Bardot indigo

Dedicatie, (din partea) tatalui...

2023,
00 Daca Diriga isi mai mai aminteste de noi asa, in acest
fel, f... all.

0 Iar cameele cu dialoguri sunt non-directive

informative, cititoarele pot sari peste ele, unde vor, daca
vor.

1 Cine asteapta, acela nu e magician, olala.

2 Bineințeles, e magnific sa citesti la masa, in public.

„Daca nu vorbesti, scot cartea.”

3 Sa te lasi filmat, urmarit..., dinspre o masa vecina, in

timp ce te porti ca un om singur nefilmat, urmarit...

4 Isi parasesc casele, sa vada prin geam o alta casa.

E ca si cum ar fi toti arhitecti, designeri, oricum

pasionati de meserie...

5 Daca reinvata sa scrie de mana, e si pentru a privi

altfel prietenia naturii: stii, celuloza le face bine la cap
unora.

6 Musca, da. De ce insa muste. La plural...

Daca am citit si Sbornicul ca pe un Roman de dialoguri

religioase, nu stiu sa ma fi transformat...
7 Spor la lucru.

Iar lucrul era sa isi traga un copil cu sania, pe trotuar,

dara fara zapada, fara gheata...

8 Cinici, kinici, neokinici.

Sunt inruditi.

Unii deschid ferestrele, altii le inchid, iar ceilalti uitau

cu buna-știință de ele, poate li se spună ce sa facă cu ele.

9 Internetul este o stare, nu filmul.

Strada este o realitate.

10 Strănutul e firesc, tusea, sughițul.

Exista un vaccin pentru orice.

11 Daca etichetam, mi se pare firesc sa putem si

cataloga.

Când ajungem sa si indexam, a sosit timpul pentru

dulce.

12 De ce sa iți urăști pisica, când poți, pisicile – una

dintre ele?

13 In-dependenta de mama, un vis.

14 Cordonul ombilical, cel mistic de argint.

Sa adormi cu vis este mult mai usor, sa te trezesti

cazand, falling awake, insa.
15 Fiecare, totul, insa pe rand.

Toti, ceva. Insa deodata.

Unul nimic sau un mai-degraba-ceva.

16 Sa vorbesti la volan, cu sinele tau.

Stop.
17 Fata, fete.

Calculator, somn.

18 Care era sursa placerii mele, inainte de a gasi ceva

prin Breton, Rousseau.

Ne-nevoia de CV.

19 Am inchis calculatorul, scriu un pic de mana.

Ingrozitor.

20 Cand rad eu mai bine.

Dupa substanta, nu dupa obiect.

21 Aah, concerte melancolice, de scara. Nu pot spune ca

imi plac corurile mixte de la catedrala Patriarhala.

22 Sa ai timp sa citesti, sa scrii, cateva randuri. Sa aspiri.

Aceasta este burghezia

23 Cine musca, nu saruta.

24 Sarutul heroinomanului din colt.

Sarutul mortii.

Cel care te face sa te scurgi in sus, in timp ce plutesti

si in jos...

25 E atata lumina imprejur, incat si vizitele crapaturilor

s-au indesit: au ales sa ramana in urma.
26 Limita. Cand placerea este si o nevoie ne racim,
devenim bucuresteni. Get-beget.

27 De ce sa multumesti asa des, pentru toaleta, daca

oricum este masturbabila: da, interent si infrastructura

28 Ce era de asteptat in deceniul trei, al Secolului.

O traducere mai buna, sau mai simpla.

29 Scriitorul e falit, trebuie tradus.

30 Cand sunt mici, te dor.

Cand cresc, te mananca.

Insa cand se joaca, atunci sa te tii.

31 Prieteni. Mai au nevoie de dictionarele acelea.
 Pai pot sa construiasca fara sa se mai uite asa de
atent.

32 Cu mama mergi pana la Scoala.

Cu Ioan, merg pana la capat

33 Daca stranuti acum, uite, daca...

Nu, doar dupa.

Atunci au inteles doar cum sa joace, nu cum sa

incheie.

34 Ce era cu satelitii. A da, Bezos e pe val.

35 Sunete de intretinere indelungata, cu eliberare

constanta: daca stranut acum, voi cauza o tornada in
desert?

36 De ce. Nu, cum si-au dorit apocalipsul acela... Nu stii,

citesti.

Aici se citeste, deci da.

37 Altii isi arunca Bibliile in noi, si in foarte noi... Ati

inteles, cartile acelea nu doar ca nu au sfarsit: Ele sunt
un sfarsit.

38 De ce canta pana si azi. Lectii, poate au uitat

imaginatia, amintindu-si ne-trecutul.

39 Pai, pa.
 Dupa pa, atunci

Si asa este, unele lucruri sunt cam eterne si atat.

40 Un mic palindrom emotional: perdeaua e la locul ei,

insa e potrivita, nu stiu.

41 Cum ramane cu paginile albe, tenteaza. O da, musca,

dar poate ca si saruta imbratisand ceva, acolo. Cine stie,
poate poate.

42 Pentru liternet, toate par a fi de sticla...

43 Transpir, deci ma linistesc un pic, doar un pic.

44 De ce le plac copiilor toti barbatii cu barba neagra.

Mie mi s-a albit, insa nu toata o data.

45 Albastrul e si el o culoare. Deci domeniul luptelor se

extinde. Bine, arunca-ti calculatorul.

46 Sabatul meu e prea lung sa ma tina minte. Si

Ramazanul e atat de adanc, nu am ce scrie.

47 Legumele fierte sunt pentru stomacul meu, mult prea

grele. Imi trebuie lapte, apa, bucati de carne macra.

48 Ma omoara el incet. De aceea cred mai incet.

49 Nu sunt doar prezent la masa, la o masa. Singular.

Ah, colegii, colegele

50 Al treilea sex, de Beauvoir. Nu cred ca am citit.

51 Bradul cel nou s-a uscat deja. El i-a aratat-o ei. Insa
ea? Cine mai stie ce e in mintea ei.

52 De cand stiu ca un fizician celebru scoate limba, cam

asa: de cand ascult blues, jazz.

53 Nepotii danseaza. Deseneaza cateodata. Dar cine e

bunicul lor.

54 Mai bine Jorge Bergoglio, decat T Paraian si A Plesu

55 Am mestecat odata frunze de leandru, din curtea

unei catedrale romano-catolice.

56 Berile artizanale manastiresti, o interconectare cu un

un intuneric mai bun, slab.

57 Nu ma desprind de lume doar prin imaginatia mea.

Nici prin amintirile despre altii.

58 Odata lectura era mai usoara. Cuvintele erau mai

aproape, ne-onomatopeice.

59 Pacatul nemuritorilor – a umple vidul.

60 Si romanii si italienii, nu doar francezii folosesc

punctele de suspensie des. Ceva ceva tot se va intampla.

61 Cu botul pe carte, un Krishnamurti, un Huxley.

Caldul, recele.

62 Prima oara cand am vazut ca folosesc zeroul in scris,

muzica a incetat sa mai existe, au inceput sunetele.
63 Daca ne-a promis poeme, nu putem ridica pietrele:
dupa fiecare colt e iadul, insa si in fiecare colt e ochiul.

64 Pamantul este sapat la fel in Romania, ca in Serbia,

da. E doar pamantul...

65 Sa distrugi un om (nu) e greu. Uneori, sadic, este

suficient sa il asculti pana la capat, sau de multe ori.

66 Am regizat si coprodus tineretea parintilor mei.

Cum?

Fiind copilul pe care il cresc.

67 Daca ii este foame mananca sfintii Parinti – deci

altceva. Daca este satul, citeste mai repede propriile
carti, alas!

68 Nu exista duhul certei.

69 Nu stiu cine sunt eu.

Ai tot timpul din lume sa stii.

Tacerea a coborat si batraneii s-au prelins in reverie

70 Dupa expresia mobila mintala, nu iti mai trebuie

bucatareala, asa-i. O ai pentru totdeauna...

71 Daca ti-ai asigurat un loc in Rai, iadul nu este pustiu.

72 Si pe stanga a fost un rege, si pe dreapta un

presedinte. Azi au masina, masini.
73 Urgentele, amenitatoare. Nici un autor nu a salvat
viata unui om..?

74 Cerc vicios: nici o idee de declarat.

75 Daca punem mainile pe hartie, visam? Atunci, cine

scrie...

76 Nu sunt toate cartile ale tuturor... Uneori inchidem

cartea in nas, nu usa.

77 Ee, nu pot pune degetul pe rana ca si cum as scrie.

Insa visez cuvinte mai bune.

78 Raidurile de seara anunta centralele de noapte.

Locuirea in oras, city, town, asta inseamna.

