Revistă a liceului MătĂsari - Gorj

Anul XXIX Nr. 102-105 martie 2023 - februarie 2024 64 PAGINI

Fondator: Dumitru DĂDĂLĂU

Zilele Culturii Naționale

Oamenii Noștri – MIHAI EMINESCU
O
amenii noștri sunt de-un cosmopoli-
NICHITA STĂNESCU tism sec, amar, sceptic — ba și mai tră — o generațiune de amploiați... de semidocți...
mult: au frumosul obicei de-a iubi ori- oameni care calculează cam peste câți ani or veni ei
ce-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o la putere... inteligență falsă, care cunoaște mai bine
cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a istoria Franței decât pe-aceea a României, fiii unor
privi și a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii oameni veniți din toate unghiurile pământului, căci
Europei de națiune civilizată. Vezi la noi istorici ce adevărații copii de român încă n-au ajuns să învețe
nu cunosc istoria, literați carte... oameni în fine
și jurnaliști ce nu știu a care au făptură și ca-
scrie, actori ce nu știu a racter de la tații greci,
juca, miniștri ce nu știu a bulgari și numai numele ADRIAN PĂUNESCU
guverna, financieri ce nu de la mumă — de la
știu a calcula, și de aceea dizgrațiata Românie. Și
atâta hârtie mâzgălită încă dacă și-ar [fi] câș-
fără nici un folos, de-ace- tigat prin ceva dreptul
ea atâtea țipete bestiale de-a se numi români;
care umplu atmosfera dar nu. Ei își urăsc țara
teatrului, de-aceea atâtea lor mai rău și mai cum-
schimbări de ministeriu, plit decât streinii. O pri-
de-aceea atâtea falimen- vesc ca un exil, ca o
te. Vei afla mai lesne oa- supărătoare condițiune
meni ce pun la vot exis- a existenței lor... ei
Eminescu tența lui Dumnezeu, sunt... cum o spun dân-
decât suflete înamorate șii, români de naștere,
Atâta să nu uitați: în limba și datinele stră- francezi în inimă — și
că el a fost un om viu, bunilor lor, decât inimi dacă Franța le-ar pro-
viu, care să iubească caracte- cura semidocților noștri
pipăibil cu mâna. ristica cea expresivă a avantajele pe care le dă
poporului nostru, minți nefericita lor patrie, ei
Atâta să nu uitați ocupate cu chestiunile de ar fi emigrat de mult...
viață ale acestui popor, cu toții! Pre legea mea,
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele căruia îi scriem pe spete urmai, ștergându-mi Dor de
îmbrăcată în stofă. toate fantasmagoriile fal- sudoarea, arată-mi un Eminescu
sei noastre civilizațiuni. om care să scrie roma-
Atât să nu uitaţi, - Divorțul... adulterul umblă cu fețele bolnăvicioase, nul Mizeriilor acestei generațiuni, și acel om va că-
dea ca o bombă în mijlocul pustiitei noastre inteli- Într-o lume relativă
că ar fi putut să stea spoite din gros, măști vii, pe stradele noastre: zâm-
gențe, va fi un semizeu pentru mine, un mântuitor, Ce-a făcut și-a desfăcut,
la masă cu noi, bind femeilor le stârpește, zâmbind bărbaților îi Eminescu-i remușcarea
usucă și cu toate astea noi le dăm serbări și le sa- poate, pentru țara lui. Dorului de absolut.
la masa cinei celei de taină
crificăm nopțile iernilor noastre, ne cheltuim tinere- Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direc- Dacă unu și cu unu
țea, care-ar trebui să aparțină lucrului spre realiza- țiune, răscoliți geniul național — spiritul propriu și Nu mai vor să facă doi,
Atât să uitaţi! Numai atât, - caracteristic al poporului din adâncurile în care
rea acelor ideale spre care țintește omenirea toată, Eminescu este chipul
că El a trăit, doarme, faceți o uriașă reacțiune morală, o revoluți-
și familiei... Femeia poporului nostru nu lucrea- Infinitului din noi.
înaintea noastră... ză... are cu ce trăi; bărbatul nu lucrează, căci n-are une de idei, în care ideea românesc să fie mai mare
Numai atât, la ce lucra — toate fabricile din lume concură cu decât uman, genial, frumos, în fine, fiți români și iar Fără el oricare lucru
în genunchi vă rog, să uitaţi! mizerabila sa meserie. Cât despre inteligența noas- români. Și-ar urma cărarea sa,
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
NICOLAE DRAGOŞ Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic,
Poetul Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic.
Poetul, nu-i o pasăre de seară Poetul nu-i o cobză-a nimănui
Cu cântecul întârziat în gușă Sunând cum bate vântu-n corzi uitate El Moldovei îi e fiul
Nici pasăre de pradă care-n gheară Poleitor al falselor statui și Munteniei nepot,
L-a-nfiat întreg Ardealul,
Poartă simbolic urme de cenușă, Poetul nu-i! E zbor şi libertate
Eminescu-i peste tot!
Poetul nu-i o clipă pentru ieri În drumul lor mai tainic luminează Într-o lume relativă
El este timpul fără de-ncetare Luceferii ce-i întâlnesc cuvântul Mai avem un nume sfânt,
Cum e lumina pentru care speri Mare în curcubeu se-nveşmântează Eminescu-i România
Urcând prin univers din zare- n zare. Când versu-nvaţă valul duios cutreierându-l. Tăinuită în cuvânt.
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Educaţia… şi Lecţia de viaţă!

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Revista şcolară «Murmurul JILŢULUI» şi
simbolistica mărturisirii: «Las vouă moştenire»!
,,Revista «Murmurul JILŢULUI», care murmură în toată ţara şi peste hotare, de dragul vostru”!

C
u aproape două decenii în urmă, în calitate de inspector şcolar cu munca educativă, m-am deplasat la Mătăsari, la un liceu de excepţie, condus de către domnul prof. Dumitru
DĂDĂLĂU, constatând cu surprindere şi cu mare plăcere că aici se desfăşoară o activitate didactică bine organizată la nivelul întregii instituţii şcolare, iar, managerul şcolii a
ţinut foarte mult să-mi prezinte Revista şcolară «Murmurul JILŢULUI», despre care auzisem numai cuvinte frumoase şi multe aprecieri pozitive, concretizate în premii la nivel
judeţean şi naţional, elemente care au confirmat pe deplin munca stăruitoare şi plină de profesionalism a unor cadre didactice cu înaltă vocaţie pedagogică! Omul şi dascălul
desăvârşit care a fost şi este profesorul Dumitru Dădălău, cel care în acest interval de timp şi-a păstrat dragostea de muncă şi pasiunea pentru ceea ce este frumos şi nobil în
viaţa unui mentor, face mărturisirea testamentară cu semnificaţie simbolică: «Las vouă moştenire!», ca o profesiune de credinţă a unui profesor împătimit şi cu vocaţia apostolatului, adică,
dăruirea şi creativitatea, iar, în acest fel, cu ceva timp în urmă mi-a amintit faptul că va scoate o ediţie jubiliară a a revistei, cu sprijinul unui colectiv de redacţie valoros şi inspirat, alcătuit
din profesorii: Paliţă Grigore Constantin (redactor şef), Scurtu Valentin (prim redactor şef-adjunct), Alin Dobromirescu (redactor şef adjunct), Gorduza René (secretar de redacţie), împreună
cu Dima Elena, Bouleanu Alecsandra, Ceauşescu Cosmina, Purcel Flavius, Ceauşescu Ion, Popescu Mugurel şi Cătălin Bănică (redactori), pe care ne străduim s-o prezentăm cu modesta ca-
pacitate de intruziune, asociată cu abilitatea de a pătrunde în paginile unei publicaţii cu un titlu acroşant, prin conţinutul unor articole bine alese şi bine gândite, care merită a fi cunoscute
pentru multitudinea resorturilor informaţionale şi pentru varietatea abordărilor semantic care demonstrează faptul că mai există şi izvoare de iluminare a spiritului veacului, prin personali-
tatea emblematică a unui om care şi-a deschis drumul cu demnitate, cu mult curaj asociat cu spiritul de iniţiativă, tocmai în aceste vremuri în care spaimele de tot felul şi mediocritatea co-
pleşesc viaţa societăţii!
,,Şcoala a devenit pentru mulţi facultativă, iar festarea unei independenţe pe care nu o înţelege nicidecum, ne- respectiv că nu sunt vânzător de reviste, iar, această revistă este
învăţătura inutilă”! fastă pentru oricare copil normal şi ale cărei adevărate consecinţe de nepreţuit în plină stradă, după care domnul respectabil m-a
nu le cunosc nici autorii deciziilor! În spaţiul extrem de cuprinzător rugat cu multă insistenţă şi prin cuvinte frumoase ca să-i ofer
În această primă prezentare a Revistei şcolare «Murmurul
şi de generos al celor 64 de pagini ale revistei se derulează într-o măcar un un exemplar, lucru pe care l-am şi făcut! Poate că ese-
JILŢULUI», ne vom rezuma la evidenţierea unor aspecte de ordin
succesiune firească o serie de condeieri care îşi prezintă ideile şi istul și comentatorul literar avizat, va descoperi multe comentarii
general care privesc ţinuta grafică excepţională realizată prin
foarte personale, cu interpretări pertinente legate
tehno-redactarea computerizată a doamnei
de o legitimă forță polemică izvorâtă din maxima
Mariana Jdeică, faptul că redacţia s-a constituit
atât de dragă bunului cititor prin porunca: «Iubește
sub auspiciile Fundaţiei «MURMURUL JILŢULUI»,
cărțile şi revistele valoroase mai mult decât pe tine
EDITURA «RENE», LICEUL MĂTĂSARI – GORJ,
însuți. Dăruiește-te lor!», acesta fiind, poate şi un
pentru ca operaţia să fie finalizată de către PRE-
îndemn cu atât mai măreț și mai bine inspirat pen-
PRESS & TIPAR: TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L.
tru zilele de astăzi! Multe articole publicate în revis-
Târgu-Jiu, cu precizarea de rigoare că, în viitor,
tă, în care sunt descifrate simbolurile esențiale ale
intenţionăm să detaliem şi unele materiale
muncii de educator, înmănunchează numeroase
publicate, despre al căror conţinut nu se poate
cronici literare și recenzii de carte, amintind faptul
îndoi nici cel mai cârcotaş căutător de
că demersul fiecărui autor este unul extrem de
«nestemate» literare! E foarte adevărat că în
complex, care implică atât redarea unor imagini vii
anumite situaţii inedite, generalizările dizolvante
a ceea ce a însemnat și înseamnă cultura tradițio-
privitoare la starea unei reviste literare de astăzi
nală din unicele şi frumoasele zone ale Gorjului şi
indică pierderea lucidității critice, ignorarea
ale Mătăsariului, cât și implicațiile transformărilor
naturii disociative a opiniilor exprimate, mai ales
în bine sau în mai puţin bine care survin odată cu
că a scrie despre arta cititului și patima scrisului
trecerea ineluctabilă a timpului! În temeiul supoziți-
la gorjeni şi chiar la români, dar nu numai la
ei că nu trebuie făcută eroarea de a se confunda
români, înseamnă şi oportunitatea de a beneficia
criteriul aprecierilor critice cu regimul ontologic al
de colaborări remarcabile, publiciştii şi scriitorii
materialului publicat, acesta din urmă fiind în mod
atrași de revista mătăsăreană făcând din aceasta
necesar elucidat, considerăm că indiferent la ierar-
o publicație literară și de artă de nivel zonal şi
hiile literare şi fidel propriei grile interpretative, cel
chiar de nivel național. Pentru că se respectă şi
care a publicat un articol în această revistă percepe
ne fascinează la o înaltă ţinută intelectuală,
şi «murmurul» timpului, un veritabil vitraliu al feres-
Revista şcolară se deschide cu un scurt articol al
trei spre cer şi al deschiderii spre absolut, spre tai-
Preşedintelui Academiei Române şi Rectorul
na duhului sfânt care izvorăşte din glasul mlădios al
Universităţii «Babeş-Bolyai» din Cluj-Napoca,
preocupările, o pleiadă de profesori, inspectori şcolari care ilus- Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit TEOFAN, prin
domnul acad. şi prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, despre faptul că:
trează tabloul despre «Generalii Gorjului la Mătăsari – Ierusalimul care străbate cu o sublimă subiectivitate lumina egală a spiritului
,,Şcoala a devenit pentru mulţi facultativă, iar învăţătura României», oameni politici, poeţi, foşti absolvenţi ai primului cole- creator, consistenţa criteriilor estetice şi, nu în ultimul rând, fru-
inutilă”, un aspect ce poate să fie invocat ca un argument că în giu tehnic din mediul rural din Româna, o confesiune emoţionantă museţea scriiturii, pentru că în momentul în care spui cu deplină
ultimii ani, de cele mai multe ori copiii sunt pasaţi şi debusolaţi de din pridvorul «Cetăţii Luminii» a regretatului prof. Ion Gr. Dădălău, convingere că: «Omul demnităţii umane este uşor de identificat
director al Grupului Şcolar Industrial Minier, Mătăsari (1980- după faptele sale şi aşezat în rândurile multor asemenea perso-
1997), un demers de autocunoaştere a propriului caracter din nalităţi din toate domeniile de activitate: profesorul şi fostul direc-
partea domnului Dragoş Drăghescu, Subsecretar de stat în cadrul tor al Colegiului Tehnic din Mătăsari, TICĂ DĂDĂLĂU, de al cărui
Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, pentru nume se leagă o istorie vie a învăţământului mătăsărean», apreci-
a completa cu o serie e reflecţii profunde ale unor cadre didactice erea respectivă poartă pecetea inconfundabilă a unei personalităţi
de la Universitatea «Constantin Brâncuşi», din Târgu-Jiu. intelectuale de excepţie!
«Omul demnităţii umane este uşor de identificat după
faptele sale..»!
Desigur, nu ar fi posibil să prezentăm toate personalităţile
care semnează articolele din paginile revistei şi tilurile acestor
articole, pentru că acest lucru ar însemna redactarea unui text cât
o pagină întreagă din Revista şcolară «Murmurul JILŢULUI», de
măsurile nepăsătoare şi de natură politicianistă ale ministerului aceea, recomandăm ca după lecturarea revistei cu pricina, fiecare
de resort, de la «şcoala prin prezenţă fizică» spre «şcoala online» doritor s-o aibă în faţă ca să-şi formeze o opinie proprie în legătu-
şi invers, învăţăcei disciplinaţi prin decizii abracadabrante de la ră cu frumuseţea de înaltă ţinută academică a publicaţiei mătăsă-
obligativitatea de a purta în clasă numai un anumit tip de mască, rene! Personal, pot să afirm că după ce am intrat în posesia unui
la vaccinarea aproape obligatorie, de la regulamente discutabile teanc de reviste dăruite de către domnul prof. Dumitru Dădălău,
la discuţii interminabile, spre disperarea firească a copilului căru- prin intermediul nepotului domniei sale, pentru a le înmâna unor
ia i se spune să nu-şi mai numească mama mamă şi tatăl tată, prieteni şi cunoscuţi din Ţicleni şi chiar din Târgu-Jiu, în faţa Tea-
pentru că aşa s-a încetăţenit în unele ţări comunitare, a copilului trului Dramatic «Elvira Godeanu», m-a oprit un domn pe care nu îl
proiectat încă de la vârsta cea mai fragedă în dilema incertitudinii cunoşteam, dar, care m-a rugat să-i dau voie să răsfoiască revis-
sexuale, a unei educaţii agresive care îl orientează spre actul se- ta pe care o aveam la subsuoară, pentru ca în final, să mă întrebe,
xual contra naturii, spre negarea autorităţii părinteşti, spre mani- dacă e de vânzare şi care este preţul revistei! I-am spus domnului

2 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Revista școlară «Murmurul JILŢULUI»
şi transmiterea mesajului actului de cultură educațională!
,,Aici, în aceste locuri binecuvântate de Orice revistă care se respectă înseamnă care autorii acestora şi le aduc reciproc, des- necesare în conturarea unui strat mai consis-
Dumnezeu, acești oameni au gândit, au mai mult decât ceea ce îşi închipuie pre cronicile şi premiile la schimburi de bunuri tent al educaţiei şcolare!
creat şi au făcut un rost în viaţă”! cititorii că este! şi de opinii, ca şi despre transformarea lor în
Revista şcolară «Murmurul Jilţului»,
Personal, am admirat şi apreciez pagina piedestaluri ale reuşitei personale, constituie
După marea bucurie a sărbătorilor pascale, trebuie să propună cu obstinaţie
despre «Biblia elevilor din Mătăsari», cea refe- criterii şi argumente în baza cărora unele re-
am găsit de cuviinţă să ne îndreptăm atenţia alternative axiologice de culturalizare
ritoare la «Dezvoltarea învăţământului în Mătă- viste s-au metamorfozat în mici sanctuare tai-
asupra unor articole de referinţă aflate în pagi- accelerată a tinerilor
sari» ca şi pagina despre «Revista», «Fundaţia» nice ale imaginaţiei, care cultivă cu sârg un
nile Revistei şcolare «Murmurul JILŢULUI», Nr.
şi «Muzeul Jilţului» din care am avut prilejul să troc redacţional insignificant, eliminând cu me- Anumite gânduri profunde de genul: «A fi
98-101 care apare de aproape treizeci de ani şi
înţeleg că orice revistă care se respectă în- ticulozitate valorile neaservite ale unor interese profesor e un dar lăsat de Dumnezeu» sau ,,De
este publicată sub egida Liceului Mătăsari, în
seamnă mai mult decât ceea ce îşi închipuie colaterale apropiate de confortul veleităţii. 19 ani «Murmurul Jilţului» – pe locul I”, ca să
cea de-a doua parte a prezentării publicaţiei,
cititorii că este, devenind imaginea hiperboli- Cu toate acestea, articolele publicate în nu mai vorbim şi despre…«Întoarcere în
având intenţia de a evidenția faptul că transmi-
zată a propriei valori care transcende criteriilor Revista şcolară «Murmurul Jilţului», oricât de timp…cu nostalgie» sau despre poezia «Cioclii
terea actului de cultură educaţională, într-o vre-
axiologice. Puţine persoane sunt dispuse ca să interesant şi de discutabil, în sensul de comen- Apocalipsei», reprezintă reflecții care încunu-
me în care analfabetismul funcţional e la mare
accepte, chiar tariu profund, nează trădania unor oameni de a lăsa ceva în
«cinste», iar, lectura unei cărţi sau a unei reviste
şi în forul lor ar fi nivelul lor urma lor, ceva durabil, chiar dacă ele vor fi
de cultură generală se asociază sintagmei «în
interior, că valoric, ele nu aruncate de-a valma în malaxorul autofinanţă-
căutarea timpului pierdut», constituie o preocu-
apar mai mult trebuie mini- rii şi a legilor dure de piaţă, pe criteriul strict al
pare ce poate genera suspiciuni până la nivelul
pentru a pro- malizate pe rentabilităţii, ca un preambul al faptului că vor
cel mai «înalt» al decăderii morale. Dintr-o alea-
mova anumite motiv că nu dispărea majoritatea revistelor şcolare, înce-
să preţuire pentru «sufletul viu» al acestei pu-
grupuri şi re- corespund în- pând cu cele mai importante, mai ales că în
blicaţii şi al unităţii şcolare care îi poartă res-
laţii inter-per- deajuns atitu- mediul cultural, valoarea înaltă este aproape
pectul, iar, în acest caz ne referim la domnul
sonale, pentru dinii mefiente invers proporţională cu succesul comercial! De
prof. Dumitru Dădălău, pot spune cu mult curaj
a impune a cititorilor, nu- aceea, ea are nevoie imperioasă de susţinere
că nefiind dependent de nici o revistă literară şi
anumite mărul acestora din partea unor oameni cu suflet mare, aşa
neţinând să public neapărat în paginile vreune-
nume în restrângân- cum este profesorul Dumitru Dădălău!
ia dintre ele, îmi îngădui luxul unei abordări de-
sanctuarul in- du-se în mod În concluzie, după cum revistele şcolare
taşate, lipsită de orice «parti pris» care ar gene-
confundabil al dramatic, iar, nu trebuie să aştepte preferinţele discutabile
ra discuţii inutile. Pentru că nu întâmplător,
publicaţiilor ca atare, ele nu şi, în multe cazuri, inconştiente ale cititorilor
domnul prof. Dumitru Dădălău se referă cu mult
pentru elevi şi mai au cui se dezinteresaţi sau mai puţin interesaţi, ci trebu-
respect la faptul că: ,,în aceste locuri binecu-
profesori, al revistelor care au menirea de a adresa de cele ie să le provoace, să le modifice prin nivelul
vântate de Dumnezeu, aceşti oameni au gândit,
transmite mesajul actului de cultură educaţio- mai multe ori, din cauza crizei lecturilor şi a ideatic şi estetic, prin promovarea şi impune-
au creat şi au făcut un rost în viaţă”, iar, din in-
nală. Ca o incursiune în timp şi în profunzimile cititorilor interesaţi de transmiterea mesajului rea cu acribie a valorii, acestea trebuie să ridi-
teriorul unor selecţii subiective e greu să fie
psihicului uman, revista ne prezintă idei şi actului de cultură educaţională! În opinia unor ce cititorul la nivelul frământărilor vremurilor,
formulate anumite judecăţi auto-evaluative de-
abordări despre activitatea liceului din anii mai cadre didactice aflate la vârsta senectuţii, nu- nu să coboare ştacheta intelectuală la nivelul
osebit de riguroase şi pertinente, pentru că ni-
de demult şi cei de acum, despre mirajul ano- mărul revistelor stipendiate de instituţiile sta- cititorului de dragul unui succes facil. Revista
meni nu poate avea pretenţia că este întruchi-
timpurilor de altădată, cu «strugurii care curg tului sau autofinanţate, oferind un mediu con- şcolară «Murmurul Jilţului», prin oamenii care
parea perfecţiunii literare. Mai ales dintr-o
râuri», cu feeria «altarului de lumini» al poeziei, curenţial autentic, ar constitui şansa unei o slujesc şi o susţin, trebuie să propună cu ob-
asemenea perspectivă, de multe ori, nu poţi
aşa cum o face prof. ing. Viorica Bordea (Tor- literaturi şcolare sănătoase şi competitive. stinație alternative axiologice de culturalizare
vedea decât imperfecţiunile, cecitatea şi inca-
cea) în ciclul de versuri «Rugă pentru sufletul Universul general al unei literaturi şcolare accelerată a tinerilor, să facă metodic apologia
pacitatea de a admira ale celorlalţi lectori cu
tău», pentru că a scrie uneori cu distantă iro- de interes pentru populaţia şcolară în continuă culturii şcolare performante, a virtuţilor sale, să
vederi mai înguste, poate chiar şi refuzul lor de
nie, dar şi cu o sinceră mâhnire, despre subter- scădere cuprinde, nu atât vârfurile semeţe, mai fie o instanţă critică pe argumentele căreia se
a lua act de acest act creator care se regăseşte
fugiile unora, despre amatorismul care le bân- greu abordabile, cât, mai ales zonele joase, ca- constituie structura veridică a canonului literar
în mesajul unei reviste şcolare!
tuie cugetul, despre serviciile encomiastice pe tegoria copiilor aflaţi la vârste mai mici, dar actual!

REVISTA ,,MURMURUL JILȚULUI” - Reper Cultural-Educativ ,,MURMURUL JILȚULUI” -

deosebit în activitatea publicistică locală și națională
Prof. Univ. Dr. MIRCEA TUTUNARU –
Director fondator Revista Ad Mutrium, Motru
Revista ,,Murmurul Jilțului”,
ajunsă la ceas aniversar (la numărul
100), este una din revistele prestigi-
oase ale județului Gorj. În toată peri-
oada de existență a reușit să încânte
cititorii prin complexitatea cuprinsu-
lui, dar și prin utilitatea sa educativă.
În paginile acestei reviste și-au făcut
loc creații literare și gânduri sincere
ale unor oameni importanți care lucrează în dife-
rite domenii de activitate. Și cum ,,omul sfințește
locul”, vorba proverbului românesc, distinsul pro-
fesor Dumitru Dădălău, fondator al revistei ,,Mur-
murul Jilțului” și fost director al Liceului Mătăsari,
și-a pus amprenta foarte puternic asupra dezvol-
tării întregii activități educaționale și culturale a
liceului din Mătăsari dar și asupra colectivului de
redacție al revistei, reușind performanța de a edi-
ta o revistă de excepție. Revista ,,Murmurul Jilțu-
lui”, susținută spiritual și material de fundația cu
același nume, rămâne un reper cultural-educativ
deosebit în activitatea publicistică locală și națio-
nală. Atât revista cât și fundația, conduse de un
profesor de excepție și un om deosebit, prin di-
versitatea conținutului, în mod cert foarte valoros,
constituie cu siguranță și în viitor un model de
inspirație și pentru alte instituții educative și co-
munități locale din județ. Despre activitatea dis-
tinsului profesor Dumitru Dădălău, în calitatea sa de manager al
Liceului Mătăsari și de dascăl, s-au mai scris zeci de pagini, însă
merită să mai precizăm încă o dată că dânsul este unul dintre cei
mai dedicați și mai stăruitori profesori ai citadelei educaționale de la
Mătăsari. Cu dragoste de elevi și de educație, cu multă dăruire, per-
severență și implicare, distinsul profesor a găsit în Țara Jilțurilor
locul prielnic pentru a-și pune în valoare întreaga sa capacitate
pentru dezvoltarea unui învățământ de calitate și s-a gândit să lase
în urma sa revista ,,Murmurul Jilțului”, care să dăinuiască peste ani,
revistă pe care a fondat-o cu multă pasiune, cu sacrificii și perseve-
rență. Profesorul Dumitru Dădălău este astăzi la pensie, însă desfă-
șoară în continuare, cu multă vivacitate, activitatea pentru bunul
mers al revistei care se află în topul revistelor de cultură. Merită să
precizăm faptul că în calitatea sa de manager al
liceului a depus toate eforturile pentru moderniza-
rea procesului educațional, a înființat un cenaclu
literar unde elevii își prezentau propriile creații, a
înființat Fundația ,,Murmurul Jilțului” și revista cu
același nume. Prin contribuția adusă la moderniza-
rea învățământului din Mătăsari onorabilul profesor
a făcut ca instituția pe care a condus-o cu demni-
tate și onoare să găzduiască întâlniri de răsunet cu
scriitori, jurnaliști, miniștri ai educației, cu înalte
fețe bisericești, cu cercetători și oameni de știință,
oameni de artă și cultură dar și cu diriguitori ai ros-
turilor țării. Sub conducerea sa ca manager au fost
modernizate sălile de clasă, au fost dotate cu cal-
culatoare și aparatură de ultimă generație, s-au
dotat laboratoarele și atelierele liceului, s-a înfiin-
țat Muzeul Jilțurilor etc.
Prin tot ce a făcut domnul profesor cu implica-
re profundă, este și va rămâne în memoria colecti-
vității ca un dascăl de excepție. Îi dorim mult succes revistei fonda-
te de domnul profesor Dumitru Dădălău și să se mențină în topul
celor mai valoroase reviste de cultură, iar dânsului îi dorim multă
sănătate și multă putere de muncă în continuare.
proiect major cu ecou în
sufletul elevilor, de folos
școlii și comunității
Semnalăm cu deosebită
plăcere apariția, în februarie
2023, a revistei ,,Murmurul Jil-
țului”, ajunsă la numărul 101,
apariție ce vine să întregească
universul cultural al Gorjului.
Este revista Colegiului Tehnic
Mătăsari și ființează din 1996. A
fost fondată de către distinsul și
reputatul profesor de limba și
literatura română – Dumitru Dădălău -, proiect major care a găsit
ecou în sufletul elevilor, revista fiind de folos atât școlii, cât și co-
munității. În paginile ei au publicat și publică în continuare actuali
și foști elevi și profesori, personalități din domeniul literar, artistic,
reprezentanți ai Consiliului Județean și ai Inspectoratului Școlar
Gorj, revista, dar și activitatea liceului primind aprecierea, la tim-
pul respectiv, a ministrului Andrei Marga.
Conținutul revistei se distinge prin densitatea, diversitatea te-
matică și valoarea informațiilor, prin spiritul elevat în care este al-
cătuit. Este de netăgăduit dorința celor ce trudesc pentru apariția
fiecărui număr de a anima viața spirituală a locului. Ani la rând,
revista ,,Murmurul Jilțului” s-a situat pe primul loc în topul revis-
telor școlare la nivel național. Deși mentorul ei a plecat de la cate-
dră – suntem conștienți că vine și acest moment – neobositul
profesor Dumitru Dădălău se îngrijește şi în continuare de fiecare
apariție cu dăruirea, tenacitatea, competența și meticulozitatea
care l-au definit dintotdeauna ca profesor și director al Colegiului
Tehnic Mătăsari. Este o revistă atât de interesantă, încât nu poate
fi ignorată.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 3

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
REVISTA REVISTELOR

ÎN SLUJBA UNUI IDEAL…

Prof. Carcalicea Ion,
Director, Școala Gimnazială Nr.1 Negomir

C
u multă trudă și neasemuită pasiune din partea fondatorului său, a apărut numărul 100 al revistei „Murmurul Jilțului”, apariție care
încununează cei 28 de ani de muncă asiduă, uneori cu sacrificii, pusă în slujba unui ideal, acela de a face dintr-o comunitate mică,
dintr-un vast bazin minier al județului Gorj, o adevărată „cetate a luminii”, așa cum, cu îndreptățită mândrie, o numește creatorul
său, domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul liceului din Mătăsari, în perioada de aur a acestei instituții de învățământ preu-
niversitar. Într-un format mare, integral color, cu 64 de pagini, revista se înscrie în rândul publicațiilor prestigioase din media românească, spre deosebire de alte publicații
similare, prin conținutul ei impresionant care lasă posterității articole dedicate ale unor personalități din toate domeniile vieții social-politice și culturale, nu numai din județul Gorj, ci și din
întreaga țară și din străinătate, prin care autorii își deapănă amintirile din vizitele ocazionale în această zonă, cu prilejul diferitelor evenimente care s-au desfășurat aici, fac mărturisiri de
înaltă apreciere față de instituția cea mai de seamă din comunitate sau, pur și simplu, aduc mulțumire pentru clipele frumoase trăite cândva aici, în preajma unor oameni deosebiți, într-un
colț de țară, care pare uitat de lume. Chiar pe copertă, cu un font ce amintește, parcă, de scrierile cronicarilor medievali, realizatorul revistei precizează clar că truda sa, „pohta ce-am pohtit-o
eu!”, nu este pentru sine, ci pentru a încânta contemporanii și a fi lăsată moștenire urmașilor săi, membrii comunității mătăsărene, în mijlocul cărora trăiește și cu care a împărțit mereu, cel
puțin spiritual, bucuriile și necazurile acestora. Și are și ce moștenire să lase, creații durabile al căror artizan este și care vor dăinui peste ani: „Cetatea luminii”, „Colegiul Mătăsari”, Funda-
ția „Murmurul Jilțului”, revista cu același nume, „Fiii Jilțului”, Muzeul Jilțului, Editura Rene, sărbătorirea zilelor Liceului, Absolventului și Mitropolitului!
Ca întotdeauna, și acest număr jubiliar adăpostește creații ale unor reviste, care, publicându-i primele sale creații, a pus baza operei sale rândul, în folosul școlii și al elevilor acesteia. Este impresionantă dezvă-
nume importante ale vieții culturale și spirituale, dar și din alte domenii, poetice solide de mai târziu, face cunoscută cititorilor o altă latură a luirea pe care o face distinsa profesoară în legătură cu faptul că, într-o
gorjene și naționale, care au mai publicat în această revistă, de-a lungul personalității fondatorului publicației și anume, tripla ipostază în care anumită perioadă, trebuia ca amândoi soții să se trezească de la ora
existenței ei, dar și care sunt prezenți pentru prima oară, ceea ce de- acesta se afla în acea perioadă: „După serviciul de profesor, începea patru dimineața pentru a ajunge, pe jos, la școală, ca să facă focul în
monstrează caracterul deschis al publicației către oricine are ceva de serviciul de director de revistă, conducător de cenaclu, organizator de sobe, pentru a fi căldură în clase când soseau elevii, mulți dintre aceștia
spus în privința culturii și educației generale, privite ca motor al dezvol- evenimente.” Aceste activități erau făcute din propria voință, fără nicio venind, ca și domniile-lor, pe jos, din satele învecinate, pentru că le
tării spirituale umane, într-o epocă în care tehnologia pare să distrugă constrângere sau dorință de a demonstra ceva, cu pasiune și implicare plecase, pur și simplu, omul de serviciu al școlii, care avea în sarcină
tot ceea este sensibilitate, emoție artistică și trăire sufletească, în fa- fără limite, pentru a asigura apariția la timp a revistei, indiferent de situ- asigurarea căldurii în spațiile școlare. De asemenea, scoate în evidență
voarea spiritului practic, rece, care nu se împiedică de detalii „nesemni- ație și condiții, în fond, un act de cultură în folosul comunității pe care o activitatea și personalitatea domnului director Ion Dădălău, un om prin-
ficative”, cum ar fi sufletul omenesc și simțul creației. Este vorba de: slujea: „Dar îți mai trebuie și o credință mai tare ca stânca: ți-e bine, ți-e cipial, care încerca să facă totul bine, să asigure confortul fizic și psihic
Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, prof. Ion Elena, rău, publicația are termen de apariție, trebuie să apară. Să expui visele al personalului pe care îl conducea, dar, mai ales, „Era un foarte bun
fost inspector școlar la ISJ Gorj și director al CJRAE Gorj, prof. Alecsan- oamenilor în revistă te face un neprețuit bijutier, mai valoros decât biju- cunoscător al mecanismelor școlii, un excelent organizator al activități-
dra Bouleanu, din Ministerul Educației Naționale, Prof. Univ. Dr. Adrian teriile evidențiate înseși”, așa cum conchide autorul articolului, înainte lor, știa să evite conflictele și să le tempereze cu tact, să ne facă să ne
Gorun, Rector Universitatea „C. Brâncuși”, Tg-Jiu, Dragoș Drăghescu, de a aduce mulțumirile personale revistei și creatorului ei. În pagina simțim importanți și prețioși în ceea ce facem, și destindea atmosfera,
Subsecretar de Stat în cadrul Ministerului Dezvoltării și Lucrărilor Publi- următoare a revistei, doamna profesoară Lori-Elena Dima, publică un de câte ori se adunau norii negri ai inerentelor dispute”, așa cum măr-
ce și Administrației din Guvernul României, Dr. Luminița Rotaru, Medic articol emoționant, „Fratele mai mare”, în care aduce în memoria citito- turisește autoarea.
Primar Cardiologie, Doctor în Științe Medicale, Director medical CARDIO rilor imaginea celui ce a fost Ion Gr. Dădălău, fratele mai mic al creato- Foarte bine plasat, în contextul ideatic al publicației, este și articolul
REC, Prof. Dr. Zenovie Cârlugea, fost director al Colegiului Național „Eca- rului revistei, director al liceului în perioada 1980-1997, a cărui muncă doamnei profesoare Floarea Dădălău, „Să fim pragmatici”, în care au-
terina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Prof. Dr. Dumitru Cauc, cercetător istoric, Prof. neobosită în slujba învățământului mătăsărean și gorjean a fost dusă toarea își prezintă propria concepție în ceea ce privește rostul și rolul
Drd. Necșulea Angelica, inspector școlar al ISJ Gorj, Prof. Dr. Vasile Go- mai departe, la o scară mai mare, de către fratele mai mare, domnul liceului, în general, ca treaptă intermediară de pregătire în vederea atin-
gonea, fost inspector școlar al ISJ Gorj, Lector Univ. Dr. Ion Popescu-Bră- Dumitru Dădălău, amândoi împreună și fiecare în parte aducând contri- gerii unui ideal, desăvârșirea profesională a unui tânăr, care îi va permi-
diceni, Universitatea „C. Brâncuși”, Tg-Jiu, prof. Benedict Crăsnaru, fost buții importante la dezvoltarea instituțiilor școlare din Mătăsari și la te să devină autonom și responsabil pentru dezvoltarea lui ulterioară. În
director al Colegiului Național „Tudor Arghezi” din Tg. –Cărbunești, pro- acest sens, în opinia distinsei doamne profesoare, este important ca,
fesor Vasile Iliescu, Director al Liceului Mătăsari, Gorj, profesor Victor încă din liceu, tinerii trebuie să fie pragmatici în ceea ce fac, dar fără să
Stuparu, alături de colaboratorii obișnuiți ai revistei, profesor Nicolae fie egoiști, uitând că este obligatoriu, din punct de vedere moral, să
Căpitănescu, profesor Luminița Dădălău, profesor Floarea Dădălău, pro- dăruiești mai departe, celor care nu au avut norocul tău, ceea ce ai pri-
fesor Pătrașcu Diana, profesor Corneliu Ghițescu-Cocea, profesor Miha- mit gratis de la cei dinaintea ta. Generozitatea nu poate face rău nimă-
ela Botezatu, profesor Ion S. Ulariu, profesor Ghiță D. Radoșanu, profe- nui și „oamenii generoși sunt cei pe care timpul nu-i uită”. Ca atare,
sor Ion C. D. Novăceanu, profesor Nicu Covaci, profesor Dima Lori, este greșit să gândești că a împărtăși și altora zestrea ta spirituală este
profesor Daniel Mocioi, profesor Nițu Lizica-Elena, profesor Daniela o naivitate, o întreprindere utopică. Până la urmă, „liceul nu înseamnă
Frîntu, profesor Elena Ciobanu, profesor Dumitru Rătezeanu, Alensis de doar ore de rutină, el este un sistem viu de cizelare, de modelare a
Nobilis, Ovidiu Olaru, Alexandra Bădoi, Gabriel Ceaușescu, inginer Paliță personalității în formare, a ceea ce au mai bun tinerii…”, in care „das-
Grigore-Constantin, Nicolae Dragoș, Nicolae Giorgi și Marius Becherete, călii ard uriașe cantități de energie în acest demers de lungă și trudnică
de la ziarul „Gorjeanul”, Adriana Tănăsoiu, Teodor Golumbeanu, Lazăr durată”, în scopul formării, în mintea tinerilor liceeni, a principiilor sănă-
Popescu, inginer Mihai Paliță, inginer Cătălin Mihai-Bănică, G.C. Runcu- toase, care îi vor ajuta, mai târziu, să se dezvolte și să devină oameni de
reanu, Alexandru-Doru Șerban. Dincolo de caracterul ei publicistic, re- folos ai societății în care trăiesc. Așa se poate defini și liceul de la Mă-
vista scoate în evidență, prin conținutul articolelor publicate și prin nu- tăsari!„
mărul impresionant de fotografii care le însoțesc, o imagine a unei Dar revista nu se limitează doar la aceste dezvăluiri, ci găzduiește
instituții de învățământ preuniversitar, ajunsă, într-o anumită perioadă a și multe articole științifice, din domeniul învățământului, dar și din alte
existenței sale nu foarte îndelungate, un etalon de calitate a educației în domenii, care au menirea să instruiască, să lărgească orizontul cunoaș-
mediul rural, o școală care a constituit un model pentru altele asemenea creșterea calității activității școlare în acest bazin minier, într-o perioadă terii celor care le citesc, să ofere un suport ideatic celor care vor să știe
din județ și chiar din țară, nu numai pentru actul de învățământ modern în care, în general, în țara noastră, școlile din mediul rural erau conside- mai mult dintr-un anumit domeniu și să informeze publicul larg asupra
și eficient care se realiza aici, ci și prin dotarea materială extraordinară rate, cumva, „rude mai sărace” ale celor din mediul urban. Cei doi frați realităților cotidiene, pe care mulți nu le cunosc sau le ignoră în mod
de care a beneficiat, mult peste a oricărei instituții școlare de același au trecut peste această prejudecată și s-au implicat masiv și ambițios deliberat, chiar dacă „educația nu se poate realiza cu forța!”, așa cum
profil, chiar și din mediul urban. În spatele acestor realizări extraordina- în înlăturarea acesteia din mentalul colectiv, arătând că, dacă vrei cu se spune. Este vorba aici de articole precum: „Prevenția cardiovascula-
re, care nu s-au făcut de la sine, „nu au căzut din cer”, cum se mai adevărat să faci ceva în sprijinul celor mulți, poți face, dar trebuie să ră sau cum poți avea grijă de inima ta”, „Starea reală a inimii/vaselor
spune, a stat mereu un om deosebit, cu o putere neobișnuită de muncă, crezi cu adevărat în idealul tău și să faci tot ce este necesar pentru a-l sau cum aflăm unde ne situăm”, „Sedentarismul și impactul asupra
de implicare în tot ce reprezintă binele colectiv, profesorul de limba ro- atinge. Și, în ciuda tuturor obstacolelor, l-au atins! sănătății inimii”, scrise de Dr. Luminița Rotaru, Medic Primar în Cardio-
mână și directorul Liceului de la Mătăsari, din perioada lui de glorie, În afara comemorării de mai sus, revista nu uită să publice un arti- logie, Doctor în Științe Medicale, Director medical CARDIO REC; „Ergo-
domnul Dumitru Dădălău, al cărui nume este indisolubil legat de toate col scris, cu mai mulți ani în urmă, de regretatul profesor Ion Gr. Dădă- fobia-teama irațională de a munci” și „Anxietatea”, de Nadia Gorduza,
transformările revoluționare pe care le-au cunoscut învățământul și cul- lău, de care am pomenit în paragraful precedent, intitulat „În Mătăsari, MD, EMBA-Psihoterapeut & Coach;
tura mătăsărene, într-o perioadă în care intelectualul era considerat am venit să port cu cinste drapelul învățământului”, în care autorul își „Zbor spre antreprenoriat”, un interviu cu Nicoleta Mocranschi, fon-
doar un întreținut al societății, iar învățătura era un act secundar de face un amplu și onest autoportret, al omului, profesorului și directorului datorul companiei INSIGHTON DIGITAL, cu sediul în Dubai; „Biserica în
educație, care putea fi înlocuită oricând cu un salariu consistent într-un care a fost, într-o perioadă tulbure a istoriei societății și învățământului timpul Revoluției lui Tudor Vladimirescu”, de Prof. Drd. Angelica Necșu-
anumit domeniu de activitate. Desigur, nu trebuie să se înțeleagă, din românesc, așa cum o definește, în câteva cuvinte, distinsul profesor: lea, Inspector școlar al ISJ Gorj; „Basmul” de prof. Diana Pătrașcu; „Bi-
aceste cuvinte, că un singur om a făcut totul, fără nici un ajutor din altă „Suntem într-o țară săracă, dezorientată, subminată de politicianism și bliopolis-Serile de la Brădiceni 2022- Despre cartea vieții/Supremația
parte, ci doar că acest om a știut că adune toate energiile pozitive care afacerism veros. Când compromisul însoțește neabătut carul reformei, Eului” și „Sfere și stele-Un studiu introductiv” de Ion Popescu-Brădiceni,
l-au înconjurat și să le canalizeze într-o singură direcție, aceea a dezvol- este limpede că ne aflăm pe un drum care se înfundă”. Domnia-sa măr- profesor universitar, poet și eseist de renume; „Centenar. Încoronarea
tării instituției școlare pe care o conducea, a formării unor principii de turisește că, în întreaga sa carieră didactică, atât ca profesor, cât și ca de la Alba Iulia” de G.C. Runcureanu; „Gheorghe Tătărescu-65 de ani de
viață și conviețuire sănătoase în rândul masei de elevi și părinți ai aces- director, a știut să iubească oamenii cu care a lucrat, colegi sau subor- la moarte” de Alexandru-Doru Șerban; „Caragiale-Educația și școala
tora și, implicit, în mentalul comunității în care trăia și din care făcea donați, să îi asculte, să le înțeleagă aspirațiile, să îi ajute necondiționat oglindite în proza scurtă”, „De la național spre universal în opera lui
parte integrantă. Aceste gânduri sunt confirmate și de articolul din pagi- în activitățile lor, să îi îndrume pe cei mai tineri și, mai mult decât toate, Brâncuși” și „Tradiționalism, modernism și postmodernism în educație”
nile 2-3 ale revistei, al d-nului profesor Ion Elena, un bun cunoscător al să îi respecte și să îi considere la adevărata lor valoare umană, pentru de prof. Daniel Mocioi. Toate aceste articole adaugă revistei și un pro-
realității din acest loc și al distinsului profesor și director, în care sunt că „…noi trebuie să rămânem în spațiul menirii noastre profesionale. fund caracter științific, sporind, astfel, valoarea ei publicistică. Desigur,
evidențiate, mult mai detaliat, realizările remarcabile care s-au petrecut Mințile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informație. În aceste min- nu sunt uitate, în paginile revistei, Fundația „Murmurul Jilțului” și Muze-
în perioada de existență în discuție a liceului. Așa cum apreciază autorul ți, acționează, deopotrivă, și îngerul și diavolul, și spiritul rațional și ul Jilțului, creații de suflet ale d-nului Dumitru Dădălău, care l-au spriji-
articolului citat mai sus, revista este „una dintre cele mai longevive pu- spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufletele acestor oameni o nit cu ocazia multor evenimente memorabile pe care le-a organizat în
blicații de acest fel din județul Gorj”, care a constituit o treaptă dintr-un realitate nouă, realitatea valorilor naționale și universale”. În finalul arti- cadrul instituției școlare sau în afara ei și cărora le dedică un spațiu
proiect mai amplu, ce viza nu numai dezvoltarea învățământului din colului, își încheie amplul discurs cu convingerea clară, exprimată fără impresionant în mai multe cărți pe care domnia-sa le-a publicat de-a
Mătăsari și ridicarea lui la un alt nivel, ci și animarea întregii vieți cultu- echivoc, că „Ne trebuie o tânără generație luminată, națiunea română lungul timpului. Nu în ultimul rând, revista alocă un spațiu generos artiș-
rale din localitate, formarea, în mintea și conștiința locuitorilor acestei trebuie să nască și să renască biologic”. În același spirit, al „omului care tilor, creatorilor de literatură de calitate, poeți, eseiști, prozatori, autori
comunități, a unor principii elevate care să le permită acestora să își sfințește locul”, doamna profesoară Luminița Dădălău, în articolul intitu- de reportaj literar, între care face o notă aparte d-nul profesor Ion Elena
reconsidere propriile atitudini față de actul educativ care se realizează lat „Școala noastră”, prezintă, cu nostalgie și mult respect, momente și cu reportajele sale de călătorie, care aduc acesteia un spor de farmec și
în școală, rostul învățăturii și rolul de extremă importanță al acesteia în evenimente deosebite din cariera sa didactică, alături de omul cel mai fac din ea o publicație completă, cu largă deschidere în societate, acce-
dezvoltarea ulterioară a tinerilor care vor să își făurească un viitor stră- important din viața domniei-sale, domnul Ion Dădălău, soț, coleg și di- sibilă tuturor, așa cum și-a dorit și fondatorul ei, luând-o ca aliat puter-
lucit, în conformitate cu aspirațiile personale. rector într-o lungă perioadă de timp, legate de începutul carierei didac- nic și de nezdruncinat în lupta neîntreruptă a domniei-sale pentru atin-
Într-un alt articol omagial, „Reverență la ceas de sărbătoare”, poe- tice, activitatea care se desfășura în școală, relațiile din cancelarie dar gerea unui ideal ambițios și aproape imposibil de realizat: prosperitatea
tul Alensis de Nobilis, fost elev al liceului, retrăind momente personale și de sacrificiul pe care a trebuit să îl facă împreună, mulți ani de-a culturală și spirituală a comunității în care trăiește și pe care a slujit-o
deosebite din perioada în care a fost colaboratorul permanent al acestei necondiționat de-a lungul impresionantei sale cariere didactice.

4 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

"Pe copil să-l ții în frâne,

De-I vrei om la toți să placă, Academician Ioan - Aurel Pop,
Președintele Academiei Române,
Nu-I lăsa orice să-ngâne,
Nu-I lăsa orice să facă ”Educaţia rămâne funda-
mentală, chiar dacă unii vă
Nu-I lăsa după plăcerea-i
unde vrea el să se ducă ... spun azi că nu mai are rost
educaţia, deoarece persoane
Din același lemn se face,
fără educaţie ajung să ne conducă sau ajung să facă avere extraor-
Și icoană și măciucă."
dinară. În ciuda acestui lucru, şcoală rămâne fundamentală, câtă
vreme vrem să rămânem oameni. Dacă vrem să ne pierdem esenţa
Vasile Militaru
umană, atunci putem merge pe căi abătute”.

130 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN MĂTĂSARI (1893-2023)

(Scurtă prezentare - școli, elevi, învățători, profesori) Dumitru Dădălău

Ministerul Cultelor și Instrucțiunei Publice înfiin-
țează în 1893 Școala Comunei Mătăsari, județul Me-
hedinți. În anul școlar 1893-1894 învățătorul Mândru-
leanu Ion înscrie în primul catalog existent in arhiva
Colegiului Național Tehnologic Mătăsari, județul Gorj,
47 elevi în clasa I, 17 elevi în clasa a II- a, 6 elevi în
clasa a III-a, 4 elevi în clasa a IV- a și doi elevi în clasa
a V- a. La sfârșitul anului școlar din totalul de 78 elevi
înscriși sunt declarați promovați 24, 36 repetenți, 8
absenți, 2 neprezentați, 8 cu situație neîncheiată.
În anul școlar 1894-1895 în clasa I și a II-a erau
47 de elevi, în clasele III-V erau 12 elevi. În următorii
ani școlari efectivele de elevi sunt diferite de la un an
la altul. Școala Primară Mixtă devine Școala Rurală (în
primăvara lui 1895) Inferioară din comuna Mătăsari,
plasa Mătăsari, județul Mehedinți, având ca învățător
pe C. M. Popescu, care funcționează până în 1898,
după care vor învăța elevii învățătorii: Pupăzan Gheor-
ghe 1898-1899, Geamănu Dumitru 1899-1905, Pă-
sărescu Vasile 1905-1916,1918-1920,1925-1939,
Pamfiloiu Dumitru 1916-1918, 1921-1922, 1918-
1920 Păsărescu Gheorghe 1920-1921, 1922-1924,
Lupulescu Grigore 1923-1924, 1925-1928, Dascălu
Dumitru 1928-1929.
Începând cu anul școlar 1928-1929 în cadrul
Școlii Primare Mixte se continuă cursurile în clasele a
VI- a și apoi a VII-a . In toamna anului școlar 1929-
1930,la acelasi numar de clase ,cu efective diferite
de elevi, își încep activitatea ca învățători C. D. Tănă-
soiu,Pasarescu Vasile,Sever M. Căruntu, preot Ioan I.
Lupulescu 1935-1936, Gheorghe Grigore Ursu 1941-
1942, Stăniloiu Elisabeta 1947, Gridan Gheorghe
1945, Popescu 1949, N. Dădălău 1950-1953, Parta-
che Maria 1953, Draga Gheorghe 1954, Draga Elena
1955, Pamfiloiu Angela, Pamfiloiu Eugenia.
Din anul școlar 1948-1949 elevii învață în Școala
Elementară Mixtă cu șapte clase. Din anul școlar
1953-1954 până în 1965, când avem prima generație
de opt clase din cadrul școlii de opt ani care funcționa
din anul școlar 1961-1962. Din anul școlar 1953-
1954 lucrează ca profesori Păsărescu Gheorghe, Pâr-
țache Maria, Căruntu Nicolae, Angela Pamfiloiu, Stoi-
chițoiu Grigore Pavel, Dăescu C. Constantin, Danciu
Constantin, Băleanu Dumitru (1954), Diaconescu Ni-
colae, Pamfiloiu Dumitru, Danciu Nicolae, Dăescu Ni-
colae, Sănătescu Ecaterina, Tănăsoiu Constantin,
Raab Karol, Vlădescu, Pamfiloiu Eugenia, Căruntu Vic-
tor, Dobrescu Pompiliu, Dădălău Nicolae, Bălescu
Petre, Popescu Eugenia, Scânteie Ion, Băleanu Con-
stantin, Sirav Cleopatra, Dăescu Elisabeta, Băleanu V.
Constantin, Panfiloiu Constantin, Nibu Ariana,
Frântu Dumitru, Dădălău Eugenia, Stoichițoiu
Pavel.
Din 1955 destinele învățământului din
Mătăsari au fost conduse de profesorii direc-
tori Băleanu Dumitru 1955-1961, Pamfiloiu
Constantin 1961-1979, Dădălău Ion 1979-
1997, Lupuleț Elena 1997-1998, Popescu
Mariana 1998-1999, Dumitru Dădălău
1999-2009, Săceanu Ion 2009-2011, 2012-
2021, Danciu Rodica 2011-2012, Iliescu Va-
sile 2021-până în prezent.
Începând cu anul școlar 1965-1966
până în 1980, în cadrul colectivului de cadre
didactice existent vin: Bălescu Elena, Bălan
Gheorghe, Vlădoiu Georgeta, Buzianu Ecaterina, Pur-
cel N. Elena, Elena Dragoș, Vîrțanu Elena, Dijmărescu
Maria, Iliescu Aurelian, Vinulescu Liliana, Rață Valen-
tin, Pamfiloiu Floarea, Pupăză Gavril, Vâlceanu Vasile,
Ceaușescu Zizi, Popescu Maria, Ionescu Elena, Dădă-
lău Grigore Ion, Crăciunescu Luminița, Crăciunescu
Elisabeta, Dădălău Floarea, Dădălău Maria, Dădălău
Ileana, Udriște Maria, Gogan Angela, Opriș Maria, Cru-
ceru Maria.
După 1980, datorită prefacerilor ce au loc în plan
economic, social, politic, administrativ, în domeniul
educației și culturii, în cadrul școlii cu clasele I-X care
funcționa în
cele trei cor-
puri de clădiri,
cresc populația
localității, efec-
tivele de elevi
și de cadre di-
dactice. Se pun
bazele înființă-
rii liceului din
Mătăsari care
din 1990 până
în 1998 ființea-
ză ca Grup
Școlar Minier,
Liceul Tehnolo-
gic 1999-2000,
Colegiul Național Tehnologic 2000-2021 și Liceul Mă-
tăsari din 2021 până în prezent. În această perioadă
s-au dat în folosință în Mătăsari pentru învățământul
primar și gimnazial trei școli cu 4, 3, 10 săli de clasă,
o școală cu 24 săli de clasă pentru învățământul lice-
al, postliceal și profesional, ateliere școală, bandă
școală cu tribuna sportivă, grădiniță, creșă, amfitea-
tru, bibliotecă, laboratoare, sală de sport, bază sporti-
vă, cabinet medical școlar, stație TV cu circuit închis,
stație de radioficare, internat cu 60 locuri, o fundație
cultural- științifică, o revistă școlară,o editura, doua
scene. De asemenea, au fost dotate sălile de clase și
cabinetele cu mobilier nou, 30 televizoare, 92 de cal-
culatoare, 30 videoproiectoare și retroproiectoare,
bănci, scaune, vitrine, mese, catedre, au fost lambri-
sate sălile de curs, coridoarele, scările de la intrări, au
fost înlocuite instalațiile electrice, termice, sanitare,
s-au realizat centrală termică pe gaze si cu combus-
tibil lichid , cu două arzătoare și bazin de 60 tone pen-
tru motorină, foraj de apă la 200 m adâncime cu bazin
de apă izolat, cinematograf propriu în care rulau filme
săptămânal, cu circuit asigurat de Sucursala Cinema-
tografică Timișoara. S-au mai realizat bufet intern cu
sală de mese în aer liber, cu acoperiș, lăptărie, chioșc
alimentar, gogoșerie, post trafo racordat la linia de
înaltă tensiune care asigura energia electrică pentru
funcționarea Carierei Jilț Sud și Subteranului de la
Drăgotești, s-au cumpărat instrumente muzicale –vi-
ori, acordeoane, cobze, fluiere, pianina, costume po-
pulare pentru 12 perechi dansatori, stație de amplifi-
care cu doua boxe si doua microfoane, două camere
video, aparatură și materiale pentru clubul cine-foto,
s-a eficientizat spațiul pentru serviciile funcționale,
s-a amenajat camera oficiala pentru oaspeti. S-au
împrejmuit toate școlile cu garduri din beton, metal și
lemn.S-a cumparat o masina autoutilitara, Ministerul
Învățământului a dotat Colegiul cu trei mașini pentru
transportul elevi-
lor. S-a modificat
rețeaua școlară
prin înființarea de
profesii și specia-
lizări noi cum ar fi:
matematică-infor-
matică, chimie-
biologie, filologie
în cadrul liceului
teoretic, apoi teh-
nică de calcul,
electronică-auto-
matizări, elec­tro­
mecanică, protec-
ția mediului,
turism și alimen-
tație publică, reparații radio-tv, croitorie, electricieni,
lăcătuși mecanici, toate în cadrul profilului tehnologic
și școlii de arte și meserii. S-au mai înființat clasa de
economiști în cadrul filierei de prestări servicii, școală
de maiștri și școală postliceală de normatori.S-au
desfasurat proiectele internationale COMENIUS si
ERASMUS. S-a reușit ca în Mătăsari să-și desfășoare
activitatea 86 de formațiuni de studiu, 2150 elevi, 120
de cadre didactice, 30 de salariați Tesa și personal
nedidactic, unitatea devenind o școală de temut în
arealul învățământului din Gorj. Toate acestea au for-
mat un complex școlar demn de invidiat, o uzină cu
foc continuu, colegiu, unicat în România, o citadelă a
învățământului ai căror strungari în suflete au mode-
lat, de-a lungul anilor ,conștiințele multor generații de
elevi care au făcut cinste locului unde au trăit, au în-
vățat carte. Prin fonduri guvernamentale s-a îmbună-
tățit baza didactică cu materiale de câte 250 milioane
lei pentru laboratoarele de fizica, chimie, biologie,
psihologie, biblioteca și sala de sport. Pentru grădinițe
s-au alocat 2 miliarde lei pentru înlocuirea mobilieru-
lui. Au fost amenajate și dotate corespunzător cabine-
tele de româna, matematica, franceza, istorie, meca-
nică, electrotehnică și centrul de documentare și
informare în care s-a realizat primul schimb de expe-
riență, din Gorj, la nivel național.
Alte informații utile se găsesc în site-urile Funda-
ției și Revistei Murmurul Jilțului cum ar fi: murmurul-
jiltului.hi2.ro, colegiultehnicmatasari.ro, liceulmata-
sari.ro, precum și în cele 100 de ediții ale revistei
Murmurul Jilțului și în cele 20 de cărți tipărite și publi-
cate online. Cu aceste convingeri dorim generațiilor
viitoare să se îndrepte cu tot sufletul spre Cetatea lu-
minii unde arde focul nestins al culturii și civilizației, al
dragostei de neam și țară.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 5

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

ȘCOALA RUNCUREL
În anul școlar 1896-1897 Ministrul Culturii și Instrucți-
unii Publice organizează în comuna Runcurel, plasa Motru
de Sus, județul Mehedinți, Școala Primară Mixtă în care
învățătorul Popescu Nicolae înscria în catalog 49 de elevi
din Runcurel, din care în clasa întâi 33, clasa a II-a 5, clasa
a III-a 4, a IV-a 6, clasa a V-a 1. La finele anului școlar erau
declarați 22 promovați, 24 repetenți și 3 cu situație neîn-
cheiată.
În anul următor se înscriu 43 de elevi, din care la sfâr-
”Educația e cea mai șitul anului școlar promovează 24 elevi, 16 repetenți, 2 cu
abandon, 1 neprezentat. Începând cu anul școlar 1899-
puternică armă pe care 1900, elevii din Runcurel sunt învățați carte de învățătorul
voi o puteți folosi pentru Sârbulescu Nicolae, care la sfârșitul anului 1905-1906 din
totalul de 128 elevi înscriși promovează cursurile 45 de elevi. În anul 1906-1907 din 62 elevi înscriși, 25 pro-
a schimba lumea.” movează. Învățătorul Popescu Nicolae vine la catedră începând cu anul școlar 1907-1908 împreună cu Buzărin
Ion 1909-1910. Din 1918-1919 își încep activitatea Popescu Vasile, Dragotoiu Gheorghe 1924-1925, Elena
Nelson Mandela Drăgotoiu 1935-1936, Dragotoiu Nicolae 1939-1940, Trotea 1940-1941, Grecu Maria 1952-1953, Băleanu
Marcela 1955-1956, Vișan Pantelimon 1962-1963, Vișan Aristița 1965-1966, Dragotoiu Gh. Leontina 1967-
1968, Bălescu Nelu 1975-1976, Ileana 1976-1977, Ciuncanu Dima 1979-1980, Păducel 1991-1992, Purcel
Maria 1993-1994, Purcel Camelia 1999-2000, Dobrescu Iulia, Purdescu Denis 1995-1996, Nițu Lizica, Po-
pescu Ion, Lupulescu Cornel. În prezent cele două unități sunt desființate urmare a numărului redus de elevi, a
strămutării satului din cauza extinderii perimetrului minier.

