Dumitru Dădălău

IUBIREA MEA

Editura Măiastra
2008

1
2
 Argument

Prietene, dă-mi voie să-ţi spun că te afli în faţa unui fapt împlinit, ai în mână o
revistă, o lucrare tipărită în condiţii deosebite, care vrea să-ţi umple sufletul, setea
de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoala mea, în şcoala ta, în şcoala noastră.
Bucură-te, trăieşti un moment unic al vieţii tale, fii fericit că ţi se dă posibilitatea
să vezi, pentru prima dată, cuvântul tipărit de către copiii noştri, foşti elevi de la
generală sau, pur şi simplu, prietenii mei, scumpi şi dragi, care trăiesc şi învaţă în
unica citadelă a învăţământului gorjean aşezată în valea Jilţului.
Ideea tipăririi unei reviste a liceului o port de mai mulţi ani în suflet, am amânat
de fiecare dată, până la Sfântul Dumitru din această toamnă când am primit cel
mai frumos dar al vieţii mele, un grupaj de articole şi câteva poezii, ce purta
denumirea „Trio adolescenţa” având ca membri fondatori trei tineri inimoşi de la
clasa a X-A: Ghiţan Elena, Corega Oana şi Radu Cristian.
Au urmat discuţii în toate clasele de liceu, au fost atraşi condeierii cunoscuţi
care bătuseră mai demult la porţile afirmării, am început să selectăm din
materialele strânse de-a lungul anilor, a fost o muncă uriaşă şi aşa am dat viaţă
revistei „Murmurul Jilţului”.
Primul număr, ca şi celelalte care vor apărea trimestrial, îşi propune să aducă
în paginile sale preocupările noastre, ale tuturor, tot ce e mai valoros din fiecare
domeniu de activitate al unei instituţii în care funcţionează 66 de clase, cu aproape
1700 elevi şi 80 cadre didactice.
Aşadar, pe lângă autorii slovei de foc şi slovei făurite, sunt aşteptaţi toţi cei
cărora le place şi matematica, fizica, chimia, istoria, biologia, partea tehnică,
informatica, curiozitatea ştiinţifică, pictura, grafica.
Conştient că orice lucru e perfectibil şi că în fiecare domeniu e loc de mai bine,
doresc colectivului de redacţie al revistei „Murmurul Jilţului”, să fie un magnet
puternic care să atragă tot ce este inteligenţă creatoare şi să tipărească tot mai
multe ediţii.
Cu muncă, răbdare şi înţelegere vom face o treabă bună, durabilă.
Succes!
D. DUMITRU

„FĂRĂ BUNĂTATE ŞI IUBIRE, FĂRĂ

ÎNCREDERE ŞI FĂRĂ VISURI NU E O VIAŢĂ
OMENEASCĂ, CI UN CHIN ZADARNIC CA AL
GENIILOR CĂZUTE DIN PARADIS ÎN INFERN”
V. PÂRVAN

3
 TRIO ADOLESCENŢA
„Filtrează-ţi simţurile şi păstrează-le pe cele mai pure”

„Simte şi trăieşte…
… Trăieşte şi creează!”

FONDATORI:
ELENA-LORENA GHIŢAN
KRYSTY-CRISTIAN RADU
ELENA-OANA COREGA
« A FI SAU A NU FI »

„Am încercat într-o tăcere şi într-o singurătate, în mijlocul naturii, departe de

oameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfârşit în care lumea, ca un
torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent
şi irezistibil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu
prin care ea trece într-un elan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un cuvânt
impetuos, curgând apoi din mine în forme şi înălţări de valuri ca în versurile de
înec(…)”
Emil Cioran

DACĂ NU AŞ FI EU, LUMEA AR FI ALTFEL?!

- Nu, ar fi aceeaşi. Eu sunt asemenea unui fir de iarbă fără de care pădurea ar
fi…ca o floare fără de care grădina ar fi aceeaşi.
La urma urmei, sunt o bucată de lut însufleţită de acea forţă divină numai
pentru un timp mai scurt, sau mai lung – un TIMP ce se numeşte VIAŢA. Apoi
mă voi transforma iar în lut şi totul o să fie la fel, nimeni nu va simţi lipsa mea.
Atunci mă întreb: CINE SUNT EU?! EU…sunt NIMENI!
CINE e NIMENI? NIMENI…sunt EU!
Cui îi pasă dacă eu exist sau nu?
Le pasă celor care mă cunosc poate, dar ei mă cunosc pentru că exist. Dacă nu
aş exista, nu le-ar păsa nici lor.
Această obsesie a vieţii ne urmăreşte pas cu pas şi de aceea fiecare încearcă să
trăiască mai mult după ce moare.
Dar cine reuşeşte?! Foarte puţini. Da, reuşesc aceea care prin gândirea, prin
harul cu care au fost înzestraţi la zămislire îşi înalţă aceea STATUIE A GLORIEI
– care dăinuie în TIMP.
GENIILE – sunt fiinţele care nu mor. Ele sunt acele „fire de iarbă” fără de care
CÂMPIA OMENIRII n-ar mai fi aceeaşi.
Atunci de ce nu devenim GENII?
4
 Pentru că n-am fost înzestraţi cu acea mirifică putere de creare. De aceea unii
se jertfesc, se sacrifică pentru o fărâmă de GLORIE, pentru că GLORIA înseamnă
NEMURIRE.
Când îmi pătrund fiinţa, parcă mă înfior de ceea ce descopăr. Ce descopăr?!
CEVA rece şi fără glas… o minte rătăcită într-o lume atât de mare… un om ca toţi
oamenii… o fiinţă pe care n-o cunosc!
Numai atunci când prin gândul tău te înalţi asupra tuturor, te vei putea cunoaşte
pe tine însuţi.
Un om mărunt nu poate fi cunoscut, deoarece simplitatea şi modestia lui este
atât de universală.
Credeam că nimeni nu simte ca mine, că sunt cu totul altfel faţă de ceilalţi,
dar am descoperit că fiecare crede la fel şi atunci m-am speriat de această
UNIVERSALITATE.
ELENA – LORENA GHIŢAN
elevă, clasa a X-a A, profil informatică

„Cele două insule pe care le visam necontenit…”

FERICIREA ŞI PLĂCEREA

Fericirea este o stea la care niciodată nu ajungem cu mâna. Când ne domină

plăcerea, virtutea îşi ia avânt din nenorocirea şi durerea altora. De multe ori
plăcerea se varsă în râul cu nenorociri…
A lupta pentru fericirea altora, înseamnă a-ţi găsi propria ta fericire. Unul din
izvoarele fericirii este plăcerea ce doare…
Fericirea este o insulă în oceanul nemărginit al nenorocirii. Când meduza
plăcerii se încătuşează, virtutea devine neputincioasă. Pentru un strop de fericire
, ne spânzurăm viaţa de cer. Plăcerile care rămân amintiri ce te renasc… Nimeni
nu poate fi fericit de unul singur. Fericirea e un dar al naturii, un bun al tuturor.
Sunt mulţi care renunţă la comori pentru un sâmbure de plăcere…
Fericirea copilăriei este unică, n-o mai întâlnim niciodată. Cele mai fermecătoare
plăceri sunt acelea care rămân în altarul sufletului tău. Când eşti fericit nu auzi
clopotele timpului şi nici suspinele celor care suferă şi plâng.
Plăcerea izvorăşte din simţurile trupului, pe când fericirea din frumuseţea
gândurilor şi bucuria sufletului.
Cred că sunt cea mai fericită fiinţă de pe pământ. Nu mi-am dorit nimic niciodată
şi întotdeauna am avut totul: griji, dezamăgiri, zbucium şi durere. Fericirea
pierdută nu se mai întoarce la cuibul ei niciodată. Plăcerea se prelungeşte în noi
şi prin amintirea ce ne-o lasă.
Fericirea, ca şi durerea, are un sfârşit. Valurile PLĂCERII sunt necruţătoare.
Ce FERICIT ar fi omul să nu se amestece în viaţa altora!
ELENA LORY
5
 Debut
Alin Dobromirescu-Fluidul Roditor
20 martie 1995

Ne scrie din Mătăsari – Gorj, Alin Dobromirescu – elev în clasa a X-a A, a

Grupului Şcolar Industrial Minier.
Apreciază şi laudă meritele neobositului profesor de limba şi literatura română,
Dumitru Dădălău, care incită elevii la orizontul creativităţii…
Alin e la început de drum, are unele îndoieli, nelinişti despre creaţia sa, doreşte
o „ieşire” din arealul cotidian către spaţiile pure ale logosului.
Vrea cel puţin un răspuns la poşta redacţiei.
Ne trimite trei poezii. Bucuria şi sensibilitatea lui ar atinge cote mari, dacă
cineva l-ar înţelege în mesajul stării intime, sufleteşti. Dragă Alin, te înţelegem şi
caută-ţi devenirea poetică!
Poezia e ritm, idee, risc la persoana întâi…
D.V.F.

Spre folosul meu!

Bucată de lut
Mână din ţărână
Un tainic sărut.
Chip nedumerit
înăuntru şade
suflet împlinit
pus de Dumnezeu
spre folosul meu…

Cugetare

Făcut-am bine-n astă zi

vrând de rău a mă păzi?
Ori mi-am dus umil povara
aşteptând să vină seara?
N-am nimic să reproşez
Sufletul mi-e albă floare!
Diademă uimitoare…
sau e negru şi burghez?

6
 Aducând flori de cuget
Ca acum tu să faci,
Căci nu şti ceasul, nici ziua
dacă morţii o să-i placi.

N.B. „Dacă morţi o să-i placi” e un vers memorabil.

Deloc trist… te angajează la dăruire, iubind viaţa!

AMINTIRI…

Atins de al farmecului dor

La miezul nopţii trecute,
Plâng… şi durerea-mi frânge
Speranţa gândurilor mute.

Întristare-adâncă-n suflet
Vânt puternic suflă-n gând
Eu culeg a lumii sfadă
Vorbe ce alţii le vând.

Miezul nopţii mohorâte,

Joc de frunze şi de stele
Adunatu-s-au să vază
Hora gândurilor mele

Eu revăd iar amintirea

Clipelor ce-au fost, ce-am zis
Mă ascund şi-mi plâng durerea
Totu-i praf, totu-i un vis

Şi mă dor a mele gânduri

Parcă-aş fi şi nu mai sunt,
Stau, şi-aud şoptindu-mi-se
Vorbe risipite-n vânt.
Alin Dobromirescu
Cuvânt introductiv

Dragi prieteni, dragi…, dragi…, şi toţi cei care vreţi să-mi fiţi dragi. Sper
ca rândurile de faţă să vă găsească în deplină sănătate şi putere de muncă, drept
pentru care vă doresc din tot sufletul ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să
7
vă aducă în casă num ai sănătate, bucurie, fericire şi tot ceea ce vă doriţi, acum,
la început de an 1997.
Nu ştiu dacă am să găsesc cele mai potrivite cuvinte ca să vă mulţumesc,
în modul cel mai sincer, pentru promptitudinea şi generozitatea de a da viaţă unui
act de cultură pe care şi l-ar fi dorit orice generaţie.
În primul rând mulţumesc discipolilor mei de la liceu, care au umplut
paginile revistei „Murmurul Jilţului”, cu gânduri şi imagini, părinţilor tuturor
elevilor care au înţeles şi susţinut substanţial apariţia unui fruct bogat, gustos
şi rezistent la orice condiţii critice şi nefavorabile. Doamne, când scriu aceste
rânduri, plâng şi mă gândesc că am făcut multe lucruri bune la viaţa mea, dar
în tot cea ce am făcut nu am întâlnit atâta entuziasm, atâta dăruire de suflet din
partea elevilor mei, cei pe care tot timpul nu am ezitat să-i iubesc, să-i stimez şi
să-i apreciez la justa lor valoare, să mă simt un singuratic dacă n-aş fi fost cu ei
sau în mijlocul lor.
Nu-mi vine să cred că toţi, dar absolut toţi, chiar dacă unii mai rămâneţi
corigenţi sau repetenţi, vreţi din toată inima, ca şi liceul în care învăţaţi carte să
aibă o revistă proprie care să fie a voastră, să vă reprezinte .
Da, pentru aceste considerente am făcut tot ce este omeneşte, şi am
demonstrat că fac un lucru care-mi place şi sunt cu voi, să vă dau aripi, vă pun să
zburaţi, să visaţi, să fiţi ceea ce nu credeţi nici unul din voi că sunteţi.
Orice victorie nu se poate obţine de unul singur şi voi, copiii mei dragi şi
scumpi, v-aţi dat seama de acest lucru, m-aţi înţeles şi urmat, aţi acţionat toţi ca
unul şi unul ca toţi. Îţi mulţumesc domnule director general al Tipografiei „PRINT
ART” S.A. Târgu-Jiu, ing. Octavian Vede, că în toate cele două deplasări făcute
la liceul Mătăsari, când te-ai întâlnit la început de noiembrie 1996 cu colectivul
de redacţie, şi când am făcut lansarea festivă a revistei în cinstea Zilei Naţionale a
României, ne-ai asigurat că vom face, împreună, un lucru bun, durabil, de calitate
şi la un preţ rezonabil.
Mulţumesc fratelui meu, prof. Ion Gr. Dădălău, directorul Grupului Şcolar
Industrial Minier Mătăsari, care a înţeles pe deplin efortul elevilor noştri de a
demonstra că învaţă într-o şcoală serioasă şi că pot să facă ceea ce nu fac alţii care
au tradiţie mai mare decât noi.
Nu pot să trec cu vederea contribuţia deosebită a distinselor profesoare
Hoară Doina, Filip Elena, Dădălău Floarea, a domnilor profesori ingineri
Scorţariu Oprea şi Stoichiţoiu Valentin care s-au preocupat ca revista noastră să
fie cunoscută de elevii de la ciclul gimnazial şi şcoala postliceală de maiştrii şi
normatori. Aceleaşi cuvinte de mulţumire şi preţuire pentru doamna Stăniloiu
Paraschiva care, în baza unui concurs de înaltă competenţă, a ocupat, fără rezerve,
postul de dactilograf principal al redacţiei revistei „Murmurul Jilţului”.
Colegilor meii, un gând curat şi înalte sentimente de stimă, consideraţie şi
mult respect.
8
 Mulţumim tuturor celor care au apreciat în scris sau verbal efortul de
a da viaţă revistei „Murmurul Jilţului”, care se află pe birourile conducătorilor
de la Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul
Judeţean pentru Cultură, Arhivele Statului, Muzeul Judeţean, de la şcolile din
Ciuperceni, Brădet, nr.2 Mătăsari, Dragoteşti, Corobăi, Bolboşi, Miculeşti,
Negomir, Raci, Slivileşti sau la redacţiile ziarelor „Evenimentul Zilei”,
„Gorjeanul”, „Opinia” şi „Tribuna învăţământului”, la Radio „Oltenia” Craiova,
la toţi directorii din cadrul Sucursalei Miniere Jilţ şi unităţilor subordonate.
D. Dumitru

Cuvânt înainte

Iubiţi cititori, am atâtea lucruri frumoase să vă spun încât nu ştiu cu care
să încep. În primul rând aş vrea să vă spun că v-am simţit lipsa, că m-am gândit
în permanenţă ce-aţi făcut în cele trei luni de vacanţă meritată, cum aţi muncit,
cum v-aţi odihnit, distrat, dacă aţi fost cu părinţii în concediu şi unde, aţi ascultat
muzică, aţi citit cărţi, aţi vizitat locuri şi monumente istorice, alte obiective
turistice.
Sunt convins c-aţi făcut de toate şi dac-ar fi fost vacanţa mai lungă, nu era
rău. Acum, e toamnă, a început şcoala, venim din nou la clasă, ne reîntâlnim cu
colegii, ne depănăm amintirile şi, încet-încet, ne-apucăm serios de treabă. De
aceea, înainte de a vă spune câteva lucruri la început de an şcolar, daţi-mi voie să
vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase adresate fundaţiei şi revistei „Murmurul
Jilţului”, să vă urez celor peste 300 de membrii titulari tinereţe veşnică şi în acest
trimestru să atragem tot mai mulţi prieteni care să ducă pe mai departe idealurile
noastre, să facă din şcoala în care vă desfăşuraţi activitatea o instituţie serioasă
de învăţământ, ştiinţă şi cultură.
În această vară membrii fundaţiei noastre au participat cu creaţiile lor la
Festivalul naţional de literatură „Tudor Arghezi” de la Târgu-Jiu şi Târgu-
Cărbuneşti, la manifestările organizate cu prilejul „Zilelor Eminescu la Floreşti”,
la Festivalul naţional de literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte, la
concursul de poezie „Spiridon Popescu” organizat la Radio „Oltenia”- Craiova,
la concursurile creatorilor-debutanţi organizate de ziarul „Gorjeanul” şi Fundaţia
„Dăruie vieţii farmec”, au făcut filmul de 45 de minute „Mândrie şi perseverenţă”
difuzat cu ocazia schimbului de experienţă desfăşurat în liceul nostru cu toţi
directorii de grupuri şcolare, licee şi şcoli profesionale, au iniţiat demersurile
necesare la conducerile administrative şi sindicatele din unităţile din zonă pentru
a ne sprijini în acţiunile noastre.
Şi, nu în ultimul rând, fundaţia noastră a fost reprezentată de Elena Ghiţan
şi Alin Dobromirescu la tabăra naţională de jurnalistică, organizată de Ministerul
Educaţiei Naţionale, la Ciric – Iaşi, în perioada 3-12 august a.c.
9
 Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini sănătoase despre
oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga lor viaţă, pasiune şi pricepere,
pentru binele nostru, al tuturor.
În acest scop, pentru a demonstra în continuare că suntem în stare să
înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu răbdare, cu tact şi dăruire, să
ne organizăm cum se cuvine pentru a da funcţionalitate secţiilor înfiinţate în aşa
fel încât, începând, începând cu 15 octombrie a.c., fiecare să participaţi cu drag şi
voie bună la ce v-a îndemnat inima, să înfiinţăm Muzeul Jilţului şi să ne întâlnim
cu „Fiii Jilţului”, la o sărbătoare de zile mari.
Deocamdată, atât, punem punct şi să lăsăm Jilţul să curgă pe unde şi-a
croit vadul.
Vă doresc un nou un an şcolar, plin de bucurii şi satisfacţii. Să fiţi
sănătoşi.
Septembrie, 1997
Dădălău Dumitru

La ceas de sărbătoare

Noiembrie 1997 - D. Dumitru

1 Decembrie. Sărbătoare scumpă a poporului român. Cu un an în urmă, în
cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, într-o atmosferă de emulaţie
spirituală, de nedescris, se petrecea un eveniment cu totul şi cu totul deosebit,
unic în felul său, lansarea primului număr al revistei „Murmurul Jilţului”.
Pentru unii a fost ceva de necrezut, pentru alţii un fapt normal, împlinit,
firesc, deoarece izvora din sufletul curat al copiilor, din dorinţa fierbinte de a lăsa
pentru eternitate gândurile unor adolescenţi în plin proces de formare şi afirmare.
În prezenţa managerului Tipografiei „Print Art”, inginerul Vede Octavian, a
întregii asistenţe, cei 11 membrii ai colectivului de redacţie, cu emoţii fireşti,
cu glasurile tremurânde, îşi prezentau creaţiile, sorbeau gustul fericirii, primeau
aplauzele bine meritate ale colegilor, profesorilor şi minunaţilor părinţi, omagiu,
într-un alt mod, sărbătoarea noastră naţională, făceau legământ solemn în faţa
propriei conştiinţe că scrisul lor va rămâne încrustat în clepsidra timpului pentru
generaţiile viitoare de liceeni din Valea Jilţului. Aşa ne-a fost dat să avem într-o
perioadă de tranziţie, de schimbare în toate planurile, o revistă a noastră, a
tuturor, care să ne reprezinte, să atragă tot potenţialul creator de care dispune
grupul nostru şcolar, să contribuie la creşterea prestigiului instituţiei noastre, la
realizarea unui climat sănătos de muncă şi de punere în valoare a ideilor nobile ce
animă tinerele generaţii. Ca orice început, a fost greu, dar nici după aceea n-a fost
mai uşor pentru că, în anul 1997, în lunile ianuarie, aprilie, septembrie, noiembrie
am tipărit câte un nou număr, în total vreo 300 de pagini în spatele cărora arde
10
focul nestins al iubitorilor de frumos, de viaţă, se zămislesc noi edificii pe altarul
artei, ştiinţei şi culturii. E mult, e puţin, nu ştim şi de aceea ar fi bine să lăsăm
înaintaşii, sau urmaşii noştri să-şi spună părerea, să ne judece dacă am făcut
bine sau rău, ce am făcut pentru că am pus copiii să gândească, nu le-am lăsat
inteligenţa să lâncezească, le-am dat încredere în propriile lor forţe şi nu le-am
permis pentru nimic în lume să se considere mai prejos decât alţii, sădindu-le
în suflet dragostea faţă de şcoala în care studiază, respectul faţă de dascălii lor,
sentimentul de mândrie că a trăi şi învăţa în Mătăsari nu e un blestem, ci un
privilegiu că avem ceea ce n-au alţii şi putem oricând să intrăm în competiţie cu
oricine.
Animaţi de aceste convingeri, ne-am preocupat ca revista noastră să fie
număr de număr pe placul şi gustul elevilor, să fie mai interesantă, diversificată
în tematică, să atragă în paginile sale nume de rezonanţă ale culturii şi ştiinţei
naţionale, să permanentizeze rubrici care au „priză” la cititori, să simtă mereu
pulsul celor care o susţin material şi să facă cunoscută în judeţ, în ţară şi în
străinătate, într-un cuvânt să fie a celor care o scriu şi o citesc. Ce poate fi mai
îmbucurător pentru elevii şi dascălii Grupului Şcolar din Mătăsari decât să afle
că revista lor se bucură de apreciere unanimă la nivelul Universităţilor din:
Bucureşti, Timişoara, Petroşani, Craiova, Târgu-Jiu, al Prefecturii Judeţene Gorj,
Consiliului Judeţean, Inspectoratului Şcolar, Inspectoratului de cultură, de Poliţie,
Tribunalului, Parchetului, Muzeului Judeţean, Arhivelor Statului, Bibliotecii
Judeţene, al mijloacelor mass- media – Gorjeanul, Opinia, Curierul Minier, Ager,
Evenimentul Zilei, Tribuna Învăţământului, Radio Craiova – şi nu în ultimul
rând al conducerii unităţilor, instituţiilor şi sindicatelor din Valea Jilţului, al unor
prieteni din Germania şi Italia.
Aducem cu acest prilej mulţumirile noastre sincere, tuturor acelora care
au avut şi au încredere în noi, ne-au îmbărbătat, ne-au adresat îndemnul de a
continua ce a început, că suntem pe drumul cel bun şi îi asigurăm că ceea ce ne-
am propus vom înfăptui fără şovăire şi nu vom face umbră pământului degeaba.
Acestea fiind zise vă dorim tuturor, la cumpăna dintre ani, să rămâneţi
mereu tineri şi să vă bucuraţi de tot ce vă oferă viaţa.

11
 Un gând bun!

Cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe meleagurile din care şi-a luat zborul
spre genialitate Constantin Brâncuşi, împreună cu un coleg de breaslă, inimos
şi talentat, am încercat activarea unui cenaclu al elevilor şi editarea unei reviste
care să valorifice creaţiile acestora.
O încercare temerară pentru vremea aceea!
Pus în faţa faptului aproape împlinit, cel puţin ca intenţie şi proiect,
directorul de atunci al liceului, altfel un spirit pragmatic remarcabil, ne-a privit
cu un zâmbet uşor ironic. Nici un cuvânt de încurajare. Nici un gest de speranţă
şi stimulare.
N-am înţeles, pe moment, o asemenea atitudine, dar numai peste câteva
zile, tristul adevăr ieşea la lumină. O lumină întunecată din păcate.
Dascăli şi elevi,în elanul şi entuziasmul nostru tineresc, uitasem că, vorba
cronicarului „nu sunt vremile sub oameni, ci oamenii sub vremuri”.
Stau acum la masa de lucru având dinainte-mi o revistă venită din nişte
locuri stăpânite de oameni cu o experienţă aparent dură: Mătăsarii Gorjului. Citesc
şi mă minunez. Cu o sinceritate specifică vârstei, cu emoţia începutului de drum,
foşti şi actuali elevi ai liceului, într-un limbaj simplu, firesc, nesupus forţatei
neologizări contemporane, trăiesc şi retrăiesc momente, unele poate unice ale
vieţii lor.
Se încearcă definiri şi identificări, se dau sfaturi, se fac promisiuni, şi nu
deşarte. Se exprimă, în ritm poetic, uneori cu inerente stângăcii, gânduri adânci
şi sentimente curate.
Şi nu în ultimul rând, se caută izvorul necesar al permanenţei noastre
spirituale, reţinându-se specificul local concretizat în elemente de etnografie şi
cântece populare de o nebănuită frumuseţe.
Îl simt în fiecare pagină a revistei nu doar în „Argument”, pe colegul şi
12
prietenul meu, mult prea- modestul Mitică Dădălău.
Îl simt în preajmă pe director, frate de sânge şi trudă, şi-l iert, şi-l uit pe
cel care, cu un singur gest, a retezat aripile elanurilor noastre de odinioară.
Pentru satisfacţia spirituală pe care mi-a dat-o şi ne-a creat-o şi, mai ales,
pentru bucuria sufletească a împlinirii unui ideal considerat pe veci pierdut, vouă,
făptuitorilor acestei reviste „provinciale” – „vă mulţumesc!”.
Fie ca murmurândul Jilţ de acum să-şi adune „apele” şi să înnobileze
locuri şi oameni, dăruiţi, din veac, cu multe calităţi.
Pentru aceasta – „Un gând bun!”

Prof. Ion Andriţoiu

Inspector şcolar la Inspectoratul Judeţean Gorj

Un început bun…

Răsfoind primul număr al revistei „Murmurul Jilţului”, editată de elevi

şi cadre didactice de la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, număr apărut la 1
Decembrie 1996, zi memorabilă în istoria neamului nostru, am rămas plăcut
impresionat de frumuseţea sufletească ce emană din cuprinsul articolelor scrise
de elevi şi dascălii lor. Din aceste articole se desprind idei ce-i caracterizează pe
adolescenţi, idei ce puteau rămâne neexprimate, dacă nu ar fi existat iniţiativa
unui grup de elevi, îndrumaţi de profesorul de limba română, Dumitru Dădălău,
de a edita această revistă pentru ca imaginaţia elevilor, asemeni unor aripi de
fluturi, să nu mai zboare pe tărâmuri necunoscute.
Suportul afirmaţiilor de mai sus se regăseşte în argumentul cu care începe
prima filă din revistă:”Prietene, ai în mână o revistă, care vrea să-ţi umple sufletul
şi setea de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoala mea, în şcoala ta, în şcoala
noastră”.
Titlul şi conţinutul revistei vin să aducă în actualitate cultura, tradiţiile,
cântecele şi folclorul oamenilor din ţinutul celor şapte ape numite Jilţuri, folclor,
cântece, pe care regretatul învăţător Adrian Em. Popescu, le-a imortalizat într-o
culegere nemuritoare.
Şi pentru că revista se adresează adolescenţilor, a căror viaţă este
alimentată, înainte de toate, cu dragoste, redau câteva versuri, pe care le-am cules
din Valea Jilţului în anii studenţiei, când dragostea şi pentru mine era un mister:
„Mândra-i ca o floare,
N-are asemănare
Obrăjorii ei, foc de bujorei,
Bujori de grădină, dragoste alină.
Ochişorii ei, doi luceferei,
13
 Alene clipesc şi ademeresc.
Sânişorii ei, flori de ghiocei,
Răsar în câmpie, şi-aduc bucurie.
Cântecele ei, vraja doiniţei,
Te opreşte-n prag,
S-o asculţi cu drag.”
Închei micile mele consideraţii spunându-vă că, în revista voastră, omul şi
satul se pot regăsi ca în jurul „Mesei tăcerii”, în linişte ca sub „Poarta Sărutului”,
înfrăţiţi ca în faţa „Coloanei Infinitului”, nemuritori şi stăpânitori ai comorilor de
spirit.

Prof. Ion Priescu
Inspector la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.

IMPRESII, GÂNDURI, PĂRERI, IDEI, PROPUNERI, SUGESTII

Gorjeanul - Cotidian Judeţean Independent

Nr. 2011 - Sâmbătă, 7 decembrie 1996

SALUTĂM. A apărut încă o revistă şcolară, realizată, aproape în exclusivitate,

de elevi. Este vorba despre “Murmurul Jilţului”, editată de Liceul din Mătăsari,
instituţie care îşi câştigă din ce în ce mai mult un binemeritat prestigiu.În
“Argument” plasat la deschiderea revistei, găsim temeiurile acestui îndrăzneţ
demers, propus a apărea trimestrial, iar sub pseudonimul atât de transparent D.
Dumitru descoperim cu uşurinţă pe omul de spirit, Dumitru Dădălău, cunoscut de
o întreagă generaţie ca un deschizător de drumuri în multe direcţii, actualmente
- profesor la acest liceu. Tipărită la “PRINT ART” S.A. Târgu-Jiu, publicaţia
cuprinde în cele circa 30 de pagini ale sale texte exuberante legate de adolescenţă
şi tinerele încercări literare, elemente de etnografie şi folclor din văile Jilţurilor,
albume, ilustraţii. lată câteva nume de semnături: Gureanu Puiu Florinel în prezent
- student la Universitatea Constantin Brâncuşi; Georgeta Copăcescu, Ramona
Covaci, Elena Ghiţan, Oana Elena Corega, Adela Kovacs, Elena Loredana Ghiţan,
Elena Lory, Dobromirescu Alin, Alin Popa, D. Alin, Elena Valca, C. Radian, Oana
Dragolescu, Maria Oaie, Nadia Lupşoiu, Camelia Tutilă, etc.
Prezenţa scriitorului-medic Doru Fometescu în revistă, cu un interesant
comentariu, racordează noua publicaţie în peisajul bogat al presei gorjene.
Citatele de Pârvan, Goethe, Moliere şi Cioran dau însă o greutate cu totul aparte
paginilor frumos ilustrate. La mai multe!
Ghiţan Elena: lată că acum avem posibilitatea să răsuflăm uşuraţi, cu inimile
pline de bucuria realizării unui mare vis: visul de a avea şi noi o revistă a şcolii
14
noastre. Prin multă muncă şi printr-o voinţă de fier am reuşit, în sfârşit să ne
atingem ţelul, să dăm fiinţă unei reviste în care ne-am dăruit sufletul nostru
propriu, în care am depus tot talentul şi sinceritatea noastră, toată voinţa, fiindcă
ea constituie esenţa vieţii. Astfel s-a născut “Murmurul Jilţului”, titlu-simbol,
care reprezintă prestigiul zonei noastre, precum şi semnificaţiile profunde pe
care le conţine cuvântul “murmur” prin care este sugerată pe de-o parte armonia,
blândeţea, puritatea, asemenea murmurului de izvor, iar pe de altă parte,
timiditatea, teama, nesiguranţa tânărului la început de drum. Acum, că am reuşit
să tipărim primul număr, truda depusă a fost uitată, mulţumirea fiind cu atât mai
profundă, cu cât efortul a fost mai mare, dar suntem conştienţi de faptul că în
continuare efortul şi truda vor creşte şi mai mult, fiindcă noi nu vrem să ne oprim
aici, ci dorim ca revista noastră să aibă un drum cât mai lung, în paginile căreia
să realizăm articole cât mai interesante.
Să trecem însă la impresii despre Nr. 1 al revistei “Murmurul Jilţului”.
Bineînţeles că fiecare dintre noi are propria sa opinie. Laude, critici, sugestii,
toate îşi găsesc locul în părerile fiecăruia dintre noi. Aşadar, o să încerc să-
mi expun şi eu impresiile pe care le am după ce am făcut cunoştinţă cu întreg
conţinutul revistei. În opinia mea, revista are marele merit de a fascina pe cititor
într-un mod deosebit, acestuia revenindu-i dificila sarcină de a-şi forma propria
opinie. Eu cred că articolele cuprinse în paginile revistei “Murmurul Jilţului”
reflectă perfect preocupările noastre, adică acele frământări lăuntrice de care este
cuprins spiritul unui elev de liceu. Griji, nelinişti, întrebări pentru ce va fi în viitor,
dorinţa depăşirii condiţiei umane, aspiraţii spre absolut, dezamăgiri sentimentale
- toate acestea sunt oglindite în forme cât mai artistice, în articole scrise de elevii
care alcătuiesc colectivul redacţional al revistei şi toate au un singur sens de
interpretare: de fapt ei încearcă să caute, sperând că vor găsi răspunsuri la această
mulţime de întrebări retorice - pun exprimarea lor în scris - dorinţa de a înţelege
această lume atât de mare şi
încurcată. Grafica încearcă să schiţeze în mod simbolic conţinutul articolelor.
Folclorul - reprezintă una dintre cele mai frumoase capitole ale revistei, încărcat
de frumuseţe şi sensibilitate, având rolul de transmitere a tradiţiei şi obiceiului
românesc tinerilor generaţii pentru a le păstra nealterate. Momentele de haz din
final delectează mintea cititorului. Critica îşi are bineînţeles locul ei. Întotdeauna
o apariţie literară îşi primeşte laudele meritate, dar şi critica. Dar de acestea,
să-i lăsam să se ocupe cei în măsură. Nu trebuie să uităm însă că acesta a fost
primul număr alcătuit de un grup de tineri aflaţi la început de drum, cărora le
trebuie timp şi experienţă pentru perfecţionare. Oricât de multe critici ar primi
“Murmurul Jilţului”, nu trebuie să uităm dragi prieteni că este revista liceului
nostru, revista care ne reprezintă pe noi toţi şi de aceea orice reproş ni s-ar aduce
trebuie să privim încrezători spre viitor şi mândri pentru ce-am făcut.
Alin Dobromirescu: 1 Decembrie 1918. Se petrecea cel mai însemnat
15
eveniment din istoria tuturor românilor. Unirea acestora sub un singur steag. 1
Decembrie 1996. Se petrece cel mai însemnat eveniment din istoria văii Jilţului,
ieşirea de sub tipar a unei reviste ce se vrea a fi a liceului Mătăsari, a văii Jilţului,
a tuturor mătăsărenilor, gândită cu mult timp înainte de unul din titanii acestei
şcoli. Ideea prinde rădăcini în adâncul conştiinţei unora dintre elevi, care cu
sprijinul şi ajutorul altora şi al întregii şcoli reuşesc să dea naştere – prin gând,
cuvânt şi faptă - unui adevărat simbol al învăţământului văii Jilţului, al întregului
Mătăsari “Murmurul Jilţului” aşa cum se numeşte chintesenţa întâmplărilor din
învăţământul mătăsărean apare îmbrăcată într-o haină bogată, la o dată simbolică
în istoria românilor - 1 Decembrie.
Aşteptată cu multă nerăbdare de către fondatorii ei şi nu numai, revista soseşte
în şcoală într-o zi de vineri însoţită fiind de către omul care i-a făcut posibilă
existenţa – directorul general al tipografiei “PRINT-ART’ din Târgu-Jiu. Acestui
suflet nobil se cuvine să-i aducem toată lauda şi mulţumirea, să-i închinăm toată
bucuria şi extazul pentru munca depusă de a transforma în realitate visul nostru
de câteva săptămâni îi mulţumim pentru actul de omenie făcut şi-l rugăm ca şi
în continuare să ne sprijine spre tipărirea a cât mai multe numere. Apoi, prin
grija, munca şi dăruirea domnului profesor acea zi de vineri, 29 noiembrie s-a
transformat într-o zi de sărbătoare în întreaga şcoală. Dacă, poate mulţi n-au
realizat ce înseamnă această tipărire, această reuşită pentru şcoala noastră, în
sufletul celor care s-au ocupat pentru apariţia ei dăinuia o vădită bucurie şi o
neînţeleasă emoţie. lată că după atâta vreme de aşteptare, visul devenea realitate.
Fondatorii revistei, în număr de unsprezece, în acea mare şi neuitată zi a vieţii lor
depăşiseră cotele rea]ului, plutind într-o vrajă neînţeleasă. Fiecare ştie ce-a spus
celălalt dar nu ştie ce-a spus el însuşi. Emoţia a fost prea mare. Ştiut este faptul că
majoritatea lor îşi vedeau pentru prima dată numele tipărit. Critica făcută pe urma
revistei nu a întârziat să apară, că-i lipseşte vreun “s” sau “r”, că-i prea literară
sau artistică, ne onorează, noi trebuie să realizăm că era nevoie să se facă primul
pas, să se deschidă drumul spre realul cotidian. Fără-ndoială, vor veni numere
din ce în ce mai bune, şi ne vom bucura sufleteşte de ele. Suntem bucuroşi să
vedem că revista noastră are darul de a produce “frământări lăuntrice”, zvâcniri
creatoare, de a împinge spre acte de creaţie. Prin tipărirea revistei, întregul colectiv
a dorit să arate că nici noi nu suntem mai prejos decât alţii, că şi şcoala noastră
deţine valori, sensibilităţi şi inteligenţe creatoare. Primită bine sau rău revista a
apărut, suntem fericiţi că şi şcoala noastră se numără printre acelea înzestrate
cu cuvânt tipărit. lată, deci, că după atâtea frământări şi zvârcoliri s-a împlinit
o dorinţă veche. Revista a apărut iar acum gândurile acelora care i-au pregătit
existenţa se îndreaptă spre numerele viitoare, dorind a aduce în fiecare număr
cinste cuvântului şi o cât de mică îmbogăţire artei româneşti. Nu ne mai rămâne
decât să mulţumim acelora care ne-au la-n demână, ne-au ajutat, ne-au sprijinit
şi ne-au îndrumat spre idealuri măreţe, rugându-i ca şi în continuare s-o facă. Să
16
dorim “Mumurului Jilţului” viaţă lungă, o cale cât mai lungă, afirmarea de valori
şi inteligenţe. Numai prin răbdare, jertfă şi muncă spirituală, conduse de o voinţă
de fier, vom putea răzbate.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Profesor Hoară Doina: 1 Decembrie este fără îndoială sărbătoarea de suflet a
tuturor românilor, pe care fiecare dintre noi o purtăm în inimă şi încercăm să-i
dăm strălucire cu orice prilej. Elevii G.S.I.M. Mătăsari au omagiat-o în acest
an şi-ntr-un alt fel, aşezând pe altarul cu ofrande rodul creaţiei şi-al fanteziei
lor, concretizat într-o revistă cu denumirea “Murmurul Jilţului”. Acest lucru se
datoreşte unui grup de elevi entuziaţi, îndrumaţi de neobositul lor profesor de
limba şi literatura română. Şi, chiar dacă e pretenţios să reproduc aici cuvintele
‘’Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”, pentru a saluta apariţia revistei, tot
am s-o fac, pentru că este cu adevărat un merit deosebit al copiilor la a căror
formare şi îndrumare au vegheat profesorii de la această unitate de învăţământ.
Simţim cum lângă noi se nasc copii talentaţi, cu preocupări diverse, care doresc
să dovedească, “ce fel de oameni sunt”. Şi, de fapt, ce fel de oameni sunt? Sunt
însetaţi după absolut, caută sensul existenţei, visează la o dragoste imposibilă,
caută fericirea şi plăcerea, sunt cutezători, delicaţi, sensibili, frumoşi. Cu alte
cuvinte simt şi trăiesc şi creează. Sunt idei ce aparţin condeierilor acestor pagini,
prin care s-au autodefinit.
Revista e un început şi o invitaţie către lecturarea gândurilor lor. Strădania lor
este meritorie. Aş sugera colectivului de redacţie şi rubrici cum ar fi: Medalion
literar, Ştiaţi că..., Pagină rebusistă, Ne-am informat pentru dumneavoastră,
Caleidoscop, Cronică literară, Apariţii editoriale.