79 Nimeni nu poate scrie prea mult, cand moare lumea?

Statistica, politologie, arta, virusologie.

80 De ce ne chema mama pe nume. Pentru ca ne iubeste.

De ce avem si noi motive sa o chemam? Pentru ca ne
arata sensul tatilor.

81 De aceea nu are ursul coada? Pentru ca nu dormea in

timpul pranzului vulpoiului? Atunci toti stiu ce se face
vulpii, toti stiu drumul ursului.

82 De fiecare data cand iti scapa cheile pe jos, ah,

somnul.

Asa ca mai bine ivare, zavoare, lacatele.

83 Oh, cat au cautat apa. Au gasit ei ceva, insa nu doar
apa, un dor, huzun, sensucht. Litost.

84 Stiam ca esti javra, dar nu si jigodie.

A trantit si a fugit.

In alta STATIE.

85 Chiar asa, doar la usa cimitirelor se mananca – im-

personal. Oamenii intregi nevatamati, sfintii, mananca –
nu se...

86 Ei, altii, ceilalti spun ca s-au inmultit semnele, textele.

ALM ne spune ca e ceva cu duhul.

87 Murim in generația „ding-dong, cu un Dumnezeu-

spray” (PF).

88 Soclul statuilor, sarcasm perpetuu.

89 Starea FARA stare (RM), ne agitam intre nastere si

moarte, pentru „o” viață, cum se amuza deleuzienii sa
isi imagineze.

90 Si iubirea are limitele sale, nu ne-a promis-o in fapte,

decat un Lacan.

91 Siguranta pe Sine, a lui CGJung este infricosatoare.

Toti revenim la short si manecute mici, dintr-o copilarie.

92 Stelele sunt sus pe cer inepuizabile, lizibile, in numar

complet, dupa H Blumenberg.
93 Soda, bauturile carbogazoase se complica, ne
complica, ne implica...

94 Biciul stiintelor este diferit de cel al artelor. Nici nu

doare nici nu usureaza imediat.

95 Biaci! Nimeni nu va forteaza sa va largiti in mai mult

de o casa. O fi iarba mai verde, mai inalta...

Glazer J a incercat-o din nou, dupa Kubrik. Iese cu

intuneric peste tot. Legatura dintre Odiseea Spatiala si
Demoni de Neon? Un Studio mai aerisit.

Strici? Stric. Repari? Repar, cine stie.

Sa nu te gandesti ca termini vreodata. Pildit, lucrul la

casa se termina. Asa si, ce, treci la alta casa? Nu stiu, eu
ma castoresc, ii fac si copil casei, daca asta vrea, oricum
in plan era mai mult calugaria. Nimeni nu te-a fortat sa
vorbesti cu maica, in timpul dansei de citit, si cand se
mai odihnea de stat drept, in pozitia aceea. Ce pozitie?
Stii matale, cu picioarele in lotus. Si ce? A spus o data, ca
daca vorbesti cu Preotul, in fata, sa nu stai asa, ca zice ca
faci yoga, si se da cu altele, mesajul nu mai e receptat
cum trebuie.

Atunci, cand e de ioga, cand, de meditat, cand de altceva

(mpff, de altceva, bine ca nu vrea numai noutati, ca
dupa iar o ia cu mortii mei, ca ce fac parintii, ce mai e
nou, si ce mai citesti, stramband din nas, ca am lucrat o
vreme in publicitate, deci nu pot sa mor, ci doar sa imi
fie diferite feluri de frici. FRICI, nu Fric, de StAgopian)?
Lasa ioga, treci la sapat. Asa prieten imi esti tu, imi spui
pana si ce sa scriu, si... Asa ma chinuie si astia ai mei, pe
aici (nu i-a facut copil nevestei, pentru ca a vrut. Dar
cum? Nu stiu, nu a fost cu violenta psihica, nu a sarit pe
ea. Ba a sarit).

-Ce a vrut sa spuna, fara premiii?

-Stie ce zice, ascult-o.

-Mai mult de o seara nu o tin, punct.

-Cum, punct. Virgula.

-Nu, punct.

-Atunci sun-o doar matale Olga, si nu mai preda atat

Auschwitz in direct.

Ma omoara el incet..

96 Pentru inpiratie si respiratie, asa apar scrisurile de

expiratie larga.

97 Dialogul ne supara din ce in ce mai tare, azi. Duce

peste tot, in toate miristile. Toti se plimba aiurea.

98 Naturalizarea filozofiei, de dreapta. Reducerea la

procesele figurative sexuale, de stanga.

99 Daca ii lasa pe copiii sa se atinga, goi, sub un fel de

supraveghere, aceea se cheama altfel decat lectie. Doar
cativa au beneficiat de educatie sexuala. Altii au avut un
pic de religie in scoli.

100 Durerea este spusa. Cand o contii, dirigentele de

limba romana iti va spune ca ea nu se divide, se
multiplica – asa ca daca preotul care iti da dezlegare la
impartasire a murit, esti liber intr-un alt fel...

101 Tot jargonul lui Roland Barthes se inghesuie in

strazi: baieteii sinsitri care stiu de joaca, mai putin de
jocuri, pastreaza distanta doar pana puna mana pe
gadgeturi. Mai tarziu vor sa predea, ca semizei.

102 Ce sa facem daca suntem slabi? Sa nu mai visam ca

visam ca Eugenio Vattimo, in strada. Sa nu
redescoperim concepte vechi doar de 2000 de ani,
calitatea la Robbie Pirsig.

103 Tot ce a fost internet pana mai ieri, e de platforma.

Ceee e mai mult decat platforma, e cloud, nor. Iar ceee
ce mai mult decat cloud, se cheama finantare
intrasistemica.

104 De aceea l-au incurajat pe Tutea, nu pe Noica.

Fiindca a avut un inceput de sistem care putea sterge
macar un pic din avalansa descriptiva a lui Blaga, care
nu si-a dorit decat S(s)taza.

105 Staza se scrie astfel, pentru ca trimite sau face

referire la procesul individuatiei. Psihologia
transpersonala e complexa, la fel, doar in descriere,
initial si in final este despre binele „individual”.

106 De aceea cand mai ascultam muzica (atentie, fara sa

o facem sa advina la noi), dupa modelul scolii de la
Frankfurt, am inteles ca o singura data inseamna
concert. De mai multe ori, inseamna prietenie.

107 Si cum prietenia doar de fiecare data altfel, e si firesc

sa mai avem senzatii sau perceptii de deja-vu (vuja-de),
deja-ecoute: numai subtstantele dor, nu gustul lor.

108 Daca am ajuns la substanta, nici nondualismul nu

este prea departe. Toti ne citim intre noi, unii pentru
luminile tiparului, altii pentru puterea supranaturala,
intitulata somn. Putini, pentru bani. Din ce in ce mai
putini, pentru bucurie, joy, joie.

109 Datoriile nu se sterg, se schimba. Daca junghienii

predau ca socurile, traumele nu se rezolva ci se
depasesc, e momentul ca cea care ne iubeste atat de
mult, sa ne mai si uite. Nu putem juca rolul de tineri pe
ntr a da bine in peisaj (scape), decat daca vrem sa
devenim de decor, obiectivati cum cu brutalitate afirma
JK Zinn.

110 Pentru calculator (ceea ce nu este decat o alta

masina, vezi definitia lui Jacques Derrida, in traducere,
din Intrebari despre ziua de maine, ca dispozitiv de
calcul si repetitie), inainte.
111 Cine imparte, si desparte. Toate cartile de
publicitate, ne amintesc in deradere cum sa simbolizam
activitatile erotice, de la coperta, pana la ultima pagina,
cu stadiu mic anal: tipogarfia si sponsorul, eventual.
Daca vem curaj sa privim si la ultima coperta, exista un
infrarazboi, cu gratii sau fara, acel cod de inregistrare...

112 Mult tumul este peste capetele celor care nu

cuvanta. Repetitia o cunsoc foarte bine, e domeniul lor.
Inteleg insa mai bine variatiile – asa isi explica
schimbarile ca iluzii, nu ca halucinatii.

113 Pe cine vrei sa ajuti cu meditatia (un fel de a

asculta)? Pana si meditatorii de profesie au piele de
animal de pus pe jos, perne mai moi pentru sezut si
spate, sprijin de lemn, pentru barbie
(www.therebess.hu). Deci cauti in Batranul continent un
lucru care tine de poezie (forma) nu de fictional,
romanesc (structura).

114 Pisoii isi imita mamele pana la batranete, nu si dupa

moartea primelor.