ȘCOALA CROICI
11 elevi. În anul Florica Lupu-
școlar 1940-1941 lescu predă la
învățătorul Corega clasele a II-a și
Constantin predă la a III-a cu un
clasele V, VI, VII, I cu efectiv de 37
31 elevi, la clasele de elevi, Core-
II, IV, V, VI cu 53 ga Constantin
Începând cu anul școlar 1919-1920 Minis- elevi la clasele a la clasele IV-V
terul Instrucțiunii și al Cultelor înființează III-a și a V-a cu 33 elevi. Tot învățătorul Corega cu 32 de elevi.
Școala Primară Mixtă Croici, având ca învăță- Constantin continuă în anul școlar 1941-1942 Începând cu
tor pe Ioan Popescu. Sunt înscriși în catalog 54 cu clasele I-IV cu 37 de elevi, clasele II-VI cu anul școlar
de elevi din care 37 clasa I, 8 în clasa a II-a, 4 33 elevi, fac cursuri cu Căruntu Nicolae și cla- 1948-1949 la
în clasa a III-a, 3 în clasa a IV-a , 2 în clasa a sele a III-a, a V-a și a VII-a cu 47 elevi în anul cele patru cla-
V-a, din care 43 de elevi au promovat, 2 ab- școlar 1942-1943. se I-IV predau
sentat, 9 repetenți. În anul școlar 1943-1944 clasele IV-V , VI- la simultan în-
În anul școlar 1923-1924 învățătorul Dra- VII sunt frecventate de 56 de elevi. În anul șco- vățătorii Că-
gotoiu înscrie în catalog 65 elevi, din care pro- lar 1944-1945 predă la clasele I și a IV-a cu 45 runtu Nicolae Ioana și aveau 9 și respectiv 12 elevi. Începând
movează numai 50. În anul școlar 1924-1925 elevi, iar învățătorul Modoran la clasele a II-a și la clasele I, a II- a și Dădălău Nicolae clasele a cu anul 1990-1991 învățătorul Ciobanu Ioana
preotul Lupulescu Ion își începe activitatea cu a III-a cu 37 de elevi. Clasele a IV-a și întâi în III-a și a IV-a, care au câte 30 de elevi, continu- se transferă la GSI Mătăsari fiind înlocuită de
52 elevi și continuă cu 17, iar la sfârșitul anului anul școlar 1945-1946 în care învață 44 elevi ând până în 1951. Învățătorul Valentin Căpită- Rușeț Eugenia Rodica, Udriște Maria Larisa
școlar 1926-1927 are înscriși 86 de elevi, din sunt repartizate învățătorului Corega Constan- nescu în anul școlar 1950-1951 predă la cla- 1993-1994, Pamfiloiu Maria 1994-1995, Bo-
care 50 promovează, restul fiind declarați re- tin care predă la simultan și la clasele a III-a și sele a III-a și a IV-a. În 1951-1952 revine la soancă Smaranda 2000-2001. După 2001 ele-
petenți. Tot în această perioadă frecventează a V-a care au 36 elevi. post învățătorul Dădălău Nicolae până în vii și preșcolarii din Croici se transferă la Cole-
cursurile și 48 adulți. Cei doi învățători predau La clasa I și a II-a, a V-a, a VI-a, a VII-a cu 1954-1955 când este înlocuit cu învățătorul giul Tehnic Mătăsari, unitatea fiind închisă și în
la clase simultane (I-VII). În anul școlar 1934- 89 elevi vine la catedră Florica Lupulescu. În Dobrescu Pompiliu până în 1957. Începând cu prezent.
1935 se remarcă elevii cu medii generale pes- anul școlar 1946-1947 învățătorul Corega anul școlar 1957-1958 învățătorii Căruntu Ni-
te 8 ca de exemplu Bărbăcioru Vasile, Căruntu Constantin predă la clasele a III-a și a IV-a cu colae și Dădălău Nicolae lucrează împreună la
D. Mihai, Căruntu D. Severică, Căruntu I. Maria, 37 elevi la clasele I, a IV-a, a VII-a, cu 35 de câte două clase I-IV, până la sfârșitul anului
Albulescu D. Paraschiva, Pamfiloiu Nicolae, Al- elevi. În anul școlar 1947-1948 învățătoarea școlar 1981-1982, când învățătorul Căruntu
bulescu Elena, Croicea Elena, Bărbăcioru Nico- Nicolae se pensionea-
lae. ză. Începând cu 1982-
Vine la cursuri începând cu anul școlar 1983 se titularizeze pe
1935-1936 un fiu al satului Constantin Corega post de învățător Cio-
care preia clasele a III-a, a IV-a, a VI-a și a VII-a banu V. Ioana. La sfâr-
cu un efectiv de 51 de elevi. În anul școlar șitul anului școlar
1936-1937 revine la post învățătorul Ioan Po- 1983-1984 se pensio-
pescu pentru clasele a II-a, a III-a, a IV-a și a nează și învățătorul
VII-a, cu un efectiv de 45 elevi. În anul școlar Dădălău Nicolae care
1937-1938 pentru clasele a IV-a, a V-a și a este înlocuit la catedră
VII-a, e numit învățătorul Sever Căruntu. În de învățătorul institutor
anul școlar 1938-1939 învățătorul Corega Ciobanu Dorel. În anul
Constantin predă la clasele a VII-a cu 9 elevi, a școlar 1984-1985 în-
VI-a cu 11 elevi, a V-a cu 7 elevi, a I-a cu 24 vățătorul Ciobanu Do-
elevi, a III-a cu 17 elevi, a II-a cu 16 elevi, a rel predă la clasele a
IV-a cu 24 elevi, iar în anul școlar următor în- II-a și I care funcțio-
vățătorul Corega predă la clasele a II-a, 24 de nează cu 12 și 8 elevi,
elevi a III-a 17 elevi, a I-a 14 elevi, a IV-a 18 clasele I și a III-a sunt
elevi, a V-a 30 de elevi, a VI-a 5 elevi, a VII-a coordonate de Ciobanu

6 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
ȘCOALA BRĂDET
În anul școlar 1922-1923 Ministerul Instrucțiunii des-
chide Școala Mixtă Brădet care funcționa cu clasele I-V cu
efective de 75 de elevi, din care în clasa întâi 26 elevi, în
clasa a doua 11 elevi, clasa a treia 15 elevi, clasa a patra
7 elevi, a cincea 16 elevi. Învățătorul Buzărin Vasile a pro-
movat 56 elevi, restul fiind declarați 18 repetenți și unul
plecat. În anul școlar următor sunt înscriși 68 elevi, iar în
anul 1924-1925 încep clasa întâi 32 de adulți care funcți-
onează și în perioada 1935-1937. În anul școlar 1925-
1926 învățătorul Buzărin Vasile predă la clasa a treia și a
cincea cu 16 elevi, 36 în clasa întâi. Clasele a doua și a
patra cu 34 elevi sunt coordonate de Grigore C. Dobrescu.
La 30 elevi adulți în clasele întâia și a doua predă V. Buză-
rin.
În anul școlar 1926-1927 în clasele a doua, a patra, a
șasea, a șaptea cu 52 elevi, la a patra, a doua, a cincea, a
șasea cu 37 elevi, 12 și 9 elevi. În anul școlar 1927-1928,
clasele întâia, a doua, a treia, aveau 23 elevi. Clasele întâi
cu 18, elevi, a treia cu 15 elevi, a cincea cu 9 elevi, având
învățători pe Buzărin V. Învățătorul Dobrescu predă la clasa
a doua cu 17 elevi, a patra cu 10 elevi, a șasea cu 5 elevi,
a șaptea cu 2 elevi. În anul școlar 1928-1929 învățătorul
Buzărin V. predă la clasele a doua 12 elevi, a patra 10
elevi, a șaptea 4 elevi. Învățătorul Dobrescu predă la clasa
I cu 26 elevi, a III-a cu 18 elevi, a V-a cu 7 elevi. În 1929-
1930 învățătorul Buzărin V. predă la clasele întâia cu 32
elevi, a treia cu 12 elevi, a cincea cu 14 elevi, a doua cu 15
elevi, a patra cu 17 elevi, a șasea cu 15 elevi. În anii urmă-
tori activitatea la clasă este asigurată tot de învățătorii
Buzărin și Dobrescu Grigore până în 1934.
Începând cu anul școlar 1934-1935 se prezintă la
școală învățătorul V. I. Vișan care predă la clasele a doua și
a patra cu 4 elevi, a treia , a șasea, a șaptea cu 65 elevi. În
1935-1936 la clasele VII, V, I, cu 54 elevi predă învățătorul
Dăescu. În anii școlari 1935-1936, 1936-1937 funcțio-
nează clasa adulților cu 76 de elevi. Tot în anul școlar
1936-1937 învățătorul V. Buzărin predă la clasele a întâia,
a doua, a treia cu 33 elevi . Învățătorul Dăescu la clasele a
V-a, a II-a, a I-a , cu 28 de elevi. În anul școlar 1937-1938
învățătorul V. Buzărin predă la clasele întâi, a patra cu 54
de elevi, iar clasele a șaptea, a cincea, a patra, întâia cu 8,
11, 12, și 27 elevi. Învățătorul Dăescu predă la clasele a
șaptea, a șasea, a treia, a doua, care au 46, 18 și 16 elevi.
În anul școlar 1938-1939 învățătorul V. I. Buzărin predă la
clasele a doua, a treia, a cincea cu efective de 23, 19 și 5
elevi. În anul școlar 1939-1940 învățătorul Buzărin predă
la clasele a întâia, a patra, a cincea, care
au 13, 20 și 36 de elevi. În anul școlar
1940-1941 clasele întâia și a patra func-
ționează cu 24 și 20 elevi, a doua, a cin-
cea cu 48 elevi, iar învățătorul Dăescu
predă la clasele a șasea și a șaptea, a
treia, a doua cu 66 elevi. În anul școlar
1941-1942 clasa întâia și a cincea au în
evidență 40 și 20 elevi, a doua și a treia
cu 28 și 18 elevi. În anul școlar 1942-
1943 clasele a doua, a treia și a patra au
72 elevi iar a cincea, a șasea, a șaptea
au 18, 28 și 13 elevi.
Din 1942-1943 la Școala Elementa-
ră Brădet la clasele a V-a, a VI-a, a VII-a,
predă învățătorul Păunescu Ion cu 35 elevi, a doua 29
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
elevi, iar în anul școlar 1943-1944, clasa a doua avea un
efectiv de 16 elevi, a șasea 11, a șaptea 32, a întâia 46, a
cincea 18 elevi. În anul școlar 1943-1944 clasa a II-a are
30 elevi și a treia 23 elevi. În anul școlar 1944-1945 în
clasele a cincea, a șasea și a șaptea, erau înscriși în cata-
log 44 de elevi. Începând cu anul școlar 1945-1946 învă-
țătorul P. Vișan predă la clasele a întâia, a șaptea, a șasea
cu 37 elevi. În anul școlar 1946-1947 învățătorul V. I. Bu-
zărin predă la clasele V, VI, VII care au 41 de elevi. În anul
școlar 1947-1948 la Școală Elementară Brădet învățătoa-
rea Aristița Vișan predă la clasele a patra și a cincea care
au 25 și 18 elevi a doua cu 23 elevi, a treia cu 16 elevi, iar
învățătorul Pantelimon Vișan predă la clasele a patra și a
cincea, care au efective de câte 16 elevi. Învățătorul Buză-
rin predă la clasele a patra și a doua cu 18
respectiv 30 elevi. Învățătorul Danciu Nicolae
predă la clasele a întâia și a treia cu 30 și 21
elevi. În anul școlar 1948-1949 învățătorii
Pantelimon și Aristița Vișan predau la clasele
a treia, a doua cu 36 elevi. În anul școlar
1949-1950 clasele a întâia și a treia, clasele
a patra și a doua, au 15 și 13 elevi.
În anul școlar 1950-1951 învățătoarea
Aristița Vișan predă la clasele a doua și a pa-
tra cu 4 respectiv 10 elevi. În anul școlar
1951-1952 clasele întâia și a treia cu 21 și
20 elevi. Începând cu 1952-1953 învățătorii
Pantelimon și Aristița Vișan predau la clasele
întâia cu 16 elevi, a treia 14 elevi, a doua 26
elevi, a patra 20 elevi. În anul școlar 1953-1954 clasa a
doua are 16 elevi, anul 2 alfabetizare 1 elev, a treia 20
elevi, a patra 15 elevi.
În anul școlar 1954-1955 clasa I are 23 elevi, a patra
20 elevi cu învățătorul Vișan Pantelimon, a doua 18 elevi,
a treia 16 elevi. În anul școlar 1955-1956 clasa întâi are
20 elevi, a doua 21 elevi, a treia 15 elevi, a patra cu 15
elevi. În anul școlar 1956-1957 clasele a doua și a patra
au 17 și 10 elevi cu Vișan Pantelimon și Vișan Aristița la
clasa întâi 11 elevi, a treia 14 elevi. În 1957-1958 Aristița
Vișan predă la clasa întâi 19 elevi, a treia 17 elevi, a doua
19, a patra 13 elevi. În anul școlar 1958-1959 învățătorul
Gheorghe Danciu predă la clasa întâi cu 20 elevi, Aristița
Vișan la clasa a patra cu 15 elevi. În anul școlar 1959-
1960 Vișan Aristița predă la clasa întâia și a treia cu 25
elevi, a doua cu 19 elevi, a patra cu 19 elevi. În anul școlar
1960-1961 învățătorul Pantelimon Vișan predă la clasele
întâia și a doua cu 25 elevi. În anul școlar 1961-1962 în-
vățătorul Pantelimon Vișan predă la clasele a întâia și a
treia cu câte 21 elevi, a doua și a patra cu 28 elevi. Tot în
1961-1962 în cadrul Școlii Elementare de 7 ani, clasa a
V-a are ca diriginte pe profesoara Danciu Georgeta și pro-
fesorii Bălescu Gheorghe, Bălescu Petre, Frântu Constan-
tin. Începând cu anul școlar 1962-1963 în cadrul Școlii
Elementare de 8 ani Brădet își continuă cursurile cu clasa
întâi și a treia cu învățătoarea Aristița Vișan, a cincea îl are
ca diriginte pe Bălescu Gheorghe și profesorii Bălescu
Gheorghe, Frântu Dumitru, Marcu Filip, Bobei Georgeta,
Bălescu Petre. În 1963-1964 predau în învățământul pri-
mar Vișan Pantelimon, Pârțache Gheorghe, iar alături de
profesorii existenți vine Muja Leontina.
În anul școlar 1964-1965 absolvă clasa a VIII-a prima
generație cu 24 de elevi care are ca profesori pe Bălescu
Gheorghe, Bălan V. Maria, Udriște Aristică, Anghelescu Ele-
na, Bobei Georgeta, Bălescu Petre. În anii școlari următori
la colectivul de cadre didactice existent vin Cristoiu Victor,
Gheorghe Dragotoiu, Popescu Dumitru, Popescu Ilinca,
Popescu Gheorghe, Bălescu Maria (1966-1967). Măciucă
Corneliu (1966-1967), Tănăsoiu Teofana (1967-1968), Po-
pescu Janeta (1967- 1968), Giura Vișana (1968-1969),
Bălan V. Maria (1968-1969) Ciortea Dumitru (1968-1969),
Țârcă Aurelia (1968-1969), Bălan P. Gheorghe (1968-
1969), Săvulescu Nicolae (1969-1970), Iliescu Aurelian
(1969-1970), Enăștescu Gheorghe (1969-1970), Stăniloiu
Polina (1970-1971), Gorun Gheorghe (1970-1971), Fo-
tescu Floarea (1970-1971), Popescu Daniela (1971-1972),
Ceaușescu Zizi (1971-1972).
Educația este
ceea ce rămâne
după ce uităm
ce am învățat în
școală.
ALBERT EINSTEIN
În anul școlar 1971-1972 în clasa a IX a sunt (1993-1994), înv. Parpală Claudia, înv. Bogdan Vi-
înscriși în catalog 9 elevi care au ca diriginte pe orica, profesori Găvan Petre, Danciu Rodica (1995-
Fotescu Floarea și profesorii Bălescu Gheorghe, Go- 1996), Scarlat Eduard, învățători Petroi Irina,
run Gheorghe, Pârvulescu Nicolae, Bălescu Petre, Cristea Marcela, Bălășoiu Luminița (1997-1998),
Danciu Georgeta și Ceaușescu Zizi. Începând cu Călin Mihaela, Brânzan Liliana, Ciortan Gabriela,
1972-1973 se mai prezintă la catedră învățătorul Mutu Marcela (1998-1999), înv. Popescu Elena,
Pârțaiche Floarea, profesorii Vîlceanu Vasile, Bobei Hârceanu Valentina, preot Bălan Cosmin, Noroc
Polina. În 1974-1975 trecea ca învățător Dumbră- Ileana, Corega Irina (1999-2000) înv. Bălescu Pe-
veanu Maria (1973-1974), Nebunul Olimpia (1974- tre, prof. Cazacu Maria, Medregoniu Alexandra,
1975), Mureșanu Anastasia (1976-1978), Croitoru Pamfiloiu Aurelia, Dădălău Ana, Purdescu Claudiu,
Ion (1979-1980), Gogan Angela (1975-1980), Tru- Popescu Vasile (2000-2001).
fan Elena (1979-1980), Dădălău Ileana (1979-
1980), Păsărescu Angela (1980-1981), Cruceru ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII
Maria (1980-1981), Radu Rădulescu (1982-1983), M. Eminescu
Păsărescu Aurelia (1982-1983), Păsărescu Petre
(1983-1984), Rădescu Nicolae (1983-1984), Bră- În zădar în colbul școlii,
descu Marinela (1984-1985) înv. Giurgiu Eleonora Prin autori mâncați de molii,
Cauți urma frumuseții
(1985-1986), clasa a doua și a patra profesorul
Și îndemnurile vieții,
Urechescu Elena și Militaru Sanda, Catrinoiu Con-
stantin (1985-1986), Titulescu Ion, Noană Viorel în
Și pe foile lor unse
(1986-1987), Danciu Teodora (1986-1987), înv.
Cauți taine nepătrunse
George Eleonora (1988-1989), înv. Popescu Maria
Și cu slovele lor strîmbe
(1989-1990), Popescu Elida (1989-1990), Cismaru
Ai vrea lumea să se schimbe.
Ana și Pârvulescu Viorica (1989-1990), înv. Gârjoa-
bă Ion (1990-1991), Bobaru Victor și Crăciun Ilea-
Nu e carte să înveți
na, Ivancu Marius (1990-1991), Brânzan Nicoleta,
Ca viața s'aibă preț -
Rădescu Silvian, Udroiu Ana, Danciu Cătălin, Po-
Ci trăiește, chinuește
pescu Mariana (1991-1992), Oprea Radu (1992-
Și de toate pătimește
1993), înv. Mocioi Simona, Purdescu Constantin
Ș'ai s'auzi cum iarba crește.
ȘCOALA BRĂDĂȚEL
clasele I- IV până la sfârșitul
anului școlar 1990-1991.
Școala Primară Brădățel își
continuă activitatea cu ur-
mătoarele efective de elevi:
clasa I - 6 elevi, a II-a -3
elevi, a III-a -1 elev, a IV-a
– 2 elevi, cu învățătoarele
Aribășoiu Rodica (1991-
1992), Dinu Magdalena
(1995-1996), Vizitiu Simo-
na (1996-1997), Covaci
Adela (1997-1998), Vasi
Loredana (1998-1999), Pe-
trică Valentina (1999-
Începând cu anul școlar 1956-1957 învățătorul Dan- 2000), Vasi Loredana (2001-2002), cu 2
ciu Nicolae predă la 4 elevi de clasa a II-a și 7 elevi de elevi în clasa I, un elev în clasa a III-a, un
clasa a III-a. În anul școlar 1957-1958 la clasele I-IV, învă- elev în clasa a IV-a, iar în 2002-2003 înva-
țătorul Danciu Nicolae predă la aceste clase care aveau un ță 4 elevi din care 2 în clasa I , unul în cla-
efectiv de 23 elevi. Continuă cu clasele simultane până în sa a III-a și unul în clasa a IV-a. Punând în
anul școlar 1961-1962 predând la clasele II-IV, iar Pâr- practică hotărârile guvernamentale privind
țache Gheorghe la clasele I-III, cu 16 respectiv 19 elevi. În restructurarea învățământului, începând
anul școlar 1962-1963 învățătorul Tănăsoiu predă la cla- cu anul școlar 2003-2004 Școala Primară
sele I-III cu 12 elevi, Leontina Drăgotoiu la clasele a II a cu Brădățel își încetează activitatea, elevii fi-
20 elevi. Aceeași învățători continuă activitățile până în ind transferați la Școala Gimnazială Brădet
1965-1966. În anul școlar 1966-1967 sunt încadrați învă- și transportați zilnic dus-întors cu mașina
țătorul Danciu N. la clasa întâia, a treia, a patra cu 29 elevi Colegiului Național Tehnologic Mătăsari.
și Măciucă Maria cu clasele II-IV
cu 12 elevi. În anul școlar 1967-
1968 învățătorul Tănăsoiu predă
la clasele a doua, a patra și Dan-
ciu Nicolae la clasele întâia și a
treia care erau frecventate de 27
și 16 elevi. Începând cu anul șco-
lar 1968-1969 la clasele I-IV cu
efective de elevi în creștere predă
învățător Danciu Nicolae până la
sfârșitul anului școlar 1972-
1973. Continuă activitatea înv.
Bobei Polina (1973-1974) până la
sfârșitul anului școlar 1974-
1975. Începând cu anul școlar
1975-1976 se prezintă la post
învățătorul Pamfiloiu (Gorun) Do-
rina care funcționează cu toate
7
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Școala românească la 1900
Cadouri pentru profesori, examene aranjate, ore lungi de studiu fără mișcare
La începutul secolului XX, Maude Rea Parkin-
son, profesoară de limbă engleză, a petrecut două
decenii în România, unul dintre aspectele care a
intrigat-o cel mai mult fiind sistemul de educaţie,
care avea metehne de care pare că nu s-a vinde-
cat nici astăzi.
În 1889, Maude Rea Parkinson, o tânără profe-
soară de limbi străine, amatoare de călătorii şi
aventură, ajunge în România şi rămâne până la
1911 când Marele Război o obligă să se întoarcă în
ţara natală, Irlanda. Acolo şi-a scris amintirile, sin-
gura sa încercare memorialistică, volum apărut în
1921 şi republicat în 2014 în ţara noastră „Două-
zeci de ani în România“ (1889-1911). Maude a
petrecut mult timp în apropierea familiilor influente
ale epocii, cunoscându-l şi pe Take Ionescu căruia,
ajuns Ministru al Instrucţiunii, îi sugerează, bazân-
du-se pe experienţa ei şi pe observaţiile privitoare
la şcoala românească, câteva idei de reforme de
care acesta se pare că ar fi ţinut cont.
Lipsa de cărţi în limba română
O primă observaţie făcută de profesoară în pri-
vinţa învăţământului din România la 1900 este
faptul că, în perioada recoltei, în zonele rurale, ab-
senteismul era extrem de ridicat, lucru trecut însă
cu vederea. Educaţia era gratuită şi obligatorie
până la primele patru clase, însă învăţământul de
stat era mai mult pentru clasa de mijloc, pentru că
familiile bune îşi duceau copiii la şcoli private sau
le făceau educaţia la domiciliu.
Profesoara remarcă însă hibele sistemului de
învăţământ chiar şi în cazul şcolilor private din Ca- acest interval nu existau ore de mişcare în aer li- pus doar două întrebări care au fost adresate, pe
pitală, foarte căutate. „Copiii români sunt dezavan- ber, astfel că elevii erau „plăpânzi şi sfrijiţi“. rând, fiecărui elev din clasă. Cum primul elev a
tajaţi. Limba lor maternă este complet neglijată, Într-o şcoală celebră din Bucureşti, exerciţiile răspuns corect, toate celelalte răspunsuri au fost,
lecţiile fiind predate, de regulă, în franceză. În plus, fizice, aerul liber şi baia erau complet necunoscu- desigur, corecte, căci fiecare elev examinat tocmai
au ore de engleză şi germană şi, uneori, de latină te. O dată la două săptămâni, copiii din mai multe auzise răspunsul celui de dinaintea lui“, a notat
şi greacă“, scrie Maude Rea Parkinson în volumul clase erau adunaţi în sala de odihnă, unde guver- profesoara.
„Douăzeci de ani în nanta germană le su- Explicaţia oferită de directoarea şcolii respec-
România“. Acesta are praveghea spălatul pe tive a fost că „face o impresie aşa de proastă dacă
şi o explicaţie pentru picioare cu toată so- elevii nu răspund corect!“
învăţământul în limba lemnitatea cuvenită! Un alt aspect considerat diferit faţă de siste-
franceză, respectiv Aceasta era singura mul englez, de exemplu, era cel al vacanţelor, foar-
lipsa unor cărţi bune concesie făcută cură- te lungi: trei săptămâni de Crăciun, două de Paşte,
în limba română care ţeniei pentru că, fireş- între trei luni şi trei luni şi jumătate vara, precum şi
să trateze subiectele te, riscau să răcească numeroasele libere de sărbătorile religoase „care
din programa elevilor. dacă li s-ar fi permis se respectă cu sfinţenie“.
Lipsa cărţilor du- mai multe abluţiuni!“,
cea la situaţii hilare. notează autoarea. Cadourile pentru profesori
Cum elevii români nu Când Take Ionescu a „La unele şcoli, ziua numelui directoarei este
iubeau limba germa- introdus obligativita- considerată zi de sărbătoare. Fiecare copil contri-
nă şi nu cunoşteau tea băilor în toate şco- buie, în mod obligatoriu, cu o sumă de bani la ca-
suficientă pentru a în- lile şi a unei ore zilnice doul care trebuie oferit“, scrie Maude Rea Parkin-
văţa în această limbă, literatura germană se preda de plimbare, schimbările nu au fost bine primite son care subliniază şi faptul că elevii erau mustraţi
în franceză, iar la examenul de stat, elevii erau nici de directorii de şcoli şi nici de copii. dacă întârziau cu banii.
ascultaţi în româneşte. „Se adună astfel o sumă mare, iar cea care
Examenele aranjate
O baie pe picioare la două săptămâni primeşte cadoul este foarte mulţumită, pentru că
Profesoara a fost uluită de modul în care de- primeşte, după dorinţa inimii, un cadou foarte
Ca şi acum, copiii aveau foarte multe materii în curgeau examenele de absolvire, care se ţineau în practic şi foarte frumos. Îmi amintesc că am văzut
programă, iar timpul abia le ajungea pentru a-şi luna iunie, atât la şcolile de stat, cât şi cele private. un asemenea cadou constând din trei covoare de
face temele şi exerciţiile scrise, în toate limbile „Rudele şi prietenii elevilor fuseseră invitaţi să fabricaţie românească, cu un model deosebit“,
predate la şcoală. La şcolile private, orele puteau asiste şi erau prezenţi în număr mare. A venit o scrie, parcă din prezent, profesoara care a petre-
începe la 8 dimineaţa şi se puteau termina la ora clasă care trebuia examinată la gramatica limbii cut 20 de ani în România. În schimbul darului, co-
18.00, cu o scurtă pauză de prânz şi odihnă. În tot germane, dar, spre marea mea uimire, profesorul a piii primeau bomboane şi o zi liberă.

I. L. Caragiale și mierloiul la ora de istorie

Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale
a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv
pentru cea naţională. Blamat de unii încă
din timpul vieții pentru că, în scrierile sale,
s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut,
uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar
idilică) asupra trecutului neaoș.
În 1890, îl regăsim pe Caragiale profe-
sor de istorie pentru clasele I-IV la Liceul
Privat „Sf. Gheorghe“. Fusese angajat de
bunul său prieten, Anghel Demetrescu,
care era directorul liceului și care îi cu-
noștea cultura enciclopedică.
Cum se desfășura o oră la clasa dom-
nului Caragiale? Să ne închipuim o dimi-
neaţă senină de primăvară, cadrul perfect
pentru următoarea scenă, descrisă de
Radu D. Rosetti, unul dintre elevii săi:
„«Domn al Țării Românești, prin calită-
ţile-i fine de diplomat, el este singurul
nostru domnitor care a știut să unească la
un moment dat, sub un singur sceptru,
toată suflarea românească», explică ma-
estrul inspirat, copiilor, pagina aceasta
frumoasă din istoria românilor. Dar obser-
vă că un copil nu e atent. Copilașul, cu
ochii ţintă pe fereastra deschisă, prin care
se zărește cerul albastru, pomii verzi și
«cocoarele» venind – cum zice Alecsandri
–, pare dus pe ceea lume.
- Popescu Ion I – (mai era un Popescu
Ion II) –, ce am spus acum?
Popescu Ion I bâlbâie de frica pedepsei,
uitând că are de-a face cu unul care nu
pedepsește niciodată și nu știe ce să răs-
pundă.
- Dacă-mi spui drept unde te gândeai,
te iert, îi zice dascălul îngăduitor.
- Ascultam mierloiul din pom, mărturi-
sește cinstit elevul.
Într-adevăr, prin fereastra deschisă, tri-
lurile mierloiului se-nălţau, nebune de
veselie, în natura renăscândă. În tăcerea
mormântală care se făcu în sală, cântecul
se ridica la cer ca un imn.
- Bine, mă, Popăscule! îl dojenește ma-
estrul iertător și glumeţ în același timp; eu
fac aci diplomaţie înaltă, îmi sparg plămâ-
nii să vă explic politica lui Mihai Viteazul,
și tu – ochii la mierloi? Dar profesorul
n-apucă să–și urmeze lecţia, și Popescu
Ion I tot cu ochii la mierloi. Chestia se
complică, însă, căci acum iată și alţi dis-
traţi de cântecul păsării minunate; profe-
sorul însuși, tot vorbind de Bartolomei
Pezzen, comisarul lui Rudolf al II-lea, și de
banul Mihalcea, face din când în când pa-
uze, cu ochii duși spre mierloi“. În cele din
urmă, sedus el însuși de atmosfera fru-
moasă de afară, dascălul își invită elevii în
grădină, pentru a se delecta cu trilurile
păsărilor. Această experienţă pedagogică,
oricât de scurtă va fi fost ea, l-a făcut pe
Caragiale să reflecteze la ceea ce în-
seamnă cunoașterea istorică și la limitele
acesteia, iar concluziile sale dezvăluie o
concepţie uluitor de modernă:
„Învăţăm din trecutul patriei și neamu-
lui nostru numai istoria politică și militară,
dar istoria societăţii, lumii d-asupra vieţii
zilnice a căreia s-a desfășurat politica, ori
s-au înfăptuit vitejiile, nu învăţăm, și prin
urmare nu știm nimica.
Învăţăm un fel de epopee sarbădă, în
proză mai mult sau mai puţin limpede și
comodă, care nu evocă în imaginaţia
noastră nicio icoană vie și care e prin ur-
mare lipsită în cea mai mare parte de in-
teres. Îngrămădiri de date, înșirări de
nume proprii, înregistrări de fapte, și-nco-
lo nimic. Ce vreme era la acele date? Ce
fel trăiau zi cu zi fiinţele care purtau acele
nume proprii? Cum erau locurile unde se
săvârșeau acele fapte? Niciun răspuns la
aceste întrebări. Poveste fără zugrăvire
despre nume fără persoane și despre fap-
te fără loc: într-un cuvânt, istoria unei
lumi fără carne, fără oase, fără trup.
Și este oare naţiune care să aibă mai
multă nevoie decât noi de cunoașterea
vieţii sale trecute? Dar între viaţa din tre-
cut și cea din prezent este la noi o adevă-
rată prăpastie. Lucruri și moravuri au fost
măturate de suflarea civilizației moderne
fără să lase decât rare urme, care să ni le
amintească fie cât de departe“.

ŞCOALA ACUM 7 5 DE ANI Dr. Dumitru Joavină, Constanţa

Sărbătoarea celor 130 ani de învăţământ pe aces-
te meleaguri şi 75 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului
în comuna Mătăsari al cărei primă generaţie am fost,
mă bucură nespus de mult. Dacă privesc în urmă, la
condiţiile precare în care am învăţat noi şi actuala
bază materială pusă la dispoziţia noii generaţii, sunt
împins să cred că dragostea de învăţătură pe care o
manifestaţi este net superioară. De la 1-2 învăţători în
clasele I-IV şi circa 4-5 la Gimnaziu, pe care i-am avut
noi, la 120 cadre didactice pe care îi aveţi dumnea-
voastră e o diferenţă de la cer la pământ. Noi am fost
o generaţie de sacrificiu, dar cu un suflu permanent de
studiu. A fost perioada de formare a noilor
cadre, posibilitatea studiului la ţară, redarea
încrederii ţăranilor că şi copiii lor pot să stu-
dieze, să ajungă oameni mari. Nucleul celor
22 de elevi care a început să frecventeze
gimnaziul şi perspectiva de a fi mare în via-
ţă, a contribuit, la timpul acela, la schimba-
rea opticii ţăranului mătăsărean, creându-le
fiilor lor un minim de posibilităţi, acordân-
du-le mai multe şanse de a studia. Cadrele didactice
ale timpului, pentru care nu avem decât cuvinte de
laudă, de şi puţine la număr, au reuşit să ne formeze,
să ne corecteze oltenismele şi să ne dea încredere în
noi. Trei ani de zile petrecuţi cu cadrele didactice re-
gretaţii profesori C. Tănăsoiu, Costescu, Diaconescu,
Gridan şi decedatii Pavel Stoichiţoiu, D. Panfiloiu etc.,
au fost un fel de familie, care ani de zile ne-au urmărit
în drumul nostru ascendent. Reîntâlnirile la intervale
mai mici sau mai mari, ne bucurau deopotrivă, atât pe
noi cât şi pe profesori. Cei patru mari: C. Tănăsoiu,
profesor de limba română, se specializează foarte re- am făcut Limba rusă, o persoană mai rezervată în
pede, scăpase de dialecticile olteneşti, pe care noi relaţiile cu elevi, era mai sobru. Şi alte cadre didactice
elevii le mai practicam, profesor Costescu, un as al au contribuit la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la forma-
conspectelor de Istorie şi Geografie, folosindu-le cu rea noastră ca oameni în societate. Trecerea în revistă
succes chiar şi la Şcoala Tehnică, profesor Diacones- a celor peste 75 de ani de existenţă a gimnaziului e
cu, avocat de meserie, ne-a predat Matematică şi Ge- foarte greu să o prezinţi în 5-10 minute sau pe una
ometrie, a învăţat matematică odată cu noi, aşa cum sau două coli de hârtie.
spunea el. Avea un stil de predare impecabil şi o
putere de convingere încât plecai cu lecţia învăţată
din clasă.
Avea mania rezumatelor; pe o coală de caiet
trebuia să scriem toate formulele de suprafaţă şi
de volum ale corpurilor geometrice şi alte formule
necesare unor rezolvări de probleme, profesorul
Gridan- cu el am făcut Limba rusă, o materie nouă,
care o învăţam prin memorizare. În clasa a VII-a,
aveam noi cadre mai tinere: profesorul P. Stochiţoiu
cu care am făcut algebra, ecuaţii cu 1, 2 şi 3 necu-
noscute. Aflam notele de la teză înainte de a le
aduce la şcoală, şi profesorul D. Panfiloiu, cu care

8 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Învățământul american perceput de un român

Pe tot parcursul primului semestru al anului
școlar 2004/2005, am locuit în renumita metropola
americana, oraşul New York. Prezenta mea în lumea
de dincolo de ocean a fost determinată de nevoia de
a însoți nepoțica mea, elevă în clasa a III-a, la Şcoa-
la 212 dintr-un cartier new-yorkez, la începerea și
terminarea programului, părinții ei fiind ocupați cu
serviciul.
Faptul că o perioada îndelungată, de peste pa-
tru decenii, am slujit învățământul românesc preu-
niversitar, cunoscând din interior sistemul educațio-
nal din țara mea, m-a determinat să manifest
anumită curiozitate față de modul cum funcționea-
ză școala americană și mai ales învățământul preu-
niversitar, clasele I-VIII. Cât mi-a stat în putință am
căutat să observ, din afara școlii, în calitate de "pă-
rinte", unele note caracteristice ale sistemului edu-
cațional american. Cunoștințele mi-au fost îmbogă-
țite prin discuțiile pe care le-am purtat, pe aceeași
tema, cu amabila doamna directoare a școlii 212,
din același oraș. Astfel, de la distinsă interlocutoare
am aflat ca în SUA învățământul are o organizare, în
general, unități, puține și nesemnificative fiind dife-
rențele de sistem între diferite state care compun
Uniunea. Fiecare stat are departamentul (ministe-
rul) educațional, iar învățământul preuniversitar
american este organizat, ca și la noi, pe bine-cu-
noscutele trepte (Grădinița, I-IV, clasele V-VIII și cla-
sele IX-XII).În America, învățământul de 12 ani este
obligatoriu la școala cu clasele I-VIII, în orașul York,
programul pregătirii elevilor este cuprins între orele
8.20-14.50. La ora 12.00 elevii servesc masa, în
incinta școlii, într-o sală cu mese excelent amena-
jata. În schimbul unei sume modice, de câțiva do-
lari, elevii primesc hrană consistentă (pizza, pui,
hamburger, peste etc.),
Fiind prezent în fiecare dimineață, la începutul
programului, am fost impresionat de modul în care
americanii manifestă preocupare pentru cultivarea
sentimentului patriotic la elevi. Programul fiecărei
zile de scoală începe cu un anumit ceremonial so-
lemn desfășurat cu rigurozitate, începând cu ora
8.20. Elevii, grupați pe clase, într-o ordine desăvâr-
șită, asistați de directorul adjunct sau de profesorul
de serviciu, în fața drapelului american, susținut de
un elev, cu mana dreapta la inimă, recită prima
strofă din imnul SUA. De obicei, acest ceremonial se
desfășoară în curtea școlii, iar în vreme nefavorabi-
lă în spațioasă săli cu mese, fiind obligatoriu pentru
începutul fiecărei zile de scoală.
Un alt fapt care m-a frapat, în mod
deosebit, este grija pe care o manifes-
tă şcoala față de siguranță vieții elevi-
lor şi mai ales a celor din clasele mici.
Până în clasa a V-a, elevii sunt însoțiți,
în mod obligatoriu, de părinți, bunici
sau alte persoane, atât la venirea cât
și la plecarea din şcoală. La ora 14.50,
la terminarea cursurilor, învățătoarea
își conduce elevii, în aceeași exempla-
ră ordine, în fața școlii unde sunt aș-
teptați de părinți sau însoțitori. Nu se
permite niciunui elev să plece de la
scoală, până când nu este raportată
primirea părintelui sau însoțitorului. În
paranteză, fie spus, într-una din zile,
dintr-un anumit motiv, am întârziat câ-
teva minute față de ora terminării cur-
surilor. După o jumătate de oră, când am ajuns la
școală, mi-am găsit nepoțica, în compania direc-
toarei adjunctă, aşteptându-mă.
Fiecare școală este străjuită la intrare de obicei
de o polițistă care nu permite pătrunderea persoa-
nelor străine în instituție. În fine, circulația rutieră și
a pietonilor din intersecțiile stradale de lângă școlile
americane este dirijată de agenți civili recrutați mai
ales din rândul pensionarilor și plătiți de școli. Elevii
ai căror părinți sunt încadrați în muncă, neputând fi
însoțiți la venirea sau la plecarea de la școală, sunt
transportați cu autobuze confortabile, speciale (Sc-
hool Bus) de la și până la domiciliul lor. Așadar nici
un elev cu vârsta mică nu circula pe strada fără sa
fie însoțit de o persoană matură. Un alt fenomen,
demn de relevat, care caracterizează învățământul
american, mai ales la clasele mici, îl constituie mo-
dul în care învățătorii (majoritatea sunt învățătoare)
și profesorii se comportă față de elevii pe care-i in-
struiesc şi educă. Cadrele didactice din New York și
probabil din întreaga Americă sunt deosebit de
apreciate de elevii lor. Tonul calm al comunicării,
vocabularul elevat, buna dispoziție afișată sunt ele-
mente ce caracterizează comportamentul ultra civi-
lizat al cadrului didactic new-yorkez. În toate împre-
jurările în care am venit în contact cu școala, n-am
întâlnit nici o situație, în care învățătorul sau profe-
sorul să ridice tonul la elevii săi. De altfel, așa cum
îmi spunea directoarea de școală, de care am amin-
tit, agresarea verbală a elevilor, de cea fizică nefiind
în nici un caz vorba, are ca urmare înlăturarea ca-
drului didactic din învățământ o asemenea atmo-
sferă de înțelegere şi bună dispoziție face ca elevii
să-și iubească dascălii şi să meargă cu drag la
școală. În ciuda unor asemenea relații dascăl elev,
în mod paradoxal, aş zice, disciplina școlilor este
exemplară, aici neaplicându-se cunoscutul proverb
românesc potrivit căruia dacă unui copil îi dai un
deget îți apucă mâna toată. Am asistat la desfășu-
rarea unei serbări școlare, dată cu prilejul sărbăto-
rilor de Crăciun la Școala 212 și am fost, pur și
simplu, uimit de ordinea și disciplina ce caracteri-
zează și asemenea activități extrașcolare.
Cunoscând situația din învățământul românesc
preuniversitar, mai ales în urmă cu câțiva ani, când
eram în activitate, privind manualele școlare alter-
native și modul cum sunt preferate de unități școla-
re și chiar de profesori și clase de elevi, m-a făcut și
manifest interes și fata de acest aspect major al
învățământului. Discuțiile purtate, pe această tema,
cu aceeași directoare a școlii 212, au fost pentru
mine mai mult decât surprinzătoare. Astfel mi s-a
spus că în orașul New York, care are o populație mai
mică cu ceva decât cea a României, elevii, cel puțin
la clasele mici, învață după acelaşi manual. O comi-
sie educațională, existentă la nivelul oraşului, stabi-
leşte, la începutul anului școlar, manualele după
care vor invăța elevii în școlile new-yorkeze.
De ce părinții nu trag
”chiulul” de la școală
În calitatea mea de bunic, am participat la șe-
dințele cu părinţii care, ca și la noi, sunt organizate
periodic. Şi aici am semnalat unele diferențe față de
practica școlară românească. La începutul anului
școlar și la anumite intervale de timp se desfășoară
ședințele pe scoală, cu părinții elevilor. În cadrul
acestora, directorul şcolii prezintă părinţilor aspecte
generale privind cerințele şcolii (uniforma școlari,
frecvența elevilor, efectuarea temelor, testarea ele-
vilor etc.). Alături de aceste ședințe generale pe
școală, periodic au loc ședințele pe clase. Acestea
se desfășoară sub forma unor discuții confidenţiale
între învăţător sau profesorul diriginte și părinte cu
participarea elevului. Această discuţie, subliniez
confidențială, cu părintele şi elevul, vizează stadiul
pregătirii și comportamentul elevului.
Nimeni, în afara părintelui şi elevului, nu cu-
noaşte ideile, concluziile și recomandările dascălu-
lui privind pe cel care face obiectul discuției. De al-
tfel și punctajele obținute de elev, cu prilejul
diferitelor testări, au un caracter strict confidențial.
Referindu-mă la aprecierea cunoştinţelor elevilor,
trebuie să arăt că aceasta se face prin intermediul
testelor. În timpul semestrului şcolar, învăţătoarea
sau profesorul de teste elevilor pentru a vedea nive-
lul cunoştinţelor acestora şi mai ales pentru a-i
obişnui cu tehnica de lucru, în vederea testelor fina-
le, date în semestrul al II-lea, pe baza cărora se dă
verdictul promovării sau nepromovării într-o clasă
superioară. Conţinutul testelor de evaluare finală
este stabilit, de asemenea, de o comisie educațio-
nală, iar verificarea și notarea lor se face de cadre
didactice din afara școlii, recunoscute de învăţătorii
și profesorii elevilor, fiind exclusă orice nuanță de
influențare a rezultatelor. De asemenea este exclu-
să posibilitatea ca un elev, indiferent de clasa în
care se află, să copieze sau să aibă alte influențe
din afara. Notarea testelor se face cu punctaj de la
1 la 100. Atât elevii cât şi părinţii lor sunt convinși
că rezultatele înregistrate la testele de evaluare fi-
nală reflectă, cu accentuată obiectivitate, nivelul de
pregătire al școlarilor la diferite obiecte de învăță-
mânt.
Prin conținutul manualelor școlare, am observat
că învățământul american, la clasele mici, are un
accentuat caracter practic, legat fiind de realitățile
vieţii. La clasele mici, manualele cuprind informații
despre fenomene ale naturii specifice Americii (tor-
nade, taifunuri, erupții vulcanice), fauna și flora arii şi
lumii, date despre bani, afaceri, construcţii, climă
etc. etc. Baza didactilo-materială a şcolilor pe care
le-am văzut este de invidiat. Sălile de clasă sunt în-
zestrate cu un bogat material didactic și cu multe
mijloace audio-vizuale de ultima generație. Numărul
mare de calculatoare, cu care sunt înzestrate şcolile,
permite instruirea informaţională a elevilor încă din
primele clase. Toate unităţile şcolare americane, in-
diferent de mărimea lor, sunt dotate cu săli de sport
moderne, săli de spectacole cu toate utilitățile, săli
de mese spaţioase etc. Școlile, construite pe mai
multe nivele, au ascensoare silențioase care trans-
porta cadrele didactice și personalul auxiliar al uni-
tății. Holurile de la intrarea în şcoală cuprind materi-
ale informative pentru părinţi precum și expoziții cu
lucrări ale elevilor.
Toate spațiile din școală strălucesc de curățe-
nie, iar atmosfera este caldă, familiară, îmbietoare,
primitoare. În sfârșit, un alt aspect, demn de relevat,
este cel privind autonomia unităților școlare
new-yorkeze. Directorul şcolii este cel care înca-
drează personalul didactic şi auxiliar al unității Înca-
drarea cadrelor didactice se face cu consultarea
sindicatului și Comitetului de părinţi. De altfel, pă-
rinții au un deosebit rol în învățământul american.
La propunerea lor, directorii de școală desfac con-
tractul de munca al angajaților, datorită unor motive
bine întemeiate. Cadrele didactice primesc o remu-
nerație mai mult decât decente fapt ce face ca me-
seria de dascăl și fie tot mai mult citat. Directorul de
școală, ca și la noi, este cel care veghează la buna
desfăşurare a procesului de învățământ şi a tuturor
activităţilor şcolii.
Prezentând aceste câteva aspecte ale învăță-
mântului preuniversitar newyorkez, aşa cum le-am
perceput în timpul șederii mele în marele oraș, mi-
am format convingerea cl, pe fondul bunăstării şi
bogăţiei societăţii americane, școala constituie o
importantă pârghie în procesul formării cetățeanu-
lui american super civilizat.
Prof. D. Popescu,
Novaci "G" 4075, 4082

DIN GERMANIA VĂ SALUTĂ… ROBERT REHNER

Am fost elev în clasa a VII B gimnazială la Şcoala Heinrich von
Kleist în Eischborn, în apropiere de Frankfurt am Main din Germania,
o şcoală cu aproximativ 800 elevi şi 60 cadre didactice. În fiecare an
am vizitat rudele din comuna natală a mamei mele. Într-o vacanţă am
citit revista şcolii voastre şi am aflat despre viaţa voastră de elev.
M-am gândit atunci să vă împărtăşesc câteva aspecte din viaţa de
elev din Germania. După primii trei ani de şcoală în Margina Timiş am
continuat anii de şcoală în Germania, reuşind să frecventez clasa a
IV-a direct, fără an pregătitor. Abia ajuns acolo am văzut diferenţa
dintre şcoala românească şi şcoala germană. Sistemul de notare în-
cepe cu nota 1 – cea mai bună notă şi se termină cu 6 (1 – foarte bine,
2 – bine, 3 – suficient, 4 – cu lipsuri, 5 – insuficient, 6 – nesatisfăcă-
tor). Am ajuns să mă bucur pentru notele de 1 sau 2 pe care le iau,
ceea ce aici erau coşmarul oricărui elev. După absolvirea clasei a IV-
a, cei cu rezultate foarte bune merg în treapta gimnazială ( V-XIII);cu
rezultate bune în treapta reală (V-X) şi restul urmează „HAUPTSCHU-
LE” (V-VIII). În clasă suntem 18 elevi, aranjaţi la mese astfel încât să
nu stăm cu spatele unii la alţii. Manualele le primim gratis la începutul
anului şcolar şi le restituim la sfârşit în starea în care le-am primit.
Pierderea sau deteriorarea gravă atrage plata acestora. Uniformă nu
este, iar ţinuta vestimentară rămâne la latitudinea noastră. Vara, dacă
este căldură prea mare se consideră că nu mai putem să ne concen-
trăm suficient şi primim „HEITZEFREI” – liber ultima sau penultima
oră. În timpul pauzelor nu avem voie să părăsim curtea şcolii care e
destul de mare: teren de fotbal pe iarbă, două coşuri de baschet, o
masă pingpong, spaţiu verde cu bănci şi parcare de biciclete, deoare-
ce foarte mulţi elevi vin cu bicicleta la şcoală. În clasa a IV- a am făcut
curs de reguli de circulaţie, apoi prin examen am obţinut carnetul
pentru bicicletă. Pentru fiecare materie e laborator de profil bine dotat.
Avem săli cu televizor şi video unde putem viziona diferite filme des-
pre materia învăţată. Există foarte multe cercuri suplimentare: meca-
nică, gospodărie, bucătărie internaţională, croitorie, pictură, tenis,
şah, informatică, vioară, orgă electronică, etc. Am 10 materii care
variază de la an la an sau din jumătate în jumătate de an. Anul şcolar
e împărţit în două părţi. La materii de bază dăm 6-7 lucrări obligatorii
care sunt anunţate cu minimum 3 zile înainte şi cuprinde întreaga
materie studiată, maxim 3 pe săptămână şi una pe zi. Toate aceste
lucrări sunt tipărite, nouă rămânându-ne să scriem foarte repede răs-
punsul, timpul şi volumul presându-ne. Nu există catalog şi nici carnet
de note. Toate lucrările le semnează părinţii şi fiecare profesor îşi no-
tează notele într-un carnet. La jumătatea anului se încheie mediile, se
trec într-un certificat şi se trimit acasă. Volumul de teme pentru acasă
nu trebuie să depăşească 2 ore. Se caută pe cât posibil rezolvarea a
cât mai multor exerciţii în clasă. Nerezolvarea temelor, nerespectarea
ordinii şi disciplinei şcolare duce la teme de pedeapsă. Pedeapsa cor-
porală e interzisă prin lege atât în scoală cât şi acasă. Corigenţe nu
există, cei cu rezultate slabe repetă clasa, limita nu o cunosc exact,
fiindcă nu am fost într-o asemenea situaţie. O data la doi ani avem
dreptul la o excursie în timpul şcolii. Cu uşurinţă am reuşit să-mi fac
prieteni cu care îmi petrec mai multe ore în timpul liber, mergând la
ştrand, la plimbare cu bicicleta. Una din pasiunile mele este şahul.
Sunt înscris la cercul de şah, aşa că timpul liber mi-l petrec în faţa
clasicei table de şah sau a celei electronice. Am participat la mai mul-
te concursuri unde am luat şi premii. De asemenea, petrec mult timp
în faţa calculatorului, părinţii având grijă să nu stau prea mult în faţa
ecranului, căci altfel eu nu m-aş mai dezlipi din faţa lui. O altă pasiune
a mea este filatelia. La scurt timp după sosirea mea acolo, am ajuns
în contact cu clubul filateliştilor al cărui membru sunt. La sediul clu-
bului ne întâlnim periodic ca să facem schimb de timbre şi opinii.
Vacanţele diferă de la un land la altul. In landul nostru sunt şase săp-
tămâni – vacanţa de vară, o săptămâna – vacanţa de toamnă, două
săptămâni – vacanţa de iarnă, trei săptămâni – vacanţa de primăvară.
In afară de vacanţă avem liber de diferite sărbători religioase şi naţio-
nale. Cu aceste ocazii voi mai veni în vizită şi vă voi mai spune alte
aspecte ale vieţii şcolare de peste hotare. Doresc cititorilor acestei
reviste mult succes!

