Numeralul-conform noii programe!

Numeralul este o parte de vorbire care exprimă:

-un număr-numeralul cardinal (doi, trei, o mie):
-ordinea obiectelor într-o serie numerică=numeralul ordinal (al doilea, a treia, al o
mielea).

Clase de numeral:

Numeralele cardinale pot fi:

-simple, unu/una, doi/două, trei, patru, opt, nouă;
-compuse (având la bază o relație sintactică de subordonare):
+prin sudare (contopire):
-numeralul simplu de la 1 la 9+ prepoziția SPRE+ numeralul ZECE: unsprezece,
doisprezece/douăsprezece, treisprezece.;
-numeralul simplu de la 2 la 9+ substantivul ZECI: douăzeci, treizeci, șaizeci,
optzeci.
+prin alăturare fără cratimă: o sută, două sute, o mie, un milion, un miliard, o sută
unu, douăzeci și unu, nouăzeci și cinci, șaptezeci de milioane trei sute de mii.

Numeralele ordinale pot fi:

(a) Primu/ prima, întâiul/întâia;
(b) Formate din numeralul cardinal+ componentele al...-lea (la masculin)/ a...-a (la
feminin) al doilea, a doua, al douăzeci și unulea/ a douăzeci și una.
Uneori, forma de bază a numeralului cardinal suferă modificări:
-două-a doua; patru-a patra; cinci-a cincea; opt-al optulea; treizeci- a treizecea; o
sută-a (o) suta, trei sute-a trei suta, trei mii-a trei mia, un milion-al(un)milionulea

Forma numeralelor
În raport cu alte clase de cuvinte, flexiunea numeralului este mai redusă.
(a) Categoria numărului
Spre deosebire de substantiv sau de pronume, numeralul cardinal include
informația numerică în conținutul său semantic; de aceea, chiar dacă exprimă un
număr (un copil/ unu; doi copii/doi) numeralul nu are, propriu-zis, categoria
gramaticală a numărului.
Toate numeralele ordinale sunt singulare inerente: Biletele de tren sunt la clasa A
DOUA. AL TREILEA din stânga este prietenul meu.

(b) Categoria genului

Majoritatea numeralelor cardinal sunt invariabile (nu își schimbă forma) după gen:
nouă băieți/nouă fete; treizeci de câini/treizeci de pisici.
Numai numeralele UNU, DOI și compusele acestora variază în gen: unu-una și
doi-două.: treizeci și unu de băieți/treizeci și una de fete; o sută unu lei/o sută una
lire; două mii doisprezece lei/o sută una lire; două mii doisprezece lei/ două mii
douăspreze lire.
Numeralele ordinale variază după gen (masculine/feminine): al doilea elev/ a doua
elevă.

(c) Categoria cazului

Variația de caz apare numai la numeralul cardinal: unu/una (N-A), unui(a)/unei(a)
(G-D) și la numeralele ordinale: primul/prima, întâiul/întâia (N-A),
primului/primei (a), întâiului/întâii (G-D). Din două buchete de flori, am cumpărat
doar unu. Din cauza unui singur minut, am pierdut trenul. Întâia zi de școală l-a
emoționat. S-a bucurat de aparitția întâiului ghiocel.
Pentru redarea valorilor cazuale de genitiv și de dativ ale celorlalte numeral se
folosesc două prepoziții:
-a, pentru valoarea echivalentă de genitiv: Mi-au plăcut lucrările a trei student/
dintre studente.
-la, pentru valoarea echivalentă de dativ: Le-am dat cărți la trei colegi de-ai mei/
dintre colegii mei.
Între prepozițiile care cer cazul genitiv/dativ și numeralul invariabil se adaugă
prepoziția A: A re de făcut referate asupra a trei lucrări. (G) Am reușit datorită a
trei prieteni, care m-au ajutat. (D)
În situația în care numeralul este precedat de articolul demonstrativ celor, acesta
preia mărcile de caz: Are de făcut referate asupra celor trei lucrări. (G) Reușita
datorită celor trei prieteni care m-au ajutat. (D)
Posibilitățile combinatorii ale numeralului
Numeralul poate avea valoare:
-adjectivală-Trei elevi au venit la timp. A patra elevă a întârziat.
-pronominală-Trei au venit la timp. A patra a întârziat.
-substantivală- Este ora trei. 2+3=5.

