Argument

Pentru că tot ceea ce facem şi spunem de defineşte ca oameni, nu trebuie "să lăsăm să treacă o zi fără
să citim, fără să vedem sau fără să auzim ceva frumos" (Goethe) Prin intermediul cărţilor de literatură, stabilim
un dialog cu generaţiile trecute şi cu autorii contemporani; ele ne permit, spune Constantin Noica, să stăm de
vorbă cu departele nostru. Consider că profesorul de limba şi literatura română are nobila menire de a cultiva
elevului plăcerea lecturii, formând cititori de literatură română şi universală, clasică şi contemporană,
orientându-i pe aceştia în direcţia unei cunoaşteri originale a limbii. Prin lectură, personalitatea fiinţei umane
aflată la vârsta preadolescentină se conturează, explorând complexitatea unor lumi imaginare care trezesc
sentimente, emoţii şi aduc în lumină întâmplări şi destine, o adevărată viaţă în diversitatea şi complexitatea ei.
Cred în frumuseţea şi sensibilitatea sufletului de copil care, iniţiat în universul magic al cărţii, descoperă o lume
fascinantă care-i îmbogăţeşte vocabularul, îi dezvoltă imaginaţia, îi oferă modele de cinste, de adevăr, dreptate,
înţelepciune. Consider că lectura este o formă de cunoaştere a lumii, un mod plăcut de a explora tot ceea ce ne
înconjoară şi pe noi înşine. De aceea găsesc că ar fi interesant să descoperim luminile şi umbrele sufletului
printr-o provocare de accedere în universul lecturii, realizând în acelaşi timp un itinerariu spiritual în ceea ce
priveşte viaţa şi opera patronului nostru spiritual, Mihai Codreanu. Plină de entuziasm aştept reacţiile "micilor
cititori", aştept să descifrăm taine ale cărţilor care închid în ele suflete, iar la final să constatăm că lectura ocupă
un loc esenţial în devenirea umană, luminând calea spre cunoaşterea universului nostru interior. Şi pentru că
lectura este o muzică a gândurilor scrise "să resimţim fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută" (Nicolae
Manolescu). A citi înseamnă a deveni mai buni, înseamnă "a vedea"/ a descoperi frumuseţea lucrurilor ce ne
înconjoară.

Infiintarea Clubului de Lectura Booksign la Scoala Gimnaziala Numarul 2 din Lupeni in anul 2015 s-a datorat
admiratiei mele ca profesor fata de copiii care citesc cu placere si a avut ca scop principal sporirea interesului
pentru lectura al cat mai multor elevil, precum si stimularea creativitatii elevilor care au deprinderi de scriere si
lectura. Lucrul imbucurator constatat in fiecare an scolar, cel care m-a facut sa continui cu entuziasm acest
proiect, a fost acela ca au fost atrasi de placerea lecturii chiar si elevii care inainte refuzau sa citeasca
suplimentar, multi dintre ei devenind ulterior cititori pasionati. Un alt efect pozitiv remarcat a fost descoperirea
talentelor de scriere creativa, iar auxiliarul de fata isi propune sa valorifice aceste talente si sa ofere un exemplu
de buna practica. Imi doresc ca acest prim numar, dedicat uneia dintre primele membre ale Clubului de Lectura,
o fetita minunata pe nume Karla Balint, sa fie urmat de creatiile literare ale celorlalti elevi ai Clubului de
Lectura Booksign care au descoperit bucuria de a se juca cu cuvintele in incercarile lor de a scrie poezii. Astfel
doresc sa le ofer sansa de a deveni mai bine cunoscuti pentru creatiile lor literare si, cine stie, poate chiar de
ajunge scriitori celebri, in viitor, daca talentul lor va fi dublat de perseverenta.

Pledoaria pentru lectură poate continua. Adevărul e, așa cum sus ține și N.Manolescu că, a vrea să le explici
oamenilor care nu au citit nicio carte în viața lor ce pierd, e totuna cu a explica unui surd frumuse țea muzicii
lui Mozart. Și, totuși, aș vrea să închei într-o notă optimistă cu un fragment din articolul „Care-i faza cu cititul?
“, al lui M. Cărtărescu. 7 „Cărțile sunt asemenea unor fluturi[…] .Pe aripile fluturilor noștri de hârtie, asemenea
unor solzișori care irizează lumini, sunt tatuaje ciudate înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la
școală ca să le descifrăm. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim și zburăm. Căci
fluturele nu se urnește de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de
cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri și melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Și atunci
înțelegem că zborul, chiar dacă nu duce în lumi depărtate, se petrece întotdeauna în noi înșine.”

Cu mult drag pentru copiii indragostiti de carti,

si in special pentru Karla Balint, creatoarea acestor poezii,

profesor Diana Stefanescu.

215

O poezie

Să vedem dacă iese ceva,

Ceva nou, din mâna mea.
Din nou o poezie fericită,
Sau dacă vreți și una tristă.

Una furioasă sau normală,

Sau poate chiar una formală!
Una amuzantă...cine știe.
Dar uite, e o poezie!

Luna

A fost odată o mică fată

O rază de soare curată,
O nouă prințesă în împărăție
O puteai recunoaște dintr-o mie.

Luna era numele său

Și semăna cu tata, zău!
Fumoasă ca mama era,
Nu mai găseai alta ca ea!

O zi frumoasă

O zi frumoasă...greu să te gândești.
Să primești tot ce-ți dorești?
Să faci ceva cu mânuța ta?
Să zâmbești și tu cuiva?

Să faci ceva diferit,

Ceva ce n-a mai fost zărit?
Să găsești un portofel,
Cu un card și bani în el?
S-ajuți un copil orfan
Să se dea pe topogan?