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 9

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Sistemul de învățământ finlandez și cel românesc
La ultima evaluare PISA la care a participat, România a ocupat locul 48 din 72. Programul măsoară nivelul de bază al cunoştinţelor elevilor de 15 ani la matematică, citire şi ştiinţe. Nu
este deloc un rezultat onorabil. În Europa, cel mai bun scor îl înregistrează Finlanda, ţara cunoscută pentru faptul că elevii nu au cărţi şi nu primesc aproape nicioadată teme pentru acasă.
În Finlanda, şcoala e un teren de joacă pentru copii: români își iau diplome în afară.
elevii nu au uniforme, stau desculţi, învaţă în curte şi nu „În China, la sistemul internaţional, aveam 6 materii
sună niciun clopoţel. Râd, vorbesc tare, neîntrebaţi şi nimeni plus o materie obligatorie, Teoria Cunoaşterii, pe care nu ţi-o
nu îi ceartă. Profesorii sunt parteneri de joacă, nu îi evaluea- alegeai, trebuia să o faci oricum. Se zice că sistemul inter-
ză şi nu le pun note. naţional de Bacalaureat este unul dintre cele mai grele din
În Finlanda, copiii merg la şcoală cu plăcere. În clasele lume, de asta sunt foarte bucuroasă că l-am dat și am reușit
primare ziua este scurtă, cu pauze la fiecare 45 de minute şi să trec peste el cu brio și chiar mi-a plăcut”, povestește o
o pauză mai lungă sau siesta în care copilul primeşte o elevă care a fost la liceu în China.
masă caldă. Sunt învățați să nu risipească mâncarea. Teme- „Ceea ce îmi displace la şcoală este că există perioade
le sunt puţine şi de multe ori sunt sub forma unor experi- în care nu primeşti niciun test, nu este nimic de învăţat şi
mente pe care elevul le face acasă. La liceu se munceşte. În apoi urmează două săptămâni în care ai teze, teste şi ascul-
broşura fiecărui liceu scrie că liceul nu este obligatoriu iar tări pe bandă rulantă”, afirmă un alt elev.
atunci când vii la liceu îţi iei responsabilitatea învăţării. Elevii În Finlanda, elevii pleacă toţi cu aceeaşi şansă la edu-
de liceu au câteva materii obligatorii iar restul le aleg în caţie indiferent din ce familie provin. Primesc o masă caldă
funcţie de interese. De exemplu, Bacalaureatul în limba en- în fiecare zi, sunt încurajaţi şi responsabilizaţi. La finalul
gleză are cel mai ridicat nivel de dificultate din Europa” În anilor de studii, ştiu şi ce le rezervă viitorul. Aşa se face că
România, elevii au 5 examene naţionale în 12 ani de şcoală. abandonul şcolar nu prea există, iar finlandezii şi-au adus
Primul, în clasa a II-a, altele în clasa a IV-a, a VI-a şi a VIII-a, copiii să studieze acasă.
şi marele test, Bacalaureatul. Nu e de mirare că mulţi copii Investiţiile în educaţie nu s-au oprit la un slogan.
„Dacă nu am fi avut acest sistem de educaţie de calita-
te, am fi forţat oamenii să plece. În 1970, Finlanda suferea
de un fenomen al migrării. Mulţi finlandezi s-au mutat în
Suedia, le-a fost mai bine atunci. Iar la începutul anilor 1970
s-a decis să se facă această reformă majoră în educaţie.
Desigur, economia s-a dezvoltat în aceaşi timp, iar majorita-
tea oamenilor s-a întors înapoi în Finlanda.Am aflat că în
acest moment aproximativ 11% din PIB se duce către edu-
caţie, iar asta vă spune multe. Chiar au creat un slogan în
Finlanda, este printre cele mai repetate: Cea mai bună in-
vestiţie pentru ca o societate să prospere în viitor este să
educi toţi copiii ei”Prin comparaţie, România investeşte pu-
ţin peste 3% din PIB în educaţie, deşi Legea prevede un
procent dublu. Fără bani, fără materiale didactice, fără teh-
nologie, profesorii români se bazează pe talentul oratoric
pentru a-i captiva pe elevi. Cu atât mai mult cu cât la orele
de biologie de pildă nu vin doar cei pasionaţi de domeniu, ci
toţi copiii. Obligatoriu.
În Finlanda meseria de dascăl e una din cele mai res-
pectate, alături de cea de doctor sau de avocat. Toţi profeso-
rii au cel puţin un masterat, subvenţionat 100% de stat.
Competiţia e dură. Doar 10 la sută dintre absolvenţi ajung la
catedră. Şi continuă să înveţe. Profesorii merg la cursuri de
dezvoltare personală două ore pe săptămână. În timp ce noi
s-a schimbat legea educaţiei de 61 de ori în 28 de ani, fin-
landezii au un plan clar: lucrează la marea reformă pentru
a-şi pregăti tinerii pentru cerinţele anului 2050.
„Nu putem compara România cu Finlanda sau alte sta-
te europene. Noi avem o elită extraordinară şi am văzut re-
zultatele la olimpiadele şi concursurile naţionale. În acelaşi
timp, nivelul mediu al absolventului de şcoală trebuie cres-
cut. Şi aici trebuie să luăm măsurile necesare sistemului de
educaţie. Şi asta pleacă de la: 1. curriculum naţional, ce în-
vaţă copilul la şcoală şi 2. cine îl face pe copil să înveţe, deci
pregătirea cadrelor didactice. La ambele componente astăzi
suntem înaintea multor ţări din Uniunea Europeană”
Şi totuşi România a fost mai mereu în urma ţărilor dez-
voltate.

Schimb de experiență între tinerii
gorjeni și tinerii englezi
Flavius Purcel –elev la Colegiul Tehnic Mătăsari
În perioada 01-05 decembrie 2008, împreu-
nă cu o delegaţie formată din 15 reprezentanţi ai
Consiliului Judeţean al Liderilor de Tineret din
judeţul Gorj am efectuat o vizită de studiu în ora-
șul Norwich din comitatul Norfolk din Anglia, la
Consiliul Judeţean al Tinerilor din această regiu-
ne.
Norwich este un oraş şi un district nemetro-
politan aflat în estul țării, fiind reşedinţa comita-
tului Norfolk, având o populație de 129.500 de
locuitori ( comform ultimului recensământ din
2001) și o suprafață de cca 40 km². Norwich este
înrădăcinat într-o extrem de veche şi bogată isto-
rie (artefacte care provin din secolul al XI-lea din
Scandinavia au fost găsite în centrul oraşului). În
trecut, o mare bogăţie de bani şi de resurse s-a
alocat arhitecturii religioase pentru a prospera în
Norwich, astfel oraşul are cele mai mari colecții
de biserici medievale din Europa de Vest. Există
și o biserică ortodoxă (ortodoxă greacă!), unde
românii se strâng toți în Noaptea Învierii, pe stra-
da Recorder Road. Este, de asemenea, cunoscut
că un oraş care cele-
brează arta și literatura
în cadrul Festivalului
Norwich care atrage
mulţi vizitatori în regiu-
ne, datorită poziţiei
sale geografice izolate.
De la gazde am aflat că
orașul se pregătea
pentru sărbătorirea, în
luna februarie 2009, a
nașterii a lui Abraham Lincoln, în urmă cu două
sute de ani, la 12 februarie 1809, unul dintre cei
mai cunoscuți președinți ai Statelor Unite ale
Americii, al cărui bunic s-a născut în Norwich și
apoi a emigrat în America.
Lincoln s-a născut în localitatea Hodgenville,
statul Kentucky-SUA, într-o familie de fermieri de
condiție medie. Primii ani ai tinereții i-a petrecut
în Illinois, că tăietor de lemne, apoi vânzător la
New Salem, diriginte de poștă și chiar ca hotar-
nic. Începând din 1832, a fost atras de viața poli-
tică, devenind membru al Partidului Whig care
recruta, mai ales, membri ai burgheziei industri-
ale și financiare din S.U.A. Aceasta este perioada
în care se acutizează în S.U.A. problema sclaviei,
afirmându-se, mai ales în statele din nord, miș-
carea aboliționistă, care milita pentru desființa-
rea sclaviei. Cea mai mare parte a membrilor
Partidului Whig susțineau această mișcare. La 4
martie 1861, a fost ales președinte al SUA, iar la
8 noiembrie 1864, a fost ales președinte pentru
al doilea mandat, perioadă ce ar fi urmat să o
dedice reconstrucției Uniunii după războiul civil
dintre Nord și Sud. La puțin timp de la capitularea
de la Appomattox, la 14 aprilie 1865, Lincoln este
împușcat, în timpul unui spectacol, la Fords
Theatre din Washington, de către John Wilkes
Booth, actor ratat, membru al unei conspirații su-
diste.
Ca o coincidență, tot atunci pe 12 februarie
1809, alături de toți englezii sărbătoreau două
secole de la nașterea marelui biolog și geolog
Charles Darwin, născut în localitatea Shrewsbury
-Anglia. Profilul lui Lincoln este pe moneda de un
penny şi chipul său întreg apare pe bancnota de
5 dolari (începând din anii 1930). Chipul lui
Darwin apare, de ceva vreme, pe bancnota de
zece lire a Marii Britanii. Amândoi au morminte
impresionante. Lincoln într-un masiv mausoleu
dintr-un cimitir din Springfield, Illinois; Darwin în
colţul oamenilor de ştiinţă de la Westminster Ab-
bey, nu departe de mormântul unor creştini recu-
noscuţi precum Isaac Newton, Michael Faraday
şi Lord Kelvin.
În Norwich ne-am întâlnit cu funcţionarii şi
consilierii judeţeni din cadrul Consiliului Jude-
ţean Norwich, de la care am aflat cum este orga-
nizată şi cum funcţionează instituţia, ce buget
are şi ce proiecte de tineret susţine. Gazdele au
demonstrat că apropierea faţă de tineri, înţelege-
rea intereselor şi dorinţelor acestora în raport cu
interesele comunităţii sunt singura modalitate de
a-i apropia pe tineri de decizia politică.
Un proiect legat de implicarea tinerilor în
viaţa politică, demarat în urmă cu peste 20 de ani
în comitatul Norfolk din Anglia, a fost generalizat
în câţiva ani la nivelul întregului regat. Datorită
interesului real pe
care structurile ad-
ministraţiei locale îl
arată faţă de pro-
blemele tinerilor,
prezenţa la vot şi
implicarea acestora
în viaţa comunităţi-
lor din care fac par-
te a crescut cu pes-
te 50% faţă de anii
’90. Pentru a afla cât mai multe detalii legate de
modul în care tinerii englezi se implică în viaţa
politică din ţara lor, am vizitat Parlamentul Tineri-
lor din Anglia, unde am avut ocazia să cunoaștem
o parte dintre tinerii «parlamentari». Am vizitat
apoi „Centrul de Conexiuni“, centru de întâlnire a
tinerilor din Norwich, unde se discută despre im-
plicare în viaţa publică, se scriu proiecte pentru şi
despre tineret. În cadrul vizitei de studiu, au mai
fost prevăzute: o întâlnire cu reprezentanţii poliţi-
ei din Norwich, unde am vorbit despre colabora-
rea pe care o au cu tinerii, pentru reducerea
consumului de alcool şi droguri în rândul popula-
ţiei, precum şi o vizită la liceul CLIFF PARC Scho-
ol din Norwich, unde am participat la orele de
curs. În cadrul discuţiei purtate cu delegația
noastră dl. Richard Ciorapi directorul liceului și
dl. Mark Bailie, şef personal didactic, au prezen-
tat multe lucruri interesante despre activităţile
didactice care au loc la nivelul şcolii pentru a
stimula dorinţa fiecărui elev de a fi, de succes”,
de a alimenta talentele acestora. Începând cu
anul 2004, liceul a obţinut specializarea în sport,
fiind o bază a dezvoltării lumii sportului. Colegiul
Cliff Park High School a primit anul acesta, pen-
tru a cincea oară consecutiv, Premiul Sports-
mark, în competiţie cu 41 de şcoli de profil pen-
tru:
- Ridicarea standardelor de predare şi învăţa-
re; - Creşterea egalităţii de şanse în cadrul curri-
culum-ului;
- Îmbunătăţirea selecției şi participarea etică;
- Creşterea şanselor de conducere;
- Încurajarea în educarea pentru o viaţă să-
nătoasă;
Profesor nou din București în școală veche din Marea Britanie
Urmărind ceea ce se întâmplă în învăţă-
mântul preuniversitar românesc în aceste zile,
sunt încercat de sentimente amestecate pentru
că, deși cu inima sunt alături de profesorii aflaţi
în grevă, mintea îmi spune cumva că lucrurile
sunt mai complicate. Personal, am predat, în
trecut, în mediul preuniversitar şi în România, şi
în Marea Britanie şi deci cea mai la îndemână,
dar şi cea mai inutilă şi nedreaptă ar fi o compa-
raţie a celor două sisteme de educaţie: ar fi inu-
tilă pentru că concluzia unei atare analize ar fi
cunoscută dinainte (sistemul britanic e mai bun
decât cel românesc) şi nedreaptă pentru că cele
două sisteme sunt organizate fundamental dife-
rit şi bazate pe filosofii educaţionale mutual ex-
clusive. Totuşi, o comparaţie a experienţelor
mele didactice din cele două ţări pot face, de
unde şi rezervele şi ezitările mele în ceea ce
priveşte revendicările sindicatelor. Atât în Româ-
nia, cât şi în Marea Britanie am predat limba şi
literatura latină, cu deosebirea că în România
am predat într-un liceu de stat, iar în Marea Bri-
tanie într-unul privat.
Din capul locului trebuie să spun cu regret
că, dacă în Marea Britanie am avut parte atât de
experienţe plăcute, cât şi de momente mai puţin
plăcute, aşa cum e şi firesc la orice job, când
vine vorba de colegii profesori din România,
aproape că nu găsesc, oricât m-aş strădui, ni-
ciun lucru pozitiv pe care să-l menţionez aici.
Desigur, salariile erau şi atunci, prin 2007-2008,
scandalos de mici, iar ministru al Educaţiei era,
ca şi acum, tot un neica-nimeni, unul Cristian
Adomniţei, care a şi fost ulterior condamnat la
puşcărie. Calitatea umană şi profesională a co-
legilor însă lăsa enorm de dorit.
Cancelaria acelui liceu bucureştean – unul
absolut obişnuit, nu dintre cele mai bune, dar
nici dintre cele mai proaste – era plină de oa-
meni care nu că nu aveau ce căuta în meseria
de profesor, dar te mirai cum de terminaseră o
facultate. Cu excepţia directoarei adjuncte care
era tot profesoară de latină şi cu adevărat un
intelectual, şi a unui profesor de filosofie de
şcoală veche, nu aveam cu cine să discut în
cancelarie. Conversaţiile erau limitate la reţete
de bucătărie, probleme cu soţii sau cu soacrele,
bârfe despre elevi şi curiozităţi despre viaţa inti-
mă a unor colegi care nu erau de faţă. Nu-i inte-
resa nici politica, nici filmul, nici literatura, nici
artele plastice, absolut nimic. Voiau doar să
ajungă la ultima oră din orarul lor şi apoi să rupă
uşa în drum spre casă. Ce mă intriga pe mine
cel mai mult era lipsa totală de curiozitate inte-
lectuală chiar în raport cu propria disciplină: nu
am auzit o singură dată două profesoare de ro-
mână discutând ultimul roman citit sau un su-
biect de teoria literaturii, ori doi profesori de
matematică chinuindu-se să rezolve o problemă
mai complicată de analiză. Nu citeau nimic, nu
cercetau nimic, nu scriau nimic. Totul se redu-
cea la planificări, planuri de lecţie şi completat
condica. Desigur, nici eu nu trăiesc pe lună:
după cum am spus şi mai sus, chiar corpul pro-
fesoral britanic dintr-o şcoală de elită e departe
de perfecţiune şi, înainte de a-i imita orbeşte pe
alţii, ar trebui să ne gândim de două ori dacă
chiar ne dorim cu adevărat ceea ce copiem, dar,
câtă vreme profesorii români se vor lăsa con-
duşi de nişte terchea-berchea, de tot felul de
Ligii, Anisii, Câmpeni, Adomniţi sau Abram-
burici, câtă vreme se vor pleca cu supunere şi
nu vor spune niciodată „nu” directorilor, inspec-
torilor şi părinţilor pentru 100 de lei în plus la
salariu şi câtă vreme îşi vor căuta scuze pentru
propria impostură intelectuală în plagiatele şi
escrocheriile şefilor, nu-şi vor recăpăta demni-
tatea după care tânjesc. Cei
mai mulţi nu aveau nicio au-
toritate în faţa elevilor şi nici
nu-şi doreau asta, erau mai
curând interesaţi să fie popu-
lari, „de gaşcă”, cum se spu-
nea pe atunci, să se tragă de
şireturi cu elevii şi să nu aibă
probleme cu părinţii sau cu
directoarele. Singura lor for-
mă de distracţie erau petre-
cerile organizate gratuit de
primăria de sector, la care
beau şi mâncau pe săturate
şi apoi jucau în hore şi sârbe
şi dansau în ritm de manele.
Într-o asemenea atmo-
sferă de indolenţă, nici nu e de mirare că exi-
genţa şi severitatea unui tânăr de 25-26 de ani,
câţi aveam eu pe atunci, păreau din altă lume: la
mine la ore nu se admitea chiul, nu se admitea
foit în bancă, nu se admiteau răspunsuri imper-
tinente, nescrierea temei şi neînvăţatul se sanc-
ţionau cu nota 2, copiatul cu 1. De aici şi stupe-
facţia, şocul colegilor când au aflat că am lăsat
câţiva corigenţi pe vară. Din punctul meu de
vedere, nu era mare scofală, pentru că mi se
părea normal ca, dacă nu ai învăţat, din rea-vo-
inţă (pe motiv că latina e o „limbă moartă”), ni-
mic tot anul, să nu treci clasa. Da, dar unele
colege mai în vârstă şi mai învechite în rele nu
gândeau aşa: la început au venit rugăminţile să
mă gândesc că le stric vacanţa „bieţilor” copii,
apoi sfaturile pragmatice („N-ai altceva mai bun
de făcut la toamnă decât să vii la corigenţă?”),
mai apoi insultele directe („Te-ai găsit tu, un ...
ţoi, să faci pe deşteptul cu latina ta? Cine are
nevoie de latină?”) şi, în fine, lacrimile, eternul
arsenal feminin.
Văzând că refuzam cu obstinaţie „plicuri-
le”, „atenţiile”, cadourile care îmi parveneau de
la părinţi prin intermediul ei, o dirigintă (care
probabil fusese şi ea binişor „unsă”) aproape
şi-a ieşit din minţi şi a încercat să-mi modifice
nişte note în catalog, dar, la ameninţările mele
că voi chema poliţia şi voi suna inspectoratul, a
renunţat şi a ieşit din cancelarie închinându-se.
Spre lauda directoarei însă, trebuie să spun că
nu a încercat nicio clipă să intervină. A venit o
singură dată, neanunţată, să mă asiste la lecţie
şi a fost plăcut surprinsă să constate că toţi ele-
vii erau în bănci, iar eu predam lecţia fără să
citesc de pe foi şi fără să mă încurc, pentru că
pur şi simplu eram stăpân pe materia mea. As-
tăzi mă tem că presiunea ar veni chiar de la di-
recţiune, iar părinţii nu ar mai acţiona cu „subti-
litatea” de atunci. Consternarea tuturor era
legată de inflexibilitatea mea şi mai ales de
faptul că predam o materie care, în ochii lor, ca
şi ai elevilor şi ai părinţilor, era inutilă. De fapt,
aici era problema: în afară de română, matema-
tică şi, cel mult, engleză, toate celelalte materii
erau tratate în şcoala românească drept materii
de umplutură („Dacă nu ne trebuie la examen,
ce rost are să ne pierdem timpul cu ele?”).
Ulterior, după mai mulţi ani, după un mas-
terat şi un doctorat la Cambridge, am ajuns,
printre altele, să predau şi la o şcoală privată de
elită în Marea Britanie. Trebuie spus că, spre
deosebire de şcoala românească, unde latina e
pe cale de a fi izgonită cu totul din orar, în UK,
aproape în toate şcolile private şi chiar în câteva
de stat mai răsărite, latina şi greaca veche ocu-
pă un loc central în educaţia elevilor (de ce nu
sunt văzute cu ochi buni în multe şcoli de stat
ţine de motive ideologice pe care mi-ar lua prea
mult să le explic aici).
Eu aveam mai multe clase mari de liceu
acolo, unde cei care îşi aleseseră latina ca
obiect de studiu pentru bacalaureat o studiau în
regim de 5 ore pe săptămână, ceea ce în Româ-
nia nu ar fi cu putinţă în viitorul previzibil. Dar nu
despre asta e vorba, ci despre faptul că în şcoa-
la britanică nu există materii de rangul I, de ran-
gul al II-lea şi de rangul al III-lea. Colegii se
respectau în cancelarie unii pe alţii, indiferent
de materia pe care o preda fiecare şi nu exista,
sub niciun cuvânt, vreo cârdăşie cu elevii sau cu
părinţii, iar de bârfit propriii colegi cu elevii la
ore (cum se întâmpla în România) nici nu putea
fi vorba.
Se bârfeau însă între ei în cancelarie, poate
mai mult decât în România. Existau găşti şi inte-
rese meschine, rivalităţi idioate şi mai ales do-
rinţa de putere şi bani (cine să ajungă şef de
catedră, cine să ajungă „head of sixth form”,
cine să ajungă director adjunct etc.). Dacă în
şcoala românească directorul are o putere limi-
tată (şi ar fi bine să şi rămână aşa), în UK direc-
torul este Dumnezeu pe pământ, tuturor le e
frică de el, pentru că ştiu că, dacă îşi pune în
gând să scape de tine, o poate face, deci eşti
cam la cheremul lui şi al acoliţilor lui. Nici în
cancelaria din UK nu am găsit vreo mare curio-
zitate intelectuală, discuţiile dintre membrii ace-
leiaşi catedre mărginindu-se la materiale didac-
tice, metode pedagogice, tabele de progres al
activităţii elevilor şi alte hârţogării imbecile. În
cancelaria mare se mai discutau însă politică,
film, teatru, operă, fotbal, tenis, cricket, dar ast-
fel de conversaţii erau rare şi acolo.
După cum se vede, banii nu pot cumpăra
demnitatea şi respectul. Desigur, nervi belli pe-
cunia, vorba lui Cicero, adică tăria războiului stă
în bani, deci nu putem nici măcar începe să vor-
bim de o educaţie de calitate fără ca profesorii
să fie bine şi foarte bine plătiţi. Dar a reduce
problemele învăţământului românesc la bani
înseamnă a rata un proces de reformă reală pe
care atât sindicatele, cât şi politicienii şi chiar
mare parte din profesori îl blochează de 33 de
ani. Degeaba dai profesorilor bani, dacă nu faci
eforturi politice de a recruta profesori compe-
tenţi, de a limita influenţa politicului asupra şco-
lii şi de a descuraja impostura morală şi acade-
mică.
Dar ce le poate oferi profesorilor un guvern
de plagiatori, semi-analfabeţi şi vasali ei înşişi
faţă de un fost inspector ratat şi un preşedinte
aflat într-o perpetuă vacanţă? Pe de altă parte,
odată cu banii, dacă vor veni vreodată, trebuie
să vină şi schimbarea mentalităţii, pentru că, cu
o mentalitate precum cea descrisă mai sus, ori-
câţi bani le-ai oferi profesorilor, nu-i vei putea
scoate din mocirla în care se zbat (şi gândesc că
acum lucrurile stau cu mult mai rău decât le-am
lăsat eu în 2008).

10 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
DIRECTORUL GRUPULUI ȘCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI
Prof. Ion Gr. Dădălău,
ETERNITATE
omul-lumină, omul-cetate, omul-fluviu
Când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt al vietii
E
xistă o ţară, o ţară minunată în Europa, pentru sătenii care s-au născut şi au crescut aici. Con-
pentru care străbunii s-au jertfit s-o stant în preocupări, fără resentimente, cu simţăminte
facă dodoloaţă şi să-i poată spune Ro- pline de umanism şi idei dătătoare de satisfacţii şi în-
mânia, o ţară frumos aşezată pe frun- credere, deţine mereu puterea de a nu se opri în loc, de
tarii de Carpaţi, înspre şi dinspre toate a lucra pentru binele cetăţii şi al oamenilor ei, de a
împrejurimile acestor munţi străvechi, de la Dunăre la curge ca un fluviu, nepăsător şi sigur, spre împlinirea
Tisa, de la cele trei Crişuri până la Nistru, o ţară bla- năzuinţelor de mai bine şi prosperitate pentru oamenii
goslovită zi de zi de mângâierea de val a Mării Negre, o de aici, pentru cei care multă vreme au îndurat nevoile
ţară în care Mioriţa a rămas acasă şi-n care mai trud- şi sărăcia.
esc spre înălţarea-i perpetuă români cu dragoste de S-a dedicat şcolii
neam, oameni trăitori pentru ţară, oameni straşnici, cu şi localităţii, spre cin-
credinţă şi spirit strămoşesc. stită şi aleasă urcare
Aici, în acest ţinut ocrotit de Dumnezeu, undeva, în viaţă a celor pe care
prin inima Olteniei, în arealul geografic al Văii Jilţurilor, i-a cunoscut şi i-a
a ales să-şi urmeze destinul, cu trăirile, împlinirile, în- educat, cum frumos
cercările şi bucuriile unui drum bine croit prin viaţă, spunea cândva pe im-
profesorul Ion Gr. Dădălău, cel care avea să se dăruias- previzibilul crug al
că întru luminarea şi trimiterea pe calea afirmării în vremii: „Viaţa unei
carieră şi în societate a generaţiilor de tineri din loca- şcoli este ca aluneca-
litatea sa natală, Mătăsarii Gorjului. rea unei nave care, în
S-a întors acasă cu aproape trei decenii în urmă, locul apei, trece prin-
să sădească lumină în mintea şi sufletul copiilor, ca tr-o mare de oameni
profesor şi director, timp de 17 ani, al Grupului Şcolar cu privirile aţintite
Industrial Minier Mătăsari. Era omul-lumină, omul for- asupra luminilor ei.
mat pentru a se dărui cu toată fiinţa sa semenilor. Pur- Fie pe cârmă, fie pe
tător al unui caracter durabil, bine structurat pe o con- punte, ofiţerii şi călă-
duită morală ireproşabilă, Ion Dădălău este profesorul torii se schimbă rând
care, chiar din etapa debutului la catedră, respectă cu pe rând … Drumul e
sfinţenie şansa fiecărui elev de a se afirma prin învăţă- numai înainte, doar
tură şi educaţie, stăruind să modeleze cu măiestrie uneori e un scurt răgaz, când pânzele amintirilor popo-
pedagogică viitorii cetăţeni ai locului. sesc pe catargul înalt…”
Este pasionat şi dedicat profesiei, un mare iubitor Câtă sensibilitate, cât adevăr în aceste cuvinte
de şcoală, cu convingeri valoroase, stabile şi generoa- rare, care oglindesc statura spirituală a profesorului
se pentru rostul şi influenţa educaţiei asupra copiilor de fizică Ion Gr. Dădălău. De aceea l-am numit
frumoşi şi cuminţi din satele aşezate pe aceste văi mai omul-fluviu, pentru că aidoma undei de apă care curge
puţin prospere în resurse ale dezvoltării materiale mereu, profesorul se dăruieşte pe sine, înnobilând oa-
Idealurile vieții mele au devenit temelia templului edificiului mătăsarean
În perioada 1958-1962 am fost elev în clasele I-IV Ia generale Mătăsari al cărei director am fost din data de
Școala primară Croici - sub oblăduirea domnului învăță- 30 iunie 1980 când am înființat și primele clase de liceu.
tor Nicolae Căruntu - apoi în perioada 1962-1966 elev al Am participat direct la întreaga evoluție a învățământului
Școlii generale Mătăsari având ca diriginte pe distinsul și din Mătăsari - în această perioadă de 30 de ani m-am
regretatul meu dascăl, profesor de limba și literatură dedicat activității didactice și prin natura funcției evolu-
română Constantin Tănăsoiu - în această perioadă mi- ției învățământului din această zonă, convins fiind că nu
au fost dascăli și exemple cei care peste ani mi-au de- puteam să fac nimic mai bun pentru luminarea fiilor
venit colegi: domnul director profesor Constantin Panfi- acestor meleaguri. Nimic din ceea ce s-a întâmplat în
loiu, doamna Eugenia Panfiloiu, domnul Pavel Stoichițoiu, viața localității nu mi-a fost străin, n-am fost niciodată
domnul Nicolae Dădălău, domnul Gheorghe Bălan și indiferent nevoilor comunității.
domnișoara Bălescu Elena. Alegerea profesiei mele a fost influențată de pre-
Spre onoarea școlii din cure stanța harului didactic, competența profesională a foști-
proveneam, am intrat la Liceul lor mei dascăli dar și de dorința mea de modela suflete
Tudor Vladimirescu din Târ- și de a contribui la îmbogățirea spirituală a copiilor aces-
gu-Jiu cu media 10 (zece) și am tor locuri. Am rămas aici nu pentru că n-aș fi putut pleca
urmat cursurile acestui liceu în oriunde în altă parte dar am rămas fidel casei părintești,
perioada 1966-1970 avându-l icoanei părinților, oamenilor între care am văzut lumina
ca diriginte pe profesorul de zilei și care m-au prețuit așa cum și eu la rândul meu am
matematică Constantin Spăta- făcut-o. Idealurile mele au devenit pietre pentru templul
ru, în perioada 1970-1981 am edificiului școlar mătăsărean.. Școala are o mare impor-
absolvit Universitatea Ba- tanță în viața oricărui om. De seriozitatea școlii, de com-
beș-Bolyai din Cluj Napoca (Fa- petența și puterea de dăruire a dascălilor depinde viito-
cultatea de Matematică-Fizică rul acestei țări. Poate că par vorbe mari aceste cuvinte,
(1974); Facultatea de Tehnolo- căci mulți iau în desuetudine numele țării și se tem să-și
gie Chimică (1980); Școala de exprime sentimentele fata de ea. Școala aduce lumină,
ofițeri de rezervă nr. 1 București disciplină, îl face pe elev să se raporteze la lumea încon-
(1974-1975)). Începând cu data jurătoare, să se sincronizeze cu ce este bun și frumos și
de 1 septembrie 1974 am fost să respingă urâtul și neadevărul. Eu am crezut și cred în
profesor titular în cadrul Școlii aceste idei și sunt convins că școala românească va fi
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
meni, întărind aşezări, zidind cu trudă noi temelii de
ţară. Mai mult de un secol de învăţământ s-a petrecut
la Mătăsari. Peste patruzeci de promoţii de liceeni au
plecat de aici pe cărările misterioase ale vieţii.
Din 9 noiembrie 2000, prin însăşi prezenţa minis-
trului educaţiei de atunci, se certifică înfiinţarea Cole-
giului Naţional Tehnologic Mătăsari, prima unitate de
învăţământ de acest rang din ruralul românesc. Efer-
vescenţa ştiinţifică, dimensi-
unea educativ-spirituală, cât
şi cea emoţional-artistică şi
creativă, sunt sistematic
susţinute aici şi de revista
„Murmurul Jilţului”, operă
de suflet a fratelui distinsu-
lui director, profesorul de
limba şi literatura română
Dumitru Dădălău, cel care a
înfiinţat aici şi Muzeul Jilţu-
rilor – matrice inconfundabi-
lă a tradiţiilor populare şi
valorilor etnofolclorice din
această zonă a Gorjului.
Precum fluviile, prime-
nindu-şi mereu calea, profe-
sorul Ion Gr. Dădălău a con-
struit mereu, respectându-se
pe sine şi asumându-şi misi-
unea de a oferi totul în folo-
sul elevilor şi al societăţii. Îl animau spiritul inovator,
dorinţa de autodepăşire, crezul de a răspunde nevoilor
comunităţii, exigenţelor viitorului. Ştia prea bine că
misiunea profesorului este aceea de a făuri caractere,
dimensiune de maximă relevanţă pentru oamenii te-
meinic implicaţi în treburile obştei, responsabili civic
şi bine pregătiţi profesional.
din nou acolo unde îi este locul:
printre cele mai bune școli europe-
ne.
La acest moment aniversar
mă încearcă un sentiment de satis-
facție nu numai că am pus piatra
de temelie dar am trăit intens și nu
fără urmări pentru sănătatea mea
toate împlinirile și neîmplinirile
acestei școli. Am simțit că fiecare
colț al acestei școli mă recunoaște,
că-i aparțin și că aparține existen-
ței mele.
Văd viitorul învățământului din
România și din Mătăsari bine susți-
nut de societate, un învățământ
retehnologizat, un învățământ re-
cuplat cu nevoile de calificare re-
simțite în economie, viață socială și cultura societății
noastre și de concetățenii noștri, un învățământ deschis
pentru tineri, mai mulți copii, diversificat care sa per-
mită și să stimuleze rute individuale de pregătire, un
învățământ care să încurajeze competiția cu siste-
mele europene și în acest sens internaționalizat ma-
nagementul performant.
Dragi tineri, în viață să avem o concepție cuprin-
zătoare asupra schimbării, să nu luam niciodată deci-
zii punctuale căci duc la o dezordine păguboasă, cău-
tați să le integrați într-o abordare concretă. Respectați
Prof. ION ELENA
Şi iarăşi îl citez, căutând în arhiva scrierilor sale:
”Gândirea noastră (a profesorilor, n.n.) trebuie să fie
liantul care să unească generaţiile, să fie ancoră sta-
tornică în timp a naţiei, să preluăm şi să transmitem
experienţa generaţiilor, tradiţiile, acumulările culturale
şi psihice, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.”
Cred că profesorul Ion Gr. Dădălău s-a gândit şi a
muncit pentru foarte multe lucruri şi idealuri, spre a le
transforma în obiective reale, folositoare oamenilor.
Acaparat de profunzimea obiectivelor sale, a uitat că
toate adevărurile sunt imuabile, precum şi acela cu
„flacăra care arde intens se stinge mai repede”. Efor-
turile intense şi multiple, obstacolele mărturisite şi
nemărturisite din săvârșirea responsabilă a trudnicei
şi nobilei sale misiuni au şubrezit starea de bine a
eruditului profesor. Dăruit profesiei şi uitând de sine,
distinsul şi devotatul dascăl a sfârşit tragic, fulgerător
şi mult prea devreme.
Acum 15 ani, în ziua de 23 august 2008, profeso-
rul şi directorul de colegiu trecea în lumea fără dor
lăsând în sufletul şi conştiinţa celor care l-au cunos-
cut şi apreciat „felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâ-
ne”. Felul de a fi – reflectat prin imaginea memorabilă
şi profilul omului-lumină, omului-cetate şi omului-flu-
viu. Îndrăzneala de a rămâne – oglindită prin tot cea a
înfăptuit pentru oameni, pentru comunitate, pentru
ţară.
Este firesc să amintim în finalul acestor rânduri
evocatoare că, după moartea imprevizibilă şi zgudui-
toare a fratelui, profesorul Dumitru Dădălău, desi isi
incheie mandatele la conducerea Colegiului Naţional
Tehnologic Mătăsari, reuşeste să menţină acelaşi par-
curs eficient şi valoros pentru învăţământ, educaţie şi
cultură, păstrând la loc de cinste la nivel judeţean şi
naţional numele acestei instituţii şcolare situate în
inima unui important perimetru minier al ţării.
succesiunea ”pașilor” în obținerea unor motivații de
nivel superior. Rezultate deosebite se obțin atunci
când omului îi place ce face. Un om fără motivații nu
are satisfacții în muncă și se va complace în medio-
critate. Stați cu picioarele pe pământ și cu capul afa-
ră din nori.
Nu vă complăceți în vise fanteziste și chiar ab-
surde, în vise irealizabile. Fiți capabili să vă sprijiniți
între voi, căutați să vă rezolvați singuri conflictele din
clasă căci numai așa veți deveni cooperanți, comuni-
cativi și toleranți. Să nu uitați niciodată că adevărata
avere a omului este spiritul său, deci îmbogățiți-vă!
11
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

MATCA DE LA MĂTĂSARI
Valorile școlii mătăsărene ne-au călăuzit întreaga noastră carieră de dascăli

Prof. Roșulescu (Pătrășcoiu) Cecilia,

Început de septembrie. Abia împlinisem 21 de ani și de- bărbat, ușor aspră, dar și caldă în același timp, mi-a spus: - jăm noul local al școlii - Liceul Industrial Mătăsari. Nu mi-a fost pentru oricine lo-

Școala Gimnazială Turcinești

odată am devenit un om responsabil. Proaspăt absolventă a
Universității Babeș-Bolyai, Cluj Napoca, trebuia să mă pre-
zint la post, adică la Scoală Generală Mătăsari. Timpul trecea
și mereu mă gândeam cum o să fie copiii, cum o să fie ca-
drele didactice, cum o să fie școala și localitatea. Nu fuse-
sem nici o dată în acea zonă a județului! Simțeam o dorință
de a începe o nouă etapă a vieții mele, dar totodată un fior
rece îmi străbătea corpul, gândindu-mă la ce va fi. Gata cu
frumoasa copilărie! Gata cu frumoasa perioadă a studenției!
În gândul meu făceam o asociere a orășelului Mătăsari - oraș
muncitoresc și oricare alt oraș: blocuri, parcuri, locuri de joa-
că pentru copii, nu că mi-ar fi fost teamă de o localitate “ la
țară” căci doar “ la țară” crescusem. Cu speranță și gânduri
bune, în întâiul lui septembrie, am plecat din Tg-Jiu spre Mă-
tăsari. Am mers ceva timp când… am ajuns în culmea unui
deal. Se deschidea o priveliște pe care încercam să mi-o
explic; de o parte a dealului vedeam pomi, verdeață, curți
frumos amenajate, case prietenoase, iar de cealaltă parte
excavatoare gigant care “mâncau“ din pământ. Da. Începea
să se deschidă privirii zona industrială, cariera de exploatare
a cărbunelui. Peste puțin timp am ajuns “La benzi“, deja co-
loritul peisajului se sfârșise și începea un gri apăsător. Totul
era acoperit de un strat subțire de praf și se auzea zgomotul
rolelor transportoare. M-am întristat. Nu asta îmi doream! În
scurt timp am ajuns la școală. Încercam să-mi schițez în
gând un “salut”, dar nu-mi ieșea! Am urcat scările școlii -
clădirea veche - dar picioarele parcă nu-mi ascultau comen-
zile. Nu am apucat să rostesc niciun cuvânt, căci o voce de
Bună dimineața! Ești noua noastră colegă, tânără absolven-
tă? Era domnul director ION DĂDĂLĂU. Am purtat o discuție
de 10 minute care pentru mine au însemnat: trei ani de pe-
dagogie amestecată cu metodică, știință, cu arta conversați-
ei, cu bunătate și seriozitate în același timp. Am simțit că
sunt bine venită și asta mi-a dat încredere și speranță. Am
fost condusă în cancelaria școlii, unde am făcut cunoștință
cu cei ce urmau să-mi fie FAMILIE pentru următorii 6 ani:
Dădălău Luminița, Dădălău Floarea, Ceaușescu Zizi, Popescu
Maria, Pamfiloiu Floarea, Nișulescu Elisabeta, Mateescu Ma-
rinela, Pamfiloiu Constantin, Bălescu Petre și bineînțeles,
lista poate continua cu nume de oameni dragi sufletului meu.
În aceeași zi, domnul director, ne-a anunțat că în cele două
săptămâni ce urmau, trebuie să ne mobilizăm și să amena-
dat viața să văd o mai mare mobilizare! Fără a se face dife-
rența între profesor, femeie de serviciu, muncitor de întreți-
nere și fără scuze sau motive, cu toții ne-am pus toată price-
perea și îndemânarea, astfel că într-o lună, clădirea era una
din cele mai frumoase din județ. Atunci mi-am dat seama că
“familia“ mea adoptivă seamănă cu adevărata mea familie;
aici l-am găsit pe blajinul meu tată, directorul școlii, pe har-
nica și iscusita mea mamă, toate doamnele profesoare, pe
fratele meu transpus în toți dascălii de seama mea. Deci, da,
începutul carierei mele didactice, începe odată cu Liceul din
Mătăsari! Ce poate fi mai înălțător decât să știi că începutul
carierei tale este legat de nașterea, începutul unei școli! Aco-
lo am făcut cunoștință cu primii mei MENTORI, primele mele
modele, primii oameni de la care am învățat cu adevărat ce
înseamnă să fii dascăl. Recunoștință, iubire și imensă prețu-
ire, primului meu director, domnul DĂDĂLĂU ION, modelul,
pedagogul, metodistul, dar mai ales OMUL. Mereu și cu o
dăruire lăuntrică de neegalat, ne-a dat tuturor puterea de a
trece peste orice, încrederea în sine. “Sunteți cei mai buni!”
sunt cuvintele pe care rar le spunea, dar care mereu se ci-
teau în privire, gesturi, acțiuni. “Domn și țăran“ în același
timp, domnul director, a fost omul priceput la toate: manage-
ment, știință, cultură generală, cultivarea ogorului sau cule-
sul roadelor... Fiți binecuvântat, domnule director Ion Dădă-
lău, acolo sus la Doamne, Doamne! Excelente modele,
excelenți oameni! Acolo am pus în practică ceea ce părinții
mei, oameni simpli, m-au învățat; să fii un om integru, să fii
demn, să respecți ca să fii respectat. Școala mătăsăreană a
cul unde înveți valori,
tocmai de aceea aces-
te valori ne-au călău-
zit întreaga noastră
carieră de dascăli
adevărați oriunde pa-
șii ne-au purtat. Ce
amintiri, ce povețe, ce
exemple! Minunați au
fost și copiii: cuminți,
ascultători, serioși, deștepți,
mereu îți umpleau orele cu întrebări și curiozități, se citea pe
fața lor dorința de învățătură, dorința de a-și depăși condiția
socială. Eram fericită că lecțiile mele erau atrăgătoare și în-
țelese, îmi plăcea să împărtășesc cu ei iubirea mea pentru
fizică și chimie. Îmi amintesc cu drag orele de dirigenție, le-
am înțeles dorințele, le-am înțeles supărările, ne-am bucurat
împreună de reușite... eram sora lor mai mare. Știu că acum,
la rândul lor sunt părinți, au familii frumoase, respectă si sunt
respectați în societate. Aud despre ei că sunt medici, ingi-
neri, economiști sau, da, sunt profesori... Dragii mei, fiți ceea
ce ați învățat și duceți cu mândrie pilda mătăsăreană peste
tot în lume! Nu vă uitați discipolii și împrăștiați la rândul vos-
tru înțelepciune, iubire, demnitate, așa cum am făcut-o și o
fac și eu. Privind în urmă, amintirile mă năpădesc și nu pot
înțelege cum au trecut 39 de ani. ÎȚI MULȚUMESC, septem-
brie 1984, că mi-ai dăruit cel mai frumos început de carieră,
cei mai buni mentori, cei mai isteți și curajoși elevi!

Pentru foști, actuali și viitori liceeni mătăsăreni:

Ing. Cornel Ciciu, C. E. OLTENIA

LICEUL MĂTĂSARI – CEI MAI FRUMOȘI ANI
Cei mai frumoși ani sunt anii de liceu? Da, dar nu pentru
toți. Mulți spun că perioada facultății e cea mai importantă,
memorabilă, cea în care te definești ca om. Poate este așa...
pentru unii.
Pentru mine, cu siguranță, anii de liceu sunt cei mai
frumoși...și nu cred că există o perioadă mai frumoasă ca
anii de liceu. Îmi aduc aminte și acum de prima zi de liceu la
Mătăsari, plină de emoții, cu elevi necunoscuți și cu profe-
sori noi.
E plăcut să-mi aduc aminte de toate momentele trăite
în Liceul Mătăsari... poate chiar și de unele mai puțin plăcu-
te. De Liceul Mătăsari mă leagă atât de multe lucruri, încât
nu-mi pot da seama care este cel mai important dintre ele...
dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, acel lucru important
este Timpul. Probabil cel mai important! Nu îți dai seama
cum trece, iar la final, când realizezi cât de repede s-a scurs,
parcă ai vrea să dai timpul înapoi și să mai trăiești puțin, anii
de liceu... chiar dacă atunci aveam impresia că trăiesc zilnic
în monotonie: mă trezeam, mergeam la școală, făceam ore,
mă întorceam acasă, mâncam, dormeam, mai scriam câte o
temă și tot așa în fiecare zi. Însă acea viață monotonă, deve-
nită obișnuință, începe să-ți lipsească după câțiva ani în
care te-ai ”acomodat” cu viața de familie. Și totuși, din mo-
notonia aceea din liceu, se desprind întâmplări, oameni deo-
sebiți, zâmbete, lacrimi, nopți nedormite și teste neanunțate,
vorbe negândite și prietenii. Da, cel mai frumos lucru care se
poate întâmpla în perioada liceului îl constituie prieteniile pe
care le legi și momentele de neuitat prin care treci cu prie-
tenii tăi. Cu unii poți avea o relație simplă de amiciție, cu
alții vei fi un simplu coleg și numai cu foarte puțini ajungi sa
creezi acele prietenii strânse și puternice, care pot dura o
viață întreagă. Vor fi și prietenii destrămate, și certuri, și îm-
păcări, iar toate aceste întâmplări vor deveni peste un timp
simple amintiri.
Toate lucrurile legate de anii de liceu sunt unice, chiar
dacă sunt efemere. Emoțiile de început, prieteniile legate, parcursul anilor să te descoperi, să te cunoști mai bine și să cărui tânăr sunt
orele plictisitoare, trezirea grea de dimineață, bilețelele tri- te maturizezi. Îți vei da seama de dorințele tale și de viitorul anii e liceu. Și
mise în ore, testele neanunțate și foșnetul caietelor ascunse pe care ți-l dorești. Îți va scoate în cale oameni extraordinari, dacă tot sunt nu-
în bancă, pauzele mult așteptate, râsetele și convorbirile din de care îți vei aduce aminte toată viața. Iar mie, chiar în miți ”cei mai fru-
timpul orelor, nelipsitele porecle date profesorilor, copiatul acest moment, gândul mi se oprește la doi supraoameni, pe moși ani”, atunci
temelor, întârzierea la ore, somnul dulce de la ora de româ- care i-am cunoscut la Liceul Mătăsari, și care au rămas em- trebuie trăiți din
nă, lacrimile vărsate pentru notele mici, prima oră ”adormi- blema acestei instituții și ai învățământului din Gorj, și anu- plin. Dar pentru a-i
tă” și ultima oră mult așteptată, schimbul de ”opinii” la lu- me frații Tică și Ion Dădălău, ultimul plecat dintre noi mult trăi din plin, trebuie să învățați să vorbiți ‚”limba liceului”. În
crări, cărțile de citit, prea devreme, dar nu înainte acești ani, liceul devine locul unde îți începi aventura numită
compunerile de realizat, de a-și pune amprenta asu- Adolescență... locul unde trăiești prima iubire, prima dezilu-
chiulitul de la ora de lim- pra dezvoltării învățământului zie, perioada prietenilor adevărați și a proiectelor importan-
ba română, poze și zâm- mătăsărean. Primul este o te... locul în care fuga de la ore devine cel mai cool lucru de
bete, absențe nemotiva- legendă vie a locului și când făcut... locul în care o notă proastă în teză e un capăt de
te, motivări inventate și spun Liceul Mătăsari spun țară... locul unde încet-încet, fără să observi, la clasă și care
mult așteptata zi de vi- Tică Dădălău, care continuă punea accent pe activitățile cultura îți formezi personalita-
neri. să-și aducă contribuția la tea... locul în care în afară de învățătură, ai posibilitatea să
Toate aceste lucruri creșterea imaginii școlii și a experimentezi nebunii la care nu te-ai putut gândi vreodată.
vor rămâne mereu niște comunității locale, chiar și Anii de liceu nu se compară cu nimic în lumea asta.
amintiri plăcute... Amin- după vârsta pensionării. Sunt atâtea lucruri interesante ce se petrec între cei patru
tiri care îmi aduc și Liceul îți va dărui o mul- pereți ai liceului încât nici nu-ți mai vine să pleci de acolo.
acum în minte imaginea țime de întâmplări care se vor Păcat că totul este trecător în lume și păcat că totul va rămâ-
Liceului Mătăsari. transforma în comori inesti- ne la un moment dat doar o amintire suavă... o amintire pe
Mi-e dor de liceu. mabile ale sufletului tău. Li- care timpul o subțiază și nu ne mai permite să rememorăm
Mi-e dor să pierd timpul ceul îți oferă tot ce îți dorești, toate clipele trăite alături de colegi, de profesori și de prie-
aiurea și să duc o viață important este să vezi ceea teni.
boemă. Mi-e dor să râd ce îți oferă, să profiți cât de Anii de liceu ne oferă momentul și locul în care putem
în ore, să aștept cu nerăbdare să sune clopoțelul de pauză și mult poți pentru a rămâne cu cât mai multe amintiri plăcute să visăm, să dăm frâu liber fanteziilor, putem să ne revoltăm,
să mă amuz cu colegul de bancă atunci când încercam să și cu cât mai multe lucruri utile pentru viață. căci de ce să nu recunoaștem, devenim cu toții parte din
copiem la o lucrare neanunțată. Mi-e dor de tot, iar dacă aș Dragă liceanule, să profiți la maximum și să te bucuri de poveste. O poveste ce îmbină tragedii, regrete, certuri, împă-
putea, aș da cu cel mai mare drag timpul înapoi ca mai tră- fiecare zi și de fiecare întâmplare! Va veni o zi când nici nu cări, iubiri, aplauze, culori și sentimente.
iesc măcar puțin viața de liceu. Din nefericire, acest lucru nu vei realiza cât de repede a trecut timpul... Creează-ți amin- Și de ce să nu ne bucurăm de toate acestea? Trebuie să
este posibil, iar viața noastră continuă, pe cărări neștiute. Ne tiri, cunoaște persoane noi, râde, citește, implică-te în pro- lăsăm ceva în urmă, ”gen” (cum spuneți voi acum): formule
mulțumim să retrăim anumite momente din trecut, iar dintre iecte, fă fotografii, învață și bucură-te de fiecare zi! Cândva scrise pe bănci, un virus în calculator, un 2 în catalog, câteva
toate, pentru mine, anii de liceu rămân de neuitat. îți va fi dor de toate acestea... absențe pentru chiul calificat și o groază de nervi profesori-
Dragă liceanule de azi și de mâine, liceul te va ajuta pe De aceea se spune că cei mai frumoși ani din viața fie- lor prea exigenți... adică amintiri de liceeni.