În lucrări mai vechi se spune că numeralele au valoare adjectivală și substantivală;

comportamentul unora dintre numeralele considerate ,,substantivale’’ este însă
pronominal. De altfel, în gramaticile descriptive ale altor limbi, cum ar fi franceza,
numeralele nu sunt tratate ca o clasă aparte, ci sunt încadrate la pronume: se
vorbește despre pronume-numeral și adjective (pronominale)-numerale (GBLR, P.
182)

(a) Valoarea adjectivală

Numeralul cardinal are valoare adjectivală atunci când califică din punct de vedere
numeric (=cuantifică) un substantiv pe care-l însoțește:
DOUĂ pisici aleargă prin curte. Textul are DOUĂZECI DE pagini.
Numeralele cardinale cu valoare adjectivală se acordă în gen și caz cu substantivul
regent pe care-l precedă, indiferent dacă sunt asociate sau nu cu prepoziția DE.
În lucrările mai vechi, se consideră că numai în construcțiile formate cu numerale
între unu și nouăsprezece substantivul este regent, iar numeralul este subordonat și
are valoare adjectivală. În schimb, în construcțiile formate din numerale începând
cu douăzeci, care au formă (numeral+de+substantiv), numeralul este interpretat
drept element regent, iar substantivul cu prepoziție îi este subordonat.
În lucrările mai recent (GALR, GBLR) se arată că, de fapt, în structurile de tipul
(numeral+de+substantiv), cuvântul DE este o prepoziție specială care nu impune
caz substantivului următor: în construcția prețul acestor douăzeci și una de cârți,
substantivul CĂRȚI este în cazul G, cazul fiind marcat numai la primul component
al grupului (demonstrativul ACESTOR). Cuvântul DE este un simplu
conector ,,cerut’’ de anumite numerale pentru a se lega de substantivul următor. De
aceea, elementul regent este și în aceste structuri, tot substantivul, deoarece el
impune numeralului genul și cazul, prin acord, ca și în situația numeralelor care se
atașează direct substantivului:
Am primit douăzeci și una (de) narcise./ Am primit douăzeci și unu (de) trandafiri.
Am primit două narcise./ Am primit doi trandafiri.
Acest tipar în care prepoziția DE se analizează împreună cu termenul precedent nu
apare numai la numeral, cât și în construcții cu adjectiv. Am primit o carte destul
de/deosebit de interesantă.
Cuvântul CEL se analizează diferit în structurile cu numerale; atunci când
substantivul este prezent în structură, CEL este articol demonstrativ (Cei doi
prieteni au plecat, Povestea celui de-al patrulea copil m-a impresionat), iar atunci
când substantivul lipsește, CEL este pronume semiindependent (Cei doi au plecat.
Povestea celui de-al patrulea m-a impresionat). În ambele structuri numeralul are
valoare adjectivală.

Numeralul ordinal cu valoare adjectivală poate fi așezat înainte sau după

substantivul regent cu care se acordă în gen și caz:
Al doilea elev a fost premiat. (gen masculin, caz nominativ)/El vine din clasa a
cincea. (gen feminin, caz acuzativ)

(b) Valoarea pronominală

Atât numeralul cardinal, cât și numeralul ordinal se utilizează cu valoare
pronominală (de substitut), atunci când înlocuiesc un substantiv la care se adaugă
sensul lor numeric:
Numai DOUĂ (=două surori) dintre cele trei surori ale lui sunt blonde. /Al doilea
(=al doilea concurent) dintre concurenți este Ion.
Cu valoare pronominală, numeralul:
-poate avea gen propriu (preluat de la substantiv);
El are trei copii.; unu (un copil) e profesor și doi (=doi copii) sunt medici.
Dintre toate colegele mele de liceu, numai prima (=prima colegă) a venit.
-poate fi regent pentru alte cuvinte subordonate: Doi DINTRE EI au plecat. Al
doilea DE ACOLO este Ion.
-poate avea funcțiile sintactice caracteristice pronumelui:
Subiect-TREI dintrei ei merg.
Nume predicativ-Concurenții sunt TREI.
Complement direct-Adoră filmele, ieri a văzut DOUĂ.
Complement indirect-I-am oferit numai UNUIA cadouri.
Complement prepozițional-Mă gândeam LA TREI dintre ei.
Circumstanțial de loc- Ea învață ÎN TREI dintre clădiri.
Circumstanțial de mod- El se comportă CA DOI dintre cei mai aroganți colegi.
Circumstanțial de timp-Am așteptat TREI zile, dar el a ajuns DUPĂ alte TREI.
Atribut-Discuția DESPRE DOI, dintre ei m-a indispus. / Cărțile CELOR DOI erau
noi.

