COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL

I. Recunoașteți complementele prepoziționale, precizați regentul fiecăruia și partea

de vorbire prin care se exprimă.

1. El se apără de vecini.
2. El se bazează pe ajutorul familiei.
3. El se gândește la vacanță.
4. El se învecinează cu Ion.
5. El se păzește de dușmani.
6. Rezultatele se repercutează asupra tuturor.
7. El se teme de boală.
8. Își dă seama de minciună.
9. Temându-se de părinți, a plecat fără să-i anunțe.
10. Până a se gândi la examen, are și alte griji.
11. Am întâlnit părinți capabili de sacrificiu.
12. Au fost sancționați funcționarii nedemni de situație.
13. Locuiește aproape de serviciu.
14. Vai de voi!
15. Am auzit-o vorbind despre două dintre colege.
16. Se lasă de fumat.
17. Se satură de învățat.
18. Se gândește la a pleca.

Observații!!!
Complementul prepozițional se realizează printr-un grup alcătuit din prepoziție +
substantiv/pronume/numeral; poate fi însoțit și de prepoziția pe, în construcțiile reflexive.
Părțile de vorbire cu funcția de complement prepozițional stau în cazul acuzativ sau
genitiv, cu prepoziția asupra.
Ca realizare distinctă, este posibilă și o formă verbală nepersonală (infinitiv sau
supin). Atenție la construcția cu infinitivul (precedat sau nu de prepoziția impusă de
regent: Se gândește (la) a renunța), în locul căreia, în româna standard, este preferată
propoziția: Se gândește să plece.
Complementul prepozițional se subordonează unui verb care are categoria modului,
unei locuțiuni verbale, unei forme verbale nepersonale (infinitiv și gerunziu), unui adjectiv,
unui adverb sau unei interjecții.
 !!! ,,Capcane” în recunoașterea complementului prepozițional

II. Precizați funcția sintactică pentru structurile evidențiate.

1. El îi ajută pe vecini.
2. El se bazează pe vecini.
3. El îi supără pe vecini.
4. El se supără pe vecini.
5. Trimite cadouri la doi copii.
6. El se gândește la doi copii.
7. Oferă cărți la doi copii.
8. El se referă la doi copii.
9. Ei sunt apărați de hoți de către o echipă special angajată.

COMPLETIVA PREPOZIȚIONALĂ constituie, la nivelul frazei, o realizare

propozițională a complementului propozițional.
Elementele regente pot fi: un verb sau o locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb, o
interjecție.

III. Împarte frazele următoare în propoziții și identifică subordonatele.

1. Mă mir că s-au întâmplat atâtea necazuri.

2. Mă bucur că te-am întâlnit.
3. Ion se gândește ca astăzi să plece.
4. Ion s-a decis să depună plângere.
5. Își aducea aminte de cine îl ajutase.
6. Prietenul meu e pregătit să răspundă la orice materie.
7. Locuiesc departe de cine m-a ajutat.
8. Halal de cine a mers în excursie.
9. Acum râzi de ce ți s-a întâmplat.
10. Necazurile se abat asupra oricui le caută.
11. Mașina era dotată cu ce avea el.

IV. Desparte frazele de mai jos în propoziții. Precizează felul acestora și indică
raporturile dintre ele.
a) ,,Mama, râzând, îmi face cu ochiul și mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior.”
b) ,,Mă tot gândesc cum să fac. N-am chef să mai mor o dată.”
c) ,,Mădălin a pornit în fugă spre poștă, minunându-se ce ușor făcuse rost nu de o fisă, ci
de două.”
d) Matei se interesează unde se desfășoară spectacolul.
V. Continuă enunțurile de mai jos, astfel încât să obții completive prepoziționale.
 a) Furios, s-a năpustit .......................................................... .
b) Se simțea vinovat ............................................................. .
c) Fără a mai judeca, se mâniase ....................................................................... .
d) Am rămas mirat .............................................................................................. .
e) Reușita depindea ............................................................................................. .
f) Se interesase ..................................................................................................... .
g) S-a limitat la a se opune ................................................................................. .

VI. Indică felul subordonatelor.

a) Întrebarea dacă voi reuși mă frământă.

b) Nu știu dacă vom începe la timp.
c) Profesorul se gândea dacă să verifice tema.

Topica și punctuația
Completiva prepozițională stă, în mod obișnuit, după propoziția regentă, dar poate
sta și înaintea acesteia.
Completiva prepozițională nu se desparte, de obicei, de regentă prin virgulă. Când
este antepusă, se desparte prin virgulă dacă este reluată, pentru insistență, prin pronume
demonstrative sau, mai rar, pronume personale: Despre cine a câștigat concursul, despre
asta să-mi vorbești. Pronumele care dublează completiva prepozițională are funcția
sintactică de complement prepozițional.