Profesor Nicolae Pîrvulescu: într-adevăr, pot să spun că şi grupul şcolar în care

muncesc se poate mândri odată cu apariţia primului număr al revistei “Murmurul
Jilţului”. Aceasta dovedeşte munca unui grup de elevi inimoşi îndrumaţi de către
inimosul profesor de limba şi literatura română.
Sincer să fiu, înainte de apariţia acestei reviste nu puteam să-mi imaginez că
există elevi poeţi sau elevi care să-şi aştearnă gândurile atât de frumos în această
instituţie de învăţământ, de pe meleagurile Jilţului.
Nu vă puteţi închipui ce am simţit, când am asistat, în data de 29 noiembrie
1996, la lansarea primului număr al acestei reviste. Am văzut acolo pe elevii -
redactori citindu-şi atât de frumos din creaţiile lor. Am văzut pe faţa profesorului de
limba română sentimentul de fapt împlinit. S-a spus cu această ocazie că numărul
1 al acestei reviste este primul pas în algoritmul trăiniciei acestuia. Am înţeles că
trebuie mărite rândurile acestora, care să contribuie la trăinicia revistei.
La încheiere eu doresc viaţă lungă revistei “Murmurul Jilţului”.

Profesor Nişulescu Elisabeta: Apariţia primului număr al revistei “Murmurul

17
Jilţului” a stârnit un viu interes din partea tuturor ce au intrat în posesia ei. Revista
este interesantă atât prin conţinutul său, cât şi prin forma sa de prezentare. Consider
că era necesară o publicaţie permanentă la noi în şcoală, întrucât avem un număr
mare de elevi şi de cadre didactice, a căror activitate merită să fie popularizată.
Merită felicitări colectivul de redacţie pentru efortul depus, pentru selecţionarea
celor mai bune articole în proză. Elevii talentaţi ai şcolii noastre, absolvenţi de
liceu, elevi din clasele V-XII au impresionat prin talentul lor, gustul lor pentru
proză, poezie, artă, cultură în general.
Debutul unor elevi este sclipitor şi consider că dacă sunt şlefuiţi, bine îndrumaţi
de profesori se pot întrevedea nişte capacităţi, oameni de valoare. Şcoala noastră,
adică GSIM Mătăsari, are o funcţionare de peste 10 ani şi cu multiple transformări
în bine. S-au făcut transformări în ceea ce priveşte aspectul estetic al şcolii, atât
în interior cât şi în exterior, prin grija şi supravegherea permanentă a domnului
director Dădălău Ion. Începutul a fost greu pentru toate cadrele didactice, dar
prin munca şi patriotismul ce ne caracterizează, vom spera că se vor finaliza
toate activităţile într-un mod plăcut. S-au concentrat eforturile mult către latura
educativă, profesională a elevilor. În speranţa unei Case de cultură în localitatea
Mătăsari, în viitor se vor putea afirma mai mulţi elevi prin activităţile extraşcolare.
Zona minieră Mătăsari este poluată, cenuşie din cauza cărbunelui, însă sufletul
oamenilor este deschis, dornic de senzaţional, de ceva nou. 0dată flacăra olimpică
aprinsă am dori să se întreţină, să dăinuie peste ani şi ani şi în viitor în paginile
revistei să apară articole şi din alte domenii: matematică, fizică, chimie, biologie,
din viaţa culturală a comunei Mătăsari, etc. Consider că atrăgând elevii, vor fi mai
ambiţioşi, mai siguri pe ei şi se vor integra mai uşor în societate pe viitor. Doresc
viaţă lungă revistei noastre, sănătate şi putere de muncă întregului colectiv şi o
dată cu apariţia celui de-al doilea număr, o dată cu Anul Nou, tradiţionalul “LA
MULŢI ANI!”

Copăcescu Georgeta, clasa XII A: Revista “Murmurul Jilţului”, cred că nu

m-a impresionat numai pe mine, ci mai mulţi elevi din liceu, precum şi pe domnii
profesori, deoarece este mai frumoasă decât îmi imaginam. Fiecare dintre noi
scriind în aceasta revistă, ne-am exprimat gândurile, fiecare a avut idei noi, a scris
ce-a simţit şi cred că ce-am scris o să placă cititorilor, o să le umple sufletul, setea
de cunoaştere, e tot ceea ce se întâmplă în şcoală.
Sper că şi în continuare domnule diriginte să ne ajutaţi, precum ne-aţi ajutat şi
la primul număr. Am reuşit şi recunosc că fără ajutorul dumneavoastră nu puteam
să publicăm revista într-un timp atât de scurt, pot spune record.

Ciutureanu Ştefan, clasa XII B: Din punct de vedere al conţinutului, revista

este bine structurată şi gândită de către autorii acesteia. Paginaţia şi grafica revistei
au fost realizate în mod deosebit la tipografia PRINT ART. Revista este de o
calitate excepţională în ceea ce priveşte tematica care a fost restrânsă urmând ca
18
în viitorul apropiat conţinutul revistei să fie diversificat cu teme din mai multe
domenii ca să devină interesantă pentru toţi elevii acestei zone. Eu sper în viitorul
revistei “Murmurul Jilţului”.

Corega Oana, clasa X A: “Murmurul Jilţului” este o revistă interesantă atât

prin conţinutul cât şi prin picturile atât de reuşite. Este prima revistă a Liceului
Industrial Minier Mătăsari şi poate de aceea a impresionat atât elevii cât şi
profesorii care au rămas uimiţi văzând “minunile” noastre. Revista este mai
mult literară dar sperăm ca-n numerele următoare să introducem şi alte teme de
matematică, chimie, fizică din alte domenii mai mult sau mai puţin interesante.
Cu sau fără defecte, totuşi a apărut acest prim număr al revistei liceului nostru şi
trebuie să fim mândri, să încercăm să contribuim mai mult la reuşita următoarelor
numere. Poate unora li se pare ceva banal acest număr şi trimit o serie de critici
la adresa noastră, dar cum spune domnul profesor încercând să ne facă să avem
încredere în ceea ce scriem: “cu cât alţii critică această revistă cu atât ea este mai
iscusită”.
Oaie Marilena, clasa X A: N-o să uit niciodată curiozitatea cu care alergam
într-o dimineaţă la şcoală ca să văd primul număr al revistei şcolii noastre. Parcă
tot nu credeam că e adevărat. Era în sala de calculatoare, domnul profesor de
limba română care ne-a ajutat mult să dăm viaţă acestei reviste ne aşteaptă cu
ea pe masă, urmărindu-ne atent reacţia. Am rămas privind fix, fără să văd ceva
în faţă, mai târziu am reuşit să descifrez pe un fond alb scris simplu: “Murmurul
Jilţului”. Ideea denumirii ne-a venit gândindu-ne la ceea ce ne caracterizează
cel mai mult considerând că aşa e doar a noastră, că acest titlu se potriveşte
bine. Ce-am simţit ca redactor, şi ca elev, nimeni n-are idee, când cu lacrimi în
ochi îmi tremurau mâinile citind şcolii întregi articolul în care îmi pusesem toată
fiinţa. Şi cât de fericită eram spunând “a noastră”. Da a noastră spuneam tuturor
cu mândrie de parcă aş fi vrut să audă o lume întreagă, că şi aici, într-un colţ
mai puţin cunoscut există tinere talente, copii care doresc să înveţe şi să-şi pună
gândurile într-o revistă a şcolii lor. Ne pare rău însă că nu toată lumea apreciază
munca noastră, nu toţi ştiu ce înseamnă să-ţi vezi cuvântul publicat într-o revistă.
Pentru mine este cea mai deosebită revistă, când mă gândesc că în ea sunt şi eu
o mică poetă.
Covaci Ramona, clasa XIIA. Despre revista liceului nostru, numită “Murmurul
Jilţului”, pot să spun că a fost realizată într-un timp record, în care eu împreună
cu ceilalţi redactori şi împreună cu domnul profesor de limba şi literatura română
am muncit din greu pentru a realiza ceva inedit în comuna noastră. Când am
aflat prima dată că liceul nostru va realiza o revistă a sa, iar eu voi fi printre cei
care vor putea să-şi publice tot ceea ce gândesc chiar în primul număr al revistei,
m-au încercat emoţii foarte mari. Era pentru prima dată când aveam posibilitatea
19
să public într-o revistă. Eram emoţionată deoarece ştiam că această revistă va
fi citită nu numai de elevii şi cadrele didactice ale liceului nostru dar şi de alte
personalităţi ale judeţului Gorj. Poate vă întrebaţi, de ce revista apare sub acest
nume. Deoarece, este cel mai reprezentativ pentru regiunea noastră. Faptul că
pârâul Jilţ trece prin comuna noastră, comuna Mătăsari, dar mai mult de atât
trece chiar pe lângă liceul nostru, ne-a determinat pe toţi să fim de acord cu
domnul profesor, ca revista să apară sub acest nume de “Murmurul Jilţului”. Eu
cred că acest nume de Murmur al Jilţului, ne reprezintă cel mai bine din punct
de vedere geografic, dar şi cei care vor citi această revistă îşi vor da seama că
nu contează unde înveţi, ci contează cum înveţi. În concluzie, cititorii din alte
părţi vor putea afla că şi aici într-o comună de pe meleagurile Jilţului există elevi
talentaţi, care ştiu ce vor să ceară de la viaţă. Prin această revistă, noi, redactorii,
dăm posibilitatea tuturor elevilor, dar şi profesorilor, să-şi descopere, publicând
într-o revistă, o vocaţie pe care poate până acum n-au ştiut că o au, chiar dacă
au ştiut, au fost prea tineri pentru a-şi trimite gândurile şi visele aşternute pe
hârtia unor reviste din alte părţi. Primul număr al acestei reviste a fost tipărit cu
ocazia zilei de 1 Decembrie 1996, Ziua Naţională a României, fapt prin care noi,
toţi elevii liceului, am adus un omagiu tuturor eroilor ţării care şi-au jertfit viaţa
pentru ca noi cei de azi să trăim într-o ţară unită. Acest lucru neaşteptat a necesitat
o muncă enormă pe care noi a trebuit s-o facem, dar acum când totul este gata ne-
am dat seama cu toţii că nici un sacrificiu nu e prea mare, nici un pisc prea înalt,
atunci când facem ceva din plăcere, şi când realizăm ceva care ne reprezintă pe
noi aşa cum suntem. Cred că fiecare cuvânt, fiecare frază şi fiecare articol scris,
reprezintă pentru autorul lui o mică parte din frământările acestuia de zi cu zi.
Reprezintă un sentiment pe care cu sfială o persoană l-a aşezat într-o pagină, şi de
care acum mândru că este văzut şi citit de o mulţime de oameni. Momentul care
mi-a dat cea mai mare satisfacţie a fost atunci când împreună cu toţi redactorii,
domnul profesor şi domnul inginer Vede Octavian de la Tipografia PRINT-ART
din Târgu-Jiu, cel care ne-a sprijinit în tipărirea revistei, eram cu toţii în sala
de sport, iar în faţa noastră se găseau elevii şi profesorii liceului, părinţii clasei
a XII-a A, iar noi redactorii am prezentat fiecare câteva frânturi din tot ceea ce
revista cuprindea, pentru a trezi interesul tuturor. Când mi-am dat seama că trebuie
să vorbesc unui auditoriu atât de vast, vocea a început să-mi tremure, iar palmele
uni erau umede din cauza emoţiilor pe care le-am avut. Şi acum când mă gândesc
la acele momente inima-mi surâde de bucurie, şi-mi dau seama că aş putea înşira
pe hârtie albă kilometri întregi de cuvinte, dar am în cap atât de multe idei care
se îmbulzesc una peste alta, care să fie prima aşternută pe hârtie. Dar eu neştiind
pe care s-o aleg mă las păgubaşă, şi le las să facă ce vor ele. Acum când aproape
toate ideile pe care voiam să le scriu s-au epuizat, las locul altora, unor străini,
să scrie şi să spună ceea ce cred despre realizarea noastră, a elevilor Liceului din
Mătăsari, deoarece ei vor fi cei mai buni judecători ai noştri.
20
 Corega Iuliana Claudiu, cl X B: Am impresie foarte bună despre revista
“Murmurul Jilţului”, care este realizată numai de elevii acestei şcoli. Redactorii
acestei reviste au încercat şi cred că au reuşit să ne convingă că şi în acest liceu
există elevi care sunt capabili să-şi exprime gândurile şi sentimentele. Această
revistă este bine venită pentru că cititorul poate să-şi dea seama de la prima
vedere despre acest liceu şi despre valoarea lui printre alte licee.
Eu personal aş dori ca în numărul viitor al acestei reviste să apară şi probleme
de logică sau gândire rapidă, cât şi rezultatele cele mai bune la învăţătură obţinute
de către elevii acestei şcoli care prin această revistă a arătat că poate să concureze
orice liceu din judeţ şi că doreşte să intre încetul cu încetul în rândul liceelor de
elită din judeţ cât şi din ţară.
Porodan Aristica, clasa X A: Vă rog să-mi îngăduiţi să spun că această revistă
a fost scrisă de colegii mei de clasă şi şcoală cu mult curaj, răbdare şi inteligenţă.
Revista are un conţinut frumos, atractiv începând cu „Argumentul” şi terminând
cu Mozaicul. M-a impresionat deosebit articolul elevei Corega Oana, care a scris
despre tinerii de astăzi, care ajung uneori pe culmile disperării şi nu mai găsesc ce
să facă, decât să se sinucidă, cum ar fi liceenii, care rămân repetenţi la o materie,
şi mergând acasă, părinţii îi ceartă, îi bat. Concluzia: “Părinţii mă bat, repetent am
rămas”, astfel ajung să-şi pună capăt zilelor. Ar fi bine ca în viitoarele numere ale
acestei publicaţii apară şi unele obiceiuri de iarnă de prin satele Jilţului, colinde
culese din zonă.
Sunt convins că subiectele ce vor apare în revistă, vor fi mai bogate în conţinut
şi mult mai variate.
Iovan Nicolae, clasa X B: începând cu data de 1 decembrie 1996, Grupul
Şcolar Industrial Minier Mătăsari are propria revistă “Murmurul Jilţului”. Revista
se dovedeşte a fi foarte bună, putându-se compara celelalte reviste ale liceelor
din Gorj. După citirea acesteia rămâi cu un sentiment de împlinire, de mândrie,
de satisfacţie. În această revistă ar trebui să-şi facă loc pe lângă literatură unele
problemă de matematică, de fizică, de chimie, să prezinte mai pe larg liceul din
Mătăsari pentru ca elevii care termină clasele V-VIII în alte şcoli din zonă să nu
se orienteze la alte licee din Gorj ci să se înscrie la acest liceu că şi la Mătăsari
se învaţă carte.
Aş dori ca, la finele fiecărui an şcolar, conducerea şcolii să ofere unele premii
acelor elevi care şi-au adus o contribuţie importantă prin articole, poezii şi
probleme la apariţia acestei reviste. Urez revistei “Murmurul Jilţului” cât mai
multe numere ieşite de sub tipar şi sper că mă voi număra şi eu printre elevii care
vor publica în paginile sale.
Coman Camelia, clasa X B: “Murmurul Jilţului” este echivalent cu ideea de
suflet, de inimă, cu ceva curat, pur, divin, cât şi cu strălucirea “luceafărului” cel

21
de sus din zările albastre, pentru că a adus o mare bucurie în şcoală şi în suflete
elevilor şi profesorilor. Despre “Murmurul Jilţului”, mulţi îşi vor da păreri diferite,
mai frumoase, mai complexe, mai sumare, dar părerile mele vor fi citite şi vor fi
rătăcite printre părerile altora, dar oricum vă mulţumesc că aţi avut plăcerea doar
să-mi citiţi părerea altora, spusă din inimă căci eu apreciez foarte mult ideea celor
care au înfiinţat revista.
Giontu Mariana-Zenaida, clasa X B: Primele impresii după lecturarea revistei
au fost destul de bune. Singurul lucru care m-a nemulţumit a fost pesimismul
din unele articole, pesimism care la vârsta noastră n-ar trebui să existe. În
numerele viitoare aş dori să existe mai mult dialog şi articole despre cultură, artă
sau muzică. Personal, îmi pare foarte rău că n-am participat direct la realizarea
primului număr revistei, dar pe viitor sper să mă includ şi eu în activităţile ei. Cel
mai mult în “Murmurul Jilţului” mi-au plăcut poeziile, special cele ale lui Alin
Dobromirescu. Această revistă pentru întreg liceul a reprezentat un moment de
fericire şi un cadou pentru ziua de 1 Decembrie. Pe viitor o revistă cu mai multe
pagini, o revistă pe care s-o citească nu numai elevii şi profesorii liceului ci şi
persoane din afara lui. Cred că de spus ar fi extraordinar de multe lucruri, dar
probabil vorbele mele s-au risipit în vânt de aceea mă limitez la atât şi închei
aşa: Revista “Murmurul Jilţului” ne-a ajuns la suflet pentru că este din şi pentru
sufletul nostru. Detculescu Marius, clasa X B: Răsfoind cele treizeci de pagini
ale revistei “Murmurul Jilţului”, nu pot să spun decât cuvinte de mulţumire
acelui domn care a luat iniţiativa înfiinţării acestei reviste, adică, dumneavoastră,
stimate domnule profesor de limba şi literatura română. Prin această revistă care,
după cum am înţeles va apărea trimestrial, noi, elevii GSIM Mătăsari, putem să
ne împărtăşim gândurile, sentimentele faţă de alţi elevi din judeţ şi nu numai.
Această revistă ne dă şansa ca acelora dintre noi care au o gândire şi o imaginaţie
mai bogată să-şi poată exprima talentul prin poezie, pictură, ceea ce ne bucură
că şi noi aici în acest liceu avem o revistă a noastră cum de altfel există licee
renumite din judeţ şi numai nu o pot avea. Vrem ca noi, de aici, din Mătăsari, să
putem coresponda cu mai mulţi adolescenţi, să aflăm gândurile şi propunerile
lor despre ceea ce facem, întrucât în “Murmurul Jilţului” se află multe rubrici
frumoase din toate domeniile ca: literatură, lucrări de pictură, folclor cules din
zona noastră, a Gorjului, elemente de etnografie zonală, eu nu găsesc să mai
introducem altceva decât să urez sincere felicitări întregii redacţii, iar revistei
“Murmurul Jilţului”, o viaţă lungă şi succes.
Valache Elena Cristina, clasa X B: Ce pot spune despre această revistă decât
că este o revistă foarte bună, poate una dintre cele mai bune reviste pe care le-am
văzut. M-a impresionat foarte mult atât pe mine cât şi pe părinţii mei. Pot spune
că sunt mândră de această revistă, de aceşti elevi, căci prin munca şi efortul lor,
au reuşit să dea şcolii o altă imagine, o imagine frumoasă, o imagine poetică. Sunt
22
sigură că fiecare părinte este mândru de copilul său, la fel cum sunt şi profesorii.
Aş dori ca în această revistă să existe mai multe dialoguri între reporteri şi elevi.
M-am gândit că ar fi bine să se scrie reportaje care să se refere la viaţa de zi cu
zi a elevilor. Aş fi foarte bucuroasă dacă revista ar acorda măcar o pagină acestui
reportaj.
Curelea Aliodor, clasa X B: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vreau să vă spun
că tot timpul mă întrebam când vom avea şi noi o revistă a noastră, a liceului,
şi cu ajutorul inimosului profesor care a dat viaţă şi care şi-a dăruit capacitatea,
“Murmurul Jilţului” există. Cinstim Ziua Naţională a României - 1 Decembrie
1996, ca pe o zi pe care elevii nu o vor uita niciodată. Fără a avea pretenţia să
mă compar cu alţi elevi, mă gândesc şi eu la drumul pe care l-a parcurs această
revistă până la tipărirea primului număr, arătând adevărata valoare a elevilor de la
Liceul Industrial Minier Mătăsari. Această revistă pe care acuma o avem în mână
este o lucrare tipărită în condiţii deosebite, care vrea să-ţi umple sufletul, setea de
cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoală şi cu ce se ocupă elevii. Bucurându-ne de
acest moment unic al vieţii de, elev sunt fericit că s-a putut găsi o posibilitate de
a se tipări o revistă a elevilor scrisă de elevi. Doresc să primiţi înalta mea stimă şi
consideraţie, odată cu urarea ca revista “Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi
şi să adune în paginile sale talentul celor mai buni elevi ai liceului.
Gican Marius, clasa X B: încă de la început, doresc să felicit colectivul de
redacţie al revistei intitulată sugestiv ‘’Murmurul Jilţului” şi nu în ultimul rând
pe domnul profesor de limba si literatura română, sufletul la propriu şi la figurat
al acestei minunate reviste, fără de care, cu riscul de a folosi unele cuvinte ale lui
Titu Maiorescu ar fi fost un “prototip irealizabil”. Bucuria mea cât şi a colegilor
mei a fost nemărginită când ne-au fost aduse la cunoştinţă intenţiile domnului
profesor de a înfiinţa o revistă a liceului. Intenţiile acestea s-au materializat pe
data de 1 Decembrie 1996 când a fost publicat primul număr al revistei, la care
s-a muncit mult înainte de apariţie. Am fost nerăbdător să răsfoiesc revista, m-a
impresionat conţinutul acesteia începând cu prima pagină până la final, impresii ce
au fost confirmate şi de părinţii şi de bunicii mei care au citit-o cu plăcere. Aflată
la început de drum revista este de o calitate excepţională din punct de vedere al
aspectului cât şi al conţinutului. Dar cum spune un proverb bătrânesc că acolo
unde este bine este loc şi de mai bine, bineînţeles că se pot aduce îmbunătăţiri,
sugestii noi atât din partea elevilor liceului cât şi a profesorilor. Eu personal nu
prea am sugestii fiindcă toate acestea s-au materializat. Aş avea o sugestie minoră
dacă tot s-a vorbit de poezie, de literatură, despre rolul omului in viaţă, despre
iubire, de ce să nu se vorbească şi despre sport. Acesta s-ar încadra într-un articol
redus ca mărime care să conţină performanţele şi recordurile la nivelul liceului
realizate de către elevi.
Gheorghescu Runna Maria, clasa X A: în calitate de cititoare a revistei
23
“Murmurul Jilţului”, cred că această revistă este un lucru minunat în liceul
nostru, dar nu evit să spun că ar mai lipsi ceva pentru care revista să poată fi o
revistă perfectă. Părerea mea este că ar trebui mai multe glume, mai mult umor,
precum şi întâmplări şi bucurii din viaţa actorilor şi cântăreţilor. În rest mi se pare
o revistă bună, şi este un lucru minunat că domnul profesor s-a gândit să facă
această revistă pentru liceul nostru. Ştiu că s-a depus mult efort pentru apariţia
primului număr şi pentru aceasta sper că în continuare revista “Murmurul Jilţului”
să aibă mult succes.
Mă numesc Nicolovici Eugenia şi sunt elevă a liceului Industrial Mătăsari,
clasa a X-a A, informatică. Fac parte dintr-un colectiv de elevi destul de bine
încheiat şi pot să afirm chiar cu mândrie şi cu deosebit respect că sunt elevă
a acestui liceu. Înţeleg că datorită devotamentului domnilor profesori existenţi
în cadrul liceului, mulţi tineri absolvenţi sunt oameni de nădejde, oameni care
vor să-şi făurească un viitor prin propriile forţe. Devotamentul colectivului de
redacţie prin reportajele realizate în acest prim număr ne dă un sentiment de
speranţă şi încredere. Ne dăm seama că tinereţea ne poartă paşii spre viitor,
întrebându-ne mereu ce fel de oameni suntem şi având o sete nemărginită de
absolut. Prin paginile ei, revista ne face să trăim realitatea ca într-un vis. Aş dori
ca viitorul număr al revistei să fie redactat într-un stil mai deosebit, adică aş dori
o cooperare deschisă a domnilor profesori cu redactorii şi nu numai cu ei, ci un
sondaj de opinie printre elevii existenţi cât şi printre cei care au terminat şi vor
veni în acest liceu. Îmi exprim încrederea şi speranţa căci colectivul redacţional
împreună cu domnul profesor nu ne vor spulbera aşteptările.
Huz Florin. clasa X A: Primul număr al revistei “Murmurul Jilţului”, a fost în
mare parte foarte reuşit, dar ar trebui o mai multă colaborare din partea elevilor şi
a domnilor profesori. Cu toate că există o serie de critici la adresa revistei eu cred
că următoarele numere o să fie mai reuşite, să aibă articole mult mai interesante
decât cele prezentate. Revista este în general bună având articole despre orele de
dirigenţie la care elevii au discutat despre drumul care şi-l vor face în viaţă după
absolvirea liceului şi a facultăţii, cântece culese de elevi din folclor de la oameni,
topurile propuse de consiliul de redactori al revistei şi multe altele care mie mi
s-au părut interesante.
Lupşoiu Nicoliţa, clasa X A: Impresiile mele despre această revistă nu se
pot exprima pe această coală de hârtie. Părerea mea este că această revistă este
o adevărată reuşită şi este o frumoasă comoară a liceului nostru. Cu mai mult
efort, mai mulţi colaboratori, mai multă preocupare, revista “Murmurul Jilţului”
se poate ridica pe cele mai înalte culmi fiind în acelaşi timp şi un eveniment
important în istoria liceului nostru.
Stănescu Mihaela, clasa X A: Părerea mea este ca şi a altor elevi din această
24
şcoală, că această revistă este o lucrare bună, care se poate compara cu celelalte
reviste ale altora în care şi-au dat silinţa să o realizeze 11 elevi împreună cu
domnul profesor de limba română, care au pus mult suflet în realizarea acestei
reviste, pe care au intitulat-o “Murmurul Jilţului”. Fondatorii acestei reviste vor
să ne arate ce fel de oameni suntem, ce dorim trebuie să urmăm după ce trecem
de vârsta de 18 ani, de vârsta adolescenţei, o vârsta la care îţi doreşti prea multe
din câte poţi realiza. Pagina de folclor semnifică ambiţia cu care elevii au mers
prin diferite sate, pentru a culege cântece vechi populare de la bătrânii care astăzi
sau mâine nu mai sunt, pentru a ni le reda în revistă, pentru a ne îmbogăţi atât
elevilor din această şcoală şi celorlalţi elevi care au plăcerea să citească această
revistă, sufletul cu cântece din folclorul românesc. Perlele culese din lucrările
elevilor reprezintă o pagină de umor care ne fac să uităm de toate problemele
care ne frământă acum, la vârsta adolescenţei. Făcând parte din acest grup şcolar,
ca elevă a clasei a X-a A şi cunoscând eforturile prin care au trecut realizatorii
acestei reviste pentru a o edita, eu personal le urez multă sănătate şi succes în
publicarea multor numere ale revistei “Murmurul Jilţului”.
Radu Cristian, clasa X A: La început ne întrebam dacă vom reuşi, unde vom
ajunge, dar când a intervenit domnul profesor totul a fost clar. În timp record
materialele au fost adunate şi revista tipărită. Când am luat-o prima dată-n mână
m-au încercat emoţii, şi am văzut cum că munca ce o depusesem nu a fost de
prisos. Festivitatea de prezentare a revistei profesorilor şi tuturor elevilor şi
laudele ce ne-au fost aduse m-au emoţionat foarte mult, mulţimea ce ne privea,
totul era minunat. A fost şi va rămâne un moment unic în viaţa mea şi anume
debutul literar. Toate acestea şi angajamentul să ne întâlnim şi la numărul 100
m-au ambiţionat şi mai tare. În sfârşit, munca grea ce o făcusem ne-a adus
momente de răsplată.

Cireşescu Roxana, clasa IX B: Mă bucur şi eu alături de ceilalţi că am văzut

visul împlinit dar mă aşteptam la alt fel de revistă: mă gândeam la o revistă
care să conţină numai literatură (comentarii literare, viaţă despre scriitori, nu ce
conţine acum Murmurul Jilţului). Când am primit această revistă am simţit un
fior, am avut o oarecare stare de nelinişte şi o nerăbdare să o răsfoiesc. Murmurul
Jilţului, după părerea mea, a deschis drumul tuturor copiilor din această şcoală,
celor mai “răsăriţi” la minte, a luat perdeaua neagră de pe inimile fiecărui elev.
Acum fiecare dintre noi ştie ce e bun în viaţă, şi care este drumul cel mai bun şi
asta numai datorită celor 11 redactori şi domnului profesor fără de care nici nu ar
exista revista.
Chiţan Maria - Magdalena, clasa IX B: Mă simt foarte emoţionată pentru
că am avut ocazia chiar în ziua de 1 Decembrie, Ziua naţională a României să
ţin în mână revista şcolii unde învăţ. Până acum nu am avut această şansă nici
25
eu, nici alţi colegi şi nici alte generaţii de elevi, dar cu ajutorul a trei elevi din
clasa a X-a s-a putut împlini şi un vis pentru Grupul Şcolar Minier Mătăsari.
Domnule profesor vă mulţumim, pentru că ne-aţi lăsat să ne spunem impresia
despre această revistă. Părerea mea este următoarea: De ce nu se poate publica
revista lunar şi nu trimestrial?
Păun Ramona, clasa IX B: în primul rând aş vrea să mulţumesc profesorului de
limba şi literatura română şi colegilor mei de şcoală care au avut ideea strălucită
de a publica revista cu frumosul nume: “Murmurul Jilţului”. Revista mi-a făcut
o impresie foarte bună, dar cred totuşi că putea fi mult mai frumoasă, sper ca în
numărul viitor să pot fi şi eu unul dintre redactorii revistei. Aş dori ca în numerele
următoare să apară mai multe subiecte legate de învăţarea unor limbi străine, de
preferinţă engleza, italiana, spaniola, sau aspecte din activitatea sportivă. În final
doresc revistei “Murmurul Jilţului” o viaţă cât mai lungă şi aştept cu nerăbdare
numărul următor.
Cincu Georgiana, clasa IX B: în primul rând aş vrea să mulţumesc colectivului
de redacţie pentru tipărirea revistei. Părerea mea despre revista liceului este foarte
bună. Cred într-adevăr că elevii, au nevoie de o asemenea revistă. Din ea putem
învăţa o mulţime de lucruri interesante legate de: şcoală, de noi, de viaţă, despre
examenele care ne aşteaptă în viitorul apropiat. Această revistă ca multe altele,
are unele părţi pozitive dar şi negative. Părţile pozitive ale revistei sunt scrise în
paginile 7 şi 9, două descrieri importante pentru mine. Din aceste scurte descrieri
elevii pot învăţa multe lucruri. Mulţi elevi au aceleaşi probleme şi sunt la fel ca
Ramona Covaci, elevă a clasei a XII-a A, care este ajunsă la vârsta adolescenţei,
când tinerii aşteaptă mai multe de la viitor. Părţile negative sunt acelea că în
cadrul acestei reviste sunt poezii, fără sens, în locul lor s-ar putea tipării lucruri
interesante care i-ar putea interesa pe toţi. Multe lucruri mă interesează dar nu ştiu
unde aş putea găsi răspunsul. Tipărirea acestei reviste este răspunsul la întrebările
mele. Una din ele sună aşa:
- Ce ne aşteaptă-n viitor?
Cred că răspunsul la această întrebare îl pot găsi în numerele viitoare ale
acestei reviste. Aş vrea să citesc probleme legate de examenele (mai multe despre
examenele care ne aşteaptă: de admitere în liceu, şcoală profesională, facultate,
bacalaureat) sfaturi ale domnilor profesori care ar putea îndruma elevii, spre o
cale mai bună, aş vrea să vă mulţumesc încă o dată pentru tipărirea acestei reviste.
Este foarte bună, dar ar mai trebui completată. A avut succes.
Pătrăţoiu Adriana, clasa IX B: Citind şi răsfoind revista intitulată “Murmurul
Jilţului”, am avut o părere foarte bună. Aş vrea să mulţumesc domnului profesor şi
colegilor care şi-au dat toată silinţa pentru această revistă. Aceşti copii au muncit
din greu pentru ca această revistă să fie pe placul tuturor elevilor. Când am citit
26
paginile acesteia m-a impresionat foarte mult, şi nu numai că m-a impresionat
dat mi-a şi plăcut foarte mult. Aş vrea să mai cuprindă şi câteva exerciţii şi
probleme de matematică.
Văcaru Eugenia, clasa IX B: Prima oară când am auzit, de la domnul profesor
despre apariţia unei reviste a G.S.I.M. Mătăsari, nu mi-a venit a crede. Nu
am crezut până nu am văzut revista în mâinile mele, revista care s-a intitulat
“Murmurul Jilţului’. Din clipa în care am avut această revistă în faţa ochilor am
început să o răsfoiesc şi să început a citi din ea câte ceva. Acasă având mai mult
timp am citit-o cu mai multă atenţie. Încă din primele pagini mi-am dat seamă
că revista este de o mare calitate. Cu cât citeam mai mult îmi dam seama cât de
valoroasă este această revistă. Din conţinutul său revista “Murmurul Jilţului” a
arătat adevărata valoare a Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Cu toate că
acest grup şcolar are puţină faimă în judeţul Gorj şi în ţară, el a dat dovadă, prin
lansarea acestei reviste, că nu contează faima pentru a putea îndeplini ceva ce
ţi-ai propus, şi cel mai mult contează să-ţi doreşti acest lucru. Eu sper ca această
revistă să aibă o viaţă cât mai lungă, şi aştept cu nerăbdare al doilea număr.
Buzărin Florian, clasa IX A: în primul rând trebuie să mulţumesc domnului
profesor de limba şi literatura română şi colectivului de redacţie pentru că această
revistă cuprinde preocupările noastre, tot ceea ce este mai valoros în această
unitate de învăţământ. Revista este o lucrare tipărită în condiţii deosebite, în ea
ai posibilitatea, să vezi, pentru prima dată cuvântul tipărit de către elevii acestui
liceu industrial. În cuprinsul ei sunt incluse tot ce ar cuprinde o revistă şcolară:
poezii, amintiri, folclor, muzica. Urez viaţă lungă şi multe succese acestei
reviste care este la început de drum.
Pescaru Ileana: Citind şi răsfoind această revistă, pot să spun că este o lucrare
bună, care cuprinde aspecte din şcoala noastră, despre elevii care au absolvit
liceul aici. Mi-ar fi plăcut şi mie să fiu cu o mică poezie ca semn al cunoaşterii
realităţii, dar nu s-a putut. M-a impresionat mult articolul privind “Vârsta de 18
ani”. Aştept cu nerăbdare viitorul număr al acestei reviste.