(c) Valoarea substantivală

Numai numeralul cardinal poate avea valoare substantivală în două situații:
-în texte de matematică: Douăzeci și unu minus doi fac nouăsprezece. ( nu
douăzeci și una mius două);
-în tiparul (substantiv+numeral);
Accidentul s-a produs la kilometrul 12. Locuiesc în sectorul 6. Am ajuns la etajul
2. Călătoresc cu autobuzul 301. Ea poartă măsura 42.
În aceste structuri, numeralul funcționează cu valoare substantivală, deoarece nu se
mai acordă în gen cu substantivul pe care-l însoțește și are gen fix, ca orice
substantiv, și anume genul masculin (chiar dacă apare în contextul unui substantiv
feminin):
Meriți nota 1. (unu)/ Citatul este de la pagina 122. ( o sută douăzeci și doi)/ Biroul
e în camera 2. (doi)
Funcția sintactică a acestor numerale din tiparul (substantiv+numeral) este de
atribut.

(a) Numeralele cu valoare substantivală nu trebuie să fie confundate cu

substantivele provenite din numerale prin conversiune (schimbarea clasei lexico-
gramaticale), de tipul: Am luat UN ZECE. UNSPREZECELE nostru a meritat
victoria.
Substantivele provenite prin conversiune din numerale au nu numai gen fix
(masculin, feminin, neutru), ci și toate caracterisiticile substantivului: au două
numere (sg/pl) pot primi articol, intră în contextele specifice substantivului.
(b) Numeralele cu valoare substantivală nu reprezintă apoziții, pentru că sunt
cuvinte restrictive care determină un regent (relație sintactică de subordonare) și nu
intră în relație de echivalență cu acesta (relație specifică structurilor apozitive).
-numeral cu funcția de atribut: Am ajuns la etajul DOI.
-numeral cu funcția de apoziție-Dintre cei doi, Andrei, AL DOILEA din dreapta a
plecat.

Alte expresii cu numere

În afară de numeralul cardinal și de numeralul ordinal, se cunosc și alte cuvinte sau
construcții asociate ideii de număr. În lucrările de gramatică tradițională, acestea
figurează ca numerale speciale (multiplicative, fracționare, adverbiale, distributive
și colective. În lucrările recente, construcțiile sunt interpretate diferit (GBLR, 180-
181) și aparțin altor părți de vorbire, după cum urmează:
+Multiplicativele (îndoit, întreit, înzecit) sunt de fapt adjective (provenite,
majoritatea, din participiile verbelor corespunzătoare): efort ÎNTREIT, putere
ÎNTREITĂ.
Tot adjective sunt și sinonimele lor neologice: dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu.
+Fracționarele (doime, treime, zecime, șaisprezecime) sunt de fapt, substantive
feminine (derivate de la numerale cardinale, cu sufixul –IME), pentru că au forme
diferite de număr și pot primi adjective pe lângă ele: o pătrime, două pătrimi,
cincimea, sutimea, această/altă treime.
Tot substantive sunt cuvintele: sfert, jumătate, (sfertul, a doua jumătate).
+Adverbialele cardinale ( o dată, de trei ori, de o mie de ori) și ordinale (
prima/întâia (și) dată, a doua oară, a zecea oară) sunt, de fapt, locuțiuni adverbiale,
pentru că nu au nicio categorie gramaticală nominală (gen, număr, caz) și apar
numai în context verbal sau adverbial, cu funcție de circumstanțiale: Ți-am spus de
două ori, de trei ori, să nu-ți mai spun și a patra oară!
+Distributivele (câte unu, două câte două) și colectivele (toți/toate trei) reprezintă
construcții speciale în care intră adverbul CÂTE sau adjectivul TOȚI/TOATE+
numerale cardinale. Colectivele AMÂNDOI/AMÂNDOUĂ,
TUSTREI/TUSTRELE, AMBII/AMBELE sunt interpretate ca pronume și
adjective pronominale nehotărâte. Din punct de vedere semnatic, cuvintele indică
mulțimi formate din două sau mai multe elemente privite global. Din punct de
vedere gramatical, se comportă precum pronumele nehotărât.
(a) Problemele de acord
Numeralul cardinal 12 și cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de
feminin atunci când se referă la substantive feminine: douăsprezece mii de lei;
clasa a douăsprezecea.
Dacă substantivul regent este de genul neutru, iar numeralul cu valoare adjectivală
este compus și are pe ultimul loc numeralul UNU, regula de acord cere să se
selecteze forma de masculin a numeralului: În expoziție sunt douăzeci și unu de
tablouri/ o sună unu tablouri.
(b) Exprimarea orei
În formulele de exprimare a orei, numeralele cardinale se scriu cu cifre arabe:
Ora 1/11/21 (citit (ora unu/unsprezece/douăzeci și unu) );
Ora 2/12/22 (citit ( ora două/douăsprezece/douăzeci și două) )

