Sintaxă – teorie

Subiectiva
Subiectul unei propoziții poate fi exprimat printr-o parte de vorbire sau printr-o
propoziție. Propoziția care îndeplinește funcția de subiect al altei propoziții se numește
subiectivă.

Exercițiu: Desparte frazele în propoziții. Identifică subiectele și subiectivele.

a. Popor român, nu greșește cine crede în tine. (Camil Petrescu-Un om între oameni)
b. Cine întreabă nu greșește. (Proverb)
c. Câți sosesc pe rând în stoluri, adunați în gura văii,
Stau s-aștepte alte gloate... (G. Coșbuc – Fragment epic)
d. Nu e basm născocit ceea ce spune mătușă-mea Uțupăr... Ce e drept e drept, și nu pot
să trec sub tăcere. Întâmplările adevărate mă atrag mai mult...De aceea nu e de
mirare că mă omor să le laud. (Z. Stancu-Costandina)
e. Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași-un nume,
C-ai săpat la zidul nopții... (A. Vlahuță-Din prag...)

După tipul predicatului din regentă, subiectiva poate arăta:

Verb personal în regentă --------Subiectiva arată obiectul care face acțiunea.

Cine seamănă vânt culege furtună.
Predicat nominal în regentă -----Subiectiva arată cine are caracteristica denumită de P.N.!
Cine-i mare îi și tare.
Verb impersonal în regentă ---- Subiectiva arată un fapt constatat de vorbitor.
Se vede că nu cunoști locurile pe aici.
Expresie verbală impersonală în regentă ---Subiectiva arată un fapt apreciat cumva de vobitor.
Să treacă pe deasupra casei...e prea greu.

Elemente regente:

a. Verb predicativ impersonal

A TREBUI
A PĂREA
A AJUNGE
A FI
A RĂMÂNE
A PLĂCEA
A DUREA
A(-I) CONVENI
A(-I) VENI

Cele mai multe dintre aceste verbe sunt precedate de un pronume personal, formă
neaccentuată în dativ sau acuzativ.
Sintaxă – teorie

Trebuie să se fi întâmplat ceva.

Îmi pare că totul s-a schimbat.
Îmi ajunge cât am suportat capriciile tale.
„Nu mi-e că m-a chiorât ciocârlia, dar mi-e că m-a judecat corbul.”
Rămâne să stabilim mâine toate detaliile.
„Îi place cât de repede scrie și cum se uită la ea cu niște ochișori de drac...”
Mă doare să aud că m-ai uitat.
Nu-i convine ce i-am spus, dar e adevărul gol-goluț.
Nu-mi vine să plec așa în lume, fără niciun rost.

b. Verb reflexiv impersonal

SE ȘTIE
SE VEDE
SE POATE
SE AUDE
SE ÎNTÂMPLĂ
SE PARE
SE ZVONEȘTE
SE CUVINE
SE CADE
SE CREDE
SE BĂNUIEȘTE

Nu se știe unde a plecat.

„Se vede că tatu-său Nechifor va fi căzut pe undeva ș-a pierit, ori l-au omorât hoții.”
Nu se poate să abandonezi totul acum.
Se aude prin vecini că Mona se căsătorește în curând.
Se întâmplă inevitabil ce mi-a zis mama când am plecat de acasă.
Se pare că nu mai ține la ea.
Se zvonește că a descoperit secretul nemuririi.
Se cuvine să mulțumim Domnului pentru mâncare.
Nu se cade să îi vorbește așa de urât.
Se crede că va pleca în Malta la studii.
Se bănuiește că asasinul e printre noi.

c. Verbe la diateza pasivă cu valoare impersonală

E ȘTIUT – E știut că fumatul dăunează grav sănătății.
E DAT - E dat de la Dumnezeu să ne căutăm fericirea cât trăim.
E LĂSAT – E lăsat din străbuni să luptăm pentru libertatea noastră cu prețul vieții.
E PERMIS – Nu e permis să fumezi în bar.
E INTERZIS – E interzis să faci gălăgie după 11 noaptea.
E RECOMANDAT – E recomandat să recapitulezi materia o dată pe săptămână.
E SORTIT – Mi-a fost sortit să-l întâlnesc.
E ADMIS – E admis de toată lumea că facultatea e grea pentru boboci.
Sintaxă – teorie

d. Expresii verbale impersonale (în cadrul expresiilor verbale impersonale, verbul a fi este
copulativ)

E BINE – E bine să te gândești și la alții.