Petrescu Sidonia, clasa IX B: Din primul moment din care am deschis revista
“Murmurul Jilţului” şi văzând cum începe cu primul cuvânt al revistei, adică
“Prietene” mi-am dat seama că este o revistă bine realizată. Citind prima pagină
mi-a umplut inima de bucurie că are şi liceul nostru o revistă, şi că e foarte reuşită.
“Murmurul Jilţului” ne dă de înţeles că e ceva frumos, ceva adunat in urmă cu un
an, doi ani, este ceva ce-i dă copilului idei de a crea ceva frumos, ceva pentru el,
pentru şcoala în care învaţă. Citind această revistă mi-am dat seama cum e când
ai optsprezece ani, cum vei gândi la vârsta aceea. Revista “Murmurul Jilţului” în
liceul nostru ne aduce zâmbetul de a ne mândri, că şi la noi este ceva bun. Pentru

27
această revistă nu prea am cuvinte, nu prea ştiu ce să spun decât că este ceva bine
realizat cu bunătate.
Niţu Alina, clasa IX B: Când a apărut această revistă eram curioasă şi
nerăbdătoare să citesc acele versuri şi fragmente din gândurile elevilor redactori.
Când am deschis revista am citit acel argument care m-a impresionat foarte mult
precum şi restul revistei. Sugestii nu trebuie să existe pentru această revistă,
deoarece este foarte frumoasă. Titlul revistei “Murmurul Jilţului” este foarte bun
pentru această revistă. Nu aş vrea să se schimbe acest titlu. De acum înainte
fiecare număr va apărea trimestrial în şcoală îl voi citi cu mare plăcere mai ales
că în ele au posibilitatea să publice şi alţi elevi iar tematica va fi diversificată.
Radu Teleormăneanu, clasa IX B - După 12 ani şi jumătate de activate a
acestei şcoli spre surprinderea şi mirarea tuturor, un grup de tineri inimoşi au avut
curajul de a se înălţa deasupra tuturor, de a neglija greul ce li se va ivi în cale şi
de a încerca să îşi facă cunoscute gândurile, simţirea şi plămădirea spiritelor lor
creatoare de cultură, editând o revistă la care s-a muncit mult şi în timp record
a fost realizată. Fiecare articol, fiecare poezie, fiecare rând scris de aceşti tineri,
încearcă să ne inspire câte ceva din ceea ce pot face în domeniul culturii. Grafica
şi ideile exprimate vor să specifice vârsta la care se află aceşti tineri ai liceului
nostru. Nimeni în aceşti 12 ani nu a făcut ce au realizat aceşti tineri în numai
două, trei săptămâni. S-au adus multe laude dar şi critici la adresa revistei, dar
lucrare cu cât este mai criticată cu atât este mai bună, cu cât este mai lăudată, cu
atât este mai prost realizată. În această revistă mi-aş dori să apară numai poezii.

Gridan Gheorghe, clasa IX B: Aş vrea să mulţumesc domnului profesor şi

colectivului de redacţie pentru aceasta minunată idee de a face o revistă pe placul
tuturor elevilor ai acestui liceu. Primul articol ne îndrumă să răsfoim paginile
acestei reviste cu un mare interes şi totodată cu curiozitatea de a afla ceva nou
despre elevii acestui liceu. Cred că dacă aceşti extraordinari elevi ce formează
colectivul de redacţie nu ar fi dat spre publicare articole, poeziile şi picturile lor,
nu ar fi fost posibile publicarea şi redactarea revistei “Murmurul Jilţului”. Cred
că revista ‘’Murmurul Jilţului”, a fost publicată cu gând bun pentru a ajuta elevii
acestui liceu şi să aibă încredere în ei şi să pună în valoare tot ce ştiu să facă mai
bine. În final vreau să mulţumesc tuturor celor ce au făcut posibilă publicarea
revistei şi a acestor minunate articole.
Vă mulţumesc! . . -,

Manolache Florentina, clasa IX B: După ce am studiat această revistă, timp

de o oră am rămas cufundată în propriile-mi gânduri, parcurgând în minte tot ceea
ce am citit şi mi-am dat seama că aceste articole scrise în ea sunt adevărate, sunt
mişcătoare. Citindu-le, fiecare descoperim că avem gânduri şi aspiraţii comune,
aceleaşi temeri sau dorinţe de a fi cineva, de a ne atinge un ţel al nostru în viaţă.
28
Ne dăm seama că, dacă în câteva pagini sunt scrise gânduri ale elevilor, propriile
lor bucurii sau tristeţi şi noi când le citim ne satisfac. Revista ar putea şi mai bună
şi mai vastă, articole, subiecte interesante despre care noi dorim să aflăm cât
mai multe amănunte sau soluţii la problemele care cu care nu confundăm zi de
zi. Cred că s-ar realiza acest lucru prin colaborarea noastră, a tuturor, a elevilor
ambiţioşi care au dorinţa de a face o revistă frumoasă şi pe placul tuturor. Deci,
dragi colegi, să ne unim şi să depunem toate eforturile pentru a realiza acest vis.
Mulţi dintre realizatorii acestei reviste s-au întrebat dacă ne-a părut bine atunci
când a apărut revista, nu ştiu ce părere au ceilalţi, dar mie îmi place revista şi mi-a
părut bine când a apărut deoarece aceasta dovedeşte că şcoala noastră scoate la
lumină şi îndrumă foarte mulţi elevi şi este demnă de lăudat iar noi ca recompensă
va trebui sa ne mândrim cu ea.
Gican Daniel, clasa IX B: Vreau să felicit colectivul de redacţie al revistei
“Murmurul Jilţului” şi pe domnul profesor, inima acestei reviste fără de care
această revistă nu ar fi luat viaţă. M-am bucurat enorm de mult atunci când am
auzit intenţiile de a publica o revistă a liceului Mătăsari. Dorinţele s-au împlinit
în ziua de 29 XI. 1996, când a apărut primul număr al revistei. Această carte
de vizită a liceului Mătăsari cum îi mai putem spune, este una dintre cele mai
bune creaţii ale elevilor din judeţul Gorj. Sunt mândru că îmi desfăşor activitatea
şcolară în acest liceu care nu este cum cred alţii, că în acest liceu nu se face carte,
că nu-s profesori buni, dar sincer să fiu şi eu am avut aceste iluzii până când mi-
am dat seama, că din aceste iluzii nimic nu este adevărat. Concluzia trasă de mine
este ca cine vrea să înveţe carte, învaţă în orice loc, la orice şcoală. Am primit
revista de la colegii mei cu mare plăcere, primul lucru pe care l-am văzut tipărit
în minte a fost acela să răsfoiesc şi să citesc în întregime revista. Fiind primul
număr, după părerea mea este foarte bine realizat din toate punctele de vedere,
ţinând cont că este la un început de drum îndelungat. Mult succes în viitor!!
Tănăsoiu Ionela, clasa XI A: Eu nu am crezut niciodată că în acest liceu va
apărea o revistă, dar iată că acest “niciodată” a devenit “realitate”. Cu această
revistă le dezvoltaţi tinerilor elevi părerea unora despre alţii. Totodată le arătăm
şi altora care nu ştiu că şi în liceul de la Mătăsari există elevi buni la învăţătură
sau alte preocupări în viitorul pe care îl vor clădi.
Prin această revistă se vor cunoaşte stâlpii talentului original. Vă mărturisesc
că aş vrea să puneţi noi idei despre ce să facem după ce terminăm douăsprezece
clase de liceu adică mai clar despre o postliceală sau o facultate, deoarece sunt
elevi care nu s-au gândit unde să dea mai departe şi nu ştiu ce drum să-şi aleagă.
Ştiu că pentru a ajunge acolo trebuie să depunem un efort enorm iar dacă ni-l
punem vom avea o viaţă decentă. Eu nu am încă autoritatea de a face pe alţii să
ia în serios această viaţă dar alţii au autoritatea de a-mi spune mie să iau în serios
învăţătura. Viaţa mea va depinde de mine dacă voi fi bună. Sperând că nu v-am
29
plictisit pe dumneavoastră cu aceste rânduri nu-mi rămâne decât să vă urez mult
succes în continuare iar revista “Murmurul Jilţului” să dăinuie mulţi ani, să adune
în ea multe gânduri, idei, perle de la cei mai buni elevi ai şcolii noastre.
Stăniloiu Maria Mirela, clasa XI A; Nu credeam vreodată că în această şcoală
o să apară o revistă, dar se vede că m-am înşelat pentru că această revistă ne-a
impresionat pe toţi şi nu numai pe mine. Eu aş vrea ca în numerele următoare să
apară cât mai multe poezii, explicarea denumirii unor sate şi articole diverse ale
celor mai buni elevi ai şcolii noastre. Atât am avut să spun şi îi urez succes în
continuare la obiectivul de redacţie al revistei şi în special colegului meu le clasă
Alin şi domnului profesor de română. Succes!
Grama Stelian Ovidiu, clasa XI A: în primul rând aş Ion să-i felicit pe acei
ce au avut această frumoasă iniţiativă, iar apoi pe cei care cu multă trudă şi
sudoare au dus la îndeplinirea acestui vis, ce a devenit realitate în jurul unei zile
mari - Ziua Naţională a României, de 1 Decembrie. Îmi dau seama bine căci
colectivul de redactori împreună cu cadrele didactice şi toţi acei ce au contribuit
la apariţia celei mai tinere reviste liceană, au consumat multă energie în ceea
ce priveşte mai întâi în colectarea de materiale şi colectarea acestora, iar după
aceea în aranjarea în pagină. Revista a fost primită cu mare bucurie de către
elevii acestui liceu nu numai prin ampla prezentare ce i s-a făcut la apariţia ei
ci şi prin vibraţiile pe care le-a produs în sufletele şi inimile fiecărui elev în a
căror oglindire se citeşte fericirea deplină pentru contribuţia fiecăruia, îmi pare
bine şi totodată sunt bucuros de apariţia revistei “Murmurul Jilţului”, revistă
ce reprezintă liceul nostru, liceu despre care mulţi au o impresie nu prea bună,
nefiind un liceu cu faimă ca unele licee din Târgu-Jiu, însă prin această revistă
am dori să fim cunoscuţi şi să schimbăm impresiile cele rele cu unele mai bune
care sunt şi cele adevărate şi să spunem că totuşi în acest liceu există elevi care
doresc ceva de la viaţă şi aceasta se manifestă învăţând, iar prin această revistă
noi să credem că este începutul lor de carieră în ceea ce priveşte talentul ce îl
posedă fiecare, dar că mai există şi profesori care ajută elevii să atingă apogeul
performanţei încurajându-i şi îndemnându-i să contribuie pe acest drum pe care
acum se află la început. Revista “Murmurul Jilţului” urmăreşte să fie drumul
spre porţile afirmării talentelor şi a căror descoperire revista le-o conferă tuturor
elevilor. Am citit revista şi am văzut căci redactorii redau în cadrul articolelor
şi în versurile poeziilor gândurile şi stările lor emoţionale ce se contemplă în
mintea fiecărui elev - elev care reprezintă viitorul om al societăţii de mâine, pe
ai cărui umeri se clădeşte ROMÂNIA, ţară pentru care ar face-o mai înfloritoare
şi mai prosperă trebuie să învăţăm cât mai multe lucruri bune pe băncile şcolii şi
să ne alegem drumul ce ne va reprezenta în viitor. îmi place foarte mult ceea ce
s-a scris în acest prim număr al revistei, îmi plac gândurile şi simţirile ce sunt şi
cum sunt dezbătute de elevi in articole şi mai ales sentimentele fiecărui elev pe
30
care i le produce natura şi orice lucru din jurul nostru şi pe care colegii noştri le
tratează ca atare prin versuri mai mult decât frumoase. Am dori ca revista liceului
nostru “Murmurul Jilţului” să fie un mesager care să aducă în tot judeţul şi nu
numai aceste reacţii ale colegilor noştri şi-i îndemnăm şi noi la rândul nostru să
scrie în continuare, să continue acest drum iar peste câţiva ani numerele lor să fie
ceva obişnuit prin presa vremii. Aş propune ca în numerele viitoare să se păstreze
rubrica ‘Perle” şi să se scrie articole referitoare la viaţa şi activitatea elevilor şi
liceenilor (în cadrul şcolii) să existe o rubrică de port din cadrul acestui liceu
precum şi articole despre, pentru şi cu adolescenţi).
Giurescu Claudiu, clasa XI A: Cu puţin timp în urmă întreaga şcoală, întreaga
localitate Mătăsari şi toată valea Jilţului a fost marcată de un eveniment rar întâlnit
în alte şcoli, din partea Gorjului. Şcoala noastră, mai bine zis elevii acestei şcoli
îndrumaţi de mâna protectoare a profesorului lor au reuşit să dea naştere unei
reviste a şcolii, a Mătăsarului, a văii Jilţului, a noastră, a tuturor. În revista publica
elevi ai şcolii, articole gustate de noi care dovedesc îndrumare şi sensibilitate.
Sunt publicate poezii populare din zonele apropiate Mătăsarului, creaţii culese
de elevii de la bătrânii locului, îşi găsesc locul în revistă şi “Perle” culese din
lucrările elevilor care îşi au menirea de a stoarce un zâmbet de pe buzele elevilor
ori profesorilor întristaţi sau supăraţi. Pot mărturisi că suntem fericiţi că am fost
contemporanii unui asemenea eveniment în toată zona Jilţului. Sper ca revista
să întrunească cât mai multe numere şi doresc colectivului de redacţie tot mai
multă energie pentru a spori un lucru început. Domnului profesor, îndrumătorul
din umbră al elevilor, îi doresc să persiste în lucrarea începută şi să facă totul ca
numărul doi al revistei “Murmurul Jilţului”, să fie tot atât de reuşit precum a fost
şi primul număr. Succes!
Gheorghiţă Runcureanu, clasa XI A: Multe din gândurile omului se răvăşesc
odată cu părăsirea lor. Dacă cineva-şi propune să facă ceva, face, dar numai dacă
vrea cu adevărat acel ceva. Un vis se poate împlini numai dacă-l transformi în
realitate. Dar ca să-l transformi în realitate trebuie mult efort dar şi un îndrumător
care să fie exemplu pentru viitorii creatori de adevăr. Ideea celor trei fondatori de
a înfiinţa această revistă “Murmurul Jilţului” a fost uşor găsită dar să o pună şi în
practică a trebuit un om cu pricepere, cu multă experienţă în acest domeniu şi a
fost găsit. Chiar dacă unii nu sunt mulţumiţi de această revistă, eu sunt. Eu cred
că este cel mai de preţ lucru care s-a întâmplat după mulţi ani încoace. Ne trebuie
ceva, o schimbare, un eveniment care să arate că şi şcoala noastră poate să fie la
un nivel mai înalt decât este. Şi va fi dacă revista o să continue cursul vieţii ei.
Numai că redactorii şi elevii şcolii trebuie să o ajute să-şi continue viaţa, să se
dezvolte şi să se dezbată în ea cele mai importante probleme din viaţa omului,
din activităţile sale din ideile sale şi din imaginaţia fiecăruia şi chiar din societate.
Părerea mea este că acest eveniment şcolar va rămâne imprimat în memoria celor
31
care au avut onoare de a lua parte la realizarea revistei “Murmurul Jilţului”. Sunt
mulţumită pentru că mai târziu voi putea să spun că sunt mândru de şcoala în care
am învăţat, am cunoscut oameni cu multe calităţi, cu mult har şi că am avut şi eu
onoarea pe lângă ceilalţi să pot citi revista şcolii mele pe când eram adolescent
şi elev. De asemenea, aprecieri deosebite îi acord colegului meu de clasă şi de
bancă Dobromirescu Alin, care prin munca sa dă dovadă de multă activitate şi
cultură generală.
Buzărin Gheorghiţa, clasa XI A: După părerea mea primul număr al revistei
“Murmurul Jilţului”, a fost foarte reuşit, şi propun ca în una din viitoarele numere
să se pună bazele pe problemele existenţei omului. Existenţa unor boli care duc la
mortalitatea speciei umane, sau în general viaţa şi activitatea unor oameni demni
de profesia dumnealor, sau cum au reuşit dânşii să ajungă la funcţia pe care o
au.
Bălan Constantin, clasa XI A: Impresia mea este foarte bună, deoarece am
reuşit ca în cinstea zilei de 1 Decembrie 1996, să dăm naştere primului număr al
revistei “Murmurul Jilţului”. Pentru ca aceasta să poată exista, să se menţină mai
departe se poate face doar cu contribuţia noastră. Revista a culminat cu organizarea
unei mari prezentări ce coincidea cu depunerea jurământului noului preşedinte
al României, Emil Constantinescu. Deci spunem că a apărut într-un ceas bun.
Ea a fost bine organizată şi rânduită. În revistă s-au băgat articole interesante
pentru elevi, despre literatură, despre muzică, pictură. S-au scris poezii, despre
problemele elevilor din şcoală şi societate. Aceasta reprezintă o cinste pentru
şcoală şi pentru Mătăsari. Unii cred că n-am putut realiza acest vis împlinit, dar
uite că s-a împlinit şi suntem fericiţi. Unindu-ne cu toţii la realizarea acestei
reviste am făcut ceea ce n-au realizat alte şcoli. Noi nu suntem o şcoală atât de
mare, dar prin muncă şi ambiţie putem realiza orice. Prin această revistă putem
să ne cunoaştem pe noi înşine, cât şi alte şcoli. Eu din acest punct de vedere pot
spune că am foarte bună impresie despre acest număr al revistei şi urez la toţi
care au participat la tipărirea ei să aibă succes şi să se bucure de un nou număr
al revistei pe trimestrul II. Chiar dacă nu o fi pe placul tuturor, eu spun că pe
parcurs o să se îmbogăţească şi o să se ridice calitatea. Acesta este doar începutul
ei. Eu atâta aş vrea să se tipărească mai multe articole despre viaţa elevilor şi
problemele lor şi să se tipărească articole din toate domeniile. Cu aceasta închei
şi urez mult succes revistei în continuare”.
Taman Mihaela, clasa XI A: Această revistă care a fost înfiinţată de curând de
către trei tineri elevi, adolescenţi, ai acestui liceu; Corega Oana, elevă în clasa a
X-a A; Ghiţan Elena, elevă în clasa a X-a A şi Radu Cristian, elev tot în clasa a
X-a A, care fac parte şi din colectivul de redacţie ocupând funcţia de redactori, ei
sunt cei care au avut această idee strălucită şi le mulţumim pentru că astfel avem
32
posibilitatea ca în liceul nostru că avem propria noastră revistă ca şi în alte licee
din ţară. Revista este alcătuită din articole scrise şi prezentate remarcabil de către
elevii din clasele a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a, elevi care mai târziu îşi aleg
propriul drum în viaţă, care prin ajutorul părinţilor şi profesorilor, acum, dar mai
târziu prin propriul lor ajutor şi prin această revistă au avut ocazia să descopere
o latură a lor despre care avem şansa să o cunoască prea bine. Articolele pe care
colectivul de redacţie s-a străduit să le redea cât mai bine, să le facă plăcute la
citit, să ne capteze atenţia, sunt foarte interesante, prin aceasta dovedeşte că nu
ne-au înşelat aşteptările. Apreciem efortul pe care îl depun, şi ceilalţi elevi pentru
a face ca această revistă să fie apreciată la adevărata sa valoare. De asemenea
mulţumim şi domnului profesor de română, marele efort pe care l-a depus pentru
a scoate această revistă şi pentru rapiditatea strângerii resurselor financiare ca
revista să aibă posibilitatea ca să fie cât mai repede pe băncile elevilor. Sperăm că
şi în numerele viitoare ale revistei să întâlnim poezii ale elevilor din şcoală, noi
talente descoperite cât şi alte articole despre etnografie şi folclor din judeţul Gorj.
Mulţumim colectivului de redacţie pentru realizarea primului număr al revistei şi
le urăm mult succes în continuare.
Luca Mihaela Denisa, clasa IX A: încep prin a ura realizatorilor revistei
“Murmurul Jilţului” mult succes şi spor la muncă, să realizeze cât mai multe
numere. 0 primă impresie pe care mi-a lăsat-o citirea acestei reviste a fost aceea
că este o revistă cu elevi, despre elevi. Primul număr al revistei a fost foarte
interesant, întrucât a scos în evidenţă tinere talente ale liceului care ar fi rămas
anonimi şi necunoscuţi. Revista ne face o mare bucurie întrucât avem ocazia de
a ne afirma în diferite domenii. Odată cu varietatea temelor abordate va creşte şi
numărul colaboratorilor iar elevii acestui liceu vor fi încântaţi că s-a făcut ceva
pentru ei. Un colectiv cu suflet mare ce a reuşit în condiţii deosebite să ofere celor
ce bat la porţile cunoaşterii o rază de lumină din lumina sufletului dumnealor, cu
colectiv care a reuşit să prezinte mult în puţin.
Pagnejer Alina, clasa IX A: Cred că ideea de a înfiinţa o revistă a şcolii este
extraordinară. Pentru orice elev din acest liceu este o rază de speranţă. Acum pot
să-şi spună gândurile, ideile, dar mai ales pot să-şi pună în practică talentele de a
picta, de a compune poezii, etc. Pe lângă celelalte articole mai pot apărea şi altele
din alte domenii cum ar fi: din biologie, despre viaţa plantelor şi animalelor,
modul lor de adaptare la mediul înconjurător, sau un alt domeniu. din literatura
ştiinţifico-fantastică, despre OZN-uri, aceste fiinţe nepământeşti care deşi există
nu pot fi identificate. Fiecare elev îşi dorea această revistă dar, deşi avea acest
sentiment nu şi-l putea explica.
Lazăr Marian, clasa IX A: Revista scoate în evidenţă noile talente ale liceului
nostru, talente care nu ar fi fost evidenţiate fără aceasta. Doresc ca pe lângă articole
din limba şi literatura română, revista să conţină şi articole de fizică, matematică,
33
informatică. Deşi revista are colectivul de redacţie format numai din elevi ai
liceului din Mătăsari ea este bună încă de la apariţia primului număr. Datorită
acestei reviste liceul din Mătăsari va deveni un liceu foarte cunoscut în judeţ şi
se va cunoaşte că nu este un liceu aşa cum cred unii, că aici elevii vin degeaba
la şcoală, ci aici se învăţa carte chiar dacă până acum nu i se dădea prea mare
importanţă. Doresc ca această revistă să ajungă nu numai la marginile judeţului
ci în întreaga ţară şi să nu aibă sfârşit.
Stancu Nicoleta, clasa IX A: Pentru ca revista să poată fi publicata a fost depus
un efort foarte mare. Am citit această revistă cu foarte multă plăcere şi atenţie şi
am constatat că este o revistă pe cât de interesantă pe atât de educativă. Este bine
venită pentru şcoala noastră deoarece evidenţiază câteva secvenţe din activitatea
liceului. Primul număr al revistei a fost foarte interesant întrucât a scos în evidenţă
calităţile deosebite ale unor elevi în domeniul poeziei, al prozei. S-au remarcat
elevi ca: Ghiţan Elena, Corega Oana, Răduţ Cristian, Alin Dobromirescu şi alţii
la fel de talentaţi. Aceşti elevi ar fi anonimi şi necunoscuţi pentru şcoala noastră
dacă nu ar fi apărut revista. Doresc ca în viitor să fie publicate articole despre
calculatoare sau curiozităţi geografice şi istorice.
Dobromirescu Adrian, clasa IX A: Un eveniment mai mult decât important s-a
petrecut în mijlocul unei instituţii de învăţământ din Gorjul nostru, din mijlocul
ascunsei şi necunoscutei văi a Jilţului. Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari
a reuşit să dea naştere, prin elevi sârguincioşi şi profesori competenţi unei reviste,
dorită de mult timp, care este fructificată în prezent. 0 serie de elevi, sub mâna
protectoare a profesorului lor, au muncit şi au dat naştere revistei “Murmurul
Jilţului” care doreşte să dezlege probleme ale vieţii, să deschidă noi căi şi drumuri
noi şi pe cât se pare a reuşit. Întâlnim în revistă articole despre alegerea unui drum
în viaţă, despre deznădejde, despre fericire, despre cât de important este să ştii de
la bun început ceea ce îţi place, ceea ce vei urma în continuare. Poeziile nu sunt
nici ele uitate, izvorâte din sensibilitate şi capacitatea de a se exterioriza, a eului
creator, al elevilor şcolii. Întâlnim de altfel şi o serie de poezii populare culese
de elevii şcolii de la bătrânii locului, oameni trecuţi prin capcanele neştiute ale
vieţii. Tot în revistă este publicat şi un articol de 25 de perle culese din lucrările
elevilor, care îşi au menirea de a descreţi şi stoarce un zâmbet de pe buzele
elevilor şi tuturor cititorilor. Revista se încheie cu câteva articole despre muzică
care găsesc un loc însemnat în inimile cititorilor. În încheiere nu ne rămâne decât
să mulţumim celor care şi-au adus contribuţia la scoaterea revistei şi să le urăm
succes în continuare, energie şi voinţă pentru a persista şi în continuare în lucrul
început.
Sperlea Dora, clasa IX A: Trebuie să recunosc că m-a impresionat cu adevărat
plăcut apariţia primului număr al revistei “Murmurul Jilţului”, revistă a liceului

34
din Mătăsari, care de la copertă şi conţinutul său a fost realizată cu profesionalism
printr-o grafică şi aşezare în pagină deosebită. Revista este binevenită pentru toţi
elevii liceului cât şi pentru locuitorii urbei care astfel pot afla mai multe despre
activitatea desfăşurată în liceu. Prin această revistă se pot afirma tinerele talente
în literatură, desen şi alte diferite domenii. Revenind la titlul acesteia, reprezintă
tocmai ţinuturile unde a luat naştere această revistă, Jilţul, un pârâu ce străbate
localitatea Mătăsari trecând pe lângă liceul unde a scânteiat pentru prima dată
ideea apariţiei acestei reviste. Parcurgerea acestei reviste recreează pe cititori
încântând prin dragostea cu care a fost realizată. Sunt foarte bucuros că pot să ţin
în mână această revistă şi sper în continuare cu următoarele numere să cuprindă
pe lângă articole din literaturi, muzică, matematică şi o pagină de rebus, dedicată
pasionaţilor rebusului. Cu aceste gânduri închei sperând în succesul revistei şi ca
ea să fie o legendă vie pentru toţi cei ce o citesc şi o admiră.
Cârciumaru Vasile, clasa IX A: Când am venit pentru prima dată în acest
liceu totul mi se părea ciudat: profesori, elevi; aceasta pentru că nu am fost
niciodată aici şi niciodată nu am fost elev de liceu. Dar cu timpul m-am acomodat
nefiindu-mi prea greu în tot acest timp am aflat despre înfiinţarea unei reviste a
şcolii de care toată lumea se bucura. Ideea tipăririi unei reviste a liceului este un
lucru foarte util în viaţa de adolescent, pentru că în aceasta poţi vedea lucruri noi,
interesante pe care chiar le poţi propune. Aşadar, primul număr, ca şi celelalte
care vor apărea trimestrial, sperăm că vor cuprinde tot ce e mai valoros din fiecare
domeniu. Atât eu cât şi colegii mei dorim ca în următorul număr al revistei să
figureze şi articole referitoare la matematică, fizică, chimie, informatică şi nu
în ultimul rând limba şi literatura română, fără de care nu se poate tipări nimic.
Această revistă este o întâlnire de suflet, o întâlnire între generaţii de la care
am plecat cu convingerea că aflăm ce avem de făcut. Mulţumind celui care a
făcut posibilă această minune, vreau să nu dezamăgim pe nimeni prin publicarea
următoarelor numere ale revistei.

Popescu Cerasela, clasa IX A:Revista”Murmurul Jilţului” este o revistă a

noastră, a elevilor de aici, de pe malul Jilţului, editată cu participarea neostenită
a elevilor de aici, dornici de cunoaşterea trecutului, prezentului şi viitorului care
ne stă în faţă. Într-adevăr această revistă este o fală pentru liceul nostru, astfel
devenind mai cunoscuţi, şi mai apreciaţi de către colegii noştri din judeţ. Suntem
mândrii de acest fapt împlinit pentru că alături de cărţile pe care le citiţi, alături
de manualul de limba română, prezenta revistă, adaugă cunoştinţele noastre
generale o completare în ceea ce priveşte cunoaşterea de mai bine a tot ceea ce
trebuie să studieze un elev, având în vedere schimbările prin care trece societatea
românească, aşa cum reiese de fapt şi din scrisoarea deschisă din primele pagini
ale revistei la o concluzie. Citind primul număr al revistei înţelegem că oricare
35
dintre noi avem o înclinaţie, chiar dacă nu vom fi oameni cu calităţi deosebite
şi că citind şi studiind temeinic, căutăm să uităm necazurile, suferinţele şi tot
ceea ce ne-ar putea face trişti. Înţelegem că vom ajunge la vârsta majoratului
când începem să ne enumerăm şi noi printre persoanele majore. Înţelegem că
trebuie să credem mai mult în Dumnezeu şi că nu trebuie să ajungem pe culmile
disperării şi la depresii şi că drumul reuşitei noastre nu se clădeşte decât prin
muncă, irosind timp, tinereţe şi trudă şi vom avea satisfacţii depline. Ca o părere
la completarea revistei aş dori şi o pagină pentru cunoaşterea domeniului S.F., o
latură de care tinerii la ora actuală sunt foarte interesaţi.