115 Astfel ceea ce este in loc de detaliu al oglinzii pana

mai tarziu, trimite inpoi la fotografie, poza, nu la film,
miscare.

116 Este un blestem usor, ce incearca budismul(zen) in

Romania. De la jocul imitatiei aparentelor, spate drept
pe scaun, capul si pilozitatea faciala rase (vezi si
gesturile la V Flusser), se pica in extrema dreapta,
nimeni nu mai munceste, toti asculta tot cum pot. Iar
cand nu pot sa accepte un fel de statut de veriga slaba in
lantul fiintelor, recurg la tertpipuri Deleuziene: nu te
tradez, nu este tradare, trisez numai.

-Ai vazut ce s-au scumpit portocalele.

-Da, de cand pur, alde a

-A, nu, nu, iar incep cu Roncea, in loc sa se intrebe

generatia romana din Ucraina.

-Tu chiar crezi ca artistii mascati in agenti ai politiei

secrete se iubesc?

-S-or iubi, eu nu i-am cunoscut.

-Eu cred ca...

-S, taci, cei de care zici nu folosesc doar jaluzele, au si

obloane, ba si perdele si draperii folosesc.

-Pentru o lumina mai proasta.

-Pentru.

-De ce le e rusine?

-Nu e asta, e vinovatie, ca altii nu au.

-Deci chiar au trecut peste Ceausescu N, fara vinovatie,

iar acum joaca...
-Da, joaca retro-homo-repro-futurism.

Cititorii lui Marshal MacLuhan nu au inteles niciodata

cum se gandesc prosumatorii la sfarsit, si cum isi
calculeaza temerile de finalitate, finalism.

Poate pentru ca nu au luat in calcul niciodata sa se

odihneasca sau sa se distreze. Munca, munca si iar
munca.

117 Ai sa ajungi ca tata, un turnator batran si bogat. In

loc sa cunosti tu o fata, care sa te faca bine, stai si citesti
ganduri carora nu le vei da de cap niciodata, mustrand
autori care nu vor intra decat altfel in viata ta, si tinand
frici care pe altii nu ii preocupa catusi de putin. Desi nu
te intereseaza premiile, astepti o recunoastere a muncii
materiale, de aceea te si preocupa literatura neo-
Marxista. Nu faci insa inca diferenta intre ecouri
legitime ale tehnocratiei si firele invizibile. Daca vrei sa
fii o za si nu o rotita intr-un mecanism, e mai indicat sa
pastrezi distanta fata de cognitivism si cognitariat.
Mecanismul tau predilect de aparare este si va fi
intelectualizarea, pentru ca nu stii cum sa mai ajungi in
partea cealalta, dupa atata respiratie a inimii. Sigur,
dupa genunchii inimii plecati, si ochiul limbii satisfacut,
in peisajul fruntii, texte evanescente incep sa joace in
privirile celorlalti. Poti sa fii deranjat de repetitiile
celorlalti, doar cand vrajitorii nu sunt suparati si iti pui
tu la punct prepozitiille, adjectivele, adverbele.
Folosind atatea cuvinte in familie, da, ajungi iar decor.
Chiar si cand esti obiectivat, cand poti fi inlocuit cu o
lampa de birou – pentru ca lucrurile sunt cele mai
cuminti, ne invata linistea, asteptarea fenomenologica,
poate ramane un rest. De acesta se agata, grasp, cei care
nu stiu decat cuvantul manipulare, iar pe cel de dorinta
il alunga in arena distractiilor, pana cand fie se aduna
doi-trei in numele lor, fie primesc sarcini de la dracu,
precis pentru cate o zi, mai difuz pe perioade intinse.

Oricum, de acum, si nu de ieri de azi, viermii sunt cei

mai bestiali, ei sunt cei mai aproape de lumina lui
dumnezeu. Punand in cuplu stazic, pe Weil cu Eckhart,
trebuie sa spunem de fiecare data la care dintre ei, sau la
ce aspect se face referire. De aceea nu punem note, asa
ne-a predat si Liiceanu, mai putine comentarii, mai
putine observatii personale, si ramanem nostalgici
privind un Index, fiindca sinopsis-ul, care face parte din
sau inlocuieste Cuprinsul, facand salturi de broasca, fie
inaintea textului, fie la sfarsit, este disecat post-
psihanalitic (da, stiu, aduce mult cu metalimbajul
publicitatii) si rearuncat pe sticle. Din sticla in sticla,
pana la cristalele lichide care deschid promisiuni
nonliturgice cu fiecare explozie neasteptata, insa atent
regizata, cu genericul acela dupa care te vezi nevoit sa
alergi – plus-valoare, si transvaluare.

Durere, dureri, in plural. Nu are nici o durere personala

neexplorata, pe toate le tine pentru sine. Sa simta, mai
mult, sa simta. 90 la suta din ele sunt ceilalti, durerea
nu-i apartine, este sau participa cumva la prezenta
(absenta) altora.

-De unde vine netu-ul la voi?

-De la 105.

-Prin cablu?

-Prin.

-Si atunci cum fac, vin noaptea sa si-l ia inapoi, ca eu

unul nu mai am nevoie de el. Dar lasa asta, ce face
maica-sa, tot pe structuri e?

-Nu vezi ce hidos esti cand intrebi de ea, te mai si dai

back-end developer.

-Si ce sa fac, sa mint.

-Nu sa nu te mai rogi la sfanta sula, cand ai copil de

crescut si sa nu mai pui punctul pe i la ovulatie, sic.

-Ma faci sa rad.

-Pai razi.

-Aa, te-ai suparat.

-Astia parca au citit editura Trei impreuna, si acum se

suporta unul pe celalalt doar la spalat pe dinti – hip hip,
Edgar’s, hip hip Edgar’s!
Deci vocea inteleptului se cam aude, tot se aude. Bine ca
nu mai sunt gesturile acelea ample, pe-afara, indiene la
origine, romantice prin gratie. Nici euforia aceea de
decorporare, prea o dadusera in ultimul timp cu vise de
tip vizita extraterestra, prin cablu. Cand soseau pe cablu,
ca semnal, avea loc trezirea, o notita mentala pe tablita
inimii, tip-Chinmoy, intoarcere la culcare, si o nevoie
cam ciudata, malaka, de a povesti visul repejor la
trezirea mamei si fratelui. Tatal fiind absent de la
nastere, nu fusese luat in discutie decat peste doua zeci
de ani prin colectare de literatura mistica ecclectica,
psihologie jungiana de adormit ingerii de afara si de
trezit ingerul din(l)auntru.

Si fiindca Edgar nu e complet fara iluminatul stradal cu

petrol, fereastra deschisa, povestirile cu final neprevazut
fac deliciul celor care redescopera, din mijlocul anilor
’90 un joc si mai in-credibil decat Regula, Paper, Stone,
Scissores, King sau Mima, sau chiar Fazan, ba pana si
decat Drink while you think: Enigma. Iar enigma e ceea
ce traieste in Eon, Piciul lui Strugatski.

Cum a fost dictat si mai devreme, intr-o alta pagina,

dintr-un alt articol, intr-un alt sezon, cu o alta dedicatie,
jocul acela contine minim un individ, da, in-di-vid. Deci,
posibil, nu este un joc de-a dumnezeu pe pamant cu
istoria religiilor in brate, sau cu coada de copii apti
pentru a fi manipulati, din astral in cauzal, ca vezi tu,
vor sa vada cum facem noi, adultii, sex, sau cum, cand
suntem si cu parteneri, insa ne vine a sex altfel.

Si pentru sintezele disjunctive sunt potrivite, de azi,

doar pentru fundare, descrierea unui fundament de
idee, si heremeneutica diacritica se imprieteneste cu
geo-politica, care oricum incepe sa sune cam desueta ca
si concept desprafuit, din clipa verde, sau alba, sau chiar
turcuaz, cand sapaturile din oras, si dintre orase, ating o
masa critica, casa se lasa, desi are peste 70 de ani,
crapatura aceea se extine, nu aceea, cealalta, si capata
increngaturi. Nu ne place acest tip de arborescenta, si le
uram somn-usor doar copiilor, nu si androizilor cu copii
la ei, sic.

Sa-i dea Dumnezeu numai sanatate, ca noroc...

O fi avand, dar mai trebuie.

Ceva, ceva. Nu stiu cum e cu jocurile.

Paliativ pentru filme.

De ce paliativ?

Pentru ca..., din cauza recomandarilor.

Prea putine. Prea putine. Si atunci de unde Patreoane si

Binge-uri?

De la CriGRi, trage sfori in Parchet.