În limba vorbită, se întâlnește foarte frecvent citirea (ora doisprezece), considerată

incorectă; nu se înregistrează însă decât regional (ora doi) sau (ora douăzeci și doi).

(c) Exprimarea datei

În formulelele de exprimare a datei, numeralele se scriu cu cifre arabe și/sau
romane. Pentru indicarea lunii se folosește numeralul ordinal, iar pentru an,
numeralul cardinal; pentru indicarea zilei, însă, se folosesc ambele tipuri de
numerale:
-numeralul ordinal masculin pentru prima zi a lunii (1 III 2018 sau 01.03.2018 se
citește (întâi a treia două mii optsprezece), și nu (unu a treia) );
-numeralul cardinal pentru toate celelalte zile ale lunii (7 III 2018 sau 07.03.2018
se citește (șapte a treia două mii optsprezece) ).
Pentru zilele de 21 și 31 ale lunilor, tradiția limbii literare recomandă forma de
masculin a numeralului, adică 21 aprilie și 31 iulie se citesc ( douăzeci și unu
aprilie), respectiv (treizeci și unu iulie).
Pentru zilele de 2, 12, sau 22 ale lunilor, se pot folosi fie formele de masculin ale
numeralele, fie cele de feminin ( DOOM2):
DOI/DOUĂ FEBRUARIE; DOISPREZECE/DOUĂSPREZECE MAI;
DOUĂZECI ȘI DOI/DOUĂZECI ȘI DOUĂ IUNIE.

(d) Greșeli de scriere ( și de pronunțare)