Jurist Teodor
Golumbeanu, Londra
Îmi amintesc cu plăcere episoade din
existența mea, trăite în cadrul Colegiului Na-
țional Tehnologic din Mătăsari. Am avut oca-
zia de a lucra patru ani ca profesor de cultu-
ră civică, avându-l ca director pe profesorul
Dumitru Dădălău. Nu a fost ușor să-mi des-
fășor activitatea sub directa supraveghere și
îndrumare a unui conducător de instituție
școlară atât de experimentat și dedicat mun-
cii de dascăl, cum era profesorul Dumitru
Dădălău. Era un tip meticulos și exigent, care
se implica profund în procesul de învățământ
A M I N T I R I D E N E U I TAT
prin controale riguroase la clasă și care pu-
nea accent pe activitățile cultural-educative.
Cea mai mare parte a timpului său liber o
petrecea la locul de muncă. Colegiul Național
Tehnologic din Mătăsari, era sufletul său,
parte integrantă a existenței sale.
Îmi aduc aminte când am plecat într-un
banchet cu toate clasele terminale, din Mă-
tăsari, în Țara Moților la Arieșeni, județul
Alba. Am plecat dimineața devreme, până în
ora 08.00, elevi și profesori, cu patru autoca-
re. Pe Defileul Jiului, am vizitat Mănăstirea
Lainici. Mai departe, ajunși în comuna Avram
Iancu din Munții Apuseni, ne-am oprit la casa
memorială a conducătorului Revoluției de la
1848 -1849 din Transilvania. În continuare,
am vizitat Catedrala Ortodoxă și Muzeul Na-
țional al Unirii din Alba-Iulia. Pe traseu, atmo-
sfera era relaxată și plină de voie bună.
Atunci când era cazul, profesorii de geografie
și istorie ne furnizau informațiile necesare,
îndeplinind rolul de ghizi. Spre seară, am vizitate, cu mult îna-
ajuns la o tabără școlară din Arieșeni. Toată inte de terminarea
noaptea ne-am distrat. Directorul nostru ne anului școlar. Era o
îndemna în mod insistent la dans și joc. Nu muncă laborioasă.
cred că am reușit să dormim în noaptea ace- Dădea telefoane, ob-
ea mai mult de trei ore. A doua zi, dimineața, ținea sponsorizări,
după ce am servit micul dejun, am pornit din consuma timp. Seri
nou la drum. Am vizitat Peștera Urșilor din la rând venea în can-
Munții Bihorului, după care ne-am întors du- celarie și privea har-
minică noaptea, acasă în județul Gorj. în ta României.... Înce-
aproape doua zile, am parcurs cu autocarele pusem să îl cunosc...
aproximativ 1100 de km. Eram frânți de obo- Deja pregătea urmă-
seală, dar fericiți. toarea destinație
Demn de remarcat este faptul că profe- pentru banchetul sfârșit de an școlar, au constituit o modalitate
sorul Dumitru Dădălău avea un talent aparte anului școlar în curs. M-au impresionat pedagogică inedită de a îmbină utilul cu plă-
de a organiza întruniri. În aceste banchete, aceste banchete, aveau o particularitate cutul, informația cu voia bună. Aveai un sen-
distracția și voia bună se îmbinau armonios aparte: erau banchete tematice. Te simțeai timent de împlinire. Simțeai că timpul petre-
cu vizitarea unor obiective culturale, istorice bine, te relaxai, dar în același timp aveai oca- cut a fost exploatat la maxim, într-un mod
și religioase întâlnite pe traseu. De fapt, totul zia să îți reîmprospătezi cunoștințele în do- decent, plăcut și util.
era premeditat. Directorul nostru alegea des- meniul istoriei, geografiei și religiei. Pentru Vremuri trecute, amintiri plăcute de la
tinația și analiza obiectivele ce urmau a fi mine, aceste banchete, aceste petreceri la Colegiul Național Tehnologic din Mătăsari...

12 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
COLEGIUL NAȚIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI
Mi-a schimbat întreaga traiectorie a destinului meu
An de an, luna lui septembrie este cea mai impor-
tantă pentru cele mai frumoase suflete (de copii, pă-
rinți, cadre didactice), suflete ce tresaltă emoții, spe-
ranțe, bucurii și o nouă șansă... Personal, luna
septembrie este resimțită de ființa mea la cele mai
înalte cote, căci gândul mă poartă, în primul rând, la
anii copilăriei mele, când plecam la școală alături de
frații mei și de măicuța mea dragă! În timp, Dumnezeu
mi-a oferit imensa bucurie de a fi prezentă în fiecare
prima zi al fiecărui an școlar din perspectiva cadrului
didactic ce-și pune dragostea, priceperea și o parte
din sine în formarea vlăstarelor ce calcă pragul școli-
lor zi de zi și al vieții pe mai târziu. Așa s-a întâmplat
și-n septembrie 2006, când după zece ani de formare
a elevilor, am pășit cu foarte mari emoții pe un tărâm
necunoscut de mine până atunci: MĂTĂSARI – COLE-
GIUL NAȚIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI! Eram atât
de bulversată, căci distanța Vierșani (satul meu natal)
– Mătăsari, îmi părea imensă și-mi făceam atâtea
complexe: „Cum ajung în Mătăsari? Gospodăria cui o
las? O să mă descurc?” Cum Dumnezeu se ocupă de
tot și de toate, s-a găsit o rezolvare și-n cazul meu...
Mi-am luat viața în mâini și am plecat la Colegiul Na-
țional Tehnologic Mătăsari, instituție condusă pe
atunci de un om drag sufletului meu, un manager de
excepție, devotat, cultural, exigent și extrem de recu-
noscut pentru contribuția culturală adusă la dezvolta-
rea acelui colegiu și a întregii comunități. Evident, este
vorba despre domnul profesor de Limba și Literatura
Română, Dumitru Dădălău, om de mare caracter!
M-am prezentat în biroul dumnealui, i-am explicat
Profesorul - făuritor de vise şi caractere
Prof. ing. Oană Simina
«A început un nou an şcolar, care spre deose-
bire, de cei trecuţi. Înseamnă pentru mine un nou
început, un început la care am visat încă din peri-
oada copilăriei. Atunci învăţătoarea mea îmi părea
o fiinţă neobişnuită. Ea a ştiut să-mi trezească pen-
tru prima oară dragostea pentru tainele cărţii. De la
ea am învăţat că din dragostea pentru copii se naş-
te dragostea pentru munca pedagogică, iar această
dragoste formează măiestria în muncă. În prima zi
de toamnă era atâta armonie în natură, atâta bucu-
rie în sufletele copiilor, care alergau cu forţele îm-
prospătate după o vacanţă mare şi minunată. Nici-
odată sufletul meu nu încercase atâtea emoţii ca în
această minunată dimineaţă de septembrie când
păşeam pragul unei şcoli, dar de această dată în
calitate de profesor. Deschizând pentru prima oară
uşa cancelariei m-au impresionat ambianţa plăcu-
tă, ordinea camerei, decenţa în ţinută, comportarea
şi preocupările cadrelor didactice, toate acestea
indicând o muncă serioasă. ordonată şi rodnică a
întregului colectiv. În cancelarie mi s-a părut că
eram scoasă la tabla vieţii: rămă-
sesem elevă şi trebuia să răspund
la cea mai grea lecţie toţi ceilalţi
profesori erau examinatori. Eram
neliniştită, gândindu-mă la impre-
sia pe care le-am creat-o, la felul
cum mă voi integra în colectivul
şcolii. Diriginte fiind, am realizat
rolul şi importanţa profesorului pri-
vit ca un făuritor de vise, caractere,
gândirea lui e liantul care uneşte
257 generaţiile. El preia şi transmi-
te experienţa generaţiilor, tradiţia,
acumulările culturale şi pshice, fe-
lul de a fi şi îndrăzneala de a rămâ-
ne. Autoritatea şi respectul de care
se bucură profesorul sunt direct
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
„inconvenientul” meu (distanța mare și gospodăria ce
avea să fie „părăsită” de mine, m-a privit îndelung și
m-a încurajat că vom găsi împreună o rezolvare. Așa
a fost... Timpul a trecut..., m-am atașat de elevii mei
dragi, de colegii EXTRAORDINARI, pe care nu îi voi uita
nicicând și îi voi respecta tot restul
vieții mele! M-au învățat atâtea lu-
cruri ce au avut o imensă contribu-
ție la formarea mea de cadru di-
dactic: lunar se susțineau lecții
deschise atât la specialitate, cât și
la dirigenție. Mereu îmi voi aminti
cea mai frumoasă lecție de dirigen-
ție susținută de mine, lecție ce a
avut titlul „Femeia-floarea vieții” și
un feedback de excepție asupra
elevilor, iar colegii m-au felicitat cu
încântare și sinceritate. În acea zi,
invitata domnului director în acea
instituție a fost regretata realiza-
toare de emisiuni radio, Liliana Hi-
noveanu, Radio Oltenia Craiova, ce
imediat după finalizarea lecției de
dirigenție mi-a luat interviu despre
„Femeia-floarea vieții”. La finalul
interviului, pășind spre ieșirea din sala respectivă,
m-am intersectat cu domnul director Dădălău, care,
privindu-mă fix în ochi, mi-a mărturisit: „Nu știu ce ai
spus în interviu, dar sunt sigur că a fost o reușită!”.
Imediat, doamna profesoară Floarea Dădălău, soția
domnului director, cea care asistase la întreg interviul,
a completat: „Viorica a dat un interviu de excepție!”.
Atât de mândră am fost, nu pot exprima în cuvinte...
Ulterior acelui interviu, am simțit nevoia de a-mi dez-
volta curajul de a scrie poezie și am ajuns să public în
februarie 2007 pentru prima dată în revista „Murmu-
rul Jilțului”. Colegiul Național Tehnologic Mătăsari
mi-a adus nenumărate satisfacții: acolo am susținut
cu multă pasiune cele mai faine lecții de dirigenție,
lecții de specialitate pentru gradul al doilea, mi-am
închegat prietenii cu elevi, colegi și comunitate (vă pot
spune cu mâna pe inimă că am întâlnit în Mătăsari
părinți foarte implicați în formarea și educarea fiilor
lor, ținând o legătură extrem de strânsă cu diriginții) și
nu în ultimul rând, în acea perioadă am dat o altă cu-
loare vieții mele. Așadar, perioada petrecută acolo a
schimbat întreaga traiectorie a destinului meu, la mo-
dul că, prin intermediul soacrei mele, profesor de Lim-
ba și Literatura Română, Veronica Bordea, mi-am cu-
noscut soțul, alături de care am dat naștere la doi
proporţionale cu influenţa pozitivă a exemplului său
personal. Copiii observă orice manifestare a profe-
sorului şi de aceea întreaga lui purtare şi activitate
care se desfăşoară în faţa lor influenţează rezulta-
tele educaţiei. Profesorul este privit în fiecare zi ,
ceas de ceas, de cel puţin 30 de ochi curioşi, căro-
ra nu le scapă nici un amănunt, nici o nuanţă a
atitudinii pe care o are faţă de întreaga clasă sau de
anumiţi elevi, a felului cum se adresează colegilor
săi dc muncă sau cum reacţionează la anumite in-
cidente petrecute între (colegi) şcolari sau cum se
comportă în afara şcolii. Toate faptele sale, aspec-
tul său exterior, felul de a vorbi. întregul stil de
muncă şi de viaţă al profesorului se reflectă în con-
duita elevilor, se exprimă în personalitatea lor. Ele-
vii, mai ales până la o anumită vârstă, caută un
exemplu uman, ideal, atât în familie, cât şi în şcoa-
lă. Uneori părinţii şi profesorii ajung adevărate feti-
şuri, care nu au voie să fie atinse de nimeni şi că-
rora nu li se permite, sub nici un motiv, nici cea mai
mică greşeală. Fireşte că această realitate psiholo-
gică creează mari obligaţii cadrelor didactice.
copii formidabili și am construit cea mai frumoasă
poveste! La Colegiul Național Tehnologic Mătăsari, ca-
drele didactice dau „forță” învățământului și prin acti-
vitățile extra curriculare, un exemplu expresiv „Sărbă-
toarea Fiii Jilțului”, activitate la care contribuie elevii,
cadrele didactice, părinții, căpetenia satului, persona-
lități ale Gorjului și, bineînțeles, toate detaliile fiind
puse la punct în primul rând de direcțiune (defilare cu
torțe aprinse - purtate de elevi cu bucurie, spectacol
de muzică populară susținut în curtea școlii, mese îm-
belșugate cu fructe și legume, etc.). Această sărbă-
toare m-a cucerit și m-a determinat să compun o
poezie pe care doresc să o redau în integralitate.
„Fiii satului”
Lumea satului-i frumoasă!
Povesti și taine nesfârșite,
Fete mândre, primenite
Își poartă dorul către horă!
E horă-n sat, în Valea Jilțului,
O sărbătoare a toamnei binecuvântate,
Ce vine-n dar cu bucurii nenumărate
Pentru oameni și toți FIII SATULUI!
O oază de lumină din cer ori din
făclii
S-avântă peste sate în vreme de
răstriște.
Să creștem în credință, să facem
bucurii
Pe un tărâm cu magice veșminte!
Avem nevoie de tradiții,
De-un univers întreg de senti-
mente și speranță,
De legături profunde cu străbunii,
Să stabilim identitatea noastră
pământească!
C.N.T. Mătăsari s-a îngrijit să aibă
parteneriat școlar cu Cariera Jilț Nord
încât elevii acestui colegiu efectuau
acolo practica școlară pentru a-și dez-
volta competențe și deprinderi folositoare meseriei ce
urmau să o aibă. O altă amintire imprimată în sufletul
meu a rămas „Tradiția Mărțișorului”, organizată înde-
osebi de domnul director și colegii noștri, demon-
strând prețuire pentru colegele, mamele, soțiile, fiice-
le și elevele domniilor lor. Au fost zile de vis în care am
Gorietti - Mitran Elena, Perugia - Italia
În ziua de Sfânta Maria Mică, împreună cu fratele
meu Constantin Mihăilescu,
directorul B.R.D. Târgu-Căr-
buneşti şi o cumnată din Din ITALIA, numai de bine
Negomir, după ce am fost la
biserica din satul meu natal,
Croici, am poposit, pentru câteva clipe, la prietenii şi
colegii mei, Tică şi Cicel Dădălău. Emoţiile revederii au
fost atât de profunde încât îmi este greu să transpun în
cuvinte ceea ce s-a întâmplat atunci. În orice caz, un
fapt îmi va rămâne în memorie pentru mult timp deoa-
rece am avut minunatul prilej sa intru în posesia a trei
numere din revista Grupului Şcolar Industrial Minier
Mătăsari judeţul Gorj, tipărită cu aportul distinşilor mei
colegi, profesorii Dădălău. V-am lăsat intenţionat să
aflaţi cine vă scrie în revista dumneavoastră care,
acum, este cu mine în Italia şi-mi asigură petrecerea
timpului liber. Sunt născută la 22 august 1951 în satul
Croici, comuna Mătăsari, judeţul Gorj, într-o familie cu
mulţi copii, care, de-a lungul timpului şi-au făcut fieca-
re un rost în viaţă, devenind oameni de nădejde, mân-
drindu-se cu împlinirile soartei, cu copiii care duc mai
departe steagul luptei. După ce m-au învăţat carte în-
văţătorii mei din Croici, Nelu Căruntu şi Nicolae Dădă-
lău, am făcut clasele V-VIII, la Mătăsari, cu neobosiţii
profesori Constantin şi Eugenia Pamfiloiu, Constantin D.
Tănăsoiu, Gheorghe Bălan, Elena Bălescu, Eugenia Dă-
dălău ş.a., având colegi de clasă, printre alţii, pe cei
Prof. Viorica Bordea
(Torcea), Bălești
simțit că drumul ales în sistemul de învățământ este
cel corect, cu care mă identific (am întâlnit oameni
„aleși”: educați, respectuoși, sensibili, întreprinzători
și iubitori de tot ce contribuie la dezvoltarea simțului
estetic și util).
Timpul s-a scurs, toamnele vin una după alta, fie-
care având farmecul și speranțele sale, iar eu, făcând
mereu o retrospectivă a vieții mele, mă umplu cu bu-
curie de fiecare dată când „procesez” momente pe-
trecute în preajma elevilor, părinților și colegilor de la
C.N.T. Mătăsari și, bineînțeles, a familiei Dumitru și
Floarea Dădălău, pentru care am o deosebită stimă și
recunoștință, căreia îi mulțumesc pentru încredere,
apreciere și încurajare! Să vă dea Dumnezeu sănătate
și viață lungă! Aceleași gânduri bune pentru toți cole-
gii, elevii și părinții ce i-am cunoscut la Colegiul Nați-
onal Tehnologic Mătăsari!
Cu drag, Prof. Viorica Bordea (Torcea).
care s-au bătut tot timpul pe premii: Ciortan Florea,
Dădălău Ion, Ciobotea Dumitru, Udrişte Alexandru şi
exemplele ar putea continua pentru că am fost o gene-
raţie de copii care ne-am zbătut să-i mulţumim şi să
nu-i facem de râs pe cei care ne-au dat viaţă. Destinul
a făcut să-mi petrec tinereţea în Bucureşti, să-mi înte-
meiez o familie, să am copii pe care-i preţuiesc ca pe
lumina ochilor. După revoluţie am lucrat la Guvernul
României, iar pentru o perioadă la ambasada ţării noas-
tre din Italia. M-am recăsătorit şi de 4 ani locuiesc în
Italia, în localitatea Perugia D’assisi, din regiunea Um-
bria, aşezată în sudul ţării, un oraş cu peste 100.000 de
locuitori, cu parcuri verzi şi multă linişte. În Perugia
există o facultate de limbi străine, un centru sportiv de
tenis şi fotbal, cu vestigii istorice şi mănăstiri, cu impor-
tante unităţi economice cum ar fi fabrici de ciocolată,
de biscuiţi Colussi, de paste făinoase iar în zonă se gă-
seşte cascada de
marmură din Temi.
Dragii mei, când mă
uit peste “cărţile” scri-
se din sufletul de copiii de azi, plâng de bucurie că, în
sfârşit, am ce arăta şi eu soţului şi prietenilor noştri,
ceva frumos, tipărit cu gust şi mult profesionalism, în
România, în Gorjul meu de baştină, la Târgu-Jiu, de in-
ginerul Vede Octavian. Cum să nu-mi tresalte inima de
fericire când văd scris negru pe alb gândurile sincere
ale elevilor din liceul Mătăsari, documente inedite scri-
se în urmă cu peste 35 de ani de dirigintele meu, învă-
ţătorul şi profesorul C.D. Tănăsoiu - Dumnezeu să-l
odihnească în pace - de eroii înscrişi cu litere de aur în
Cartea Monumentului din Mătăsări, de participarea lo-
cuitorilor din satul Croici şi a celor de pe Valea Jilţurilor,
la chemarea lui Mihail Kogălniceanu, la întreţinerea ar-
matei în timpul Războiului de Independenţă de la 1877.
Tot ce e scris aici este formidabil şi sunt convinsă că,
prin Fundaţia “Murmurul Jilţului”, vom ţine o perma-
nentă legătură, vom face ca Mătăsari şi Perugia să de-
vină două localităţi înfrăţite. Cu gândul la frumoasa
sărbătoare de 30 de ani de la terminarea clasei a VIII-a,
din 1995, la tot ce am discutat cu Tică, Ion, Cicel şi
Luminiţa, vă doresc la toţi sănătate şi numai împliniri în
liceul în care trebuie să înveţe carte tot mai multe ge-
neraţii de elevi. Ceau!
13
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE

COLEGIUL DIN MĂTĂSARI - PISTA DE LANSARE CĂTRE ORIZONTURI NEBĂNUITE
Indiferent de direcţia în care mergem, întâlnim la orice pas oameni care
vor să-şi vadă copiii mari... din orice punct de vedere..., dar cu precădere din
acela al statutului pe care viitorii adulţi ar putea să-l obţină şi să-l deţină. Fie
meseria cea care să-i propulseze în vreun top al persoanelor de vază ale unui
grup sau ale unei comunităţi, ori simpla – şi, de fapt, complexa – lor personali-
tate, alimentată de cultură şi cunoştinţe respectabile, sau fi e ca un compus al
celor două atu-uri va reprezenta elementul de... lansare, actualele odrasle sunt
îndreptate de părinţi către lăcaşurile de învăţătură numite şcoli. Cu alte cuvinte,
dacă este 15 septembrie într-un an, atunci părinţii (mai ales mamele) îşi dichi-
sesc copiii şi pornesc cu ei către şcoala de unde aceştia ar trebui să iasă cu cel
puţin câţiva... kilometri mai „deştepţi”. (Nu înţeleg să măsor coeficientul de
inteligenţă al acestor copii în kilometri, dar nici ei nu ar trebui să se limiteze la
a parcurge aceste distanţe către şcoală fără vreo finalitate demnă de reţinut).
Până atunci, mamele şi-au încredinţat sufletele – pentru că aşa cred că ar
trebui definite fiinţele care le reprezintă în lume – unor oameni cu numele de
profesori, aceştia adoptându-le de cele mai multe ori ca atare: devin părinţi la
rândul lor, părinţi ai unui număr uriaş de copii. Odată „instalaţi” la ceea ce în
curând vor considera a fi un fel de pensiune turistică, elevii primesc toate ele-
mentele menite să le asigure baza pentru edificiul pe care ar urma să-l ridice
în următorii unu, doi, zece, doisprezece ani: clase curate, aranjate, mobilier nou
şi îngrijit, manuale proaspăt achiziţionate, investiţii numeroase, din toate părţi-
le, în copii, în posibilităţile şi capacităţile lor de dezvoltare fi zică şi intelectuală.
Răsplata? În principiu, nu prea te mai gândeşti la ce câştigi din eforturile pe
care le faci în acest sens şi, deci, este vorba despre acţiuni necondiţionate pe
care conștiința – probabil – le impune şi le înregistrează pur şi simplu. Însă
aşteptările au locul lor special. Ca şi cum în fiecare clasă din şcoală s-ar afla un
Pip... multiplicat – după ce Dickens a făcut să graviteze în jurul lui acele ironice
„Great Expectations” („Marile Speranţe”) – în timp ce părinţii şi profesorii s-ar
fi transformat subit în eternii condamnaţi la nerecunoştinţă, un Magwitch care
va rămâne la nesfârşit binefăcătorul din umbră al copilului devenit adult şi par-
că amnezic... Toată lumea vrea, ziceam, ca viitorul să fi e luminat şi susţinut
puternic de oameni, în adevăratul sens al cuvântului, de rezultatul muncii seri-
oase depuse acum, într-un prezent în care cei mai mulţi dintre copii par să
contrazică profund orice încercare de... ridicare din precaritatea lingvistică şi
comportamentală în limitele căreia se înscriu deocamdată. Că preferă să se
complacă într-o existenţă monotonă, definită doar de activităţi repetate în fie-
care zi şi înţelese ca fiind impuse de o soartă nemiloasă, de o autoritate care ar
părea să nu înţeleagă adevăratele lor plăceri şi dorinţe, că nu vor să evadeze
din primitivitatea culturală în care se află, cam asta ar fi concluzia pe care o
poate emite cineva după mai mult de treizeci de zile petrecute în mijlocul lice-
enilor din Mătăsari... O generalizare ar fi totuşi exagerată, deşi toată lumea ar
reuşi la un moment dat să dovedească faptul că ştie foarte bine regulile unui
joc ce par a fi adoptat repede – pentru unii, mult prea repede – de către toate
taberele implicate în lupta cu timpul, cu informaţiile numeroase sau cu situaţii
diverse apărute pe parcurs în cadrul instituţiei: un joc ce ar putea fi uşor numit
„furatul căciulii”. Un fel de cod nescris al celor care acceptă cu prea multă
seninătate trecerea... inumană a vieţii pe lângă fiinţele lor îngenuncheate de
plictiseală sau de interese cu totul depărtate de acelea care ar trebui să anime
sufletele unor oameni ce îşi petrec cea mai mare parte a timpului şi existenţei
într-o instituţie de cultură şi educaţie superioară. Ce ar putea fi mai frumos
decât să poţi merge cu fruntea sus în mijlocul „mai-marilor” din liceele de la
centru (Tg-Jiu) şi să spui că eşti elev sau profesor la Colegiul Naţional Tehnolo-
gic Mătăsari şi că ai reuşit să obţii rezultate lăudabile în domeniul X sau Y? Sau
ce altă senzaţie ar putea-o egala pe cea trăită o dată cu recunoaşterea ta sau
a echipei din care faci parte, pe plan naţional sau internaţional, ca urmare a
efortului pe care l-au depus în direcţia îndeplinirii unei sarcini? Altfel spus: de
ce să nu muncim atât cât trebuie şi aşa cum trebuie pentru a reuşi să reprezen-
tăm cu mândrie liceul care ne-a adoptat şi ne susţine cu toate posibilităţile de
care dispune? Nu trimitem copiii la şcoală doar pentru a-şi crea circumstanţe
atenuante la evaluare: nu am învăţat pentru că am ajuns prea târziu acasă, cu
autobuzul, sau ceva asemănător. Cu această problemă ne confruntăm toţi, iar
distanţele parcurse în fiecare zi pentru a merge la şi de la şcoală ar putea să
întărească hotărârea fiecăruia de a înregistra succese constante în ciuda aces-
tui neajuns. Stai de vorbă cu oameni care au ajuns să atingă acel prag de reu-
şită plecând dintr-o perioadă în care nici măcar străzi nu erau, iar maşinile erau
într-adevăr un lux şi descoperi cu emoţie că se poate... Poţi ajunge „mare”
dacă îţi cultivi ambiţia şi voinţa necesare pentru acest lucru. Spicuind dintr-o
serie de eseuri scrise de elevi, în care au încercat să explice de ce au venit la
liceu, afli că motivele majorităţii sunte legate de orientările părinţilor sau de
cine ştie ce eroare apărută la repartizarea computerizată din vară. Poate că
deciziile privind liceul la care să stu-
diaţi nu au fost lăsate la latitudinea
voastră, dragi copii, dar, odată ajunşi
în mijlocul evenimentelor, odată im-
plicaţi în procesul de învăţare, sun-
teţi liceeni pentru că voi vreţi aceas-
ta, pentru că aflaţi la colegiul unde
aţi venit lucruri demne de reţinut,
asupra cărora să-i înştiinţaţi pe pă-
rinţi, care, astfel, să aibă conştiinţa
înpăcată. Sunteţi elevi ai celui mai
bun colegiu din zonă, din ţară sau din Prof. Oana Băzăvan,
lume, care obţine un asemenea sta- BRUXELLES
tut poate chiar pentru că vă are pe
voi – oameni care să-i facă numele cunoscut şi să-i aducă faimă nemărginită.
Mai mult, felul cum arată sălile de clasă şi toate resursele materiale şi de infor-
maţie pe care vi-le pune la dispoziţie, ar trebui să facă din Colegiul Mătăsari o
instituţie de învăţământ cu cele mai căutate şi dorite resurse umane. Refuzăm
să acceptăm că acest lucru va rămâne doar la nivelul de teorie şi expectativă,
având în vedere că vorbim de o familie mare, nepreţuită şi capabilă să iasă din
anonimat, aşa cum am arătat că este şi în alte situaţii, în alţi ani, în timpul altor
generaţii. Trăim într-o lume în care egoismul are marea capacitate de a ruina
organizaţii considerate stabile şi cu tradiţie, în timp ce altruismul e căutat cu
surpriză în dicţionarele explicative. O imagine cu care Colegiul Naţional din
Mătăsari m-a întâmpinat şi care mi-a produs o emoţie adâncă, reprezenta o
mulţime de mâini unite, ca într-o horă a degetelor-fiinţe, contopite parcă pentru
vecie. Cuvântul de bază sugerat mie de reprezentarea imagistică amintită, nu a
putut fi altul decât „solidaritate”, alături de care interesul pentru rezultatele
comune şi respectul sau aprecierea reciprocă constituie pilonii de susţinere ai
unei instituţii, cu atât mai mult ai aceleia pe care cu răspundere ar trebui să o
ridicăm la o anumită demnitate, să o promovăm. Lumea în care trăim noi, cei
„legaţi” de Colegiul Naţional din Mătăsari nu poate fi decât una cu nucleul în
această localitate. Deocamdată, aici este capitala aşteptărilor şi acţiunilor
noastre, precum şi pista de lansare către orizonturi nebănuite pe care viitorul
aşteaptă să le deschidă pentru tinerii noştri serioşi şi... truditori.

Gânduri la început de carieră în Mătăsari

Prof. Fîcea Elena Cristina. C.N.S.H. TG-JIU. Deşi nu
sunt chiar la începutul carierei de profesor, având trei ani de
vechime în învăţământ însă în alte unităţi şcolare totuşi, în
Mătăsari, pot spune că m-am simţit ca la început atunci când
am păşit pentru prima dată în Colegiul Tehnic repartizată fi
ind la această instituţie de învăţământ de către Inspectoratul
Şcolar Judeţean Gorj. Nu am să uit niciodată prima mea zi de
lucru în acest liceu, momentul în care am intrat pe uşă şi am
făcut cunoştinţă cu domnul Director Dumitru Dădălău. Nu îl
cunoşteam personal, dar prin activităţile pe care domnia sa le
organiza, se făcuse remarcat atât în Mătăsari cât şi în comu-
nele din jurul Mătăsariului. Fiind profesoară la şcoala nr.1
“Ion Vâlceanu” din comuna Dragoteşti, auzisem multe lucruri
frumoase despre dânsul şi despre “uzina cu foc continuu” pe
care o conduce. Ţin minte că, atunci când am intrat în biroul
dumnealui şi m-am prezentat, simpla prezenţă a sa mi-a im-
pus respect şi m-a făcut să înţeleg că această şcoală este o
şcoală mare, cu multe probleme şi în care trebuie să mun-
ceşti cu dăruire şi aptitudine dacă vrei să reuşeşti şi să te
afirmi pe plan profesional. Cu trecerea timpului, mi-am dat
seama că Domnul Director avusese dreptate şi totodată mi-
am dat seama că dumnealui este un om care îşi face bine
treaba conducând Colegiul cu o mână de fier, aşa cum şi tre-
buie într-o astfel de intituţie, fiind un om sufletist, corect şi un
cadru didactic de excepţie. De asemenea, am fost impresio-
nată în această unitate de învăţământ de numeroasele activi-
tăţi extraşcolare care se realizează cu şi pentru elevi. Fiind
dirigintă la o clasă de-a X-a, din acest liceu, am fost prezentă
la ansamblul de manifestări realizat cu prilejiul “Zilelor liceu-
lui”, “Sărbătorirea a 110 ani de învăţământ în Mătăsari” şi
“Sărbătorirea Fiilor Jilţului”-sărbătoare care a devenit o tra-
diţie în Mătăsari. Stând printre elevi, am constatat imensa
bucurie şi plăcere cu care aceştia participă la activităţi, lucru
care, îmi permit să spun, nu l-am întâlnit în nici o altă institu-
ţie de învăţământ. Impresionantă este însă şi dotarea liceului,
baza materială a acestuia, laboratoarele de care Colegiul dis-
pune, dintre care laboratorul de informatică dotat cu o reţea
de 26 de calculatoare este de remarcat. Drept pentru care,
daţi-mi voie, să felicit Colegiul Tehnic Mătăsari şi implicit pe
domnul dir. Dumitru Dădălău pentru ceea ce realizează, pen-
tru şcoala pe care o conduce şi pentru care pune atâta suflet.
Profesor Dima Elena, Școala Bolboși. Un ghem de
sentimente nedesluşite s-a destrămat în mine când am aflat
că o să predau la Colegiul din Mătăsari. Pe de o parte, erau
emoţiile unui debutant ce se vede într-o instituţie atât de
mare (120 cadre didactice şi 2000 de elevi), iar, pe de altă
parte, năvăleau sentimentele de sfială, de înalt respect pen-
tru cei care mi-au luminat drumul, căci aici, la Mătăsari, e
locul uceniciei mele, e locul unde am început să înţeleg ce
este viaţa şi tot aici e locul unde mi-am lăsat cei mai frumoşi
ani, ai adolescenţei, în mijlocul colegilor şi domnilor profesori
care au avut priceperea de a ne forma caracterul, de a ne
oferi cele mai bune sfaturi pentru viitor şi de a ne încuraja în
momentele grele. Astăzi am ajuns colegă cu dragii mei das-
căli, şi deşi timpul a reuşit să mai şteargă din timiditatea
elevei de-altădată, mărturisesc că şi acum mă stăpânesc
aceleaşi sentimente de stimă, de profundă recunoştinţă pen-
tru dumnealor, căci indiferent de evoluţia mea profesională,
eu voi rămâne pentru totdeauna eleva acestor giganţi, al că-
ror izvor de cunoaştere va curge mereu. Mă bucur şi sunt
mândră că fac parte dintr-un astfel de colectiv, fi indcă am
înţeles că aici este un mediu ideal de formare a tinerilor ce-
au îmbrăţişat nobila meserie de dascăl, aici am modele de
urmat, iar baza materială de invidiat a acestei instituţii îmi
poate oferi nenumărate facilităţi în procesul de pregătire ca
dascăl, o pregătire continuă spre desăvârşire, căci aşa cum îi
place domnului director să spună, aici, este “o uzină cu foc
continuu”. Dar cum “talentul fără muncă este un foc de arti-
ficii”, mi-am dat seama că, mai ales într-o astfel de instituţie,
trebuie multă muncă în care să pui însă şi mult sufl et, căci
numai astfel vei putea culege nişte roade demne de admirat.
Primele mele zile, ca dascăl, la Mătăsari, m-au lăsat profund
impresionată: ordinea, disciplina, ţinutele decente ale elevilor,
activităţile cultural-artistice, atmosfera primitoare, prietenoa-
să din cadrul colectivului didactic, toate acestea au concurat
la concluzia că venirea mea în această instituţie îmi va aduce
numai satisfacţii şi mă va ajuta să devin un luminător şi un
deschizător de drumuri. Mă întorc cu aceeaşi mulţumire su-
fletească, nu pot să spun decât atât: “Bine te-am regăsit,
şcoală dragă!”
Prof. Ţîrcă Alina. Am absolvit “Facultatea de Litere” a
“Universităţii Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În urma con-
cursului de titularizare am ajuns aici, la Colegiul Tehnic Mătă-
sari, cea mai mare instituţie de învăţământ din judeţul Gorj.
Cu emoţie şi sfială am păşit pentru prima oară pe porţile
şcolii. Era 15 septembrie. Începea şcoala. Şi pentru mine era
un început. Începea un nou capitol din viaţa mea. Până acum
stătusem în bancă, învăţând, primind lumina învăţăturii. Era
timpul acum ca lumina cunoştinţelor mele s-o împart altora,
să strălucească mai departe, purtată de elevii mei, aşa cum
şi eu am purtat lumina dobândită de la profesorii mei din
şcoala generală şi liceu până la Cluj, aducând-o din îndepăr-
tatul Ardeal mai strălucitoare, îmbogăţită de strălucirea cu-
noştinţelor acumulate în timpul facultăţii. Era timpul să vin la
şcoală, dar eu nu mai învăţam, ci la rândul meu, trebuia să
învăţ pe alţii. Şi pentru prima oară nu intram pe porţile şcolii
ca elev, ci ca profesor. Îmi voi aminti mereu emoţia pe care
am simţit-o când i-am cunoscut pe elevii clasei a V-a C, clasa
la care urma să fi u dirigintă. Cândva, am fost şi eu ca ei, ca
oricare dintre cei 2000 de elevi ai Colegiului Mătăsari. Acum
stau în faţa lor în timpul orelor cu aceeaşi dorinţă de a-i face
să înveţe pe care am simţit-o şi eu atunci când eram elevă în
sufletul profesorilor mei. Îmi doresc să pot să-i fac să înveţe,
să-i ajut în formarea lor ca oameni, pe toţi aceşti copii care
mă privesc în fiecare zi la ore, curioşi, însetaţi de cunoaştere.
Îmi doresc ca peste câţiva ani să întalnesc un om în toată fi
rea, bărbat sau femeie, un OM în adevăratul sens al cuvântu-
lui, realizat profesional şi familial, care să fi e unul dintre ele-
vii mei de acum. Pentru mine, acea zi va fi ziua în care îmi voi
primi adevărata răsplată pentru toate strădaniile mele, pentru
toate emoţiile pe care le-am avut atunci când am păşit pentru
prima oara în această citadelă a luminilor, într-o zi de toamnă
Prof. Mihaela Filip, Liceul Teologic TG-JIU. Cu multă
satisfacţie vreau să vă spun că mare mi-a fost bucuria când
am aflat că voi lucra la G.S.T.Mătăsari. Poate unii dintre dvs.
vă întrebaţi «de ce»? Ei bine, Mătăsarul, pe care mulţi l-au
ocolit şi poate îl mai ocolesc, e un loc minunat unde poţi să-ţi
desfăşori activitatea într-un mod plăcut. De la început mi-am
admirat colegii, am găsit înţelegerea celor mai în vârstă şi
ambianţa plăcută creată între noi. Dragostea faţă de mese-
ria aleasă ne ajută să depăşim toate obstacolele aşa cum
spunea marele Vergilius - « amor omnia vincit »Suntem o
armată de tineri veniţi aici din tot judeţul, cu forţe proaspe-
te pentru a transmite elevilor cunoştinţele noastre. Mă simt
minunat aici pentru că în şcoala noastră găsim ce nu există
în altele şi toate datorită muncii labor improbus omnia vin-
citmunca tenace le învinge pe toate). Meseria de dascăl
(magistre) nu s-ar putea desfăşura într-un oarecare loc. În
liceul nostru, o unitate reprezentativă se depun eforturi
mari pentru lambrisarea în întregime a sălilor de clasă,
schimbarea mobilierului, pentru împrejmuire şi în curând in-
augurarea unei centrale termice care va asigura încălzirea
întregii şcoli. Învaţă în cadrul liceului un număr mare de elevi
îndrumaţi de cadre bine pregătite care se preocupă perma-
nent de educarea acestora în vederea obţinerii performanţe-
lor şcolare. Există o de asemenea activitate culturală susţinu-
tă, o revistă proprie, un cenaclu „Scorpion”, cenaclu în care
elevii îşi prezintă propriile creaţii. Un moment emoţionant pe
care-l trăiesc toţi cei care lucrează la acest liceu este acela
de pregătire pentru sărbătoarea a douăzeci de ani de la înfi-
inţarea liceului şi întâlnirea Fiilor Jilţului. Poate vă întrebaţi ce
rol joacă disciplina în şcoala noastră? Aflaţi că unul esenţial.
Se respectă o disciplină fermă din partea tuturor: profesori -
elevi. Toate aceste realizări au la bază un pion principal dom-
nul director, omul cu simţul bunului gospodar, de la care tot
timpul avem ce învăţa. Dacă vreţi să vă convingeţi de acest
lucru, veniţi aici la Mătăsari, pentru că avem cu ce ne mândri.
Cred că pentru aceste locuri s-ar cuveni să adăugăm „Homo
ornat Locum’’, căci într-adevăr omul sfinţeşte locul. De ace-
ea, gândurile mele de început sunt gânduri frumoase, curate
ca sufletul tuturor tinerilor şi le transmit tuturor acelora care
vor să lucreze pe băncile şcolii!
Profesor Mădălina Andreescu. Copil fiind, ştiam că va
veni vremea când va trebui să dau piept cu valurile vieţii, să-
mi aleg un alt drum în viaţă, conştientă de urcuşurile şi cobo-
râşurile acestuia. Fără să-mi dau seama de trecerea timpului
m-am trezit la capătul drumului la care de mult am gândit şi
mi l-am dorit. Am absolvit Facultatea de Horticultură, secţia
Biologie-Ştiinţele Agriculturii din Craiova. În urma concursului
de titularizare am fost repartizată ca profesor suplinitor la
Colegiul Naţional Mătăsari. Deşi, de mult am visat să ajung
într-un loc ca acesta, mi-a fost greu să mă acomodez dar, cu
timpul, cunoscându-mi colegii şi de asemeni, elevii, am înce-
put să îndrăgesc acest loc, să simt că fac parte din această
mare “familie”, de valori care m-au ajutat să mă pot integra
şi să pricep unele din tainele meseriei de dascăl. Datorită
faptului că visul meu a început să prindă aripi, problemele
vieţii cotidiene mi se par acum minore şi le pot depăşi cu mai
multă uşurinţă. Aici, la Mătăsari, am cunoscut un om extraor-
dinar în persoana domnului director Dădălău Dumitru şi nişte
oameni minunaţi, rămânând de asemenea profund impresio-
nată de baza materială de care dispune această instituţie, de
ordinea şi disciplina care există aici, aflând ulterior că toate
acestea i se datorează tocmai acelui om extraordinar şi cu un
suflet atât de mare şi anume domnului Director Dumitru Dă-
dălău. Sunt mândră şi fericită că mă număr printre cadrele
didactice care-şi desfăşoară activitatea în acest Colegiu re-
numit şi sper ca şi eu, prin munca mea, să contribui la înflo-
rirea acestui leagăn de cultură al fiilor Jilţului.
Profesor Arjoca Cristian. În decursul celor 12 ani pre-
universitari, 15 septembrie reprezenta o zi obişnuită, în care
îmi începeam activitatea de elev. Nu m-a emoţionat nici un
început de an şcolar până în anul 2003, an în care am devenit
profesor. Ochii celor care mă priveau m-au făcut să realizez
“lupta” în care intrasem, dar mai ales responsabilitatea mare
pe care trebuia să mi-o asum. Mulţimea de suflete din faţa
mea m-a obligat indirect, prin simpla lor privire, să mă dedic
în totalitate meseriei pe care am ales-o şi pentru care m-am
pregătit 17 ani. Mi-am dorit să pot transmite elevilor mei o
părticică din cunoştinţele mele. Din punctul meu de vedere,
materia pe care o predau este una interesantă şi utilă fiecărui
tânăr. Am avut un gram de noroc primind dirigenţie la o clasă
de a noua… Pregătirea elevilor constituie prioritatea preocu-
părilor mele, dar şi relaţia de încredere şi prietenie pe care
vreau să o stabilesc cu ei este importantă. Vreau să nu vadă
în mine doar un profesor, ci şi un foarte bun prieten, căruia
pot să îi spună problemele şi suferinţele. Îmi doresc să mă
implic în problemele elevilor mei, chiar dacă uneori situaţia
lor mă poate depăşi, atâta timp cât este vorba de latura ma-
terială. Încerc să le argumentez importanţa informaticii ca
materie de studiu şi nu doar ca o facilitate de recreere con-
cretizată prin jocuri. Nu combat importanţa momentelor de
recreere prin intermediul calculatorului, dar nu susțin nici
dependenţa creată de aceste jocuri. Încerc să-mi conving
elevii că misiunea de profesor nu este atât de uşoară precum
o percep ei, deoarece în informatică progresul înregistrat pe
plan global se concretizează într-o mulţime de schimbări.
Informaţiile acumulate de mine în timpul perioadei mele de
studiu peste câţiva ani vor deveni insuficiente, atâta timp cât
tehnologia şi specificul programelor sunt într-o continuă evo-
luţie. Dorinţa de a-mi face elevii să înţeleagă importanţa
aprofundării informaticii mă obligă să învăţ alături de ei, pre-
zentându-le noutăţile apărute pe parcursul perioadei de stu-
diu. Elevii trebuie să înţeleagă modul în care sunt notaţi, si nu
să eticheteze obţinerea notelor mici ca fiind o dovadă de se-
veritate din partea mea. Nu-mi face plăcere să-i pedepsesc şi
nici să le dau note mici, dar valoarea notei, în concepţia mea,
trebuie să reflecte nivelul cunoştinţelor. Îmi doresc să-mi în-
ţeleg elevii şi să-i pregătesc pentru examenul greu pe care
vor trebui să-l dea în timp. După părerea mea, ei trebuie să
conştientizeze că acest examen este unul susţinut cu viaţa.
Greutăţile cotidiene, dar mai ales societatea în care vor fi ne-
voiţi să-şi desfăşoare activitatea este destul de aspră. Am
învăţat în această perioadă să trec peste micile răutăţi ale
elevilor deoarece sunt convins că, în timp, ele se vor transfor-
ma în mulţumiri.