Pentru...
Eeh, nu. Si Pisi-pis i-a vazut tot impreuna, erau mai ceva
ca ceva in Liiceu, insa acum au crescut, e un fel de
maturitate fara staif si cu emblema. Nu, nu mai intreba
daca beau cafea impreuna, oricum el nu mai poarta asa
des sapca, iar tuta lor traduce ca o salbatica acte din
Olandeza si mai face si Magie neagra pe unde vrei si pe
unde nu vrei, de au convins-o pe aia mica sa se uite
dupa cerul roz.

Arhetipal....

Asta au vrut asta au primit. Nici homo sapiens, nici

homo deus, un fel de om-choral in racourci cu taloane
de pensie, a lui sau ale parintilor cu cipici sau papuci de
spital, si un fel de zambet zombi care comunica un fel de
nu ma uita sau voi veni pe strada ta, la noapte si te voi
trezi, incepand cu ora 2 AM.

Fiindca nu suna bine, este lipsit [de] tact, ba cateodata

pare si de rau-augur, sa mai aduci in discutie vreodata
situatia resetarilor calculatoarelor, fara sa amintesti in
treacat de AI, inteligenta artificiala, AL, viata artificiala,
AC, cloud artificial, este la fel de potrivit sa aducem
aminte de porniri si opriri. Angoasa de cheie, cand
tinerilor si copiilor li se limiteaza accesul la internet,
datorita celor doua-trei pandemii, pornografie, jocuri
inter-active si aplicatii, si deep-web cu tranzactii ilicite si
trafic de carne vie, este perfect indreptatita.
Cand motocicleta sau scuterul se numara printre
putinele dispozitive, masini, care mai sunt pornite si
oprite cu cheie, celelalte functionant cu card sau
telecomanda, a scapa cheia pe jos – si fie vorba aici, si
tigara mai scapa dintre degete, a somn-usor –, nu are
acelasi haz auto-hipnotic pe care continua sa il aiba
dupa 2019 (cu inceputul noii pandemii...) cu mini-seriile
(8 episoade) Netflix. Ele oricum sunt gestionate si
selectate pentru restul lumii, sau pentru Europa, doar ca
in locul unui C Eastwood sau calaretului Marlboro,
figuri iconice ale secolului trecut, sunt preferate
prezente feminine non-gender, trans-eroice prin co-
actiune, insa perfect transparente prin modul cum spun
o poveste. Deci transa 1)amana viitorul, 2)alunga
temporar teama de dezastru si faliment, 3)genereaza
plus-valoare pentru cognitariat, si pentru cei care
lucreaza intelectual, fara a fi platiti, si 4)din fericire, se
ascund, ca in a fi obiectul unui act ratat, a unui lapsus,
in spatele unui regizor, producator, sau muzician, ba
chiar in spatele unui alt actor nou sau fetis. Astfel ceea
ce stim cu precizie, dezvaluie aidoma cepei mindfulness,
strat dupa strat, foaie dupa foaie, pana ne dau lacrimile
si stim, in sfarsit sa adaugam placerii, care daca nu e
doar estetica, e mai degraba pragmatica (imi amintesc...)
si durerii, un alt cuvant mai prafuit, inteleg si am simtit:
deci inteleg-simt, ceea ce in realismul radical a fost
denuntat ca tehnologie a abstractiunii traite (B.M.).
118 Simbolul tao, yin-yang, ca un cerc format din doua
picaturi alergand una dupa cealalta – sau ca doi pesti, in
sensuri contrare, aduce foarte bine cu cel al reciclarii.
Daca ar fi fost trei elemente, s-ar fi putut vorbi de bio-
hazard, deseurile toxice.

119 Insa pe Catel nu il intereseaza nici asta. Cand aveam

doua conturi pe Facebook, activind in zeci de micro-
grupuri, cu persoane pe care nu aveam ocazia sa le
intalnesc fizic, o fata a fost in mod fericit franca: De ce
nu pot fi toti baietii ca ei, ca cainii, mancare, caca, joaca?

120 De aceea cu cat mai mult tehnologie ne inconjoara,

cu atat, ei devenind mai tristi. De ce? Mai multa viata de
interior, in timp ce se inmultesc mesajele awareness, de
constientizare a distorsionarii relatiei cu pamantul,
natura, MR, JK...

121 Stilul jurnalistic are si el doua taisuri: devii cat se

poate de laconic emotional, spui ce ai de spus in cateva
fraze sau cuvinte, restul este un rest, iar ceea ce castigi
este o lentoare neprevazuta, si prevazatoare.

122 Siguranta mentala nu este totul.

123 Cand mi se opreste inima – atunci nu imi mai

amintesc coma.

Descoperi expresii, cizelezi jargonul-cloud, sari din

mantra in mantra, spre visul care sa, exact, spre visul
care sa!
124 Poti face parte din mai multe flowuri simultan, din
mai multi curenti. Ei sunt de trei tipuri, masinici,
zoologici, sociali.

Pentru unii exista inchisoare, pentru altii biblioteca, iar

pentru altii, iarasi, prietenul, prietenii special-i.

Asa e cand folosesti Banca numai pentru retrageri in

nmerar, iar comparatiile le pastrezi pentru Firme sau
filme, in loc sa o extinzi din domeniul matern, spre tot
ce este feminin.

125 Cum se spune la telefon, ca intr-un policier: trece

ziua, trece si noaptea, trece si moartea, mai vine o zi.

126 Daca ai PM, personalitate multipla, nu te salveaza

de pastrarea hartiilor in ordine. Asa apar si dispar
persoane, cum apar si dispar ganduri.

Daca ne supara gandurile, fara sa luam parte la gandire,

fiecare isi duce propria revolutie de a ajunge la gand, nu
la gand dupa gand, pur si simplu la gand.

127 Tristete liturgica, speranta eshatologica, melancolie

hermitica. Toate trei ti le da inapoi catelus, sa mai vezi si
altceva decat vi(d)ul.

Asa e, trebuie sa vezi cat mai multe, si pentru a sti sa

alegi, insa si pentru a nu mai visa intr-un singur mod la
mansarda pentru un prieten.
De aceea vi(s)ul cu doua saltele intr-un apartament
pentru doi baieti, care sa traiasca impreuna, legati, care
sa isi bea impreuna cafeaua dimineata, nu pica.

Chiar daca un baiat minte, ca nu ii mai traieste tatal, ca

are doi frati mai mari si mai inalti decat el, ca stie numai
de Aham Brahmasmi, frumosul spera intotdeauna.

128 Fonduri – ceea ce te trezeste in locul cafelei luate

impreuna cu un impresar, sau un director de imagine.
Animal – cand arati bine, si hranit, si vrei numai joc.

129 De ce sa ti-i imaginezi pe noii tineri care rezolva un

Rubik in treizeci de secunde, cand poti sa casti cu
gandul la un puzzle Ravensburg de 631 de piese?

Viata in doi nu este o simpla continuare la viata in eu-

tu-acela.

De aceea unii refuza casatoria, dar si calatoresc, altii nu

o refuza si muncesc, acumuleaza, putini doar raman
singuri si isi viziteaza camara inimii – fara sa stie unde
e.

130 In fata tablei, asa este, am uita la lectia de deschisa

de Psihologie, la Liceu, sa scriu cateva cuvinte pe tabla.
Chiar si asa, fara cuvinte, tot s-ar fi putut schita ceva, un
desen.

Cum sa refuzi sa desenezi in locul unui discurs abstract?

Cum sa numesti coaching, ceea ce fac persoane care dau
intr-un anume fel din maini, in loc sa le puna la treaba?

Stii ca nu trebuie sa astepti.

Dar mai stiu si ca IMcDonalds nu(i) face bine cu

JMLacan. Vezi, deja urla in spatele usii, si nici Biblia nu
o mai tine ascunsa sub pat.

Poate o fi unul din academicieni care-i comunica printr-

un canal media mai deosebit ce sa faca cu ea. Eu unul,
nu mai am biblie fizica in camera, sau sa o pot tine pe
masa, la lucru, la indemana.

Tu crezi ca se face bine scriind, fara sa simta ce face, ce

foloseste de fapt din casa?

Nu stiu, nu cred. De cand am auzit ca si casele lucreaza,

nu pot decat sa o iubesc si mai mult.

Doar ca...

Doar ca, asa este, nu stiu sau nu pot sa ma indragostesc

de ea.

Stii ca acum e legal.

Ce, parteneriatul same-sex, da. Dar nu ma intereseaza

asta de la ea.

Stii ca Renata ti-a limpezit gandul, tu inca confunzi

iubirea cu disponibiliatatea.
Nu o mai confund chiar asa.

Atunci ce vrei, magie tout court?

Si.

Si mai ce.

Sa ma indragostesc de el.

Pai, e cam ateu.

Tocmai.