Lupşoiu Eugenia Maria, clasa IX A: Tipărirea revistei “Murmurul Jilţului”

a fost o mare bucurie deoarece este prima revistă tipărită din acest liceu. Eu, ca
elevă apreciez foarte mult efortul pentru a reuşi să se tipărească această revistă
cât şi munca şi curajul de care au dat dovadă elevii care au scris câte ceva pentru
această revistă, sper că a reuşit să încânte multe inimi. Cred că este o revistă
reuşită care are lucrări şi poezii frumoase şi sper ca în continuare elevii să nu o
abandoneze şi să scrie cât mai multe lucruri frumoase şi interesante. Le doresc
din tot sufletul celor ce s-au ocupat de revistă, mult succes, să se tipărească cât
mai multe numere şi să nu rămână uitată niciodată.
Gîrbaci Mihaela, clasa IX A: Este foarte emoţionant că în şcoala noastră a
avut loc un moment deosebit la sfârşitul lunii noiembrie. Faptul că avem şi noi
o revistă a şcolii mă încântă şi mă bucură enorm de mult. A fost nevoie de mult
efort şi multă muncă în fiecare zi ;domnul profesor ne ţinea la curent cu revista şi
era foarte bucuros. Când am avut onoarea să ţin pentru prima dată revista în mână
am fost cuprinsă de mari emoţii. Am avut plăcerea să citesc toate paginile, filă
cu filă şi nu mă aşteptam să fie aşa de frumoasă. Părinţii mei au fost impresionaţi
de toate cele ce au fost în revistă. Mi-a făcut plăcere foarte mult articolul elevei
Corega Oana, din clasa a X-a A, profil informatică. Să fie într-un ceas bun!
Cocoşatu Maria, clasa IX A: Impresia cea mai de seamă la această revistă
este şi faptul că prin ea noi putem să reflectăm mai mult asupra viitorului nostru
căutând să ne convingem de faptul că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place;
meseria pe care doreşti, să o practici cu interes din partea ta, căci numai aşa vei
primi răsplata aşa cum ne spune proverbul; “După muncă şi răsplată”. Aş dori
în numărul următor să se redacteze şi întâmplări din viaţa elevilor care au dat
dovadă de indisciplină în cadrul liceului. Ţinând seama că se apropie sărbătorile
de iarnă, Crăciunul, Anul Nou, aş dori ca să fie redactate colinde culese de la
bătrânii satelor cât şi compuse de elevii din cadrul liceului. .
Purdescu Camelia, clasa IX B: încă de la început de când am zărit această
revistă mi-am dat seama că este ceva special. De îndată ce-am citit-o am rămas
foarte impresionată de munca depusă şi răbdarea avută. Trecerea prin timp a
36
liceului nostru se identifică în mod necesar, cu drumul lung şi sinuos al generaţiilor
de dascăli şi elevi gorjeni, animaţi permanent de flacăra vie a dragostei de carte
şi de neam. Figuri luminoase de dascăli s-au perindat la catedră în perioada
interbelică. Climatul şcolar deseori cu tendinţe de austeritate asigură obţinerea
de rezultate remarcabile. Cele 29 de pagini ale revistei “Murmurul Jilţului” m-au
impresionat în acest număr, dar sper cu multă încredere că şi cel de-al doilea
număr al revistei va fi la fel de important ca acest număr. M-au impresionat mult
şi aceşti elevi care au scris poezii şi alte lucruri interesante. Eu aş fi vrut şi eu să
îmi spun câteva păreri în acest număr al revistei, dar nu am avut curajul să spun.
Sper şi am ambiţia să public şi eu în numărul viitor o mică poezie la care “m-am
căznit” o perioadă.
Guriţoiu Nicolae, clasa XI D: Este o revistă nouă, deoarece este publicată în
timp record în mai puţin de o lună. În numărul 2 al revistei “Murmurul Jilţului”,
aş dori să apară şi unele date despre faimosul DJ BOBO. Dar nu numai aceste
date cât şi despre unele persoane politice cum ar fi: Emil Constantinescu, Nicolae
Văcăroiu, Ion Iliescu, etc. Eu cred că este o revistă ca orice altă revistă, dar în
inima şcolii noastre rămâne ca o revistă de neuitat pentru că este prima revistă a
şcolii.
Trotea Ramona Vasilica, clasa XI D: Eu am o părere foarte bună despre această
revistă. M-aş bucura foarte mult dacă în această revistă s-ar publica lunar, dacă
ar fi mai mare, dacă mai mulţi elevi ar concura între ei cu articole, cu poezii,
dacă s-ar scrie despre geografie, istorie, etc. Vă mulţumesc foarte mult domnule
profesor pentru că ne-aţi acordat şansa de a ne spune părerile şi sugestiile noastre
despre revistă.
Mocanu Cătălina, clasa XI D: Revista “Murmurul Jilţului”, concepută de
elevii liceului nostru, în care şi eu învăţ, a trezit un adevărat murmur atât în
instituţia de învăţâmânt, cât şi în întregul Mătăsari. Este unicul moment de vârf
de până acum trăit de liceul din Mătăsari. În această revistă foştii şi actualii
elevi ai liceului şi-au exprimat gândurile de viitor, de bucurie şi regret. Cu
bucurie pentru că păşesc într-un nou stagiu al vieţii, când cu greu poţi rezolva
ceea ce vrei şi cu regret pentru că se despart de viaţa de liceu, când totul le era
oferit de părinţi, datoria lor nefiind decât aceea de a învăţa la orele de curs pe
care şi le-au ales. În această revistă se descopăr noi talente ale elevilor, îşi pot
exprima deschis gândurile şi opiniile. Rubrica “Mozaic” în care sunt prezentate
perle din lucrările unor elevi, dă o notă de umor revistei. În rubrica “POESIS”
elevii fac publice compunerile lor pentru a arăta că, dacă vrei să faci ceva cu
adevărat, poţi. În rubrica “Din viaţa vedetelor”, din numărul 1 al revistei, s-a pus
accentul pe viaţa superstarului american Michael Jackson şi s-au făcut propuneri
pentru clasamentul în top, ceea ce le face plăcere tinerilor liceului. Revista este

37
perfectă, având în vedere că include şi poezie şi umor şi muzică. Toate rubricile
sunt interesante. În următoarele numere ale revistei mi-ar face plăcere să găsesc
rubrici care să vorbească despre istoria complexului Brâncuşi din Târgu-Jiu şi
viaţa solistului Peter Andrenuş.
Tudose Ionela, clasa XII B: în primul rând, vreau să spun că impresia mea nu
poate fi critică. Pentru ca această revistă să iese aşa cum este, cred că s-au depus
foarte multe eforturi. Vreau să încep cu titlul revistei “Murmurul Jilţului”, nu
cred că alt nume ar fi fost potrivit. Acest nume ne caracterizează pe noi, pe toţi
elevii acestei şcoli. Chiar dacă în acest număr au apărut articole mai mult legate
de română, asta nu înseamnă că numerele viitoare vor fi la fel. Sunt sigură, că în
şcoala asta sunt elevi care vor să-şi destăinuie gândurile şi care vor publica. Fiind
primul număr şi fiind publicat într-un timp aşa de scurt, este o revistă care merită
să fie citită şi lăudată. În ceea ce priveşte schimbarea conţinutului ei, asta nu o
pot face decât elevii acestei şcoli care vor publica diferite articole despre lucruri,
care ne privesc pe noi.
Duţă Camelia, clasa XII B: Pentru început vreau să spun că am fost foarte
impresionată când am citit această revistă. Nu poate să spună cineva că nu conţine
nimic interesant, din contră, toate talentele elevilor din acest liceu sunt cuprinse
în cele 29 de pagini de revistă. Trebuie să amintim contribuţia neîntreruptă a
domnului profesor de limba şi literatura română, Dădălău Dumitru, care dacă nu
s-ar fi implicat, nimic nu ar fi ieşit. Doresc ca numărul viitor al revistei să aibă cât
mai mulţi colaboratori.
Bălan Ionuţ, clasa XII B: Revista “Murmurul Jilţului” a apărut odată cu
aniversarea a 78 de ani de la “Unirea cea mare de la 1 Decembrie 1918”. Această
revistă a fost realizată de către un grup de elevi din liceu. Conţinutul acestei reviste
este bine alcătuit şi gândit de către realizatori. Grafica şi paginaţia sunt realizate
o parte de elevi, iar altă parte de tipografie. Singura parte proastă a revistei este
aceea că este lipsită de cuprins, sperând ca în numerele viitoare acest lucru să
nu mai fie tratat cu indiferenţă. Revista a fost răspândită în zonele limitrofe ale
Mătăsarului, pentru a se vedea că şi în Mătăsari se realizează ceva de valoare şi
frumos. Eu sunt încrezător în numerele viitoare ale revistei, dar şi în contribuţia
domnului profesor de limba şi literatura română, fără prezenţa dumnealui nimic
nu ar fi ieşit.
Purcel Adriana, clasa IX A: În cinstea zilei de 1 Decembrie, în liceul nostru
a avut loc un eveniment deosebit, a apărut revista “Murmurul Jilţului”, redactată
de un colectiv de elevi aflaţi sub îndrumarea domnului profesor de limba şi
literatura română. Pentru prima dată în această comună au fost tipărite gândurile
elevilor din liceul Mătăsari. Revista este educativă şi interesantă. Ca membru al
consiliului de redacţie am fost foarte mândră să mă număr printre redactori şi
38
sper ca domnul profesor să fie mândru de noi toţi chiar dacă în primul număr eu
nu am publicat niciun articol, dar am credinţa că ne va sprijini în permanenţă.
Sumarul se va diversifica şi colectivul de redacţie se va mări.
Popescu Sorin, clasa X B: încă de la început aş dori să spun că am fost foarte
nerăbdător când am auzit că liceul nostru va avea propria lui publicaţie, de la
început eram curios în privinţa titlului şi mă întrebam ce nume i se va da, iar
acum sunt convins că “Murmurul Jilţului” este cel mai potrivit, această revistă,
fiind unica publicaţie din această zonă. Pe când am deschis-o pentru prima oară
plin de emoţie şi curiozitate am descoperit că se poate compara şi chiar întrece
alte publicaţii similare, iar pentru primul număr, având în vedere că cei care au
publicat-o sunt începători pentru a spune că este o revistă foarte bună, care-i
reprezintă pe elevi şi idealurile lor. Revista a apărut în condiţii deosebite, dar
aceasta numai printr-o muncă uriaşă cum putem citi în prima pagină a acestei
reviste. Aş dori să spun că sunt de acord cu „Argumentul” acestei reviste şi să
spun că această revistă era necesară pentru a demonstra că şi în Mătăsari se învaţă
carte, că sunt elevi care se pot compara cu adevărat, cu orice alt elev din marile
licee ale ţării. Încă din pagina a patra putem observa că nici foştii absolvenţi nu
au uitat şcoala în care au învăţat chiar cei care au ajuns departe în viaţă. Aceştia
privesc şi acum cu respect liceul şi cadrele didactice care i-au învăţat de-a lungul
anilor, şi urează ani mulţi liceului şi revistei şi cred că această recunoştinţă va
dăinui mereu în sufletele lor. Cred cu siguranţă că revista aceasta ne reprezintă
pe noi, generaţiile de elevi care studiem în acest liceu, şi putem spune că orice
lucrare adevărată care merită, este publicată în revistă, aici aş dori să-i dau
dreptate Georgetei Copăcescu care spunea că fericirea depinde de fiecare din
noi şi că, fiecare acum la liceu trebuie să înţeleagă ce va deveni în viaţă. Acelaşi
lucru tratează şi Ramona Covaci, în articolul ei „Am 18 ani”, spunând că vârsta
de 18 ani este vârsta la care ai nevoie de cineva să-ţi dea un sfat, dar totuşi trebuie
să decizi singur, totul depinde de alegerea făcută. Întâlnim teme variate, de la
dragoste la teme filozofice în care se pune întrebarea “Ce fel de oameni suntem”.
Dragostea imposibilă este articolul intitulat astfel de Elena Ghiţan, în care
tratează o problemă foarte importantă la vârsta adolescenţei, dragostea. Şi acel
articol care ne arată “ce fel de oameni suntem?”, merită aprecierile noastre, iar
autoarea lui Corega Oana merită felicitări pentru articol cât şi pentru motto-ul ei
citat din marele Emil Cioran. Am putea oare să nu-i dăm dreptate Adelei Kovacs
care spune că liceul este “Sfârşit şi început de drum”, nu pentru că are dreptate.
Ne putem da seama de faptul că această revistă este foarte bună doar când privim
şi chiar numai la unul din articole având ca exemplu “Fericirea şi plăcerea” sau
doar citind poeziile publicate de Dobromirescu Alin, Oaie Marilena, Elena Valea
şi alţii. Aş dori să felicit colectivul de redactori pentru publicarea folclorului şi
a elementelor de etnografie locală. Revista este amuzantă, interesantă şi merită
toate laudele noastre şi o urare de “La mulţi ani!” şi cât mai multe numere.
39
 PROFESOR Doru Ţogoe - Director al Şcolii Generale de 8 ani Raci, Comuna
Negomir, Judeţul Gorj:Domnule Profesor, ideea tipăririi unei reviste a liceului
Mătăsari este genială, cinste dumneavoastră în coordonarea activităţii acesteia,
mă bucur mult că numărul de început are un conţinut bogat în care contribuţia
elevilor este majoră, .Dezvoltarea temelor tratate în cuprins şi conţinutul lor
ştiinţific este lăudabil. Aş dori ca în numerele viitoare să scrie mai mult elevii şi
să solicitaţi anumite materiale şi de la colaboratorii de la şcolile anexate liceului
Mătăsari. Încă o dată apreciez în modul sincer efortul pe care l-aţi făcut pentru
a da viaţă ideii ce v-a frământat de mult timp. Urez revistei “Murmurul Jilţului”
să dăinuie ani mulţi, să cuprindă în paginile sale gândurile şi ideile elevilor şi a
dascălilor de pe Valea Jilţului.

PROFESOR Ana Goşea - Director, Şcoala Corobăi Domnule profesor, ştiut

este că lucrurile bune şi frumoase nu au nevoie să fie lăudate. Se recomandă
singure. Am constatat acest lucru citind primul număr al revistei liceului Mătăsari,
revistă apărută prin grija dumneavoastră. Vă mulţumesc că ne-aţi considerat
printre prietenii dumneavoastră, şi ai liceului dumneavoastră şi ne-aţi trimis
numărul inaugural. Nu fac risipă de amabilităţi dar m-am bucurat. Nu e puţin
lucru, nu e uşor să realizezi apariţia unei reviste aşa că aplaudăm ideea, apreciem
efortul şi priceperea şi vă felicităm sincer pe dumneavoastră, pe cei care v-au fost
alături şi au făcut posibilă realizarea ideii dumneavoastră, precum şi pe elevii
dumneavoastră, autorii conţinutului revistei. Prezentarea grafică, după părerea
mea excepţională, conţinutul bogat şi variat au făcut ca primul număr al revistei
să deschidă larg porţile pentru următoarele. Izvorăsc dintre paginile “Murmurul
Jilţului” sentimente puternice, gânduri profunde, frământări lăuntrice - uneori
insuficiente fondate şi nu prea lămurite, precum problema tinerilor singuratici.
Nu am în faţă revista - am împrumutat-o şi nu mi-a fost încă restituită - dar am
păstrat în minte faptul că am citit acolo câteva poezii cum demult n-am citit,
nici prin revistele consacrate, în care publică autori ce şi-au căpătat deja numele
de poeţi. În dialogul imaginar înjghebat cu liceenii care au reuşit să-şi exprime
ceea ce gândesc şi ceea ce simt în versuri, fie în proza bună, le-am zis şi eu,
precum MARELE DOMN într-ale scrisului, Mihail Sadoveanu, “Brava, băieţi!”.
Repet: felicitări, domnule profesor, şi să ne picure cât mai des în minte şi în suflet
“Murmurul Jilţului” dumneavoastră. La mulţi ani!
Viţalariu Lenuţa, clasa XII A: După părerea mea revista şcolii este o revistă
foarte bună, cu un sumar interesant. Mi se pare importantă prin rubrica lui
Alin Dobromirescu, elev care iubind credinţa în Dumnezeu vrea să-1 readucă
în imaginaţia cititorului prin frumoasele sale poezii. Nu aş vrea să fiu înţeleasă
greşit, că nu mi-ar place celelalte rubrici. Nu aş putea spune că poeziile elevilor
despre şcoală, iubire, nu ar fi interesante dar în această lume uitată de Dumnezeu
cred că ar trebui ca cineva să-1 readucă în imaginaţia cititorului prin anumite
40
poezii, citate, paragrafe, etc.
Purcel Teodora Oana, clasa VII B:Reprezentând gândirea, zbuciumul, pasiunile
şi nevoia de exprimare a elevilor de la GSIM Mătăsari, revista “Murmurul Jilţului”,
impresionează cititorii prin claritatea, simplitatea şi gingăşia de exprimare a celor
ce au semnat articolele. Mă alătur şi eu celor ce au dorit să arate că şi la GSIM
Mătăsari sunt elevi buni pe care şi i-ar dori orice şcoală din judeţ sau din afară
şi care încearcă prin poezii, proză, glume sau alte modalităţi de exprimare să
transmită sentimentele, idealuri de viaţă ce ne caracterizează pe noi tinerii din
România de azi.
Toader Ionela, clasa I D: Revista “Murmurul Jilţului” este o revistă interesantă
scrisă de elevi talentaţi care au muncit din greu să o realizeze. Pe lângă temele
pe care le are, care sunt foarte bune, aş vrea să mai cuprindă şi altele, legate
de traduceri din şi în engleză, franceză, diferite jocuri logice. Urez revistei
“Murmurul Jilţului”, o viaţă lungă şi aştept cu nerăbdare numărul viitor.
Boceanu Dumitru, clasa XII A: Caut cuvinte atât de frumoase şi atât de
înţelepte care să spună ceva şi acest ceva este acest fapt împlinit dar nu găsesc sau
chiar dacă găsesc sunt mici sau sunt slabe, adică nu se ridică la valoarea acestui
fapt împlinit, la această revistă pe care sub îndemnul dumneavoastră, sub spiritul
creator pe care îl aveţi a putut să ducă la bun sfârşit. Da, aveţi dreptate când aţi
spus să ne bucurăm că trăim un moment unic al vieţii noastre, o mare cinste că,
în şcoala în care învăţăm se pot face asemenea lucruri, că, în şcoala în care sunt
elev ies asemenea realizări, creaţii de mare impresie. Nimic nu-i uşor să realizezi
ceva şi mai ales fără muncă, fără răbdare, fără pricepere, dacă nu vrei cu adevărat
să faci ceva trebuie depus mult efort cum s-a pus la această revistă la care la urma
urmei a ieşit o lucrare frumoasă care m-a fascinat. Temele sunt foarte utile pentru
noi, pentru adolescenţa noastră şi mai ales pentru viaţa care de acum înainte îşi
desface cărările pline de mistere şi recunoaştere. Fiecare am trăit pentru un ideal
pe care cu multă muncă îl poate atinge. Degeaba înşirăm cuvinte de laudă doar de
dragul de a ne afla în treabă, dacă aceste cuvinte nu sunt sincere şi nu sunt spuse
din suflet dacă această revistă nu te-a fascinat înseamnă că facem umbră degeaba
pământului sau noi suntem străini de viaţă. Cred în această revistă că va dăinui
foarte mult timp.
Horceanu Marilena, clasa XII A: În aceasta revistă ne găsim gândurile noastre
de viitor, ce trebuie făcut pentru a avea o viaţă mai bună, liniştită, lipsită de griji
şi înainte de toate ce trebuie făcut pentru a ajunge cineva. Sper ca şi numărul
viitor să fie tot aşa de educativ cum a fost acesta şi să aibă tot aşa de multe teme
interesante. Aş sugera câteva rubrici care să trateze: - sfaturi pentru adolescenţi,
ştiaţi că..., modă, întâmplări din viaţa adolescenţilor, despre staruri, personalităţi
ale Gorjului, muzică.
41
 Sperlea Constantina, clasa XII A: După părerea mea, revista “Murmurul
Jilţului”, este foarte bună, şi foarte bine venită. Îmi pare bine, că toţi colegii mei,
care scriu poezii pot să şi le publice. Toate articolele sunt bune. M-a impresionat
foarte mult argumentul domnului diriginte, scrisoarea deschisă a lui Gureanu
Florinel, precum şi celelalte articole şi poezii. Sper ca şi numărul viitor să aibă în
cuprinsul său multe teme interesante şi frumoase.
Stăniloiu Vasile, clasa XII A:Revista”Murmurul Jilţului”, este o revistă foarte
bună, dar dacă este revista liceului ar trebui să cuprindă şi un capitol care să
cuprindă sinteze pentru bacalaureat, admiteri în facultate. Ar trebui să cuprindă o
rubrică sportivă (când o să înceapă campionatele sportive ale liceului), o rubrică
în care să fie prezentat fiecare scriitor din literatura noastră.
Dragotoiu Ramona, clasa XII A: De-abia aşteptam ziua de vineri ca să văd cum
este revista “Murmurul Jilţului”, făcută de colegele mele Copăcescu Geta, Kovacs
Adela, Covaci Ramona, precum şi Ghiţan Elena, Radu Cristian, Corega Oana,
Dobromirescu Alin şi ceilalţi. Impresia mea despre revista liceului “Murmurul
Jilţului” este foarte bună. Această revistă are un număr foarte interesant şi m-a
impresionat foarte mult. Spre deosebire de alte reviste, la apariţia primului număr
are multe teme interesante şi foarte frumoase, precum ar fi acel argument urmat
de scrisoarea deschisă a lui Gureanu Florinel şi urmate de celelalte pagini cu setea
de absolut, dragoste imposibilă, am 18 ani, sfârşit şi început de drum, poezii. Este
bine venită în revista liceului şi rubrica intitulată folclor, despre obiceiuri şi datini
din împrejurimile comunei noastre. Numărul următor al revistei sper să fie mai
mare ca volum să aibă în paginile ei mai multe teme despre matematică, fizică,
chimie, geografie, despre tot ceea ce se întâmplă în liceul Mătăsari. Am dori
să citim interviuri luate domnilor directori din întreprinderile Jilţului, precum
şi domnului director Dădălău Ion, despre liceul Mătăsari, convorbiri cu elevii,
legate de modă, muzică, sport, folclor, etc.
Radu lonela, clasa XII A; Impresia mea despre această revistă este foarte
bună. Cuprinde atât proză cât şi versuri foarte frumoase.În ziua când am auzit că
revista a fost adusă în şcoală, o curiozitate foarte mare pusese stăpânire pe mine.
Abia aşteptam să o răsfoiesc să văd ce cuprinde. Când am primit-o mi-au plăcut
foarte mult articolele colegilor mele şi poeziile compuse de ceilalţi membrii
ai redacţiei revistei. Pentru viitor pe lângă cea mai mare parte a sumarului din
numărul unu aş sugera un articol despre fiecare scriitor român sau chiar universal.
De asemenea un articol despre modă, interviuri cu elevii sau profesorii liceului,
o rubrică despre problemele elevilor.
Taman Cosmin, clasa XII A: Revista “Murmurul Jilţului” este o revistă
deschizătoare de drumuri pentru elevii dornici să se afirme. Ar trebui să se ia un
interviu mai multor cadre didactice, domnului director, despre apariţia revistei şi
42
impresiile lor despre ea. Necesar ar fi şi o istorisire a liceului de la fondarea lui
până astăzi. Revista este un mod de a ne expune gândurile, părerile noastre aşa
cum le gândim noi.
Popescu Claudia, clasa VII B: Lansarea acestei reviste cred că a însemnat
încă o realizare în viaţa celor care au publicat-o, dar şi a noastră, a cititorilor.
După părerea mea, revista este un lucru necesar. Ea cuprinde amănunte din toate
domeniile şi pentru că este revista şcolii, elevii îşi pot exprima în mod direct
gândurile şi dorinţele. Primul număr al revistei este cât se poate de complet
şi înţeles de toţi elevii. În viitor aş vrea ca această revistă să fie tot atât de
cuprinzătoare şi bineînţeles să dezvolte teme diferite, să cuprindă articole cu cele
mai importante evenimente petrecute în istoria românilor şi a altor popoare. Să
vorbească despre viaţa scriitorilor români, dar în mod special doresc să se scrie
despre şcoala noastră (succese) şi despre întâmplările cu rol mai important din
trecutul acestuia. Cred că toţi elevii şi părinţii pot citi cu plăcere revista deoarece
aceasta este, după cum am spus, un lucru util şi frumos care ne ajută să ne
îmbogăţim cultura generală.
Buză Vasile, clasa XI D: Această revistă este cea mai mare realizare făcută
vreodată în şcoala noastră. Ştiu că s-a făcut mari eforturi şi cred că dacă nu era
domnul profesor, această revistă nu ar fi fost posibilă şi ţin pe această cale să-i
mulţumesc foarte mult, pentru tipărirea revistei. Articolele din primul număr sunt
interesante şi plăcute. Aş vrea ca în următoarele numere să apară şi un articole
despre satul Ohaba, să ştiu cum a luat naştere de unde provine. Această revistă îşi
merită preţul. Aştept cu nerăbdare următoarele numere.
Zelin Loredana, clasa XI D: In liceul din comuna Mătăsari, elevii claselor
IX, X, XI, XII, împreună cu domnul profesor de limba şi literatura română au
tipărit revista “Murmurul Jilţului”. M-a impresionat cel mai mult articolul elevei
Covaci Ramona şi poeziile elevului din clasa a XI-a elevul Dobromirescu Alin.
Este prima revistă tipărită pentru liceul nostru şi aştept cu nerăbdare, numărul
următor.

Cu puţin timp în urma am primit la redacţie al treilea număr al revistei şcolare

“Murmurul Jilţului” - care continuă să ţină nestinsă flacăra publicistică în ţinutul
Jiului de Sus.
Felicităm, chiar de la început, colectivul de profesori şi elevi de la Grupul
Şcolar Industrial Minier Mătăsari care a reuşit publicarea unei reviste de mare
ţinută în momente destul de grele pentru presă şi cultură, în general.
Ca de fiecare dată când ne aflăm în faţa unor comori de simţire de suflet, mai
ales în faţa trăirilor adolescentine care - găsesc ecoul în paginile acestei reviste -
suntem convinşi că tezaurul gorjenesc nu va pieri nicicând.
Vă prezentăm câteva din titlurile minunatelor articole apărute, lăsându-vă
43
dumneavoastră plăcerea de a le parcurge:
Elixirul vieţii (Elena Ghiţan), Mătăsari – file de monografie (material
scris în 1962 de
învăţătorul şi profesorul multor generaţii, Constantin Tănăsoiu). Documente
de moşneni (material prezentat de preot C. Purdescu – parohia Brădet), Bolboşi -
file de monografie (prof. Creţan Polixenie - dir. şcolii generale Bolboşi). Despre
ţinuturile Jilţurilor (Vlad Nicolae – învăţător pensionar - Drăgoteşti), Seralistul
de Mătăsari trebuie sa confirme... (Adrian Enache, clasa a XI-a seral), Datini
şi obiceiuri de Florii şi Paşti din satul Runcurel, Mătăsari, judeţul Gorj (Geta
Buzărin - clasa a XI-a A), Comisia metodică a învăţătorilor - principala cale de
perfecţionare a cadrelor didactice (colectivul responsabililor comisiilor metodice a
învăţătorilor din GSIM Mătăsari), Cum preţuiesc munca părinţilor şi a profesorilor
mei? (prof. Pârvulescu Nicolae, diriginte clasa a XI-a A), EUROTOP, Rebus,
glume, graficele concursului de admitere în licee etc.
Revista “Murmurul Jilţului” este tipărită sub auspiciile Fundaţiei cultural-
ştiinţifice “Murmurul Jilţului” organism constituit în 17 februarie 1997, în comuna
Mătăsari. Preşedintele Fundaţiei a fost ales domnul Dumitru Dădălău, profesor de
limba şi literatura română, membri fondatori fiind redactorii publicaţiei şi prof.
Floarea Dădălău şi Ion Dădălău (director grup şcolar Matăsari).
Spicuind din Statutul Fundaţiei observăm că obiectul ei îl constituie organizarea
şi desfăşurarea unor ample programe în plan cultural şi ştiinţific. În acest sens
Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte: lărgirea orizontului cultural ştiinţific
al elevilor, educaţia acestora prin formarea şi perfecţionarea deprinderilor de
a elabora lucrări independente, creaţii originale, a gustului pentru frumos, a
spiritului critic, editarea trimestrială a unor cărţi, foi volante, pliante, materiale
audio-vizuale sau a altor producţii culturale, stimularea primilor trei elevi care
vor obţine media peste 9,50 prin trimiterea gratuită în vacanţă de vară într-o
tabără şcolară etc.
Pot deveni membrii ai Fundaţiei toţi elevii şi cadrele didactice din Grupul
Şcolar, alte persoane de naţionalitate română sau străină care aderă la programul
şi statutul acesteia, au activitate constantă şi manifestă interes şi pasiune pentru
unul din domeniile de activitate ce intră în sfera de preocupare a Fundaţiei.
Tot în coloanele revistei “Murmurul Jilţului”veţi găsi statutul şi hotărârea
de înfiinţare a Fundaţiei. Am lăsat pentru sfârşit pe cei care au avut plăcerea şi
amabilitatea de a adera în paginile revistei gânduri frumoase despre cei care au
plămădit-o cu entuziasmul şi imaginaţia adolescenţei. Dintre aceştia îi enumerăm
pe: dr. Doru V Fometescu, I. Tarbac (jurnalist) prof. Gh. Dănescu, Insp. şcolar
Mircea Dănescu, Robert Rehner - elev în Germania.
Nu în ultimul rând apreciem şi sprijinul pe care F.S.M. Jilţ l-a acordat în
tipărirea revistei, sperând că gestul nu va rămâne singular. Aşteptăm cu interes
următorul număr al revistei.
44
 Felicitări elevilor redactori şi profesorilor coordonatori şi “La mai multe
numere!”.
Minerva
Curierul Minier nr. 215, 8-21 mai 1997

NE SCRIU PRIMARII

A apărut cel de-al treilea număr al revistei şcolare “Murmurul Jilţului”, editată
de cadrele didactice şi elevii Liceului Industrial Mătăsari. Prin rubricile sale,
variate ca tematică şi stil de abordare publicistică, revista contribuie la stimularea
activităţii educativ-creatoare a elevilor.
Fie ca această publicaţie să aibă un drum cât mai lung, spre binele şi mândria
celor care au conceput-o şi o realizează, un merit cu totul aparte avându-l
profesorul de limba română Dumitru Dădălău.
Iată şi câteva versuri care promit, puternic ancorate în mirajul acestor locuri:
„Un
murmur fin s-aude azi prin văi,/E-un murmur vesel din suflet de flăcăi./Un
murmur ce puternic va vibra,/Nu azi, nu mâine, ci... peste ani, cândva”.
Având convingerea că voi fi bine înţeles, propun ca această interesantă
revistă şcolară să se numească “Murmurul Jilţurilor” şi nu... Jilţului, deoarece la
elaborarea ei contribuie elevi şi cadre didactice de pe toate cele 7 văi ale Jilţurilor.
Nicolae Căpitănescu, primarul comunei Slivileşti.
Gorjeanul nr. 2109, joi 8 mai 1997

Ghiţan Elena,
redactor şef al revistei “Murmurul Jilţului”
...Ce teamă, ce nelinişte, câte zbuciumări sufleteşti am avut la început! Apoi
treptat - treptat, sufletele ni s-au liniştit de o mulţumire aducătoare de lumină şi
speranţă.
Trecând peste toate obstacolele care ne-au ieşit în cale, am reuşit în cele din
urmă să ne atingem ţelul urmărit de atâţia ani. lată-ne ajunşi la cel de-al treilea
număr al revistei noastre “Murmurul Jilţului”, care pe zi ce trece devine tot mai
cunoscută şi iubită, depăşind chiar şi hotarele patriei.
Această meritoasă realizare este rodul unei munci continue, unei ambiţii
înverşunate şi totodată rodul dragostei de frumos, de nou, de artistic.
Gândurile noastre însă, tind spre înălţimi necontenit..., şi astfel s-a născut
ideea înfiinţării unei fundaţii cultural-ştiinţifice cu acelaşi nume ca şi al revistei
- “Murmurul Jilţului”.
Dintr-o iubire pură pentru tot ceea ce-i frumos şi valoros, s-a născut această
fundaţie, îmi amintesc emoţia aceea neînţeleasa din ziua de 17 februarie 1997,
când domnul profesor Dădălău Dumitru ne-a chemat la dânsul şi ne-a spus,
45
cu inima şi vocea palpitând, că astăzi vom trăi o zi istorică. Curioşi, temători,
încercam a ne da seama despre ce ar fi vorba.Însă când domnul profesor ne-a
spus că vom fi membrii fondatori ai fundaţiei “Murmurul Jilţului”, ne întrebam în
sinea noastră ce a vrut să spună, ce vom face... Atunci nu înţelegeam ce presupune
acest cuvânt “fundaţie”.
Domnul profesor pregătise totul în secret, voind şi reuşind să ne facă cel
mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi vreodată. Ne-a arătat şi explicat
statutul publicat în nr. 3 al revistei, calitatea de membru fondator şi apoi ne-am
pus semnătura, ca o pecete peste timp, pe actul înălţării noastre, Totul a fost ca o
ceremonie de logodnă, noi toţi logodindu-ne cu creaţia, cu munca şi talentul.
A urmat apoi alegerea preşedintelui fundaţiei. Dar cine ar fi putut îndeplini
mai bine aceasta funcţie decât omul care a pus atâta suflet, atâta dăruire şi spirit
de sacrificiu pentru existenţa acestei fundaţii, cel care ne-a stimulat dintotdeauna
spre visuri măreţe?
Astfel, a fost ales în unanimitate domnul prof. Dumitru Dădălău, ce s-a dovedit
a fi într-o viaţă presărată cu spini, cu flori, permanent un deschizător de drumuri,
un îndemnător al ştiinţei.
Fundaţia “Murmurul Jilţului” ce are ca principale obiective; stimularea
interesului pentru cercetarea ştiinţifică, lărgimea orizontului cultural - ştiinţific al
elevilor, educaţia artistică a acestora, editarea trimestrială a unei reviste cultural-
şcolare etc., va rămâne peste veacuri o mărturie ce va grăi cuvinte pătrunzătoare
despre acest colţ de ţară, despre acest ţinut al Gorjului. Pentru ca aceste obiective
să fie duse la îndeplinire, spiritul şi sufletul, mintea şi braţele noastre vor trebui
să se dovedească a fi neobosite.
Vă mulţumim domnule preşedinte pentru fericirea pe care ne-aţi presărat-o în
inimi, sperând că nu vă vom dezamăgi prin activitatea noastră.
Iar tu,
Zeiţă a sufletelor noastre
Pe culmi măreţe să ne duci
Să fii luceafăr printre astre
Fundaţie cu aripi lungi!
Ştiam că nr. 3 al revistei va fi ceva deosebit şi aşteptam cu nerăbdare ziua-n
care am s-o răsfoiesc. Însă, cuprinsul atât de variat a depăşit cu mult aşteptările.
Revista cuprinde articole şi poezii create de elevii şcolii, precum şi de domnii
profesori, variante de subiecte pentru admiterea în liceu şi facultate, documentare
istorice de o deosebită valoare, monografii despre ţinuturile Jilţului, acoperind
întreaga arie de domenii. M-a impresionat în mod profund statutul fundaţiei pe
care un om cu inima de aur a creat-o ca pe o mărturie peste timp despre Mătăsarii
Gorjului.
Eu cred că acest număr şi-a pus amprenta asupra moralei, spiritului,
comportamentului şi concepţiei elevilor.
46
 Am cunoscut lucruri inedite, dându-ne seama câtă trudă s-a depus pentru
realizarea unei astfel de reviste. M-a bucurat nespus faptul că am devenit
cunoscuţi şi peste hotarele patriei,stârnind admiraţie şi respect. Ne simţim mai
buni, mai spirituali, mai pregătiţi ca oricând să înfruntăm piedicile vieţii şi să ne
atingem idealul.
Acum mai mult ca niciodată trebuie să fim uniţi pentru ca împreună, prin
munca depusă, să ajungem cât mai sus.
Această revistă are menirea de a ne da aripi spre univers, spre creaţie, spre
ştiinţă.
Subiectele şi indicaţiile pentru facultăţile pe care le vom urma după absolvirea
liceului au
constituit în acest număr un capitol interesant, absorbit de liceeni cu interes.
Numărul 3 al revistei “Murmurul Jilţului” a fost şi este o revistă pentru elevi
şi pentru
profesori, pentru cei tineri şi pentru cei în vârstă, o revistă pentru toate gusturile
iubitoare de valoare şi frumos.
Fiecare am descoperit în acest număr lucruri ce ne-au captat atenţia,
dezvăluindu-ne eficienţa acestei publicaţii.
Este cea mai complexă revistă, ce acoperă deplin şi reliefează caracterul ei
cultural-ştiinţific.

Alin Dobromirescu, redactor şef adjunct

...Iată că spaţiul pur cultural al Gorjului nostru strămoşesc este brăzdat de o
nouă mărturie a dorinţei de desăvârşire a esteticii spirituale, de un nou pas spre
cultivarea “neastâmpărului din fire”, de un binecuvântat amnar; Fundaţia cultural
- ştiinţifică “Murmurul Jilţului”.
...Iată că, în locul unde nu s-a întâmplat nimic, începe sa se întâmple câte ceva,
binecuvântate focuri de artificii răzbat prin ceaţa nepătrunsului spre luminarea
zărilor celeste, spre înfrumuseţarea frumosului, spre înmugurirea lăuntricelor
latente.
Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul Jilţului” ia naştere între spaţiile văii
Jilţului şi implicit în comuna Mătăsari - chintesenţă a manifestărilor de pe aceste
meleaguri, dorindu-se a fi amplu izvor peste timpuri a unor stări fecunde în aceste
locuri, a unor fremătări şi preocupări lăuntrice în materie de artă, cultură, ştiinţă,
contribuind totodată la desăvârşirea estetizării străbunului “Spiril creator”. Dacă
“săpăm” bine la rădăcina acestui cuvânt - “Fundaţie” - şi căutăm în hrănitoarele
dicţionare ale limbii române ne vom da seama fără îndoială ce se vrea a fi această
mare înfăptuire.
În dicţionare, termenul de “Fundaţie” este definit ca fiind temelie, bază a
unei construcţii, fundament. Lăsând intactă cealaltă variantă prin care “Fundaţia”
mai poate fi şi o instituţie cu caracter obştesc, să ne îndreptăm atenţia spre prima
47
definiţie: temelie, bază a unei construcţii, fundament! Dacă privim şi căutăm
să înţelegem cu mintea luciferică, cum spune Blaga, ni se va dezvălui oarecum
scopul mai sus menţionatei înfăptuiri. Cum cuvântul “Fundaţie” înseamnă
“temelie” tot la fel şi Fundaţia noastră, privită acum ca instituţie, este “temelie”
a unor viitoare, mult mai hrănitoare şi binecuvântate reuşite. Prin constituirea
acestei inedite “Fundaţii” se pune temelia unei construcţii trainice, de viitor, o
construcţie ce se vrea a fi promovarea culturii, artei, ştiinţei.
Urmărind doar scopuri nobile, această nouă şi cea mai mare reuşită a liceului
Mătăsari va funcţiona în spiritul stimulării frământărilor lăuntrice pentru fiecare
domeniu de activitate: literatură, istorie, geografie, matematică, fizică, chimie,
electrotehnică etc.
Acum, la sfârşitul actului împlinit, nu ne rămâne decât să salutăm prietenos
această
mirabilă înfăptuire şi să ne îndreptăm toate resursele lăuntrice, sufleteşti spre
atingerea nobilelor scopuri propuse.
Dragi prieteni de şcoală, chiar dacă nu ne dăm seama, ne manifestăm în mijlocul
unui miraj sferic ce a poposit asupra şcolii noastre, asupra acestor meleaguri. Să
nu- l îndepărtăm, să-i urăm drum lung Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, reuşită
în tot ceea ce întreprinde şi înfăptuirea a cât mai multor acte nobile, de suflet.
Dumnezeu să ne ajute!
•Ciutureanu Bebe, XII B
În ziua de 17 februarie 1997, se petrecea cel mai însemnat eveniment din istoria
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, la care am luat parte şi eu, împreună
cu cei doi redactori şefi şi anume constituirea “FUNDAŢIEI CULTURAL
ŞTILNŢIFICE - MURMURUL JILŢULUI, ceea ce se întâmpla în urmă cu 134
ani, când Titu Maiorescu şi alţi tineri intelectuali cu studii serioase, întemeiau la
laşi Societatea “Junimea”. Ca preşedinte al fundaţiei a fost ales prin unanimitate
de voturi domnul prof. Dădălău Dumitru.
Sunt mândru că fac parte din cei şapte membrii fondatori ai Fundaţiei şi după
cum este scris în actul de constituire al fundaţiei, demersul nostru se vrea o
confirmare peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de ţară, muncesc oameni
care manifestă pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă şi cultură.
Prin constituirea fundaţiei cultural ştiinţifice sper, şi sunt sigur, că prestigiul
liceului din Mătăsari se va mări şi nu vom mai fi trataţi inferiori faţă de celelalte
licee din Gorj şi chiar dintre Carpaţi la Dunăre, aşa cum îşi făceau impresia înainte
de această realizare.
Din păcate, odată cu terminarea cursurilor liceale, începând cu numărul viitor,
nu voi mai face parte din colectivul de redacţie al revistei “Murmurul Jilţului”,
dar urez putere de muncă şi idei cât mai multe colegilor mei din colectivul de
redacţie, şi voi rămâne un colaborator al fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul
Jilţului”.
48
 Mult succes în viitor!
Boceanu Dumitru, XII A;
Fundaţia “Murmurul Jilţului”, care a apărut,este o surpriză frumoasă de sfânta
sărbătoare de Paşti a tuturor elevilor, a profesorilor şi chiar a celorlalţi locuitori
din ţinutul carbonifer Mătăsari. La prima privire a nr. 3 al revistei “Murmurul
Jilţului”, am văzut cu deosebită mirare pe prima pagină scris cu litere mari
“Statutul Fundaţiei cultural - ştiinţifice - Murmurul Jilţului”, deoarece eram învăţat
să citesc cuvintele frumoase care deschideau revista, ale domnului meu diriginte
Dumitru Dădălău. Iniţial n-am, ştiut ce este cu această fundaţie, ce reprezintă ea,
dar după ce am citit obiectivele, planul său de lucru, mi-am dat seama că este o
treabă foarte serioasă §i are intenţii foarte bune pentru tinerii elevi însetaţi de
cunoaştere, de gustul afirmării.
După părerea mea Fundaţia “Murmurul Jilţului”, va constitui baza unor elevi
talentaţi pe calea afirmării care încet, încet vor ajunge la idealul dorit. Suntem cu
toţi la vârsta când visăm iar poezia în general şi literatura - ca şi celelalte domenii
- reprezintă un mod de evadare, o sete cât mai mare de cunoaştere. Meritul deplin
al dirigintelui meu Dumitru Dădălău s-a văzut cu adevărat când toţi membrii
fondatori l-au votat ca preşedinte deoarece are un talent înnăscut de a face lucruri
mari, onorabile, de care să se mândrească întregul liceu şi chiar Gorjul, pentru
că întotdeauna a avut un fel propriu al său să fie primul şi întotdeauna a reuşit
şi va reuşi. Urez mult succes fundaţiei, să aibă o continuitate cât mai lungă şi
membrilor fondatori să depună efortul şi priceperea la realizarea acestui ideal
care a fost greu de atins. Cu o revistă deosebită şi cu o fundaţie extraordinară
prestigiul liceului va creşte şi chiar prestigiul Mătăsarului.
Cred că dacă eu sunt la sfârşit de drum iar fundaţia la început de drum aşa cum
am crezut în revistă voi crede şi în fundaţie, că este ceva durabil şi va avea un
drum strălucit.