14 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN
Domnul Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, onorată
asistenţă, avem astăzi plăcerea de a avea în mijlocul nostru
oameni în toată puterea cuvântului, cei care timp de o jumă-
tate de secol au condus destinele învăţământului din Mătă-
sari, oameni care au trăit sub mai multe dictaturi, dar care au
rămas verticali şi
n-au uitat niciodată
pentru ceea ce s-au
pregătit şi de fiecare
dată au slujit pe cei
care au avut prilejul
să ia lumină din lu-
mina dumnealor. In
urmă cu 71 de ani în
localitatea Runcurel,
sat aparţinător co-
munei Mătăsari, ve-
dea lumina zilei,
dintr-o familie nu-
meroasă, viitorul profesor de mai târziu, Dumitru Băleanu. A
făcut şcoala în satul natal şi comuna dragă, după care a ur-
mat timp de 8 ani Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost reparti-
zat în primul an de activitate la Şcoala primară din Miculeşti
unde,timp de un an,trăgea cizmele şi bocancii să se ducă să
înveţe copiii carte în satul de peste deal. A avut o tinereţe
frumoasă şi minunată. Dumnezeu i-a hărăzit o soţie dragă
care, venită din Oradea şi după aceea din Roşiuţa, şi-a legat
destinul de al dumnealui şi împreună s-au apucat să înveţe
carte copii din Mătăsari. Aşa se face că, numai după un an,
distinsul nostru invitat de astăzi vine în comuna Mătăsari şi,
într-un an de zile, este apreciat atât de mult încât cei care
diriguiau învăţământul la nivelul raionului de atunci l-au pus
director al Şcolii Coordonatoare şi Elementară din Mătăsari,
şcoală pe care a condus-o până în anul 1961. Viaţa i-a hără-
zit un alt drum, datorită calităţilor sale profesionale, datorită
muncii neostenite pe care a depus-o la nivelul localităţii Mă-
tăsari, datorită condiţiilor grele în care-şi desfăşura activita-
tea a reuşit să capete încredere la şefii ierarhici superiori şi
drumul său s-a oprit spre centrul judeţului devenind profesor
al Şcolii de la Bârseşti, Inspector Şcolar ,timp de 7 ani, la In-
spectorul Şcolar Judeţean, şi începând cu 1967 profesor şi
director al Şcolii Generale Nr.5 din Târgu Jiu,instituţie de în-
văţământ pe care a slujit-o cu credinţă şi devotament până a
ieşit la pensie. Absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facul-
tatea de Română şi Istorie, domnul director Băleanu, fiul poş-
taşului din Runcurel, a fost apreciat de-a lungul vremii de
cadrele didactice cu care a lucrat, de toţi cei care l-au cunos-
cut, de generaţiile pe care le-a pregătit. Viaţa dumnealui n-a
fost simplă, ca orice om şi-a făcut datoria. Din trăirea puter-
nică a familiei Băleanu, au ieşit două vlăstare deosebit de
viguroase, în inteligenţa cărora distinşii lor părinţi au investit
tot ce au avut mai frumos în dumnealor. Amândoi sunt medici
în municipiul Tg-Jiu, băiatul medic chirurg la Spitalul Jude-
ţean din Gorj, căsătorit tot cu o doctoriţă, fiică de fost inspec-
tor general de învăţământ, care îndeplineşte funcţia de direc-
tor al Direcţiei Sanitare a judeţului Gorj, iar fata absolventă cu
medie maximă a Facultăţii de Medicină din Craiova, actual-
mente Inspector şef în cadrul Poliţiei Sanitare a judeţului
Gorj, căsătorită cu un distins domn inginer care-şi petrece
veacul în Jilţ ,lucrând la Uzina de reparaţii. Stimate domnule
director, nu ştiu dacă am reuşit ca în câteva cuvinte să vă fac
un portret cât de cât sumar pentru ca cei cu care lucrez azi,
care sunt în număr de 119 cadre didactice, şi noi toţi la rân-
dul nostru pregătim 2000 de elevi, zic, nu ştiu dacă am reuşit
să vă fac să fiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră, dar gândul
meu rămâne la ideea că aţi fost şi rămâneţi un om deosebit
- un mare director -. Vă rog să luaţi cuvântul.
Dumitru Băleanu: Stimaţi educatori, dragi elevi. Aceas-
tă localitate a fost aproa-
pe întotdeauna o aşezare
de margine de judeţ, de
nord a judeţului Mehedinţi
până în 1950, de nord a
fostului raion Strehaia
până în 1956, de sud a
raionului Tg-Jiu de la
1956-1967, când s-a re-
venit la actuala împărţire
administrativă. După răz-
boi s-a căutat să se extin-
dă baza învăţământului
secundar, au luat fiinţă
aşa numitele Gimnazii, unice într-un număr restrâns de loca-
lităţi, gimnazii a căror durată era de 3 ani, spre deosebire de
4 ani cursurile inferioare de liceu. Aici, în Mătăsari, în 1948, a
început să se înfiinţeze şcoala începând cu clasa a V-a, până
în 1965 când s-a generalizat învăţământul de 8 ani, ciclul
actual gimnazial cuprindea 3 clase: a V-a, a VI – a, a VII – a.
Pornind de la ceea ce spunea domnul Director, având în faţa
mea un număr mare de elevi în condiţiile în care pentru cla-
sele I-X învăţământul este obligatoriu, aş vrea să vă fac o
precizare: dacă acum 50 de ani, venea la şcoală cine vrea şi
cine putea în speranţa că va ajunge să trăiască mai bine,
astăzi, în condiţiile învăţământului obligatoriu, voi, dragi
elevi, să nu simţiţi şcoala ca o obligaţie pentru că deşi posi-
bilităţile voastre sunt nelimitate în măsura în care munciţi,
modul nou de a dobândi un loc de muncă astăzi este foarte
oscilant. Eu,când am terminat 4 clase la Şcoala din Runcurel
şi am fost admis la Şcoala Normală din Tg-Jiu în 1943, ştiam
că dacă învăţ peste 8 ani voi fi învăţător poate chiar la mine
în sat, am reuşit dar în satele vecine. Deci un ideal pentru
înfăptuirea căruia trebuia muncă, luptă. Este adevărat, nu era
concurenţa de astăzi. Astăzi sunt posibilităţii mai mari pentru
majoritatea şi statul alocă multe fonduri care să permită cu-
prinderea la şcoală a tuturor. La şcoala de 7 ani din Mătăsari,
unde am venit în 1954, învăţau copii veniţi şi din Miculeşti,
Dragoteşti şi Corobăi. Distanţele foarte mari, pe drumuri
foarte proaste, fără să-i aducă maşina la şcoală şi învăţau
pentru că doreau să înveţe, în condiţiile în care nu exista
obligativitate. Aşa se face că mulţi dintre aceştia au părăsit
acestea, obţinând calificări superioare aspirând la o viaţă mai
bună şi asta se face pentru că aşa cum vă spuneam, comuna
era la margine de raion sau judeţ, cu legături foarte proaste
cu centrul, şi în care oamenii nu aveau altă ocupaţie decât
lucrarea pământului şi aşa sărac, sub care zace cărbunele de
astăzi. Făcând o comparaţie între ceea ce reprezintă şcoala
acum mai bine de 50 de ani şi ceea ce reprezintă astăzi vă
veţi da seama că astăzi numărul de elevi care absolvă şcoli
de nivel mediu, deci de liceu, se apropie de 200 de mii pe an,
şi dintre aceştia auzeam acum la deschiderea anului univer-
sitar în jur de 80-90% urmează învăţământul superior de stat
sau particular. Asta înseamnă că majoritatea au deschis
aceste abilităţi, în care învăţământul de stat sau cu taxă şi
învăţământul particular cu taxă; deci posibilităţi există, însă
cu muncă. Perioada la care mă refeream, acum 50-60 ani în
România absolveau liceul 13 şi 15 mii deci de 12-13 ori mai
puţini absolvenţi de licee care-şi găseau mai uşor loc de
muncă pentru că erau putini. Astăzi fiind mulţi absolvenţi,
concurenţa va fi pentru ocuparea unui loc în producţie şi sin-
gura speranţă într-o zi mai uşoară este buna pregătire, pen-
tru care aici aveţi cele mai bune condiţii. Cred că este printre
puţinele centre în care există şcoală etalon în cuprinderea şi
nivelul de lărgire al elevilor. Îndemnul meu este să perseve-
raţi în muncă, este o avere pe care nu o poate avea nimeni,
chiar dacă nu scrie în Constituţie, apropo de producţia şi ga-
rantarea proprietăţii. Celelalte se pierd, învăţătura pe baza
căreia puteţi obţine condiţii mai bune de viaţă, trebuie să
constituie principala preocupare, pentru că de aceea veniţi la
şcoala. Vreau să sper, să aud şi să citesc că în înfruntările
care au loc pe linie şcolară, profesională, concursuri şi olim-
piadă, numărul celor de aici va fi din ce în ce mai mare, ono-
rând în acest fel strădania cadrelor didactice şi a părinţilor
care doresc, sincer, ca urmaşii lor să trăiască mai bine decât
au trăit ei, având în vedere că tendinţa societăţii viitoare de
dezvoltare este spre mai bine. Binele însă nu vine de la sine,
nu vine singur, trebuie făcut acest efort. Fiind la început de an
şcolar, eu vă doresc succes, în eforturile pe care trebuie să le
depuneţi pentru a onora statutul de elev. Îmi aduc aminte de
o apreciere făcută de fostul preşedinte american, Bill Clinton,
care spunea că pentru a şterge discrepanţele între posibilită-
ţile materiale ale celor care urmează învăţământul ar fi bine
să poarte uniformă. În România s-au purtat cu un secol îna-
inte, dar s-a renunţat la ele. Pentru clasele mici, am văzut că
au existat preocupări mai mari, pentru ca măcar acolo unde
sunt la vârstă egală şi la condiţii de muncă egale să se simtă
egali pentru că viaţa, mai târziu, îi despărte. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: În octombrie 1932, un făclier al sa-
tului din Mătăsari, viitor notar de mai târziu aducea pe lume,
un băiat frumos, deştept, inteligent, şi preocupat încă de mic
de învăţătură. Acest copil avea să poarte numele de Costea
Pamfiloiu. Şi dumnealui, ca şi domnul Băleanu, a fost legat
de locul de baştină, dar şi-a ascultat părinţii şi după ce şi-a
terminat cursurile în aceeaşi localitate în care învăţaţi dum-
neavoastră astăzi, a plecat ca elev al Liceului Tudor Vladimi-
rescu din Tg-Jiu, după care a dat examen de diferenţă şi s-a
transferat la aceeaşi Şcoală Normală din Târgu Jiu. lată că
avem în faţa noastră, la bază, doi învăţători, oameni cu o
pregătire pedagogică deosebită, cu o sensibilitate aparte, cu
o dragoste de copii şi de locurile natale nemaiîntâlnită. Să fii
tânăr, să fii la o vârstă de 22, 23 de ani şi să pleci în localita-
tea Cornu, comuna Teiu din judeţul Dolj, să-ţi începi activita-
tea ca învăţător, iată ceea ce înseamnă pentru cei ce sunteţi
astăzi pe ogorul şcolii, dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai
ales-o. A stat puţin acolo şi a venit pe urmele domnului Bă-
leanu şi dumnealui mutându-se la Mătăsari. Domnul Pamfi-
loiu a venit la Miculeşti, pe acelaşi post pe care fusese pre-
decesorul dumnealui. Şi aici o întâlneşte pe fosta mea
dirigintă, Eugenia Mercuţ, cu care s-a căsătorit şi, care în loc
să locuiască la Miculeşti, l-a adus la Mătăsari, pentru că
domnul Băleanu ple-
case şi locul de direc-
tor nu trebuia să fie
ocupat decât de un
băştinaş, pentru că
nimeni nu putea să
lumineze învăţămân-
tul din Mătăsari, de-
cât aceia care sun
născuţi, crescuţi şi
trăiesc în mijlocul oa-
menilor cu care va
munci mai târziu.
Sunt multe amintiri,
dar sper că, dacă
Dumnezeu mă va
ajuta când voi fi şi eu
ca dumnealor voi
scrie toate acestea.
Cred eu că mâna nu va tremura şi va scrie cu exactitate tot
ceea ce mintea mea ştie de când eram la vârsta de 3 ani.
Domnul Pamfiloiu a fost un exemplu, nu numai pentru gene-
raţiile de elevi, dar a lucrat în condiţiile deosebite cu un corp
profesoral care nu avea decât simpla pregătire de absolvent
de liceu, singurul om absolvent al Universităţii din Bucureşti,
a Facultăţii de Biologie, era domnul Pamfiloiu. Aşa mi-am
început eu activitatea ca elev pe băncile şcolii, când dum-
nealui venise şi preluase conducerea şi cârma comunei în
Mătăsari, să conducă destinele învăţământului timp de 20 de
ani. E o viaţă de om, să-ţi treacă atâtea generaţii prin mână,
să construieşti şcoli, să faci colectivizare, să fii în pas cu
ceea ce se cerea de către conducerea de atunci, iată un lu-
cru pe care nu l-a atins poate nici unul dintre noi, şi domnul
Pamfiloiu le-a făcut pe toate acestea cu cinstire spre cinstea
dumnealui. Ca şi domnul Băleanu, domnul director Pamfiloiu
se uită cu mândrie înapoi şi priveşte că ceea ce a făcut în cei
peste 40 de ani cât şi-a desfăşurat activitatea pe ogorul
şcolilor din Mătăsari, este o satisfacţie deplină şi duce cu
dumnealui pe mai departe povara frumuseţii şi a preocupării
deosebite pe care a avut-o de a fi înţeles şi de a face din noi
oameni ca să venim aici
şi să organizăm acţiuni.
Când am gândit această
treabă, dedicată sărbă-
toriri a 110 ani de învă-
ţământ în Mătăsari,
m-am gândit la faptul că
n-o să fiu în stare să
vorbesc nimic despre
cei care m-au învăţat
carte, că n-o să fiu în
stare să mă ridic la nive-
lul acelora care m-au
făcut şi s-au ţinut de
mine şi de alte generaţii, să devenim ceea ce suntem. Cu o
moralitate de nedescris, domnul Pamfiloiu împreună cu
doamna Gica au lăsat şi lasă în urma dumnealor două fete
deosebite cu nepoţii cu care se mândresc cei doi domni di-
rectori şi care vin şi trag la tataia şi mamaia de fiecare dată,
cu bucurie. Domnule director vă rog să luaţi cuvântul.
Constantin Pamfiloiu: Stimat auditoriu, consider că
pentru mine este o satisfacţie deosebită de a participa la
acest eveniment, când se sărbătoresc 110 ani de învăţământ
în localitatea Mătăsari, ştiut fiind faptul că dintre aceştia, la
30 ani de activitate mi-am adus aportul în cadrul acestei
şcoli. Este adevărat, nu am să vă plictisesc, am să încerc în
câteva cuvinte şi, desigur, să-mi scuzaţi lipsa de modestie,
însă mă simt forţat să relatez nişte lucruri la care am partici-
pat şi pe care le-am condus în această perioadă de 20 de
ani, ca un conducător al colectivului didactic al nivelului co-
munei Mătăsari şi respectiv 30 de ani ca slujitor în general al
activităţii. Preluând activitatea la nivelul comunei Mătăsari, e
adevărat, am găsit o bază materială bună, comparativ cu
multe alte localităţi. Prin trecerea timpului, reţeaua şcolară
s-a dezvoltat şi a fost nevoie de mărirea spaţiului de şcolari-
zare, aşa se face că, la nivelul comunei s-a construit un al
doilea local de şcoală destul de impunător pentru perioada
aceea şi rămas singur şi pentru acum, cel de acolo de la Nr.
2, la ora actuală. De ce fac această remarcă? Pentru că în
zilele noastre construcţia unui edificiu se realizează într-o
altă formă; se asigură, se preia de către patron, de către so-
cietate, urmează o perioadă, în sfârşit, de construcţie, după
care se dă totul la cheie. Ei, pe vremea aceea nu stăteau lu-
crurile chiar aşa. Construcţia acelui local, presupunea o im-
plicare a tuturor, a mea în primul rând, ca director alături de
primarul comunei pentru că, dacă nu ne interesam nu pu-
team să realizăm ceea ce am realizat. lată de ce, atunci tre-
buia să participi direct, să alergi după materiale, după ţiglă,
după tâmplărie, după cherestea. Nu erau toate aduse de ci-
neva anume ca la urmă să-ţi dea cheile să intri în sală. De
aceea a fost un acord deosebit al întregului colectiv de cadre
didactice, în frunte cu mine, pentru construirea acelei con-
strucții destul de falnice, destul de moderna, conform cerin-
ţelor învăţământului. Am început într-o perioadă când fetele
se pregăteau într-un atelier de activităţi de acestea de mena-
jerie, şi în special de croitorie. Aş dori să menţionez că aveau
ca maistru instructor o doamnă, doamna Dădălău care a fost
şi educatoare la noi, care într-adevăr a depus suflet pentru
ca elevii să reţină şi să înveţe ceva şi de asemeni să-mi fie
scuzată lipsa de
modestie dacă a
mea fiică cea
mică care actual-
mente lucrează în
Germania, dacă
mânuieşte arta
croitoriei pentru
nevoile casei, bi-
neînţeles, o face
din cunoştinţele
care le-a căpătat
la atelierul şcolar
din aceea perioa-
dă. lată deci, că
într-adevăr activi-
tatea, deşi înce-
pătoare, se des-
făşura. Nu mai
revin aici, e adevărat, şi ateliere aşa cum le-am înjghebat noi
în perioada respectivă, în prima fază ateliere de tâmplărie, în
a doua fază atelierele acestea mecanice, dotate cât de cât
pentru vremea respectivă, pentru că reprezentam o şcoală
cu adevărat etalon în perioada aceea, două ateliere dotate, în
şcoala mică de la deal, cu cât de cât strictul necesar, unde
elevii puteau să înveţe primele noţiuni din activitatea aceasta
practică. De asemeni tot în acea perioadă trebuia să ţinem
pasul cu modernizarea învăţământului prin trecerea la învă-
ţământul de cabinet. Ei, trebuie să spunem că şi aici, Şcoala
Mătăsari a avut această posibilitate încât în localul nou des-
făşuram, în acea perioadă, învăţământ pe cabinete biologie,
istorie-geografie, fizică-chimie, ş.a.m.d., cabinete dotate cât
de cât cu specificul şi profilul obiectului. lată deci, şi mai mult
decât atât, din cât îmi amintesc, pentru că a fi cât mai func-
ţionale am alergat e adevărat, am ţinut legătura cu Inspecto-
ratul Judeţean, încât am realizat prin cooperativa Progresul-
Motru, un set de pupitre, care să permită lăsarea
ghiozdanului pe nume de elev, aşa fel ca să nu umble toată
ziua de la o clasă la alta, schimbam doar cabinetul. Se par
poate lucruri într-adevăr minore, dar ele au cerut o preocu-
pare deosebită şi au fost realizate. Având în vedere aceste
lucruri asigurate, având un colectiv de cadre didactice minu-
nat, e adevărat mic pe vremea aceea 14-16, la nivel de cen-
tru, 25-30 la nivel de coordonare, dar un colectiv, minunat
pentru că în toată această perioadă trebuie să spun, nu
m-am confruntat cu vreo anchetă şcolară sau o reclamaţie
sau ceva, dovadă că într-adevăr era un colectiv unit, un co-
lectiv armonios, un colectiv care era înrolat pentru a-şi des-
făşura activitatea de instruire şi educaţie. Aşa stând lucrurile
cu baza materială, sigur grija şi preocuparea, aşa cum spu-
nea domnul director actual, deşi dispuneau de o încadrare nu
aşa cum dispuneţi dumneavoastră la ora actuală, de profe-
sori cu studii superioare, am dispus de o încadrare cu cadre
didactice fie de liceu, fie de şcoală pedagogică, dar din nou
iertaţi-mi lipsa de modestie, dar trebuie să spun că ne numă-
răm printre şcolile fruntaşe, acest lucru se poate constata din
documentele oficiale, printre şcolile fruntaşe privind numărul
de elevi care mergeau şi dădeau examene de admitere la
şcolile imediat superioare, în şcolile liceale, examen care se
dădea pe baza unui examen destul de riguros, cu asemenea
cadre didactice. Şi mi-aş permite, pentru a reliefa ce înseam-
nă preocuparea unui cadru didactic, un om cu adevărat eru-
dit aş da aici un nume, pe domnul Tănăsoiu, care fusese de
fapt dascălul meu şi care de acuma îl aveam profesor de
limba româna, de o conştiinciozitate, corectitudine de nede-
scris şi aş face o mică paralelă, nu ştiu câţi vom găsi în situ-
aţia actuală pentru că dânsul a avut o viaţă destul de zbuciu-
mată, i-a murit în acest interval soţia, i-au murit cei doi copii,
unul student în anul doi la Timişoara, fata studentă în ultimul
an la Pedagogică în Caransebeş în situaţii de acest fel, acest
om doar în ziua înmormântări lipsea de la şcoală, restul ve-
nea la şcoală şi cei din jurul casei se ocupau de înmormân-
tări. Imaginaţi-vă şi dumneavoastră ce înseamnă conştiinci-
ozitatea de dascăl. Am făcut această paralelă pentru a vedea
că într-adevăr se muncea cu râvnă, se făcea pregătire supli-
mentară, am satisfacţia deosebită, deosebită repet, că în-
tr-adevăr cei ce au pornit din cadrul învăţământului mătăsă-
rean împreună cu cei din dreapta şi stânga mea, de domnii
directori ,sunt elevi căror profesor şi director le-am fost, şi
care au mers mai departe cu aceste cunoştinţe căpătate în
Şcoala Mătăsari, fără pregătire prealabilă pentru examen, au
mers şi au luat examenele în condiţii destul de meritorii.
Dacă vreţi as concretiza vânzători, educatoare, profesori,
destul de mulţi la număr, ingineri, medici, toţi s-au ridicat,
ştiu eu, din cadrul învăţământului mătăsărean la care mi-am
adus şi eu modesta mea contribuţie ca profesor, ca director
al acestei activităţi pe o perioadă de 20 de ani.
Eu, de acum, gândindu-mă la condiţiile excepţionale pe
care le aveţi dumneavoastră în ziua de azi, condiţii de care
nu ştiu dacă mai beneficiază un alt liceu, fac această afirma-
ţie cu deplină răspundere, şi aceasta datorită unei preocupări
deosebite al celui pe care îl cunoaşteţi, domnul Dumitru Dă-
dălău, Doamne, iar fac o paranteză; chiar aseară auzeam
probabil şi dumneavoastră aţi mai văzut cumva pe la jurnal,
o situaţie de necrezut, un liceu de artă în inima Bucureştiului,
de lângă Ministerul învăţământului, să pice pe elevi, tot dărâ-
mat, vai de lume m-am întrebat cum e posibil acest lucru şi
încă acolo, am ajuns la concluzia că asta trebuie să se dato-
reze celui care se ocupă direct de acest lucru, şi omul acesta
este directorul şcolii, dacă alţii au avut o activitate mai tan-
genţială. Apoi, ăsta nu trebuie să aibă odihnă până nu ştiu
unde încep acest an şcolar, acolo unde se dărâmă zidurile pe
elevi. Iată deci o preocupare, o mândrie pentru noi toţi ,pen-
tru dumneavoastră în principal ,că aveţi nişte condiţii excep-
ţionale de care ar fi păcat să nu beneficiaţi din plin de ele
pentru a ajunge ce doriţi în activitatea viitoare. Eu vă doresc
deplin succes în activitatea viitoare având în vedere mai ales
că este un nou an şcolar. Vă mulţumesc!
Dumitru Dădălău: Absolvent al Facultăţii de matemati-
că-fizică şi de chimie tehnologică a Universităţii Babeş-Bolyai
din Cluj, profesorul Ion Dădălău, crescut sub aripa oblădui-
toare a domnului director Pamfiloiu a condus destinele învă-
ţământului din Mătăsari timp de aproape 25 de ani. N-am
să-l prezint prea mult pentru că ceea ce este în sufletul meu
pentru fratele meu ştiţi toţi, el este creatorul, organizatorul şi
omul care a înfiinţat învăţământul liceal, profesional, de uce-
nici şi maiştri din Mătăsari. Sub conducerea lui s-a întâmplat
ceea ce s-a întâmplat în Mătăsari şi avem condiţiile excepti-

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 15

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN
Urmare din pag 15
onale în care noi ne desfăşurăm activitatea aici. Mă rezum la
această mică prezentare pentru că am destui prieteni care
sunt în stare să facă o reclamaţie că l-am lăudat pe fratele
meu, cum am sărbătorit-o pe nevastă-mea, asa cum îi sărbă-
toresc şi pe ceilalţi.
Dădălău Ion: Îmi este
foarte greu să iau cuvântul,
după ce antevorbitorii mei,
doi titani ai învăţământului
mătăsărean au luat cuvân-
tul. Vreau să vă spun că în
urmă cu 30 ani, am venit
ca dascăl în Mătăsari şi am
intrat într-un colectiv de
oameni serioşi, zic aceasta
întrucât pot să afirm acum
că, martor îmi este doamna
Ceauşescu, care a venit
odată cu mine, acest co-
lectiv serios m-a primit
cum se cuvine, am învăţat
în acea zi modul cum trebuie să primesc copiii la şcoală, cu
cartea pe bancă, cu cărţile pe bancă pachet şi cu florile puse
alături. În prima mea zi de activitate am avut de la cine să
învăţ tot ceea ce trebuie să fac.
Toată perioada când domnul Pamfiloiu a stat în şcoală,
chiar după, am învăţat spiritul de ordine şi de disciplină de la
dumnealui. Zic spirit de ordine, spiritul de ordine în spirit, în
documente. Spiritul de ordine pe care trebuie să-l aibă cadre-
le didactice. La aproape 30 de ani şi la această sărbătoare
am câteva idei scoase, idei care se vor găsi în monografia
comunei Mătăsari, monografie pe care o întocmesc cu doi
distinşi profesori, unul mătăsărean - Nicolae Racoceanu şi
unul din Bucureşti, şi in partea din învăţământ din ideile pe
care vi le voi prezenta acum, veţi găsi aceste lucruri. Deşi în
Mătăsari am venit în urmă cu 30 de ani să port cu cinste
drapelul învăţământului, am intrat într-o şcoală cu multă dra-
goste, ca într-o oază de lumină, am intrat în clasă cu dorinţa
nestăvilită de a mă dărui cu o convingere statornică şi înaltă
că un copil nu e la început rău sau prost, ori incompetent,
acesta depinzând de cel care predă, îl educă şi îl modelează,
de marea lui măiestrie. Tot ce am făcut până acum în viaţă,
am făcut cu pasiune şi dăruire, iar acolo unde nu am priceput
îndeajuns am întrebat şi am învăţat din experienţa altora. Am
avut ajutorul copiilor care au avut suflet curat şi dornic, deoa-
rece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau
de invidie. Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât
cuvintele, nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-au dat pu-
terea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanenţă să-
mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile
pentru a putea fi ales ca model moral, ca să mă pot compara
egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot
timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit
nepăsător, hărţuielile la care am fost supus, asta m-a făcut
să fiu imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au fă-
cut bine ajutându-mă să scap de griji. Eu am intrat nedorit în
sufletul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei
nave care, în locul apei trece printr-o mare de oameni cu
privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârma, fie pe punte
ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând. Drumul e numai
înainte, dar uneori e un scurt răgaz când pânzele amintirilor
poposesc pe catargul navei. Activitatea de dascăl cere să dă-
ruieşti viaţă din viaţa ta pentru înflorirea acelor gingaşe mlă-
diţe, care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Acest co-
lectiv de dascăli, seamănă cu o pereche de rândunele care se
întorc pe cuib, şi se aşează pe partea lui cu ciocul încărcat cu
un fir de pai, cu hrana sau cu apa meşteresc cuibul, zboară
sus, apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă opera de 30
de generaţii de elevi. Am încercat să împletesc si, s-au reflec-
tat prin succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai
ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să ve-
gheze, să unească şi să conducă. În faţa sătenilor, în faţa
oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvă-
luit niciodată slăbiciunile. Astăzi este o sărbătoare pentru toţi
elevii şcolii şi această lună în care noi sărbătorim 110 ani de
învăţământ în Mătăsari vreau să fie o mare Sărbătoare a tine-
reţii pentru un sfert din populaţia comunei. Împlinirile şi ne-
împlinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei,
16 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
orice schimbare în vârful piramidei, aduce după sine modifi-
cări pe treptele inferioare. La această oră mă simt ca un arhi-
tect care a construit un edificiu măreţ, la temelia căruia s-a
îngropat schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi piciorul cărând
poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-l cu imagina-
ţie, ca atunci când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l
părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ei,
am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală, atât de
mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie. Eu am
rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufletul plin de
omenie şi bunătate. De-a lungul timpului, majoritatea cadre-
lor didactice mi-au devenit prieteni. Dar nu o prietenie oare-
care îngăduitoare ci bazată pe respect şi ascultare. După 30
de ani petrecuţi în Mătăsari, pot afirma că împreună cu tot
colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit în za-
dar şi nu ne-am sacrificat fără rost. Numele meu şi al colegi-
lor mei sper să vă rămână întipărit undeva, colegii, elevii şi
sătenii rememorându-ne faptele ne vor preţui poate mai târ-
ziu. Eu am lăsat o grădină pe roţi şi un colectiv didactic gata
de dăruire. Eu am iubit oamenii deopotrivă şi pe cei care nu
mi-au vrut binele, şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut
răul. Din marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi apoi
i-am iertat. Ei mă vor respecta. Poate mă veţi întreba de ce?
V-aş răspunde simplu: nici pomul care înmugureşte, înver-
zeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta laudă şi farmec, fructe-
le oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a
merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compro-
misuri. Cu toate că unii au încercat să mă transforme în ma-
terial demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească
bine munca de director, am plecat la timp în culmea gloriei şi
dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru
că eu sunt un optimist şi un visător pentru lumea noastră
complicată. Suntem într-o tară dezorientată surmenată de
politicianism şi afacerism venerat. Când compromisul înso-
ţeşte neabătut carul reformei este limpede că ne aflăm pe un
drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea
de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel
mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fie
pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care
realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia mai
ales acum când, viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fiii,
să desfigureze sufleteşte. La lumina cărţii trebuie să ne unim
riscul de a îndrăzni. Noi trebuie să rămânem în spiritul meni-
rii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt
libere de informaţii, în aceste minţi acţionează deopotrivă şi
îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi
trebuie să construim în sufletele acestor oameni o realitate
nouă, realitatea valorilor raţionale şi universale. Să avem pu-
terea să fim noi înşine prin informaţie şi prin cultură. Să cre-
ăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă
conexiuni nu temele, să meargă vertical nu în genunchi, să
intre în viaţă fără a pierde materie, demnitate, să aibă curajul
înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu
înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu şti. Ne trebuie o tânără
generaţie, luminată. Naţiunea română trebuie să nască şi să
renască biologic.
Dacă “educaţia îl pregăteşte pe om pentru izbândă”,
elevii care au trecut pe porţile şcolii din Mătăsari şi-au dove-
dit educaţia prin rezultatele pe care le-au obţinut an de an
sub îndrumarea învăţătorilor şi profesorilor lor - oameni care
au înţeles în toată profunzimea sa rostul gestului biblic de
caldă aplecare asupra gândului şi faptei de început. Şcoala
din Mătăsari a purtat în permanenţă straie de sărbătoare,
încă s-au văzut vechi costume populare gorjeneşti, diverse
lucruri scoase din lada de zestre, ceramică, desene...
Foştii elevi se întorc mereu aici unde le este inima şi
rădăcina amintindu-şi cu plăcere de cei de la care au dobân-
dit deschiderea spre cultură, de cei pe care i-au făcut să în-
ţeleagă etica profesională, probitatea comportamentală, ge-
nerozitatea omului de aleasă instrucţie de cei care i-am
învăţat cum să intre în templul ştiinţei, cum să se reculeagă
pentru a căpăta puteri noi, cum să se pregătească pentru
bătăile hotărâtoare ale Adevărului - oamenii care i-au învăţat
că timpul este lumină. Dascălii mătăsăreni au fost şi sunt
adevărate făclii care s-au mistuit arzând, din dragoste pentru
neam şi tinerele generaţii. Din flacăra acestora am avut darul
de a fi pentru totdeauna şi mai tineri şi mai bătrâni decât
discipolii lor. Picăturile de cerneală de pe catedrele dascălilor
din Mătăsari rămân veşnice ca stropii de sânge pe un câmp
de bătălie.
În continuitatea generaţiilor, în firicelele de flori care vor
creşte an de an pe mormintele dascălilor mătăsăreni, va tre-
mura veşnic fiorul nedesluşit care ne-a apropiat unii de alţii
şi a unit generaţiile pe care aceştia le-au crescut şi educat.
Amintesc aici pe prof. Tănăsoiu Constantin - dirigintele meu,
pe foştii mei subalterni - Popescu Maria, Stoichiţoiu Maria,
Duncea Ovidiu, Racoceanu Nicolae, Catrinoiu Constantin, Pa-
săre Ion. Nu pot să nu reamintesc pe dascălii care i-am cu-
noscut: Vişan de la Runcurel, Danciu de la Brădeţel, Pîrţaiche
Gheorghe de la Brădet. Conducând învăţământul din Mătăsari
timp de un sfert de secol am avut un destin frământat de si-
tuaţii echivoce, de vexaţiuni din partea unora, dar şi de între-
bări, răzuite şi hotărâri proprii care m-au călit. Vocaţia mea a
fost disciplina interioară, dar şi rigoare şi caznă.
Am încercat să fiu “o cloşcă de aur”, care a crescut “pui
de aur”, ingineri, economişti, profesori jurişti, manageri sti-
mabili, muncitori şi tehnicieni destoinici. Am evoluat împreu-
nă cu ucenicii mei. Mă consider printre întemeietorii de
“şcoală” durabilă şi spaţiul geo spiritual al localităţii Mătăsari.
În activitatea mea am avut totdeauna ca element propulsor şi
girant familia şi însoţitoarea mea de viaţă impecabilă care
mi-a asigurat excepţionale auspicii de afirmare. Am căutat să
formăm elevi disciplinaţi şi ordonaţi, pătrunşi de simţul dato-
riei şi al cinstei. Am desfăşurat o activitate minunată care a
dat rezultate strălucite. Am scos elevi cu un nivel ridicat de
cunoştinţe generale, care reuşeau să treacă cu succes exa-
menele de intrare la alte forme de învăţământ superioare.
Activitatea culturală şi de instruire a fost bine condusă în
timp. Din copiii satelor mătăsărene au ieşit cetăţeni cinstiţi şi
devotaţi patriei, oameni ai datoriei cu voinţă şi iniţiativă, dis-
ciplinaţi şi harnici, reprezentanţi ai celor mai variate profesi-
uni: ingineri, agronomi, militari, învăţători, profesori, medici,
jurişti, şoferi etc. Dascălii au cunoscut îndeaproape ţelurile
educaţiei, concepţia despre a fi membru al societăţii, bazele
morale, principiul îmbinării muncii intelectuale cu cea fizică,
concepţia asupra omului ca personalitate creatoare care,prin
“Ce vrei tu, vreau şi eu. Aruncă-mi sarcinile ce le voieşti, dă-
mi bogăţie sau lasă-mă să lupt mai departe, cu sărăcia şi cu
smerenia de a gândi fără trufii şi înmulţiri ale meritului, cât
am fost şi ce sunt”.
Dumitru Dădălău: Prestigiul acestei şcoli s-a desfăşu-
rat sub îndrumarea a doi inspectori, domnul inspector Lun-
gan, domnul inspector general Mărtoiu Mihai.
Domnul profesor Lungan Gheorghe: Dragi elevi şi sti-
maţi colegi, într-adevăr
participăm azi la o acţiune
deosebită în cadrul cole-
giului nostru, şi poate vă
întrebaţi de ce eu iau cu-
vântul la această impor-
tantă manifestare. In pri-
mul rând,că sunt al treilea
învăţător din cei trei de
aici, adică am fost coleg,
sigur, mai mic cu câţiva
ani, decât domnul director
Băleanu, decât domnul
director Pamfiloiu. Mi-i
amintesc, deşi au trecut
de atunci 53 de ani, mi-i
amintesc că i-am luat drept model. Incă din Şcoala Pedago-
gică se dovedeau nişte elevi deosebiţi, respectaţi de întregul
colectiv de elevi din şcoala aceea. Nu mai vorbesc de condi-
ţiile grele care erau atunci pentru noi pentru noi, dar vedeam
în dânşii modele de învăţătură şi de comportare în această
activitate de învăţare la Şcoala Pedagogică. Îi scuz că mă
puneau şi de planton în nopţile de iarnă, că aşa era atunci
trebuia să păzim pe schimburi tot ce aveam şi noi în şcoala
aceasta, deci vă daţi seama în ce condiţii învăţam acolo, dar
vreau să spun că de la dânşii am învăţat foarte mult. 0 con-
firmă şi cele spuse de dânşii aici. Corectitudinea exprimărilor,
coerenţa ideilor pe care le-au exprimat, frumuseţea limbaju-
lui pe care nu l-au părăsit, limbajul didactic. Aceasta mă face
să cred că, într-adevăr îşi merită această cinste pe care noi
le-o acordăm astăzi. De asemenea vreau să spun că apreciez
modul în care cei doi directori care ne conduc astăzi au pre-
luat din activitatea dânşilor, încât învăţământul din Mătăsari
nu a coborât, ci curba calităţii a crescut cu fiecare an. Dacă
astăzi lucrez la Mătăsari, aceasta se datorează faptului că-mi
aduc aminte din activitatea mea de îndrumare şi control, că
Muzeul Jilțului - 2023
de la învăţători şi profesori, de la directorii acestor unităţi, am
învăţat foarte mult, deşi luând-o aşa ca ierarhie eram deasu-
pra, dar totdeauna am fost alături de dânşii la egalitate şi am
învăţat ce înseamnă muncă, ce înseamnă disciplină, ce în-
seamnă punctualitate. Mi-amintesc cu multă plăcere activi-
tăţile culturale, artistice, sportive. De aici, Mătăsarii fiind cla-
sificaţi de multe ori pe locuri fruntaşe în acţiunile judeţene,
raionale mai întâi, şi judeţene. Munca dânşilor s-a desfăşurat,
să ştiţi în condiţii mai grele. Şi Băleanu şi Pamfiloiu veneau la
Tg- Jiu cu o motoretă sau o motocicletă cu care treceau dea-
lurile mătăsărene, dar erau primii în aceste acţiuni. Poate cei
din oraş veneau după dânşii. Aceasta înseamnă seriozitate şi
muncă, aceasta înseamnă dăruire pentru învăţământ şi pen-
tru cultură. Eu n-aş vrea să spun mai multe pentru că a rezul-
tat de aici, dar în faţa a asemenea oameni, urmaţi cu multă,
multă credinţă, avem ce învăţa de la dânşii. Eu vă mulţu-
mesc!
Dumitru Dădălău: Pe domnul inspector general nu vi-l
mai prezint, pentru că este profesorul nostru şi îl rog să ia
cuvântul.
Mărtoiu Mihail: Stimate auditoriu, mă consider un privi-
legiat, al vremurilor parcurse, pentru că pe lângă faptul că am
avut funcţia de con-
ducere, o profesie de
credinţă, neegalată
de mulţi din contem-
poranii vre murilor
parcurse. Pentru
mine este un mo-
ment deosebit de
emoţionant, de calde
aduceri aminte, în
memoria mea rămâ-
nând adânc încrusta-
te numele distinşilor
profesori prezentaţi.
Cei care perioade în-
delungate au condus cu dibăcie colective de elevi şi dascăli,
de cele mai multe ori în paralel cu ridicarea unor construcţii,
în organizarea cărora aveau să devină în scurtă vreme stin-
darde ale culturii, în zona de influenţă a Jilţurilor. Toţi au con-
struit şi, iată,în decurs de 50 de ani oamenii locului se pot
mândri cu cel mai mare Colegiu din judeţul Gorj, cu o dotare
de invidiat, cu activităţi frumoase şi educative.
Mi-e greu şi n-am cuvinte, să vă povestesc greutăţile pe
care aceşti oameni au reuşit să le învingă. Vremurile au fost
mereu în primenire iar şcoala trebuia să răspundă comenzii
sociale a vremii şi a făcut-o bine, chiar foarte bine. Ce era
poate în sufletul fiecăruia? Frământări, întrebări ce căutau
răspunsuri, deplasări, dotări, bucurii dar şi decepţii vremelni-
ce. Şi din toate rămânea angajarea totală în rezolvarea celor
mai felurite probleme astfel încât părinţi şi elevi, copii şi şco-
lari, profesori şi învăţători, capacităţile şi calităţile profesiona-
le şi morale, de flacăra fierbinte a elanului productiv ce le
răspândeau şi angajau în grava misiune de educare a tinere-
lor vlăstare. Poate nu mă crede toată lumea, dar de multe ori
în zile de repaus, de sărbătoare, în haine de lucru s-a pus
mâna şi s-au descărcat materiale, s-au îndrumat lucrările pe
şantierul de lucru al şcolii, s-au mobilizat părinţi şi multe
s-au înfăptuit din dragoste pentru copii şi şcoală. M-am sim-
ţit onorat că am putut să particip la această întâlnire de su-
flet, m-am simţit întotdeauna foarte bine în preajma acestor
minunaţi oameni, am avut ce să învăţ de la fiecare şi am
apreciat aspectul pe care l-au acordat muncii de conducere,
angajamentul total în rezolvarea treburilor şcolii şi ale obştii.
Faptul că sunt prezent vremelnic în Colegiul Tehnic Mătăsari
nu este întâmplător, ci reflectă materializarea aprecierii şi
stimei ce o port oamenilor acestor locuri, care au ştiut să
facă din locul acesta motiv de invidie pentru unii, pe deopar-
te dar mai ales de mândrie pentru elevii care oricând de aici
înainte pot să spună : “Şi eu am fost elevul Colegiului din
Mătăsari”. Este momentul să spun din tot sufletul, La mulţi
ani, Şcoală dragă, La mulţi ani, profesori, să ne trăiţi dragi
directori până la adânci bătrâneţi şi să vă bucuraţi de foloa-
sele muncii dumneavoastră (întreaga asistenţă cântă:”Mulţi
ani trăiască”).
Dumitru Dădălău: Aplauzele dumneavoastră mă scutesc
de alte mulţumiri şi doresc şi eu sănătate multă invitaţilor
noştri şi, când au prilejul, să vină în Mătăsari. Vă pup.
A consemnat, Simona Baboi
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Prof. univ. dr. Andrei Marga, Ministrul Educaţiei Naţionale
Nașul Colegiului Național Tehnologic Mătăsari
” Pot să vă spun că... nu ne-am înşelat, că suntem absolut convinşi că nu ne-am înşelat si că prin tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut cu prisosinţă,
meritaţi această trecere a liceului în rangul de Colegiu Naţional Tehnologic. Este, nu v-ascund şi pentru noi un moment istoric: pentru prima dată în Ro-
mânia un liceu plasat într-o comună întru-un sat... rural... să luăm tehnologia consacrată, devine colegiu naţional. Vă revine dumneavoastră, această
întâietate în istoria învăţământului românesc, în sensul că aveţi primul colegiu naţional amplasat într-o localitate rurală.
Îmi dau seama însă că în anii ce vin multe se vor schimba şi în ce priveşte recunoaşterea ca oraşe, în ce priveşte plasarea localităţilor în ierarhia urban
- rural, dar istoriceşte rămâne un fapt consacrat. Acest fapt vi se datorează în cea mai mare măsură, se înţelege, vreau la rândul meu să evoc mândria pe
care o resimţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi vreau imediat să adresez mulţumiri în primul rând directorului şi direcţiunii şi corpului profesoral al cole-
giului tehnologic, pentru că oricum am întoarce lucrurile până la urmă persoanele care sfinţesc locul. Dacă persoanele sunt competente, dacă îşi asumă
iniţiative, dacă tratează cu devoţiune problemele, atunci ies fapte, ies chiar înfăptuiri, dacă nu, ies mai puţin din toate acestea.
”
COLEGIUL A FOST VIAȚA MEA DUMITRU DĂDĂLĂU

Pe 9 noiembrie 2000, într-o atmosferă de mare sărbă-
toare, în prezenţa conducerii politice şi administrative a ju-
deţului Gorj, ministrul Andrei Marga, împreună cu secretarul
de stat, Adrian Gorun şi Gheorghe Gămăneci, inspectorul
şcolar general al judeţului Gorj, veneau în Mătăsari, să pro-
clame oficial, trecerea, din anul şcolar 2000-2001 a Grupu-
lui Şcolar Industrial Minier în poziţia de Colegiu Naţional
Tehnologic. A fost un moment istoric, când, pentru prima
dată în România, un liceu plasat într-o comună, într-un sat
rural, devenea colegiu naţional. Ne-a venit nouă întâietatea
în istoria învăţământului românesc de a avea primul colegiu
național amplasat într-o localitate rurală.Mătăsari, capitala
sufletelor noastre, avea, de acum, colegiu, după ce, în Gorj,
se mai înfiinţase, tot în timpul ministeriabililor, colegiile Tu-
dor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, Spiru Haret din Târ-
gu-Jiu, George Coşbuc din Motru. A fost meritul autorităţilor
locale şi de la nivelul judeţului, al colectivului profesoral,
care au dat curs iniţiativei pline de devoţiune a directorului
Dumitru Dădălău, când au aprobat documentaţia însuşită în
ziua de 27 octombrie 2000 de către strungarii în suflete ca-
re-şi desfăşurau activitatea pe ogorul şcolii în aceste locuri
binecuvântate de Dumnezeu. Această faptă a ilustrat cu pri-
sosinţă tradiţia gorjenească a unor oameni dinamici, cinstiţi,
competenţi, care s-au angajat pe drumul reformei, iniţiate
de ministrul Andrei Marga, au înţeles că şcoala este a lor, că
ea, până la urmă, arată şi funcţionează aşa cum o fac ei să
arate şi să funcţioneze. Acest lucru confirmă, dacă mai era
nevoie, rezultatele remarcabile obţinute în cei 107 ani de
şcoală organizată aici, de 20 de ani de învăţământ liceal, o
istorie plină de lucruri frumoase, de care beneficiază, acum,
copiii, părinţii, profesorii de aici, din Gorj, din România. A fost
o seară memorabilă, plină de emoţii şi satisfacţii, cu rever-
beraţii adânci în inimile celor prezenţi, şi nu numai, când s-a
dezvelit placa de marmură, scrisă cu litere aurii: “Acest sim-
bol este dovada recunoaşterii valorii celor 107 ani de învăţă-
mânt, primar şi secundar inferior, şi 20 de ani de învăţământ
secundar superior în Mătăsari, în judeţul Gorj”. 9 noiembrie
2000, ministrul Educaţiei Naţionale, Andrei Marga.
S-au vizitat sălile de clasă, cabinetele, laboratoarele,
toate dotate cu mobilier nou, cu pereţii lambrisați, cu insta-
laţii electrică, sanitară şi termică, cu televiziune cu circuit
închis şi televizor color în fiecare clasă, cu calculatoare, vi-
deo, retroproiectoare şi ecrane în fiecare sală, s-a intrat în
bibliotecă, în sala de sport care găzduia şi cinematograful
propriu, grădiniţa şi Muzeul Jilţului, unde, domnul ministru
Andrei Marga, în dialog cu domnul Nicolae Mischie, preşe-
dintele Consiliului Judeţean Gorj, şi-au arătat cunoştinţele în
faţa războiului de ţesut,
a celorlalte obiecte de
tradiţie locală, au ascul-
tat, din gura unei bătrâ-
ne, povestea celor cinci
fiice ale Jilţului, care,
îmbrăcate în straie de
sărbătoare, îşi întâmpi-
nau oaspeţii dragi, cu
pâine rumenită, scoasă
din cuptorul nostru, cu
turtă coaptă în ţăst şi cu
toate bucatele obţinute
din roadele pământului
strămoşesc. S-a apreci-
at activitatea Fundaţiei
şi Revistei Murmurul Jil-
ţului, care, timp de 20
ani, a obţinut titlul de Laureat la Concursul Naţional de Re-
viste Şcolare. Domnul ministru, în cabinetul de română,
după ce a văzut şi a pus mâna pe cărţi, reviste şi alte publi-
caţii vechi, mape tematice şi portofolii, articole din ziare,
toate donate de către elevi de-a lungul anilor, a aprobat,
pentru şcoala noastră, o “tiparniţă” care a ajuns, în următoa-
rele zile în Gorj şi s-a oprit la Târgu-Jiu, iar noi, continuăm să
tipărim revista Murmurul Jilţului şi 20 cărţi cu aceleaşi mij-
loace ca şi înainte. De pe marea scenă în aer liber, din Mă-
tăsarii Gorjului, domnul ministru Andrei Marga a anunţat în-
treaga asistenţă, toată ţara, despre măsurile instituţionale
pe care urma să le aplice în domeniul investiţiiilor din învă-
ţământ, mărirea alocaţiei fondurilor bugetare pentru dezvol-
tarea infrastructurii, dotarea cu reţele de calculatoare, cu
material didactic pentru laboratare, biblioteci, săli de sport,
cu microbuze şcolare, îmbunătăţirea curricumului, a progra-
mei şi manualelor şcolare alternative, pentru salarizarea
corespunzătoare a profesorilor. Era fericit ministrul de ce
văzuse în Mătăsari, convins, pe deplin, că reforma, iniţiată
de domnia sa, va învinge în toată ţara. Așa a fost şi va fi
pentru că Gorjul, implicit Mătăsari, a fost inclus în rândul
unităţilor administrativ - teritoriale (7 în total) beneficiare ale
Programului Mondial
de reabilitarea şcoli-
lor din mediul rural.
Fiind un privilegiu de
a fi în postura de
naş, la acea oră,
domnul ministru
Marga a confirmat
că cei peste 2000 de
elevi, ai celei mai
mari instituții de în-
vățământ din Gorj,
vor resimţi, peste
ani, o mândrie teribi-
lă când vor putea
spune: “eu am făcut
nu orice şcoală, ci
Colegiul Tehnologic
de la Mătăsari”, a luat această mărime şi ca un indiciu al
unei reforme reale care s-a făcut şi din punct de vedere al
cuplării în instituţii publice a diferitelor nivele de învăţământ
preuniversitar, dar mai presus de toate, esenţial, a văzut o
unitate care, cu adevarăt, trăieşte prin comunitate şi comu-
nitatea trăieşte prin acest colegiu. Toţi cei care au venit în
acest colegiu, înainte şi după, au apreciat că, în acest liceu,
se plămădesc suflete nobile, au fost preocupări serioase, ale
strungarilor în suflete, care, au meritat să se bucure de sus-
ţinerea mai marilor zilei, pentru că, aici, în această uzină cu
foc continu, cetate a luminii din valea Jilţurilor, citadelă a
învăţământului din Gorj s-a ştiut ce să se facă cu banii, s-a
folosit şi inteligenţa, dar s-a ştiut să se exploateze şi bogăţi-
ile subsolului spre binele tuturor, al hărniciei oamenilor din
această zonă. Colegiul din Mătăsari a devenit, în cei peste
10 ani, o instituţie de învăţământ de temut, puternică, având
cel mai mare număr de dascăli şi elevi din judeţ, cu o avere
impresionantă, cu un nivel de instrucţie, cu o gamă largă de
specializări în matematică-informatică, chimie-biologie,
protecţia mediului, economic, filologie, electronişti automa-
tizări, cu copii la grădiniţă, învăţământul primar şi gimnazial,
cu manifestări tradiţionale ca: Sărbătoarea Fiilor Jilţului, Zi-
lele Liceului, Ziua Colegiului, Zilele Mitropolitului, Majoratu-
lui, Absolveniţilor, Adolescenţilor, Târgul Ofertei Educaţionale,
Alaiul Obiceiurilor de iarnă, Serbările primăverii, cu progra-
me internaţionale Comenius, Gruntdwing, Leonardo DaVinci
etc. În Mătăsari a existat şi există un învăţământ orientat pe
valori. Suntem conectaţi la tot ce este mai nou în materie de
informaţie, lecţiile se predau pe calculator, cu video şi retro-
proiector, colectivul de dascăli ne face cinste, fantezia elevi-
lor se întrece pe sine, aici se face un învăţământ de calitate,
performant, fapt ce ne-a permis să intrăm în consorţiu cu
Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu şi, prin ex-
tindere, implicit, cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Na-
poca. O fostă absolventă a Colegiului Tehnic din Mătăsari,
Alexandra Bouleanu, actualmente inspector de specialitate
în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
afirma că începând cu 9 noiembrie 2000 când ministrul
Andrei Marga a păşit pentru prima oară în acel punct de pe
hartă, un colţ uitat de lume, Mătăsarii s-a făcut remarcat
dintr-o dată. În momentul în care a fost întâmpinat cu pâine
şi sare, când a tăiat panglica de inaugurare, nouă ni s-a
deschis un orizont, două porţi mari, un nou început, o lume
în care păşeam cu dreptul. Casa noastră a fost declarată
Colegiul Naţional Tehnologic, lucru inscripţionat pe vecie pe
placa de marmură amplasată în zidul colegiului. De atunci,
noi am început o viaţă nouă, plină de împliniri, de atunci,
viaţa pentru noi a fost prosperă şi mereu în ascensiune. De
atunci noi suntem noi, suntem schimbaţi şi ne e drag să
venim la şcoală.
Noi îi mulţumim sufletului Colegiului pentru că ne-a
deschis ochii, ne-a făcut să aspirăm întotdeauna spre mai
bine. Acum când se vorbeşte de Colegiul Naţional Tehnolo-
gic din Mătăsari, instantaneu, se pronunţă şi numele profe-
sorului Dumitru Dădălău.

Scrisoare de gratitudine
MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI DOMNULE DIRECTOR,

Prof. Luminiţa - Mili POPESCU,
inspector şcolar de specialitate
Timp de două săptămâni, 08-22 februarie 2003, domnişoara
Karen Martin, cetăţean american, din statul Ohio a fost oaspete de
seamă în judeţul nostru. Scopul „vizitei” a fost acela de a contribui
la pregătirea cadrelor didactice care predau limba engleză în vede-
rea sporirii rolului şcolii româneşti în stimularea interesului elevilor
pentru studierea, însuşirea şi utilizarea limbii engleze în comunica-
rea orală si scrisă, în orice relaţie interumană.
Pentru cititorii „MURMURULUI JILŢULUI” credem că este nece-
sar să facem o succintă prezentare a oaspe-
telui nostru. Născută într-un mic orăşel, Sar-
dis, din statul american Ohio, din familia unui
renumit medic stomatolog şi fermier în ace-
laşi timp, Karen a studiat la Universitatea din
Ohio State şi, la o frumoasă vârstă a tinereţii
sale, reprezintă interesele şi dorinţele ameri-
canilor pentru sporirea gradului de cultură şi
civilizaţie în întreaga lume. A sprijinit timp de
opt ani de zile învăţământul din multe ţări
africane şi europene printre care enumerăm
Mauritania, Iordania, Marocul şi România. O
fire blândă şi de o sinceritate de invidiat, o„perlă americană” Karen
este foarte apropiată de elevi şi cadrele didactice din unităţile vizita-
te. Vorbeşte frumos timbrat, clar şi coerent, se bucură de mediul
ambiant creat, râde molipsitor, cântă vocal şi instrumental piese de
mare virtuozitate din repertoriul universal, încât cu greu s-au derulat
despărţirile de la şcolile pe unde a fost.
În judeţul nostru, Karen a avut un program destul de încărcat:
precum şi din municipiul nostru. Este de apreciat modul în care au
înţeles şi s-au pregătit elevii şi profesorii de la aceste şcoli. Vizita la
Mătăsari avea să fie o uimitoare surpriză pentru oaspetele nostru
drag. Primită cu multă căldură şi dragoste, elevii şi cadrele didactice
au dovedit un interes crescând faţă de această activitate. Profesorii
Ionela Ceauşescu şi Claudiu Lucan au demonstrat nu numai conşti-
entizarea misiunii lor didactice, ci şi cultura personală, largile posi-
bilităţi de comunicare în limba engleză, precum şi sentimentele faţă
de oaspetele american. Aici, în laboratoare dotate recent cu calcula-
toare în valoare de peste un miliard şi jumătate de lei, în muzeul Ji-
lţului s-au desfăşurat lecţii în variantă mo-
dernă şi spectacol folcloric bilingv. De
asemenea, întâlnirea cu numerosul colectiv
didactic a pus în evidenţă similitudinea pre-
ocupărilor dascălilor din cele două ţări, do-
rinţa de a se cunoaşte, reciproc, cât mai
multe din experienţa dobândită în domeniul
instruirii şi educaţiei tinerei generaţii. Primi-
rea călduroasă cu participarea unui număr
mare de elevi ai colegiului, calitatea activi-
tăţilor didactice, implicarea de nedescris a
directorului Dumitru Dădălău în concepe-
rea, organizarea şi desfăşurarea acestei
acţiuni se pot deduce uşor din cuvintele inserate de Karen în „Cartea
de Onoare” a şcolii: „You have an excellent school and an excellent
director! Thanks again. Best of luck in the future. Sincerely, Karen
Martin, U.S. Embassy” sau din adorabila felicitare adresată „Boss-
Strigăt
ului” de 1 Martie; „Thank you again for a memorable visit to your
school”. (O excelentă şcoală şi un excelent director. Mulţumesc din
nou. Mult noroc în viitor. Cu sinceritate! Mulţumesc din nou pentru
Cu uimire şi sfială şi cu gratitudine, am întâlnit
cadrele didactice şi elevii aşezămintelor de învăţă-
mânt din Mătăsari. Feţe curate, frunţi senine cu iz-
vor de frumuseţe ţâşnit din adâncul pământului,
s-au transformat într-un imens cortegiu de colin-
dători de aprox. 2000 de inimi candide, îngenunchi-
ate în faţa lui Hristos, Dumnezeu. Binecuvântarea
lui Dumnezeu să fie cu toţi locuitorii acestor ţinu-
turi spre binele naţiunii române. În viaţa oamenilor există momente de ex-
cepţie, momente în care ne este dat să gustăm binele la gradul superlativ
absolut, aproape divin. Un astfel de moment a fost pentru mine întâlnirea pe
care (cu voie de la Dumnezeu, cum frumos ziceaţi în invitaţie) mi-aţi prileju-
it-o cu miile de elevi şi cadre didactice ale Colegiului din Mătăsari. Vă trimit,
cu oarecare întârziere – am lăsat bucuria să-şi tragă sufletul - gândul meu
de gratitudine. Conduceţi un liceu de excepţie, un liceu cald, un liceu cu un
chip curat. Lumina din ochii elevilor dumneavoastră m-a reconfortat sufle-
teşte şi m-a întărit în misiunea ce-o avem de împlinit cu toţii. Întors în Craio-
va, după acest adevărat pelerinaj, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu să reverse
darurile Sale asupra Directorului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor
Colegiului din Mătăsari. Fiţi, iară şi iară, binecuvântaţi!
Teofan, Mitropolitul Olteniei,
18. 12. 2001
Domnilor diriguitori ai vremurilor
noastre de-acum, Nu desființați liceul din
Mătăsari prin distrugerea, pas cu pas, a

instruirea profesorilor, cu o vechime de până la cinci ani, care pre-
dau limba engleză în şcolile din zonele defavorizate: Mătăsari, Ur-
dari, Plopşoru, Runcu-Bâlta, Bălceşti, Bumbeşti-Jiu, Negomir-Raci,
asistenţe la unele lecţii desfăşurate de cadrele din aceste localităţi,
de
memorabila vizită în şcoală. Karen Martin). bazei materiale și reducerea la minimum a
O acțiune, un rezultat care ne bucură, ne stimulează. Dorim rețelei școlare pentru învățământul liceal,
tuturor cadrelor didactice din Gorj multe si însemnate rezultate în postliceal, profesional și tehnic de maiștri!
durere
munca lor nobilă.
Istoria ne va judeca! D.D.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 17

