exprimă prin:-substantiv- Plângea de supărare. (Ac.) Plângea din cauza supărării. (G. )
-prin pronume. Mama m-a pedepsit pentru ei. (Ac.)
-numeral cu valoare pronominală-Am pierdut meciul pentru cei doi.
-adjectiv- Plângea de supărată.
-verb la gerunziu. Alergând, s-a accidentat.
5. Circumstanțialul de scop-arată scopul și răspunde la întrebările: cu ce scop? În ce scop?
-se exprimă prin:-substantiv-Muncește pentru succes.
-prin pronume-Am două teze și pentru ele am recapitulat serios.
-numeral cu valoare pronominală-Am două teze și pentru cele două muncesc.
-verb la infinitv-Mama ne-a trimis pentru a studia.
-verb la supin-Am plecat pentru arat.
D. Atributul -determină un substantiv sau un substitut al acestuia: pronume, numeral cu
valoare pronominală.
-care? Ce fel de? A, ai, al, ale cui?
1. Atributul adjectival se exprimă prin:
-adjectiv propriu-zis- Cartea frumoasă e aici.
-adjectiv provenit din verb la participiu: Capul tăiat a îndurerat. ; verb la gerunziu: Mâna
tremurândă m-a impresionat.; din pronume: Copilul acesta a venit.; din numeral cu valoare
adjectivală: Trei copii au venit., din adverb: Băiatul bine e acasă.
2. Atributul substantival:
a) atributul substantival prepozițional: Problema de la tânăr este stiută. (care față?)
b) atributul substantival genitival: Casa mamei e frumoasă. (a cui casă?)
c) atributul substantival în dativ: Reușita grație mamei m-a bucurat. (grație cui reușita?)
d) atributul substantival în nominativ: Orașul Iași este frumos.
3. Atributul pronominal:
a) atributul pronominal prepozițional: Cartea de la el este frumoasă. (care carte?)
b) atributul pronominal genitival: Cartea lui este frumoasă. (a cui carte?)
c) atributul pronominal în dativ: Oferirea de burse lor este bună. (cui oferire de burse?)
4. Atributul verbal:
-verb la infinitiv/gerunziu/supin
Dorința de a scrie este mare. Mâna tremurând m-a întristat. Dorința de scris e mare.
-locuțiune verbală la infinitiv, la supin, la gerunziu
Semnul de a aduce aminte m-a bucurat. Semnul de adus aminte m-a bucurat. Bucuria băgând
de seamă m-a fericit.
5. Atributul adverbial
-adverb/locuțiune adverbială
Vântul de afară m-a speriat. Pomii din jur m-au impresionat.
6. Atributul interjecțional
-interjecție- Fata hmm mi-a plăcut.
ATENȚIE! Prepoziția se analizează împreună cu partea de vorbire înaintea căreia se află,
incluzându-se în partea de propoziție respectivă.