Vrei sa il convertesti sau ce?

Nu, nu e asta.

Aah, si pentru tine au ceva fascinant ateii.

Nu ei asa, sunt unii care chiar cred ca sunt Nefilim.

Si au dreptul sa faca orice, atata timp cat au stil si nu se

imbata, sau isi bat joc numai cand nu se uita nimeni.

Am uitat ce sunt Nefilim.

Imbraca-te, incalta-te, ca aia de sus iar vor sa iasa la

iarba verde si sa traga apoi o paranghelie.

Nu se cheama asa. Ti-am zis, par-anghelos, impotriva

ingerilor.

Si atunci ce fac ei acolo toata seara?

Ce faceam si noi, la apartament, pana sa vina un Gil, un
Dragos, un Catalin sau un Razvan, ba chiar un Bogdan
sau un Alin. Bar de negri.

Aa, de ce?

Nu stiu, asa ii ziceau ca statea la lumanare.

Doar pentru atat.

Nu era doar asta. Nu ne jucam ca ei frumos sa fie doar

de banca si vacanta, sau de iubiti.

Si cum plecati?

Unii nu plecau, ramaneau peste noapte. Ai inteles? Peste

noapte.

131 Dhyana in sanskrita, Ch’an in chineza, Zen in

tibetana. Fonematica.

Deci diacriticele au multe sanse, iar sansa multumitoare

este numai revolutia individuala fara exuperyismul
acela de sfarsit de mileniu, cu secolul XXI va fi mistic
sau nu va fi deloc, si fara gestul policier, cu degetul
aratator spre cap, ca o arma de foc.

Dar cu ce?

Cu agheasma pe trup.
Unii chiar asta fac, de-aia nu sunt decat urmariti, sa
observa cand sunt lasati de Duh in pace, si cand il
primesc pe Diavol la loc, in viata lor.

132 Fiindca nu tot ceea ce pare dialog, chiar este si unul,

unii preferand vorbitul cu sine insasi – solilocviu asistat
–, in compania altora, singuratate, terapie, discursul si
teatralitatea re-intra in scena. Asa imi aduc aminte
gradual, cate un actor, mai mult cate o actrita si insidios,
devin, pe rand gazda si invitat.

Romanelor de familie analitica le-a fost retezat

impetusul, traducerea fiind numai unul din mijloace,
pentru severitatea productiva. Iar productivitate severa
se exprima prin: murmur on-the-go cu dispozitivul cat
mai aproape de fata.

Dupa etapa lunga schizo, urmeaza saltul depresiv, insa

amandoua adorned, ornate cu o trena ascetica, narcisica:
visul sau poveste trebuie sa dureze si la dracu cu cei
care ii deseneaza bine si repede!

133 Fie repede si foarte bine, fie incet si frumos. Cine

procedeaza astfel? O mama.

Iar cum reparatiile casei nu au cum sa fie forcluse de

catre bunica, din doua motive, ea fiind decedata, si
observatia obisnuita, Sa mai faceti reparatii, dupa ce oi
muri eu, martorul nu poate decat asista la valurile de
manevre: 1) sobele pe lemne, sunt inlocuite cu cele pe
gaz, 2) fatadele, caramida rosie, sunt tecuite, in gri!, 3)
sobele sunt daramate, 4) sunt incluse calorifere,
5)acoperisul este schimbat si cosurile de fum daramate,
6)casa este acoperita cu polistiren si zugravita, 7)fiind
un semn (ca in cea de-a patra camera din Eon, a lui
GBear, care se intinde pentru totdeauna...), peretii au
nevoie de tiranti, fiindca casa trage in doua parti.

Site-uri...

Si situri.

De aceea si finaciarizarea, contine atat monetizare cat si

fiscalizare.

Fantastic, nu m-as fi gandit, e ca Cristi si Critina, toti s-

au bucurat, cartea...

A, nu, nu, stii foarte bine ca sunteti singurei, pentru ca

v-ati casatorit cu Biserica, nu cu Hristos.

Atunci, asteptarea aceea...

Sau, retele de...

Poate, there are other places, sunt si alte locuri.

Astea erau pe ziduri, vrei sa iesim iar noaptea?

Si, daca va radiaza Controlul.

134 E bine sa beneficiezi de o infirmiera buna, insa doar

o mama te poate opri sa folosesti anumite App-uri: daca
te rezolvi singur, de ce sa sa mai ai nevoie de ele, si de
cei din spatele lor?

Va raspunde fratele Husky, pentru ca nu vreau asa,

vreau altfel.

Coda: asa, am simtit deja.

135 Cand vine vorba de a „pune masa pentru 7.6

miliarde de oameni”, asta suna mult ca un proiect
hideous kinky on-the-go, din perspectiva Paznicului
Farului.

Ceea ce „prietena” speciala ne reaminteste insa, este ca

pentru cei care au rezistat tehnologiei, in felul lor, si nu
si-au stricat picioarele urmand caile advertising, cei care
sunt lasati in afara Proiectului, sau la marginea lui, nu
sunt specific mamiferele, ci toate fiintele vii.

Asa, ca adultii care isi cresc copilul, asigurandu-l ca

insectele sunt de fapt drone (a se vedea, pentru asta, si
filmul Dog tooth, a lui YLanthimos), au realizat ceva ce
nici IMcDonalds nu a realizat cu bit-bots din Casa
Dervisului: teatrul lacanian cu umbre isi deschide usile
inspre clinica.

Insa fiindca Enachescu a dat startul mai demult, cu o

psihopatologie dedicata vietii si activitatii artistice, ne-
am intrebat si noi: De ce se uita la Rothko, dar nu le
place (nu-l inghit, nu-l inteleg pe) Stockhausen?
Si de ce isi lasa ei goange in masini?

E un fel de a...

A, nu, nu, iar au inceput sa incurce tehnocratia cu

pedagogia!

Au avut de unde prinde din zbor chestia. Stii, nu iti

zgarii decat masina...

Deocamdata.

Tu chiar ii crezi in stare sa ii mai scoata din case?

Ii scoate, coane, ii scot, cum sa nu.

Eu nu cred. Pe mine m-au primit si la cinci....

Lasa susanele astea, si pe Timisoara e un intreg bloc de

gay, ii lasa cu papuci in fata usii.

Pai, atunci, de ce se mai amesteca, doar le-au stricat

smenul cu Restaurantul?

Castiga cu turismul.

Mhm.

136-178 Nu ii invata nimic, doar sa isi achite singuri

consumatia si abonamentul de Internet.

Asa, mama feminista are dreptate sa te mai intrebe,

cateodata, daca nu vrei sa mergi la o Scoala de Arte. Iar
tu daca ii raspunzi, Ca sa invat sau sa predau, inseamna
ca ti-ai facut temele pana aici.

Si cum „cu teama nu e de glumit”, post-kantienii au

preferat dragostea distanta, intelegatoare, cuplului
intalnit zi de zi in oras: Agresivitatea si sentimentul
vinovatiei merg impreuna; daca se simt vinovati, intr-un
fel sau altul ataca.

Ce nu este clar?

Nu stiu, unde vrei sa ajungi.

Uite, daca ai telefonul deschis, si nu depinzi de el, poti

sa faci ceva, poti sa aduci o schimbare.

A, atunci microfoanele chiar pica mai bine seara decat

dimineata (iar Halcyon, aurora de seara a umanismului
nu atrage decat invidii sau indignare).

Insa cum indignarea e ca si rezistenta, buna doar de

hashtag #, sau de alzheimer dupa pensionare, atunci si
scenarile anti-umaniste (provenite tot din Umanioare...)
de tip tunel, ca replica sordida la miscarea pink-hip,
actuala, youtube, prin care bucati de teren (chunks of
land) se lasa sau coboara, coboram cu totii in domeniul
eticii.

Prabusirea casei Usher este numai o metafora. Nu e nici

o casa „fizica” care se prabuseste, sunt numai caractere
care se prabusesc moral, pana in acte finale, in urma
deciziilor luate cu privire la calitatea vietii (Quality, a se
vedea MoQ din cele doua romane scrise de Pirsig).

Fratele mai instarit, care joaca preponderent rolul de

Mecena, ma atentioneaza, sa las asta (banii). Deci, daca
nu este numai vorba de o reglare de conturi, ceea ce
coboara fizic aici, ca urmare a experimentelor de tip
tunel (vag asemanatoare cu celelalte tunele, cu
ayahuasca, si pupile dilatate...), nu se reflecta coerent in
ridicari (relucente), actiuni zilnice stoice.