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTI-
TUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN
Amalia Negrescu & Otilia Burciu,
Oglinda Gorjului, 3-9 martie 2004
Colegiul Naţional Tehnic din Mătăsari este prin-
tre puţinele instituţii cu care se pot mândri oamenii
din localitate. Este printre cele mai mari unităţi de
învăţământ din Gorj, având un total de 2150 de
elevi. Directorul colegiului, profesorul de Limba şi
literatura română Dumitru Dădălău, spune că şcoa-
la din Mătăsari este unicat. Este singura şcoală din
ţară care are televiziune cu circuit închis. Cu toate
că vizita noastră a coincis cu un moment trist (pri-
mise vestea că-şi pierduse o rudă apropiată într-un
accident de circulaţie şi avea lacrimi în ochi), a avut
totuşi puterea şi amabilitatea de a ne pune la dispo-
ziţie toate datele necesare informării şi documentă-
rii noastre. Spunem acest lucru şi trebuie evidenţi-
ată deschiderea domniei sale spre dialog, pentru că
în cu totul alt mod au stat lucrurile la Primăria Mă-
tăsari. Astfel, am aflat că, că în anul 2003, s-au
împlinit 110 ani de când fiinţează instituţia învăţă-
mântului în Mătăsari. O primă atestare documenta-
ră a şcolii o regăsim în jurul anului 1893. În 1980 se
înfiinţează primele clase liceale, iar în anul 1990 se
dă în folosinţă Grupul Şcolar Industrial Minier, care
la 9 noiembrie 2000 îşi schimbă denumirea în Cole-
giul Naţional Tehnic Mătăsari. Fiind o zonă monoin-
dustrială cu specific mineresc, populaţia era consti-
tuită din oameni veniţi din toate colţurile ţării. După
prima disponibilizare, numărul locuitorilor a scăzut
aproape la jumătate şi, normal, şi cel al copiilor. În
prezent, în Mătăsari mai sunt aproximativ două mii
de elevi şi 120 de cadre didactice ce instruiesc co-
pii de la grădiniţă, şcoala
primară, gimnazială, pro-
fesională, şcoală de arte
şi meserii, seral. Colegiul
cuprinde o gamă largă
de specializări. Astfel, la
profilul real există clase
de matematică, informa-
tică, chimie, biologie; la
profilul uman – filologia;
la profilul tehnic: protec-
ţia mediului, electronişti
automatizări; la profil
servicii: economie, con-
tabilitate, finanţe, în total
84 de clase.
„Şcoala din Mătăsari
se sprijină pe trei piloni
importanţi: avere, putere
şi spirit”, spune Dumitru Dădălău. „Averea constă
în baza materială de care dispunem. Chiar dacă
suntem singurul liceu din mediul rural, putem spu-
ne că suntem apţi să rivalizăm cu orice instituţie de
învăţământ din mediul urban din ţară şi chiar sun-
tem convinşi că ne situăm deasupra multora dintre
acestea. Şcoala a fost modernizată. Din nişte săli cu
pereţii jupuiţi şi degradaţi avem acum lambriuri,
mese şi bănci noi. Avem chiar şi o centrală proprie
care asigură încălzirea şcolii şi care este nou-nouţă.
Suntem singura şcoală din ţară care are televiziune
cu circuit închis. În fiecare sală de clasă există câte
un televizor unde elevii vizionează filme educative”.
Chiar în timpul vizitei noastre, pe ecranele televi-
zoarelor rula filmul Moromeţii. „Avem o reţea de
calculatoare toate noi, în număr de 45, conectate la
Internet, cabinete şi laboratoare. În localul grădiniţei
am reuşit, cu eforturi proprii şi cu ajutorul sătenilor,
să infiintam un muzeu, Muzeul Jilţului, în care pu-
teţi vedea obiecte şi veşminte folosite de înaintaşii
noştri”. Am vizitat şi noi muzeul şi priveam fascinaţi
când la exponate când la lacrima din colţul ochiului
pe care domnul director se tot chinuia s-o şteargă
în timp ce ne arăta şi ne prezenta istoria fiecărui
exponat din muzeu, în care omul Dădălău îşi puse-
se o fărâmă de suflet. Aşa am înţeles care era cel
de-al doilea pilon pe care se sprijină şcoala din Mă-
tăsari: puterea de muncă, munca până la extenuare
şi experienţa acumulată în timpul vieţii. „Suntem o
instituţie de temut, cu cel mai mare număr de das-
căli din judeţ. Asta este puterea noastră”, exclamă
emoţionat directorul Dădălău.
„Spiritul, cel de-al treilea pilon, se bazează pe
instrucţie. Avem un procent de promovabilitate de
peste 95% la capacitate şi bacalaureat, peste 80%
dintre elevii noştri au intrat la facultăţi. Unii dintre ei
s-au încadrat în producţie. Până în 2003, am avut
trei clase finanţate de Compania Naţională a Ligni-
tului Oltenia, clase în care elevii aveau burse de
peste un milion de lei pe lună, plus haine, transport
18 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
şi masă gratuită. Cele trei clase aveau contract de 5
ani cu CNLO.
Ne putem lăuda cu locuri de II şi III la etapele
judeţene ale olimpiadelor la matematică, română,
economie. De patru ani suntem laureaţi ai concur-
surilor şcolare organizate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, de trei ani la rând obţinem
locul I pe ţară la concursul de Protecţie a Mediului.
Avem şi un campion naţional la box, Boroş Francisc
(anul II la profesională), câştigătoare a locului I pe
judeţ la cros, două medalii de aur şi una de bronz la
campionatele naţionale de semimaraton, organiza-
te de Federaţia de Atletism. În fiecare an organizăm
manifestări tradiţionale din care exemplific „Sărbă-
toarea Fiilor jilţului”, planificată în primele săptă-
mâni din octombrie, „Zilele Liceului”, „Zilele Majo-
ratului”, Zilele Absolventului”, „Târgul Ofertei
Educaţionale”, „Alaiul Obiceiurilor de Iarnă”, „Ser-
bările Primăverii”, pe 9 noiembrie „Ziua Colegiului
Tehnic Mătăsari”. În Mătăsari fiinţează o fundaţie
cultural – ştiinţifică omonimă a revistei ce ne apar-
ţine, „Murmurul Jilţului”, revistă în care au fost pu-
blicate o serie de studii şi poezii ale elevilor, antolo-
gii de versuri. Mai avem şi un cerc de pictură şi un
cenaclu, „Scorpionul”, şi multe alte activităţi creati-
ve şi educative”.
Dascălul Dumitru Dădălău s-a năsut în satul
Croici şi, fiind un om de-al locului, şi-a pus ampren-
ta pe viaţa culturală a locurilor în care trăieşte, in-
suflându-le semenilor dragostea pentru muncă şi
demnitate. Este titular de 20 ani la catedra de limba
şi literatura română şi din anul 1998 director al Co-
legiului din Mătăsari. Pune suflet în tot ceea ce în-
treprinde şi are la activ importante realizări. În anul
1998 tipăreşte antologia „Fereastra sufletului”,
prefaţată de scriitorul Nicolae Dragoş. Organizează
cenaclul literar „Scorpionul” şi publică albumul de
pictură
„Culorile libertăţii”, se implică şi sprijină publi- şi bucurii şi tristeţi, pe fratele
carea a două volume de poezii – „Îngerul cu căli-
mară” al lui Alin Dobromirescu şi „Suferinţa stele-
lor” al lui Cornel Bălescu. La 1 decembrie 1996
înfiinţează Fundaţia „Murmurul Jilţului” şi revista
cu acelaşi nume. Lăsând faptele să vorbească, nu
ne rămâne decât să urăm, tuturor celor care pun
umărul pentru binele tinerei generaţii, mult succes
şi aprecieri pe măsura eforturilor!
RESPIR CU ADEVĂRAT AER DE ȘCOALĂ pre copilăria sa cu sufletul
Profesor Mihail Mărtoiu, fost inspector nea, ne-a povestit despre activităţile dumnealui
şcolar general al judeţului Gorj atunci când era la şcoală, despre faptul că a partici-
Incomparabilă întâmplare norocoasă în viaţa unui om, pat la multe serbări şcolare, a făcut dansuri popula-
când el găseşte for-
ma tematică a exis-
tenţei sale în care îşi
poate împreuna ar-
monios toate însuşi-
rile. Aceasta mi-a iz-
butit, graţie unei
pline şi desăvârşite
manifestări a spiritu-
lui dinamic şi creator
promovat de un tem-
perament vulcanic
care organizează şi
conduce activitatea
colectivului didactic
al Colegiului Naţional
Tehnic Mătăsari, ce-
lui ce i s-a încredinţat marea răspundere de a educa ge- împodobit şi sunt atâtea lucruri frumoase, atâtea
neraţia începutului de mileniu pe frumoasele meleaguri sărbători de la care nu lipsea bucuria copiilor şi ace-
ale Jilţului, profesorului Dădălau Dumitru.
ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE
Constantin Băleanu, Gorjeanul, nr. 3500
Precedată de o amplă suită de manifestări cultural edu-
cative (vernisaje de expoziţii, sesiuni de referate şi comuni-
cări, recitaluri de poezie, dezbateri, concursuri, schimburi de
experiență, balul bobocilor, întreceri sportive, lansări de car-
te, mese rotunde, etc.) toate sub genericul “Zilele Liceului”,
sărbătoarea Fiilor Jilţului, s-a desfăşurat pe parcursul a
două zile: 19 - 20 octombrie. Momentul de vârf al acestei
acţiuni de mare complexitate şi anvergură a avut loc sâm-
bătă începând cu ora 10°°, când baza sportivă a Colegiului
Mătăsari a devenit punctul de atracţie nu numai pentru lo-
calnici, cit şi pentru oamenii din comunele înve-
cinate. Cei veniţi la această tradiţională sărbă-
toare a mătăsărenilor au putut asista la parada
tinereţii, lansarea revistei “Murmurul Jilţului”, la
spectacolele prezentate de Grupul folcloric “Lili-
acul din Baia de Aramă, condus de Elena Miniş
Trancă, Ansamblul “Doina Gorjului”, Şcoala Po-
pulară de Artă, formaţiile cultural - artistice ale
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, şcolilor
din Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici.
La adunarea festivă au fost prezenţi subpre-
fectul Eugen Vâlceanu, dep. lon Florescu, inspec-
torul general adjunct. Gheorghe Gămăneci, Pre-
şedintele societăţii culturale “Fiii Gorjului” de la
Timişoara - economistul Sevastian Bălescu şi
alţii. Sărbătoarea Fiilor Jilţului a continuat cu fi-
nalele campionatului de fotbal între reprezentati-
vele satelor Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici, pe liceu (zi
şi seral), şcoală profesională, crosul tinerilor mătăsăreni,
retragerea cu torte, focul prieteniei, carnavalul tineretului,
parada modei, miss Colegiul Mătăsari, recitaluri de muzică
şi poezie, momente vesele, dansuri moderne şi de societate,
O zi specială cu un profesor ideal...
Un spaţiu liniştit, înconjurat de cărţi şi numai cărţi...
Toate acestea îmi inspiră o linişte deplină.. Aştept cu nerăb-
dare să aflu ceea ce o să ne spună domnul diriginte.. Mă uit
în ochii dumnealui şi citesc o sinceritate de nedescris, dar
în acelaşi timp citesc o bucurie că suntem alături de dum-
nealui şi că aşteptăm cu sufletul la gură ceea ce doreşte să
ne spună..Ne aflăm cu toţii într-o lume a cărţilor, a docu-
mentelor, o lume pe care dumnealui a clădit-o cu multă
dragoste şi răbdare, o lume în care tristeţea nu-şi are locul,
o lume în care ne bucurăm cu toţii că ne aflăm. Printre atâ-
tea cărţi şi atâtea documente care reprezintă munca de o
viaţă a domnului nostru diriginte, noi, un grup de copii, ne
găsim liniştea...În mijlocul nostru, “ultimul mohican, “ după
cum îl caracteriza un mare om de cultură ne priveşte ca un
părinte, cu ochii sinceri, în care citeai în acelaşi timp şi bu-
curie şi tristeţe.. Bucurie pentru că eram alături de dumnea-
lui şi că abia aşteptam să aflăm ceea ce avea să ne spună,
şi tristeţe pentru faptul că din nefericire l-a pierdut pe cel cu
care şi-a petrecut toată copilăria,
cu care a împărţit şi bune şi rele,
dumnealui, lucru cu care nu s-a
putut resemna....Stăteam aşezaţi
împrejurul a cinci mese. În mijlo-
cul nostru, ca un părinte, stătea
domnul diriginte Dumitru Dădălău.
Am pus în discuţie 3 evenimente
deosebit de importante în legătură
cu Colegiul Tehnologic Mătăsari.
Dar înainte de toate acestea, dum-
nealui ne-a povestit des-
deschis. Ne-a povestit momente care au fost foarte
plăcute, momente hazlii din copilăria sa. De aseme-
re şi a jucat în multe piese de teatru ca de exemplu
în“Piatra din casă” scrisă de Vasile Alecsandri, “O
noapte furtunoasă” scrisă de Ion Luca Caragiale, în
care a jucat rolul lui Rică Venturiano, sau pe cel al lui
Rudi din „Patima Roşie” şi multe alte piese de tea-
tru. Ne-a povestit lucruri pe care poate nu ni le ima-
ginam că ni le va spune vreodată şi pe care nu ori-
cine le spune. Am apreciat foarte mult sinceritatea
dumnealui şi o voi aprecia mereu. Ne-a povestit
toată istoria Colegiului Tehnologic Mătăsari, de la
înfiinţarea lui şi până în prezent, de la primul ban-
chet organizat şi până la primul brad de Crăciun, pe
care toţi copiii, împreună cu profesorii, l-au împodo-
bit cu multă dragoste şi bucurie.
Frumoasă este povestea bradului pe care dom-
nii profesori trebuiau să-l fure şi să-l aducă pentru
lor care erau alături de ei. S-au sărbătorit atâtea
evenimente şi s-au organizat atâtea serbări care au
gală de box, berbec la proţap, hore populare şi discotecă în
aer liber, etc. Toate acestea s-au constituit într-un impresio-
nant elogiu închinat iubirii pentru glia străbună, pentru valo-
rile perene ale satului românesc, pentru locurile natale.
Fără a minimaliza eforturile şi meritele celorlalţi repre-
zentanţi ai organizatorilor - Fundaţia Murmurul Jilţului, liga
Fiii Jilţului, Consiliul local, Primăria Mătăsari, Exploatarea
Minieră Jilţ, susţinuţi îndeaproape de Prefectură şi Consiliul
Judeţean, Inspectoratul Şcolar,Compania Naţională a Ligni-
tului Oltenia, Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, Direcţia
Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Centrul Jude-
ţean al Creaţiei, Şcoala Populară de Artă şi Ansamblul “Doi-
na Gorjului” -, ne facem o datorie de onoare din a sublinia
contribuţia excepţională, la reuşita acestei prestigioase ma-
nifestări a profesorului Dumitru Dădălău, directorul Colegiu-
lui Naţional Mătăsari, admirabil fiu al Jilţului, un autentic
apostol al spiritualităţii gorjene.
atras foarte mulţi copii şi pe care, cu siguranţă, nu le vor
uita niciodată. Chiar dacă au terminat liceul, îşi vor aminti şi
vor povestişi altor copii toate aceste lucruri frumoase pe
care numai un om ca domnul Dădălău Dumitru a ştiut şi ştie
să le facă, numai domnul diriginte şi spun diriginte deoare-
ce mă mândresc cu acest lucru. Dumnealui, după cum a
spus, a fost omul celor mulţi. A ajutat foarte multe persoane
fără să ceară nimic în schimb. A făcut-o cu multă bucurie.
După 45 de ani de la prima generaţie de clasa a-VIII- a, ia-
tă-ne acum, stăm în faţa celui care ne vorbeşte, care a fost
prezent în acel moment şi care a avut un rol foarte impor-
tant la prosperitatea acestui liceu. Un om care a ştiut întot-
deauna ce trebuie să facă, şi care într-adevăr a făcut multe.
La sfârşitul conversaţiei, fiecare dintre noi, din curiozitate,
i-am pus câte o întrebare. Una dintre acestea a fost cum
este să fii profesor de limbă şi literatură romană, la care
dumnealui ne-a răspuns în felul următor: “Să fii profesor e
un dar lăsat de Dumnezeu. Şi când te gândeşti să vii cu lu-
cruri interesante în faţa copiilor,
ca să-şi îmbogăţească cultura
sau să-i ajute la formarea lor
pentru viaţă şi societate, iar
ceilalţi să se mire şi să se minu-
neze....Ce satisfacţie mai mare
pot avea?” Din aceste cuvinte
mi-am dat seama că tot ceea
ce face, o face cu multă dra-
goste şi că face acest lucru
spre binele nostru. Dumnealui,
pot spune, că este profesorul
perfect deoarece are pretenţii
de la elevul dumnealui dorind
ca munca de atâţia ani să-i fie respectată şi acest lucru nu
poate fi realizat decât prin faptul că alţii au avut ce învăţa de
la dânsul.
În ziua de azi un profesor bun este o specie pe cale de
dispariţie. Un profesor bun te lasă în pace, dar în acelaşi
timp te urmăreşte cu atenţie. Ştie cât poţi şi cât trebuie să
dai. Te ascultă, îţi vorbeşte, iar când îţi spune ceva parcă îţi
cresc aripi. Este modest şi răbdător, dar când “te prinde cu”
mâţa în sac”, nu te iartă. Acest model de profesor este dom-
nul diriginte. Multe persoane spun că un profesor ideal este
acela care te lasă în pace, dar ar trebui să ne gândim la vi-
itorul nostru... Profesorul ideal trebuie fie capabil să stâr-
nească elevii spre acel ceva care să-li facă mai curioşi,
dornici de a şti multe lucruri, dar care să şi glumească une-
ori. După părerea mea, cel mai bun profesor este acela care
ne cunoaşte, ştie de ce avem noi nevoie pentru a deveni
buni. Acest fel de profesor este domnul Dădălău Dumitru,
care ştie cu adevărat să îmbine utilul cu plăcutul. Am aflat
de la dumnealui că a fi profesor în adevăratul sens al cu-
vântului este “un dar de la Dumnezeu” pe care nu oricine
are prilejul de a-l avea. Toate lucrurile pe care le-am aflat
au fost foarte interesante, lucruri pe care nu le voi uita uşor,
sau mai bine spus niciodată, deoarece tot ceea ce este cu
adevărat interesant nu se uită niciodată...
Munteanu Mirabela
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
MODELUL MĂTĂSĂREAN
Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al aces-
tui material de presă „Stilul de muncă” de la Colegiul Naţi-
onal Tehnologic din Mătăsari adică modul, felul de a fi, de a
acţiona, de a se comporta, de a vorbi sau de a crea aparţi-
nând unui numeros colectiv de elevi, cadre, părinţi, cetă-
ţeni, oficialităţi. Dar, cum e şi normal, mai uitându-mă o
dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit că stilul
mătăsărean a devenit de mult o activitate demnă de imitat,
un punct de referinţă pentru toate unităţile de învăţământ
din judeţ.
Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil
concret şi cu bune rezultate, rod al seriozităţii celor che-
maţi să formeze oameni instruiţi şi educaţi, dar un „ model”
are totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un suflu
nou, fie prin această imitare, fie prin sugerarea de alte so-
luţii la nivel particular.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după
cum se ştie, un„colos” educaţional, cu mii de elevi şi cadre
didactice, cu o avere de mii de miliarde. La aceste cifre,
oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e
dificil să „dirijezi” fără nici o fisură, căci, în alt fel, „edifi-
ciul” s-ar expune
ruinării trepta-
te…Totuşi, n-ar
lipsi din acest
raţionament spe-
ranţa că „ se va
găsi un om”
...Şi s-a gă-
sit. El este profe-
sorul de limba şi
literatura româ-
nă Dumitru Dă-
dălău, omul al
cărui stil de
muncă a devenit
cu timpul un
adevărat model,
recunoscut de
colegi, de conducătorii sistemului de învăţământ,de nume-
roşi oaspeţi din ţară şi de peste hotare, de părinţi şi cetă-
ţeni.
Ce aduce nou acest stil de muncă? Nimic mai simplu
decât simţul datoriei, conştientizarea răspunderii în faţa
elevilor şi a societăţii, dragostea pentru munca împlinită,
modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc. Con-
ducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o arie
extrem de vastă de probleme, cunoscând la orice oră din zi
şi noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările care se produc de
la o etapă la alta, fie chiar şi pe durate de minute sau ore,
intervenind ( mutând „piesele”) după necesitate până
„câştigă” partida. În alt fel, nu are somn până nu găseşte
soluţia! Şi „tabla” lui de lucru comportă mişcări permanen-
te în timp şi spaţiu. Un asemenea stil de muncă are nevoie
de oameni, de colegii săi, care au înţeles că numai în acest
fel activitatea colectivului poate purta aureola dorită. De
aceea, de ani buni, s-a consacrat ca stil comunicarea zilni-
Prof. L. Gheorghe
că, la prima oră, a unui mănunchi de sarcini cotidiene sau
de perspectivă, după o prealabilă analiză a ceea ce a trebui
rezolvat. Ce cuprinde „mănunchiul de sarcini”? Tot: de la
fiecare bancă cu starea ei, de la fiecare elev absent, de la
uniforme, legitimaţii şi numere, la pregătirea pentru lecţii,
la activitatea practică în şantier sau în ateliere, la sport şi
artă, la bucurii şi necazuri… Şi, când nu te aştepţi, aduce
dovezi incontestabile la una sau alta din probleme, încât te
miri când mai are timp şi pentru aceste „mici” (dar foarte
mari!) evenimente în actul educaţional.
Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe
colective didactice din judeţ o perioadă îndelungată de
timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria, Ţânţăreni, Brâ-
neşti, Padeş, Motru, Tismana şi multe altele. Am reuşit să
mă mândresc alături de cadrele didactice din aceste unităţi
cu împlinirile trecute. Dar, la Mătăsari am descoperit ceva
nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la care toţi aşteap-
tă un „semn”. Acest semn vine din clipă în clipă, smerit şi
demn, mobilizator, dătător de personalitate pentru cel că-
ruia i se adresează. Consiliile profesorale, comisiile metodi-
ce, şedinţele cu părinţi, manifestările publice ale elevilor:
expoziţii, spec-
tacole, excursii
şi drumeţii, vi-
zite, întâlniri cu
personalităţi
ale vieţii socia-
le şi politice,
înalţi prelaţi
etc. poartă
semnul ataşa-
mentului ma-
relui colectiv,
al bucuriei şi
mândriei apar-
tenenţei la
acest colegiu.
Aici vin perio-
dic elevii din
localităţile adiacente, cu interes şi satisfacţie. În ochii lor se
citeşte nerăbdarea de a fi „ titularii” acestei unităţi. Aici vin
formaţii artistice de prestigiu: Doina Gorjului, Taraful din
Baia de Aramă, Teatru de Stat „Elvira Godeanu”. Săptămâ-
nal, rulează filme de mare atracţie, care vin să completeze
activitatea didactică. Oricând este nevoie se pot face trans-
misii, prin sistemul de televiziune propriu, a unor filme di-
dactice, după programele şcolare: Moromeţii, Baltagul, Ion,
Pădurea spânzuraţilor, Răscoala şi multe altele. În unitate
se desfăşoară activităţii de înfrumuseţare, ca într-o întrece-
re, atât în interior cât şi în exterior, sub genericul sentimen-
tal „Vine, vine primăvara!”.
Vine şi în şcoală, vine şi în sufletul copiilor şi cadrelor
căci în Mătăsari şcoala devine „sanctuarul” unei rugăciuni
sfinte privind viaţa lor, iubirea şi munca privegheate de un
ochi blând şi nobil-omul al cărui stil a devenit, incontesta-
bil, un model.
PROFESORUL CARE
ȘTIE CE ARE DE FĂCUT
„Am vrut să mă fac actor. Îmi luasem această iniţia- respecţi și să fii
tivă, de când jucam piese de teatru în anii de școală. respectat cu ade-
Eram entuziasmat de acest vis, până când, mă trezesc vărat. Bucuria de
într-o zi cu tata că mă întreabă: ”Ce vrei să te faci, a trăi nu se regă-
mă?” Eu i-am răspuns că mă fac judecător, ca să pot sește în realizări-
face dreptate oamenilor. Tata nu mi-a zis nu, ci, doar le măreţe, pose-
atât: ”Tată, mai bine vă faceţi amândoi profesori, pen- siile materiale, ci
tru ca mai târziu să aibă cine să ne aducă și nouă o este cea pe care
cană cu apă!”. De atunci am rămas pe gânduri și am o vedem în actele Ec. Porodan-Cismaru Laura
rămas în cap cu ceea ce mi-a zis tata.” A devenit pro- de toate zilele, în Diana, Londra
fesor de limba și literatura română. Bucuria lui era că micile lucruri, în
a luat examenul, iar în mintea lui repeta:”.. sunt stu- fericirile acelea prostești de a umbla aiurea, de a te
dent, sunt student!” Fiecare om trăiește o aventură a îmbăta cu mirosurile pomilor înfloriţi sau ale unei bru-
sa. Toţi trăim aceeași aventură și anume cea a vieţii. tării, de a da la un căţel o bucată de pâine... Vine însă
În fiecare zi ni se întâmplă lucruri care de care mai o vreme când trebuie să te gândești și la... oare ce
spectaculoase. Aceasta ne forţează să ne gândim că vreau să fiu? Domnul Dădălău a ales cariera de profe-
toate lucrurile se întâmplă cu un sens și că cineva ne sor, un bun profesor. Un profesor bun e o raritate: o
ghidează viaţa. Nu oricine pictează poate fi numit pic- specie pe cale de dispariţie. Nu apare prin vreo muta-
tor. Nu oricine cântă poate fi numit muzician. Nu orici- ţie genetică, ci se formează cu timpul. Cum îl recu-
ne predă poate fi numit PROFESOR. Există, din păcate, noști? Ușor și greu. Un profesor bun te lasă în pace,
puţini oameni care predau de plăcere, care și-au ales dar te urmărește atent. Îţi crește aripi și îţi sădește
meseria asta pentru că ăsta a fost visul lor de când se entuziasm. Te ascultă, îţi vorbește, iar când îţi spune
știu, care sunt mulţumiţi de ceea ce fac. Am un singur ceva, parcă se deschid uși și ferestre. E modest și
profesor pe care îl pot numi aproape perfect, DUMI- răbdător. Nu te atacă la persoană, dar e critic. Și știe
TRU DĂDĂLĂU. Acesta vine în clasă, zâmbește de fie- ce are de știut. Știe cât poţi să primești, știe cât trebu-
ie să dai. În compania
sa te simţi relaxat și
curios. Te debusolea-
ză, apoi te liniștește:
„stai, că nu-i nicio
tragedie!” (uneori e,
dar nu ţi-o spune).
Un profesor bun e o
mare comoară... o
comoară pe care ori-
cât a-i căuta-o... nu
o să o găsești nici-
când, oricât de adânc
ai săpa... Profesorul
perfect este cel care
are pretenţii de la
tine, cel care vrea ca
munca lui de atâţia
care dată când intră pe ușă, pune absenţe la toate ani să fie răsplătită
orele, ne ascultă fără să părăsească acel zâmbet care prin faptul că alţii au avut ce învăţa de la el. Pentru
ne liniștește, ne predă și apoi discutăm despre orice. un om superior ţie, trebuie în primul rând să ai res-
Suntem prieteni când trebuie și elev-profesor când pect și după aceea să te respecţi pe tine și să ai
trebuie. Vorbim, râdem, glumim, dar suntem serioși pretenţii de la tine. Un profesor bun este un om
când vine vorba de a preda, a da teste și a primi note. care-ţi este prieten, te ajută să înveţi, să înţelegi ce
În viziunea mea, un profesor perfect e acela care reu- înveţi și să-i urmezi exemplul. El este persoana
șește să se impună prin felul lui de a fi. La ora unui care presară în elevii săi nu numai cunoștinţe, dar
profesor bun te duci de drag, te pregătești chiar și primele atitudini faţă de școală, faţă de oameni și
atunci când nu ai niciun chef, doar să nu dezamă- lumea înconjurătoare. El are o autoritate deosebită
gești. Să fii profesor nu trebuie doar să îţi cunoști ma- asupra sufletelor copiilor...
teria. Trebuie să știi cum o predai, ceea ce faci, să Așa este domnul Dădălău!

OMUL CU INIMĂ DE AUR

Ec. Popescu
Maria, Timișoara
Felul în care te
face părtaș al înţe-
lepciunii din carte
care poate să te
capteze în a descifra
adâncimea înţelesurilor ei, aceasta este calitatea
pe care doar un om care a trecut prin toate încer-
cările vieţii o poate avea. Am deosebita plăcere de
a putea să-mi expun câteva gânduri și aprecierile
pe care le am despre un om cu inimă de aur. Nu
vreau să-l ridic în slăvi, însă vreau ca și colegii mei
și toate celelalte persoane să știe cât mai multe
informaţii despre un om care nu poate fi uitat. Mă
numesc Popescu Maria și sunt printre puţinele per-
soane care au avut ocazia să îl cunoască îndeajuns
de bine încât să-mi intre la suflet. Am fost elevă în
clasa a XIl-a B și am avut ocazia să îl am pe domnul
DUMITRU DĂDĂLĂU ca mentor, profesor și dirigin-
te, iar în momentele grele să-mi fie ca un părinte.
Nu îl cunosc de foarte mult timp, dar am reușit să
învăţ de la dânsul lucruri pe care nu le-aș fi învăţat
de la alţii într-o viaţă. Am avut ocazia să-i cunosc
întreaga viaţă, care m-a lăsat profund impresiona-
tă, fapt ce m-a determinat să scriu acest articol. Nu
știu cărui fapt se datorează onoarea pe care am
avut-o de a se deschide în faţa noastră, povestin-
du-ne întreaga viaţă, acest lucru făcându-mă să
mă simt privilegiată. Provenind dintr-o familie mo-
destă, a reușit să facă ce alţii la vârstă dumnealui
nici măcar nu visau, a fost printre puţinii ce au reu-
șit să urmeze un liceu și să poată să-și termine
studiile. A fost mereu ambiţios, a fost șef de promo-
ţie în toţi anii și reușește să se remarce ca fiind un
elev model și acum, la rândul său încearcă să ne
insufle aceeași dragoste pe care a avut-o și dum-
nealui pentru carte. După terminarea studiilor a
reușit să ridice liceul la care eu astăzi învăţ, condu-
cându-l împreună cu fratele său, domnul Ion Dădă-
lău (om care avea aceeași ,,inimă de aur ”, dar care
din păcate a plecat mult prea devreme dintre noi),
timp de mai bine de trei decenii cum nimeni nu a
mai reușit să o facă de atunci încoace. A fost primul
director care a reușit să construiască o centrală. În
vreme ce alte școli aveau doar două - trei calcula-
toare, dânsul a dotat liceul cu câte un calculator în
fiecare clasă plus trei laboratoare de informatică.
Nu s-a oprit aici, iar la scurt timp a reușit să cum-
pere și câte un televizor în fiecare sală de clasă pe
care se urmăreau filme istorice și evenimente im-
portante. În momentul în care a apărut internetul,
liceul nostru a fost primul care s-a bucurat de acest
beneficiu, lucru ce ne-a fost folositor. Liceul dispu-
nea de o bibliotecă bogată și de un laborator care
au reușit să-l impresioneze până și pe ministrul
educaţiei. Liceul a participat la diferite competiţii
luând premii impresionante cu care ne mândrim și
astăzi. A înfiinţat și un ansamblu de dansuri popu-
lare, care mergând la diferite competiţii prin toată
ţara, a câștigat numeroase premii. A reușit să înfi-
inţeze un muzeu al liceului, de artă și tradiţie popu-
lară. În această perioadă a reușit să aducă liceul la
cele mai înalte standarde, fiind primul din Gorj și
printre primele din ţară. A reușit să se impună, fiind
un șef respectat, fiind un model, atât pentru cadre-
le didactice ce le avea în subordonare, precum și
pentru cei două mii cinci sute de elevi. A investit în
liceul acesta toată viaţă, lăsând pe locul doi familia.
Așa cum am menţionat, domnul DĂDĂLĂU DUMI-
TRU este ,,un om cu inimă de aur”.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 19

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

30 DE ANI DE LA PRIMELE PROMOȚII DE ELECTRONIȘTI ȘI INFORMATICIENI ÎN MĂTĂSARI

DOI FRAȚI ÎNTR-O LUMINĂ

„Educația” este un al doilea soare pentru cei care îl avem. (Heraclit din Efes)
Situată în partea de sud-vest a județului Gorj, locali-
tatea Mătăsari se afla la 40 km distanta de Târgu Jiu și la
20 km depărtare de Rovinari și Motru, pe suprafața de
4644 ha trăindu-și viața circa 7000 locuitori. Comuna
Mătăsari este așezată între dealurile Bohorel, Miculești,
Bujorăscu și Strâmba Vulcan. Ea este alcătuita din cinci
sate: Mătăsari, Brădet, Brădețel, Runcurel și Croici. Înain-
te de 1949 în acest areal erau doua comune: Mătăsari,
formată din satele: Mătăsari și Croici, iar Brădetul format
din satele Brădet, Brădețel și Runcurel.
Datorita zăcămintelor energetice, începând cu dece-
niul opt al secolului XX, localitatea cunoaște o dezvoltare
economica fără precedent, pe teritoriul sau avându-și lo-
cația 11 regii autonome și societăți comerciale de anver-
gura, fapt care transformă fostul sat într-un important
centru de atragere a forței de munca și, implicit, într-un
atractiv centru muncitoresc. Rezultat al unui proiect eco-
nomic de anvergură care a adus timp de decenii bunăsta-
re locuitorilor, zona Mătăsarilor nu a fost ocolita nici de
influențele negative presupuse de dezvoltarea industrială.
Ocupația majora actuală a locuitorilor a rămas tot
mineritul, în cadrul Exploatării Mătăsari la care lucrează
circa 2200 de oameni, fiecare cu problemele, necesitățile
și speranțele sale. Zona nu a fost ocolita nici de disponi-
bilizări, ceea ce face absolut necesara găsirea unor alter-
native de ocupare a forței de munca deja specializate in-
dustrial.
Modificări intervenite în timp în învățământul mătă-
sărean:
-1970 -1980 Şcoala Generală cu 10 clase, cu clase
de liceu afiliate la Liceul Motru şi Liceul Tudor Vladimi-
rescu Tg-Jiu;
-1980-1998 Grup Şcolar Industrial Minier Mătăsari;
-1999-2000 Liceu Tehnologic Mătăsari;
-2000-2001 Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari.
-2021 Liceul MĂTĂSARI
În urmă cu aproape trei decenii, profesorul și dirigin-
tele meu, Dumitru Dădălău, era deschizător de drumuri şi
proiecte pentru cei mai mulţi dintre elevii şi profesorii
Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari, pe atunci una
dintre cele mai mari şi mai cunoscute instituţii de învăţă-
mânt din ruralul românesc. Erau anii de început ai istoriei
unei şcoli cu ambiţii mari, situată
undeva, printre dealurile molco-
me din dreapta şi din stânga Văii
Jilţului, unde se întâlneau întru
învăţătură, bună purtare şi susur
de ideal pentru profesiuni ale vii-
torului şi o viaţă fără griji fiii şi fii-
cele gorjenilor din satele cuibărite
prin ţinuturile cu miros de cărbu-
ne, pe unde mai curg în şi pot fi-
rav izvoarele, mai înfloresc livezi-
le şi răsună încă, prin păduri
neprihănite, concertele primăve-
rilor.
Liceul se înscria curajos pe o
traiectorie a afirmării instituţiona-
le, cu un număr impresionant de
elevi, peste două mii la acea vre-
me, copii de mineri şi oameni simpli de la ţară, ocupaţi cu
treburile gliei şi trăitori din sudoarea muncii lor cinstite
sub năduşeli de soare fierbinte şi cântec înalt de ciocârlii,
oameni cu credinţă şi caracter curat, pe care puteai să te
bizui la bine şi la greu, oameni cu mult bun-simţ, cu bu-
nă-credinţă şi respect pentru carte şi studiu, pentru şcoa-
lă şi educaţie, pentru profesori şi misiunea acestora, în-
tr-o societate frământată de lipsuri şi nelinişti de tot felul.
Să tot fi fost în primăvara anului 1990, când la con-
ducerea Grupului Şcolar Minier Mătăsari se afla minuna-
tul om, un caracter ales prin dăruire profesională şi ţinută
morală, profesorul de fizică Ion Gr. Dădălău, frate al făuri-
torului revistei şi al viitorului director al colegiului. A fost
un om al faptelor, cele care materializează cuvintele, ide-
ile, idealurile, un om care s-a dedicat înfloririi acestei şco-
li, cu pasiune şi vocaţia împlinirilor, un om animat de sen-
timente curate, fără vâlvora invidiei, fără ambiţii şi răutăţi
deşarte, un suflet mare şi o conştiinţă puternică şi stator-
nică în certitudini, aprigă şi generatoare de beneficii pen-
tru şcoală, elevi, profesori şi părinţi. Un ilustru om dedicat
şcolii, aşa cum însuşi domnia sa mărturisea cu sincerita-
te: „Noi, profesorii, suntem răspunzători în faţa societăţii
de ceea ce facem. Avem meseria şi suntem făurari de
caractere, gândirea noastră trebuie să fie liantul care să
unească generaţiile, să fie ancoră statornică în timp a na-
ţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa generaţiilor,
tradiţiile, acumulările culturale şi psihice, portul şi limba,
felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.” Câtă dreptate
avea! Câtă distincţie şi iubire pentru şcoală, pentru acest
loc şi această ţară se găseau în preocupările acestui om!
Clocotul şi strădaniile din acţiunile sale au început să ro-
dească. Liceul pe care îl conducea era tot mai cunoscut,
ca pomul după fructele lui. Mereu a ţinut la statutul de
excelenţă în ceea ce întreprinde şi la ideea că şcoala este
centrul de rezistenţă al fiecărei comunităţi, acolo afli lu-
mina cărţii şi binefacerile învăţăturii. Fără ea suntem orbi!
Cu acest crez a trecut la cele veşnice, tragic şi nedrept de
devreme, eruditul profesor-director.
Revista „Murmurul Jilțului” s-a născut spre a scrie
istoria clipelor, spre a înmănunchia în pagini de neuitat
freamătul vieţii şi al atâtor rare deveniri într-un loc în care,
odinioară, se părea că nu se întâmplă nimic. Cine este
„vinovat” pentru această frumoasă apariţie în lumea lite-
relor? Nimeni altul decât fratele regretatului director, care,
azi, se bucură şi trăieşte laolaltă cu elevii, colaboratorii şi
iubitorii
de litera-
tură scri-
să emoţia Ing. Grivei Ion, șef secție electrică
împlinirii la Cariera Roșia-Peșteana
unui sfert
de veac
de la tipărirea revistei la care a visat mult. „Murmurul Jil-
ţului” dăruieşte şi în prezent lumină şi spirit cititorilor de
orice vârstă. Este cea mai longevivă revistă şcolară din
Gorj.
Mereu s-a situat printre revistele de succes la etape-
le concursului naţional al revistelor şcolare, fiind ani la
rând premiată cu titlul de laureat la nivel naţional. Prin
creaţiile lor, elevii din Mătăsari şi-au dezvăluit înclinaţiile
spre profesiunea de jurnalist, s-au obişnuit cu spiritul
competiţiilor, au dobândit mai multă flexibilitate şi capaci-
tate de adaptare, sporindu-şi experienţele personale şi
sociale, au avut posibilitatea să se cunoască mai mult pe
ei înşişi decât ar fi făcut-o în spaţiul obişnuit al sălilor de
clasă, şi-au întărit încrederea în sine şi s-au pregătit pen-
tru a răspunde pozitiv provocărilor viitorului. Iată ce poate
aduce o revistă şcolară!
Mai mult decât atât, nici în momentul când a devenit
director al Colegiului, mult încercat de hăţişul unei socie-
tăţi potrivnice uneori faţă de proiectele inovative, profeso-
rul Dumitru Dădălău nu a pregetat să se ocupe de revista
pe care o înfiinţase din dragoste pentru forţa purificatoare
a luminii din cuvânt, pentru ineditul punct de sprijin pe
care revista îl reprezenta în raport cu misiunea şcolii, cu
viitorul personal şi profesional al elevilor de aici. Satisfac-
ţiile acestui uriaş demers se vedeau la tot pasul.
Prin apariţiile sistematice, prin articolele şi textele
publicate în paginile sale, revista a conturat o vreme re-
numele școlii mătăsărene, fiind factorul catalizator pentru
alte evenimente de anvergură ce au urmat momentului
ieşirii primului număr de sub tipar. Colegiul din Mătăsari a
fost vizitat apoi de miniştri ai educaţiei, politicieni şi par-
lamentari, de personalităţi ale ştiinţei, culturii şi istoriei
naţionale. Cu toţi au rămas impresionaţi de ceea ce au
văzut şi au aflat aici.

CUM AR PUTEA EDUCAȚIA SĂ SCHIMBE SOARTA COMUNEI MĂTĂSARI

Ing. ALIN BURĂU, GERMANIA
Comuna Mătăsari dar și întreg județul
Gorj au rădăcini adânc înfipte în istoria indus-
triei carbonifere a țării. Pentru decenii întregi,
mineritul a fost și încă mai este dar nu se știe
pentru cât timp, coloana vertebrală a econo-
miei acestei comunități, oferind locuri de
muncă și prosperitate pentru locuitorii săi.
Mineritul a fost o industrie centrală în
dezvoltarea României timp de mai multe se-
cole. Cu resurse bogate de cărbune, țara a
prosperat prin exploatarea acestei resurse
naturale valoroase. În cadrul acestei ecuații,
comuna Mătăsari a jucat un rol deosebit de
important. Minele și carierele sale, precum și
cele din împrejurimi, au furnizat nu numai
surse de venit pentru locuitori, dar și locuri de
muncă însemnate într-o regiune care a deve-
nit sinonimă cu mineritul.
Perioada comunistă din România, sub
conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a marcat
o schimbare radicală în mineritul românesc.
Regimul comunist a impus o industrializare
rapidă și o creștere explozivă a producției de
cărbune, concentrându-se pe exporturile
acestui combustibil. Această politică a avut
un impact semnificativ asupra comunităților
miniere din România, inclusiv asupra comu-
nei Mătăsari. Industria cărbunelui a devenit
din ce în ce mai centralizată și orientată spre
export, în timp ce resursele minerale erau
exploatate la maximum.
Cu toate acestea, destinul comunei Mă-
tăsari, la fel ca și al altor comunități miniere
din România, a fost sculptat în mare parte de
către industria minieră și, în mod inevitabil, a
fost puternic influențat de schimbările la nivel
global în ceea ce privește exploatarea resur-
selor naturale.
După prăbușirea comunismului în 1989,
mineritul din România a început să se con-
frunte cu provocări majore. Apariția unor pie-
țe globale competitive, schimbările în cererea
de cărbune și necesitatea de a implementa
standarde ecologice mai stricte au pus presi-
une asupra industriei carbonifere românești.
Acest lucru a pus o presiune semnificativă
asupra mineritului românesc, iar multe mine
au fost închise sau au redus producția.
Minerii au fost folosiți ca pioni în jocurile
politice ale diferitelor guverne post-revoluțio-
nare iar în rest au fost lăsați în umbră și puși
să lucreze în condiții inacceptabile pentru
secolul XXI. Atât minerii care lucrează în sub-
teran dar și cei din carierele din Gorj, toți se
confruntă cu aceleași neajunsuri.
Chiar daca minerii folosesc expresia "No-
roc bun!" pentru a-și saluta colegii, in spatele
acestui salut stau pericolele la care sunt ex-
puși și despre care se vorbește prea puțin. Ei
au nevoie de noroc pentru a se proteja de
bolile profesionale și pentru a face față situa- nabile. Prin încurajarea educației, inovării și a Ruhrgebiet a investit în dezvoltarea tehnolo-
țiilor dificile pe care le întâlnesc zilnic. spiritului antreprenorial, aceste comunități au giei, a cercetării și a culturii. Astfel, s-au dez-
Comuna Mătăsari nu a fost o excepție. găsit modalități de a-și depăși trecutul indus- voltat centre tehnologice și universități, iar
Pe măsură ce minele din zonă au început să trial și de a-și crea noi perspective.Pentru a spațiile industriale au fost transformate în
se închidă sau să-și reducă activitatea, co- înțelege cum Mătăsari poate aborda aceste muzee, centre de artă și parcuri tehnologice.
munitatea locală a fost puternic afectată. provocări și să profite de oportunitățile emer- De asemenea, au fost investiții semnificative
Locurile de muncă au dispărut, iar economia gente, ar trebui să ne uităm la exemple din în dezvoltarea infrastructurii de transport și a
locală s-a confruntat cu dificultăți. Tinerii lo- Germania, unde alte localități s-au confruntat zonelor verzi.
calnici, fără perspective, au început să caute cu transformări similare. Aceste exemple Orașul Bottrop: Situat în Ruhrgebiet, Bo-
oportunități în alte locuri, adesea în marile oferă perspective valoroase asupra modului ttrop a făcut o transformare semnificativă
orașe din Romania sau în străinătate, du- în care comunitățile din Germania au rezolvat către dezvoltarea durabilă. Orașul a investit în
când la o scădere a populației și la o presiune aceste probleme legate de declinul industriei proiecte de energie regenerabilă, cum ar fi
suplimentară asupra comunității. carbonifere. Iată câteva exemple notabile: parcuri eoliene și instalații solare. De aseme-
În plus, comuna Mătăsari s-a confruntat Regiunea Ruhr (Ruhrgebiet): Această re- nea, a dezvoltat un concept inovator de
cu provocări legate de mediul înconjurător. giune din vestul Germaniei a fost cunoscută "StadtPark" (Parc Urban) care integrează
Cu mine închise și abandonate, riscul conta- pentru industria minieră și siderurgică puter- spații verzi, locuri de recreere și tehnologie
minării mediului și al dezastrelor ecologice a nică. Cu închiderea multor mine și fabrici, într-un mod sustenabil.
crescut, ceea ce a accentuat presiunea asu-
pra administrației locale de a face față aces-
tor probleme.
Ticăitul ceasului a devenit tot mai puter-
nic, dar autoritățile par să îl ignore. Soluțiile
prezentate de politicieni par să fie lipsite de
viziune și nerealiste. Rezolvarea problemei
poluării din cauza cărbunelui trebuie să fie o
prioritate, iar companiile miniere trebuie să
implementeze soluții pentru a respecta nor-
mele de mediu. Cu toate acestea, schimba-
rea este posibilă, iar prin adoptarea unui plan
de acțiune bine gândit, instituțiile statului dar
și comunitatea pot conduce transformarea
comunei către un viitor mai promițător.
Totuși, schimbarea nu este inevitabil
asociată cu disperarea. În pofida provocărilor,
comune din întreaga lume au reușit să facă
tranziția către economii diverse și mai suste-

20 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
CI NĂ
MEDI De la Colegiul din Mătăsari am primit ca moștenire poziția verticală,
mândria și cutezanța, puterea de a gândi și de a acționa în numele meu
Am sentimentul bucuriei că mi-a fost dat să iau parte la
două mari aniversări ale acestui lăcaș de cultură – cea de
110 de ani, ca elev a acestui liceu și acum la aceasta aniver-
sare, ca absolvent al acestei instituții. De asemenea, mă
mândresc cu faptul că am avut dascăli cu dragoste de carte
și de copii, de la care am învățat foarte multe lucruri care
m-au format ca om.
Sentimentele de bucurie se împletesc cu cele de nostal-
gie, că anii au trecut și că s-au stins o parte dintre profesori,
cărora le port recunoștință și în memoria cărora mă înclin, cu
cele de speranță că Liceul Mătăsari care acum concentrează
toată educația din cele cinci sate arondate, va rămâne o Ce-
tate a Luminii în care copiii descoperă tainele cunoașterii.
Îmi aduc aminte cu plăcere când la aniversarea a 110
ani, domnul director Dumitru Dădălău ne povestea cum la
1893, fără a avea un local propriu și funcționând prin case
particulare, domnul învățător Constantin Mândruleanu pu-
nea condeiul în mână primilor 76 de copii într-un spațiu pus
la dispoziție prin bunăvoința unor oameni de bine care se
numeau Zoița Constantin și Popescu Ion. Școala funcționa cu
clasele I-V, deci învățământul era de cinci clase în mediul
rural. Pe lângă scris, citit, socotit, se mai preda lucrul manu-
al, se făceau împletituri din paie, nuiele și papură, cusut și
împletit pentru fete.
După cel de-al doilea război mondial, situația avea să se
schimbe. Până în 1948, tineretul școlar învăța 7 clase com-
plementare cu o programă redusă, după care preda un sin-
gur învățător. Odată cu reforma învățământului s-au pus ba-
zele unui învățământ gimnazial, mai profund, mai științific,
cu toate obiectele predate de profesori. Ordinul dat de minis-
tru din acea perioadă prevedea înființarea ciclului II cu clase-
le V-VII în comune. Însă baza materială în școlile comunale
era foarte slabă: nu erau săli de clasă suficiente, nu era mo-
bilier, nu existau suficiente cadre didactice calificate, iar la
unele discipline lipseau manualele.
Învățământul din Mătăsari a cunoscut o dezvoltare ar-
monioasă începând cu toamna anului 1980 când Liceul In-
dustrial Mătăsari își deschide porțile pentru a primi prima
promoție de elevi. Apariția de noi specializări în cadrul liceu-
lui a dus la o dezvoltare largă a profilelor, lucru ce a atras mai
mulți elevi din zonă care plecau spre alte licee din județ. De
fapt, nu ar trebui să ne mirăm că Liceul din Mătăsari dorește
să devină una din școlile de prestigiu ale județului, adaptân-
du-se din mers noilor cerințe ale reformei învățământului
românesc, anume etalarea școlii românești la nivel euro-
pean.Acest lucru a implicat o muncă suplimentară din partea
factorilor din educație, în primul rând din partea dascălilor,
care au conștientizat rolul major pe care îl au în îndeplinirea
misiunii nobile de educatori pentru elevi și pentru creșterea
prestigiului liceului.
Și toate acestea au dat rezultate prin înființarea în anul
2000 prin Ordinul Ministrului Învățământului a Colegiului
Tehnic Mătăsari ca o recompensă adusă cadrelor didactice
care au depus o munca asiduă pentru realizarea acestui
obiectiv. Colegiul Tehnic Mătăsari prin ambasadorii săi a
ajuns să fie cunoscut în marile centre universitare ale țării,
iar absolvenții acestui colegiu fiind oameni de încredere la
locurile lor de muncă.
Perioada 1999-2009 a fost cea mai înfloritoare perioadă
pe care a cunoscut-o învățământul mătăsărean, lucru subli-
niat chiar de ministrul învățământului din acea perioadă An-
drei Marga.
Am avut ocazia să am profesori minunați care ne-au
învățat să căutăm răspunsuri la întrebări nerostite, să cre-
dem în puterea visului frumos, ne-au construit aripile pentru
zborul maturității.
Liceul nostru a fost într-adevăr Cetatea Luminii, pentru
că lumina pe care am primit-o de la dascăli noștri ne-a lumi-
nat drumul și ne-a ajutat să fim puternici în această lume
dezlănțuită, să înfruntăm furtunile și să arătăm lumii că am
fost construiți pentru a fi cei mai buni.
Au avut încredere în noi și ne-au spus că vom reuși în
tot ce ne vom propune, pentru că ne-au format capacitatea
de a discerne între frumos și mai puțin frumos, între minciu-
nă și adevăr, între valoare și nonvaloare, iar miezul lucrurilor
nu poate fi văzut cu ochii.
Colectivul clasei a fost pentru mine ca o familie, iar așa
cum se întâmplă în viața fiecărei familii - am avut atât mo-
mente deosebit de frumoase, peste care chiar de se va aș-
terne nisipul timpului fugar, vântul uitării nu va fi destul de
puternic ca să le șteargă, cât și momente mai triste, însă am
trecut peste ele – împreună.
Școala nu mi-a deschis doar porțile către educație, ci și
pe cele ale minții: către colegi, către profesori, către idei.
Școala mi-a deschis și porțile sufletului: pentru admirație,
regret, iubire, datorie și răsplată. Am primit ca moștenire po-
ziția verticală, mândria și cutezanța, puterea de a gândi și de
a acționa în numele meu.
Pe lângă cunoștințele de bază pe care le primea orice
tânăr se punea accentul pe formarea sa ca om, ca viitor pro-
fesionist într-un domeniu, dar nu în ultimul rând ca patriot.
Îmi amintesc cum domnul profesor Ion Dădălău ne ex-
plica ce înseamnă a fi patriot : “E limpede că tu, ca om, n-ai
să ieși în public să-ți vorbești părinții de rău, n-ai să-ți înjuri
străbunii. Știi bine că ești parte din fiecare dintre înaintașii
tăi, că ceva din ei trăiește în tine, așa cum ceva din tine se va
găsi în urmașii tăi. Tu ești parte a neamului tău, a nemuririi
sale și de aceea a-ți ponegri înaintașii nu înseamnă altceva
decât a te ponegri pe tine, ceea ce e stupid. Iată de ce a fi
patriot înseamnă a-ți slă-
vi înaintașii, a fi mândru
de ceea ce au făcut ei.
Patriotul nu este un însin-
gurat nici în lume și nici
în afara ei. Așa cum aici Medic Purcel Flavius Ion,
ai rude, cunoștințe, prie- Spitalul Județean Gorj
teni, în afara lumii ai îna-
intașii, cei al cărui vârf acum ești tu, iar după moartea ta vor
fi urmașii tăi. Iată de ce, a supraviețui și a te înmulți sunt in-
stincte sănătoase: acesta țin, în sens restrâns, de propria ta
nemurire, iar în sens larg de supraviețuirea comunității tale
extinse. Într-un fel, nemurirea comunității extinse îi face și pe
cei care, din varii motive, nu pot avea copii, să fie parte a
idealului propriei nemuriri. Căci trăim nu doar prin noi înșine,
ci și prin cei ce au părți din sângele nostru. De aceea nemu-
rirea unui popor înseamnă și nemurirea tuturor celor care-au
aparținut acelui neam.”
Am avut onoarea de a face parte din colectivul de re-
dacție al revistei Murmurul Jilțului unde m-am bucurat de
frumusețile pe care le-am descoperit în literatură, artă, știin-
ță, pe care mai apoi, le-am împărtășit cititorilor revistei
noastre. Aici colegii erau plini de fantezie în materialele pe
care le redactau, cu dorința de a scrie mereu liberi, fără nicio
constrângere, dar cu responsabilitate și acuratețe maximă,
fiind călăuziți cu răbdare și tact de către domnul director
Dumitru Dădălău, omul cu conștiința datoriei împlinite, omul
care a trecut prin toate greutățile vieții ca un învingător.
Acum la ceas aniversar urez viață lungă Liceului Mătă-
sari, iar elevilor, absolvenților și cadrelor didactice care și-au
adus și își aduc aportul pentru dezvoltarea învățământului și
educației în Mătăsari, multă sănătate și putere de muncă!