E RĂU – E rău să lași totul pe ultima sută.
E UȘOR – E ușor să critici.
E LESNE – E lesne să faci o plăcintă dacă ai rețeta în față.
E DIFICIL – E dificil să cânți la chitară o romanță spaniolă.
E ANEVOIE – E anevoie să cari un ghiozdan așa de mare până la gară.
E ADEVĂRAT – E adevărat că îmi place mult de tine.
E FIRESC – E firesc să citesc ce-mi place.
E SIGUR – E sigur că o să vină joi la concert.
E INUTIL – E inutil să mai spui ceva.
E UTIL – E util să parcurgi fișa teoretică înainte să faci exercițiile.
E DE MIRARE – E de mirare că nu ți-a scris.
E DE NECREZUT – E de necrezut cât se poate schimba omul.

e. Adverbe sau locuțiuni adverbiale predicative:

Predicate verbale:
FIREȘTE: Firește că ți-am luat ciocolată.
DESIGUR: Desigur că o să vin la concertul tău.
POATE: Poate că nu ai înțeles lecția asta.
PESEMNE: Pesemne că vrea să-ți testeze răbdarea.
BINEÎNȚELES: Bineînțeles că ai greșit, trebuie să-ți ceri iertare.
NEGREȘIT: Negreșit că a terminat deja serialul, e dependentă de povestea aia.
FĂRĂ DOAR ȘI POATE: Fără doar și poate că o să iei examenul.
FĂRĂ ÎNDOIALĂ: Fără îndoială că o să-ți dea un test.

Predicate nominale (uneori pot fi asociate cu verbul a fi: e posibil, e sigur, e normal):
POSIBIL: Posibil să nu vină azi la cursuri.
SIGUR: Sigur plănuiește ceva.
PROBABIL: Probabil că ai așteptări prea mari.
NOROC: Noroc că am scris tema din timp.
NORMAL: Normal că oamenii pot trece peste orice obstacol.

f. Verbe sau locuțiuni verbale personale care nu au subiect în propoziția din care fac parte:
Cine râde se simte bine.
Pe cine l-a mușcat câinele se teme de lătrătură.
Nu e nebun cine e nebun, ci e mai nebun cine se pune cu nebunul.
Sintaxă – teorie

ATENȚIE! Când în fața unui verb impersonal apare un subiect, acesta face parte din
propoziția subordonată verbului impersonal.

Mincinosul trebuie să aibă memorie foarte bună.

„Când suna 1/ știam 2/ că 3/ Ramses 4/ trebuia 3/ să fi murit. 4/” (M. Eminescu)
(1-CT, 2-PP, 3-CD, 4-SB)
„Mama asta trebuie să fie fermecătoare.” (M. Sadoveanu)
„Un negustor se cade să simtă că-i negustor.” (M. Sadoveanu)

Elemente de relație:

a. Conjuncții subordonatoare:

CĂ: „Se cunoaște că purcede zodia primăverii.”

SĂ: „De-acu trebuie să te arăți bărbat.” (M. Sadoveanu)
CA...SĂ: E bine ca părinții să încerce totul pentru copiii lor.
DACĂ: E rău dacă-i spui prostului adevărul.
DE (=dacă): E rău de-i spui prostului adevărul.

b. Locuțiuni conjuncționale subordonatoare: CUM CĂ

Mi-a părea cum că natura toată mintea ei și-a pus... (M. Eminescu)

c. Pronume sau adjective pronominale relative:

CARE: Nu se știe care va învinge.

CINE: Cine e somnoros să meargă la culcare.
CE: Ce e strâmb din fire anevoie se îndreaptă.
CEEA CE: Ceea ce se făcea nu era bine.
CEL CE: „Cel ce în astă lume a dus numai durerea/Nimic n-are dincolo, căci morți
sunt cei muriți.” (Mihai Eminescu – Împărat și proletar)
CÂT/CÂTE: Câte fete se ridică nu pot face-o mămăligă.

d. Pronume sau adjective pronominale nehotărâte

ORICINE/ORIȘICINE
ORICE/ORIȘICE
ORICARE/ORIȘICARE
ORICÂT/ORICÂTE

Orice faci, e bine făcut.

