FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

CONCURSUL ŞCOLAR NAŢIONAL DE COMPETENŢĂ ŞI PERFORMANŢĂ COMPER

EDIŢIA 2023-2024 / ETAPA I – 12 ianuarie 2024
COMPER – LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA a IX-a

Numele: .........................................................................................................................................................
Prenumele: .....................................................................................................................................................
Școala: .................................................................................................................. / Clasa: ............................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al elevului: ..........................................................................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al profesorului mentor:.....................................................

 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Timpul efectiv de lucru este de 90 de minute.

Citește cu atenție textele pentru a putea rezolva cerințele legate de acestea, apoi bifează
în grilă răspunsurile corecte.

A. Nelli, mama mea, avea pielea luminoasă a Mananei, dar nasul drept, părul brun, ochii
adânci, negri, sprâncenele frumos arcuite le moștenise de la tatăl ei. Când zâmbea ori râdea, mi se
părea că răsare soarele. Fusese cea mai iubită dintre copii. Poate de aceea ființa ei emana o liniște
și o siguranță de sine care mă făceau să simt că lângă ea nimic rău nu mi se poate întâmpla.
Spre deosebire de Bibi și Ninel, cărora Gheorghe Ene Filipescu le impusese să urmeze
Politehnica și, respectiv, Medicina, ea fusese lăsată să-și aleagă singură drumul, înscriindu-se
concomitent la Litere și Belle Arte. Deși nu a terminat cu cea de-a doua facultate, atunci când i-au
îngăduit vremurile a optat pentru istoria artei, reluându-și astfel preocupările întrerupte în timpul
studenției.
Aflându-se pe lista neagră a indezirabililor*, a găsit cu greu de lucru în 1950, la un an după
arestarea tatălui ei. A lucrat un timp ca desenatoare tehnică și secretară la Școala Sanitară de pe
str. Pitar Moș din București. Între 1955 și 1958 a fost angajată ca documentaristă la Institutul de
Istoria Artei din București. S-a refugiat din urgia timpurilor în cercetarea picturii murale
medievale din epoca lui Matei Basarab. Moștenise de la părintele ei o neistovită vitalitate și
dragostea de frumos. După arestarea soțului ei în 1959, a fost transferată „disciplinar” la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei.
În copilărie, o însoțeam adesea în drumurile ei la bisericile din jurul Bucureștiului, la
Rebegești, la Fundenii Doamnei, la Roata Cătunu, la Snagov, la Căldărușani. Ne primea preotul
satului, care ne deschidea de dimineață sfântul lăcaș, unde mama rămânea ceasuri întregi să
descopere frescele sub negreala fumului de la lumânări.
Ceea ce o preocupa în primul rând era programul iconografic al fiecărei biserici, adică felul
aparte în care erau așezate scenele, deoarece ordinea lor constituia un cod, cuprinzând nu doar un
mod de înțelegere și interpretare a Noului Testament, ci și un mesaj încifrat privind istoria noastră,
desfășurată sub semnul Providenței. [...] O interesau apoi portretele ctitorilor, expresia, costumele,
atitudinea, particularități din care deducea conduita și scara de valori a unei lumi pierdute, dar
treptat regăsită ca punct de reper pentru supraviețuirea în comunism. Când izbutea să descifreze
contururile siluetelor de pe zidurile întunecate, obrazul i se lumina, ochii i se însuflețeau extatic și,
în acea intensitate ce-i stăpânea deodată ființa, regăseam fervoarea cu care Ninel asculta muzica.
Avea de la tatăl ei firea pătimașă și talentul de a savura plenar viața, însușiri pe care i le
surprindeam fie înăuntrul unei biserici, fie în fața unei mâncări apetisante, în contemplarea unui
peisaj, în lectura unei cărți sau în compania vreunei persoane iubite. Ea m-a învățat să mă bucur

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2023-2024, Clasa a IX-a

1
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

de fiecare zi ca și când ar fi ultima, să trăiesc simplu, ca o plantă, pentru a descoperi lăuntric

scânteia dumnezeirii, comorile de sens ale existenței.
(Monica Pillat, Bunicul meu fără mormânt, fragment)
* indezirabil: care nu este dorit (în text, se referă la persoanele care nu erau agreate de regimul comunist, din diverse
motive).