CUM AR PUTEA EDUCAȚIA SĂ SCHIMBE... „GHEORGHIȚA LU’ CEAPĂ”

urmare din pag . 20
Mina și Uzina Siderurgică Zollverein, Es-
sen: Acest sit industrial din Essen a fost decla-
rat patrimoniu mondial UNESCO și este un
exemplu notabil de transformare într-un centru
cultural și artistic. Clădirile industriale au fost
conservate și transformate în muzee, galerii de
artă, spații de evenimente și centre de design.
Acest proiect a atras turiști și a revitalizat zona.
Regiunea Saarland: Saarland, la fel ca Mă-
tăsari, a fost cunoscută pentru industria minie-
ră de cărbune și siderurgie. După închiderea
minelor, regiunea s-a concentrat pe cercetare
și dezvoltare în domenii precum IT, medicină și
tehnologie spațială. Investițiile în infrastructură
și educație au stimulat dezvoltarea unor sec-
toare economice diverse.
Inspirându-ne din aceste exemple germa-
ne de transformare economică, putem trage
învățăminte pentru comuna Mătăsari. Educația
poate juca un rol crucial în schimbarea soartei
comunei. Colegiul Tehnic și școlile locale au po-
tențialul de a fi motoarele acestei schimbări și
de a ajuta comunitatea să găsească și să dez-
volte noi oportunități economice. Iată câteva
moduri concrete în care educația poate ajuta:
Programe Educaționale Relevante:
Un prim pas crucial este dezvoltarea de
programe educaționale care să se concentreze
pe noile domenii economice cu potențial de
dezvoltare în comunitate. Școala și Colegiul
Tehnic pot să ofere programe de învățământ și
formare profesională în sectoare precum teh-
nologia, energiile regenerabile, industria manu-
facturieră sau turismul. Aceste programe ar
trebui să pregătească elevii pentru cariere în
sectoarele de viitor și să le ofere abilitățile ne-
cesare pentru a reuși în aceste domenii.
Parteneriate cu Industria Locală:
O altă modalitate eficientă prin care insti-
tuțiile de învățământ pot contribui la dezvolta-
rea economică este stabilirea de parteneriate
strânse cu companiile și organizațiile locale.
Acest lucru va asigura că programele educațio-
nale sunt aliniate cu cerințele reale ale pieței
muncii din Mătăsari. Astfel, absolvenții vor avea
șanse mai mari să găsească locuri de muncă în
comunitate și să contribuie la creșterea econo-
mică.
Promovarea Inovației și a Cercetării:
Școala și colegiul pot să încurajeze inova-
ția și cercetarea în rândul elevilor și profesori-
lor. Acest lucru poate include facilitarea proiec-
telor de cercetare aplicată și promovarea
antreprenorialului în rândul tinerilor. Dezvolta-
rea unui spirit inovator va contribui la identifi-
carea de soluții noi și la crearea de afaceri lo-
cale de succes.
Orientare Școlară și Profesională:
Organizarea de sesiuni de orientare școla-
ră și profesională este esențială pentru a ajuta
elevii să exploreze opțiunile de carieră disponi-
bile în afara sectorului mineritului. În acest fel,
ei vor putea face alegeri informate despre viito-
rul lor și vor ști că există oportunități în alte
domenii.
Resurse pentru Reconversie:
Anumite instituții pot oferi resurse și pro-
grame de formare pentru muncitorii din secto-
rul mineritului care doresc să-și schimbe cari-
era. Aceasta poate include cursuri de
recalificare și asistență în căutarea de noi opor-
tunități de angajare. Reconversia profesională
poate fi facilitată prin intermediul educației
continue.
Monitorizarea Progresului Absolvenților:
Școala și colegiul ar trebui să urmărească
parcursul profesional al absolvenților pentru a
evalua succesul programelor educaționale în
plasarea acestora în locuri de muncă și în con-
tribuția la dezvoltarea economică a comunității.
Comuna Mătăsari se află într-o etapă cru-
cială a evoluției sale economice. Cu trecerea de
la dependența tradițională de industria minieră
către o economie mai diversificată și sustena-
bilă, educația joacă un rol cheie. Educația are
potențialul de a fi motorul schimbării, pregătind
tinerii pentru viitor și contribuind la dezvoltarea
economică a comunității. În contextul provocă-
rilor și oportunităților actuale, Mătăsari poate
privi cu încredere spre viitor. Ca și exemplele
din Germania, putem vedea ca schimbarea
este posibilă atunci când comunitatea se uneș-
te în jurul unei viziuni comune și pune educația
în centrul eforturilor sale. Tranziția Comunei
Mătăsari necesită un efort concertat și implica-
rea tuturor părților interesate, inclusiv primăria,
locuitorii, sectorul privat și organizațiile
non-guvernamentale. Cu un plan de acțiune
bine structurat și cu determinare, comuna poa-
te transforma provocările în oportunități și poa-
te crea un viitor prosper și mai bun pentru toți
locuitorii săi.
Medic Cristiana Gârjoabă (Gheorghiță), Timișoara
”Gheorghița lu' Ceapă” sau ”Naruto”,
două apelative care mă urmăresc din liceu
datorită domnului profesor Dumitru Dădă-
lău, alintări ”câștigate” în timp pe bună
dreptate. Orele de limba română și mate-
matică din generală, cu două profesoare
total opuse ca și caracter m-au determinat
să descopăr mai multe despre viață. Amin-
tiri cum doamna învățătoare din clasele
primare ne mobiliza și ne ambiționa să du-
cem la bun sfârșit ceea ce ne cerea și cum
ne premia la final cu zâmbete și încurajări.
Amuzant cum unele lucruri revin printre
gândurile de zi cu zi. Sunt multe întâmplări
care au avut loc de-a lungul anilor de scoa-
lă, întâmplări care mi le amintesc cu drag.
Fiecare situație și întâmplare din parcursul
educativ au contribuit la formarea omului
care sunt astăzi. În prezent sunt mamă de
doi băieței minunați, două minuni cărora
am fost binecuvântați să le fim părinți. Atâ-
tea situații noi și probleme cu care nu ne-
am confruntat până la ei, task-uri pe care le
avem de făcut zilnic și totuși, sunt lucruri
din trecut care îmi vin în minte întâmplător
din timpul petrecut pe băncile școlii.
Va veni momentul când trebuie să ale-
gem locul unde vor fi formați și băieții mei,
la rândul lor, să fie oameni în societate, să
deprindă învățături și lecții de viață de la
educatori, învățători și profesori precum și
eu am avut la rândul meu.
Totodată sunt copii care nu pot ajunge
sau nu au șansa de a merge la o scoală cu
profesori pregătiți și dotată cu tot ceea ce
este necesar pentru a se desfășura orele
precum cea la care am studiat noi.
Septembrie 1999 am început clasa I,
de la educatoare la învățătoare, de la liber-
tatea din grădiniță la reguli noi, colegi noi,
au fost niște schimbări însă mediul a ajutat,
clase aranjate cu mobilier nou, cu aparate
la timpul acela per-
formante, ceea ce
era destul de rar,
foarte multe școli
având toaletele în
curte, lucru care se
întâlnește din pă-
cate și astăzi în
multe locuri.
Pe măsură ce
am înaintat în gim-
naziu și liceu, am
descoperit și biblio-
teca imensă, dar și laboratoarele și cabi-
netele puse la punct, sala de sport.
Sunt zile, nopți sau momente când
am o carte în mână și îmi dau seama cât
a însemnat biblioteca de la școală, ceea
ce pentru mulți poate a lipsit acest loc
din care poți împrumuta numeroase cărți
în care te poți refugia. Povești, basme,
romane și tot felul de întâmplări în care
te poți 'pierde' cu adevărat, minute, ore,
zile la rând. Poți trăi sentimente și poți
afla rezolvări la situații cu care te poți
confrunta în activitățile tale de zi cu zi. Te
dezvolți emoțional și nu numai, iar de asta
au nevoie tot mai mulți, fie ca e vorba de un
copil care acum învață să citească, elev
care are nevoie de lecturi la școală sau per-
soana care o face din pasiune sau poate are
nevoie chiar de un refugiu in laboratorul de
informatică dotat cu tot ceea ce a fost ne-
voie. Fiind la profilul real Matematică-Infor-
matică, m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile
în această materie, atât pe mine cât și pe
colegii mei, și pe toți ceilalți elevi care au
ajuns la această unitate de învățământ.
În sala de sport ne desfășuram orele
din orar dar și activități cultural-artistice,
serbări și competiții: Zilele Fiilor-Jilțului,
concursuri de Cross, Sanitarii Pricepuți,
serbări cu ocazia Crăciunului, Paștelui, pri-
măverii, Balul Bobocilor. În aceeași măsură
se desfășurau olimpiade la diverse materii
precum limba și literatura română, mate-
matică, fizică, chimie, istorie la care partici-
pau elevii silitori și concursuri precum Can-
gurul Matematician, Cangurul Lingvistic
Engleză, concurs de eseuri ș.a. Nu mulți
sunt cei care pun în practică ceea ce își do-
resc, cei care pun suflet și se zbat, dar ace-
ia care o fac, nu se dau la o parte din calea
niciunei greutăți, oricât de mari, până nu
obțin ceea ce vor. De aceea trebuie aduse
mulțumiri celor care au participat la ridica-
rea și punerea bazelor instituției în sine,
celor care au contribuit și au pus sudoare,
suflet și seriozitate în ceea ce a fost, este și
va fi Colegiul Tehnic Mătăsari, domnul Dă-
dălău Ion (care din păcate a plecat dintre
noi prea devreme) și domnului Dădălău
Dumitru. Sunt cei care au știut să pună în
valoare potențialul elevilor și totodată cel al
profesorilor din această unitate de învăță-
mânt. În timp a avut o evoluție impresio-
nantă ajungând să fie unitatea de învăță-
mânt din județul Gorj cu cel mai mare
număr de elevi, peste 2000 elevi din Comu-
na Mătăsari, dar și din localitățile adiacente.
Fundația Murmurul Jilțului, Revista
Murmurul Jilțului, Cenaclul Scorpion și Mu-
zeul Jilțului au fost fondate între anii 1996
și 1998, sub îndrumarea domnului director
Dumitru Dădălău, unde au fost implicați
profesori și elevi, dar și personalități de
vază printre care Profesorul universitar Dr.
Ioan Aurel Pop - Președintele Academiei
Române și Rectorul Universității ”Ba-
beș-Bolyai” din Cluj- Napoca, domnul Dra-
goș Drăghescu - Subsecretar de Stat în
cadrul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor
Publice și Administrației, cadre didactice de
la Universitatea ”Constantin Brâncuși” din
Târgu-Jiu, Mitropolitul Teofan care a afir-
mat: ”Omul demnității umane e ușor de
identificat după faptele sale și așezat în
rândurile multor asemenea personalități din
toate domeniile de activitate: profesorul și
fostul director al Colegiului Tehnic din Mătă-
sari, Tică Dădălău, de al cărui nume se lea-
gă o istorie vie a învățământului mătăsă-
rean. De asemenea, revista școlară a
participat la concursuri și a câștigat locuri
fruntașe făcându-se cunoscută pe plan na-
țional, iar elevii care s-au implicat în reali-
zarea revistei, membri în colegiul redacțio-
nal au participat la tabere de jurnalism.
Colegiul Tehnic Mătăsari a fost locul
unde am trecut prin etapele pe care fiecare
dintre noi trebuie să le parcurgem. Oamenii
care au avut un impact asupra noastră sunt
de neprețuit. Pe această cale le mulțumesc
pentru fiecare influență, oricât de mică sau
nesemnificativă ar părea.
Istoria acestei instituții începe înainte
de a mă fi născut, dar fiecare care a cres-
cut, a învățat și s-a dezvoltat acolo, trebuie
să știe cât de mult efort s-a depus, câtă
pasiune și dăruire s-a investit în înființarea
Colegiului Tehnic din Mătăsari.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 21

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
cultură

Ultimul locuitor al amintirii

Astăzi e una din zilele acelea în
care îmi este greu să fiu om. Nu pot fi
altceva până când se va sfârși, dar ca să
îmi mai vină inima la loc pot înflori țărâ-
na cu urmele celorlalți.
Mă încalț cu pașii de duminică și pornesc agale spre
râu. Nu știu cum îl cheamă, în fiecare zi își schimbă și el
numele, plictisit să poarte aceeași foșnire de nume pe un-
dele sale.
Ulița satului e plină cu resturi de aripi; până și iluziile,
sătule de apăsarea grea a uitării, au hotărât să își ia aripi-
le și zările înapoi și să plece în țările albe. Magazinul este
închis. Nu mai are cine să cumpere amintiri. Oamenii au
zăvorât ușile și ferestrele cu fâșii de întuneric și s-au dus
la oraș. Au cumpărat case spațioase, au umplut sertarele
cu părinți și copii și și-au văzut în continuare de aruncarea
sufletelor și zâmbetelor peste zidurile orașelor.
Copacii de prin grădini, înfrânți de atâta singurătate,
s-au agățat cu crengile de văzduh ca într-o încercare
disperată de a fi înghițiți de balaurul nesfârșit al tăcerii.
Curent electric nu mai este, stâlpii de electricitate s-au
hotărât să îl alunge din cabluri, să țină pe umeri fire prin
care să treacă doar infinit. Pietrele s-au întors pe partea
cealaltă, cu părțile ascuțite în sus, să sfâșie urmele lăsate
de ultimii locuitori ai acestor pământuri.
Până să ajungi la râu, treci pe lângă cimitir. Crucile,
obosite de atâta așteptare, s-au lăsat pe spate cu brațele
deschise spre cer, ca și cum ar chema umbrele celor ple-
cați de sub ele. Florile de pe morminte nu au chip, stau
împietrite de sute de ani tot așa.
Ajung pe marginea râului. Mă așez pe un tăpșan de
uitare și încep să mă dezbrac. Prima dată îmi scot urmele
de sub tălpi și mă descalț de pașii de gală. Le așez sub un
crâmpei de privire, să nu le vadă umbra vreunui trecător.
Pe urmă îmi scot fruntea și o așez pe un mănunchi împle-
tit din sălcii plângătoare. Tâmplele le pun cu grijă pe o
foaie de brusture răcoros.
Dezlipesc privirea de ochi, o clătesc în apa limpede a
râului până se șterg toate cele ce văzusem. După ce este
limpede și clară, o lipesc de oglinda apei: amândouă se
topesc ca una. Îmi scot pielea, o spăl și îi dau drumul pe
râu să plutească la vale, o poate lua cineva care are nevo-
ie de formă.
Sunt aproape gata. Îmi este mai greu cu trupul. Nu
pot să îl dau jos de pe mine, mă furișez eu din el. După ce
ies de sub coaste, mă dau într-o parte și suflu încet. Trupul
meu se prefiră în pulberi aurii și se înalță în văzduh cu
fluturii, pierzându-se în înalt până nu se mai vede nici fir
de pulbere aurie.
Sunt. Nu mă văd în oglinda apei, deci nu am umbră. E
bine, îmi spun, de aici încolo începe să îmi placă. Văd în
minte Cairo, într-o clipită sunt acolo, topit în nesfârșirea de
oameni, forfota străzii, turiștii și negustorii de vreme. La
Paris trebuie să fie soare, mă îmboldește un gând; nici nu
apucă să fie gata limpezit că eu privesc din vârful Turnului
Eiffel depărtările suburbiilor pariziene. După ce m-am
plimbat
prin toate
colțurile
lumii de
care îmi
pot aminti,
mă așez
neostenit
pe malul
râului sa-
tului meu,
de unde
plecasem.
N u
mă văd, nu mă oglindesc, nu respir, dar
sunt. Am gânduri, daa, îmi place, toată
viața filosofii și artiștii și-au dorit să fie
gânduri numai, să călătorească pe
unde doresc în Univers, chiar și prin
capetele oamenilor.
Zarea înaltă de vest călărește pe spinarea amurgului
nădușit de arșița zilei de vară. Chem din înalt pulberea
trupului meu, ea coboară și se potrivește solid pe mine,
dându-mi contur. Iau privirea de pe oglinda apei și o lipesc
de vedere, pun fruntea la loc, așez tâmplele de o parte și
de alta gândurilor mele, mă încalț cu pașii de duminici,
trag pielea pe cap până mă acoperă peste tot.
Miros cu nesaț ierburile verdelui, aerul, adulmec ne-
sfârșirea răsturnată de vânt peste ape. Îmi place să fiu
om; știu că într-o zi totul se va termina, voi lăsa, pentru
multă vreme, trupul ce-l port, în țărână. Dar îmi place mi-
rajul efemerului. Am nevoie însă de a evada câte o zi pe an
din acesta. După mult sârg și hărnicie, am primit acest
drept.
Mă ridic în picioare, salut râul și pornesc să fac cale
întoarsă spre sat pe
drumeagul pe care ve-
nisem azi-dimineață.
Cimitirul nu mai
pare părăginit. Crucile
s-au îndreptat de la pă-
mânt, privesc vesele
întinderile, cu părere de
rău totuși că nu au ple-
te ca să simtă mângâ-
ierea molatică a vântu-
lui. Când trec prin
dreptul lor mă salută,
înclinându-se ca la tre-
Scriitor, ALENSIS DE NOBILIS,
București
cerea unui mareșal al primăverii. Stâlpii de curent nu mai
duc infinit prin fire, curentul electric a revenit, nu se știe
de unde, iar felinarele se aprind. Copacii și-au desfăcut
crengile de văzduh, iar acum se leagănă de înfiorarea
apropierii înmuguririi. Pietrele și-au îngropat ascuțișurile,
stau blânde, pregătite să mângâie tălpile deportaților în
false miraje, reveniți de departe. Ușile și ferestrele case-
lor s-au deszăvorât de întuneric și s-au deschis, în aștep-
tarea celor ce vor scăpa din sertarele copiilor de la oraș,
întorși să trăiască în amintirile lor, nu în ale altora. Maga-
zinul s-a deschis și el, are ferestrele luminate, cineva
bagă marfă pentru mâine. Se văd câteva siluete de du-
huri, aranjează amintirile pe rafturi.
Pe ulița principală nu se mai văd resturi de aripi. Ilu-
ziile s-au întors să-și adune de prin praful uitării aripile
destrămate de greutatea timpului.
Sunt ultima făptură a acestui sat fără nume. Nu voi
pleca niciodată dincolo de amintirile sale. Ziua fac recen-
sământul caselor rămase în picioare, noaptea vorbesc cu
umbrele celor plecați. Greblez grădinile, repar gardurile,
curăț fântânile, în așteptarea oamenilor ce vor veni să își
ia înapoi umbrele rămase să îi aștepte-n ferestre.
Sunt ultimul locuitor al amintirii. O țin vie în sân, ca
pe o fotografie, până ce uitarea va să mă înghită cu lăco-
mia nesfârșită a depărtării, iar stâlpii cerului de aici se vor
prăbuși peste mine.

gând,
supra de
Din Dea de apariție
în curs
Apoteoză
Când tace apa care curge-n spații,
Se-aud foșniri din turnuri de amini,
Trec pe poteci de primăveri plecații
Pășind pe lotuși răsăriți din djinni.
Harpiștii îngeri trag de coarda serii,
Iar spațiul, gol, ca amfora, vibrează;
Singurătatea, travestită, râde
Și în răstimpuri, prefăcut, nechează.
Un fulger alb din flori de bice suie,
Din flamuri pică stoluri de gândiri,
Iar amintiri, sub streșini, bat în cuie
Fiori de pictori ce-au poftit uimiri.
O umbră crudă zarea frust îndoaie,
În fir de gând o leagă ca pe-un arc,
Trage în muzici cu săgeți de ploaie –
Să-nchidă fiii somnului în țarc
Vederea pură se întinde-n jururi
Clădind Ideea-n fruntea unui zeu,
Iar depărtarea trage-n ham, de șnururi
Timpul bătrân – el suflă clipe greu.
Se dau pe derdelușe galaxii
De le lucesc până în neant tălpeții,
Jandarmi bat umbre cu bastoane gri
Și strigă-n alburi spre fachiri: prindeți-i!
Fiu zăpăcit
Leg simfonii de vânturi când apuc,
Plimb veșnicii prin stranii galaxii,
Corup shambale șmechere-n Uruk,
Învăț nirvane numai la prostii...
Trag câte-o dușcă de abis din gral,
Din infinit mai fur un pic la tiv,
Pe-al primăverii-altar sunt cardinal,
Pus comandor pe nori definitiv.
În flori de minte duc culori-idei,
Sunt antrenor de pictori pentru Rai;
Vând insomnii pe asfințituri. Vrei?
Mai am turcoaz și leacuri în Sinai.
Hipnotizez vestale roz prin puf
Cum sorb din aer clipe heruvimii,
Pe moșul Zen îl țin din bluf în bluf
Să spargă, prost, ferestrele luminii.
Pe mântuire nu mai trag la zar,
Vreau epifanii-n murmur isihast;
M-avânt râzând în stele ca un star,
Pe răni de neguri pun leucoplast.
� FLORI DE MINTE �
Drept suvenir, vecia dați-mi toată
Să fiu trecut în zapise samsar,
Să vând uitarea, simplu, la bucată,
La schimb să-ndes lumina-n buzunar.
Voi ști târziu că visul mi-e diliu,
Strugurii cosmici vin au în culori,
Vreau să mă-mbăt cu mustul lor de Fiu
Până din ceruri, Tată, mă dobori.
Fără vârstă
Joc ping-pong cu idei destrăbălate,
Croiesc din vânturi sihle-n viziuni,
Viața o port cu cozorocu-n spate,
Vând portative la stihari nebuni;
Vreau craterele minții destupate
Să scot din ele zboruri în furtuni,
Să fiu chiar mâine peste nori abate,
Abat căderi din oameni în genuni.
Mi se desprind din tivurile minții
Vagi țesături din anamneze stranii,
De parcă-n umeri tot tresar părinții
Și suflă greu când ar în cer vulcanii.
Din roți de zare-mi fac împrejmuire
La tot ce-am strâns în anii grei de scris,
Iar din rostiri mă ard în frunți potire
Și-apoi din scrum mă-nalț în voi ucis.
Prezum că vârsta mi-e atât de mare
Că zilnic duc pe frunte câte-o stea,
Clădind din muguri era următoare
Pe fluvii largi ce-n mine-ar încăpea.
Mă plimb în taină prin ferestre oarbe
Cu pas de apă peste ceți fantaste;
Cum port mistere încastrate-n carne,
Simt cuie-n aripi săgetând în coaste.
Mă leagă-n zări recenzorii uitării,
Dat în consemn să fiu închis în vis,
Trag cu secunde-n inimile mării
Dar curg doar liniști, mâine n-a deschis...
Înmiresmare
Pășesc tiptil pe urma unui gând
Să văd secrete-ascunse în creații,
Cum sorți se coc în stele vrând-nevrând,
Cum cântă-n spații versete visații,
Cum alburi pică respirații-n flori,
Vibrări de mirt în suflet plin de har,
Cum zori aici duc mai încolo sori,
Scot din fântâni de abur miri în dar.
Din valuri line-n valsuri ung botez,
Ciorchini de visuri lasă stropi în doi,
Eter de vrăji în boare plin de crez,
Tivind pe turnuri floare de trifoi.
Candoare-n sânuri fie-ne măsură
Să înălțăm în flamuri scări de soi,
August, cum finii muzicii crescură
Cântări din îngeri gurii de altoi.
În sunet pur pe scâncet viu de nori,
Pe frunze moi de liniști și prescură,
Să ne-mpletim din gene noii zori,
Să ne-nhămăm privirea la trăsură
De mângâieri cu degete pe zboruri,
Cu roți de vânturi, osii de migdal,
Spre Visul Lui în care dă onoruri,
În dar un rang și câte-un Taj-Mahal
Pe dulci întinderi de argint și humă
Din care curg ferestre spre izvoare,
Iar din amini de cer cristale sună
Înzăpeziri de clopot de ne doare,
Apoi, mai dulci de vizita la Domnul,
Chiar o secundă de am fost primiți,
Venim din nou în forma veche, omul,
S-aprindem torțe-n fii răsăriți.
Freamăt de seară
Vag, peste aer, trec iviri departe,
Un fel de stări sau alintări ar fi;
Ciclopi de-azur apucă zări de toarte,
Schiori pe frunze trec prin leri târzii.
Apusul, calm, cu luna leagă rana
Și-și scaldă pieptu-n sângele fantast,
Plângând de mila nunților din Cana
Sau doar chemând pe bunul Teofrast.
Pe sălcii, galeși, stau cocorii lenei
Și dirijează-n crânguri licurici,
Doar focul pur, izbind în malul venei,
Retează gâtul ticăloasei frici.
Sclipesc hangere-n vârful ierarhiei,
Spirale-ruguri coc în eve struguri,
Iar vinul, beat, dă glas beției viei,
Încuie nopți în noi coconi de muguri.
Spre vânt se duce mâna care-apucă
De plete vara pripășită-n mlaștini,
Lacteea Cale pare azi năucă –
Trimite stele-n locul lor de baștini.
Oglinda apei dă plutiri în aburi,
Sub ea o vrajă leagă-n clătinări
Să curgă rugi pe tâmple ca în jgheaburi,
Să țeasă minți din fire de-ntrebări.
Zănatic, câmpul fuge de sub frâuri
În țări în care nu sunt rădăcini,
În minți în care gândurile-s râuri,
Iar depărtarea-și caută vecini.
Scurt vatra serii pâlpâie-n efigii,
Plutesc în aer fronturi din Jaipur,
Se-aude-n vânturi cântul vechii Frigii,
Iar un șaman lumini topește-n jur.
Înserare pe țărm
Din ochiul drept o zare se îndoaie,
Spre ochiul stâng trec norii în Eden,
Pe frunți de ape aripi trec spre ploaie,
Bat degete minute-n nori, Big Ben.
Se urcă seara toamnei plânsă-n tren,
Iar șinele-s de aer și se-nmoaie,
Cad păsări oarbe-n asfințit, refren
Pe jarul stins al lumii – foc de paie.
Numai un lord din vânturi de polen
Întoarce valul serii ca pe-o foaie
Pe care duhuri scriu un vag desen
Spre-un zeu uitat de vreme în tataie.
Până și el își strânge jurul demn
Și zările din umeri tot înfoaie;
Ar vrea să plece negreșit în semn;
Din Hermes vrea, poftim, în Nicolaie.
Chiar talpa nopții calcă pe armindeni,
Pe frunți de stele botezate-n niluri
Sub voalul greu ce-apucă pretutindeni
Să lege-n ceață păsări duse-n triluri
Cum bezna oarbă pinteni dă la raze
S-alerge-n lumi fantastice și goale
Ca să se scalde-n frici clădite-n oaze
De duhuri calpe-n turnuri triumfale,
Dar un străjer al gândului de-argint
A dat cu spada-n frânghii de minciună
De-au înghețat chiar zeii care mint
Și oameni leagă-n lanțuri de furtună.
Vezi, boarea hoață s-a ascuns în furi
Să cânte-n mări sirene îngerești;
Au tras fuioare fete-nspre păduri...
Iar de atunci nici că primirăm vești...
Indefinit
Un șopot de suflet se-ntinde pe ape
Și linul adânc străbate din luciuri;
Buchetul de unde în foșnete-ncape,
E freamătul vieții ce-l simți și îl juri.
Vâslesc piramide-n miresme de lună,
În curgerea cerului din marginea celtă,
Iar apa-i fantasma ce vraja și-adună
Ca muzici să-nnoade, să verse în deltă.
E zarea deschisă cu brațe în bolte
Și cheamă spre sine fecioare de sini,
Genuni de sub ape mocnesc în revolte,
Apucă de plete pulsari - beau lumini.
Novicii surâd, habar n-au cum face
Că-n stol de lumină nadiru-i zenit
Și cum de o vreme acolo-i încoace,
Iar josul se plimbă pe nori neoprit.
Hai-hui merg prin minte tâlharii de duh
Ce-ntoarnă cu vrajă vicleană busola,
Se plimbă o strajă de veghe-n văzduh
Culorii să-i schimbe-n iubire cupola.
Lunatice pârguri de zâne dau daruri,
Atârnă pe grinzi de gândire ofrande
Și iată, privește hazardul din zaruri
Cum joacă prin aer bănuite pirande.
Respiră prin muzici beția din turnuri,
Fiorii pândesc prin vechi telescoape,
Iar totul în jur este magic și murmuri
Din loje de susuri: infinitul mă-ncape.
Se-nalță în jururi citadele de flamuri
Proptite pe frunți răstignite în rouă,
E ziua de astăzi scăpată din hamuri
Și curge în zare să fugă-amândouă...

22 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
RIE
L DE CĂLĂTO
JURNA

Introducere. Curăț ‘oglinda’ realității și cercetez
un nou portal. Nu am mai atins de mult acest teritoriu
de exprimare, nu glumesc, dar hai să-mi schimb abor-
darea în care voi redacta acest articol pentru că o să
laud pe alocuri Madeira și sper să fiu mai clar.
Acest capitol e opțional, dar dacă ești curios des-
pre tipul de conținut, uite aici un rezumat:
Introducerea e pentru a-ți reda un context, în prima
secțiune voi descrie ce reprezintă un concediu pentru
mine, după care urmează să îți scriu de ce am ales să
revin, plus un mic itinerariu.
Eu am mai fost odată inspirat de aceasta insulă
care a fost la baza articolului anterior - “Circuit prin 3
oglinzi, 2022”, pe care admit că l-am inclus într-o ca-
tegorie abstractă cu multe substraturi de înțeles.
În Septembrie 2021 am participat într-un proiect
‘Ego vs. Eco’, organizat de EXP, care a avut rolul princi-
pal educațional pentru noi în a conștientiza problemele
cu care se confruntă țările din Uniunea Europeană cu
privire la situația mediului înconjurător și în a învăța
soluții de rezolvare a acestor probleme. Ghidul care
ne-a însoțit într-una din excursii ne-a recomandat că
nu e suficient să vă arătăm pe internet ca să înțelegeți
esența trăirilor și ne-a îndemnat să vă atragem acolo.
Ca rol secundar (neoficial, aș zice) a fost formarea unor
conexiuni internaționale între participanți, iar pentru
mine a contat și faptul că am învățat despre aspectele
culturale plus pasiunile personale pe care le-au împăr-
tășit ceilalți membri cu noi. O parte din aceste aspecte
au fost prezentate la “Serile Culturale”, dar cele mai
multe le-am deprins interacționând în activitățile zilni-
ce: explorarea orașului în jocuri de cunoaștere, timpul
petrecut în așteptarea spălării hainelor, asocierea în
echipe de creație, alăturarea pe trasee și petreceri.
Pentru mai multe detalii ai acces la website: “gabriel-
ceausescu.com/impressions/eco-vs-ego-erasmus-in-
madeira” .
Originea numelui Madeira provine din limba Portu-
gheză, înseamnă lemn și a fost dat insulei pentru pros-
peritatea vegetației. Solul vulcanic, dominant în nutri-
enți, clima umedă și abundența solară au contribuit la
caracterul dominant al pădurilor. Toate aceste caracte-
ristici pozitive ale insulei atrag și unele părți neplăcute.
Eucaliptul este considerat dăunător în această locație
deoarece el provine din zone precum Australia în care
sunt condiții mai greu de crescut, iar în Madeira, com-
parativ cu restul plantelor, se înmulțește mult mai ra-
pid: semințele se răspândesc odată cu tăierea eucalip-
tului, iar arderea copacului facilitează mult mai intens
înmulțirea.
Este interesant faptul că insula este la o distanță
de până la 1000 km față de continent și cu toate aces-
tea face parte din teritoriul portughez. De aici probabil
aș oferi detalii imprecise legate de istoria insulei. Din
acest motiv recomand pasionaților de istorie să caute
pe internet impactul pe care l-a avut Cristofor Columb
și cred că cei pasionați de fotbal cunosc deja influența
lui Cristiano Ronaldo.
Ce înseamnă un concediu pentru mine? Sunt
flexibil și accept ușor propuneri dacă vin de la prieteni
cu care împart aceleași pasiuni, iar în această perioadă
am două criterii care mă determină să iau decizii:
Activitatea fizica să fie suficientă astfel încât să mă
solicite până la extenuare. Primele zile sunt de acomo-
dare și dacă ziua se încheie cu febră musculară în-
seamnă că am trăit-o cu bine. După o perioadă corpul
se ‘vindecă’ peste noapte iar a doua zi e pregătit pentru
un nou traseu.
Punctele de interes să fie în afara orașului cu cel
puțin un teritoriu montan. Recunosc, orașele au frumu-
sețea lor prin particularități arhitecturale, artă, piețe,
restaurante, parcuri amenajate… cu toate acestea,
atracția principală a unei zone o dă muntele. Îmi oferă
liniștea și uneori izolarea căutată.
Suvenirurile nu sunt mereu importante, în schimb
reușesc să mă întorc cu ceva. Spre exemplu, cele mai
importante de până acum ar fi: pietre și conuri de brazi,
cărți sau reviste, ingrediente locale.
Nu mă consider un bun planificator. Sunt norocos
că plec însoțit de prieteni apropiați și știu să aleagă ce
e mai potrivit. Ei au suportat tot efortul în ce privește
organizarea sau transportul.Pentru o cazare găsesc cel
mai importante confortul și utilitățile de bază: pat cu
așternut, baie și bucătărie utilată, electricitate, internet,
loc de parcare, mașina de spălat la cazare sau în apro-
piere, magazin în apropiere. Nu caut piscină, teren te-
nis, televizor sau alte spații de petrecut timpul zilei…
acestea sunt irelevante. În plus, nu caut să mă relaxez
la cazare pentru că acest lucru l-aș putea face acasă
economisind foarte mult.
Pentru mine este important să îmi asigur o zi liberă
extra după ce revin în țară, înainte să mă întorc la mun-
că. E momentul meu de tranziție, de recuperare și de
pregătire pentru o săptămână aglomerată de cereri și
ședințe.
De ce am fost a doua oară. Dacă nu s-a înțeles
deja din introducere că simpatia pentru Madeira a fost
mult influențată și de anturajul primei călătorii, sper că
e clar acum. Am fost sigur pe mine că o să îmi placă
pentru că m-am atașat de acest loc prin intermediul
experiențelor anterioare. O parte din mine a vrut să re-
trăiască acele momente. Chiar și acum mă gândesc că
merită să revin după o pauză mai lungă. Un alt motiv
este dat și de faptul că am știut ce îmi doresc pentru
acest an. Cred că s-a dovedit a fi cel mai prosper an al
meu - și nu din punct de vedere al călătoriilor. Au fost
mici compromisuri la mijloc, m-am văzut rar cu priete-
nii, m-am ales cu mai puține ieșiri din casă, iar cele
care au fost au contat foarte mult pentru că m-au aju-
tat să pun lucrurile în balanță. Cel puțin asta îmi place
să cred. Astfel că am profitat de moment.
Ocazia s-a ivit odată cu propunerea unui prieten
foarte apropiat și am decis să mergem cu cel puțin 8
luni înainte. Perioada era deja stabilită pentru că prie-
tena lui a avut de parcurs un maraton.
Am știut la ce să mă aștept. Mare parte din itinera-
riu l-am pregătit cu câteva săptămâni înainte (am avut
posibilitatea să plec spre Bangkok și în acest an, iar
între zboruri am consumat productiv timpul). Doar am
pus pe listă zonele importante și m-am asigurat că
există transport sau loc de parcare.
Jurnal de călătorie. Cazarea am avut-o în Fun-
chal, în apropierea aeroportului, fiind cel mai mare oraș
de pe insulă.
În prima zi din Madeira, Alexandra și-a confirmat
înscrierea la ultra maraton pentru cursa de 115km și
am fost primiți de zgomotul organizatorilor și magazi-
nele sponsorilor. Apoi a urmat traseul din Sao Laurenco
care nu a venit cu multe noutăți. Am parcurs ușor cei 8
km și cu câteva pauze ne-am relaxat la marginea
oceanului. Prima cina a fost la un local retras dintr-un
port vizitat mai puțin de turiști. Alegem astfel de locații
pentru că mâncarea e gătită cu mai multă atenție,
unde, comparativ cu centrul orașelor, nu se pune ac-
cent pe numărul de clienți ci pe calitatea preparatelor.
‘Bolo de caco’ (turta de pâine cu unt și usturoi) și ‘pon-
cha’ (băutura pescarilor din lămâie, miere și rom) nu
puteau să lipsească. După masă a ajutat o scurtă plim-
bare pe rocile vulcanice rotunjite de valurile portului
din Santa Cruz. Avertisment: în general, plajele de aici
nu au nisip fin.
Pe această insulă nu contează
doar atracțiile principale, pentru că
ea oferă și foarte multe puncte de
belvedere (mira d’oro) sau zone de
interes. Astfel, a doua zi, în drumul
spre Caldeirao Verde am oprit la
Căsuțele din Santana pentru 30
minute și am revenit la planul iniți-
al. Traseul a început direct dintr-o
pădure în care am urmat marginea
unei levade.
Levadele sunt ‘râuri create ar-
tificial’ pentru a rezolva problema
lipsei de apă din sudul insulei. Ele
seamănă cu șanțuri înguste, lungi
și au rol de a transporta apa din
Nord în Sud. Îmi amintesc că ghidul
din prima călătorie mi-a spus un
aspect important: tot procesul începe din natură când
umiditatea e colectată de frunzele plantelor și trimisă
spre marginea versanților. De la marginea versantului
apa este preluată de levadă și direcționată către popu-
lație. Pe parcursul traseului de 12 km dus-întors erau
puncte cheie cu vederi frumoase, cu tuneluri săpate în
rocă și în final cu o cascadă de aproximativ 100 metri
înălțime (echivalentul unei clădiri cu 30 etaje).
Trecerea prin tuneluri era dificilă. Datorită întuneri-
cului nu se putea aprecia înălțimea tunelului, iar mine-
rii erau predispuși la lovituri provocate de pietrele din
tavan. Astfel au venit cu ideea de a coase o extensie
verticală pentru șepcile lor de lână.
Dar norocoșii puteau întâlni câte un curcubeu la
capătul acestor tuneluri. Iar dacă nu se ivea un curcu-
beu tot ar avea loc prin ferestrele vegetative să desco-
pere o priveliște imensă.
Întoarcerea a fost cu o oprire la un punct de belve-
dere, iar în drum spre cazare am căutat ‘mixerul de
poncha’ și ingredientele potrivite pentru băutura lor tra-
dițională.
A treia parte a concediului a fost mai lejeră, cu o
plimbare de câteva ore prin parcul botanic. Grădina trepte și am ieșit spațiul
tropicală s-a prezentat cu o diversitate de plante inter- alb al norilor. Peisajul
naționale pentru care insula oferă un mediu prietenos văzut de dimineață era
de creștere. Spre înserat am condus-o pe Alexandra la complet schimbat, doar
autocar. Vineri spre Sâmbătă noaptea urma să fie star- vârfurile mai tăiau valu-
tul maratonului. rile de nori.
Dimineața de Sâmbăta a fost cu un trezit devreme. A fost un traseu bi-
Ne-am pregătit de tra- nemeritat. Am mai po-
seul principal, un traseu posit pe parcurs pentru a nu uita complet atmosfera,
puțin mai scurt (de 11 iar apoi ne-am alimentat cu plăcinte și coca-cola îna-
km) și mai dificil tehnic. inte să închidem complet excursia.
În acest an am ajuns cu Seara a continuat cu așteptarea participanților la
mașina pe vârful Arieiro final. A fost o așteptare cu emoții, dar nu a durat mult.
în apropierea orei 7 di- Fiecare participant sosea primit cu bucurie, cu apreci-
mineața. Am găsit un eri și cu nelipsita gălăgie a tobelor. Eu știu că nu aș
răsărit peste o mare de putea să rezist acestor forme de auto-tortură și în ace-
nori. Avertisment: fiind lași timp respect pe cei care aleg acest stil de viață.
un punct foarte cunos- Duminica a fost o zi pentru ceva mai ușor: o plim-
cut și accesibil o să gă- bare în al doilea parc botanic. Aici au fost expuse plan-
siți și o mulțime de oa- te cu origine locală. Cel mai mult am fost impresionat
meni, dar numai o mică de gradina de cactuși. Aceștia depășeau 6 metri înălți-
parte pornesc pe traseu. me. Iar seara le-am prezentat portul și centrul din Fun-
La câteva minute chal. Era mai liniște în comparație de cum l-am cunos-
după baia de răsărit, am cut eu în pandemie. Am aflat că va urma să fie și un
plecat la startul traseului pe treptele solid bătute din festival al florilor pentru care ne-am rezervat timp.
pietre. Și au fost multe trepte la coborâre. Glumeam cu Începutul săptămânii ne-a provocat cu niște pro-
Vlad că aceleași trepte ne așteaptă și la întoarcere și bleme la mașina închiriată, dar ne-am adaptat la situ-
trebuie să le urcăm. Calea a fost cu multe cotituri, co- ație și am petrecut timpul în unul din porturile insulei.
borâri, zone expuse la o vale abruptă și tuneluri. De Marți a fost o altă zi preferată unde ne-am alăturat
această dată peisajul a fost expus. Am reușit să observ unui grup la fel de curajos pentru a coborî pe cascade-
formele de relief din vecinătate. Păcat că nu pot să
anexez un fișier video, sper ca pozele vor fi suficient de
descriptive și dacă sunteți curioși puteți căuta pe inter-
net ‘Stairway to Heaven - Madeira’. La jumătatea tra-
seului eram deja în spațiul umbrit. Am observat plante
suculente care creșteau pe peretele stâncos și am
ajuns la primul punct în care trebuia să urcăm trepte.
De această dată din metal pentru că terenul era mai
abrupt. Am luat o mică pauză, nu pentru că am fi fost
obosiți, ci pentru că am auzit pași grei și zgomotoși
care se apropiau spre noi. În coborâre, din partea opu-
să, se grăbea un alergător. Nu mi-am dat seama la care
categorie era înscris, dar sigur era pe locul întâi. Efortul
depus de el “a fost dat de gol” de șiroaiele de sânge
neuscate de pe genunchii lui… Jumătatea lui de tra-
seu nu se putea compara cu a noastră. La nici 10 mi- le din inima insulei. Este o activitate mai ușoară decât
pare, mai ales ca noi am avut echipament tehnic și
nute diferență s-a arătat concurentul de pe locul 2. Și
el lupta pentru câștig. Răni similare au fost prezente pe ghizi descurcăreți care ne-au transmis plăcerea de a
ne arunca în apa rece a muntelui.
picioarele acestuia, dar neimportante în comparație cu
dedicația lui. În ultima parte a concediului nu au mai rămas mul-
te activități de făcut. Ne-am uimit de prezența copaci-
De aici, tot mai mulți participanți veneau spre noi.
Fiecare era marcat cu un număr de identificare și cu o lor de dafin (Fanal Forest) care aveau un aspect aparte.
În momente potrivite ale zilei, caracterul misterios e
culoare conform categoriei la care erau înscriși (42 km,
60 km, 85 km, 115 km). Din respect le eliberam trece- nuanțat de ceața care se așază. Noi nu am avut parte
de acest fenomen mistic. Pozele sunt puține în compa-
rea pentru a nu-i forța să își iasă din ritm. Multe scări
de metal au urmat și pentru noi. Ne-au pus la încerca- rație cu numărul copacilor. Fiecare avea o formă unică
și totuși organică. Cunoștințele mă limitează să am o
re, dar ne-a fost ușor, noi am fost
odihniți și am avut pași mărunți. explicație logică a acestor corpuri contorsionate. M-am
bucurat totuși… O parte din copaci, prin coroanele lor
Crema cu protecție solară ne-a fost
foarte utilă când am trecut pe ver- creau o impresie protectivă. Un moment numai bun de
ațipit la tulpina umbrită. O altă parte din ei creau un
santul din Est. O cale la fel de expu-
să, dar în același timp foarte însori- spectacol. Eram captat într-un dans al crengilor.
Nu am ratat trecerea prin piața locală de unde am
tă.
Norii încă mai formau acea plecat cu un suvenir dulce-acrișor: fructul plantei
“Monstera deliciosa”. Am putut să îl consum abia când
mare pufoasă. Cred că am făcut
poze la fiecare colț. Dar nu am ezi- am ajuns acasă, iar atunci doar 3-4 cm pe zi deoarece
s-a pregătit treptat și a fost gata numai după ce coaja
tat să oprim până în vârf. Acolo ne-
am meritat masa. Nu se aplică în s-a desprins fără efort.
Închei aici acest mini-jurnal și doresc să vă trans-
totalitate, dar circulă o expresie pe
internet: “nu e vorba despre traseu, mit că Madeira are de oferit multe din frumusețile ei,
dobândește o infrastructură ce te ajută să găsești ac-
e vorba despre a lua prânzul în lo-
curi frumoase”. cesibile majoritatea punctelor cheie, pentru activitățile
împreună cu ghizi ți se asigură transportul. Promovez
Stabilisem deja cu Alexandra
că o vom aștepta la cabana din Rui- aceste experiențe în speranța că vă aduc o informație
nouă, totuși vin cu rugămintea ca, oriunde vă duceți în
vo. Cu o seară înainte ne-a estimat
ora la care ar ajunge și ne-am sincronizat. Alexandra lume, să respectați pământul pe care pășiți. Turismul
contribuie pozitiv la dezvoltarea zonelor greu accesibi-
nici nu știe că o menționez în acest articol. Dar dacă nu
s-ar fi înscris la acest concurs nu aș fi avut ce să vă le, dar în același timp prezintă și un risc de poluare a
mediului.
povestesc. După o pauză scurtă de masă ea și-a conti-
nuat traseul printre sutele de concu- Îți mulțumesc pentru interes și te salut.
renți, pe unde urma sa ne întoarcem
și noi la Arieiro.
Noi am avut alt ritm. Ne-am lăsat
depășiți de participanții MIUT (nume-
le maratonului). Marea de nori își
creștea considerabil volumul iar soa-
rele nu mai avea efect arzător. Eram
într-un spațiu umed și revigorant. Ar-
buștii uscați se vedeau doar în apro-
piere pentru că ceața era din ce în ce
mai densă. Trec câteva ore în care ne
parcurgem majoritatea traseului și
ajungem înapoi la renumitele Scări
către Rai. La capătul unor scări ne-au
întâmpinat și un cuplu de păsări loca-
le care nu se fereau de turiști. Ne-am
continuat urcarea pe nenumăratele