Ești un om materialist
Sau ești unul sufletist?
Contează fericirea ta
Sau fericirea altora?
 Iarna

Anotimpul preferat
Ce-i de lume adorat
Când vine zăpada mare,
Iar Moșu'-n sanie sare...

Iarna ceea argintie,

Ce cu fulgi de nea mă-mbie...
Toți facem curat prin case,
Toate săniile-s scoase,

Iar pe 25 Decembrie
Bradu' să-mpodobești trebuie,
C-am primit un cadou de sus:
S-a născut Domnul Iisus!

Frunzele și toamna

Un miros de frunze coapte,

Din casă când ies mă-mbie,
Un miros de toamnă, poate,
Si frunze fără viață - o mie.

Frunzele sacrificatu-s-au,
Făcutu-ne-au nouă covor,
De ales în toamnă n-au
Doar să s-așeze în decor.

Întâi îngălbenite rău,

Apoi mai roșiatice
Apoi maro pe trupul tău
Ș-apoi cad , lăturalnice.

După ce-au îndurat atât,

Noi nepăsători călcăm...
După ce le-a bătut mult vânt
Al lor trup noi îl stricăm.
 Opusuri

Frumoasele minciuni,
Urâtul adevăr,
Negrii tăciuni,
Albul văl.

Stufoasele aripi,
Ascuțitele coarne,
Adâncile gropi
Ale inimii tale.

Depinde de tine
Ce cale alegi,
Nu depinde de lume
Unde mergi.

Școala

Școala. Cum s-o definești?

Căci cu unii de vorbești,
O să-ți spună că-i coșmar!
Altii-ți spun că e un dar
Lăsat de la Dumnezeu,
Ca să poți să-nveți mereu
Și orice copil ca tine,
S-aibă-n viitor doar bine!

Acum, nu știi ce să spui.

Răspunsu' ia-l de unde nu-i!
Că-i normal să îți ții partea,
Dar împacă-te cu cartea
Că nu e așa de rea,
Căci te-nvață și-ea ceva.

Poate pentru unii-i greu,

Să învețe mai mereu.
Dar îi-ajută-n viitor,
S-aibă-n viață numai spor.
Hai să fim prietenoși
Și de carte drăgăstoși.
Să fim bine-n viitor
Să ne fie mai ușor,
Căci o minte strălucită
Mereu în lume-i dorită.

Fără școală, fără carte,

Nimeni nu va avea parte!

Treburile Toamnei

Toamna pare ocupată

Iar Vara o-ntreabă-ndată:
-Ce ai pățit, dragă mea?
Tot cu treburi , tot așa?
Toamna răspunde grăbită:
-Sunt atât de obosită!

Trebuie să pictez frunze

(Fac culcuș la buburuze),
Brazii să îi las intacți
(Copacii mei preferați!),
Ziua să o fac mai mică,
Adorm floarea frumușică.
Fructele-acum să le coc,
(În copaci nu mai au loc)...
Nu imi văd capul de treburi!
Dar tu, dragă, de ce tremuri?

-Este cam frig pentru mine

Dacă stau prea mult cu tine.
Acum o să plec acas'
Treaba s-o termini te las!

Toamna merse-n continuare,

Punând frunze pe cărare
Întreruptă fiind însă
De Primavara frumoasă:
-Văd că îți faci bine treaba,
Nu te-ncurci și tu cu graba!

-Mulțumesc prietenă,
Însă nu vreau laudă.
Îmi fac treaba cum mi-e scris,
Nu fac nici un compromis.
Totuși, nu te supăra,
Acum plec în treaba mea!

Mai departe se-ntâlni

Cu-o prietenă din vecini -
Iarna o-ntreabă cu tact:
-Bradul meu este intact?
Sper că nu-i ca alte dăți,
Să-mi usuci bieții puieți,
Să nu am ce-mpodobi
Eu și cu micii copii!

-Stai așa, nu te agita

E bine de data asta.
Nu mai fac din nou greșeala,
La fel ca-n anul acela.
Însă, Iarnă, sunt pe drum
Trebuie să plec acum.
Ne mai auzim cândva,
Dar până atunci, pa-pa!

O iarnă grea

Stele albe îmi învăluie casa

Și-un aer înghețat în ceafă-mi bate.
Copacii sunt fără de frunză-n spate.
Semne că-i grea și iarna aceasta.
Animale nu mai zărești în văzduh
Și florile toate-s culcate,
De-o pătură de gheață toate-s astupate.
Pare că totul e fără de duh.

Pe drum, nu vezi țipenie de om.

Nu se aude nici o suflare
Se văd doar stele albe-n zare.
Dar noi, de iarna asta trece-om?

Zgribuliți și înghețați până la oase,

Ne-ntrebăm de-om supraviețui.
Căci natura a luat vieți mii
Și-ncercăm să ne-ncălzim în case.

Doar Domnul decide, de-om rămâne-n viață,

De-om fi fericiți în continuare
Sau de-om mai fi scăldați de soare,
Ori de natura va tăia a noastră ață.

Amintiri de la școală

La școală amintiri, cu toții avem mai multe.

Unele-amuzante dar și mai puțin plăcute.
Ce noi nu observăm însă, este
Că toate amintirile creează o poveste.

Povestea ta, cu și despre școală

Povestea ta, una foarte specială.
Așa specială-ncât , când cineva te-ntreabă
De-o amintire super , de-a ta de la școală,
Ești nevoit, punăndu-i pofta-n cui,
Ești nevoit, cu glas încet să-i spui:

"Sunt amintiri frumoase, ce nu le pot descrie.

Cum aș putea alege, doar una dintr-o mie?"

Poezii scrise de Karla Balint.