Verbul.

Diateza

Verbele impersonale nu au ca subiect o persoană, un actant. Subiectul lor gramatical este fie
exprimat printr-o parte de vorbire care nu denumește o persoană, fie printr-o subiectivă.

 Verbe care denumesc fenomene meteorologice/stări din natură: plouă, ninge, fulgeră,
se înnoptează, burnițează, se înseninează, se înnorează...
 Verbe reflexive cu înțeles impersonal: se spune, se zice, se zvonește, se prezice, se
scrie, se povsește...
 Verbe ce devin impersonale și cer o SB: merită, ajunge, începe, vine, rămâne,
contează, urmează...
Începe să plouă.
Urmează să înceapă meciul.
Rămâne să ne auzim altă dată.
Merită să lupți, oare?
 Verbe impersonale (propriu-zise) care sunt unipersonale (Au doar formă de pers. III
sg, că tot vorbeam noi azi de acord la trebuie ) - cer SB: trebuie, se cade, se cuvine,
se întâmplă, decurge, rezultă

DIATEZA

1. Activă: Ștefan citește filozofie.

Noi mergem la plajă.

!! Diateza activ-pronominală: când pronumele reflexive au funcție de CD, CI sau

Atribut și NU formează diateza pasivă:

Eu îmi gătesc. (CI, îmi gătesc mie)

Ea și-a uitat poșeta la teatru. (Atribut în D posesiv, și-a uitat poșeta sa)

Noi ne pregătim de spectacol. (CD, Ac, ne pregătim pe noi)

Ei se luptă pentru inima fetei. (se luptă unul cu altul – reflexiv reciproc - CD)

Ei își dedică versuri. (își dedică unul altuia – reflexiv reciproc – CI)

Pentru teste, cel mai util test e dublarea pronumelui cu formele accentuate: Se spală pe sine.

Așa este mai evident că pronumele reflexiv are funcție sintactică și că verbul e la diateza
activ-pronominală.
2. Reflexivă – pronumele reflexive nu acceptă dublarea cu formele accentuate (mă gândesc
*pe mine) și este doar marcă a diatezei reflexive, fără f.s. Aceste pronume reflexive marcă fac
parte din structura predicatului.

- a-și închipui, a se bucura, a se cădea, a se gândi, a se răzgândi, a se odihni, a se strădui, a

se teme, a se veșteji, a se uita, a se numi, a se chema, a se ruga, a-și aminti, a-și da seama, a-
și bate joc, a se mira

Vezi diferență!!! A ruga versus a se ruga – sensul verbelor este diferit

- Eu mă rog să fie bine. (nu mă pot ruga pe mine, deci avem un reflexiv marcă a
diatezei, fără f.s.)
- Eu te rog să vii la timp. (aici avem un pronume pers. Complement direct, cu diateză
activă simplă)

3. Pasivă – i. formată cu verbul auxiliar a fi + verbul lexical; Complementul de Agent poate fi

exprimat, însă de cele mai multe ori e subînțeles.

Lui i-a fost dat să ajungă muzician. (i-a fost dat de către destin, Dumnezeu etc...)

Când contextul e ambiguu și nu putem recupera/subînțelege complementul de agent, luăm

construcția ca predicat nominal și nu ca verb predicartiv la diateza pasivă:

Hârtia este arsă. ( nume pred. Adj arsă)

Patul este aranjat. (nume pred. Adj. aranjat)

Diateza pasivă apare și la infinitiv și gerunziu: A fi admirat de profesori e plăcut. (Subiect)

Fiind amenințat cu pistolul, m-am predat. (cc de cauză)

ii. poate fi formată și prin intermediul diatezei reflexive. (diateza reflexiv-pasivă)

-Deși apare un pronume reflexiv marcă, se poate înțelege/recupera complementul de agent si

verbul are sens pasiv:

Se zvonește că vom lua vacanță mai târziu. (zvonurile sunt spuse de către cineva...)

Țigările acestea se fumează bine.

Se cunoaște că va fi pedepsit pentru fapta comisă.