Ceea ce statul vinde acum nu este liberalism laissez-faire

cu papuci, ci doua-vieti (second-lives): lupta si pici,
traieste si continua. Daca constanta nu este o eticheta,
un tag, de care sa ne mai agatam, atunci vom trage cu
ochiul la continuitate. Practica urbana este continua,
deci tine de timp, si ceea ce se aude in linistea (de aici si
de aiurea) nu sunt doar „gloantele vajaind”, si nici un
sens nou, emancipator, iluminant al toaletelor, ci
respiratia: Simti, sunt alti oameni, in alte camere, in
toata lumea, de asemenea, in actiune, inspira.

Daca nu vorbesti acum, scot cartea.

Daa, am auzit si eu...

Atunci iesi mai incet, stim ca esti prieten cu Milu al lui

Mila.

Oo, lume noua.

Nu e nicio lume noua, si-au adus doar aminte...

Ca le trebuie un martor la proces.

Procest cum spunea...

Dar mai bine uita, ca iar se trezesc cum trebuie Nastasii
si vor...
179-195 Mhm. Iar vor.

(Atunci nu pot decat sa ii indrum spre La cules de

Emojis, acolo a fost cel mai cald si bine, si nici mult de
lucru la Gradi nu a fost. Insa fiindca fiecare baiat a trecut
prin initiere cu alt insotitor de zbor, va fi mai dificil,
avand in vedere cumparaturile online).

Deci ce ii intereseaza e de fapt ca familiile destepte, de

renume sa isi ia zborul si ...

E, ce renume, aveti voi pe cineva?

Pai, doi actori, au fost, si un artist vizual, lucrand mult si

on-screen, in Franta.

Asa, deci ceri iertare pentru deseurile mentale, din 2006.

Daca e asa cum spui mataluta, atuci si Osho, de la etaj

din Kretulescu, si Chinmoy din Armata Poporului nu
valoreaza nimic?

Valoreaza, cum sa nu, bani in portofelul lor.

Crezi ca asta il supara acum, dupa cartea Ruina, inversa,

si cele doua Isa, Tiwaz si Uruz, care nu ameninta decat
cu x-uri rosii pe fond rotund albastru? Hm? Spune.

Daca tot sunt toti pe picior de plecare, atunci ce arta sa

le mai predai.
Poate nu trebuie sa predai.

O, nu traim, nu, ne miscam in lumea poate-urilor.

Suferim de poateism.

Asa baietii pisicosi mai merg pe poante, sa isi

multumeasca nevoia de a-si aminti, cum era in Lotus.

Eh, cum era in Lotus. Multa muzica degeaba, si discutii

haotice despre nimic.

Atunci auto-portret cu nimic.

Da, vine.

196-197 Multe intrebari, doar cateva raspunsuri: atunci

mai bine sa faci versuri? Sa astepti pana si insomnia
aceea?

198 Din filmele fenomenologice ale lui T Mallick,

Cavalerul de Cupe arata momente, nu reprezentari:
chiar si familia e decupata, nu mai exista inconstient,
pentru ca totul a devenit inconstient.

199 De ce hamaie germanii? Stiu de la G Lovink, ca the

dutch, olandezii o fac din plictiseala si pentru lipsa de
soare.

200 Din ceasurile de sezut formal pe o perna pentru

meditat, am retinut lipsa de atentie. Daca
panenhenismul afirma si retragerea lui Dumnezeu din
Natura, in anumite conditii, si celelalte lucruri sufera
transformari asemanatoare: Nu am mai putut sa privesc
zile in sir, fereastra sub care ma aflam, pentru ca la
ridicare din sezut, am fost ranit la cap.

201 Cam toti au fost omorati, M Eminescu, M Preda, N

Stanescu. De ce sa nu privim si spre Vest, la tentative
sau amenintari: S Rushdie, JK Rowling.

202 Unele pasari dorm numai cu una din emisfere, cu o

jumatate din creier. Daca paradigama clasica a creierului
bicameral, sta in picioare pana azi, acest atribut la oameni
ar explica multe despre viata si munca in oras.

203 E noapte. Chiar sa fi avut nevoie de un W Gibson,

pentru a servi cu cate decenii inainte, febra rece a
luminii virtuale? De aici si pana la Cryo Chambers sunt
cel putin trei pasi: resurectii in tesutul urban, visare cu
ochii deschisi in mediul individuatiei, trezire generala
(G) in vid.

204 Fiindca nu au inteles Blue al lui Jarman,

prosumatorii de film au ales sa survoleze activitatea, sau
in-volutia vocilor din fundalul ecranului albastru. Un
epitaf ce nu mai are de a face cu viata in oras, ci numai
cu economisirea orelor – un alt serial Netflix, despre o
lume in care timpul este o moneda.

205 A vedea pe cineva cu adevarat este o munca. De

aceea si cel care practica vipassanya e si mai lipsit de
indulgenta cu cei care nu stiu decat sa se uite, sa caste
gura, decat solitarii de Net.

206 Acest fel de a medita, fara ochi inchisi, atent la ceea

ce faci, pare sa traga dharma in laturi. Ce se intampla cu
gandirea dreapta si vorbirea dreapta, daca se trece de la
situationism la actionism? Tehnofilie

207 Unii scriitori se retrag in umbra. De la vedete

liturgice, se poate aminti ca prima carte este pentru
dragoste, pentru suflet. Insa chiar si Jackul din Tarile de
Jos, se arunca cu nasul in tarana: Dupa prima, te pricepi
din ce in ce mai bine, stii cum se face. Pur si simplu, ai
succes.

208 Imersivitatea intr-o a doua limba este cauza

melancoliei. Remediul pentru poliglotism, este, iata,
pidginizarea – acel amestec babilonian al cuvintelor si
dialectelor, care, suntem indemnati sa recunoastem, a
facut de multe milenii subiectului unui fel de a vorbi prin
sunete – pana azi, cu tonuri si semitonuri...

209-222, 2022

Ele asteapta.

Asteapta si tu. Nu, nici poveste, nu e greu sa astepti

Ia uite, tuguie buzele in oglinda, la oglinda.

Asa si, ascultam, care e treaba ta, sa citesti gandurile sau

ce?
Si chiar urla acolo cu domnul Isus, ele stiu la ce marca
de masina se opresc: ii spun in secret Slujba. Dar este si
Messa de la miezul noptii, si Liturghia Satanica, si

Si fiindca sunt ne-atente la si sau sau, asculta si mai

mult, si ii racesc si mai mult, asteptand sa chitaie
altcineva despre noile voci (voix, vox) care sa le
cotrobaie creierii.

Dar ele nu dorm de fapt nicodata de tot, asa, ca isi

schimba vocea, si trec la materiale, sperand, o da,
sperand, ca maine nu e de reciclabile

Ca daca fluiera, se trezesc mai multi sa le vad stralucind

din baile lor publice. Si cum publicul din strada este mic
si foarte mic, si luminile ca joc, dau mai bine dupa Apus,
si chiar si prin geam (parbriz). Deci somn-usor nu vine
decat ca un control (vizita).

Asa, daca nu sunt cuminti? Ce?

Atunci sandvis, altceva scriitorul nu-si poate gati

noaptea, nu crede in proviziile materne ne- si post-
marxiste. Deci mai degraba noapte buna cu mintea, fara
sa traga cu urechea.

Asa problema lor este ca aud prea mult. Eh chiar asa.

Nu, dar simt cand aud, si lant, si cirip, si ce a zis ala.
Oricum le confunda si nu aud decat tacanitul tastelor de
Computer (ordinator). Pai nu o sa mai creasca. Cine,
copiii, vezi de treaba, A lui Theodor e cat un dovlecel
urias, ii sperie pe toti cu cat mananca si nici vaccinul
acela nu si l-a facut din prima: sa vada tati si mami
rezultat la altii, in stire, pe sticla, undeva, la niste
prieteni colea. Of, cum trece timpul la ei. Nici nu stii
cum cresc si isi iau zborul din cuib.

Da, sigur, apoi se intorc suparati, cu semne, fara

hainute, si cate o durere de declarat, infometati ca vai de
ei, si vrand de fapt lucruri: deci Maurice Merlau Ponty
fara gasca, in avantgarda lui Jean Paul Sartre,
imbunatatit cu caturi, dependinte, si multe lucrusoare
de intins pe sarme – improvizate, cumparate, daruite,
gasite, imprumutate sau ca plata de undeva. De unde si
expresia lor faciala comuna, cand dau de inteles ca se
intreaba: acum se plange sau se rade. Dupa tesutul
urban si omorarea timpului (a se vedea Martin
Heidegger), sigur, sigur vine si incheierea cu, Viata cu
pisici, ceea ce revine la o gentrificare fortata si o
imburgezire alienanta.