Stăniloiu Alin, XII A

Ca orice revistă bună ce se respectă şi vrea să-şi continue drumul,
“Murmurul Jilţului” are acum şi o “fundaţie” şi mai ales un preşedinte care să
stabilească structura organizatorică si atribuţiile celorlalţi membrii ai fundaţiei.
Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul Jilţului” ar trebui să pună în aplicare
art. IV/cap. II care urmăreşte colaborarea cu alte fundaţii sau uniuni de creaţie
din ţară §i mai ales din străinătate, ceea ce face ca revista noastră să se facă
cunoscută.
Deoarece patrimoniul este foarte mic, ar trebuie să se pună în contul fundaţiei
o sumă debani mai mare care să fie propusă de membrii fondatori.

Copăcescu Georgeta, Xn A

49
 După ce am citit Statutul Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”, am
rămas impresionată de toate lucrurile care ni se acordă nouă elevilor. Ce-şi poate
dori un tânăr mai mult decât atât?
Tot ceea ce există în Fundaţie este util pentru noi toţi, pentru adolescenţa noastră
şi sunt foarte mulţumită că Fundaţia îşi are spaţiul corespunzător desfăşurării
activităţii în localul Grupului Şcolar Mătăsari.
Dar totuşi cred că nu îşi au loc cuvintele de laudă, doar de dragul de a ne afla
în treabă, dacă aceste cuvinte nu le spunem din suflet şi daca acest număr III al
revistei “Murmurul Jilţului”, nu a fascinat cu acel început minunat în primele
pagini “Statutul Fundaţiei cultural-ştiinţifice Murmurul Jilţului”, înseamnă că noi
trăim degeaba pe acest pământ şi n-o să ştim niciodată ce dorim de la viaţă.
Mă bucur foarte mult că în urma voturilor, domnul diriginte a fost ales
preşedintele fundaţiei, deoarece dânsul este singurul om care a împlinit visul
tuturor, de a avea Fundaţia “Murmurul Jilţului”.
Acum, că sunt la sfârşit de drum şi începutul altui drum, le doresc redactorilor
acestei reviste să scrie numere cât mai frumoase, să impresioneze pe toţi cei care
vor citi revista, le doresc mult succes în continuare şi să depăşească numărul 100
pentru a demonstra că în Mătăsari sunt elevi inteligenţi.
Viţălariu Lenuţa Cătălina, XII A
0 realizare unică în această zonă e Fundaţia “Murmurul Jilţului”care
bineînţeles, cu munca şi efortul domnului profesor Dădălău Dumitru, a luat fiinţă.
Această realizare pentru mine e un lucru minor deoarece sunt doar venetic pe
aceste meleaguri, dar cred că pentru cei care au crescut şi s-au născut pe aceste
meleaguri e un lucru formidabil.
Nu numai fundaţia ar fi un lucru minunat pentru copiii acestor plaiuri dar şi
unele articole din revistă prin care generaţia de azi este informată cum au luat
fiinţă satele din împrejurimi, de unde vine denumirea lor şi multe altele.
Aş fi fost şi eu foarte mândră dacă aş citi într-o revistă a unei şcoli de pe
meleagurile natale articole despre întemeierea acelor locuri etc.
Aş dori că toate acestea să nu mi se ia în nume de rău dar totuşi sunt mândră că
citesc istoria unor locuri unde am avut şi momente fericite dar şi momente greu
de imaginat, momente care abia am putut trece peste ele, chiar mereu îmi vin în
minte, unul chiar pot spune că a fost pierderea tatălui meu.
Sunt mândră că cunosc unele istorisiri ale acestor zone, unele obiceiuri care
sunt foarte diferite de obiceiurile din zona din care vin.

Brebu Mirela, VII B

Felicitările mele pentru membrii din Fundaţia “Murmurul Jilţului”. Această
revistă este menită să ne aducă mult entuziasm deoarece la fiecare număr aşteptam
cu sufletul la gură să-i cunoaştem conţinutul. Revista şcolii ajută pe unii copii să-
şi descopere adevăratul talent, să-şi îmbunătăţească cunoştinţele

50
 În această şcoală vine un om sau mai bine zis, un domn profesor care mai
târziu vrea să ajungă “creatorul şcolii’, acest om s-a sacrificat mult pentru a ne
aduce, să vedem visul cu ochii “revista şcolii”, nu este uşor.
Revista constituie un conţinut de basm, de vis. Încă de la început, de când ai
luat o revistă în mâna, sunt sigură că eşti surprins de multe emoţii.
Deoarece suntem în gura văii Jilţului, îl felicit pe acela care a făcut acest titlu
şi s-a gândit nu numai la şcoală ci şi la natura pe care Eminescu o aprecia.

Fuiorea Anca, VII B

“Murmurul Jilţului” - o fundaţie şi o revistă nu doar frumoasă ci foarte
frumoasă, atrage atenţia majorităţii elevilor liceului din Mătăsari.
Faptul că această revistă a atras în liceul nostru multe personalităţi (Ion Popescu,
dr. Doru Fometescu etc.) şi că, concurează cu celelalte reviste şcolare din Gorj,
ne dovedeşte că nu este pe ultimul loc ci face parte din cele mai frumoase reviste
şcolare din judeţul Gorj. Pe măsură ce o răsfoieşti, deseori alte pagini interesante,
alte rubrici care te fascinează, dar cel mai important lucru este puterea sa de
exprimare.
Realizată cu greu, revista datorează totul domnului Dădălău Dumitru,
preşedintele Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, care a făcut tot posibilul să fie tipărită
şi apoi să fie cunoscută nu doar în ţara noastră ci chiar şi în Germania.
Un alt lucru important este acela că “Murmurul Jilţului” este scrisă de elevi de
toate vârstele, foşti elevi şi profesori.
Deşi multe persoane au criticat şi critică această revistă, ea le poate dovedi că
e foarte frumoasă, educativă.
Doresc ca revista “Murmurul Jilţului” să-şi continue apariţia şi să ajungă să
întreacă celelalte reviste şcolare din Gorj, pentru a fi mândri de această revistă,
de acest liceu şi de noi înşine.

Buzărin Geta, XI A
Un deosebit omagiu acord Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, pentru munca pe
care o depune, spre a aduce la lumină pe cei mai buni elevi, cei mai creativi şi cei
mai visători, care tind să ajungă undeva sus, pe treptele societăţii şi pe treptele
vieţii.
Fundaţia face multe sacrificii pentru ca noi, “tinerele speranţe” să ne formăm
o cultură şi un ideal măreţ.
Pentru acest fapt eu doresc să contribui la realizarea revistei în continuare şi să
aduc mulţumiri atât Fundaţiei, pentru efortul depus, cât şi celor apropiaţi mie. ‘
Orice om trăieşte cu speranţa că, undeva, cândva şi într-o bună zi să-şi poată
dezvălui cele mai bune calităţi cu care a fost hărăzit. Iată că, noi, încă de la o
vârstă foarte fragedă, avem aceasta şansă şi cred că toată lumea doreşte să facă
ceea ce a visat.
Un vis devine realitate doar dacă doreşti cu adevărat acest lucru. Nimeni nu
51
poate să pătrundă în intimitatea unui om pentru a-l face să renunţe la ceva ce
a dorit şi chiar dacă o face, visul sădit încă din copilărie nu poate fi niciodată
spulberat de nimic şi de nimeni.

Grama Ovidiu, XI A
De cum vei deschide revista “Murmurul Jilţului”, ajunsă la numărul trei al
existenţei sale, se constată - cu un mare interes şi nespusă bucurie - înfiinţarea
Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului’. Obiectivele prezentate vin ca o
completare în sprijinul revistei.
Acestea sunt cât se poate de serioase în ceea ce priveşte elevii cu talent care
ar putea deveni “talente pierdute”, dar prin acest intermediu îşi pot cultiva harul
cu care au fost înzestraţi şi puterea de creaţie de care dispun. Orice elev din
cadrul acestei instituii de învăţământ poate deveni artist în adevăratul sens al
cuvântului, în domeniul ales, atât pe plan cultural cât şi ştiinţific, iar rolul nostru,
rolul fundaţiei este acela de a-l descoperi şi a-l introduce în mediul ambiant.
Şi tot acest drum lung de afirmaţie ce este plătit scump cu multă muncă logică,
multă trudă şi sacrificii are un punct de plecare, care nu este altul decât de acolo,
de unde veghează zi şi noapte, cu trupul şi cu gândul, omul cel cu suflet nobil de
la catedră. Dacă drumul afirmării este greu?... nici nu ne-am îndoi de acest lucru
ce poate fi destul de evident, dar aceşti luptători ce aspiră la glorie pot întâmpina
toate obstacolele, mai mult sau mai puţin, de unul singur.
Deoarece elevul se află la început, trebuie foarte repede familiarizat cu munca
sa şi aceasta prin executarea unei punţi de legătură, de comunicare şi liberă
exprimare între “micul geniu” şi marii oameni angajaţi în acest “joc” de multă
vreme, şi care de-a lungul timpului au gustat din plăcerea pasiunii lor.
Sunt ferm convins că fundaţia îşi va urma obiectivele propuse şi va reuşi
să iniţieze în zbor, din când în când, câte un nou talent gorjean, făcându-ne să
spunem că şi-a îndeplinit rolul cu desăvârşire.

Spariu Alina, XI A
Cea mai mare bucurie a mea, venită odată cu sărbătorile Paştelui, a fost apariţia
celui de-al III-lea număr al revistei tuturor Jilţurilor din judeţul Gorj. Nu mă
aşteptam ca acest număr să fie atât de reuşit. În curând această revistă va duce
renumele liceului nostru în care învăţăm. Ceea ce a constituit punctul culminant
al revistei a fost statutul despre “Fundaţia Murmurul Jilţului”.
Acesta a luat fiinţă în temeiul legii 21/5 februarie 1924, cu modificările
din 1927, 1933, 1938, 1939 şi 1944. În spiritul generoaselor idealuri ce animă
tineretul şcolar, obiectul Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, îl constituie organizarea
şi desfăşurarea unor ample programe cultural-ştiinţifice.
Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte: stimularea interesului pentru
cercetarea literaturii române şi universale; lărgirea orizontului cultural-ştiinţific al
52
elevilor; editarea trimestrială a revistei liceului “Murmurul Jilţului”; organizarea
şi petrecerea timpului liber al elevilor în timpul anului şcolar, în vacanţă etc.
Patrimoniul Fundaţiei se compune din bunuri mobile şi imobile, mijloace
băneşti obţinute prin contribuţia membrilor Fundaţiei. În acest număr ceea ce m-a
impresionat cel mai mult au fost articolele legate de obiceiuri de înmormântare,
şi nu numai atât. Nu mă aşteptam ca în revista noastră să publice şi elevi din
străinătate. Eu cred că este un lucru bun ca în fiecare număr al revistei să apară
câte un articol sau chiar mai multe despre viaţa elevilor din alte ţări. Un merit
deosebit îl are colegul meu de clasă, Dobromirescu Alin pentru poeziile frumoase
şi articolele pe care le scrie.
Urez Fundaţiei cultura-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”’, mult succes în
continuare.

Giurescu Claudiu, XI A
Numărul trei al revistei “Murmurul Jilţului” a venit cu o înfăptuire inedită
în aceste meleaguri, cele şapte văi ale Jilţului: constituirea Fundaţiei cultural-
ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.
Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte să fie drumul spre porţile afirmării
talentelor, a căror descoperire, revista le-o conferă tuturor elevilor.
Se urmăreşte stimularea interesului elevilor pentru ştiinţă, cultură, artă. Elevii,
interesaţi de unul din domeniile cuprinse în obiectivul Fundaţiei, îşi pot cultiva
talentul, modela spiritul prin comuniune spirituală.
Nu credeam că în şcoala în care învăţ să funcţioneze o fundaţie, instituţie cu
scop nobil, menită să dea roade de bună credinţă.
În concluzie, sper ca Fundaţia să-şi atingă idealurile propuse, modelarea
sufletelor şi ridicarea prestigiului acestei şcoli, acestor meleaguri.
Doresc Fundaţiei “Murmurul Jilţului” înfăptuiri inedite, drum lung şi
întreprinderea a cât mai multe acte nobile.

Covrig Liliana, XII B

Prin această “Fundaţie” putem demonstra că în Liceul Mătăsari se face carte
şi nu se vine la şcoala de dragul de a veni. Colectivul de redacţie al revistei
merită felicitări pentru efortul depus la apariţia revistei dar mai ales la înfiinţarea
Fundaţiei cu care putem arăta că această revistă reflectă perfect preocupările
elevilor din liceul Mătăsari.
Urez revistei “Murmurul Jilţului”” mult succes în viitor şi cât mai multe păreri
ale elevilor şi profesorilor.

Racoceanu Cristinel Ovidiu, XI A

În primul rând aş vrea să mulţumesc profesorului nostru de limba şi literatura
română cât şi colectivului de redacţie pentru efortul care l-au depus spre a putea
53
apărea această revistă a liceului, “Murmurul Jilţului”, ajunsă acum în al treilea
număr, pentru munca depusă cu multă sudoare spre a îndeplini acest vis ajuns
realitate.
Fundaţia cultural ştiinţifică “Murmurul Jilţului” este persoană juridică de drept
privat cu caracter nepatrimonial.
În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectivul Fundaţiei
“Murmurul Jilţului” îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe
în plan cultural şi ştiinţific.
Fundaţia “Murmurul Jilţului”, urmăreşte stimularea interesului pentru
cercetarea literaturii române şi universale, a istoriei, fizicii, geografiei, chimiei, a
artelor plastice, informaticii etc.
Temele sunt foarte utile pentru noi, pentru adolescenţa noastră şi mai ales pentru
viaţa care, de acum înainte, îşi desface cărările pline de mistere şi necunoscute.
Fiecare trăim pentru un ideal pe care cu multă muncă îl putem atinge. Degeaba
înşirăm cuvinte de laudă doar de dragul de a ne afla în treabă, dacă aceste cuvinte
nu sunt sincere şi nu sunt spuse din suflet.Dacă această revistă nu ne-a fascinat
înseamnă că facem umbră degeaba pământului sau noi suntem străini de viaţă.
Cred în această revistă că va dăinui foarte mult.
Duţă Camelia, XH B
Este cineva care poate să spună că revista “Murmurul Jilţului’ nr. 3 nu conţine
nimic interesant? Nu. Toţi suntem mulţumiţi de conţinutul ei, în special eu. Mi-
am dat seama cât de mult înseamnă să ştiu câte ceva despre Mătăsari, comuna
în care locuiesc, despre satele din împrejurimi, locuri pe care le-am aflat citind
revista sau să descopăr noi talente ale elevilor din acest liceu.
în ziua de 17 februarie 1997 a luat fiinţă un mare eveniment din istoria Grupului
Şcolar Industrial Minier Mătăsari, şi anume, constituirea “Fundaţiei cultural-
ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.Demersul acestor fondatori se vrea o confirmare
peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de ţară, trăiesc şi muncesc oameni
care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă, cultură.
Aş vrea ca revista să conţină mai multe poezii. Elevii care termină liceul mai pot
cumpăra revista?

Bălan Ionuţ, XII B

În acest an 1997, în luna februarie, pe data de 17, se petrecea unul dintre
cele mai mari evenimente din istoria Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari,
eveniment la care au participat un colectiv de şapte membri, colectiv care a dat
viaţă “Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”. Prin înfiinţarea acestei
Fundaţii cultural-ştiinţifice valoarea liceului nostru va fi mai mare şi sper să nu
mai fim trataţi ca inferiori faţă de alte licee din Gorj dar şi din ţară.
În primul rând vreau să felicit “demersul” acestui colectiv. În acest “demers”
se vrea o confirmare peste puţin timp că şi aici în acest minunat colţ de ţară
54
trăiesc şi muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru
învăţământ, ştiinţă şi cultură.
Pentru apariţia acestei reviste, dar mai ales pentru înfiinţarea Fundaţiei merită
felicitări colectivul de redacţie, colectiv împreună cu preşedintele Fundaţiei,
domnul prof. Dădălău Dumitru, pentru efortul depus la apariţia acestor două
lucruri importante pentru acest liceu.
Urez revistei “Murmurul Jilţului”, să dureze ani mulţi, să prindă în conţinutul ei,
gândurile şi ideile elevilor şi profesorilor din această minunată Vale a Jilţului.

Corega Oana, X A
Fundaţia = fond construit pentru o activitate de interes obştesc, instituţie
creată din astfel de fonduri. Fundaţia, pentru noi elevii, reprezintă suportul
deasupra căruia noi trebuie să asamblăm o materie primă. Numai cu ajutorul
aceste “fundaţii” pot fi răsplătiţi acei care muncesc fără întrerupere şi care până la
apariţia acestei fundaţii nu beneficiau de nici un sejur, în nici o staţiune. Toţi elevii,
preocupaţi de literatură, geografie, chimie, artele plastice ş.a. prin intermediul
acestei fundaţii îşi pot mări orizontul de cunoaştere.
Mulţi dintre noi suntem interesaţi de cunoaşterea unor oameni de cultură,
noi cei uitaţi aici într-un colţ de lume, unde nu se aude decât murmurul Jilţului,
noi care nici nu visam, ca a noastră revista să aibă o fundaţie, care privită din
toate punctele de vedere, ne este benefică. Numai cu ajutorul revistei “Murmurul
Jilţului” am reuşit să descopăr cât de mult doream să aflu nu credeam că voi
descoperi vreodată, adică am descoperit totul de la moşi-strămoşi, de unde au
provenit o serie de nume, cum ar fi: Bolboşi, Ohaba şi în special numele comunei
Mătăsari de care nici nu bănuiam, că ar fi provenit de la numele unor simpli
viermi de mătase.
M-a impresionat enorm ceea ce ne-a mărturisit domnul Vlad despre ţinuturile
Jilţului, dar şi contribuţia strămoşilor noştri la cucerirea Independenţei României
cu tot ce au avut, de la bani, cereale până la bovine şi ovine.
Tot cu ajutorul acestui număr am avut prilejul să descopăr evenimentele
importante din viaţa omului, de la cele mai vesele şi cele mai triste, cum ar fi:
naşterea, botezul, cununia şi moartea.
Pentru cei interesaţi despre bacalaureat, facultăţi dar pentru cei care nu peste
mult timp vor deveni liceeni, acest număr al revistei le-a oferit posibilitatea să
descopere o serie de subiecte propuse la examene şi multe, multe alte lucruri
interesante.
Acestora, eu personal le doresc multă baftă, căci sunt sigură că au nevoie,
acel pas pe care urmează să-l facă, să fie atenţi unde-l fac, căci n-o să reuşească
niciodată să-l mai retragă.

55
 DREPTUL LA OPŢIUNE

„Comuna Mătăsari este aşezată – şi aici îl cităm pe profesorul Dumitru Dădălău,

un dascăl cum puţini are Gorjul astăzi, între Jiu şi Motru, între dealurile Bujorăscu,
Miculeşti, Bohorelu, Strâmba-Vulcan şi străbătut de la un capăt la altul de pârâul
Jilţ, care împreună cu alte şase râuleţe: Negomir-Baniu, Croici- Cojmăneşti-
Slivileşti -Bolboşi-Borăscu, Ştiucani-Miculeşti, Hobiţa-Covrigi-Ohaba formează
ţinutul Jilţurilor. Aici, în această vale, trăiesc din vremi demult oameni deosebiţi,
cu dragoste faţă de locurile natale, care au înfruntat şi au înfrânt greutăţi inerente
ale vieţii, au rămas şi au întemeiat gospodării şi au avut grijă să asigure un trai
mai bun urmaşilor lor. Pentru cei care cunosc această zonă, totul pare normal,
firesc, dar pentru cel care vine din afară reprezintă „locul unde nu s-a întâmplat
nimic”, un ţinut depărtat de civilizaţia oraşului, care nu prea are voie să aibă parte
de un trai mai bun, de o viaţă fericită. Însă nu-i aşa: JILŢUL este localitatea cu
un bazin carbonifer din care se extrage cea mai mare cantitate de cărbune din
zona Olteniei, cu multe unităţi economice, social-culturale şi de învăţământ, în
care există o populaţie de peste 15.000 locuitori veniţi din toate colţurile ţării de
la Botoşani la Oraviţa şi de la Constanţa la Bihor, care, împreună cu băştinaşii
formează un tot unitar. Aici, în această localitate minieră, funcţionează 6 grădiniţe
şi 3 şcoli primare, 2 generale şi deasupra lor se înalţă maiestuos, ca o „coloană a
infinitului” unica citadelă a învăţământului liceal gorjenesc din Valea Jilţurilor,
Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Aici, cu peste 15 ani în urmă, era o
mlaştină în care cântau broaştele, iar iarna era locul preferat al copiilor pentru a
se da pe gheaţă. Aici, acum, este un complex şcolar care a crescut an de an, în
zidurile căruia de la primul ţăruş şi până la acoperiş s-a folosit ca liant viaţa şi
tinereţea celor care slujesc pe ogorul său, cât şi a generaţiilor de absolvenţi”.
Reportajul de faţă, în care îndrăznim să demonstrăm necesitatea existenţei
unei instituţii de învăţământ preuniversitar cel puţin până în anul 2100, dacă nu
pentru tot viitorul, a identificat în ochii mătăsărenilor o nuanţă de patetism în a-şi
susţine cauza, pe care n-o considerăm pierdută. De ce? Pentru că dintr-o statistică
alcătuită pentru noi de doamna contabilă şefă Ana Purdescu rezultă clar că numai
la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, la data de 1 iunie 1997, efectivele
cuprindeau în învăţământul preşcolar: 225 elevi, în învăţământul primar, 483
elevi, în învăţământul gimnazial: 330 elevi, în învăţământul liceal: 482 elevi
(liceu, şcoală profesională, ucenici), iar şcolile aferente comunei Mătăsari şi toate
cele subordonate Centrului de Execuţie Bugetară Mătăsari, adunau şi ele cam
încă pe-atât (e vorba de şcolile din cătunele Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici
şi cele din comunele Dragoteşti, Slivileşti, Negomir, Bolboşi). Aşadar, o rezervă
de populaţie şcolară inepuizabilă, de care se ocupă, cu pasiune vizibilă, cu elan,
căruia-i zicem pur şi simplu civic pentru a nu cădea în retorismul fastidios, cu
56
profesionalism dublat mai mereu de vibraţia sufletească optimistă, de iubire, de
adevărată iubire umană, 102 cadre didactice numai la Grupul Şcolar Industrial
Minier Mătăsari şi alte 26 la şcolile aferente comunei Mătăsari, precum şi încă
111 în şcolile din cadrul Centru de Execuţie Mătăsari (Dragoteşti, Corobăi,
Trestioara, Slivileşti, Miculeşti, Cojmăneşti, Strâmtu, Şiacu, Tehomir, Ştiucani,
Negomir, Raci, Artanu, Orzu, Ursoaia, Bolboşi, Valea, Bălăceşti, Ohaba-Jiu).

Directorul Grupului Şcolar Industrial Minier

Mătăsari, profesorul Ion Gr. Dădălău,
este un excelent manager.

A dovedit că este omul potrivit la locul potrivit. Dacă-i facem mai jos portretul,
înseamnă nu că ne-am lăsat cumva învăluiţi ci pentru că l-am cunoscut în tainele
fiinţei sale şi in resorturile minţii sale înţelepte, echilibrate, ca şi în mecanismele
firii sale mândre şi perseverente, destoinice şi dârze, puternice şi devotate unei
idei până la capăt. Întrebându-l pe domnul lector universitar Ion Chiriac - să ne
amintim: fost inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj despre
domnul director Ion Gr. Dădălău,am primit numai propoziţii cu aprecieri la
superlativ, ale cărui calităţi pozitive şi un orb le poate vedea, darămite un văzător.
Doar un ins cu ceva diabolic în el i-ar face rău, aşa de dragul de-a comite răul, că,
altfel, cu greu i s-ar putea imputa greşeli la modul serios, adică anume comise. Dar
să nu alunecăm în subiectivitate, ci să apelăm la fapte: domnul Ion Gr. Dădălău
s-a născut la 17 noiembrie 1951 la Mătăsari, a absolvit la Universitatea din Cluj-
Napoca Facultatea de fizică în 1974 şi Facultatea de Tehnologie Chimică în 1981.
Deci, dublu licenţiat, nu i s-ar putea declina pregătirea intelectuală nici în ruptul
capului - şi nici aceea de specialitate.
Şi-a ţesut o reţea de relaţii absolut benefice învăţământului mătăsărean, din
1979 încoace de când funcţionează ca director. Prin munca lui s-a intrat 1a 17
noiembrie 1984 intr-un nou local, în cel vechi formându-se încă o şcoală generală
(Şcoala gimnazială nr. 2 Mătăsari).
În prezent, eforturile de îmbunătăţire a condiţiilor de învăţământ şi educaţie
continuă în acelaşi ritm debordant. Iarăşi ne raportăm la acţiunile întreprinse:
biblioteca grupului şcolar numără 11150 de volume, 1200 de cititori, laboratorul
de chimie are o anexă pentru şi cu materiale şi este prevăzut cu instalaţii de apă,
gaze, cu pupitru de comandă, recent prin grija Inspectoratului Şcolar Judeţean
Gorj aprovizionându-se substanţe chimice in valoare de130000 lei, întreg localul
se lambrisează cu scândură de brad (investiţie de 30 milioane lei). Elevii poartă
uniforme - model: sacou ori taior-grena şi pantalon, fustă bleumarin, cancelaria
profesorilor a fost suflată în stropan bob de orez, întreaga clădire fiind igienizată
şi zugrăvită din fonduri proprii, prin SC OSTRAMO SA. În trei clase s-a instalat
57
mobilier tip sufragerie, băncile fiind veritabile birouri de lucru, iar scaunele
întrecând toate aşteptările; la cabinetul română al profesorului Dumitru Dădălău,
prin strădania şi insistenţele acestuia s-a realizat o bibliotecă de 3000 de volume,
achiziţionate de elevi,fireşte pentru ei înşişi şi pentru fraţii lor mai mici, verişorii
lor, fiii lor, nepoţii lor ş.a.m.d.; laboratorul de fizică are şl el anexă plină cu
aparatură specifică şi cu dotarea didactică-pedagogică de rigoare, laboratorul de
biologie la fel (şi acesta posedând retroproiector, microscoape, mulaje, diastar,
diascol, truse de disecţie, diapozitive, atlase, cărţi, mese de faianţă,etc.), trei
cabinete tehnice (de electrotehnică, de mecanică, de exploatare minieră), urmează
a fi parchetate în vară. Ca preşedinte al şedinţei de consiliu comunal, domnul
consilier comunal Ion Gr. Dădălău a smuls pentru învăţământ 300 milioane lei,
pentru sănătate 30 milioane lei, pentru cultură 70 milioane lei (pentru construirea
unui TEATRU DE VARĂ), de la bugetul local al comunei Mătăsari pe anul 1997,
pavoazarea camerelor cu flori se bucură de interesul copiilor, în curând, grupul
şcolar va avea o arhivă impecabilă, restructurată după nomenclator şi după
standardele europene, în vacanţa de iarnă s-au acoperit cele 3 corpuri cu ţiglă
(investiţie de 200 milioane lei), sala de sport va fi zugrăvită tot în vară, dotarea
ei fiind completă din 1988 (spaliere, lăzi de gimnastică, saltele, bârne, bănci, cai,
costume, mingi, porţi de handbal, coşuri de baschet, plase de volei, etc.), de la
domnul inginer Lucian Purcel, director adjunct, am aflat că 3 elevi au obţinut
menţiuni la olimpiadele şi concursurile naţionale pe meserii de la Motru şi de la
Tulcea: Dănuţ Paică, an IV, electromecanic de mină; Sabin Sabinică Iordăchescu,
an IV, mecanic mină , Viorel Paică, an IV, electromecanic de mină; instruiţi de ing.
Purcel Lucian, ing. Buda Aurelia, maiştri instructori: Ion Ivaşcu, Nicolae Terheci,
Romică Persu, elevul Alin Dobromirescu afirmându-se ca un poet talentat, el
alăturându-se unui absolvent precum Cornel Bălescu, actualmente electrician la
Jilţ Sud, un tânăr numai de 22 de ani, sfios dar profund, schimbul de experienţă cu
directorii de licee, grupuri şcolare industriale şi şcoli profesionale din 23 aprilie
a.c. s-a constituit într-o izbândă absolută referate susţinând domni Adrian Gorun,
inspector general al Inspectoratului Judeţean Gorj şi Ion Gr. Dădălău, directorul
instituţiei-gazdă, la şcolile din Cojmăneşti, Croici, Ştiucani s-au efectuat reparaţii
capitale, la Slivileşti – hidroizolaţii; la Raci, Bolboşi, Dragoteşti, s-au amenajat
grupuri sanitare; la Valea II, şcoala s-a inaugurat într-o baracă metalică stil
Somalia, altă soluţie neexistând la acea oră, la Grupul Şcolar Industrial Minier
Mătăsari s-a înfiinţat o fundaţie cultural ştiinţifică „Murmurul Jilţului”, care a
editat revista „Murmurul Jilţului”, în trei numere şi care a realizat întâlniri cu
scriitori gorjeni, spectacole ş.a.m.d.
Grupaj realizat de ION POPESCU,
Gorjeanul nr.2132, sâmbătă 7, duminică 8 iunie 1997

58
 GUSTUL AFIRMĂRII

Spaţiul cultural al Gorjului a fost brăzdat de o nouă publicaţie: „Murmurul

Jilţului” – expresie a unor fecundări stări creative la Liceul din Mătăsari.
De ce revista este interesantă şi ne place.
Din câteva pricini. Deşi, greul editării şi tipăririi revistei aparţine prof. de
româna D. Dădălău (şi probabil, altor profesori), aceştia cu discreţie se retrag din
calea „torentului” creator al unor tineri înzestraţi într-ale rostuirii cuvintelor şi
ideilor…
Scrisul în sine poartă tainice virtuţi şi gesturi de entuziasm responsabil
din partea celor care îndrăznesc să-şi afirme destinul, spiritul în văzul public. Iată
cum dascălii de ispravă stimulează şi provoacă stările de zvâcnire naturală către
competiţia râvnită, spre de nemărginiri creatoare şi dialog în lumea Cetăţii.
Ce e mai plăcut şi esenţial în acest parcurs adolescentin ( dincolo de griji
apăsătoare şi dezordini cotidiene ) decât să „constrângi” propria ta fire la creaţie,
izvor de nobilă libertate al generaţiei tinere… Frumoasele scrieri ale grupului „Trio
adolescenţa” au arta unei limpezi profunzimi şi profitabile comunicări. Aceşti
tineri cochetează cu sensul existenţei primordiale, cu însufleţite metafore…
Redactorii acestui periodic au stil propriu, au „tensiuni” filozofice cu larg
orizont de cunoaştere („Nimeni nu poate fi fericit de unul singur”, ori „ Numai
când prin gândul tău te înalţi deasupra tuturor, te vei putea cunoaşte pe tine însuţi”
– Elena –Lorena Ghiţan)
Una din bucuriile mele ca editor al „Fluidului roditor” s-a înfiripat din
binecuvântarea unui „botez” poetic, debutul lui Alin Dobromirescu, tânăr capabil
să dea forme îndrăzneţe propriei visări… Voi, dragi prieteni „atacaţi” viaţa cel
mai puţin cu două – trei soluţii, mijloace profesionale… Căutaţi să fiţi remarcaţi
prin elanul unei generozităţi care se poartă din ce în ce mai rar astăzi.
Cultivaţi prietenia dezinteresată şi bucuraţi-vă de harul creator. Vă doresc
neastâmpărul găsirii „ cuvintelor potrivite” şi forţa imaginaţiei de a sparge cursa
unor erori, farse evidenţe, care din nefericire, umbresc feţele bunului adevăr…
Salutul prieteniei mele grupului de redactori –vitalitate şi vise împlinite
lui Radu Cristian, Elenei Ghiţan, lui Alin D. şi lui Ştefan C. , Oanei Corega
şi Georgetei Copăcescu, lui Dan Mohora şi Adelei K, Ramonei Covaci, Mariei
Oaie, Adrianei Purcel, Elenei Valea etc.

Doru V. Fometescu
25.12.1996 Tg-Jiu

59
SPRE MAI PUŢIN

Prin ritmurile mele largi şi mari

Aş vrea să mă îndrept spre mai puţin,
Cât umblu după zarişte-n zăvoi
Tot freamătă nostalgic un arin…

Cândva, acest imperiu de senin

Mama mi-l dăruie cu-atâta grijă,
Dar vremea lasă pete chiar în crin
Şi-n suflet parcă mai pătrunse-o schijă…

Ce lucru-n filigran să fii onest

Când luminile importă flecăreală
Şi-i zumzet aspru între est şi vest…

Eu caut să rup lanţul de răceală

Cu un poem – umilul meu protest –
Către mai mult nu-i poate nici o fală!

Asemenea crinului te dărui

Din mângâieri şi spasm se-ntrupă

Miracolul durabil şi subtil
Iar din visări râvnita cupă
Se-nalţă printr-un suflet de copil…
Durerea stranie, iscoadă rea
Incendiază nopţi, gând teafăr,
În timp ce tu deszăvorăşti calea
Vibraţiei de bine din luceafăr…

Nădejdi ca nişte frezii le cultivi

În inimi viscolite de – aterom,
Cu corbele-ţi miresme stărui,

Desfaci verigi la timpii maladivi,

Tu binefăcător, sensibil om
Asemenea crinului te dărui
60
 Doru V. Fometescu

Gânduri la început de drum…

Izvorâtă dintr-o sete de absolut a unui grup de adolescenţi care sunt în căutarea
unei identităţi, picătura de rouă adunată de pe lângă apa Jilţului şi pusă în curcubeul
soarelui afirmării vine să îmbogăţească universul literelor gorjene.
Personalitatea celor care, ca şi la catedră, şi în timpul de dincolo de preocupările
didactice rămân tămăduitori ai sufletelor avântate este girul acestei reuşite, numită
sugestiv „Murmurul Jilţului”.
Ca de fiecare dată, când ne aflăm în faţa unor strădanii izvorâte din suflete
nobile şi acum ne manifestăm bucuria că, şi la izvoarele Jilţului, se nasc oameni
iubitori de frumos.
Sincere felicitări elevilor şi inimoşilor lor dascăli care, prin strădania lor, au
reuşit să ne înfrumuseţeze, pentru o clipă, viaţa.
Fie ca asemenea momente să dăinuie peste timp!