I. Menționați la ce diateză sunt verbele din enunțurile de mai jos:

a) Casa se construiește de către firme specializate.

b) Copilul se teme de întuneric.

c) Eu îmi cunosc bine părinții.

d) Ea își merită soarta.

e) Ion este iubit de Maria.

f) Bărbatul s-a căit în fața victimei.

g) Nu se mai văzu decât pe ea însăși în fundul bărcii.

h) Și-a cumpărat ultima carte ieșită de sub tipar.

i) Fata a fost aleasă președinte.

j) Ne-am bucurat de victoria lui.

k) Se cade să nu vii neinvitat.

l) El se îmbracă doar de la marile case de modă.

m) Te-am lăudat destul.

n) Ne mândrim cu fiii noștri.

o) Elicopterele se văd pe cer.

p) ... ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște.

q) El îmi aduce multe laude.

r) S-au stins toate luminile la miezul nopții.

s) Aducându-ne mâncarea noastră, am hotărât să facem un picnic.

t) Te pricepi la bătut câmpii!

u) M-am ales cu o palmă peste față.

v) Și-a ascultat sfaturile și nu s-au întâlnit.

w) Mama este foarte nemulțumită.

x) Și el s-a apucat a povesti tot ce s-a întâmplat în acea zi.

y) Ne-am dus la cinema pentru a vedea filmul de Oscar.

z) Ne-am mirat de reacția ei.

aa) El este mai puțin apreciat.

bb) Totul s-a prăpădit.

II. Menționează dacă verbele din propozițiile de mai jos au caracter personal sau impersonal +
diateză:

a) Copilul este ferit de griji.

b) Înainte de a fi fost ales ambasador, Ion a fost șeful partidului.
c) Nu ai procedat bine, fiindcă niciodata nu trebuie să se insisite prea mult...
d) Cratița vine unsă cu unt.
e) Se va afla adevărul.
f) Trebuie să plec.
g) Ion a muncit enorm și a fost admis primul.
h) Îl cunosc bine pe profesor deci nu mă miră că elevii lui sunt aspru pedepsiți.
i) Afară ninge cu fulgi mari.
j) Se vine târziu.
k) Îmi ajunge că ești lângă mine.
l) Îi amăgește pe toți, dar se amăgește și pe sine.
m) Rămâne de văzut.
n) Tata tună și fulgeră pentru că are mașina zgâriată.
o) Îmi pare rău pentru necazul ei.
p) Mi-ar păsă de tine, dacă și tie ți-ar păsă de mine.
q) Trebuie să mergem acasă fiindcă s-a înnoptat.
r) Se presupune a se fi greșit.
s) Îmi arde de plimbare.
t) Își impune prea multe restricții lui însuși.
u) Se țipă prea tare.
v) Se cuvine să pleci.
w) Mi-a fost dat să trăiesc această poveste.
x) Mi se vorbește despre război.
y) Se aude tunând.
z) Așa se întâmplă cu cel care-și adună comori numai sieși.
aa) Îmi vine a plânge.
bb) Este ușor a vorbi.
cc) Ea face pe proasta.
dd) El mi-e cumnat.
ee) A devenit scriitoare încă de tânără.
Texte de analizat (felul predicatelor, diateză)

Mă tem de formula „oricum o să fie mai bine!” Cred, dimpotrivă, că nu va fi mai bine decât
dacă va fi mai bine. Nu oricum. Cred, de asemenea, că dacă nu va fi mai bine, esențial mai
bine (și altfel mai bine), va fi mult mai rău, căci se va irosi o mare idee (ideea de opoziție) și
o mare resursă: speranța. (Andrei Pleșu)

Dar ce e normalitatea? – vor spune unii fiind loviți de stupoarea speculativă. Vom răspunde
că știm foarte bine ce este, fără a cădea în sminteala de a o defini. (Andrei Pleșu)

Dacă te încumeți să-i judeci pe contemporanii tăi, e necesar să faci simultan exercițiul de a te
judeca pe tine. Și daca vei avea curajul să fii aspru cu propria ta persoană, abia atunci să ai
cutezanța să aplici aceeași măsură și altora. Fii cel puțin așa de aspru cu tine cât ești cu
ceilalți. Cred că e mai bine să fii un dram mai sever cu tine. (I. Vianu)