Se scriu și se pronunță corect:
al zecelea, NU al zecilea (format de la zece); al o sutălea, NU al o sutelea (format
de la o sută); al douăzecilea/ a douăzecea (format de la douăzeci); al două sutelea/
a două suta (format de la două sute); al o mielea/ a două mia ( format de la o mie);
al două miilea (format de la două mii).
În limba vorbită se pot auzi forme prescurtate precum (unșpe, cinșpe, șaptișpe,
optâșpe, douășunu), în loc de unsprezece, cincisprezece, optsprezece, douăzeci și
unu, formele acceptate în limba literară. Singurele forme prescurtate din limba
literară sunt paisprezece, șaisprezece și șaizeci.
(e) Variante de scriere
În scrierea numerelor se pot folosi atât cifre arabe, cât și cifre romane ( acestea din
urmă redate prin litere):
IV-4, IX-9. XL-40, XC-90, CD-400, CM-900, V-5, X-10, L-50, C-100, D-500, M-
1000, VI-6, XI-11, LX-60, CX-110, DC-600, MC-1100, AL PATRULEA-AL IV-
LEA, A DOUĂZECEA-A XX-A.
În limba română actuală, numeralul ordinal postpus substantivului regent este
frecvent înlocuit de numeralul cardinal cu valoare substantivală, cu aceeasi
semnificație: secolul 20 (în loc de secolul al XX-lea), rândul 2, etajul 3 (în loc de
rândul al doilea, etajul al III-lea).
Vocabular
Numeralele intră în construcții de aproximație; limitele numerice se redau fie prin
structuri cu prepoziții, fie, în scris, prin alăturarea numeralelor despărțite de linie
de pauză (DOOM2). Combinarea celor două procedee este greșită:
Deschis între 10 și 18./ Deschis 10-18, dar nu și Deschis între 10-18.
Exprimările la sută și procent sunt echivalente, deci nu trebuie folosite împreună:
2%/doi la sută/două procente, dar nu și două procente la sută.
Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) privește situații precum: un zero,
treiul, opturile, în care numeralul a devenit substantiv. Nu reprezintă tipuri de
conversiune utilizările numeralelor cu valoare diferită (adjectivală vs pronominală
vs substantivală).
Aspecte ale variației numeralului
Istoric, unele numerale au ieșit din uz; numeralul cardinal cu valoare adjectivală
UNA apărea frecvent în textele din secolul al XIX-lea: una mie odăi; una grijă să
poarte (SILR, P174). De asemenea, în textele vechi, pentru numeralele ordinale
sunt consemnate două serii de forme, cu și fără-A final: al doile/al doilea; al
treile/al treilea etc.
Sincronic (din punctul de vedere al limbii actuale), variația poate fi stilistică. De
exemplu, în documentele comercial-administrative, pentru securizarea sumelor
înscrise, se admite scrierea continuă a numerelor ,,în litere’’: 234
(douăsutetreizecișipatru).
Numeralul și alte părți de vorbire. ,,Capcane’’ în recunoaștere.
(a) Cuvântul UN poate fi:
-numeral cardinal cu valoare adjectivală: UN copil scrie, doi citesc. A așteptat UN
minut. A parcurs UN km. Pâinea constă UN leu. El are UN singur frate.
-adjectiv pronominal nehotărât: UN copil scrie, altul/celălalt citește.
-articol nehotărât: Trecea UN om pe stradă.
(b) Cuvântul O poate fi:
-numeralul cardinal cu valoare adjectivală: O elevă lipsește, două sunt prezente.
Mai stai O secundă. Marfa cântărește O tonă. Fiecare candidat va primi câte O
ciornă. El are O singură soră.
-adjectiv pronominal nehotărât: O elevă lipsește, alta/ cealaltă este prezentă.
-articol nehotărât: Fata locuia într-O casă mică.
-pronume personal, formă neaccentuată: Am văzut-O pe Ioana.
-formant invariabil al viitorului popular: O să așteptăm trenul.
-interjecție: O! Ce surpriză!
(c) Unu vs unul
Numeralul care desemnează numărul 1 are, conform DOOM2, forma UNU la
masculin (și nu UNUL, care este forma pronumelui nehotărât):
N-au fost aleși doi premianți, ci numai UNU. (numeral)
UNUL a câștigat, celălalt a pierdut. (pronume)
Totuși prin tradiție, se acceptă și forma UNUL pentru acest numeral, dar numai în
îmbinări ca UNUL ȘI UNUL, DE UNUL SINGUR, TOȚI PÂNĂ LA UNUL
(GBLR, P182).
(c) Zece vs zeci; o sută vs. sute; o mie vs. mii
Cuvintele zece, o sută, o mie sunt numerale pentru că exprimă un număr întreg (=
10, 100, 1000) din șirul numerelor naturale, sunt cuvinte invariabile în funcție de
gen și caz și încorporează lexical numărul (plural): zece băieți, o sută de fete, o mie
de pomi.
Cuvintele zeci, sută-sute, mie-mii sunt substantive pentru că exprimă ,,o mulțime,
și nu un număr; sunt cuvinte variabile, se pot articula, au gen fix (feminin) și două
forme de număr (singular și plural): zecile, suta-sutele, mia-miile.
Sunt corecte construcțiile CÂTEVA zeci de metri, CELE CÂTEVA zeci de
oameni, ACESTE zeci de dolari, ULTIMELE zeci de lei, Câteva sute de metri,
CELE CÂTEVA sute de oameni, ACESTE sute de dolari, ULTIMELE sute de lei.
Sunt greșite construcțiile CÂȚIVA zeci de metri, CEI CÂȚIVA zeci de oameni,
ACEȘTI zeci de dolari, Ultimii zeci de lei (înregistrate în exprimarea curentă,
neîngrijită), în care nu se face acordul cu regentul, care este substantivul
ZECI/SUTE.