Inspector şcolar
Profesor DĂNESCU Mircea

INIŢIATIVA DE LAUDĂ

Într-o împrejurare tristă, când am petrecut pe ultimul drum pe regretatul

învăţător pensionar Nelu Dănescu, părintele profesoarei de limba şi literatura
română Doina Hoară de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi profesorului
Mircea Dănescu, inspector şcolar, mi-a fost dat să aflu de la profesorii Dumitru
şi Ion Dădălău că la 1 decembrie 1996, în instituţia venită să pregătească oameni
ce vor lucra în bazinul carbonifer al Gorjului a apărut o nouă scânteie de lumină
– revista „Murmurul Jilţului”.
Vestea acestui eveniment a avut menirea să uşureze oarecum durerea pricinuită
de stingerea unui dascăl,şi să-mi sporească încrederea în dascălii din a căror
iniţiativă în Gorj, o nouă flacără va spori lumina stelelor şi minţilor omeneşti.
Am cercetat cu mult interes numărul 2 al revistei amintite, în posesia căreia am
intrat prin bunăvoinţa ctitorilor ei şi înainte de orice, o frumoasă impresie mi-a
făcut iniţiativa menită să descopere, să formeze şi să lanseze tinere talente. Sunt
convins că iniţiativa acestora îşi vor da roadele peste ani, lăstarii care se vor hrăni
din revistă vor ajunge falnici stejari sau brazi – oameni de seamă – ai Gorjului aşa
61
cum au cunoscut atâţia alţii şi până acum.
Numai cuvinte de laudă pentru colaboratorii şi susţinătorii ei, dar mai ales
pentru iniţiativă.

Prof. pensionar Gh. DĂNESCU

Crasna – Gorj

Domnule profesor,
Am vrut să vă scriu mai de mult câteva rânduri pentru a vă felicita pentru
această izbândă.
Este un lucru minunat şi ar fi bine ca acest „murmur” să dureze cât mai mult
şi să ducă un glas al culturii şi luminii de pe Jilţuri.
„Un „murmur” fin se-aude azi prin văi
E-un murmur, cutezător, din suflet de flăcăi
Un murmur ce puternic va vibra
Nu azi, nu mâine, ci…cândva”

Prof. CĂPITĂNESCU Nicolae

DE LA PUBLICAŢIILE CU CIRCUIT ÎNCHIS LA PUBLICAŢIILE

ŞCOLARE DE MARE ANVERGURĂ

Se cunoaşte faptul că ţinutul Jiului de Sus a ţinut nestinsă flacăra apariţiei

presei încă din al treilea deceniu al secolului al XIX –lea datorită condiţiilor
istorice cunoscute.
Având drept corolar ilustrele înaintaşe revistele: „Amicul tinerimei”
(1895) – prima publicaţie şcolară din România, „Jiul literar – ştiinţific”,
„Gorjul literar”, au apărut o serie de reviste şcolare „despre elevi şi nu numai”
(pag.138 – pag.186), deci şi cu caracter didactic.
După „ Jiul” a liceului „ Tudor Vladimirescu” „Liceenii”, revista liceului
Novaci (1994), „Adolescenţii” a liceului Industrial Motru (1995), „Cuget liber”
a Grupului Şcolar „Gheorghe Magheru”(1995), „Spre înalt” a Şcolii Gimnaziale
„Gheorghe Tătărăscu” Tg-Jiu (1996), „Studium” a liceului „Ecaterina Teodoroiu”
(1996), a apărut „Murmurul Jilţului”, la Liceul Mătăsari, o publicaţie şcolară
de mare anvergură, demnă de consemnat în istoria presei gorjene, ediţia a II-a,
revăzută şi adăugită, se află în curs de apariţie.
Apreciind revista în mod deosebit, consemnăm în nr. de faţă art.:

Domnule Mitică,
62
 Doresc a-ţi transmite expresul meu salut prietenesc.
Am aflat de la dl. Vasile Marinoiu, directorul Muzeului Judeţean, că ai scos
la Mătăsari o revistă, pentru care te felicit. Numai că trebuie să ajungă un
exemplar şi la mine.
Şefa librăriei „Mihai Eminescu” dinTg-Jiu, mi-a spus că eşti un
colecţionar şi cumpărător de carte gorjeană. Doamna Domnica Iacobescu nu
mi-a putut spune dacă ai luat şi „Istoria Presei Gorjene” pe care am scos-o eu
în 1994, fiindcă îmi trimiteai revista ca s-o cuprind în ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită.
În plus lucrez la „Dicţionarul scriitorilor gorjeni, de la origini şi până în
prezent” (o contribuţie la scrierea istoriei literaturii gorjene). Recent am scos o
plachetă de versuri sentimental – familială de tinereţe „Inscripţii în clepsidra
timpului”, aidoma „Ritmurilor incandescente”, îngrijite de tine, în 1979, la
care am făcut referire în capitolul „Publicaţii gorjene cu circuit închis”, din
„Istoria presei gorjene”.
Ţi-am publicat în Ager, nr.48, debutul unui elev, Alin Dobromirescu. Cu
stimă şi aleasă consideraţie
I. Tarbuc

Ne scriu absolvenţii liceului

Destin

Fiindcă proaspăt înfiinţata revista „Murmurul Jilţului” a fostului meu liceu

mi-a oferit posibilitatea ca între paginile ei să-şi găsească locul şi articolul meu
despre facultatea la care sunt student,nu am scăpat această ocazie şi iată-mă, deci,
scriind aceste rânduri.
Aşa cum este firesc şi politicos, înainte de toate trebuie să mă prezint.
Mă numesc Mugurel Popescu şi aşa cum am spus mai sus, sunt un fost elev al
Liceului Industrial Mătăsari pe care l-am absolvit în anul 1996.
Lăsând la o parte perioada claselor primare şi a gimnaziului, pot să vă spun că
după susţinerea examenului de treaptă - sigur promovat - am urmat perioada de
patru ani a liceului cu profilul electromecanic de carieră.
Ca orice absolvent de liceu care doreşte să meargă mai departe, şi visul meu
a fost de a-mi continua studiile şi a-mi desăvârşi cultura proprie,să-mi fac un
scop în viaţă pentru care să-mi mobilizez întreaga putere de creaţie, forţa de
muncă, pasiune chiar şi mai ales cunoştinţe, ca în final toate eforturile să-mi fie
răsplătite cu o viaţă mai bună, un trai mai decent şi mai ales multe satisfacţii pe
plan profesional.Chiar dacă o parte a visului meu
63
 s-a împlinit totuşi nu sunt pe deplin împăcat, nu am satisfacţia pe care mi-
aş fi dorit-o, datorită faptului că neşansa m-a dus să studiez dreptul în cadrul
învăţământului particular.
Sunt student la o facultate particulară de drept care face parte din aşa numita
‘’Academie Hercules” din Băile Herculane.
Este o unitate de învăţământ superior despre a cărei existenţă nu am ştiut nimic
până anul acesta când am susţinut examenul de admitere în această facultate.
Nu ştiu cine e în spatele acestei instituţii, nu ştiu care-i sunt interesele si dacă
acestea vizează într-adevăr dezvoltarea învăţământului superior şi pregătirea unor
mari jurişti, sau nu urmăreşte altceva decât dobândirea unor interese materiale
sau de altă natură.
Ceea ce vă pot spune este ceea ce am observat eu în perioada unui semestru de
când sunt student al acestei facultăţi.
Îşi desfăşoară activitatea doar de trei ani, nu există un sediu propriu-zis -
mă refer la o anumită clădire, aşa cum suntem obişnuiţi, cu secretariat, sală de
cursuri, birouri etc., ci locul acestora este luat de câteva încăperi care ţin loc de
sala de cursuri, birouri s.a.m.d., în interiorul Hotelului “Dacia”.
Facultatea are un singur profil – dreptul juridic.
Cursurile se desfăşoară la sfârşitul săptămânii, mai precis de vineri după-
amiază până luni. Studenţii sunt cazaţi la acelaşi hotel, evident la un preţ mai
redus.
În prezent, în anul I, facultatea are aproximativ trei sute de studenţi. Despre
cadrele didactice vă pot spune că majoritatea au pregătirea juridică de specialitate,
mulţi dintre profesori provin de la facultăţi de renume din Bucureşti, Cluj-Napoca,
Craiova, laşi etc.
Ceea ce mă interesează şi pe mine ca pe orice alt viitor candidat care doreşte
să se înscrie la această facultate, este dacă ea este acreditată. Până în momentul
de faţă nu este acreditată dar există promisiuni. Cu privire la taxa de susţinere a
studiilor vă pot spune că reprezintă o sumă foarte mare, cel puţin mie aşa mi se
pare, respectiv, nouă sute de mii de lei pe an, plus cheltuielile suplimentare pentru
cazare, masă etc.
Însă cu eforturi susţinute depuse de părinţii mei, aceasta nu ar fi cea mai stringentă
problemă. Ceea ce mă nelinişteşte pe mine ca şi pe majoritatea studenţilor este
incertitudinea de a găsi un loc de muncă după terminarea studiilor.
Fiind o facultate particulară, studenţii săi nu se bucură de aceleaşi privilegii
ca cei ai uneia de stat, ci dimpotrivă, întâmpină multe greutăţi până ajung să
fie recunoscuţi ca absolvenţi ai unui sistem de învăţământ superior, Există
foarte multe obstacole în faţa unui student la particular, reprezentate mai ales de
nenumăratele şi interminabilele examene.
Pentru că după patru ani de studii la “particular” urmează un an cu statul dar
nu înainte de a susţine o serie de examene de selecţionare, şi abia după acest an
64
urmează alte examene în urma cărora se obţine licenţa. Nici aceasta nu ar fi o
problemă foarte grea, dacă ar exista seriozitate si lipsă de interese a celor care au
înfiinţat această instituţie.
lată aşadar câteva dintre motivele dezamăgirii mele. Bine, acum o să-mi
spuneţi că nu trebuia să aleg această facultate. Nu am ales această facultate pentru
că am dorit, ci pentru faptul că nu am avut
şansa ca în anul acesta să fiu student la stat. Bineînţeles nu la orice facultate,
ci la facultatea de drept.
Am avut încă de mic tendinţa de a sluji ideea de justiţie, dreptate, adevăr.
Pentru mine a împiedica pe cineva să facă un rău altcuiva de orice natură ar
fi fost răul - a fost un principiu care m-a călăuzit încă de când am început să
conştientizez binele şi răul, adevărul şi dreptatea, moralul si imoralul.
Nu am vrut şi nici n-o să renunţ să studiez şi să-mi îndeplinesc visul pe calea
cea dreaptă – adică reuşita la stat - am vrut şi am crezut că pot să reuşesc pe
cealaltă cale - învăţământul particular.
Însă, această convingere a devenit imprevizibil nesigură. Îmi păstrez, şi îmi
adun totuşi forţele pentru o nouă încercare, în urma căreia să pot să-mi îndeplinesc
menirea în viaţă. Vreau să închei
aceste rânduri, nu înainte de a ura tuturor viitorilor candidaţi la “studenţie’
succes - şi a mulţumi domnului profesor de limba română, cu care am avut şansa
unică de a studia în liceu şi spun aceasta fără
lipsă de modestie, cel care, pentru mine cel puţin, a constituit un exemplu
întruchipat al profesorului perfect dar şi al unui om nobil de la care am deprins
valori morale şi spirituale, care acum îmi sunt de un real folos, pentru că m-a
învăţat să apreciez literatura română,arta în general şi totodată m-a iniţiat în
domeniul acesteia. Vreau să vă mărturisesc că, la îndemnul dumnealui am început
să scriu, să îndrăgesc mai mult poezia si să înţeleg mai bine cugetările abisului
fiecărui om, aşa cum eu am ocazia să mă adresez dumneavoastră, dragi elevi,
foşti profesori, foşti colegi şi prieteni prin intermediul cugetării mele exprimată
în aceste rânduri.
Doresc să urez în mod special viaţă lungă, subiecte interesante si cât mai multe
apariţii, revistei „Murmurul Jilţului” prima revistă proprie a liceului din Mătăsari
rezultat al efortului de acum binecuvântatului profesor de limba română Dădălău
Dumitru cât şi al unor elevi din clasele a X-a, a XI-a şi a XlI-a.
Las la latitudinea dumneavoastră, a cititorilor, aprecierile pe marginea temei
“învăţământul particular” pe care eu le-am ilustrat cu un exemplu concret.

Vă mulţumesc,

Mugurel POPESCU,
student anul I
65
 Facultatea de Drept Herculane

Scrisori de la Fiii Jilţului

Dragii mei,

E mult timp de când nu mai ştiu nimic despre d-voastră. M-am gândit să vin
la Mătăsari, dar n-am putut, pentru că în sesiunea de vară am avut unsprezece
examene şi am terminat abia pe 16 iulie. După sesiune, am început să învăţ pentru
admitere, ca să intru la buget. Mi-a fost mai uşor, pentru că ştiam deja materia.
Când m-am înscris, mi s-a spus că indiferent de ce facem la admitere, intrăm în
anul al II – lea. Apoi, cu trei zile înainte de examen a venit o nouă „lege”, prin
care, dacă intram la buget, mergeam în anul I şi nu în anul al II-lea, deci anul
deja făcut nu mai avea nicio importanţă. Câteva colege de-ale mele au renunţat la
examen, pentru că aveau o situaţie mai bună acasă şi nu au vrut să repete anul.
Eu am mers mai departe şi am intrat a patra la buget, din zece locuri şi
treizeci de candidaţi. M-am bucurat gândindu-mă la faptul că nu mai plătesc
atâţia bani, dar sunt tristă pentru că am pierdut anul, pe care-l terminasem cu
media 9,30; m-am despărţit de colegi, ca să nu mai vorbesc de faptul că am
cheltuit aproape douăzeci de milioane de lei degeaba.
Acum am dreptul să iau bursă, am legitimaţie de transport, pe care nu o
aveam până acum şi cel mai important este faptul că nu mai dau atâţia bani de
acasă (cine ştie cât ar fi crescut dolarul până în anul al IV-lea).
Nu ştiu ce credeţi d-voastră despre alegerea mea, dar nu prea am de ales.
Dacă ai mei ar fi fost salariaţi, probabil că aş fi mers mai departe cu taxă, dar şi
aşa e foarte greu.
Săptămâna viitoare trebuie să aduc la Craiova, pentru că se fac cazările
la cămin şi acum, pentru că sunt la buget, o să plătesc puţin (250.000 lei era anul
trecut ‚pe lună).
Mami şi tati sunt sănătoşi, au pus în grădină roşii şi se pregătesc de piaţă.
Tae îmi dă bani şi zice mereu că vrea să trăiască şi el, că are pensie să mă ajute să
termin facultatea.
D-voastră ce mai faceţi? Cred că aţi stat liniştiţi în vara asta, pentru că
de astăzi începe iar şcoala şi munciţi foarte mult. Aş vrea să ştiu ce mai fac tanti
Lenuţa şi unchiul Ionel, cum se mai simt, dar nu am pe cine să întreb. Pe fete nu
le-am văzut de mai mult de patru ani, ştiu numai din ce mea-ţi mai spus d-voastră
despre ele.
În octombrie, de sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, aş vrea să vin la d-voastră.
Până atunci să vă ajute Dumnezeu după sufletul d-voastră bun, să fiţi sănătoşi şi
să faceţi şi de acum încolo lucruri frumoase pentru şcoala din Mătăsari. Sărut-
mâna!
66
 Cu respect, Mari Oaie

Scrisoare deschisă

Stimaţi profesori, dragi elevi

ai Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, judeţul Gorj.

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc…”astfel îşi începea cunoscutul
povestitor, Ion Creangă, frumoasele sale „Amintiri din copilărie”, în care atât de
frumos ne descrie satul său natal, Humuleşti, şcoala din Fălticeni şi toate celelalte
întâmplări care s-au petrecut în timpul copilăriei sale.
Fără a avea pretenţia că mă compar cu „Homer al nostru”, mă gândesc şi
eu la drumul pe care l-am parcurs până acum, şi iată-mă scriind aceste rânduri
pentru primul număr al revistei liceului meu pe care, alături de alte generaţii,
l-am absolvit nu cu mult timp în urmă.
Îngăduiţi-mi, aşadar, să-mi prezint „cartea de vizită” pe care mi-am întocmit-o
până acum şi să mă fac cunoscut celor care nu mă cunosc încă.
Mă numesc Gureanu Puiu Florinel şi sunt născut în vara lui 1976 în oraşul
Motru, am absolvit şcoala generală cu clasele I-VIII din comuna Dragoteşti
în anul 1990, an în care am susţinut examenul de admitere în clasa a IX-a la
Liceul Industrial Energetic „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, liceu la care am
frecventat clasele a IX-a şi a X-a.
În clasa a XI-a m-am transferat la Liceul Industrial Minier Mătăsari, unde
am promovat clasele a XI-a şi a XII-a având ca dirigintă pe doamna profesoară
Dădălău Floarea. După absolvirea liceului am susţinut examen de admitere la
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu unde am fost admis în cadrul
Facultăţii de Ştiinţe Economice, la secţia Finanţe - Asigurări, în prezent fiind
student în anul III.
Vă mărturisesc că, iniţial, am vrut să intitulez acest articol „Drum către viitor”
în ideea că, elevii acestui liceu trebuie să înţeleagă că pentru a reuşi în viaţă este
necesar să parcurgi un drum pe care ne înscriem cu toţii odată ce ne naştem, drum
pe care în prima parte a lui suntem călăuziţi de părinţi, profesori, educatori…,
pentru ca apoi să-l străbatem cu propriile forţe şi cunoştinţe pe care le-am
acumulat în perioada în care am fost îndrumaţi de către cei care şi-au dedicat
viaţa acestui scop.
De aceea, daţi-mi voie să aduc un omagiu profesorilor mei, al căror păr albeşte
în sălile de clasă prin care generaţii de-a rândul s-au perindat şi pe care aceştia
s-au străduit să le îndrume şi să le ajute în alegerea unui drum cât mai favorabil
în viaţă, ajutor de care unii dintre noi, foştii lor elevi, ţinem cont mai puţin decât
s-ar cuveni, fără să ne dăm seama că acesta izvorăşte în primul rând din dragostea
67
dumnealor pentru elevii lor, şi în al doilea rând din responsabilitatea pe care
aceştia o poartă în educaţia elevilor la o vârstă fragedă.
Având în vedere schimbările prin care societatea românească trece în acest
moment, elevii din toate formele de învăţământ, în special cele preuniversitare,
trebuie să acorde o mare importanţă educaţiei şi în special învăţăturii pe care o
primesc aproape gratis, spre deosebire de tinerii din alte colţuri ale lumii care deşi
ar vrea, nu au unde şi nu au cu cine să înveţe.
În general, scopul pe care părinţii îl urmăresc prin trimiterea noastră la diferite
şcoli este acela ca în viitor să avem un trai liniştit şi fără griji, lucru care este
asigurat în mare parte de obţinerea unui loc de muncă bun şi stabil. Un lucru
important ţin să-l precizez este acela că nu are prea mare importanţă locul unde
ne pregătim pentru mai târziu, ci important este faptul că ne pregătim.
Iată, deci, cât de importantă este perioada pe care noi cu toţii o petrecem în
şcoală, importanţă pe care cei dinaintea noastră au cunoscut-o cu mult timp în
urmă, atunci când au dat naştere proverbului „Ai carte, ai parte”, proverb pe
care unii dintre noi l-au modificat şi adoptat la condiţiile actuale ale societăţii
româneşti „să ai carte, că parte îţi faci!”.
Deci, pentru a reuşi în viaţă trebuie depus un efort uriaş continuu, al cărui efect
va fi o viaţă mai bună, aşa cum noi toţi ne-o dorim. Nu cred că am autoritatea,
încă, de a spune altora ce să facă, însă sfatul meu dat, în special celor tineri, este
acela de a lua în serios această parte a vieţii lor pe care o petrec în şcoală şi la care
nu se mai pot întoarce mai târziu.
Sperând că am fost înţeles de cei cărora le-am adresat aceste rânduri, nu-mi
rămâne decât să le urez succes în tot ceea ce îşi vor propune şi să mulţumesc
cadrelor didactice din acest liceu pentru efortul pe care l-au făcut de-a lungul
anilor pentru a da multor generaţii lumină din lumina dumnealor. În încheiere
aş dori să primiţi înalta mea stimă şi consideraţie odată cu urarea ca revista
„Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi şi să adune în paginile sale gândurile,
ideile, părerile, talentul celor mai buni elevi ai şcolii. S-auzim numai de bine.

Al dumneavoastră,

Gureanu Puiu Florinel,

fost elev al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, student în anul III la
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu.

Sfârşit şi început de drum

Desigur că nu există „reţete” universal-valabile în alegerea unui drum în viaţă,

dar atunci când în faţă ţi se deschid mai multe drumuri este imposibil să nu te
întrebi pe care e cel mai bine să apuci.
68
 Adolescenţa, această frumoasă vârstă, vârsta marilor întrebări, a visurilor, a
marilor speranţe şi adesea a marilor decepţii are nevoie de sfatul celor pe care
într-un fel sau altul, experienţa i-a învăţat.
În acest scop elevii clasei a XII-a A, conduşi de dirigintele şi profesorul lor
de limba şi literatura română, domnul Dumitru Dădălău, au avut organizată o oră
de dirigenţie cu totul specială, o întâlnire cu cadre cu munci de răspundere din
unităţile bazinului carbonifer al Jilţului, cu profesorii clasei, diriginţii de la liceu
şi nu în ultimul rând cu iubiţii noştri părinţi.
Domnii invitaţi ne-au împărtăşit gândurile şi experienţa de viaţă, acum cu mult
mai bogată ca în anii când şi dânşii treceau prin situaţii similare cu ale noastre şi
când ştiau dacă ceea ce doresc pentru viitorul lor, se va realiza.
A fost un dialog viu, o lecţie de viaţă de la care noi am dorit să aflăm de la
toţi invitaţii răspunsuri la întrebări de genul: ce şi cine v-a determinat să alegeţi
meseria de: profesor, medic, inginer, economist, jurist, poliţist; de ce sprijin
material aţi beneficiat din partea familiei şi în ce mod v-aţi pregătit pentru a reuşi
în tot ceea ce v-aţi propus; care sunt şansele noastre de încadrare în muncă dacă
nu vom reuşi în învăţământul superior şi vom rămâne numai la nivelul anilor
de liceu; ce reprezintă meseria de dascăl în ziua de astăzi; ce perspectivă vor
avea unităţile miniere din bazinul Jilţului ş.a.Toate acestea şi-au găsit răspunsuri
competente, concrete şi la obiect din partea domnilor: doctor Mihai Severineanu,
locotenent Sergiu Posea, director cu resurse umane la Sucursala Minieră Jilţ,
economist Cornel Cioancă, inginer Giuran Nicolae, directorul E.C.F.U. Jilţ,
domnului diriginte Dădălău Dumitru şi a diriginţilor prezenţi la întrunire:
Pârvulescu Nicolae, Tălîngă Valentin, Dădălău Floarea, Nişulescu Elisabeta,
Dădălău Luminiţa, Pădureţ Carmen, a părinţilor Kovacs Elena, Căruntu Nicuşor,
Corega Gheorghe, Ceauşescu Ion…
Cei prezenţi, prin răspunsurile date, au căutat să ne convingă de faptul că
în viaţă important e să faci ceea ce vrei şi să vrei să faci ceva, referindu-se la
aspiraţiile de viitor în vederea alegerii profesiei pe care orice tânăr doreşte s-o
practice încă din clasele primare.
Am înţeles mai bine că drumul reuşitei nu este uşor dar acolo unde este
muncă, unde s-a irosit timp, tinereţe şi trudă este imposibil să nu existe răsplată,
satisfacţii.
A fost o întâlnire de suflet, o întâlnire între generaţii de la care am plecat
cu convingerea că ştim ce avem de făcut, acum după ce gândurile ni s-au mai
limpezit.
Opţiunile noastre profesionale pe care domnul diriginte le urmăreşte începând
din clasa a IX-a, au cunoscut cu timpul destule schimbări.
Suntem conştienţi că „dintr-o cursă de patru mii de metri” ne aflăm pe ultima
sută de metri şi că numai prin perseverenţă vom deveni ceea ce ne dorim. În
viaţă şi în alegerea unei meserii este bine să ţinem seama de faptul că orice
69
muncă pe care o faci trebuie în primul rând să-ţi placă, să n-o faci din obligaţi sau
pentru o recompensă materială imediată, să fii bine pregătit(ă) pentru a fi cel mai
bun(ă) acolo unde doreşti să lucrezi, să fii convins(ă) de necesitatea socială, de
durabilitatea muncii pe care o vei face, să-ţi asigure pe cât posibil un trai decent.
Cei prezenţi au ţinut să ne convingă de aceste adevăruri şi să ne facă să
înţelegem că numai corelând aceşti termeni avem şanse de reuşită în viaţă.
Mulţumind încă o dată celui care a făcut posibilă această minunată oră de
dirigenţie care va rămâne mereu vie în sufletul meu şi al colegilor mei, şi anume
domnului diriginte Dumitru Dădălău, doresc să nu dezamăgim şi dacă bunul
Dumnezeu ne va ajuta, să avem şi noi ocazia să ne numărăm printre invitaţii
prezenţi la o altă oră de dirigenţie care cu siguranţă va avea loc în viitor.
Kovacs Adela

Universitatea de Vest Timişoara

În rândurile care urmează aş vrea să prezint câteva aspecte legate de viaţa

studenţilor din cadrul Universităţii de Vest Timişoara.
Mai întâi aş vrea să mă prezint celor care nu mă cunosc încă. Mă numesc
Săceanu Ion, m-am născut în anul 1976 pe 24 septembrie, în oraşul Motru. Am
absolvit clasele I-VIII la Şcoala generală Slivileşti, după care am urmat cursurile
liceale în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, profilul electrician
automatizări miniere.
Am absolvit liceul în anul 1995, după care am susţinut examen de
admitere la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Matematică –
secţia Matematică –Fizică, unde am fost declarat admis, în prezent fiind student
în anul II.
Trebuie să mărturisesc că meseria pe care mi-am ales-o este o pasiune a
mea încă din copilărie şi urmând cursurile liceale am aprofundat mai mult din
cunoştinţele de matematică şi fizică. Aceasta este datorită în mare parte dascălilor
din cadrul acestui liceu care mi-au îndrumat paşii în această meserie şi în viaţă.
Nu pot încheia aceasta frază fără a menţiona contribuţia importantă a fostului
meu diriginte şi profesor de matematică, domnul Grecu Ilie.
În continuare aş vrea să prezint Universitatea de Vest Timişoara şi
viaţa studenţilor din cadrul acestui institut de învăţământ superior. În cadrul
Universităţii de Vest Timişoara funcţionează mai multe facultăţi, şi anume:
facultatea de matematică, facultatea de fizică, facultatea de litere, istorie şi
jurnalistică, facultatea de ştiinţe economice, facultatea de drept, facultatea de
teologie, facultatea de arte plastice, facultatea de ştiinţe socio-umane.
La facultatea de matematică se găsesc patru secţii şi anume: matematică,
matematică–aplicată, matematică–fizică, matematică-informatică. În cadrul
fiecărei secţii, studenţii sunt împărţiţi pe ani de studiu, iar în cadrul fiecărui
70
an pe grupe, fiind echivalentul claselor pe liceu. În afara grupelor mai există
şi o organizaţie studenţească numită „Organizaţia studenţilor din Universitatea
Timişoara” la care studenţii pot adera sau nu.
În ceea ce priveşte disciplinele studiate acestea diferă în funcţie de profil
şi secţie, în primii doi ani asemănându-se foarte mult cu cele studiate în liceu,
urmând ca în anii III si IV să se studieze materiile specifice fiecărui profil. Fiecare
disciplină are repartizată un curs şi un seminar pe săptămână, având în general o
durată de două ore fiecare, iar la materiile de fizică, fiecare disciplină are repartizat
un curs, un seminar şi un laborator de trei ore pe săptămână. La curs, profesorul
ne prezintă fiecare disciplină, urmând ca la seminar să facem aplicaţii pe baza
notiţelor din curs.
O componentă importantă a vieţii studenţilor este petrecerea timpului
liber care îmbracă cele mai variate forme, de la citirea unor cărţi până la diverse
excursii la munte sau la mare.
Doresc ca după terminarea facultăţii să mă integrez în societate, să mă
prezint la concurs pentru ocuparea unui post în învăţământ şi cu propriile mele
forţe să-mi asigur existenţa care să depindă numai de mine.
În speranţa că rândurile mele, vor fi citite de generaţiile actuale şi viitoare, le
urez acestora succes, precum şi cadrelor didactice cât mai multă competenţă şi
perseverenţă în tot ceea ce întreprind şi vor întreprinde în viitor.
În încheiere aş vrea să adresez colectivului de redacţie al revistei „Murmurul
Jilţului” cât mai lungă continuitate.
Cu stimă deosebită,
SACEANU ION
stud. anul II. Univ. de Vest Timişoara

Răspundem întrebărilor dumneavoastră

Tudose Ionela, Rămescu Simona, Negrilă Ana, Covrig Liliana, Prună Costinela,
Niţu Ionela, Tutilă Claudia - XII B – Acum după ce aţi luat bacalaureatul la
geografie cu note mari şi foarte mari, aţi mai primit o consultaţie ştiinţifică la
banchetul de la Lainici de la profesorul de geografie de la Liceul ‘’Ecaterina
Teodoroiu”, credem că aţi aflat răspunsurile exacte la întrebările cu privire la:
înfiinţarea primei căi ferate din România, când a apărut prima data iluminatul în
ţara noastră, cea mai mare rezervaţie naturală din ţară, realizarea hidrocentralei
Porţile de Fier I şi II, construirea podului de la Cernavodă, prima mină de
exploatare a huilei, a aurului etc.
Manolache Florentina, IX B. Demonstraţi-ne că ştiţi să scrieţi corect
româneşte şi după aceea vă vom publica şi poezii în engleză.
Brebu Mihaela, VII B - Întrucât revista noastră are apariţie trimestrială,
horoscopul îl puteţi citi în alte publicaţii cotidiene. Despre bunele maniere învăţaţi
71
la dirigenţie.
Bilea Nicolae, II B - Numele cadrelor didactice care au contribuit la realizarea
revistei le veţi găsi uşor în paginile acesteia.
Bertea Maria, Duţă Gabriel, Pricorici Margareta, Sorca Mariana,
Lupuleţ Dan, II B, Racoceanu Cristinel, Gurăscu Claudiu, Spariu Alina,
Ghişa Emilia, Bălan Constantin, Stăniloiu Mirela, Ciorobea Claudiu,
Grama Ovidiu, Tănăsoiu Ionela, Tahman Mihaela – XI A, Crişan Elena,
Buzărin Florin, Gican Daniel, Albu Cosmin, Văcaru Eugenia, Păun Ramona,
Negrescu Aurelia, Nueleanu Adrian, Niţu Alina, Cireşescu Roxana, Enache
Camelia Adriana – IX B, Popescu Florida, Pampu Nicoleta, Şerb Elena,
Corega Oana - X A, Radu Ionela, Rusu Gina, Boceanu Dumitru, Enaştescu
Maria, Sperlea Constantin – XII A.
Citiţi cu atenţie toate numerele revistei noastre şi veţi găsi răspunsuri la toate
întrebările puse.
Popescu Cătălin, XII A - Întrucât ai luat bacalaureatul fără să “cotizezi”, sau
să dai “şpagă”, media aritmetică a făcut-o cine trebuia şi te-a declarat “admis”.
Teslici Mihaela, XII A - Daca n-ai să reuşeşti la facultate, să respecţi numai
un sfat din câte şi-am dat în patru ani. .
Căruntu Marius – XII A - Comuna Mătăsari va deveni oraş când vor hotărî
cei îndrituiţi s-o facă.
Dragotoiu Ramona, XII A - Puteţi face întâlnirea clasei şi mai devreme de
10 ani, dar să nu uitaţi, ca în această vară, să vă invitaţi dirigintele sau că orice
distracţie costă...
Copăcescu Georgeta, Schintee Silvestru, XII A - Vedeţi răspunsul dat
Mihaelei Teslici. Dacă doriţii alte sfaturi le discutăm la concret.
Viţelariu Lenuţa, XII A - în anul şcolar 1997- 1998 vor funcţiona şcoala
postliceală de normatori şi profilul informatică la clasa a IX-a.
Corega Oana, X A - Generaţia voastră va da bacalaureatul la şapte obiecte.
Până atunci mai e. Detalii la timpul potrivit.
Ghiţan Elena, Corega Oana, X A - Când aţi înfiinţat Fundaţia am simţit că
dealul e uşor de trecut când vrei să faci ceva în viaţă.
Stancu Daniela, X A - Da, revista Convorbiri literare se tipăreşte şi acum.
Treci pe la cabinetul de română s-o vezi. La cealaltă întrebare v-am răspuns la
clasă.
Pentru elevii claselor IX A şi X B. Întrucât numărul întrebărilor este foarte
mare şi greu accesibil, vom forma o comisie specială să vă dea răspunsuri
competente după anul 2000.
Bălan Ionuţ, Duţă Camelia, XII B, Hârceanu Marilena, XII A - Chiar dacă
aţi terminat liceul vă vom păstra, cu plăcere, de fiecare dată, câte un număr din
revistă.
Ciobanu Mihaela, VII B - Când vom avea instrucţiuni clare vă vom informa
72
exact despre examenul de capacitate.
Ţahman Ionuţ şi Truşcă Nicu, II B - Colectivul de redacţie este instruit şi
capabil să respecte legământul, cu sau fără mine, de a îndeplini ce şi-a propus.
Spre numărul 100.
Stăic Maria, II B - Ca în orice casă şi în liceul nostru mai sunt lucruri bune
de făcut.
Cârstenoiu Gheorghe, XI A - Liceul din Mătăsari este situat pe locul pe
care-l merită între liceele Gorjului. Să fii sigur şi mândru de acest lucru.
Buzărin Geta, XI A - Să lăsăm ca viaţa să confirme ceea ce vrei tu să afli.
T.D.

