Morometii

de Marin Preda
Familia

Actiunea primului volum se desfasoara în

vara anului 1936 si prezinta viata unei familii din
satul Silistea – Gumesti. Aici este conturat
triplul conflict din cadrul familiei Moromete. În
primul rând, conflictul dintre Moromete si cei
trei fii ai sai, Achim, Nila si Paraschiv, este
stârnit de modalitatea diferita de întelegere a
lumii; astfel, pentru tata , pamântul semnifica
garantia libertatii, în timp ce cei trei fii ai sai
sunt preocupati doar de bani. Acest conflict se
încheie cu plecarea celor trei fii cu oile la
Bucuresti, în încercarea de a-si câstiga singuri
existenta. Al doilea conflict este cel dintre
Moromete si sotia sa, Catrina. Aceasta si cele
doua fiice ale sale îi reproseaza lui Moromete
faptul ca nu trece casa pe numele ei, temând-se
ca ar putea ramâne pe drumuri. Cel de-al treilea
conflict este cel conturat între Ilie si sora lui,
Maria (Guica). Ea se teme ca va ramâne singura
la batrânete; sora lui Ilie Moromete nu a fost de
acord cu cea de-a doua casatorie a fratelui sau,
tot ea fiind cea care îi îndeamna pe baieti sa
fuga de acasa.
Doua dintre scenele semnificative
pentru reflectarea ideii destramarii femiliei sunt
cina si taierea salcâmului. Scena cinei este
reprezentativa pentru statutul protagonistului.
Fragmentul începe cu un dialog între el si
Catrina, autoritatea sa aparent incontestabila
manifestându-se prin voce : “Deodata curtea
rasuna de un glas puternic si amenintator,
facându-i pe toti sa tresara de teama.”
Catrina mai fusese casatorita o data si are o
fiica. Actuala sa familie este una dintre cele mai
numeroase din sat si printre putinele care au
copii din doua casatorii. Membrii familiei par a fi
grupati în tabere rivale, în ciuda faptului ca stau
toti asezati la o masa rotunda si foarte mica;
acest lucru însa nu ajuta la sporirea unitatii
familiei. Cei trei frati din prima casatorie a lui
Moromete “stateau pe partea din afara a tindei,
ca si când ar fi fost gata în orice clipa sa se
scoale de la masa si sa plece afara.” Acest
detaliu sugereaza ideea ca ei nu apartin familiei,
pentru ca mama vitrega îi are lânga ea ”pe ai ei,
Niculae, Ilinca si Tita, copii facuti cu Moromete”.
Pozitia tatalui reliefeaza autoritatea sa absoluta :
“sta deasupra tuturor, în pragul celei de-a doua
odai, de pe care el stapânea cu privirea pe
fiecare.”
Atmosfera conflictuala din cadrul familiei
Moromete este evidenta din gesturi si din
priviri : Moromete are în glas “fire de
amenintare”, îi vorbeste amenintator lui Achim,
care îi raspunde cu dispret, pe Niculae îl fulgera
cu privirea apoi, certându-l cu “glas îndesat”.
Tot în aceasta scena ne sunt dezvaluite treptat
si amenintarile ce vor duce, în timp, la
destramarea familiei; scoala lui Niculae trebuie
achitata, fonciirea a ramas neplatita, iar Achim
doreste sa plece cu oile la Bucuresti, fiind
necesara si platirea ratei la banca. Cei trei îsi
condamna tatal pentru ezitarile sale.
Scena salcâmului este construita într-un
registru stilistic diferit. E spre ziua, iar luna
“semana cu un soare mort, ciuntit si rece”.
Bocetele ce se aud din cimitir pare ca “ies din
pamânt”. Uriasul salcâm în care “copiii se urcau
în orice primavara si îi mâncau florile”, iar iarna
“îi îmbratisau tulpina”, care “era curatat de craci
în fiecare an si crestea la loc mai bogat” domina
întreg satul si pare nemuritor. Chiar când
aschiile încep sa sara din trunchiul sau, ele par
sa se aseze în jurul lui protector. Când se
prabuseste la pamânt, totul dobândeste un aer
tragic, de moarte violenta, ca si cum cineva ar fi
silit sa raspunda unui alt destin, nefast.
Protectia salcâmului nu se mai exercita asupra
împrejuruimilor : “cercul deschis si câmpia
napadeau împrejurimile” si “totul se facuse
mic.”
Scena se încheie în aceeasi atmosfera rau
prevestitoare în care începuse, cu stolul de ciori
care zboara derutate, caci nu mai recunosc
locul. Salcâmul a reprezentat în lumea vegetala
ceea ce reprezinta Ilie pentru familia sa, un
“pater familias”. Destinul unuia este anticipat de
destinul celuilalt.
Desi Moromete tine la unitatea familiei, aceasta
se va destrama din cauza imposibilitatii de
comunicare dintre membrii sai (tatal reprezinta
mentalitatea traditionala, în timp ce fiii sai mai
mari sunt atrasi de mirajul orasului, iar fiul cel
mic, Niculae, este dornic de a studia.), dar si
pentru ca timpul era nerabdator cu oamenii.
Parasit la batrânete de Catrina, el ramâne doar
cu fata cea mica, autoritatea lui scade, oamenii
nu îl mai respecta ca altadata.