Cum visele nu stau bine mamelor tinere, inchei

subiectul si nici nu mai gandesc la apendice, cei care au
vrut sa se opereze mai devreme pot sa ne completeze
intr-o alta tacere fisele si dosarul: doar suntem in putere
si putem scoate bicicleta la plimbare pe ici pe colo, chiar
si de doua ore pe zi.

Concluzie: copiii nu cresc cu educatie fizica. Educatorii

fizici fac sport-ul acela de complezenta, cu sau fara
proprii copii (fantasmele de ne-putere genetica, de tipul
sange din sangele meu, da, se mai poate auzi asa ceva.
Iar daca se sare peste randuri, se traga si reprezentatii de
teatru, cu, Eu te-am facut, eu te omor, sau in cazul
recent de fata, Eu te-am scris, eu te public. A, daca
invoci pe drum si duhul, sau Duhul , si nu cauti decat,
in culise, in ascunzis, pacea lui Hristos si linistea lui
Isus, atunci si eu si altii, vom avea dificultati in
atribuirea paternitatii Op-ului. Deci ca in Manole
Mesterul, pot sa dracui cat vrei printre dinti, ca nu te-a
pus nimeni sa te inspiri in atatea si atatea ceasuri din
lucrari de pe Net – un fel de internet –, ce ziua cladea,
noaptea se darama altfel...). Asa e cand Horkheimer
atrage, numai pentru ca aduce (ri-mea-za) cu alzheimer:
in tarcul legii sunt multe locuri... Iar Adi, acum Cornel,
voia ca eu sa-i fii Ana lui, pff...

223, 224. Dupa Ghost in The Shell SAC 2045, eu nu m-

am mai simtit atat de circumspect fata de „stilul” F L
Wright care a explodat in cartierele marginase ale
Bucurestiului. Daca tot isi depoziteaza jucarii si piese de
mobilier lipsite de valoare langa copacii din fata curtii,
iar brazilor sau coniferelor le taie pana si varfurile,
pentru a arata bibilite ca intr-o fotografie germana (din
Germania – sau ca lipsa de detalii in mare, a unor
gradini japoneze, din Japonia...), atunci pana si Noe
(Noah-ul lui Arronofsky) va fi ajutat de giganti in cearta
cu neamurile, inainte de Potop.
225 Iar cum potop este un cuvant rau si strain, la fel cum
este cel de desert, apa si uscatul nu vor astepta
„procese” indelungi si accelerate de desertificare, de
largire a albiilor, ci vor face subiectul unor noi
inregistari si explicatii. Stim, cunoasterea descriptiva nu
are limite, cea explicativa are limite.

De aceea, cand taranii (care nici ai culturii nu sunt, insa

nici ai tarii nu prea sunt)...

Este exact ca in 69 Police.

Aa, daca nu ar fi cantat David Holmes chestia, as fi jurat

ca e ca in Casa Bleu, simbolul Gemenilor.

Pai si atunci Rombul.

Lasa rombul, oricum era deja culcat.

Si cu cerneala deosebita, se vedea doar intr-o anumita

lumina. Mai, nimeni nu i-a fortat sa isi cheltuiasca
pensia de la televiziune pe luminite tip-laser, ca nu mai
stiu cu ce sa se amuze, ba si pisicile si cainii ii agitau.

Poate voiau sa uite.

Eh, atunci mai bine sa uiti prim miscare si sau prin

mancare.

Vezi ca ma superi, si tu esti ca ei, vrei sa fii cunoscut

doar asa cum vrei tu, asa cum iti place.

Idilic.
Ideal.

Mhm, ideatic fara ticuri.

Daca bu facem concesii „limbajului” obisnuit, vom face

si noi, la randul nostru, greseli de vorbire.

Io am mai spus, daca vrea cineva sa invete limba

Romana corect, sa ii asculte – cum vorbesc! – pe un
Gabriel Liiceanu sau pe un Andrei Plesu, insa doar
pentru atat, sa ne intelegem.

Gasesti?

Nu gasesc, sunt sigur, nu am nevoie sa gasesc.

Ceea ce ar insemna sa si cauti, corect.

Atunci iar pica traducerea Stormy Search of the Self, in

favoarea Psihologiei Viitorului, cu tot cu desenele
pacientilor si clientilor.

Da, pica.

226, 227. In black and white, noir et blanche, negru si

alb, asa le-ar fi placut sa vada si sa fie vazute. In schimb,
au ajuns intr-un monochrom insipid de dezvoltator, cu
prezente absente cu camasa fara cravata, la jeans denim,
si absente prezente cu pulover cu guler mare, la cald cu
rece de drum mai lung.

Deci si ceea ce mananca pentru drum nu sunt meniurile

kebap, din coltul dreapta sus, al browserelor, ci un
pachetel fosgaitor, extrem de impertinent si obraznic
purtat intr-o mana, de parca ar fi o bicicleta duse de
coarne, sau de furca.

Cum nu stiu inca sa inter-actioneze, isi imagineaza

„scene” de reactiune” si improvizatii subtile, mult prea
subtile de actiune, asa ca un coleg poate aprecia gestul,
ba chiar si o colega, insa cuplurile (diadele care „fac
voce” fara sa utter, fara sa spuna...) numai memoreaza si
rememoreaza.

Raspunsul nu e in cate colete ridici sau primesti

saptamanal ci cum te imbraca ceilalti (din privire?), pe
drum, pe un drum nu pe o suta!, care nu e nici drumul
catre tine insuti, printre imagourile paterne (si
patriarhale) cand stii cum renunti la fumat, si nici
drumul catre tine insuti si mai departe de Net, inspre
starea fara stare, ci torsiunile privirii interioare intre
cerul plin de ornitoptere (a se vedea Dune, ca intr-un vis
printr-un geam fumuriu) si planeta plina de ape (a se
vedea Pandora cu insulele ei plutitoare). Daca sfarsitul
uneia este, Tu esti marele vid, uimeste-ma, atunci si
surprizele noastre sunt cu atat mai marunte decat
incercarile slabe de auto-branduire.

Codul genetic (in continua decriptare) este inca o

proprietate individuala, pe care masurile corective ale
colectivitatii nu reusesc decat sa o atate. Deci
recesivitate!
228-230

Dupa haha, Fa-ti si tu o poza normala, obiectul (un

subiect obiectivat...) poate sa povesteasca in cateva
cuvinte, chiar si de imprumut, cum a reusit sa ajunga la
o fotografie de profil; a) cracanat italieneste, b) cu
dispozitiv in maini, ruseste, c) realizata cu aparatul
altcuiva, nemteste, d) cu o usa in spate si oglinda in fata,
anti-japonez si anti-sinic, si totusi cu amandoi ochii
deschisi, insa privind in jos (anti)romaneste si cumva
Tao.

Inchide ochii si vei vedea miscarea.

Nu Orasul?

Si.

Atunci, nu pricep de ce a dat asa, H Doina din picior, in

spatele bisericii.

Era rece, peretii nu aveau niciun fel de icoane, iar

barbatul de langa ea mai statea si in genunchi, ba chiar
aplecat cu mainile inspre fata.

Deci nu am avut decat dreptate cu raftul de Banks, de

sus.

Da, asa e, nu vin sa si-l ridice nici dupa moartea

autorului.

Crezi ca...
Nuu, auu avut altceva de facut, nu cred ca e o
superstitie.

Deci la ea toate se termina fie cu Biserica, fie cu cununie

fara ritual.

Poate, eu nu ma mai intreb de ea. Fata ei mare crede ca

are alzheimer.

Ti-a zis semnele?

Nu.

Si atunci, de unde stii ca nu sunt studiile ei intrerupte

din Asistenta Sociala.

Eeh, i-a vazut acolo in Tarile de Jos, cum fac.

Cum fac?

Fac mai intai cum trebuie, apoi cum nu trebuie, iar la

urma fac asa cum e.

Dar vitamina C nu se mai gaseste.

Ce legatura are?

De ce trebuie sa te indragostesti de cineva fiindca e

ateu?

Aceasta era intrebarea?

Aceasta.
Bine, atunci spune-mi si mie cum numeri conurile din
bradul acela.

Oo, vor Rainman nu Absolventul. Atunci baietii au avut

dreptate. Nu e nici parasutistul lor favorit de fiecare zi,
nici muncitorul acela inrait cu patru degete (a se vedea
Miodrag Bulatovic). Dar poate fi o traducatoare lenta
pentru unii.

Cam da, el nu mai are ce sa le arate, daca au venit doar

sa bea si sa manance, sau sa mai doarma un pic. Si daca
oricum se vad dupa calendarele lunii, si incap
comparatii, mai mult decat epitetele si metaforele, de
parabola si alegorie, nici neputand fi vorba inainte, pa
Pisi!