Domnule profesor,

După cum vedeţi am reuşit să găsesc poza despre care am vorbit. Cred
că versurile aparţin lui Darie Novăceanu cel care mi-a adus poza. Scrisul şi
semnătura sunt ale lui.
Ce scris cu roşu îmi aparţine. Dvs. vedeţi cum le interpretaţi. Cel care în
împrejurarea respectivă avea aparat de fotografiat şi era foarte încântat de
frumuseţea împrejurărilor in zona noastră şi de atmosfera creată de oamenii pe
care i-a cunoscut atunci a fost Marele dispărut, Marin Sorescu.
Eram hotărât să vă aduc personal poza. Vremea e aşa cum e şi nu-mi permite
să plec la drum. Sper însă să ne întâlnim în curând.
Mi-e dor de toţi cei de la Mătăsari pe care-i cunosc. Vă rog să le transmiteţi
din parte-mi numai urări de bine şi “La mulţi ani!”.
Prof. Ghiţă DĂNESCU
Director Şcoala Generală Radoşi,
Com. Crasna, Gorj

“Nu s-a văzut în vârf de munte,

Stând Ghiţă frunte lângă frunte,
Dar poza asta dac-o-ntorci
Vezi frunte-n frunte stând doi....
Darie Novăceanu

Şi replica:
“Aceşti doi porci care-i vedeţi
Au fost pozaţi de un mistreţ.
Când ei credeau că stau ca-n pat,
73
 Mistreţul, ţac! i-a şi pozat.”
Gheorghe Dănescu

Creionări de suflet
Dăscăliţa
... Floare şi zâmbet este chipul ei. Ca ziua, dimineaţa. Câte priviri nu-i mângâie
glasul? Câte inimi îi simt cuvântul? Fără ea, satul ar fi mut şi sărac. În lumea
amintirilor, locul îi este ocrotit anume, undeva, aproape de sanctuarul zeilor. Este
vocea generoasă şi plăpândă a trecutului, căreia fiecare localnic îi deschide cu
delicateţe raiul mărturiilor. Ea, dăscăliţa, este aceea care a mângâiat începutul
fiecăruia şi a mlădiat cu măiestrie, în ani şi ani, atâtea deveniri. Copilul din noi
răscoleşte taina acelui început. Parcă ar vrea să aibă în juru-i tot darul primit de
la spiritul ei neînduplecat de doruri şi visări. În duioşia cernită-n lungul anilor
de-nvăţătură. Înţelegem că nu-i cu putinţă şi ne liniştim, cu gândul că, noi, înşine,
suntem întruchiparea sfintelor ei poveţe. Ce limpede şi senin era cerul ochilor
ei! Ce blândă şi visătoare, privirea! Cât hohot de voioşie îi însorea faţa şi cât de
nălucă intra in jocul nostru! Vorba-i caldă şi catifelată aducea mereu, cu sine, fiorul
gândului curat. Nu am putut ghici niciodată frământările acelui suflet podidit de
bunătate şi risipit întruna peste creştetul nostru, acea tainică făptură, cu mâinile
potrivite pe trupul creionului, când căutam împreună calea primelor buchii din
alfabet. Eram prea copii şi nu puteam desluşi valma din tăcerea profetică a
dăscăliţei. Înfăţişarea-i demiurgică, învăluită de lumină şi blândeţe, ne veghează
încă pragurile vieţii. Pasul ei, domol şi legănat, repetând cărarea spre şcoală, mai
foşneşte încă în vestirile noastre despre zilele de
şcoală. Cântul, pierdut în glasuri firave, mai stăruie încă în melancolice aduceri
aminte. Cuminţenia acelui chip, cu fruntea drămuită de visări, cu ochi strălucitori
ca soarele, cu gura poleită de vorbe ştiutoare, face din amintirea dăscăliţei o
poveste lungă, pe care nu o poţi citi în viaţa toată.
Căutam oglinda izvorului ce-mi răpea din când în când farmecul şi bucuria
de-a asculta freamătul apei. în seninătatea lui, la zi de vară, regăsisem iarăşi,
pentru a câta oară, neliniştea acelor priviri.
Dincolo de altarul ochilor, parcă aud venind copilăria. Undeva, prin răscoliri
de memorie, ca o lumină de gând, se vede totuşi icoana frumoasei dăscăliţe.
Câtă mirare!
ION ELENA
Târgu-Jiu, 30 octombrie 1997

74
 CĂTRE REDACŢIA „MURMURUL JILŢULUI”

Domnule prof. Dădălău, încep această scrisoare prin a-mi cere scuze pentru
felul în care vă trimit această poezie, de fapt, aşa-zisă poezie. Asta nu se poate
numi poezie în comparaţie cu ale lui Dobromir Alinescu, care sunt adevărate
creaţii. Aceste rânduri reprezintă de fapt un salut pentru prietenii mei care se
pare că m-au uitat (nici măcar nu-mi mai scriu). Sper însă că felul meu de a le
arăta că nu i-am uitat le va aminti de mine. Dacă veţi considera că această poezie
are (în ciuda faptului că nu prea seamănă a poezie) totuşi o semnificaţie şi o veţi
introduce undeva, în paginile revistei “Murmurul Jilţului” (dacă mai există), îi
veţi găsi dvs., domnule profesor, un titlu corespunzător.

Dacă pentru ea nu este loc în revista “Murmurul Jilţului” îmi permit a vă

cere măcar să i-o înmânaţi doamnei diriginte, fostei doamne diriginte, Floarea
Pamfiloiu...
După cum am spus, nu sunt Eminescu, nu scriu poezii (asta este a patra), tot ce
am scris în acele câteva rânduri sunt doar sincer-ele mele gânduri şi sentimente
pe care am vrut să le exprim într-un mod ritmic, aşa cum mi-am imaginat că dvs.
v-ar plăcea. Nu ştiu dacă am reuşit. Sper însă să primesc vreun răspuns de la foştii
mei colegi (şi prieteni).

Prietenilor mei

Există zile adesea

Când stau şi mă gândesc. Mă-ntreb:
Atunci când am plecat
Am zis doar “Mă duc, vă părăsesc” ?

La puţin timp, după aceea,

Treptat, încep să-mi amintesc
Ce mult atunci v-am strâns în braţe
Ce des v-am spus cât vă iubesc

Stau câteodată,
Şi-ncerc să-mi amintesc... de voi,
Dar, straniu, în mintea mea
Înfăţişarea nu v-o mai găsesc.
Să fie oare, că pe de-o parte
Mereu încerc ca să vă uit
Şi chipurile voastre toate
75
Nu vreau atunci să le mai văd?!..
lonela, Bianca, Alexa, Mircea...
sunteţi doar nişte nume
Mi-e dor de voi, mi-e dor, pe lume
Acum, când mă gândesc
Voi sunteţi doar o amintire... ce veşnic

Va fi în mintea mea.
dar chipurile voastre, toate
aproape că... nu le mai pot vedea.
Ştiu că, tot ce eu vă spun
Vă pare vouă a fi banal
Fără de rost sau de-nţeles
Poate că numai eu mă înţeleg.
Aşa e când re duci departe
Şi te gândeşti la tot ce-a fost
Te porţi ciudat, sau...mai aparte.
Căci nimeni nu mă înţelege
Nimeni nu-i de-a mea părere
Cum să-nţeleagă mama?
Când ea-i atât de ocupată... încât cu ea,
Nu poţi vorbi mai... niciodată.
Deseori sunt tristă, îngândurată.
Aş vrea să vin acolo
Să vă văd
Dar, sigur, ar însemna o altă amăgire

Nu m-am gândit nicicând că pot avea

Aşa de mulţi prieteni
Şi-apoi, după puţină vreme
Să nu mi-i mai amintesc
Când mă gândesc la voi, mă bucur
Dar, degeaba m-amăgesc.
Nu ne vom mai vedea nicicând
Cu toţi
Nu vom mai fi, nicicând aceeaşi gaşcă.
Aceleaşi clipe, amintiri
Nu le vom mai retrăi.
Dar inima-mi e plină
De strânse prietenii
76
 Voi veţi uita, desigur
C-am fost vreodată, acolo,
Eu însă niciodată nu voi putea uita
C-o bună parte-a vieţii
Acolo-am petrecut-o.
Sper însă că veţi voi vreodată
La mine să veniţi.
Vă implor chiar, prieteni,
Veniţi, dacă puteţi.
Florin, Monica, Doina
Mi-e dor de voi, de toţi.
Nu sunt Eminescu, nu scriu poezii
Doar o amintire vă pot dărui
Dac-aş fi cât un pitic
Aş intra, aici, în plic
Şi când plicul va fi rupt
Aş ieşi să vă sărut.
De Sahara cea pustie
Se va transforma-n câmpie,
De Dunărea va seca
Ori de munţii ar dansa,
Nici atunci nu v-aş uita!

Ana-Maria Bud, Şc. Gen. Obârşia Veche, jud. Olt

RADIO OLTENIA CRAIOVA, transmite:

INVITAŢIE LA LECTURĂ

Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi-a îmbogăţit zestrea culturală

în urmă cu câtva timp, cu ediţia specială a ziarului „Murmurul Jilţului”, editat
în cadrul fundaţiei cu acelaşi nume, avându-i conducători pe domnul profesor
Dumitru Dădălău şi Alin Dobromirescu. Am spicuit câteva titluri de articole care
considerăm că merită a fi ascultate. Astfel pe prima pagină, reţin atenţia cititorului
articolelor: „Liceul din Mătăsari- Şcoală model pentru instituţiile de învăţământ
din Gorj”, articol semnat de prof. drd. Nicolae Mischie- preşedintele Consiliului
Judeţean Gorj, în care domnia sa laudă capacitatea şi dăruirea de a fi oameni
cinstiţi şi drepţi şi de a realiza ceva pentru ei şi pentru societate.
Tot pe prima pagină reţine atenţia şi articolul „În ghiozdanul fiecăruia
stă un baston de mareşal”, articol semnat de conf. univ. dr. Pantelimon Manta,
77
prefectul judeţului Gorj, articol care adresează elevilor şi locuitorilor mătăsăreni,
în care enumără unele dintre obiectivele care s-au realizat şi altele care urmează
să fie realizate în viitorul apropiat.
Domnişoara Elena Ghiţan, redactor şef al revistei „Murmurul Jilţului”,
face o trecere în revistă a principalelor momente prilejuite de „Sărbătoarea Fiilor
Jilţului”, de-altfel prima sărbătoare care va rămâne o amintire atâta timp cât
sufletul va fi tânăr, aşa cum spune autoarea articolului.
În paginile 2 şi 3 sunt impuse câteva titluri de articole printre care: „Viaţa
socială - câmpul de verificare a sensibilităţii în care se răvăşeşte infinitul nostru
lăuntric”, autorul articolului fiind domnul profesor Ion Gr. Dădălău, organizatorul
şi iniţiatorul învăţământului liceal, postliceal şi de maiştrii, profesional din
Mătăsari, fost director al Liceului Mătăsari timp de aproape 19 ani de zile.
Apoi articolul semnat de Constantin Purcel, primarul comunei Mătăsari,
aflat sub genericul „Mătăsari mândria noastră”, cu o referire la evoluţia în timp a
localităţii gorjene.
Am mai reţinut pentru dumneavoastră, stimaţi ascultători, ca să vă
atragem pofta de lectură, pentru a răsfoi ediţia specială a ziarului „Murmurul
Jilţului”, câteva titluri: „respect şi recunoştinţă înaintaşilor noştri”, de profesorul
pensionar Constantin Panfiloiu, „Muzeul Jilţurilor din Mătăsari – o nouă instituţie
culturală”, autor profesor Vasile Mrinescu – director al Muzeului Judeţean Gorj,
„Miss Boboc 1998” – concurs câştigat de eleva Otilia Tucă da la clasa a IX-a,
articol semnat de domnişoara Oana Corega.
În pagina 4 se face recenzia cărţii lui Nicolae Dragoş – „Copacul din vis”,
apoi articole semnate de tinere talente, dintre care amintim: „Există conflict între
generaţii?!...”, „Noaptea mătăsăreană”, „Majoratul” şi altele. V-am prezentat,
stimaţi ascultători, câteva articole din ediţia specială a ziarului editat de Fundaţia
„Murmurul Jilţului”. Sperăm că, dumneavoastră veţi găsi şi alte generice
interesante şi, tocmai de aceea, vă invităm la lectură.
14 decembrie 1998
MIRCEA ARDEIU – Directorul Grupului Şcolar Industrial Minier
Motru

„MURMURUL JILŢULUI” LA A PATRA APARIŢIE

Din ce în ce mai interesante şi mai incitante articolele apărute în numărul 4/1997

din revista Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari - “Murmurul Jilţului”.
Ţinem să-i felicităm pe tinerii redactori ai acestei reviste care demonstrează că
un lucru bun se poate face oriunde există entuziasm şi talent.
Revista “Murmurul Jilţului” este un exemplu care dovedeşte că “se poate”,
chiar dacă nu sunt bani, chiar dacă tranziţia este apăsătoare. Cuvintele cuprinse în
numărul 4 al revistei de redactorii acesteia ne fac să credem că aceasta va dăinui
78
multă vreme, atât ea cât şi Fundaţia “Murmurul Jilţului”: “Această merituoasă
realizare este rodul unei munci continue, a unei ambiţii înverşunate şi totodată
rodul dragostei de frumos, de nou, de artistic” (Elena Ghiţan - red. şef
“Murmurul Jilţului”);
“... Iată că, în locul unde nu s-a întâmplat nimic, începe să se întâmple ceva,
binecuvântate focuri de artificii răzbat prin ceaţa nepătrunsului spre luminarea
zărilor celeste, spre înfrumuseţarea frumosului, spre înmugurirea lăuntricelor
latenţe” (Alin Dobromirescu - red. Şef adj.)
În paginile revistei găsim materiale de o înaltă ţinută în care tineri şi vârstnici,
elevi şi profesori îmbogăţesc zestrea culturală a acestui judeţ cum ar fi: „Eminescu
la Floreşti” – interviu cu directorul muzeului „Mihai Eminescu” din Floreşti;
„Autografe pe genunchi” de Ion Popescu şi Doru V. Fometescu; „Inscripţii
în temelia istoriei” (material publicat în „Gorjeanul” nr. 2137); „Paşii spre
maturitate” – scrisori de la absolvenţii liceului; materialele publicate şi gândurile
adresate de diferite personalităţi ale Gorjului Fundaţiei şi revistei „Murmurul
Jilţului”; mesaje ale elevilor care susţin pentru mai departe eforturile colegilor
lor; poezie şi multe alte gânduri – gânduri frumoase.
Poate că toate acestea au fost cel mai bine exprimate în poezia „Gânduri
pentru Murmurul Jilţului”, scrisă de preotul Constantin C. Purdescu, aflată în
paginile revistei:
„În Murmurul Jilţului găseşti
O speranţă a gândurilor curate,
Ale unor oameni dornici de muncă şi înţelepţi,
Ale unor elevi străluciţi cu dorinţă de carte”.
Felicitări colectivului de redacţie pentru înalta ţinută a acestei reviste şi nu în
ultimul rând domnilor profesori care au ştiut că acolo unde pui suflet, totul este
posibil. „La cât mai multe numere!”

“MURMURUL JILŢULUI”

A văzut de curând lumina tiparului revista “Murmurul Jilţului”, revistă

a Fundaţiei Cultural Ştiinţifice cu acelaşi nume, aflată în acest al doilea an al
existenţei sale ia numărul 4. Pentru cei interesaţi vom spune că, fără a folosi
vorbe mari, apariţia acestei publicaţii a fundaţiei nu ar fi posibilă fără aportul unui
colectiv bine închegat, ambiţios ce cuprinde deopotrivă tineri şi vârstnici, conduşi
de aceleaşi idealuri şi căutări pe tărâmul spiritualităţii într-un cadru propice:
Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, instituţie reprezentativă a învăţământului
gorjean.
Revista, aşa cum apare ea graţie conţinutului său diversificat, bine centrat pe
activităţile, preocupările, obiectivele de viitor ale fundaţiei şi inspiratei realizări
grafice, merită toate aprecierile şi dacă mai punem la socoteală şi faptul că în
79
paginile sale semnează alături de elevi şi profesori o serie de personalităţi ale
culturii gorjene, putem afirma că este o revistă valoroasă, plasându-se la loc de
cinste pentru cele mai reuşite reviste şcolare din judeţ.
Felicitările noastre tuturor acelora care au trudit şi mult succes în realizarea
programelor de viitor ale fundaţiei!
Aşteptăm, plini de interes, încă de pe acum, apariţia numărului viitor al revistei
şi suntem convinşi că vom avea posibilitatea de a participa la manifestările de
marcă ale acestor oameni inimoşi.

GHEORGHE STRÂMTU
Opinia, 290.

SĂ NE AJUTĂM COLEGUL ÎN SUFERINŢĂ

Pe când eram elev la liceu, aşa cum sunteţi voi acum, dragi mătăsăreni,
într-o clasă paralelă, am cunoscut un coleg, care avea un comportament ciudat.
Stătea retras, nu vorbea cu colegii, la masă doar ciugulea din mâncare, avea o
înfăţişare bizară. Stând de vorbă, am aflat despre situaţia lui tragică din familie:
mama decedată, tatăl alcoolic, încă trei fraţi acasă în suferinţă. Se vedea că este
bolnav. Colegii l-au tratat cu indiferenţă.
Când intervenea şi el în discuţii, colegii răutăcioşi îl repezeau: „Tu să taci?!
Eşti bolnav. Nu vezi că eşti gata de ducă?” Se resemna şi suferea în tăcere.
Azi aşa, mâine aşa, starea lui de sănătate se înrăutăţea vizibil. Sâcâit şi
neajutorat, curând şi-a aflat sfârşitul. Colegii nu au contribuit cu nimic la salvarea
lui, dimpotrivă – se distrau.
Au păcătuit şi nu au înţeles că nefericirea altuia nu trebuie să fie prilej de
distracţie pentru tine.
Pe când eram director de liceu, o elevă cu manifestări asemănătoare
mi-a adus în minte colegul dispărut cu zeci de ani în urmă. Stând de vorbă,
am aflat că tatăl ei izgonise pe mama sa şi se căsătorise cu altă femeie, care
o trata neomeneşte. Am antrenat un grup dintre colegii ei în vederea sprijinirii
acestei nefericite copile. Colectivul clasei a înţeles situaţia şi a acţionat cum nu
se poate mai frumos, aducându-şi colega pe linia de plutire. Treptat şi-a recăpătat
optimismul, fizic s-a întremat surprinzător, iar rezultatele la învăţătură au devenit
dintre cele mai bune. Am terminat cu bine liceul, a obţinut o calificare, şi-a făurit
o familie. Am reîntâlnit-o. Destul de rar. Cu ochii în lacrimi relua mulţumirile
pentru cei care, atunci când era la grea cumpănă, au fost alături de ea.
Ei, ce ziceţi?!...Care colectiv a procedat omeneşte, demn, înnobilându-şi
sufletul cu fapte creştineşti?
V-am pus în faţă două cazuri contradictorii. Sunt sigur că veţi alege pe cel
80
bun.
În colectivele din care faceţi carte, cu siguranţă, există diferite caractere.
Unii sunt buni, alţii parcă s-au născut răi. Nimeni nu se naşte rău. Viaţa, influenţele,
societatea, educaţia determină modul de comportare al fiecăruia dintre noi.
Colectivul clasei, dacă este sănătos, poate să modeleze pe fiecare. De
aceea, cunoaşteţi-vă bine între voi, ajutaţi pe cel în necaz, încurajaţi pe cei
deznădăjduiţi, şi fără să faceţi pe eroii – aşa, pe tăcute – sprijiniţi material pe cei
în suferinţă.
Acţionând în aceste mod, când veţi fi Oameni între Oameni, vă veţi da
seama că OMENIA v-a fost prietenul fidel dintotdeauna.

Emanoil CINTEZĂ – profesor pensionar, comuna Săcelu, sat

Hăieşti – 1349.
Sub redacţia revistei „Murmurul Jilţului”

SCRISOARE DE LA GHEORGHE DĂNESCU

Domnule profesor, conform înţelegerii telefonice de aseară mă grăbesc

să vă trimit încă trei poezii cu teme actuale. Cred că „Umilinţă” ar încheia
(deocamdată) autobiografia mea. Tematica poeziilor „Dulăii” şi „Câinii latră,
ursul merge” a fost este şi va fi actuală tuturor timpurilor. Vor veni vremuri în
care să primeze altceva mai bun? Aşa ar trebui! Până atunci trăim cu speranţa.
În prag de „an nou”, vă transmit, dumneavoastră şi celor dragi ai
dumneavoastră, sincere urări de bine şi tradiţionalul „La mulţi ani!”
Gheorghe Dănescu

Te duci şi tu

Te duci şi tu, şi-n urma ta

Dureri în suflet am să strâng;
Voi plânge şi te voi ierta
C-am învăţat să uit, să plâng…
Mi-ai zis că pleci: te-ndeamnă blând
Seninul viselor târzii;
Mi-ai spus că pleci cât de curând,
Şi poate n-ai să mai revii…

Îţi voi rămâne neînţeleasă

Şi mă cuprinde un regret;
81
 Cu flori în cale n-am să-ţi ies
Şi versuri n-am să-ţi mai trimit.
Vor trece ani, şi-mbătrâniţi
Ne vom mai recunoaşte-abia,
Ne vom privi nedumeriţi
Şi voi uita c-am fost a ta…

Eu nu te voi opri din drum

Să-ţi amintesc despre trecut;
Voi duce viaţa mea de-acum
Stingher, înspre necunoscut.
Ai să mă uiţi, ne te-ngriji!
Dă-mi mâna fină să ţi-o strâng!
Şi lasă-mă să plec de-aici
Că n-aş vrea să mă vezi cum plâng…
Marilena OAE
Stimate domnule Dădălău Dumitru,
Mă simt onorat că în satul Bâltişoara fiinţează Subredacţia Revistei
„Murmurul Jilţului” şi cinstesc gestul dumneavoastră, înaintându-vă 6 poezii.
Vă mulţumesc pentru înţelegerea de care aţi dat dovadă publicând în
revista nr. 8-9/98 poezia „Legendă”.
Având în vedere extinderea şi influenţa culturală a Fundaţiei şi revistei
„Murmurul Jilţului” în judeţul Gorj, vă propun înfiinţarea Editurii „MURMURUL
JILŢULUI”, capabilă să publice reviste şi cărţi pe care le scriu gorjenii.
Pentru a sprijini noua unitate vă ofer nuvela „Dangăt peste vatră” de 107
pagini, fără alte pretenţii decât 20 de volume din această lucrare. Voi solicita
prin ziarul „Gorjeanul” ca gestul meu să fie urmat şi de alţi condeieri (cu acordul
dumneavoastră).
Vă propun, de asemenea, să publicaţi în viitoarea editură „Manualul de
Geografie pentru clasa a III-a”, de circa 60 de pagini, cu acordul Inspectoratului
şcolar. Manualul îl am gata, e simplu, concret, cu noţiuni elementare de geografie
fizică, dar şi despre sat, comună, oraş şi judeţ, pe care să studieze elevii din tot
judeţul. Susţin această idee pe baza învăţământului opional şi pentru faptul că
geografia este disciplină de concurs la absolvirea claselor a VIII-a şi a XII-a.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă doresc succese!

Cu stimă, profesor V. SMEU,
Bâltişoara, 14.XI.1998
SUBREDACŢIA „MURMURUL JILŢULUI”

82
 REVISTA EXAMENE - 126
30.XI. – 6.XII.1998
Alin Dobromirescu, Mătăsari, Gorj

Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi An Nou, un fost elev vă tulbură

liniştea şi vă urează dumneavoastră şi întregii familii, un An Nou fericit cu bucurii
şi împliniri, cu satisfacţii şi multă, multă dragoste.
Vă doresc tot ce vă doriţi să vi se împlinească, dar mai presus de toate
sănătate şi fericire împreună cu şi între cei dragi.
Sărbători fericite, domnule profesor!
La mulţi ani!
Chiar dacă realitatea mi-e potrivnică uneori să ştiţi că eu nu v-am dorit
răul niciodată. N-aş putea. Doar dumneavoastră sunteţi naşul meu literar, iar
naşilor le porţi dragoste şi respect, ci nu ură. Aşa să ştiţi. „La mulţi ani!”

Alin Dobromirescu

Revista EXAMENE

„Inteligenţa şi bunătatea mea” (aşa cum le simţi şi le judeci) îţi stau

la dispoziţie, dragă Alin. Mă-ntreb de ce voi, gorjenii, nu prea aţi onorat şi
concursul de reviste şcolare (trimite-mi şi mie „Fluidul roditor” şi „Prosens”
pentru a fi recenzate) şi concursul „Tinere condeie”(de trei ani tabăra aceasta
funcţionează la Tismana, fără prezenţa măcar a unui gorjean). N-ar fi rău
să trageţi puţintel de urechi pe profesorii voştr ide română care au uitat că şi
„gorjeanul” e născut poet. Dovada: mândra ta persoană şi poezia pe care o
oferi cu atâta generozitate şi încredere privirii mele critice. Da, ai temperament
şi facondă de poet modern, aparţinând acelei categorii de stihuitori care preferă
expresia concentrată, intenţionat prozaică, frustă, sarcastică ori cinică, cultivată
de altfel de postmodernişti şi optzecişti cu frenezie. Tehnica este soresciană,
mai precis a unui Sorescu de la începuturile lui lirice: un enunţ scurt, expresiv,
uşor retoric; un comentariu uşor narativ şi o concluzie fie surprinzătoare, fie
paradoxală. Iată „modelele” tale de enunţ: „Multă vreme mi-am imaginat
moartea o oglindă strâmbă” sau „sufletul meu a învăţat să croşeteze mănuşi”.
Finalurile, deşi nu strălucesc prin originalitate, au forţă şi uneori reuşească
şocheze. Am reţinut din micul grupaj: „Măsuri de protecţie” şi „Nereide” (la
ultima, finalul mi se pare grandi-locvent ). Vreau încă 5-6 poezii, un curriculum
şi o fotografie pentru a-ţi putea fi cu adevărat de folos.

83
 Profesor dr. Tudor Opriş
Festivalul Naţional de Literatură “Tudor Arghezi” ediţia a XVII-a
Târgu-Cărbuneşti, 23 mai 1997
Titu Rădoi: “— Va rugam să vă aşezaţi pentru a putea derula această festivitate
de premiere a celei de-a XVII-a ediţii a Festivalului Naţional de Literatură “Tudor
Arghezi” care pe parcursul a 3 zile - a continuat cu organizarea unui simpozion
de comunicări ştiinţifice consacrate operei lui Tudor Arghezi, precum şi cu o
expoziţie de carte argheziană.
Înainte de a vă prezenta juriul Festivalului Naţional de Literatura “Tudor
Arghezi” care a hotărât asupra laureaţilor, o să fac o pauză spre a da un ragaz
scaunelor să intre în sală…Tot mai întâi, să dăm cuvântul domnului primar al
oraşului Cărbuneşti pentru a spune câteva cuvinte despre acest Festival, despre
Arghezi”.
-„Domnilor invitaţi, daţi-mi voie să vă urez “Bine aţi venit” la cea de-a XVII-A
ediţie a Festivalului „Tudor Arghezi” şi „Bine aţi venit” în oraşul Târgu-Cărbuneşti.
Ne-am pregătit, în ajunul Festivalului căruia noi îi dăm o importanţă deosebită,
pentru că de Todor Arghezi ne leagă foarte multe lucruri. Respectându-l pe Tudor
Arghezi, în primul rând, ne respectăm pe noi „ca oameni, iar apoi ca cetăţeni ai
acestui oraş”.Mulţumim domnului prefect Pantelimon Manta, domnilor senatori
şi domnilor consilieri judeţeni, care au fost şi sunt alături de noi. De asemenea,
vreau să mulţumesc tuturor oamenilor extraordinari de aici din oraş care ne-au
ajutat ca această ediţie a XVII-a a Festivalului „Tudor Arghezi”, să fie o ediţie de
referinţă pentru Festivalul „Tudor Arghezi”. Nu nominalizez pentru că s-ar putea
- datorită emoţiilor inerente unui astfel de moment - să ocolesc poate pe unii. De
aceea, din suflet le mulţumesc şi vă pot spune că, astăzi - poate pentru prima dată
sunt mândru că sunt primarul acestui oraş, care are asemenea valori şi asemenea
oameni. Vă mulţumesc şi sper să petreceţi alături de noi, clipe de neuitat.”
T.R. —Urmează să spună câteva cuvinte domnul prefect Pantelimon Manta.
—”Cu adevărat vor fi numai câteva cuvinte. Sincer să fiu cred că este un
eveniment deosebit în viaţa urbei dumneavoastră, eu mă simt măgulit în faţa unei
asemenea mari reuşite şi de aceea, cred că urbea dumneavoastră trebuie să fie
mândră că sălăşluieşte un asemenea concurs, să fie mândră că are posibilitatea să
sărbătorească, aşa cum se cuvine – pe cel care este patronul acestui oraş şi cel care
a ridicat numele în lumea cuvintelor şi nu numai sub acest aspect, consider foarte
bine rânduite şi bine organizate manifestările care au avut loc şi care vor avea
în prim plan, ridicarea culturii şi prestigiului locului pe trepte înalte. Mulţumesc
instituţiilor publice care au sprijinit organizarea şi mai ales pentru participarea
prestigioasă a oamenilor de cultură, faţă de care eu am avut întotdeauna o stimă
84
deosebită. Vă mulţumesc din suflet!”
T.R.: — Mulţumim domnului primar al Târgu-Cărbuneştilor şi domnului
prefect pentru cuvintele cu care au deschis această festivitate de premiere. Mie
între timp mi-au dispărut foile cu procesele verbale, dar văd că sunt la domnul
consilier şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj, domnul Viorel Gârbaciu (o
voce din sală: vi le-a furat sau le-a luat din greşeală; haz, aplauze) care m-a lăsat
fără drept şi rog pe domnul Viorel Gârbaciu, consilierul şef al Inspectoratului
pentru cultură Gorj pentru a da citire juriului care a decis laureaţii Festivalului
“Tudor Arghezi”.
V.G.: —- “Doamnelor şi domnilor, înainte de a proceda la ceea ce m-a rugat
colegul meu, sa spun şi eu câteva cuvinte. Aducerea Festivalului la Târgu-
Cărbuneşti n-am să mă refer deloc la cele 2 zile trecute - este un fel de intrare
într-o mică ţară cu nestemate, în cadrul unei colectivităţi. Târgu-Cărbuneşti
este un oraş care se descoperă şi se redescoperă la noi, are valori nesecate şi
extraordinare, cu o mână de oameni de mare suflet, cu o mare dragoste pentru toţi
care dau acestui oraş dimensiunea şi cadrul cultural pe care-l oferă. Eu nu încetez
să mă minunez de vreo câteva luni încoace câte a reuşit primarul Cristian Toader
şi comisia domniei sale de consilieri. N-aş putea face altceva acum decât să le
mulţumesc din toată inima că au reuşit sa facă ceea ce nu credeam, să facă din
Târgul-Cărbuneşti un oraş minunat .
Juriul ediţiei a XVII-a a Festivalului Naţional de Literatură ”Tudor Arghezi”
are următoarea componenţă:
- preşedintele juriului - poetul Ioan Flora
- membrii juriului - poetul Nicolae Dragoş
- scriitorul şi publicistul Romulus Diaconescu
- poetul şi editorul Florea Miu
- criticul şi istoricul literar Ioan Pecie
- poetul, criticul şi jurnalistul Ion Popescu
- magistrul Titu Rădoi, animator cultural de o viaţă
- poetul şi criticul literal Zenovie Cârlugea
- doamna Vioară Mancea, editor la editura Fundaţiei Culturale Române
- Spiridon Popescu
- Ovidiu Neag

85
 - poetul şi omul de cultură Ion Cepoi
- prof. Constantin Popescu
- şi la sfârşit - dar nu ultimul, poetul Nicolae Diaconu
Viorel Gârbaciu iese pentru a instrui o trupă de muzică. la cuvântul poetul loan
Fiora:
- Înainte de a trece la decernarea premiilor ediţiei a XVII-a a Festivalului
Naţional de Literatură ”Tudor Arghezi”, vreau să vă spun câteva cuvinte. În
această condiţie de preşedinte – evidentul trebuie să mai dau explicaţii – chiar îmi
este jenă să stau cu spatele la maestrul Tudor Arghezi (n.n. portretul lui Arghezi
era în spatele juriului).Trebuie să stau tot aşa deoarece trebuie să mă bucur de
prezenţa dumneavoastră aici şi să îndeplinesc rolul de decernător al premiilor
festivalului „Tudor Arghezi” , ediţia a XVII-a.
Deci, se acordă premiul pentru ilustraţie şi ex-libris, domnul Florin Isuf din
Târgu-Cărbuneşti.
- se acordă marele premiul la secţiunea „Bilete de papagal”,doamnei Adina
Huiban, din Vaslui.
- se acordă marele premiu la secţiunea „Cuvinte potrivite ”, domnului Ioan
Dragoş, Maramureş;
- se acordă marele premiu la secţiunea “Cuvinte potrivite”, domnului loan
Hirghiduş, din Hunedoara;
- se acordă marele premiu la secţiunea “Bilete de papagal”, domnului Gheorghe
Avramescu”, din Gorj;
- se acordă premiul pentru exegeză argheziană criticului literar Aurelian
Goci.
În sfârşit, se pare că momentul crucial al ediţiei de anul acesta a Festivalului,
a sosit: PREMIUL NAŢIONAL.
Deci, se acordă: PREMIUL NAŢIONAL - pentru opera,”OMNIA”; scriitorul
Dumitru Radu Popescu. Titu Rădoi preia cuvântul:
- Am înţeles că domnul Ioan Flora - care s-a aşezat şi-a terminat rolul şi aş
vrea să menţionez că această decernare a premiului naţional de literatură Tudor
Arghezi se reia cu această ediţie - în urmă cu doi ani s-a mai decernat premiul
naţional de literatură “Tudor Arghezi” - primul l-a luat după cum ştiţi - regretatul
Marin Sorescu; cei care a fost aici ia Târgu-Cârbuneşti care au fost în sală în 1995
ştiu că am propus atunci că sa instituim o formulă de acordare a acestui premiu
86
naţional care să rezoneze cu maniera de cordare a premiului Nobel – NUMAI ÎN
BANI - subliniază D.R. Popescu - şi vreau să continuăm această manieră ca la
acordarea premiului naţional de literatură, laureatul ales de noi să ţină un cuvânt
pentru acest discurs, îi dau cuvântul:
D.R.R. — Intervenţia mea este o cuvântare despre tăierea urechilor:
“Deschid în literaturile vechi meandre cântate - cu sodeorice preţioase -
atât de mult au fost copleşite de mine, în acest mijloc uşor de gest de cei cu
limbile umede şi hainele sfâşiate, precum si alte forme de relief, mădularnice ori
înzestrate, mătăsoase şi catifelate, urechile şi-au avut şi ele rostul lor, totdeauna.
De la gândul de urechi până la înscrierea urechilor tăiate uneori n-a fost decât o
diferenţă de două compreheniscent,miimi. De-a lungul vremii, pe lângă trasul pe
roată s-a mai practicat uneori şi trasul urechilor pe roata, daca întoarcem istoria
urechilor în lume. Se observă cu ochiul liber uneori că un ins cu limbă lungă se
scurtează de urechi, în loc să i se taie vârful limbi sau în loc să i se taie limba de
la rădăcină de la rădăcină i se taie urechile de la rădăcina. Efectul propagandistic
al vitregie cuprinsului rămâne nul. Dar nişte urechi prescurtate sau total smulse
din rădăcini, dau de văzut. Se vede treaba ca acolo unde a pus Atotputernicul
mâna se zăresc urechile cu urmele mâinilor lui. Cei puternici sosesc în galop şi
cu grijă de toată patima ne taie şi ne scurtă urechile noastre cele de toate zilele.
Când spun urechile noastre mă refer în acest timp la Arghezi şi la încă un şir de
bărbaţi care cu urechile lor divine, au avut darul şi harul să priceapă şi înţeleagă
pierzarea stelelor şi bâjbâiala gândurilor şi visurilor oamenilor, care gânduri şi
vise sunt făcute după cum ştiţi tot din materia şi materialul din care ei şi-au făcut
un desen. Cenzura, boieri dumneavoastră, a fost de la început un spaţiu excelent
şi cu primul centru la omului, care a fost purtătorul Adam e lesne de înţeles că
palida şi venerata cultură paradisiacă s-a perfecţionat până în zilele noastre, până
aproape de perfecţiune. Dumnezeu i-a cenzurat pe protopărinţii noştri Adam şi
Eva, interzicându-le să gândească şi cum Adam şi Eva au încălcat rigorile raiului,
au fost prinşi de urechi şi aruncaţi peste pârleaz la răsărit de paradis, lăsându-
li-se totuşi urechile legate. Pe vremea reginei Elisabeta I a Angliei, scriitorui
prea lung la limbă putea fi băgat la beci sau putea să rămână fără urechi. Aşa
a rămas Wiliam Praid în 1633 pentru nişte iluzii care cică n-au fost pe placul
reginei Henriet. Boieri dumneavoastră, în 1633 cum arată literatura română şi
cum i se puteau tăia atunci urechile? În 1601, cel mai îndrăgit scriitor după mine
- primul scriitor român Ocrişel trimisese o revistă în româneşte, părinţilor săi din
Moldova, să-l scape din închisoarea transilvană - în care era ţinut la răcoare. Nu
se ştie dacă clericul Ocrişel a scăpat cu viaţă şi nu avem mărturii nici că i s-au
tăiat urechile. Noi n-am avut tăietori de urechi calificaţi ci doar verişani. Să ne
amintim - în negura vremilor - direct de la apus la soare, nişte verişori vreau să-l
vadă, să-l tundă şi să-l frizeze pe păcuraşul mioritic. Oare, cu foarfecele lor de
87
tuns voiau să-i taie urechile şi să le poarte la butoniera cojoacelor lor ca nişte
semne proteice o a scerilităţii lor intelectuale? Nu avem marturii scrise aşa că
trecem mai departe. Celscki se leagă şi domnia sa de nişte contemporani de-ai
domniei sale. Domnul Tudor Arghezi nu s-a dat înlături în faţa istoriei si a spus
bunăoară un cuvânt ce se numea Baroane şi hoţ, i-au fost amputate urechile. Şi
acum un fapt de istorie literară:o doamnă care a lucrat ca dactilografă la cenzura
română ne-a povestit de ce şeful ei fusese certat la vamă de către cenzura germană
şi română. Departamentul cenzuri noastre avea strânse legături cu confraţii lor
germani. Cenzura avea sediul pe strada Academiei. La primul etaj erau români,la
etajul al doilea se afla biroul colonelului german. Printre diversele personalităţi
care au lucrat atunci în departamentul nostru au fost – mi-a spus doamna –şi
articolul poetului nostru.
Deci, Baroane a stârnit o furie germană de mari proporţii. Arghezi trebuia
capturat,dar Arghezi n-a putut fi găsit. Doamna mi-a spus zilele trecute că Arghezi
probabil a fost ascunsă de Gala Galaction la mănăstire. Oricine se poate avânta
până aici se poate abate şi asupra intrării lui Arghezi, la Târgu-Jiu. Dar, important
e altceva. Dacă s-ar fi întâmplat că Arghezi să piară misterios, o asemenea crimă
mi-a spus fosta dactilografă – l-ar fi transformat într-un erou al luptei antifasciste.
Opera poetică a lui Arghezi a scăpat cu viaţă din acel moment nemţilor şi ni s-a
întâlnit cu doru-i dătător de glorie postumă, acest fapt nu i s-a iertat nici de nişte
cronicari. Nu i s-a iertat nici faptul că n-a pierit într-un accident oarecare şi să intre
în legendă şi mit, nu l-a iertat nici că a fost şi este un poet genial. Dar,gândiţi-vă ce
pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcuraşul din Mioriţa ar fi pus mâna
pe ciomag şi le-ar fi tras două la mitră ucigaşilor săi, ce păreau ar fi în stare să-l
omoare. Ce destin de ocazie ar fi avut ciobanul mioritic dacă ar fi rămas în viaţă.
Norocul nostru a fost că poetul anonim a avut inspiraţia divină de a îndumnezei
pe genialul cioban – Dacă o să mor!- îl pune poetul anonim să spună, pe cel
condamnat la moarte de neamurile sale de bravi români. Dac-o fi să mor! Deci,
nu a fi sau a nu fi. Dar ce facem cu Tudor Arghezi care a supravieţuit nimicniciei
celor ce au râs de ei: Nu trebuie să-l lăsăm –zic încă nişte cronicari, încercând
să-l asasineze şi în posteritate. Veşti bune „Câini latră, să-i ascultăm, da! căci şi ei
fac parte din moştenirea noastră geto-dacă, latină, germană,slavă,turcă; fiindcă,
boieri dumneavoastră – nu uitaţi că cei doi verişani ce-au pus la cale moartea
păcuraşului şi tot pun la cale în fiecare ascunzătoare să omoare un om cu suflet
iubit,şi aceşti verişani sunt tot un moştenitori de-ai noştri.”
Deci, şi ei fac parte din umilul popor român, aşa că aştept vremea când în toată
ţara sfinţii se vor alege şi depărta de cei păcătoşi şi vor defila – doi câte doi – pe
străzi, şi îi vor tunde de urechi nu doar pe cei fără carnet de sfinţi ci şi pe cei scoşi
din morminte la tuns de urechi. Aştept să-i văd pe Adam şi Eva puşi cu urechile
pe tocător şi aştept să-l văd şi pe Tudor Arghezi cu urechile pe răzătoare căci şi el
88
s-a împotrivit legilor sfintei şi – ca o încununare a efortului românesc de sfinţire
a cuvântului aştept ziua când şi lui Iisus Hristos i se vor tăia urechile căci şi el pe
cruce a plâns şi a strigat: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit! ”
T.R.: „Având în vedere că, în sală se află un critic literar care de-a lungul
vremii a scris atâtea despre romancierul D.R.P. întâmplător a fost şi profesor
la Târgu-Cărbuneşti –aş profita de acest moment şi l-aş ruga să spună câteva
cuvinte despre laureatul acestei ediţii. N-am discutat cu dânsul înainte, acum
mi-a venit ideea.”
Criticul literar nu este pregătit şi nu va spune nimic.
Viorel Gârbaciu preia cuvântul şi spune că venind acasă într-un ARO - cam
rablagit dar ARO-ul era al culturii – cu maestrul D.R.P., a spus o minciună şi vor
vedea cât e de benefică. I-a spus domnului D.R.P. că, anul trecut, s-a înţeles cu
mult regretatul M. Sorescu ca laureatul Festivalului Naţional „Tudor Arghezi” să
fie preşedintele ediţiei următoare a Festivalului şi minciuna s-a prins. La ediţia
următoare, a XVIII-a, îl vom avea pe maestrul D.R.P. preşedinte al juriului.

