Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Numele:…………………………………………...
...........................................................................
Inițiala prenumelui tatălui: ……………............
Prenumele:……………………………...............
Școala de proveniență: ………........................
...........................................................................
Centrul de examen: .........................................
Localitatea: ………………………………...........
Județul: …………………………………….........
CLASA a VIII-a
Anul școlar 2022 –2023
VARIANTA DRAMATIC
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.
Textul 1 Scena V
Acțiunea se petrece în București, în holul casei lui Sergiu. [...]
MIHAI (care a urmărit atent toată conversația): Ce-ar fi să mergem după-masă la un film? (Nu răspunde
nimeni.)
ZAMFIR (lui Sergiu): Știu că nu admiți să mă mai amestec în pregătirea ta, dar cu nopțile pierdute ai
putea s-o lași mai moale totuși.
SERGIU: Ai dreptate, nu-mi place să te amesteci.
CLAUDIA: Dacă nu te porți ca un băiețel cuminte, domnul Zamfir o să te tragă de urechi. [...]
SERGIU (enervat, ridicându-se): Eu nu sunt [...] un petrecăreț. Și mai terminați odată cu dădăceala și
cu pretențiile astea. (Intră în apartamentul lui, trântind violent ușa.)
CLAUDIA (încearcă să deschidă ușa, dar e încuiată): Sergiu, deschide și cere-ți imediat scuze. (Pauză.)
Altfel plec. (Niciun răspuns. Claudia își culege poșeta de pe masă și se îndreaptă spre ieșire.) [...]
ZAMFIR: Am impresia că nu prea merg grozav lucrurile între ei. [...]
MIHAI: Nu știu. [...] Trebuie să fie altceva.
ZAMFIR: Ce vrei să spui?
MIHAI: Că și eu sunt îngrijorat pentru el. S-a schimbat mult de Ia întoarcere și-i sare țandăra din orice.
Ca să-ți spun drept, nici nu știu cum să mă mai port cu el.
ZAMFIR: Nu cumva are dreptate când bănuiește că-l menajezi?
MIHAI: Nu, asta nu-i adevărat, dar...
ZAMFIR: Ascultă, băiatule, pe mine n-are rost să-ncerci să mă duci cu vorba. Și eu mi-am dat seama
că atunci când ți-a făcut semn să-l depășești puteai s-o faci. (Mihai tace.) De ce taci? [...] Sportul e
sport și ceea ce faci tu o fi frățesc, dar e nesportiv și neserios.
MIHAI: Zău, nene Zamfir, că n-o fac anume. Deși e limpede că nu-i în forma lui cea mai bună, nu mă
pot pune cu Sergiu. (Pauză.) Și acum are nevoie mai mult ca oricând de încredere în el.
ZAMFIR: Pentru asta trebuie ambiționat, nu înșelat. Făgăduiește-mi că la antrenamentele următoare ai
să dai tot ce poți. Să vezi cum îl dezmorțim!
MIHAI: Bine, o să încerc.
SERGIU (intrând): De ce tăceți? Tot despre mine vorbeați? Alt subiect de conversație nu mai găsiți?
(Se înfurie treptat.) Terminați odată să vă holbați la mine. [...] (Lui Mihai. Are un ton rece, profesoral,
dar sub care se ascunde o mare solicitudine*.) Te-am urmărit foarte atent zilele astea. Ești în progres
vizibil. Ai câștigat un fuleu* remarcabil și un ritm de ceasornic. Dar nu trebuie să uiți că pentru
alergătorul de cursă lungă instalarea într-un stil fix poate fi primejdioasă. Mai ales când ai adversari de
talie. Cred că ar trebui să ajungi la o alternanță care să-ți permită...
(Pe această replică neterminată se stinge încet lumina. E seară. Scena e luminată discret. [...])
Horia Lovinescu, Ultima cursă
*solicitudine – atitudine plină de grijă, de bunăvoință
*fuleu – alergare în pas mare, mâinile mișcându-se în ritmul picioarelor
Textul 2
Bunicul începea să-mi povestească o carte, dar doar până în punctul în care lucrurile deveneau cu adevărat
interesante. Atunci se oprea și, mucalit, se prefăcea că a uitat continuarea, că se străduiește din răsputeri să-și
aducă aminte, dar bineînțeles, de fiecare dată, începea să se plângă că el e bătrân și că, oricât s-ar strădui, nu mai
știe absolut nimic.
Dar mă ruga pe mine să citesc cartea respectivă și să-i povestesc mai apoi tot ceea ce el uitase. Așa m-a
"păcălit" de mai multe ori. Până a reușit să-mi formeze, nu numai deprinderea de a citi, dar acel drag enorm de a
te retrage din cotidian, în universul literaturii.
Astăzi aud din ce în ce mai mult sintagma „copiii nu mai citesc”. Părinții se plâng că odraslele lor preferă
jocul cu tableta sau TV-ul, cititului. Se fac sondaje, se vorbește, se dă din cap, se oftează, toate acestea ajungând
la aceeași concluzie: „tinerii de azi...”. Cum refuz să cred în generalizări și cum nu pot accepta ideea că „tinerii
de azi” sunt o cu totul altă specie, o specie din care s-a extirpat dorința lecturii, de câte ori prind câte un prichindel,
Prof. Alina Preduț Pregătire_EN MODEL
Prof. Alina Preduț PREGĂTIRE E.N.- dramatic
sau de câte ori vorbesc cu părinți, strecor întrebarea: cum stați cu cititul?