Prap si Mahra nu sunt doar niste personaje inventate,

nici nu le-a schimbat numele ca sa dea bine in poze.
Aidoma cum sunt unii care isi mai amintesc de Makka si
Terente, desi nu in aceeasi conversatie, hehe..., tot asa
unii isi decripteaza propriul nume pentru a con-sona cu
lucrurile, situatiile, persoanele dimprejur: mai ales daca
isi aleg ca motto de viata, I’m afraid of computers, Imi
este frica de computere – care nu sunt un fel de monade
(Gottfried Leibniz).

Deci bluetooth e noua filozofie.

Hilozoidie! A incerct-o Brain Aldiss cu morula, printr-o

forma de emancipare a formelor de viata, cu osmoza
psihica de contact cu oamenii. Iar daca o mie suna bine
si chiar linistitor, saizeci de mii nu par sa fie suficiente
pentru un poem.

Atunci scrie-l tu.

Da, sigur, cum? Sa ma tina astia doar in miscare ne-

aparenta, seara de seara, pe drumuri, in locul baietilor
care si-au imaginat deja, cum isi desfiinteaza bicicleta, si
o recompun cu mintea (RMP), deci nemaivand nevoie sa
tina mainile pe ghidon...

Asta voiai? Atunci esti bun de MMiclea, si el, dupa ce

face vaj-vaj cu baietii lui din Ardeal, la strans de
gunoaie, deci propedeutica ecologica, apare in fata
microfonului, ciofolit si cu broboane mici si stupide de
apa pe fata.

Sa devii-imperceptibil pentru a nu fii de matriarhat cu

ele, cu tot, adaugand cate un h, la sfarsitul fiecarui
cuvant, sau cate un xoxo, dupa fiecare propozitie, si,
printre altele sa nu confunzi artele pest, cu originea
mirosului adancurilor (pe care unii il descriu ca fiind
pestilential, Miasma lui Ardelean) sau cu consonantul
sonor, Pestalozzi.

Asa se intampla daca te tii numai de trei estetici,

Hartmann, Lukacs, Crocce.

Si cum Estetica nu e doar o categorie pe care sa ne-o

predea la timp si strabunica, trebuie sa amintesc ca la
finalul tratatului despre Alyavijnana, scris de L
Schmithausen, e o mica nota editoriala criptica in
engleza: Va veti vedea banii cand el isi va vedea banii
(italicele mele, RM). Asa ca, sa vezi macar un vis cu ochii
nu este o inteprindere peste puteri, o sarcina ce nu poate
fii cuprinsa de o viata, dar de ce sa incepi cu un „jurnal
de vise”, scris de mana, care sa te mai si oblige sa dormi
in timpul zile, sa vezi ce mai visezi... (a se revedea Pana
la capatul lumii, de Wim Wenders), si sa mai si fie obiect
(domeniu substantiv, substantive field) de intrebare,
interogatie: Mai mult de un vis?

Daca mai mult de o idee in filozofie, inseamna nici o

idee (Deleuze cu Parnet, in Dialog), mai mult de un vis
insemna visarea. Trezirea, visarea, constiinta nu sunt
topic nechestionabile: Europa (cu apexul E.U) nu este
nici taramul Koyaanisqatsi (a celei de-a patra Lumi, din
mitologia Hopi), nici Dreamtime Return (din mesajele
mutante, de dedesubt, ale bosimanilor din Australia).
Daca militantii pentru Mediu sar la gatul nostru, ca se
poate, aruncam in discutie, un alt concept mai vechi, si
readus la viata (tot de Deleuze): composibil.

„Tu sa nu te tragi de sireturi cu mine, ca eu ma port

descult” – nu Stithatul (a se vede mai sus, procedura cu
h), Stanescu Nichita...

A, stiu ce vor, sa fie ca la C Popescu, cu fotografii, fara

fotografii, sa fie acolo cu o masuta, la Unirii sau la
Universitate, sa citeasca cateva randuri, pagini, sa
semneze, sa converseze...

A, nu, daca iar incep ca ei au iesit in strada.

Dar chiar au iesit. Vrei nu vrei, vine un timp pentru

fiecare sa iasa in strada.

Chiar si...

Nu, aceia nu. Li se zice Homo Deus, si chiar daca nu

sunt anti-eroii (villains) care ne-au adus atatea bucurii si
nefericiri, in copilarie, tot au ceva misterios: apar si
dispar, mai ceva ca Viermele de nisip (Shai Hulud) din
Dune.

Acela putea fi calarit.

Da, asa e. Dar poti sa iti calaresti si gandurile. Uite,

Mironescu zice, dupa atatea gestalt si masaj californian,
care mai e si erotic pe deasupra...

A, de aia au intrebat-o la traversare daca ia la...

Da, bine, trecand peste asta, zice ca la insomnii – atunci

cand Dumnezeu nu se roaga la ea in racursi, in fiecare zi
–, isi urmareste gandurile pana pica de somn.

O fi la ea. Pe mine ma sperie sa imi urmaresc gandurile.

Ai vazut Batranul S Freud, ce-a patit la gura, dupa atata
Inconstient.

Hop, Zamfirescu nu stia atatea despre biografia lui.

Pai si atunci ce e cu atata tam-tam.

Nu mai e nici de-ala. Acum, prietena lor Wiki zice ca e

scriitor.

A, deci ca la inceput, cand Mihaileanu tragea sfori

pentru filmarea lui Trahir, din Canada, si Nicolau vindea
ziarul stiintelor si calatoriilor la metrou, pentru Nemira,
mergem pe tiraje si Box office...

De ce le e atat de frica de citate si de ghilimele.

Pe ei nu i-a invatat nimeni sa vorbeasca sau sa scrie

despre ce fac, ci doar sa isi aminteasca si sa nu uite sa
simta, ce-o fi acolo. Si la Arte era la fel, nu stiu, poate un
Ilfoveanu sa mai fi pus biciul pe ei sa scrie cateva
cuvinte despre ce cred ei ca fac acolo, cu Imitatio in
angulo (P. Quignard).

Cum, imit...

Eh, zice ca imiti repede pe unul care nu e asa cunsocut,

nu e sau nu mai e la moda, sau care e pe val in alta zona
geografica, si, hop, rasari de niciunde cu o poveste fara
sfarsit: Stilul. Asta e, ce nu se cauta niciodata la Examen,
si chiar nici mai tarziu, stilul.

Daca vrei sa iti faci singur cercetarile, laborator, studio,

si mai si muncesti de-a moca, sigur iti gasesti clienti si
admiratori. Faima nu e greu de atins. Dar la ce bun.
Eh, si tu acum, pentru acelasi motiv, pentru care
intorcandu-te de la Un an nou, de exemplu, dimineata,
iti imaginezi in loc de Meteoritul indelung asteptat o
cohorta de cartofi zbuartori; sau ca ai avut o exeperienta
cu substante ilegale insalubra, dintr-o toaleta publica,
drept care ai crezut ca mai si vezi lumea in culori.

Adica cam cum se vad tramvaiele in Cluj.

O fi, eu nu le-am vazut.

Asa, adica bun pentru nimic, nu pentru tipar.

Nirvana nu Samsara.

Nu, ca noi nu avem voie cu...

Pai si atunci de ce sunteti asa rai?

Si tu esti rau.

Asa au inteles sa nu faca diferenta dintre globalizare si

mondializare, iar holismul sa-l inghesuie din filosofie si
politica, intr-un fel de integralism demodat. De aceea
prietena speciala stie intotdeuna, dar intotdeauna ce
vrea sa bea la masa in oras, in timp ce fratele (in)vizibil –
cu propensiuni spre telepatie si fuga in munti, care mai
au si nume pe deasupra din ne-nefericire, zambeste larg
non-Duchenne, cu meniul in maini: a pus mana pe ceva
de citit – nu au nevoi de preot, duhovnic, ca se iarta
singurei, pff.
Tu nu crezi. Eu cred. Ramai. Asa ca nu te mai intreba,
inca o data, la fel, de ce sau cand s-a trezit Lacan sa
descopere celalalt nod, in trei, triadic, al familiei
Borromeo. Atatea si atatea experiente (pre)personale, aii,
Zavalita, daca ar fi putut vedea si filmul „Sint un ciborg,
insa e ok”, ai fi stiut cine a mintit.

Iar daca Zavalita ar fi trait intr-un alt univers, decat unul

diegetic, cu siguranta radu ar fi fost sa fie intrebat: Eu nu
stiu cum pot sa stai, Cum, Asa, cand vezi ca altii vezi ca
fac treaba.

A, fac treaba,