Gorunul

 integrat volumului inaugural

 își formulează concepția despre viață și moarte
 elementul natural, ales pentru dialogul imaginar, este personificat
 versul ,,îmi pare” induce o stare de îndoială, de neliniște metafizică
 adjectivul ,,mut” exprimă tăcerea umană în preajma revelației morții
 gorunul este copacul cu semnificație funebră, la umbra căruia ființa meditează la sfârșitul
inevitabil
 epitetul cromatic în inversiune ,,limpezi depărtări” creează impresia de aspațialitate
dominată de strălucirea naturală a lumii vii
 în acest decor fără limite, eul ascultă glasul ,,clopotului” având rezonanța însuflețită a
unei ,,inimi”, ale cărei bătăi sonore se aud în turnul vechi ca într-un piept; sunetele se
propagă precum ,,zvonurile dulci”, epitetul simbolizând atmosfera senină, de calm
sufletesc detașat și de împăcare cu sine
 instanța lirică prefigurează, imaginar, disoluția propriei ființe; premoniția îi generează
sentimentul de pace lăuntrică, sugerată prin metafora ,,aripi moi” și de epitetul
cantitativ ,,atâta”
 împăcat cu gândul dispariției, eul gustă voluptatea odihnei la umbra gorunului, primind
pe frunte ,,dezmierdarea” frunzelor ,,jucăușe”
 eul își imaginează metamorfoza trunchiului de copac în propriul său ,,sicriu”; ființa și
materia se îngemănează, eul reflectând, cu o liniște deplină, la perspectiva odihnei
veșnice
 elementele naturii sunt învestite cu atribute omenești
 ,,fiecare clipă care trece” micșorează durata vieții individuale și îl apropie de ,,marea
trecere”, care va marca identificarea spiritului său cu o altă formă de existență universală