B. — Tu ce-ai de tot taci, nu te simți bine? a zis mama, oprindu-se în loc, ca și când și-ar fi adus
aminte de ceva, deodată.
Fața ei, întoarsă spre mine, era plină de reproș și vinovăție. Nu știe bine cum să se împartă
între mine și el, mi-am spus cu răutate, dând din umeri, ar vrea să arătăm fericiți, ca o familie
reunită, dar a uitat sau poate nici n-a apucat vreodată să vadă așa ceva până acum. În felul lui, și
tata tot asta aștepta, probabil, de aceea îmi arunca din când în când o privire bănuitoare. Nu știam
de ce mă împotriveam atât, poate din cauză că mi-o spuneau amândoi atât de des, poate pentru că
mă îndoiam că există într-adevăr familii fericite, poate pentru că fără unchiul Ion familia mea nu
va mai fi niciodată întreagă.
— Eu mă duc să-mi caut ziarul, ce să mai aștept până vine poșta... a spus tata, îndepăr-
tându-se brusc, cu discreție sau poate cu iritare.
— Tot timpul stai îmbufnată... cum crezi că o să se apropie vreodată de tine?... Ar trebui să te
gândești că-i vine și lui greu, după atâția ani... și e plin de bune intenții...
„Gata, a început să-i ia și vorbele”, mi-am zis, strâmbându-mă. Sunt bine intenționat în tot ce
întreprind, ne repeta, de câteva ori pe zi, tata.
— Da’ ce-i fac eu? Dacă mă întreabă ceva, îi răspund, dacă nu, ce vrei să-i spun de la mine?
i-am strigat, vrând ca indiferența mea s-o lovească.
Nu înțelegeam bine de ce, dar aș fi vrut s-o fac să-i pară rău că putea fi atât de împăcată
atunci când se întorcea de la cimitir. E o femeie, pur și simplu o femeie, atât, mi-am zis, ferindu-mi
fața de ea, degeaba tot spune că nu l-a uitat... Nici măcar nu vrea să-și dea seama că se duce la
unchiul Ion din obișnuință, tata i-a luat atât de bine locul.
Într-un fel, parcă tata îmi luase și locul meu, mi se părea atât de neobișnuit s-o văd că se
ocupă și de altcineva la fel de mult ca de mine. Probabil că nici acum nu-i vine să creadă că s-a
întors la ea, se teme tot timpul să nu-l nemulțumim și să plece din nou, mi-am zis, cu satisfacție, și
mi-am întors repede spre ea privirea rea, dar imediat m-am încruntat. Ochii, încercănați, erau
apoși de lacrimi și buzele atât de decolorate. E o femeie aproape bătrână, m-am gândit cu uimire;
și deodată mi-am dat seama ce greu i-ar fi să mai suporte de-aici înainte singurătatea și ce puțin
loc ocupa ea, de fapt, în gândurile mele.
— Lasă, cu timpul o să ne obișnuim și-o să fie altfel, ai să vezi... am mormăit, prinzând-o de
braț.
Îi uram lacrimile care mă împinseseră să-i spun asta, deși n-o credeam. Nu depindea de mine
ca să mai semăn cu tata sau ca să-l simt aproape. Și totuși, poate și ei au dreptate, mi-am spus, dar
fără convingere, ce lucru neplăcut să aibă fiecare dreptate câte puțin și, mai ales, ce neplăcut să
înțelegi asta. Într-un fel, poate mă supărase s-o văd cum încearcă și ea să ia ceva de la capăt,
împingând într-o parte tot ce trăise înainte. Ca și când numai eu aș avea dreptul ăsta, ca și când
viața n-ar trebui să înceapă mereu decât pentru mine.
(Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile, fragment)

STANDARD

1. Sinonimul adecvat pentru sensul din text al cuvântului subliniat în următoarea secvență din
textul A: Nelli, mama mea, avea pielea luminoasă a Mananei [...]. este:
a. radioasă; b. deschisă; c. scânteietoare; d. senină.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2023-2024, Clasa a IX-a

2
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

2. Enunțul care conține un sinonim al cuvântului subliniat în secvența: a optat pentru istoria
artei [...] este:
a. A aruncat toate documentele inutile.
b. A renunțat la studiul istoriei.
c. A ales un domeniu de studiu mai puțin explorat.
d. A decis totul în ultima clipă.

3. Secvența subliniată în enunțul următor: ea fusese lăsată să-și aleagă singură drumul are
semnificația:
a. a nu mai avea nicio șansă;
b. a face cale întoarsă;
c. a întoarce pe cineva pe drumul bun;
d. a lua o hotărâre în privința propriei persoane.