O voce din sală: ”Cu condiţia ca domnul Ioan Flora să fie câştigătorul premiului
naţional(haz, aplauze).
Se acordă diplome unor firme, societăţi care au ajutat la realizarea şi
desfăşurarea Festivalului.
Viorel Gârbaciu dă cuvântul poetului Nicolae Dragoş, fost profesor la Târgu-
Cărbunesti, care a plecat cu câţiva ani în urmă din acest oraş:
N.D.:-„Văzând asemenea culturi, că a fost prea mare încredere în mentalitatea
oamenilor, o să vă spun nişte lucruri. Mă şi îngrijorează generozitatea cu care
omul de cultură, poetul Viorel Gârbaciu s-a grăbit să-mi dea cuvântul, pentru că
indiscutabil – nu ştie ce aş putea să vă spun.” Dar nici eu nu ştiu ce aş putea să
vă spun, aşa încât – şi nu ştiu pentru ce efectiv de câte ori vin în Gorj şi cu atât
mai mult în Cărbuneşti, am emoţii. Emoţiile sunt de mai multe feluri. Un motiv
al lor ar fi acela că mulţi dintre cei care mi-au fost colegi - ca profesori la liceul
din Cărbuneşti - nu mai sunt. Eu le păstrez o amintire frumoasă şi ştiu că ei
neplecând ca mine sau ca alţii din acest spaţiu s-au străduit - fiecare după vocaţia
si pregătirea să dea o parte din litera cărţilor celor care inevitabil, urma să vină
după ei. Şi gândul meu plin de emoţie se îndreaptă către profesori care au deschis
acest liceu si care sper – au rămas pentru generaţiile de elevi, nişte frumoase
amintiri. Am emoţii şi gândindu-mă la cei care au fost elevi ai liceului şi care
onorează pe profesori lor,acest liceu şi acest loc. Am emoţii, în plus dar nu sunt
pregătit să le trăiesc până la capăt - pentru faptul că dintr-o strălucită iniţiativă -
numele unui mare român, gorjean şi într-un fel cărbuneştean, “Tudor Arghezi”
89
este respectat, cinstit de către cei care au mândria de a şti că rădăcinile firului au
pornit de aici – Tudor Arghezi şi mai am emoţii şi pentru faptul că - printr-o altă
strălucită iniţiativă - pe lângă concursurile de creaţie literară şi clasică, instituite
cu prilejul acestui festival al nostru la ediţia a XVII-a se acordă premii unor
oameni care poate că nu vor ajunge prin cuvântul său la înălţimea cuvintelor
celui care a ştiut cel mai bine să le potrivească în limba română, după Eminescu
dar care vor face dovada respectului lor pentru limba şi simţirea românească
prin însuşi faptul că sunt. Şi în sfârşit, am emoţii şi pentru că, printr-o selecţie
fără rezerve - primele două premii pentru opera”OMNIA” au fost atribuite lui
M. Sorescu si acum lui D. R. Popescu, două nume de certitudine ale literaturi
române de azi şi dintotdeauna. Şi dacă dvs. şi noi ştim că certitudinea în spaţiile
literaturii înseamnă valoare şi ne distrăm această convingere prin alegerea dintre
multele oferte valorilor adevărate, înseamnă că noi suntem nişte oameni adevăraţi
normali. Vă mulţumesc pentru normalitatea dvs. şi a noastră!
V.G.:— “Cred că festivitatea de premiere se poate considera închisă, vreau să
vă spun că avem invitaţi pentru momentul literar si muzica! ce urmează aşa că,
fără alte formalităţi, daţi-mi voie mai întâi să aduc grupa de rapsozi ai palatului
copiilor.” Respectivii interpretează diferite melodii (trei la număr) care ne introduc
pe tărâmul mirific al muzicii.
Elevii de la liceul “Tudor Arghezi” recită o sene de poezii din efervescenţa
argheziană.
V. G.: — “Anul acesta, oraşul Târgu-Cârbuneşti se mai bucură de o aniversare
- şi nu una oarecare - prima instituţie de învăţământ Cărbuneştiului – liceul
care-l are ca patron spiritual pe Tudor Arghezi - redevenit de anul acesta - liceul
teoretic.
De aceea, directorul liceului, domnul Benedict Crăsnaru doreşte să spună
câteva cuvinte: — “Domnilor, în acest ţinut de obârşie al marelui poet român
Tudor Arghezi - cel mai mare poet al românilor după Eminescu - iată că, fiinţează
şi la noi un liceu teoretic cu certe valori noi - liceul “Tudor Arghezi”. Au trecut
mulţi ani din existenţa acestui centru de cultură în care noi, dascălii, am adunat
cu mintea şi cu suflet anumite rezultate cu care suntem mândri si pe care le-am
consemnat într-o mică plachetă, un mic istoric, o mică monografie în care am
consemnat momentele mai principale din trecutul acestui liceu Ducem o luptă
mică, dar cu oameni adevăraţi, generoşi, cu oameni,talentaţi, cu elevi unişi şi din
acest liceu au plecat mulţi oameni, multe valori spirituale cu care ne mândrim.
Vă mulţumesc!
Ediţia a 17-a a Festivalului Naţional Tudor Arghezi s-a încheiat.
Festivalul Naţional „Tudor Arghezi” desfăşurat la Târgu-Cărbuneşt, a
continuat ieri cu vernisajul expoziţiei de ilustraţii Grigore Haidău, inspirate din
poezia argheziană. De asemenea, au avut loc festivitatea de premiere a laureaţilor
Festivalului ”Tudor Arghezi” ediţia a XVlI-a, precum şi recitalul de poezie cu
90
participarea actorului Cristian Dobran, a membrilor cenacului „Columna”
din Târgu-Jiu şi a unui grup de elevi ai Liceului “Tudor Arghezi” din Târgu-
Cărbuneşti.

Au consemnat,
Elena Ghiţan. XA, Alin Dobromirescu, XIA,
Bebe Ciutureanu. XII B.

Festivalul Naţional de Literatură „Tudor Arghezi”

Târgu-Cărbuneşti –Gorj-ediţia a XVIII-a, mai 1998

Aşa cum îi stă bine Gorjului nostru între judeţele ţării, iată că nici anul acesta
nu se dezminte şi găzduieşte cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Naţional de
literatură „Tudor Arghezi”. Numai faptul că s-a reuşit aducerea unui număr mare,
am spune noi, de „mânuitori ai condeiului” pe aceste meleaguri gorjene, încărcate
de tradiţie şi obiceiuri, de suflet primordial şi poezie, spune extrem de multe.
Scriitorii din Bucureşti, Bacău, Craiova, Piteşti şi câte alte judeţe ale ţării, pe care
nu le-am ţinut minte, s-au reunit la Târgu-Jiu pentru a cinsti, aşa cum se cuvine,
memoria celui ce a fost Tudor Arghezi, al doilea mare poet după Eminescu, care
îşi avea rădăcinile arborelui genealogic pe unde prin Târgu Cărbuneşti. Au fost
3-4 zile de sărbătoare, de curată sărbătoare, când minţile unor personalităţi ca,
Dumitru Radu Popescu, poate cel mai mare prozator în viaţă, Alexandru George,
mare critic literar al „României literare”, Marius Tupan, prozator şi redactor şef
al ziarului de literatură din Bucureşti „Luceafărul”, Nicolae Dragoş, fost redactor
şef al „Luceafărului”, Ştefan Augustin-Doman, redactor şef al revistei de cultură
„Calende” din Piteşti, revistă ce continuă pe cea fondată în 1928 „Calende” de către
Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Şoimaru ,
Paula Romanescu, traducătoare în limba franceză şi alţii pe care rog să fiu scuzat
dacă nu-i nominalizez, s-au unit pentru a iradia cultură, în memoria unui mare
poet , aşa cum spuneam,Tudor Arghezi. Dacă anul trecut, laureat al Festivalului
pentru premiul „OMNIA” era prozatorul Dumitru Radu Popescu, anul acesta el
este preşedintele juriului şi va înmâna premiul pentru opera „OMNIA” la fel de
marilor personalităţi Alexandru George şi Geo Dumitrescu. De asemenea este
premiată cartea de critică şi istorie literară a lui Liviu Petru Bercea, timişorean ce
nu s-a lecuit încă de boala Arghezi.
A doua zi a festivalului, vineri 22 mai, debutează în sala Muzeului de artă
din Târgu Jiu cu o lansare de carte şi o expoziţie de pictură a poliţiştilor gorjeni.
Iată, aşadar, că şi poliţia din Gorj gândeşte şi o face chiar foarte bine deoarece
Alex Gregora, a cărui carte „Îngerul Chimonerul” se lansează, este deja, după ce
a publicat în reviste ca „România literară”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Convorbiri
literare”, „Tribuna”, la a treia carte. Cartea, scoasă sub „aureola”, am putea spune,
91
Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” este poate tot ce a scris mai bun Alex Gregora
până în momentul de faţă.
Al doilea eveniment este expoziţia de ilustraţie din opera argheziană a lui
Florin Preda-Dochinoiu, poliţist şi el, care ilustrează şi cartea lui Alex Gregora.
Dar fiindcă am fost prezenţi sub ecusonul miraculosului numit „PRESS” am
reţinut câteva opinii:
Marius Tupan (redactor şef al ziarului „Luceafărul”) care îşi lansează şi el
romanul „Coroana Isabelei”, în 4 volume, roman scos cu agoniseală din 40
milioane lei, dacă ar fi să ne luăm după spusele criticului Alexandru George:<<
În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru invitaţie; sunt foarte bucuros că mă
aflu aici şi sincer să vă spun mi-ar fi părut rău dacă n-aş fi venit. […]
În general, cred că atunci când un prozator sau poet este rugat să vorbească
despre opera sa spune: „Am spus ce-am avut de spus”. Iată că eu face altceva: vă
voi spune că am atâtea să vă spun încât s-ar putea să nu vă spun nimic. Este rodul
muncii mele această trilogie, am scris-o ca să vă spun exact în 20-25 de ani […].
Eu sunt mulţumit că am putut să scot această carte şi că se bucură de succesul
pe care-l are. Am avut un sentiment straniu când am terminat-o pentru că ea
devenise o pradă chiar pentru mine fiindcă în momentul când am lansat-o mi s-a
părut că devine o pradă pe care nu mai ştiam de unde s-o împuşc. M-am gândit în
toţi aceşti ani la un fel de carte parabolică, alegorică, cum vreţi să-i spuneţi; este
o carte la care m-am gândit ani, aşa cum vă spuneam dar primul volum l-a scris în
proporţie de 60-70% cred, volumul al II-lea care a luat şi un premiu cred eu că a
avut cel mai mare succes, dar am fost cumva speriat şi de succesul pe care l-a avut
şi de faptul că volumul 3 nu se va mai ridica la nivelul primelor două. Ei bine, iată
volumul a ieşit, acum sunt liniştit, eu sunt un om care o perioadă pot să-mi văd
de revistă, pot să-mi văd de treaba personală, fiindcă este pentru mine sacrificiu,
revista pe care o fac cu Laurenţiu Ulici […] am reuşit să o ţinem în viaţă dar nu
se poate spune că noi suntem oamenii care facem minuni. Plătim onorarii foarte
puţine, e adevărat, dar vedeţi pier atâtea reviste pe când noi rezistăm, suntem o
revistă deschisă numai literaturii, asta vreau să reţineţi pentru că noi nu facem
politică la „Luceafărul”, facem numai un fel de politică literară, dar nimic mai
mult. Politica eminamente nu ne interesează, o să vedeţi că publică şi scriitori de
dreapta şi de stânga dar scriitori, nu altceva […] Ca în orice trilogie, în „Coroana
Izabelei ” o să vedeţi că există o obsesie a cifrei trei, a multiplului de trei. Eu
am încercat prin modestele mele mijloace să vorbesc despre contemporanii mei,
despre dvs., despre mine chiar şi vă mulţumesc că m-aţi ascultat».
Nicolae Diaconu: „Având în vedere că domnul conf. univ. dr.Pantelimon
Manta riscă să rămână chiar singurul prefect normal din istoria Gorjului l-aş ruga
să spună câteva cuvinte”.
Pantelimon Manta: „Mulţumesc. A fost absolut impresionant şi organizarea a
mers, prezenţa dumneavoastră aici este superbă, este superbă şi absolut minunată
92
combinaţia aceasta care s-a făcut între lansarea de carte şi expoziţia de ilustraţie din
partea poliţiştilor gorjeni. Eu vă mulţumesc pentru prezenţă şi sper în continuare
să mai avem şi alte ocazii de a ne întâlni”.
Poliţiştii gorjeni şi-au încheiat astfel “numărul”, un număr special, prin care
au făcut încă o dată dovada că poliţia din Gorj nu numai că este un adevărat dig
răufăcătorilor dar scoate şi cărţi de bună credinţă şi chiar pictează. Mânuiesc
deci, cu măiestrie şi dibăcie, nu numai arma ci şi condeiul şi chiar penelul. Laudă
lor! Laudă judeţului care-i are!
Manifestarea continuă apoi în cadrul liceului “Ecaterina Teodoroiu” din
Târgu-Jiu, liceu ce în curând va sărbători “Zilele liceului Ecaterina Teodoroiu”,
acelaşi liceu fiind încărcat de tradiţii, prosper şi adevărat formator de caractere
şi personalităţi.În arealul învăţământului gorjean - trebuie să spunem - liceul
“Ecaterina Teodoroiu” ocupă un loc de cinste, având cei mai mulţi laureaţi la
olimpiadele şi concursurile naţionale.
Aici, ia cuvântul poetul lon Cepoi:
„[...] Vă rog, în această zi, să fim şi să fiţi musafiri şi gazde ai liceului “Ecaterina
Teodoroiu”, ai scriitorului Zenovie Cârlugea, directorul acestui liceu. Aş vrea să
spun numai câteva cuvinte: oaspeţii dumneavoastră de astăzi sunt personalităţi
de marcă ale literaturii române. Eu am să-mi permit să fac enumerarea tuturor,
am să-l rog pe lon Popescu să mă ajute, între timp, aş vrea să remarc pentru
dumneavoastră că se află aici laureatul premiului opera “OMNIA” al Festivalului
“Tudor Arghezi”, ediţia 1997 şi preşedintele juriului acestei ediţii, scriitorul
Dumitru Radu Popescu, criticul Alexandru George, scriitorul Marius Tupan, care
ne face plăcerea lansării trilogiei domniei sale “Coroana Izabelei” şi aş vrea să
remarc în mod deosebit bucuria pe care ne-a făcut-o scriitorul Romeo Magherescu,
datorită căruia, alături de noi în aceasta dimineaţă se află doi scriitori italieni,
d-na Antoneta di Angelis şi d-lul Pina Pitazi. Îl rog pe lon Popescu să facă în
continuare prezentările”.
lon Popescu: „Se află, iată, o coincidenţă extraordinară, domnul N. Dragoş,
fost redactor şef la “Luceafărul” înaintea lui Marius Tupan, prezent şi el, deci
iată ne-am reunit aici toate, dacă vreţi, toate “talentele” născute de “Luceafărul”
având în vedere că şi scriitorii gorjeni au fost publicaţi în “Luceafărul”: Zenovie
Cârlugea, pe când era N. Dragoş, redactor şef, lon Popescu la fel, Cristian George
Brebenel care publică acum în “Luceafărul”. Deci iată reunite aici două generaţii
de redactori şefi, de scriitori ai “Luceafărului”. Se află un mare eseist Alexandru
George, se află d-na Paula Romanescu, traducătoare a poeţilor gorjeni în limba
franceză, Jeana Morărescu, Cornelia Leonte, viitorul doctor în filosofie lon
Hirghidaş, viitorul doctor în filosofie lonel Buşe. Se află de asemenea d-na Simona
Avram, de la Lugoj, se află Liviu Petru Bercea premiat pentru arghezologie anul
acesta, cu “Limbajul poetic arghezian” - carte de excepţie pe care o aşteptăm.
Dacă dumnealui e laureatul de anul acesta al premiului de arghezologie, îl avem
93
şi pe laureatul de anul trecut Aureliu Goci, cu cartea “Arghezi între infinituri”
- o carte excepţională. Se mai află un foarte bun prieten al Gorjului, Dumitru
Augustin Doman, redactor şef la “Calende”, se mai află d-na Elena Roată,
poetul Costel Dobriţescu şi era să uit, marele nostru prieten lon Filipoiu, poet,
prozator, redactor la Radio România Cultural. Rog acum pe d-ul lon Cepoi să
preia conducerea”.
«Foarte pe scurt, programul acestei întâlniri va cuprinde pentru a doua parte
a simpozionului „Arghezi şi omul”, o lansare de carte “Coroana Izabelei” de
M. Tupan, o antologie lirică, trei dintre poeţii laureaţi ai festivalului Zenovie
Cârlugea, Romeo Ionescu şi lon Popescu. Rog acum pe scriitorul Zenovie
Cârlugea să accentueze asupra acestei calităţi,în cea de-a doua calitate de director
al liceului şi gazdă să vă vorbească”.
Zenovie Cârlugea „Eu zic un bun venit tuturor scriitorilor de aici, trebuie să
vă
spun că numai din ianuarie am preluat direcţia acestui liceu şi vreau ca acest
parteneriat educaţional să fie în primul rând [...]. Fiind scriitor de carte, îmi dau
seama ce impact nemaipomenit are cultura în rândul tineretului şi aş dori să
menţin acest parteneriat. Cu o foarte mare parte din dvs. ne cunoaştem [...]. Avem
o revista”Studium” aici, ultimul număr se află sub tipar, 120 pagini. Săptămâna
viitoare avem zilele Liceului ‘’Ecaterina Teodoroiu”, programul e deja anunţat,
în fiecare zi vor fi activităţi cultural-distractive pentru elevi. Vinerea viitoare
lansăm această revista dacă ea într-adevăr va fi gata. Am conceput-o în patru
mari capitole; primul pe probleme de străvechime de dacologie de zalmoxologie,
zicem noi, având în vedere că la Târgu- Jiu fiinţează o societate literară cu numele
“Zalmoxis”, al doilea capitol al revistei este pe probleme de specific gorjenesc
sub genericul “Pecete gorjenească” [ .. ] cu referire !a “Spiritul pandur” cum
zicea Petre Pandrea, al treilea compartiment al revistei este de ‘’Brâncuşo-logie”
şi al patrulea aparţine tineretului care este aici, redactorilor revistei, colaboratori,
câţiva elevi, într-adevăr destoinici.
Unul dintre ei, Ceorge Avramescu, poetul George Avramescu care este
deja laureat al Festivului de anul trecut».
Comunicări:
Simona Avram: «Alternanţa eurilor în “Psalmii arghezieni”»: “Literatura este
o formă de comunicare, poetul comunică şi se comunica prin textul literar. Poetul
ca formă de mesaj concentrează fiinţa şi persoana poetului într-o expresie lirică
dominată de caracteristicile metaforei. Dintre fiinţele care încearcă să comunice
prin limbaj verbal poetul este o entitate aparte datorită posibilităţilor sale de a
structura şi restructura calităţile. Dar, şi o fiinţă comună în simţire cu celelalte deci
aş face o mică paranteză,doar marii poeţi reuşesc să transmită printr-o expresie
cât se poate de clară simţăminte atât de comune tuturor dar pe care noi ceilalţi nu
avem nici o şansă de a le transmite. Poetul, ca purtător de mesaj trebuie să aibă o
94
personalitate bazată pe un ego puternic. Pentru a
putea mişca mesajul de la nivelul fiinţei la nivelul exterior al faptului lingvistic,
una dintre cele mai importante probleme ale omului este raportul cu Dumnezeu,
cu divinul.
S-a discutat mult despre omul ca animal sau fiinţă socială, funcţia comunicării
ca o funcţie de comunicant între ego şi conştiinţă. Privind dintr-o altă perspectivă,
omul este singura fiinţă conştientă, înzestrată cu sentimentul sacru. Toate celelalte
forme ale
existenţei trăiesc în sacru şi trăiesc sacrul până la această conştienţă de sine.
Folosesc foarte mult termenul conştienţă de sine, nu are legătură cu conştiinţa şi
vei ierta sistematic termenul conştiinţă pentru că este foarte puternic conotat
.Această conştienţă de sine este motorul principal al nevoii de cunoaştere,
sentimentul sacru este prezent în toate fiinţele umane. Dar, el intră în trei
ipoteze: o formă latentă, la o categorie de oameni, o formă care se dezvoltă şi o a
treia care este într-o continuă căutare de sine [...].
Numim sinele acea fărâmă care este sufletul şi este partea şi semnul divin
care are o legătură cu transformarea materiei, poate s-o modeleze dar nu este
dependentă de aceasta.
Marii poeţi în căutare de sine exteriorizează un fapt de cunoaştere, o expresie
lirică, şi voi spune în paranteză Eminescu, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. Sunt
scriitori de mare diversitate şi ei merg spre căutarea sinelui, abordare extrem de
dificilă dar care dă rezultate atât în planul fiinţei, al existenţialului cât şi în planul
expresiei poetice.
În cazul “Psalmilor” lui Arghezi reiese o discuţie atât de amplă în spaţiul liricii
literare. Discuţia care îl localiză pe Arghezi alături de o natură funciarmente
religioasă, fundamental nereligioasă. Consider că o astfel de discuţie este un non-
sens. Raportul
omului cu sacrul nu este întotdeauna o trimitere la sfera religiosului. Sacrul este
camuflat iar profanul nu este dizolvat în nici una din formele sacrului. Sacrul nu
este dizolvat în nici una din formele profanului. De aceea, la marii creatori raportul
cu sacrul este unul special, se manifestă cu o căutare de sine [...].Personalitatea
este forma cu care ne prezentăm în social. Deci, eul este expresia personalităţii,
se structurează pe mai multe nivele şi este funcţia raportului cu alterităţile. Sinele
este forma cea mai profundă, semnul fiinţării divinului în om. Marii creatori
caută intuitiv şi apoi conştienţi sinele. Blaga în căutarea sinelui este dominat de
simbolul tăcerii. Tudor Arghezi este într-o tulburătoare
căutare de sine, în “Psalmi” imaginea aceasta a personalităţii se transformă în
imagine. Se poate vorbi de o multitudine de euri în aceste creaţii ale lui Arghezi
[...]. Primul “Psalm” înseamnă ego care refuză. Un alt psalm “Sunt vinovat că
am râvnit” este structura monologului. Al treilea psalm, egoul recunoaşte deja
existenţa divinului. În psalmul 7, este psalmul “Pentru că n-a putut să te-nţeleagă”,
95
devine critic, este un eu, ego care percepe că natura divină este neînţeleasă şi deci
incognoscibilă. Deci iată că în acest psalm Arghezi are percepţia increatului, a
divinului».
Fiindcă apare Nae Diaconu preia conducerea şi lansează revista “Calende”
care apare la Piteşti şi acordă unul din premiile festivalului nostru. Nae Diaconu
invită pe prozatorul Dumitru Augustin Doman, el însuşi laureat al festivalului în
urmă cu câţiva ani, să şi spună câteva cuvinte:
„Dumitru Augustin Doman: «Vreau să vă spun că voi fi foarte scurt. Eu am
fost întotdeauna împotriva lansării revistelor, de aceea le spuneam colegilor că
nu-i avion, nici paraşută [...]. Astăzi este foarte deficitar în ţară cu difuzarea, la
nivel naţional a revistelor, am ajuns să ne citim aproape numai noi între noi, ne
trimitem revistele, eu trimit la toate revistele din ţară, ele îmi trimit mie, în curând
riscăm să nu ne mai citim deloc. Noi reuşim să scoatem revista foarte greu, este
un caz fericit cel al domnului Tupan că scoate o revistă săptămânal, noi am tipărit
anul trecut şi la două luni de asta o revistă a început să fie un eveniment ca o carte
şi atunci s-o lansăm. Nu vreau să vă vorbesc despre aceste două numere, o las
aici pe masă să va luaţi dumneavoastră. Faptul că arată grafic, unul foarte prost şi
unul foarte bine arată în ce situaţie ne aflam. Şi aici aş putea spune cum a apărut
în ultimii doi ani revista. Nepublicându-mi cărţile, mă duc cu ea la sponsori şi
zic: dăm 2 milioane de lei să-mi public cartea şi scot un număr de revistă, iar
mă duc: “domne’ dar n-ai scos cartea?” - 0 scot eu dar mai dăm acuma şi mai
scot un număr. Două lucruri vreau să vă spun despre specificul revistei: prin ce
ne deosebim noi de ceilalţi. Scriem tot o literatura ca toate altele dar la 2-3 luni
scoatem un număr special. Am scos aşadar să spunem, numere speciale dedicate
lui Petru Creţia, poeţilor morţi tineri şi prin nişte anchete pe care le facem tot
mai greu, într-unul din numere avem o anchetă intitulată “8 ani de libertatea
cuvântului”».
lon Cepoi (despre “Coroana Izabelei” de M. Tupan): «“Coroana Izabelei”
de M. Tupan este parabola devenirii într-un spirit a unei comunităţi fie ea Ursa
Mică, fie în Cetatea de Aur fie, în sfârşit, în spaţiul şi dimensiunile unei ţări
[...]. Dar modernitatea trilogiei nu în acest fapt rezidă ci în excepţionala proiecţie
cinematografică ce străbate istoria pornind de undeva dintr-o încremenire mitică
aparent suficientă şieşi dar asta numai până [...]. Dealminteri, lumea şi vremurile
sunt într-atât de stihiale încât fracturile istorice produse nu pot fi decât urmare a
unor dezlănţuiri la fel de elementare: secetă, cutremur, potop ş.a.m.d. Constituit
în jurul simbolului cifrei trei: 3 capitole, romanul propune o meditaţie tragică
asupra condiţiei umane ale cărei articulaţii sunt puterea, desfrâul, rivalitatea...».
Cu aceasta, manifestarea din cadrul liceului, vestitului liceu, “Ecaterina
Teodoroiu” ia sfârşit. După masă, la care se dezlănţuie adevărate convorbiri pe
teme literare şi nu numai, spuma culturii, reunită în Gorj se îndreptă spre Şcoala
normală “Spiru Haret”. Nu pot să nu remarc vorba lui Nicolae Dragoş: «Mergem
96
la o şcoală normală, dar, noi suntem oare normali?».Răspundeţi dumneavoastră,
dragi cititori!
Noi ne abţinem!
În amfiteatrul Şcolii “Spiru Haret” public numeros şi oneros pe deasupra
constituit din elevii şcolii, care învăţau după amiaza. Aici, d-na Paula Romanescu
“traducătoare în limba franceză a poeţilor gorjeni”, dacă ar fi să-l citim pe lon
Popescu, vorbeşte despre cartea lui Spiridon Popescu, Spirache, cum îi spun
prietenii, poet extrem de sensibil.
Paula Romanescu: «... Mai sunt lângă noi oameni care trec şi abia băgăm de
seamă că există, mai sunt pe lângă noi oameni care ne spun ceva şi abia dacă
avem timp să aflăm ce spun pentru ca acest permis de şedere care ne-a fost dat
şi care se numeşte viaţa se termină al naibii de repede, dar până una alta, până
când suntem, până mai suntem e bine să aflăm unii despre alţii, e bine sa aflăm
deopotrivă că în oraşul dumneavoastră minunat şi blagoslovit de un nume care nu
mai are nevoie de exemplificare în materie de frumuseţe, acela de Brâncuşi există
un om ca toţi oamenii, un nume absolut unic şi foarte rar întâlnit între numele
româneşti, se numeşte Popescu. Există un nume care parcă ţine de personajele lui
Caragiale, se mai numeşte şi Spiridon. Dar acest Spiridon Popescu, un om ca toţi
oamenii, ca dumneavoastră, ca mine, ca oricare altul, a avut cutezanţa să încerce
să vorbească cu Dumnezeu şi Dumnezeu ciudat, să-i răspundă.
I-a spus, de altfel:
“Sunt mai sărac cu mult
ca Dumnezeu,
N-am nici măcar
un şarpe-n raiul meu”
- Zice zeul: «Măi vecine,
Am atâta greaţă-n mine
C-aş usca şi-un mărăcine.
I-am răspuns: O, dragul meu,
Dacă, tu, care eşti zeu,
Dar eu care-s om, dar eu!...”.
Poezia lui Spiridon Popescu nu se opreşte însă numai la aceste mici artificii,
le-am spune, sau spicuiri de pasaj, prin care familiaritatea cu această entitate
căreia, i se spune Dumnezeire frapează.
Poate să fie tandru, poate de pildă, ce poate fi mai frumos dragi băieţi decât
să-i spuneţi iubitei voastre:
“De ce nu mă iubeşti, frumoasă fată,
De ce nu-mi cazi la piept
ca o nebună?
Ţi-aş dărui o inimă cu lună,
Să nu mai şti ce-i bezna niciodată.
97
 Ţi-aş dărui o inimă cu harfă...”
Pe de alta parte, poetul se ia mereu peste picior, îi e felul, dar ce frumoasă
luare peste picior, iată de pildă prevăzând poate că, eu ştiu cred că fiecare poet îşi
închipuie poate că într-o zi va fi ascultat, într-o zi nu se ştie când, peste un secol,
peste un mileniu, peste o zi, peste un ceas, se va întâmpla să fie un singur om de
pe pământ care să-i înţeleagă zicerea şi pentru acel om de pe pământ a meritat să
scrie. Ceea ce facem şi noi astăzi este ceea ce am încercat să dăm titlul acestui
volum în ediţie bilingvă pentru că am zis că şi francezii trebuie să ştie ce poeţi
mari a dăruit neamul omenesc. I-am spus ‘’Eseu despre glorie”. Ia să vedem ce
spune acest “eseu despre glorie”:
“Înainte de a i se împodobi
fruntea cu lauri
Poetul este urcat pe eşafod
Să poată vedea mai bine
măreţia evenimentului
Apoi,
După ce festivitatea de împodobire
a luat sfârşit,
E coborât
Şi condus, cu mii de aplauze,
Spre groapa comună”.
Ce altceva poate să fie uitarea dacă nu o imensă groapă comună în care timpul
adună, iar şi iar nişte nume de care am fi putut să auzim dar n-am putut, sau n-am
vrut, sau am fost opaci într-un fel anume.
Spiridon Popescu este de-al nostru, este de aici, dar nu-l rataţi, este unul din
cei mai emoţionanţi poeţi ai unui timp pe care-l traversăm cu toţii. Este motivul
pentru care am îndrăznit chiar să-i fac traducerea în limba franceză fără să-l fi
cunoscut înainte pe omul Spiridon Popescu. Cine este omul? Un om, cu defecte,
cu calităţi, nu despre om vorbim atunci când vorbim despre poezie ci despre
poetul – această pasăre rară, pasăre comună care este proprie numai ei. Şi iată
versurile cu care spuneam că aş vrea să închei:
“Din ani şi mii de veacuri/ Se-nvârt în spaţiu aştrii./ Din mii şi mii de veacuri
zori/ Ce - asfinţituri sunt/ Să cadă uşor că poate fărâma de / pământ pe care-o
sfarm/ Altădată erau doi ochi albaştrii”».
Ne-am întâlnit în dimineaţa următoare, vineri, 23 mai, cu personalităţile
culturii