Oricine are o meserie poate avea o moșie.

e. Adverbe relative
UNDE: Se vede de unde au început demolările.
CÂND: Nu se știe de când a renunțat la concediu.
Sintaxă – teorie

CUM: Era de mirare cum a decis să rezolve dilema aceea morală.

CÂT: Nu se știe cât a suferit în tăcere.

Topica subiectivei:
Subiectiva stă:
a. Înaintea regentei: „Dar cui i-e frică de război e liber de-a pleca napoi...”
b. După regentă: Se poate să i se fi întâmplat ceva.
c. Intercalată între termenii regentei: La un interviu cine este bine pregătit se
descurcă bine.

Punctuația

Subiectiva NU se desparte prin virgulă de regentă.

Trebuie să ajungi și tu în Vama Veche, e așa frumos!

Excepție! Dacă este reluată printr-un subiect exprimat printr-un pronume

demonstrativ, subiectiva SE DESPARTE PRIN VIRGULĂ DE REGENTĂ.
Cine jură lesne, acela minte.
Sintaxă – teorie

FIȘĂ DE LUCRU – SUBIECTIVA (SB)

1. Identifică subiectele și subiectivele din textele de mai jos. Desparte frazele în propoziții,
identifică predicatele, încercuiește elementele de relație, precizează ce fel sunt și celelalte
propoziții găsite.

a.Nu se cuvine...să comparăm după diferențele de astăzi popoarele de atunci ale

Europei. (M. Sadoveanu – Viața lui Ștefan cel Mare)
b.Ar fi fost mai bine să mâie la Dăești, dar e tot atât de bine și în Pădurea Cotoșmanei. E
adevărat că din amurg începeau să se ridice printre stele niște matahale negre, dar nu era
niciun semn de ploaie. (G. Galaction-În Pădurea Cotoșmanei)
c. Ca să ajungi la dorința ta, trebuie să ceri de la tată-tău paloșul, arcul...și hainele ce le
purta el când era flăcău... (P. Ispirescu-Tinerețe fără bătrânețe...)
d. Nu este sigur că toți vom ajunge acolo unde suntem trimiși...Nu se știe care dintre
scântei va aprinde țara... (Camil Petrescu-Bălcescu)
e. N-a căutat un rost în viață, o funcție..., o vatră de familie, o iubire, nimic...Îi ajungea
doar că al lui era cerul, cerul întreg. (N. Iorga-Aurel Vlaicu)
f. Vă mărturisesc că mi-a fost dat rar să văd expuse elementele unei probleme cu mai
multă forță și mai multă claritate ca elementele problemei Dunării...Desigur că Conțescu nu
trage o concluzie... (N. Titulescu, Documente diplomatice)
g. –Și atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi, pentru că ție ți-a fost
scris de sus să-ți fie dată această cinste. (Ion Creangă-Povestea lui Harap-Alb)
h. Desigur că-i treceau prin minte cuvintele pe care eu le auzeam deslușit. (Barbu Șt.
Delavrancea-Irinel)
i. E de mirare s-o asculți cum spune întâmplările de demult. Și mai de mirare este cum
poate pătrunde gândul omului și sorții lui de viață. (M. Sadoveanu-Nicoară Potcoavă)
j. Firește dar că recentele răscoale ale maselor țărănești...trebuia să producă în Europa
emoțiuni și uimite. (aici dar din structura Firește dar are sensul deci) (I.L.Caragiale-1907 – din
primăvară până-n toamnă)
k. Alții, ca oameni cu multă trecere, puteau să-l apere pe sub mână, deși poate că-l
bănuiau. (I. Slavici-Moara cu noroc)
l. Fără îndoială că aș fi preferat truda, nesomnul și nemulțămirea, ca să văd cu ochii mei
poporul pe care prietinul meu mi-l arată...ca pe cel dintâi din lume; dar e înțelept să te
mulțămești cu ceea ce se poate. (M. Sadoveanu-Dintr-o călătorie)
m. Bine a zis cine a zis că surcica nu sare departe de trunchi. (vol. Din folclorul nostru)
n. Ce-a fost verde s-a uscat,
Ce-a-nflorit s-a scuturat,
Ce-am iubit eu n-am uitat! (V. Alecsandri-Poezii populare)
o. Trebuie să știți, feții mei, că eu sunt feciorul vestitului Strâmbă-Lemne, care lua
stejarul oricât de gros, îl îndoia cu mâinile și-l făcea obadă de roată. (C. Negruzzi-Scrisoarea
XII)
p. Gândul ei era mereu la cartea care...numai ei îi spusese că o să i se întâmple ceea ce
nu se mai auzise până atunci pe lume. (P. Ispirescu-Porcul cel fermecat)
q. Antonescu știa ce o să ajungă copilul acesta: naturalist;...e drept că avea un spirit de
observație nemaipomenit. (I. Al. Brătescu-Voinești-În lumea dreptății)
Sintaxă – teorie