4. Cuvântul subliniat în următoarea secvență din textul B: În felul lui, și tata tot asta aștepta,
probabil, de aceea îmi arunca din când în când o privire bănuitoare. are drept sinonim:
a. suspectă; b. suspicioasă; c. temătoare; d. credulă.

5. Apare un cuvânt cu sens figurat în secvența:

a. Fața ei, întoarsă spre mine, era plină de reproș și vinovăție.
b. Dacă mă întreabă ceva, îi răspund, dacă nu, ce vrei să-i spun de la mine?
c. E o femeie aproape bătrână, m-am gândit cu uimire;
d. pentru a descoperi lăuntric scânteia dumnezeirii [...].

6. După cum reiese din textul A, una dintre facultățile pe care le urmează Nelli este:
a. Medicina;
b. Politehnica;
c. Școala Sanitară;
d. Litere.

7. Nelli vizitează bisericile din jurul Bucureștiului:

a. pentru a înțelege Noul Testament;
b. pentru a descoperi frescele;
c. pentru a se liniști, dacă are necazuri;
d. pentru că îi plac plimbările lungi.

8. O trăsătură morală pe care Nelli o are în comun cu tatăl ei este:

a. siguranța de sine;
b. sprâncenele frumos arcuite;
c. interesul pentru iconografie;
d. firea pătimașă.

9. Este menționat un fapt în următoarea secvență din textul A:

a. a găsit cu greu de lucru în 1950;
b. Moștenise de la părintele ei o neistovită vitalitate și dragostea de frumos.
c. în acea intensitate ce-i stăpânea deodată ființa, regăseam fervoarea cu care Ninel asculta
muzica.
d. O interesau apoi portretele ctitorilor, expresia, costumele, atitudinea [...].

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2023-2024, Clasa a IX-a

3
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

10. Este sugerată o opinie a unui personaj în următoarea secvență din textul B:
a. aș fi vrut s-o fac să-i pară rău că putea fi atât de împăcată atunci când se întorcea de la
cimitir.;
b. E o femeie aproape bătrână, m-am gândit cu uimire [...];
c. ce lucru neplăcut să aibă fiecare dreptate câte puțin și, mai ales, ce neplăcut să înțelegi
asta.;
d. Probabil că nici acum nu-i vine să creadă că s-a întors la ea [...].

11. În raport cu mama sa, personajul-narator din textul B are o atitudine care arată:
a. ostilitate; b. bunăvoință; c. discreție; d. susținere.

12. În secvența: — Tot timpul stai îmbufnată... cum crezi că o să se apropie vreodată de tine?...
Ar trebui să te gândești că-i vine și lui greu, după atâția ani... și e plin de bune intenții... se
exprimă:
a. o invitație; b. un reproș; c. o dorință; d. o rugăminte.

13. O secvență în care personajul-narator din textul B este caracterizat indirect, prin gesturi, apare
în varianta de răspuns:
a. Îi uram lacrimile care mă împinseseră să-i spun asta, deși n-o credeam.
b. Nu înțelegeam bine de ce, dar aș fi vrut s-o fac să-i pară rău [...]
c. — Da’ ce-i fac eu? Dacă mă întreabă ceva, îi răspund, dacă nu, ce vrei să-i spun de la
mine?
d. „Gata, a început să-i ia și vorbele”, mi-am zis, strâmbându-mă.

14. În textul B, mama încearcă:

a. să-și convingă fiica să accepte prezența tatălui în casă;
b. să-i arate fetei că este mai importantă decât tatăl ei;
c. să păstreze vie amintirea unchiului Ion;
d. să le dea dreptate atât fiicei, cât și soțului ei.

EXCELENȚĂ

15. O temă comună textelor A și B este:

a. adolescența;
b. copilăria;
c. familia;
d. educația.

16. Se dau următoarele enunțuri: (1) Textul propune imaginea unei familii care trece prin
momente dificile.; (2) În text, se menționează posibilitatea de a depăși greutăți familiale.;
(3) Mama este un model de viață pentru fiică.; (4) Fiica nu se obișnuiește cu atitudinea
mamei. Apar asocieri corecte, în raport cu textele date, în varianta de răspuns:
a. (1), (2) – textele A și B; (3) – textul A; (4) – textul B;
b. (1), (2), (3) – textul B; (4) – textul A;
c. (1), (2) – textele A și B; (3) – textul B; (4) – textul A;
d. (1), (2), (3), (4) – textele A și B.

Itemii 1-14 se notează cu câte 5 puncte fiecare; itemii 15-16 se notează cu câte 15 puncte fiecare.
Total: 100 de puncte.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2023-2024, Clasa a IX-a

4