Din păcate, mi se cam confirmă generalizarea. Cititul nu mai e ceva dorit, ci, mai degrabă, etichetat și
plasat la capitolul „trebuie”. Un trebuie care omoară din start ideea plăcerii. „Știu că trebuie, dar...” - cam așa își
încep majoritatea părinților „scuza” pentru lipsa de lectură din viața copiilor. Cei mai mulți „se roagă” de copii
să citească, sau alții îi obligă. Sunt foarte putini cei conștienți că trebuie să le insufle dorința voluntară de a citi.
Țin minte, tot din copilărie, că bunicul avea tabietul său fix. De la ora 3 după amiaza își făcea un ceai, se așeza
în fotoliul verde de lângă bibliotecă, și începea să citească. Pentru mine era, în primul rând, o imagine de liniște
și siguranță: orice s-ar fi întâmplat, aceea era ora când, zilnic, se petrecea același lucru. Dar mai era ceva: imaginea
lui, în fotoliu, cu ceai și carte, îmi provoca o curiozitate enormă. Îmi doream să știu să citesc pentru că atunci
când citea, bunicul părea că intră într-un alt univers. Îl priveam cu coada ochiului și-l observam. Pe când dădea
paginile, surâdea sau se încrunta, pârând că între coperțile cărții se petrece o altă realitate, la care care nu aveam
încă acces, dar pe care voiam să o cunosc cât mai repede (ca să văd cu cine „vorbești” bunicul).
Pe scurt, era vorba despre puterea exemplului. Citeam pentru că îl vedeam pe el citind, pentru că voiam
să am parte, și eu, de aceeași bucurie și liniște, de același mister care se petrecea în cartea lui, iar mai apoi, pentru
că voiam să-i povestesc ceea ce el pretindea că uitase, fapt ce mă făcea să mă simt un partener real de discuții
(deși aveam 7 ani). Mă asculta fascinat, punea întrebări, făcându-mă astfel să judec, să cunosc cuvinte noi, să
povestesc și toate celelalte minunății care derivau din citit și povestit.
Dilema Veche, Stela Giurgeanu: De ce nu mai citesc copiii?
1. Notează două cuvinte din câmpul lexical al sportului, identificate în textul 1. 2 puncte
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Mihai declară că este îngrijorat pentru Sergiu deoarece: 2 puncte
a) nu se pregătește suficient
b) pierde nopțile
c) este pre tăcut
d) îi sare țandăra din orice
Răspuns corect:
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Dragul enorm de a se retrage din cotidian, în universul literaturii. este dat: 2 puncte
a) părinți
b) bunic
c) bunică
d) frate
Răspuns corect:
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
În fragmentul extras din textul lui Horia Lovinescu, se evidențiază: 2 puncte
a) dorința de a ambiționa un copil.
b) frumusețea lumii înconjurătoare
c) importanța unui hobby
d) grija oamenilor pentru sport
Răspuns corect:
Prof. Alina Preduț Pregătire_EN MODEL
Prof. Alina Preduț PREGĂTIRE E.N.- dramatic
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
7. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte un
element de conținut din fiecare text. 6 puncte
8. Crezi că exemplul personal este important pentru a-i motiva pe ceilalți? Justifică-ți răspunsul, în 50 – 100 de
cuvinte, valorificând textul 2. 6 puncte
9. Asociază fragmentul din Ultima cursă, Horia Lovinescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
B.
Răspunsul corect:
5. Rescrie enunțul următor, trecând verbele la persoana a II-a, numărul singular, fără a le modifica timpul:
„Mă asculta fascinat, punea întrebări, făcându-mă astfel să judec, să cunosc cuvinte noi, să povestesc și
toate celelalte minunății care derivau din citit și povestit.”. 6 puncte
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care substantivul „adversar” să fie în cazul dativ (1) și o propoziție
afirmativă, în care substantivul „lectura” să fie nume predicativ (2). 6 puncte
(1)
(2)
7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora: „Atunci se oprea și,
mucalit, se prefăcea că a uitat continuarea, că se străduiește din răsputeri să-și aducă aminte, dar
bineînțeles, de fiecare dată, începea să se plângă că el e bătrân și că, oricât s-ar strădui, nu mai știe
absolut nimic”.. 6 puncte
8. Completează enunțul următor, reprezentând mesajul unui ghid, cu formele corecte ale cuvintelor
Scrie un text narativ, de minimum 150 de cuvinte în care să-ți imaginezi o întâmplare petrecută
în timpul unei activități sportive. Vei include o secvență descriptivă și alta narativă.
În elaborarea compunerii, vei avea în vedere:
− evidențierea trăsăturilor a două personaje
− construirea unei idei creative adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și conținut
− respectarea convențiilor unui text narativ