r. Și marmora, și piatra, și aurul sunt supuse legilor risipirii..., dar ceea ce nu are
moarte e fapta; ea trece din generație în generație, până urcă la aura legendei. (E. Camilar-
Farmecul depărtărilor)
s. Ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca și astăzi, și ce este astăzi va fi odată ca
niciodată. (B. Șt. Delavrancea-Poveste)
ș. –Iiiii, să știi că ce credem eu că-mi trece prin minte era numai în ureche! (B. Șt.
Delavrancea-Neghiniță)
t. Ce bine e să trăiești și să mori sătulă. (E. Gârleanu-Musculița)
ț. De-ar fi să aveți tot timpul vreme bună, să ajungeți la prima cabană înaintea noastră și
să mai găsiți acolo grupul de colegi plecat azi-dimineață, vă rugăm să le spuneți să se oprească
pentru o noapte la cabana Poiana Izvoarelor și în ziua următoare să aștepte acolo sosirea noastră.
u. Se știe că marele și nemuritorul suflet popular n-a acceptat și nu acceptă pătrunderea
oricui în cerul legendei. (E. Camilar-Farmecul depărtărilor)
v. ...Duțu vedea că roaba se umple și trebuie să plece cu ea la forul depărtat, vreo patru
sute de pași. Era peste putință ca el să plece, să se depărteze, să părăsească comoara lui acolo,
în apropierea lui Dumitru...Nu! Până la noapte, el nu mai putea să facă nimic. (I. Slavici-
Comoara)
w. Pesemne că dumneata ai luat biletul ăsta de mult și ai plecat din București.
(I.L.Caragiale-Două loturi)
x. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are.
(L. Rebreanu-Răscoala)
y. Cine-i vedea mersul, cine-i zărea chipul, cine-i auzea glasul nu putea să o privească și
să nu o îndrăgească. (Al. Odobescu-Pseudo-kineghetikos)
z. Cine nu lucrează cu lipsa vărează și cu ea iernează. (Proverb)

2. a. Construiește patru fraze în care subiectiva, așezată înaintea regentei, să fie despărțită de
aceasta prin una sau două propoziții subordonate.
b. Construiește fraze în care să existe o subordonată subiectivă, având ca elemente
regente următoarele cuvinte: a visa, firește, fără îndoială, se zvonește, e bine, a adormi, a
unelti, a se odihni, a rămâne, a trebui, a ajunge, a plăcea, a-i conveni.
c. Construiește trei fraze cu două sau mai multe subiective coordonate prin nici...nici,
sau...sau, ci și...
d. Fă o narațiune în care să folosește subiective ale căror regente să aibă predicatul
exprimat prin verbe impersonale, prin expresii verbale impersonale și prin adverbe
predicative. Subliniază predicatele propozițiilor regente și propozițiile subiective, apoi
desparte frazele în propoziții.
e. Construiește patru fraze cu propoziții subiective așezate înaintea regentei și urmate de
alte subordonate. Reia propozițiile subiective printr-un pronume demonstrativ.
f. Construiește câte două fraze cu subiective așezate: după regentă; înaintea regentei,
nereluate prin pronume demonstrativ în regentă; înaintea regentei și reluate în regentă
printr-un pronume demonstrativ. (2*3=6 fraze) Subliniază subiectivele și explică
punctuația lor.
g. Construiește trei fraze cu propoziții subiective care să aibă două sau mai multe regente.
Desparte frazele în propoziții.
h. Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o subiectivă
introdusă prin adverbul relativ când. (cerință din modelul 2018)