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 23

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
ȘTIINȚĂ
Revoluția inteligenței artificiale: cum
schimbă tehnologia modul în care
lucrăm, învățăm și ne jucăm
Conștientizarea și înțelegerea dezvoltării poten-
țialului inteligenței artificiale a contribuit la populari-
tatea și aplicarea pe scară largă a acestuia în diferi-
te domenii ale vieții și activității umane. Ce este
inteligența artificială? Cum ne schimbă modul în
care lucrăm? Dar cum ne jucăm?
AI este un domeniu care continuă să crească și
să evolueze, cu noi descoperiri și inovații care apar
în mod regulat. Inteligența artificială nu este opera
unei singure persoane, ci mai degrabă rezultatul
muncii multor oameni de știință, ingineri și mate-
maticieni de-a lungul anilor. Hai să aflăm în ce mă-
sură ne influențează această caracteristică diferite-
le domenii ale vieții.
Inteligența artificială și jocurile
Pe lângă cele de mai sus, AI este folosită în jo-
curi pe calculator, filme, muzică și alte forme de di-
vertisment, creând experiențe mai avansate și mai
realiste. De exemplu, în jocurile RPG, producătorii
folosesc AI pentru a gestiona viața personajelor vir-
tuale, inclusiv a NPC-urilor (personaje non-player) și
a adversarilor, sau pentru a analiza date precum
abilitățile jucătorului pentru a ajusta nivelul de difi-
cultate. AI permite, de asemenea, generarea proce-
durală, adică crearea de lumi uriașe și complexe
bazate pe algoritmi și scheme care se schimbă în
timp real ca răspuns la deciziile jucătorului. Dezvol-
tarea tehnologiei se poate observa și în cadrul jocu-
rilor de noroc . În aceste vremuri, este mult mai ușor
să găsești informații de calitate pe internet și să te
bucuri de statistici, ponturi și streaming live.
În ultimii ani, AI a început să joace un rol și mai
important în dezvoltarea jocurilor. Datorită progre-
selor rapide ale învățării automate, dezvoltatorii pot
profita acum de instrumentele avansate de dezvol-
tare a jocurilor care folosesc inteligența artificia-
lă pentru a se adapta și a învăța din datele generate
de jucători. Nu au rămas în urmă nici casele de pa-
riuri online prezentate pe Mightytips RO care au
devenit din ce în ce mai complexe și mai dezvoltate.
Aceasta înseamnă că jocurile devin din ce în ce mai
interactive, dinamice și captivante.
Inteligența artificială și job-urile
Inteligența artificială îmbunătățește în primul
rând procesele de afaceri. Cum? AI este folosită
pentru automatizarea și optimizarea proceselor,
ceea ce duce la o mai mare eficiență și reducerea
costurilor. Exemplele includ sisteme automate de
servicii pentru clienți, sisteme de gestionare a sto-
curilor, prognoza vânzărilor și multe altele. Ajută
companiile să rămână în siguranță – folosit pentru a
detecta fraudele, atacurile cibernetice și alte ame-
nințări de securitate. De asemenea, vă poate ajuta
să vă monitorizați sistemele și rețelele în timp real,
permițându-vă să identificați rapid și să răspundeți
la problemele potențiale.
Inteligența artificiala este folosita si de medici si
de asistenta medicala. AI este folosit pentru a anali-
za rezultatele testelor, a diagnostica bolile pe baza
rezultatelor pacientului și chiar pentru a selecta pla-
nul de tratament potrivit. AI este capabil să organi-
zeze o dietă adecvată sau să sugereze un plan de
antrenament.
Posibilitățile AI de a analiza cantități uriașe de
date și de a lua decizii precise schimbă deja piața
muncii. De aceea, experții se întreabă din ce în ce
mai mult dacă inteligența artificială va priva oamenii
de locuri de muncă sau va deschide noi oportunități
pe piața muncii.
Inteligența artificială și educația
Educația beneficiază și de beneficiile inteligen-
24 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
ței artificiale – este unul dintre instrumentele care
ajută la monitorizarea progresului elevilor.AI spriji-
nă, de asemenea, procesul de învățare prin adapta-
rea materialelor la nevoile individuale și la stilurile
de învățare ale elevilor. De asemenea, ajută oamenii
de știință să proceseze și să analizeze cantități uri-
așe de date, accelerând descoperirile în domenii, de
la astronomie la biologie.
Datorită inteligenței artificiale, putem crea pro-
cese de învățare personalizate, care pot duce la re-
zultate educaționale mai bune.
Inteligența artificială ne influențează în multe
domenii
Câteva exemple de programe de inteligență ar-
tificială care pot influența foarte mult viața cetățeni-
lor, așa cum am văzut în ultimele luni:
Software de descurajare a practicii „înșelăciu-
nii” la examene
Tehnici de recunoaștere facială
Sisteme utilizate pentru monitorizarea angajați-
lor care lucrează de la distanță
Algoritmi „antifraudă” introduși de unele admi-
nistrații publice
Utilizarea unui sistem automat conceput pentru
a atribui note de examen studenților
Subiectul inteligenței artificiale a pus stăpânire
pe industria noii tehnologii și apoi s-a răspândit ca
focul mult dincolo de granițele ei. Progresul civiliza-
ției ne-a făcut viața mai confortabilă, iar activitățile
de zi cu zi necesită mai puțin timp. În plus, progra-
mele moderne permit o mai bună gestionare a tim-
pului, detectarea defecțiunilor, divertisment și secu-
ritate. Acest lucru se datorează prezenței inteligenței
artificiale în lumea noastră. Inteligența artificială
este una dintre cele mai interesante și mai dinamice
domenii ale științei de astăzi. Este un domeniu care
se ocupă cu crearea de sisteme informatice capabi-
le să îndeplinească sarcini care ar necesita în mod
normal inteligența umană.
Cât de periculoasă este inteligența
artificială?
Lumea din prezent este mult diferită față de
ceea de acum 30 de ani. Mergând pe aceeași linie,
lumea de peste 30 de ani va fi cu totul altfel decât
ceea ce trăim acum. Foarte mulți oameni se sperie
de necunoscut și cred că viitorul va fi sumbru, însă
privind în retrospectivă același lucru îl spuneau și
predecesorii noștri, iar timpul a dovedit că s-au în-
șelat. Inteligența artificială este marele pas în față
făcut de omenire, după descoperirea Internetului,
consideră oamenii de știință. Cu toate acestea, unii
sunt de părere că lumea nu este pregătită să facă
față unei AI, în acest moment.
Va ajuta omenirea inteligența artificială sau o va
distruge
Chat GPT a impresionat o lume întreagă după
ce a fost lansat. Softul considerat o inteligență arti-
ficială s-a dovedit a fi incredibil de exact în conver-
sațiile cu utilizatorii. OpenAI a dezvoltat programul și
a lansat, de curând Chat GPT 4, care este în stare să
analizeze și să emită răspunsuri și pe baza imagini-
lor.
O situație greu de imaginat acum câțiva ani,
însă o realitate în prezent. Șeful OpenAI, Sam Alt-
man, a mărturisit într-un interviu că și el este impre-
sionant de inteligența artificială și consideră că va
schimba dezvoltarea umanității.
Inteligența artificială va fi în curând cea mai im-
portantă tehnologie pe care umanitatea a dezvol-
tat-o până acum, ținând cont de impactul asupra
vieților noastre și asupra îmbunătățirii acestora.
Dacă aș spune că nu sunt speriat, fie n-aș fi un
om de încredere, fie n-aș avea ce să caut în această
meserie, a afirmat Sam Altman pentru ABC News.
Cert este că multe joburi vor dispărea, în viitorul
mai mult sau mai puțin îndepărtat, însă noile tehno-
logii vor duce la crearea altora. Totodată, se speră și
se preconizează că AI va fi în stare, la un moment
dat, să rezolve multe dintre problemele care în pre-
zent dau mari bătăi de cap oamenilor.
Multe dintre bolile existente ar putea fi eradica-
te, iar agricultura nu va mai sta la mila naturii. Vre-
mea ar putea fi controlată mult mai bine și, în felul
acesta, vor fi evitate catastrofele naturale.
Marea necunoscută o reprezintă însă controlul
inteligenței artificiale. Softul
ar trebui să aibă o limită peste
care să nu poată trece, fiindcă
orice AI va dori, la un moment
dat, să fie independentă și să
ia propriile decizii. Cert este
că nimeni nu își dorește sce-
nariul din filmul Terminator și
în mod sigur vor fi luate toate
măsurile pentru ca umanita-
tea să rămână la conducere și
să aibă ultimul cuvânt de
spus. În concluzie, viitorul
este aici și îl trăim!
Ce este si cum
funcționează Chat-
GPT?
Tehnologia schimbă ome-
nirea, spune o sintagmă simplistă. Și are dreptate!
Lumea trăiește o perioadă în istorie unde tehnologia
avansează de la o zi la alta și aduce noi îmbunătăți
vieții umane. Ultima descoperire a fost lansată re-
cent și a uimit prin acuratețea și simplitatea ei. Este
vorba de ChatGPT.
Ce este ChatGPT?
Corporația OpenAI LP, cu sediul în San Francis-
co, a înființat laboratorul OpenAI cu scopul de a cer-
ceta și dezvolta inteligența artificială. În data de 30
noiembrie 2022, munca a dat rezultate și a fost lan-
sat ChatGPT (Chat Generative Pre-trained Transfor-
mer).
ChatGPT este un software conceput pentru a
imita o conversație de tip uman pe baza indicațiilor
utilizatorului. După numai o săptămână de la lansa-
re, chatbotul fusese folosit de peste un milion de
persoane.
OpenAI lucrează împreună cu Microsoft la dez-
voltarea de noi tehnologii, iar chatbotul a impresio-
nat pe toată lumea, până acum.
Cum funcționează ChatGPT?
ChatGPT este un soft, care folosește inteligența
artificială pentru a conversa cu utilizatorul. Aplicația
a impresionat prin acuratețea răspunsurilor și ver-
satilitatea lor. Totodată, chatbotul poate genera text
lizibil la cerere, precum și imagini și videoclipuri in-
edite pe baza a ceea ce au învățat dintr-o bază de
date vastă de cărți digitale, scrieri online și alte mij-
loace media.
Compania a mai
lansat, în 2020,
GPT-3, care era cu
bani, însă nu s-a bu-
curat de succesul
ChatGPT-ului. În
prezent, corporația Ing. Cătălin Bănică,
Timișoara
a fost evaluată la
peste 29 de miliarde
de dolari.
Noul chatbot este disponibil gratuit pentru orici-
ne are o conexiune la internet. Acesta este ușor de
folosit și funcționează ca un dialog scris între siste-
mul de inteligență artificială și utilizatorul care adre-
sează întrebări.Cei mai mulți oameni îl folosesc
pentru a scrie texte, poezii sau melodii, încercând
astfel să scape mai ușor de sarcinile lor de zi cu zi.
Trebuie precizat că, chatbotul se dezvoltă singur
prin propriile interacțiuni cu utilizatorul și sunt mari
șanse ca la un moment dat să fie cea mai inteligen-
tă creație, artificială sau nu.
Ce limite are Chat GPT?
Inteligență artificială creată de către OpenAI,
împreună cu Microsoft, a uimit o lume întreagă.
Acuratețea cu care poate să răspundă la fiecare în-
trebare, în orice limbă din lume, este incredibilă și
se preconizează că în viitorul apropiat va putea re-
zolva anumite probleme pe care oamenii nu au reu-
șit să le deslușească.
Chat GPT este considerat de specialiștii în do-
meniul tehnologiei un pas important în evoluția
umană. Cei mai mulți consideră că această inteli-
gență artificială va duce omenirea în viitor mai repe-
de decât se preconiza. Multe dintre problemele
existente vor fi rezolvate de acest soft „viu”.
Se poate spune că Chat GPT funcționează pre-
cum un creier uman, care învață tot timpul și se
adaptează situațiilor existente. Cel mai probabil el
va mai primi câteva îmbunătățiri în viitorul apropiat,
fiindcă softul se dezvoltă singur și va fi nevoie de un
control asupra lui. Până atunci însă Chat GPT are și
câteva limitări, pe care le vom evidenția în rândurile
de mai jos.
De ce nu este perfect Chat GPT?
Inteligența artificială, denumită Chat GPT, este
aproape perfectă. Și spunem aproape, fiindcă are
trei limitări majore. Cel mai probabil ele vor fi co-
rectate în viitorul apropiat, însă până atunci ele
există și trebuie evidențiate pentru că cei care fo-
losesc softul, ca să știe la ce să se aștepte.
1. Chat GPT poate oferi informații doar despre
ceea ce s-a întâmplat până în anul 2021, preluând
datele de pe Internet. Practic, baza lui de date con-
ține informații doar până în acest an, iar dacă sof-
tul este întrebat despre un eveniment după anul
2021 acesta va da un răspuns greșit.
2. Chat GPT nu poate să discearnă între ceea
ce este real și ceea ce nu este real. Drept urmare,
dacă inteligența artificială va fi întrebată despre un
eveniment care nu a avut loc, aceasta va inventa
un astfel de eveniment pentru a răspunde la între-
barea ta.
3. Această ultimă problemă se adresează mai
mult creatorilor de conținut din mediul online.
Practic, cei care au un site sau un blog și scriu
articole cu ajutorul softului de la OpenAI ar putea
întâmpina o mare problemă. Google încearcă din
răsputeri să blocheze paginile care sunt scrise cu
ajutorul inteligenței artificiale. Așadar, s-ar putea
ca paginile site-ului tău să nu fie indexate de Goo-
gle, deoarece conținutul nu a fost scris de tine.
În concluzie, Chat GPT mai are de rezolvat câ-
teva probleme, însă este un mare pas înainte în
evoluția tehnologică.
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
DREPT
Ce perspective îți oferă Facultatea de Drept?
România este campioană la nivelul Uniunii Europene în clasamentele privind rata abandonului școlar, după
cum arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică. Mai exact aproximativ 215.000 de elevi renunță la
școală mult prea devreme. De asemenea, România se află printre primele țări din UE care exporta masiv forță de
muncă brută pentru statele din vest și nu numai.
În perioada liceului auzeam din ce în Drept îți oferă mult mai mul-
ce mai des colegi care renunțau la școală te perspective decât clasice-
din cauza împrejurărilor sociale, dar și co- le profesii menționate ante-
legi care alegeau de la o vârstă mult prea rior. Practicarea dreptului
fragedă să își dedice timpul muncii brute implică de la drepturi și li-
deoarece voiau să câștige mai repede pro- bertăți fundamentale până la
prii bani. Mulți dintre ei voiau să aibă posi- relații internaționale. Dreptul
bilitatea să achiziționeze ultimele generații îți poate aduce succes în do-
de device-uri sau haine de diferite bran- menii precum politică, ma-
duri, depreciind masiv rolul educație în vii- nagement, diplomație, poli-
torul lor. ție și multe altele.
De ce? Cel mai probabil din cauza in- Toate acestea fiind spu-
fatuării care pare ca pune stăpânire pe noi se, cu pași timizi am început
în ultimele decenii. Într-o lume în care totul facultatea fără a știi cu
e pe repede înainte și se promovează ma- exactitate către ce profesie
siv cum să câștigi ușor și repede, iar cele să îmi canalizez energiile.
mai admirate persoane sunt cele care pro- Primul an a fost un an foarte
movează luxul și opulența, tot mai puțini greu, adaptarea nu a fost
tineri aleg calea educației. așa ușoară cum am crezut,
Trăim într-o societate în care valorile și iar exigențele școlii clujene
principiile sunt la rang de excepții, iar deja își spuneau cuvântul.
,,șmecheria” este regula dacă vrei să devii Nu cunoșteam pe nimeni în Cluj și nici nu
cineva în viața. avusesem ocazia să vizitez orașul până
Trăim într-o societate în care este mai când am susținut admiterea la facultate.
important câți bani ai în portofel decât Pe timpul facultății am vrut să renunț
ceea ce poți face tu mai bine în comunita- de mai multe ori și să mă reprofilez, cre-
tea din care provii sau cu ce poți să contri- zând că nu am făcut o alegere potrivită,
bui la dezvoltare societății prin profesia pe dar am început să pun în practică cu mai
care o alegi. multă disciplină ce am învățat acasă ,,doar
Nu de puține ori a fost întrebată în prin educație și muncă răzbești”.
sens peiorativ dacă chiar cred că o să mă Așadar, în cei patru ani de facultate,
ajute la ceva facultatea în România. Mi se biblioteca a devenit a doua mea casă, de-
tot repeta că nu poți să reușești decât dacă dicând până la 12h pe zi studiului pentru a
ai pe cineva în spate sau dacă ai mulți ține pasul cu exigențele profesorilor.
bani. Eu nu avem nici una nici alta, aveam În primul an de facultate, încă șovăiam
doar dorința de a munci pentru a-mi înde- între profesia de procuror sau avocat. Am
plini visul. Era de ajuns? participat la mai multe întâlniri cu profesi-
Nu de puține ori îmi pusesem și eu în- oniști ai dreptului organizate în cadrul fa-
trebarea ,,La ce mă ajută școala din punct cultății pentru a afla mai multe despre
de vedere practic pe viitor?” sau ,,Merită aceste profesii.
să faci o facultate?”. După mai multe întâlniri, dar și practi-
Sunt sigură că foarte mulți elevi au că în diferite instituții și cabinete de avo-
aceleași curiozități, iar de cele mai multe cat, am decis că profesia de avocat este în
ori anturajul și mediul își pune amprenta concordanță cu valorile mele și principiile
asupra deciziilor luate pe termen scurt, dar mele. Această profesie era și este cea care
care au efecte incomensurabile pe termen îmi aduce satisfacție deoarece prin cunoș-
lung. tințele mele juridice am posibilitatea să
Am fost crescută că doar prin educație ajut oamenii care se află în situații dificile.
și multă muncă poți răzbi în viață. Astfel că Pentru orice student la Drept, ultimul
am făcut cea mai profitabilă investiție, în an de facultate este anul cu cea mai mare
educația mea. Am ales Facultatea de presiune deoarece pe lângă sesiunile nor-
Drept, mulți considerau că este tichetul male, trebuie să te pregătești pentru licen-
sigur spre eșec, dar pentru mine nu a fost ță și pentru admiterea în profesie.
deloc așa. Dacă alegi calea magistraturii (jude-
Prin prezentul articol doresc să com- cător / procuror) admiterea constă în mai
bat o parte dintre miturile care se învârt în multe probe care îți testează cunoștințele
jurul domeniului justiției, dar și în jurul pro- juridice, ești testat din punct de vedere
fesiei de avocat. În cele ce urmează o să psihologic, iar proba finală constă într-un
prezint pe scurt parcursul meu profesional interviu cu o comisie de examinare. Dacă
cu speranța că pot oferi informațiile / curi- ești admis, urmează doi ani de pregătire la
ozitățile necesare elevilor aflați la o cotitu- Institutul Național al Magistraturii (INM),
ră de drum. perioadă în care ești remunerat.
Până în clasa a XII a m-am pregătit De asemenea, mai ai posibilitatea să
intens pentru a deveni inginer, dar pe fina- devii magistrat prin susținerea examenului
lul anului școlar am decis că alegerea unei de magistratură (constă în același probe
profesii care să fie dedicată oamenilor ar fi ca și admiterea la INM) dar este dedicat
mai potrivită pentru mine. Așa că am ales persoanelor care au cel puțin 5 ani experi-
Facultatea de Drept din Cluj-Napoca. ență în domeniul juridic. În cel din urmă
În momentul respectiv știam că dacă caz, dacă ești admis, nu mai treci prin pre-
mergi la Drept opțiunile sunt restrânse în gătirea din institut, ci vei fi repartizat în
sensul că puteai sa devii: avocat, judecă- mod direct la o instanță.
tor, procuror, notar sau consilier juridic. În ceea ce privește profesia de avocat,
Ulterior am realizat că Facultatea de potrivit legislației în vigoare, primirea în
profesia se reali-
zează numai în
baza unui examen
organizat de
UNBR (Uniunea
Națională a Baro-
urilor din Româ-
nia) cel puțin o
dată pe an și la
nivel național, în
cadrul Institutului
Național pentru
Pregătirea și Per-
fecționarea Avo-
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
caților (INPPA).
Examenul are ca scop testarea cunoș-
tințelor juridice acumulate în cei patru ani
de facultate. Dacă treci cu brio examenul,
urmează 2 ani de stagiatură și cursuri la
INPPA. Ca avocat stagiar, tu trebuie să îți
cauți un maestru care să te ghideze și să
te formeze pentru profesia aleasă.
În anul 2019 am terminat Facultatea
de Drept, iar în toamna aceluiași an susți-
nut examenul de admitere în profesia de
avocat. A fost o vara epuizantă atât fizic,
psihic, cât și emoțional. Nu aveam nicio
certitudine cu privire la viitorul meu.
Aveam mai multe scenarii care mă bântu-
iau în perioada respectivă, dacă treceam
de admitere ce fac ulterior, cum îmi găsesc
un maestru, dacă nu vrea nimeni să anga-
jeze avocați stagiari în perioada respectivă
(puțin probabil acest scenariu deoarece în
marile centre universitare majoritatea so-
cietăților de avocați caută să colaboreze
cu tinerii avocați, dar emoțiile din perioada
respectivă își spuneau cuvântul).
Cel mai rău scenariu viza situația în
care nu treceam examenul de admitere,
asta ar fi însemnat să stau pe tușă un an
de zile, timp în care trebuia să mă pregă-
tesc pentru următorul examen.
Auzeam și vedeam în jurul meu oa-
meni care încercau să treacă de examen
pentru a patra sau chiar a cincea oară, fi-
ind puțin descurajant pentru un proaspăt
absolvent de drept. Cu toate acestea am
încercat să nu mă descurajez și să îmi văd
de drumul meu.
Pe 30 august 2019 am susținut exa-
menul de primirea în profesia de avocat și
din fericire am fost admisă. Nu o să uit ni-
ciodată ziua respectivă. După admitere am
stat vreo câteva ore împreună cu buna
mea prietenă cu care am tras cot la cot în
toată perioada facultății, râdeam, plân-
geam sau ne uitam în gol. Nu ne venea să
credem că tot stresul și presiunea exame-
nului s-au fructificat într-un final.
După câteva zile în care corpul meu
simțea nevoia de odihnă în continuu din
cauza privării de somn din ultimele luni,
m-am dezmeticit și am început etapa a 2
a, respectiv căutarea unui maestru.
Am trimis CV-ul meu împreună cu
scrisoarea de intenție la mai multe cabine-
te de avocați / societăți, am susținut inter-
viuri și probe practice, iar într-un final am
fost pusă în postura de a alege un avocat
deoarece deja primisem câteva oferte de
colaborare.
De la scenariu în care mă consideram
o norocoasă dacă aveam ocazia să găsesc
un avocat care ar dori să colaboreze cu ti-
neri stagiari, am ajuns în situația în care
aveam posibilitatea de a alege cu cine să
colaborez.
Nu o să vă mint, dar fiind că am ales
să rămân în Cluj, în perioada stagiaturii, nu
puține au fost situațiile în care am avut ne-
voie și de puțină susți-
nere financiară de
acasă deoarece ono-
rariul avocațial pe
care îl primeam, reu-
șeam să îmi acope-
ream cheltuielile de zi
cu zi și taxele pe care
trebuia să le achit la
stat, Barou și Casa de
Asigurări a Avocaților.
Cu toții știm că Clujul
este campion la prețul
chiriilor, așa că părinții
mei m-au susținut în
continuare în decizia
pe care am luat-o.
Aceasta este o realita-
te cu care se confrun-
tă mulți avocați sta-
giari, nu în toate
orașele regăsim această situație, dar din
păcate sunt prea puține.
După cei doi ani de cursuri și stagia-
tură pentru a deveni avocat definitiv, tre-
buie să susținem un nou examen. Așadar
pentru câteva luni m-am întors din nou la
bibliotecă pentru a mă pregăti pentru sus-
ținerea examenului de definitivat, examen
pe care l-am trecut cu brio.
Acum, după patru ani de profesie în
care am adunat experiențe plăcute sau
mai puțin plăcute, dar care m-au format și
modelat ca profesionist, am decis că a ve-
nit timpul să îmi deschid propriul cabinet
de avocat pentru a-mi exercita profesia
mai departe.
Recent povesteam cu mama care îmi
relata câteva întâmplări din perioada imedi-
at următoare începerii stagiaturii. Nu de
puține ori a fost întrebată de oamenii din
comunitate de câți bani a fost nevoie să fiu
admisă în profesia de avocat, câți bani am
plătit pentru a-mi găsi un maestru sau pe
cine cunoaștem de am reușit să devin avo-
cat. Nu îmi venea să cred că, în prezent,
încă mai persistă aceste mituri privind pro-
fesiile juridice. În acel moment mă gân-
deam doar la copiii care ar fi atrași de
aceste profesii, dar care nu au curajul să
viseze pentru că nu au bani sau nu cunosc
pe nimeni în domeniu care să îi ajute în
această direcție. Eram consternată că
aceste mituri sunt perpetuate de-a lungul
generațiilor și reduc șansele tinerilor cu po-
tențial să intre într-un sistem care are atâta
nevoie de oameni capabili și dedicați.
Tot ce s-a întâmplat pe parcursul meu
profesional a fost rezultatul direct al mun-
cii și perseverenței mele depuse în anii de
școală. O parte dintre profesorii care m-au
călăuzit au jucat un rol important în forma-
rea aripilor unui elev aflat în fața unei deci-
zii care îi poate influența viața.
De asemenea, părinții mei cunoșteau
importanța educației și m-au crescut atât
pe mine, cât și pe sora mea în acest spirit,
fiind cei mai înfocați susținători ai noștri.
Tot timpul ne-au spus că nu există visuri
imposibile, totul devine posibil atunci când
muncești și crezi cu adevărat în tine și în
visul tău.
Niciodată nu
am fost genul de
persoană care să
considere că totul
mi se cuvine, ci
din contră, am
muncit pentru
orice mi-am pro-
pus, iar roadele
nu au întârziat să
apară.
România a
evoluat mult de la
momentul naște-
rii acestor mituri.
Avocat Andreea
Trandafir (Ciortan),
CLUJ NAPOCA
În prezent, intri în profesie doar dacă te
pregătești temeinic pentru examen, ai po-
sibilitatea să faci stagiatura la orice cabi-
net / societate de avocați care are posturi
disponibile și ești plătit pe toată perioada
stagiaturii.
Dreptul este un domeniu provocator
din toate punctele de vedere, dar care îți
aduce satisfacții incomensurabile atunci
când scopul profesiei este să te pui în sluj-
ba oamenilor și să îi ajuți prin cunoștințele
juridice.
Poate că începuturile în această profe-
sie nu sunt printre cele mai bine plătite,
dar vă garantez că dacă scopul este repre-
zentat de dorința de a fi un bun profesio-
nist și a excela în domeniul ales, pe partea
financiară o să fiți răsplătiți peste aștep-
tări.
Bineînțeles că toate profesiile au plu-
suri și minusuri, dar dacă în urma analizei,
plusurile sunt mult mai multe și cântăresc
mai mult decât minusurile, merită orice
risc.
Revenind la ideea introductivă a pre-
zentului articol, un rol important îl joacă
profesorii care au posibilitatea reducerii
numărului mare al copiilor care aleg să
abandoneze școala. Acești copii nu au per-
spectiva unui viitor pe termen lung, cei mai
mulți se gândesc la ce pot face pe termen
scurt.
Mulți dintre ei nu au fost crescuți în
medii care să favorizeze prioritizarea edu-
cației, astfel că școala joacă un rol impor-
tant pentru a le arata beneficiile pe termen
lung ale educației preuniversitare și uni-
versitare. De cele mai multe ori, un copil
are nevoie de un singur om care să creadă
și să îl încurajeze că poate muta munții din
loc. Toți suntem rezultatul / produsul me-
diului din care provenim, oamenilor pe
care i-am întâlnit pe parcursul și a proprii-
lor alegeri.
Din fericire, România este o țara care
îți oferă nenumărate perspective dacă ești
dispus să le cauți și să muncești în direcția
dorită.
Pentru toți cei care citesc aceste rân-
duri, inclusiv pentru elevii care se afla la o
cumpăna privind alegerea unei facultăți,
să știți că nu are importanță mediul din
care provii sau unde ai terminat liceul,
șansele sunt măsurate în funcție de dorin-
ța, perseverența și munca pe care o depui
pentru a-ți atinge scopul.
De asemenea, este foarte important
ca pe tot parcursul dezvoltării tale să nu
uiți să fii om în adevăratul sens al cuvântu-
lui. Am avut norocul să am lângă mine oa-
meni care au crezut în mine, m-au susți-
nut, m-au încurajat și îndrumat în
permanență. Oameni fără de care nu aș fi
fost în punctul în care am ajuns în prezent
și cărora le sunt profund recunoscătoare.
Iar pentru cei care aleg domeniul
dreptului să nu uite niciodată că justiția
este cu, pentru și despre oameni, iar aces-
ta este motto-ul care ar trebui să ne ghide-
ze exercitarea profesiei.
25
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
T
TORA
MEN
Modelele inspiraționale ale Colegiului din Mătăsări
au contribuit la cariera de succes pe care o am!

Î
ți scriu aceste rânduri ca să te inspir și să îți spun “La mulți ani, Revistei Murmurul Jilțului”. Viața mea la Mătăsari nu a fost ușoară, însă pe par-
cursul dezvoltării mele am înțeles rolul esențial pe care liceul de la Mătăsari l-a avut asupra educației mele, dar și asupra carierei pe care am re-
ușit să o construiesc cu succes. Mă bucur că am învățat la Mătăsari, pentru că acolo am avut parte de multe experiențe care m-au format și care
mi-au dat niște abilități pentru care mulți la oraș plătesc sume mari de bani.
Acum sunt mentor și coach și am atins niște succese considerabile în cariera mea: am apărut la Măruță în mai multe emisiuni, sunt aproape săptă-
mânal într-o emisiune sau într-o revistă, am scris și o carte și alte 4 așteaptă să fie publicate. Am atins un nivel financiar la care nici nu visam acum 15
ani. Și toate acestea pentru că m-am auto-educat și după ce am terminat studiile. Acest articol nu este despre mine, este despre tine și despre ce poți
tu să creezi în viața ta ca să o faci plină de sens, iubire și bogăție. Nu contează dacă ești fată sau băiat, contează cât de mult îți folosești imaginația și
creativitatea pentru a ajunge acolo unde îți dorești. În aceste rânduri vei găsi sfaturi care îți vor transforma viața dacă le aplici și vei înțelege că puterea
de a alege este la tine și la nimeni altcineva. Îți voi detalia pașii carierei mele, cum a trebuit să mă descurc pentru a ajunge unde sunt astăzi și ce impact
au avut asupra mea mai multe momente din timpul școlii. Nu știu cum este acum, dar când eram eu elevă aveam foarte multe activități pe care le făceam
și care, deși uneori păreau prea multe sau “obligatorii”, acum le înțeleg rostul mult mai bine.

Coach Florentina Gionea, București

Scena de la Mătăsari m-a antrenat pentru scenele
mari
Mereu am fost fericită să vorbesc pe scenă, să fiu pe
scenă și am făcut asta cu ușurință, până într-o zi când o
persoană m-a întrebat cum de mă simt așa de bine pe sce-
nă și nu am emoții? Și eu am răspuns: Așa îmi vine mie
natural! Apoi m-am gândit mai bine și am înțeles că aceas-
tă abilitate naturală a fost antrenată la Mătăsari. Toate pie-
sele de teatru pe care le jucam la serbări, când colindam în
corul de Crăciun sau când fredonam piesele de 1 Decem-
brie, dirijate de Doamna Zizi, toate acestea au fost momen-
tele mele de antrenament. Momente în care mă prezentam
în fața a sute de oameni cu ușurință. Acum pot să vorbesc
într-o emisiune cu un public de milioane de oameni, sau pe
scena TEDx, unul dintre cele mai cunoscute concepte de
educație.
Prima mea poezie a fost publicată în Revista Mur-
murul Jilțului
Era o poezie despre o vulpe, nu-mi mai aduc aminte
detalii din ea, dar mă văd cu revista în mână citind poezia
mea. Este o amintire care mi-a rămas și care va dăinui
mereu în cariera mea de autor, pentru că mereu voi fi între-
bată când am scris pentru prima dată.
A venit asta de la țară să ne ia premiul
În clasa a 8-a, părinții mei au divorțat. Viața lor de cu-
plu era toxică de mulți ani. Ne-am mutat la Motru, la o
școală care se presupunea că este mult mai avansată și
mai bună decât noi ăștia de la țară, așa cum ne considerau
și cei din Motru și cei din Târgu Jiu. Am ajuns la școală în
semestrul al doilea și mai aveam puțin până la examenul
de capacitate. Prima zi de școală pentru mine a fost un șoc!
În clasa în care am nimerit era o dezordine totală, elevii
erau extrem de gălăgioși, demontau băncile în timp ce pro-
fesoara era total depășită de situație. Încerca să îi linișteas-
că țipând la ei, dar fără vreun rezultat. Eu eram consterna-
tă, nu vedeam așa ceva la Mătăsari în școală, nu exista ca
elevii să facă alte activități în timpul orei și nici să fie obraz-
nici. Asta datorită domnului director de atunci, Dumitru
Dădălău, dar și corpului de profesori care impunea discipli-
na și respect. Venind de la “țară”, evident că nu eram văzu-
tă bine, însă la prima inspecție s-a văzut cine era pregătit și
cine nu.
Întâlnirea cu “Individu” și Inspectorul Școlar
Era o zi obișnuită de școală, dar nu pentru clasa mea
de biologie, unde profesorul, poreclit “Individu,” era cunos-
cut pentru asprimea sa. Atmosfera din clasă era tensionată,
pentru că știam că Inspectorul Școlar urma să facă o in-
specție neanunțată. În timp ce ne apropiam de momentul
respectiv, Inspectorul a intrat în clasă și s-a așezat în spate.
Profesorul a început ora, iar întrebările au început să
curgă. Cu curaj, am ridicat mâna de mai multe ori și am
răspuns corect la toate întrebările. Profesorul părea uimit,
și cine știe ce informații auzise despre mine, o elevă nouă
venită de la țară. Ce nu știa el era că la școala noastră din
Mătăsari, inspecțiile erau ceva normal, la fiecare 2-3 săp-
tămâni.
Acum, amintindu-mi de acea oră, cred că și profesorul,
“Individu,” a avut emoții mari. La finalul orei, mi-a adresat
cuvinte de laudă în fața colegilor: “Felicitări ție și școlii de
unde vii.” Acest moment a stârnit mirarea tuturor.
Am continuat să învăț bine la toate materiile, cu excep-
ția matematicii, unde nu eram prea pricepută și nici nu îmi
plăcea. Acest lucru a afectat media mea generală. Cu toate
acestea, am reușit să ocup locul 3 în clasă, spre dezamăgi-
rea dirigintei, care a exprimat acest lucru în fața părinților.
Am primit diploma, pe care simțeam că o meritam din de-
plin, dar pe care diriginta mi-a dat-o “de nevoie”. Notele fac
clasamentul, nu dumneaei. A fost o perioadă dificilă, în care
am simțit că nu primesc recunoașterea pe care o meritam.
Întoarcerea la Liceul din Mătăsari
După examenul de capacitate, am fost supărată pentru
că nu m-am înscris la timp la liceul din Motru. Am luat o
notă bună la examen și am hotărât să mă înscriu din nou la
Liceul din Mătăsari, unde am simțit că aparțin cu adevărat.
Am preferat să merg la liceu, decât la o postliceală. Reve-
nind la Mătăsari, m-am focusat pe învățat, am terminat
clasa a XII-a cu media 10 și am luat bacalaureatul cu 9,45
la Târgu Jiu. Am fost supărată pentru că la istorie trebuia să
iau 10 la bacalaureat, dar na!, eram venită de la țară și mi-
au dat 9,85. Am trecut și peste asta și am mers mai depar-
te, pentru că oricum notele mele erau foarte bune. Dacă te
pregătești de un examen, îți voi da strategia mea prin care
am învățat pentru bacalaureat și pentru o notă foarte mare.
O poți folosi pe tot anul sau doar atunci când ai teme sau
examene.
Strategia mea pentru Învățare Eficientă
Dacă ești în căutarea unei strategii eficiente de învăța-
re, iată ce am făcut eu:
1. Stabilirea obiectivelor: Începe prin a-ți stabili ma-
teriile pe care trebuie să le înveți.
2. Alocarea timpului: Fă-ți un program în care să alo-
ci cel puțin 2 ore pe zi pentru învățat, în plus față de teme.
3. Studiu în avans: Dacă poți, parcurge materia în
avans, astfel încât să ai timp să înțelegi și să reții informa-
țiile.
Doamna dirigintă, Luminița, a fost și îmi vă rămâne
totdeauna model
Am fost întrebată într-o emisiune care este modelul
meu, eram tânără și prezentatorul se așteptă la nu știu ce
răspuns. I-am spus sincer că doamna dirigintă. A rămas cu
o grimasă de nemulțumire și mi-a spus că poate ar trebui
să îmi aleg alt model.
Părerea lui, părerea mea după 10 ani de la acea emi-
siune a rămas aceeași, doamna dirigintă Luminița încă face
parte din modelele mele în viață. La ea am văzut pentru
prima dată iubirea, acceptarea, empatia, susținerea. Aceste
calități nu se vor demoda niciodată și mereu vor fi nevoile
de bază ale oricărei ființe.
Alegeți modelele în viață corect. Nu cască gura la oa-
menii care se dau mari pe internet și nu tânji să fii că ei. Nu
tot ce se vede online și aduce fericire sau împlinire. Acestea
sunt sentimente pe care le vezi în familie, la scoală și pe
care le duci în interiorul tău. Da, este bine să visezi, visele
te vor duce prin viață, dar ai grija că visele tale să fie înso-
țite de acțiune. Mulți ani m-am chinuit până am reușit în
viață! Dar, tot chinul a meritat! Pentru că singura persoană
care poate să transforme ceva în interiorul tău ești tu! Cei
în jur te pot susține, te pot influența, dar doar tu poți face
transformările pentru a ajunge pe cea mai bună versiune a
ta.
Rezultatele vor veni: Dacă vei aplica această strategie,
vei vedea că atunci când vei da examene, vei fi pregătit și
încrezător, fără stres suplimentar. În învățare, perseverența
și planificarea sunt cheia succesului.
Modul în care alegem modelele în viață este extrem de
important pentru dezvoltarea noastră personală și profesi-
onală. Într-o lume dominată de influenceri și aparențe, este
esențial să ne concentrăm pe aspectele reale și valoroase
ale unei persoane.
Adesea, suntem tentați să ne comparăm cu alții, să ne
dorim să fim precum influencerii de pe internet sau celebri-
tățile care par a avea totul. Dar trebuie să ne amintim că
ceea ce vedem pe ecranele noastre nu este întotdeauna
realitatea. Este important să fim conștienți că fericirea și
împlinirea nu vin doar din succesul material sau din popu-
laritate, ci din relațiile autentice, din iubirea de sine și din
satisfacția personală. Alegerea modelelor în viață trebuie
să se bazeze pe valori profunde și calități umane esențiale.
Este important să ne îndreptăm atenția către persoanele
care ne inspiră prin iubirea și acceptarea lor necondiționa-
tă, prin empatie și prin susținerea pe care o oferă. Aceste
calități sunt cele care ne ajută să ne dezvoltăm în mod au-
tentic și să ne simțim împliniți.
Un model de viață poate fi un părinte, un profesor, un
mentor sau un prieten înțelept. Aceste persoane pot fi
exemple demne de urmat prin modul lor de a trăi și de a se
raporta la ceilalți. Ele pot fi ghiduri în momentele dificile și
ne pot oferi sfaturi prețioase pentru a-ți urma visurile.
Pentru a-ți urma visurile, este important să fii conștient
de puterea ta interioară și să acționezi în consecință. Visu-
rile sunt minunate, dar trebuie să fie însoțite de acțiune.
Este nevoie de muncă, de efort și de perseverență pentru
a-ți atinge obiectivele. Nu aștepta ca cineva să-ți ofere totul
pe tavă, ci fii pregătit să muncești pentru ceea ce îți dorești
cu adevărat.
În plus, nu te descuraja de eșecuri sau de obstacolele
pe care le întâlnești pe parcursul călătoriei tale. Fiecare
eșec este o oportunitate de învățare și de creștere. Este
important să înțelegi că succesul vine adesea în urma efor-
tului susținut și al înfruntării provocărilor.
De asemenea, este important să-ți dezvolți încrederea
în tine și să crezi în abilitățile tale. Nu lăsa nicio critică sau
îndoială să-ți submineze încrederea în tine. Fii conștient de
propriile tale valori și talente și folosește-le în avantajul tău.
În concluzie, modelele în viață joacă un rol important în
dezvoltarea noastră personală și profesională. Este esențial
să alegem modele autentice și inspiraționale, care să ne
încurajeze să fim noi înșine și să ne urmăm visurile. Nu uita
că puterea de a transforma și de a realiza ceva în viață se
află în interiorul tău, iar tu ești singura persoană responsa-
bilă pentru propria ta evoluție.
Ce abilități am dezvoltat la Liceul din Mătăsari
La Liceul din Mătăsari, am avut privilegiul de a partici-
pa la diverse programe extrașcolare care au stimulat și
dezvoltat creativitatea mea. Fie că era vorba de evenimen-
tele săptămânale, sau de activități specifice anumitor săr-
bători sau aniversări cum ar fi Paștele, Crăciunul sau Săr-
bătoarea Fiilor Jilțului, aveam mereu oportunitatea de a
crea ceva. Împreună cu colegii mei, am pus în scenă piese
de teatru ale lui Caragiale, am recitat poezii sau am creat
scenete proprii. Unul dintre cele mai memorabile momente
pentru mine a fost atunci când am creat piesa „Ciufulica”
în clasa a 7-a. Mi-am ciufulit părul și am rostit un text amu-
zant. Chiar dacă nu-mi amintesc cuvintele exacte, îmi aduc
aminte cu zâmbetul pe buze de reacția publicului care râ-
dea în hohote.
Participarea la aceste evenimente și programe ex-
trașcolare mi-a oferit o serie de abilități și beneficii esenți-
ale pentru dezvoltarea mea personală și profesională.
Prima abilitate pe care am dezvoltat-o a fost lucrul în
echipă. În timpul pregătirii și desfășurării acestor eveni-
mente, am învățat să colaborez cu colegii mei, să ne ascul-
tăm reciproc ideile și să le punem în practică. Lucrul în
echipă este esențial în viața de adult, atât în mediul de lu-
cru, cât și în relațiile personale. Am învățat să lucrez într-o
echipă, să împărtășesc responsabilități și să contribui la un
scop comun.
A doua abilitate pe care am dezvoltat-o a fost puterea
de exprimare. Participând la aceste programe,
am avut ocazia să mă exprim în fața unui pu-
blic, să învăț să vorbesc în public și să capăt
încredere în propriile abilități de comunicare.
Această abilitate este extrem de importantă în
viața de adult, în special în mediul profesional,
unde capacitatea de a comunica eficient poate
determina succesul în carieră și relațiile inter-
personale.
A treia abilitate pe care am dezvoltat-o a
fost explorarea creativității. M-a încurajat să
gândesc în afara tiparelor și să îmi pun imagi-
nația la lucru. Am avut posibilitatea să creez
propriile scenarii, să inventez personaje și să
explorez diferite stiluri de exprimare artistică. Această abi-
litate de a gândi creativ și de a găsi soluții inovatoare este
valoroasă în viața de adult, mai ales în contextul unei soci-
etăți în continuă schimbare și inovație.
Pe baza experiențelor mele de la Mătăsari, îmi doresc
să transmit tuturor elevilor că școala este locul ideal pentru
a-ți dezvolta abilități esențiale pentru viața de adult. Prin
implicarea în proiecte, în activități extra curriculare și în
crearea a ceva nou, elevii pot dobândi experiențe valoroa-
se, care îi vor ajuta să evolueze și să se simtă împliniți.
Este important ca elevii să fie deschiși către noi opor-
tunități și să se implice activ în activități extra curriculare.
Fie că este vorba de teatru, muzică, artă sau alte domenii
care îi pasionează, fiecare proiect va aduce cu sine o expe-
riență unică și valoroasă. Aceste experiențe contribuie la
dezvoltarea personală și profesională a fiecărui elev, îi ajută
să-și descopere pasiuni și talente și îi pregătesc pentru
provocările vieții de adult.
Prin urmare, încurajez cu căldură toți elevii să profite
de oportunitățile oferite de școală și să se implice în proiec-
te și activități. Acestea nu doar că le oferă posibilitatea de
a-și dezvolta abilități esențiale, ci le oferă și satisfacția de a
crea ceva cu propriile mâini și de a se simți parte a unei
comunități. Fiecare experiență și fiecare proiect aduc cu
sine evoluție și împlinire personală.
În ziua de azi poți deveni orice dorești, însă este impor-
tant să îndeplinești mai multe condiții. Prima condiție este
să identifici ceea ce iți place să faci. Daca nu ai găsit încă,
nu este nicio problemă alocă-ți 2-3 ani să experimentezi
mai multe lucruri și apoi să iți alegi ce iți place. Nu este
nimic greșit în a încerca mai multe opțiuni până simți că ai
găsit-o pe cea potrivită. Eu nu știam că o să devin coach,
speaker sau autor. Toate acestea au rezultat în urma mai
multor experiențe. Ai încredere că divinitatea te va ghida în
direcția potrivită destinului tău. Și nu uita că destinul ți-l
mai faci și cu mâna ta.
Îndreaptă-te către meseriile viitorului. Inteligenta arti-
ficială vă șterge multe meserii din codul muncii, așa că tu
caută să se specializezi în ce urmează să vină. Ai internetul
la îndemână, caută informații valoroase care să te ajute să
creezi un viitor mai bun pentru tine și familia ta.
Nu lasă influențele negative și anturajul să pună stăpâ-
nire pe tine, aici mă refer la tutun, droguri și alcool. Ai pute-
rea să spui nu. Nu ai nevoie de aceste substanțe pentru
validare și nici pentru a crește stima de sine. Validarea și
stima de sine cresc doar dacă faci transformări interioare
prin experiențele pe care le trăiești, și pe care le oferi și
celorlalți.
Ia din acest articol ce crezi că este bun pentru tine, și
nu uita că orice situație prin care treci acum te va pregăti
pentru viață. Nu lua totul personal, pentru că peste ani nu
va mai conta. Înconjoară-te de oameni cu valori morale re-
ale precum: respectul, iubirea, susținerea, creativitatea și
vei reuși să găsești în viață acele repere care să iți facă
traiul mai bun.
Am scris acest articol cu drag, și sper că de acum îna-
inte să profiți de tot ce apare că oportunitate în școala ta
pentru a te dezvolta. Iar dacă nu sunt oportunități, fii tu
persoana care le creează. Mergi la profesori și propune-le
să pună în aplicare ideea ta. Ia atitudine și influențează po-
zitiv. Am încredere în tine că vei reuși așa cum am reușit și
eu.

26 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

istorie
A
cum un secol, la 17 mai 1923, a avut
loc ceremonia reînhumării Eroului Ne-
cunoscut, în prezența Familiei Regale,
a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare, a
diplomaților străini acreditați la București ori trimiși
în misiune extraordinară, precum și a unui numeros
public.
După Primul Război Mondial, România a fost
printre primele state, care, urmând exemplul Franței
și Statelor Unite ale Americii, a decis să inaugureze
un monument al Eroului Necunoscut, dedicat me-
moriei tuturor celor care au căzut pe câmpul de lup-
tă. În semn de cinstire, în anul 1923, s-a decis ca
simbolul sacrificiului celor jertfiți pentru reîntregirea
patriei, să fie evocat prin înhumarea simbolică a
osemintele unuia dintre ostașii anonimi, morți în
luptele din Primul Război Mondial.
Astfel, la 13 mai 1923 au fost deshumate rămă-
șițele pământești a zece ostași neidentificați de pe
câmpul de luptă de la Mărășești și depuse în Biseri-
ca Adormirea Maicii Domnului din localitate, alege-
rea sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut fi-
ind făcută de elevul militar Amilcar C. Săndulescu,
orfan de război și premiant al Liceului Militar "Dimi-
trie A. Sturdza" din Craiova, care a ales cel de-al
patrulea sicriu spunând "Acesta este tatăl meu".
După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte
nouă sicrie au fost îngropate cu onoruri militare în
Cimitirul Eroilor din Mărășești în ziua de 14 mai
1923.
A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut a fost rans-
portat într-un tren special la București, însoțit de o
gradă și cu onoruri militare. La Gara de Nord, aștep-
tau oficiali ai statului și personalități politice și mili-
tare, în frunte cu Regele Ferdinand, iar sicriul a fost
depus pe un catafalc drapat cu steagul și însemnele
României pentru oficierea serviciului religios și ono-
rurile militare cuvenite. Ulterior, sicriul a fost trans-
portat la Biserica "Mihai Vodă", pe un afet de tun
însoțit de un lung cortegiu, unde sicriul a rămas încă
Sicriul Eroului Necunoscut pleacă spre București de la Mărășești
de ani de la
inaugurarea
monumentului
eroului
necunoscut
Povestea eroului necunoscut
o zi pentru ca publicul larg să poată onora memoria pe Majestățile Sale, Regele Ferdinand și Regina Maria. Se
Eroului Necunoscut. merge în Parcul Carol. Se trag salve de tun. Rămășițele-sim-
Amilcar, puștiul de 12 ani, duse bol sunt înmormântate. ”Aici odihnește fericit întru Domnul
mâna tremurândă spre al patrulea Ostașul necunoscut săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea
Neamului Românesc. Pe oasele lui odihnește pământul Româ-
sicriu: ”Acesta este tatăl meu!” niei Întregite. 1916 – 1919”.
În mai 1923, un eminent elev al Liceului Mili- Amilcar termină anul școlar ca fruntaș și primește o tabă-
tar din Craiova, cu tatăl pierit pe frontul Primului ră la Techirghiol. E 28 iulie 1923. Nu vrea să înoate, ci doar să
Război Mondial, este desemnat să aleagă Eroul simtă, nițeluș, apa. Dar valurile-s rele. La opt seara, Marea
Român Necunoscut din întâia mare conflagrație a aduce un trup firav pe mal. E mulțumită. A luat numai sufletul.
Omenirii. E cald pentru acel mijloc de Cuptor.
535.706. Atâtea suflete pieriseră pe câmpurile Pe 30 iulie, Amilcar pleacă după Costică, învățătorul. După
de bătaie pentru întregirea neamului. Eroi români cel de-al patrulea sicriu. Balaban, un dascăl din Craiova - Târ-
decedați în Primul Război Mondial. Mulți dintre ei, gul Iovului - vorbește liber, la capătul gropii reci. ”Amilcare,
necunoscuți. Cum să-i știi? Un bănuț mic, metalic, destinul a vrut astfel și cu tine, și ceea ce este scris în Cartea
atârnat de gât și codul numeric aferent fiecărei Destinului este lucru sfânt și se împlinește, căci asta-i vrerea
unități militare. Atât! Pentru mulți, locul de veci a lui Dumnezeu. Tu ai încetat să mai fii al familiei, al școlii, tu ai
fost chiar acolo unde și-au găsit sfârșitul: la mar- devenit Fiul Eroului Necunoscut, tu ai devenit copilul suferin-
gine de drum, sus, pe dealuri, prin munți, prin țelor și umilirilor, speranța și chezășia zilei de mâine a Neamu-
tranșee, aproape de râuri ori lacuri. Primul pas lui”...
spre cinstirea lor se făcuse în 1919, când în Ro- Eroul Necunoscut doarme în Parcul Carol, devenit ”Liber-
mânia cea Mare se așternuse pacea: se amenaja- tății”, până în 1958. Comuniștii decid să-l strămute la Mauso-
seră cimitirele militare. Dar Regina Maria, una leul de la Mărășești. Avea să se reîntoarcă la București pe 26
dintre cele mai frumoase inimi care-au viețuit pe octombrie 1991, dar nu în locul inițial. Abia pe 25 noiembrie
aceste meleaguri, simțea că se făcuse prea puțin. 2006 își găsea, cu adevărat, liniștea.
Franța, Belgia ori Marea Britanie își aleseseră ast-
Ceremonia reînhumării Eroului fel de simboluri. Era 1923, venise și rândul nostru: Bocetul lui Ion cel fără mormânt
dintre miile de morminte în care odihneau eroii
Necunoscut necunoscuți ai neamului, urma să fie ales un sin- Adrian Păunescu
gur sicriu – cel al Eroului Necunoscut! Ioane, Ioane, Ioane, Ioane, Hărţile să nu vorbească
La 17 mai 1923, în prezența Familiei Regale, a Ai murit ca milioane, Despre harta românească,
membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare, a Gloanţe trupul tău l-au frânt, Nimenea să nu te ştie,
diplomaților străini acreditați la București ori tri- Amilcar Săndulescu, orfanul de Ioane, fără de mormânt. Ioane fără bucurie.
miși în misiune extraordinară și a unui numeros nota 10
public, a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Ioane, ai murit soldat, Uite vremea cum mai trece,
Necunoscut, în fața Palatului Artelor care găzduia În 1923 aveam patru licee militare: la Iași, la Unde te-or fi îngropat, Vine ceasul doisprezece,
Muzeul Militar, din Parcul Carol I. Timp de două Craiova, la Chișinău și sus, pe deal, la...Dealu, Târ- Că-ţi rămase ţara oarbă Iarăşi cântă-n steaguri cuci,
minute, orice activitate publică a fost întreruptă, în goviște, acolo unde odihnea și capul marelui Mihai Să întrebe-un fir de iarbă. Neamul tău e la răscruci.
sunetele sirenelor și a clopotelor bisericilor. Viteazu. Autoritățile deciseseră ca un elev de aici
Mormântul Ostașului Necunoscut, operă a – cu rezultate excelente la învățătură – să aleagă Unde-i Ion, copilul meu Numele ţi-l spunem iar
Care m-a iubit mereu, Pe când orice calendar
sculptorului Emil Wilhelm Becker, a devenit ulterior Eroul Necunoscut. Amilcar Săndulescu pornise la Care nu s-a dus cu duşii, Simte paza umbrei tale,
un loc național de pelerinaj și de reculegere în me- drum, în viață, în Mădularii de Beica, în Vâlcea. Care s-a bătut cu ruşii. Mareşale, Mareşale.
moria ostașilor căzuți în Primul Război Mondial. Mama, Maria, tatăl, Costică Săndulescu, învățător.
Mormântul Eroului Necunoscut a fost acoperit cu o Trei frați. Seniorul murise la un asalt al Regimen- Cine să răspundă, cine, Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
lespede din piatră, decorată cu motive florale în tului 66 Infanterie Beiuș. Cel mic ajunsese la Cra- Ţării tale nu-i fu bine, Dar istoria, proscrisa,
stilul vechilor lespezi de mormânt domnești, cu un iova, la Liceul Militar. Numai note bune. ”Era de o C-au venit oştiri străine Iarăşi adevăr promis-a
scurt epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Os- inteligență și o istețime a minții”, își aduceau Precum noaptea nopţii vine. De la Nistru pân-la Tisa.
tașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru aminte profesorii. Așa că el devenise copilandrul
unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odih- care, la doar 12 ani, avea să aleagă unul dintre Ne-au scos morţii din Să te căutăm adânc,
nește pământul României întregite. -1916-1919“. simbolurile eterne ale României Dodoloațe. morminte, Cu toţi ochii ce te plâng,
După instaurarea comunismului, pentru reali- Ministerul de Răsboiu dăduse depeșă ca din Ne-au distrus biserici sfinte Cu-nviindele plutoane,
zarea Monumentului eroilor luptei pentru liberta- 10 cimitire militare din țară să plece spre Mără- Şi apoi ne-au dat pe noi Unde ţi-e mormântul, Ioane.
Cu un secol inapoi.
tea poporului și a patriei, pentru socialism, Mor- șești, spre Mausoleu, 10 sicrie cu eroi. Toate la fel, Ioane, fără de mormânt,
mântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în toate din stejar, toate cu tablă zincată. Toate ajun-
Şi în tine, Ioane dragă, Urci în calendar ca sfânt,
secret în noaptea de 22/ 23 decembrie 1958 și a se acolo pe 12 mai 1923 și depuse în Biserica Au pus potera să tragă, Cazi în noi ca un părinte
fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești, fiind ”Adormirea Maicii Domnului”. Tu te-ai stins netemător Şi ca roua pe morminte.
readus în București la 26 octombrie 1991 și reve- Şi privind în ochii lor.
nind la locația inițială abia la 25 noiembrie 2006, Toate rănile ne dor
pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroi- ”Când am ajuns la biserică, I-ai iertat c-un ultim gest Ca soldat şi ca popor,
Pe călăii tăi din est, Dacă tu te stingi de dor
lor Neamului.
În Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afa-
stăteam ca pe ghimpi” I-ai privit în ochi curat În mormânt rătăcitor.
Şi i-ai binecuvântat.
cerilor Externe se păstrează un valoros dosar pri- Amilcar e trezit, pe 14 mai 1923, dis de dimi-
Uite vremea cum mai trece,
vind desfășurarea ceremonii- neață. I se spune, de către un ofițer, ce are de fă- Ei mureau de frica ta, Vine ceasul doisprezece,
lor pentru înhumarea Ostașului cut. Miile de oameni de pe platoul Mărășeștilor au Arma-n mâini le tremura, Nu putem continua
Necunoscut din 14-17 mai ochii ațintiți asupra sa. ”În sfârșit, sosi și ora trei, Ioane, fără de stăpân, Fără de Măria Ta.
1923, precum și acțiunile mi- ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce Ioane, Mareşal Român.
siunilor diplomatice ale Româ- odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când Nu dorim decât atât,
niei pentru cinstirea eroilor de am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia Ioane, comandant de oşti, Să aflăm numaidecât
război înhumați în străinătate. așteptam momentul când să intru, să văd cele 10 Ca să nu ne mai cunoşti, Unde ţi-e mormântul, Ioane,
La 18 mai 1923, Președintele sicrie. Ce mulțime mai era”, avea să scrie Amilcar I-au dat ţării altă haină Într-atâtea milioane.
Statelor Unite ale Americii a Şi-au falsificat-o-n taină.
peste câteva zile. Merge ușor, abia respiră. ”M-am Vrem să-ţi punem flori pe el
acordat Ostașului Necunoscut dus înaintea celor 10 sicrie, dar stăteam la îndoia-
Român Medalia de Onoare a Şi pe tine te-au ascuns, Şi umbruţă de drapel,
lă pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus Ioane, fără de răspuns, Să dormi, Ioane, liniştit,
Congresului - cea mai înaltă la al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus Să nu ai lăcaş de moarte, Neamul tău nu a murit.
distincție americană, în semn mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a Să ne fii mereu departe.
de gratitudine și recunoaștere străbătut sufletul și mi-au venit pe buze cuvintele: Dacă vrei şi dacă poţi,
a luptei eroice și marilor sacri- «Acesta este tatăl meu!»” Jalea ţării noastre lungă Să ne ierţi cumva pe toţi,
ficii pentru cauza aliată! Nouă sicrie coboară în cimitirul din Mărășești. Pururea să nu te-ajungă, Să ne ierţi cu crezământ,
Cel al Eroului Necunoscut ia drumul Bucureștilor. Jalea noastră fără vreme, Ioane, fără de mormânt.
Amilcar e aici, pe17 mai 1923, la înhumare. Salută Pururea să nu te cheme.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 27

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

N ICA Din Mătăsari la industria

TEH
aeronautică din Timișoara
Timpul este cel care ne ghidează, cel care ne învață să trăim frumos și să
sperăm in continuare, cel care ne lasă marcați de amintirile copilăriei, de locu-
rile natale, de anii petrecuți în locul natal.
A-ți fi dor este omenește, cu toții avem uneori sentimentul de întoarcere în
trecut, însă în același timp cu toții suntem robi ai destinului. Pe unii dintre noi
viața și destinul ne-a îndepărtat de casa părintească, de locurile natale, însă
amintirile rămân în suflet mereu.
Amintirile copilăriei despre locurile de joacă, despre vecinii și prietenii cu
care am copilărit și am crescut împreună, amintirile despre școala unde am
învățat, cu bune, cu rele, cu emoțiile prin care am trecut în anii terminali ai unei
etape din viață.
Îmi amintesc și acum, precum ar fi fost ieri, întâmplările și toate trăirile pe
care le-am avut în timpul școlii. Am început școala primară în satul natal din
Brădet, comuna Mătăsari, școala primară cu clasele I-IV, și am continuat și
școala gimnazială tot în satul natal până la sfârșitul clasei a VII-a. În tot acest
timp numărul elevilor prezenți pe băncile școlii a continuat să scadă, așadar
clasa a VIII-a am început la liceul din comuna Mătăsari. Acolo, clar a fost un alt
nivel pentru mine, cum am privit liceul, cum am început prima zi de școală, cu
atâtea chipuri noi pentru mine, și noi elevii care mai de care încercam să ne
cunoaștem, să ne dam seama ce se întâmplă cu noi.
Clasa a VIII-a, clasa a VIII-a B, acolo unde am învățat având mentor pe
Doamna Floarea Dădălău, profesor de matematică, diriginta noastră, era am-
plasată la etajul numărul 1 al Liceului din Mătăsari. În momentul acela erau 5
clase, fiecare clasă avea un număr de 24-28 de elevi, toate clasele erau pline,
fiecare clasă avea o anumită culoare la uniformă, toți școlarii purtau uniformă,
intrarea în școală se făcea cu 10-15 minute înainte să se înceapă orele, era
elev de serviciu, ușile se închideau în timpul orelor iar accesul nu se permitea
decât în pauze.
Toate acestea erau noi pentru mine, și urmăream cu mare interes aceste
reguli impuse de conducerea școlii, pe care noi elevii le urmam și le respectam
întocmai. După ce m-am dezmeticit și m-am integrat rapid în colectiv, deși
erau multe lucruri noi și necunoscute pentru mine, am realizat că la momentul
acela cadrele didactice făcându-și meseria cu profesionalism și seriozitate,
făceau tot posibilul să ne pregătească pentru etapa ce va urma în viețile noas-
tre, și anume examenul de capacitate, făceam pregătire la diferite materii îna-
inte de începerea orelor sau după terminarea programului, toate acestea fiind
făcute pentru noi, pentru elevii care ne aflam în an terminal și pentru a avea
rezultate bune la examenele ce urmau să aibă loc. Toate aceste eforturi ale
cadrelor didactice, se vedeau anual la liceul din Mătăsari prin notele obținute
de elevii acestui liceu la examenele de capacitate și bacalaureat, la olimpiade-
le naționale susținute de elevii acestui liceu. Cadrele didactice ale Liceului din
Mătăsari erau mândre de munca depusă cu noi elevii, deoarece eforturile lor și
munca depusă nu era în zadar, fiind mândre de rezultatele obținute de noi,
elevii, iar noi simțeam mândrie la rândul nostru pentru că procentul de reușită
la aceste examene era unul foarte ridicat.
Fiind unul dintre acești elevi care am putut beneficia de aceste eforturi
incredibile ale cadrelor didactice, am ales să continui studiile liceale în cadrul
Liceului din Mătăsari, liceu care a devenit la începutul anilor 2000 Colegiu Na-
țional Tehnologic Mătăsari, fiind primul liceu Național din mediul rural.
Sub conducerea domnului profesor Dumitru Dădălău, care din punctul
meu de vedere pentru a putea să conduci această unitate, trebuie să dai dova-
dă de profesionalism, devotament, înțelepciune, motivare și în special simț de
răspundere și seriozitate, această instituție creștea de la an la an, semn că
bunul mers al lucrurilor era atent observat și direcționat de către domnul direc-
tor și celelalte cadre didactice, devenind din ce în ce mai cunoscut, căpătând
un prestigiu redutabil.
Acest liceu de la țară, fiind compus din clădirea colegiului, grădiniță, sală
de sport polivalentă, terenuri de volei, handbal și fotbal, spații verzi, spații de
joacă, trotuare și loturi experimentale, instalații locale de apă, canalizare, ener-
gie electrică, a cunoscut numeroase reușite la nivel local, național, și chiar in-
ternațional, fiind vizitat frecvent de numeroase personalități, atrăgea anual sute
de elevi din toate zonele limitrofe ale Mătăsariului, chiar și din orașele Motru și
Târgu-Jiu, și punea la dispoziție numeroase profile din care elevii puteau alege,
inclusiv școala de arte și meserii, pentru a putea avea o calificare după termi-
narea anilor petrecuți pe băncile scolii.Continuând studiile la Colegiul National
Tehnologic Mătăsari, am avut și deosebita plăcere să particip la diferite cursuri/
programe realizate în incinta școlii, la olimpiade naționale, la activități școlare
și extrașcolare, excursii, fiind susținut mereu de către cadrele didactice. Lucru-
rile începuseră să se schimbe la liceul din Mătăsari, clasele erau mobilate cu
mobilier nou, unitățile sanitare erau dotate și existau laboratoare care au fost
echipate cu echipamente moderne, așadar nu numai că munca elevilor și a
cadrelor didactice se ușura, ci în același timp aveam ocazia să evoluăm, să
descoperim lucruri noi, să facem un pas către viitor.
Anii de liceu, probabil că oricare dintre noi, mi-au rămas întipăriți în minte,
aducându-mi mai mereu aminte de întâmplările petrecute, trăite în acești ani.
Îmi aduc aminte că la Colegiul Național Tehnologic Mătăsari, în fiecare vineri
aveam ocazia să vedem film în sala de sport a liceului care era transformată în
cinematograf pentru noi, elevii acestui vestit colegiu. Îmi aduc aminte de săr-
bătoarea Fiilor Jilțului, cred că cea mai vestită și așteptată sărbătoare la acel
moment pentru școala noastră, pentru noi, pentru întreaga suflare a localității
Mătăsari,
retragerea cu torțe, focul de tabără și regăsirea diferitelor persoane pleca-
te prin toate colțurile țării, este un sentiment de nedescris pentru noi, cei care
am luat parte la acestea. Îmi mai amintesc cu drag și cupa de fotbal pe liceu,
eveniment mult așteptat de către băieți, de orele de matematică și de orele de
română, de cadrele didactice care ne predau aceste ore, soții Dădălău, Floarea
și Dumitru Dădălău, două persoane care prin devotamentul, ambiția, profesio-
nalismul lor au reușit să le arate o cale în viața generațiilor de elevi care le-au
trecut pragul de-a lungul timpului, un drum spre viitor. Și cum această cale nu
este posibilă decât punând umărul la treabă, aceste persoane petreceau zeci
de ore cu noi, înainte sau după terminarea programului școlar, pentru a ne
pregăti pentru bacalaureat. Singurele așteptări de la domnul și doamna profe-
soară erau să învățăm, nimic mai mult și să îi facem mândrii prin rezultatele
obținute de noi.
Anii de liceu au fost pentru mine o perioadă foarte frumoasă, precum și
copilăria pe care am avut-o și de care îmi aduc aminte cu drag. Îmi aduc amin-
te cu drag de orele de română, când așteptam în șir indian la cabinetul de ro-
mână, așteptând să intram în sala de clasă. La limba și literatura română știu
că citeam cărțile înainte să ajungem la lecție, vedeam filmele realizate după
aceste cărți și parcurgeam împreună cu domnul profesor rezumatele și exerci-
țiile din manualul de limba ro-
mană, înțelegând mult mai
bine și mult mai ușor întâm-
plările realizate, ajutându-ne
pe noi să rămânem cu multe
informații după terminarea
anului școlar.
La disciplina matematică,
îmi aduc aminte cum doamna
profesoară Floarea Dădălău ne Ing. Daniel Bălan,
rezolva exercițiile, matricele și Senior Manufacturing Process
toate ecuațiile, și după aceea Engineer, Timișoara
scoțând pe fiecare la tablă, ne
explica tuturor până fiecare dintre noi înțelegea și știa cum se poate rezolva
exercițiul. Am terminat liceul în vara anului 2006, și am continuat studiile la
Facultatea Constantin Brâncuși din Municipiul Târgu-Jiu, deci atunci am ales să
nu părăsesc locurile natale, sperând că în viitor acea zonă o să redevină ce a
fost odată, și că noi toți cei care terminam școala vom putea să ne dezvoltam
și în zona Gorjului, dar din păcate acest lucru nu s-a întâmplat și am părăsit
satul natal, dar despre acest lucru voi reveni mai târziu în acest articol.
În anul 2016 împreună cu o parte dintre colegi și fostele cadre didactice
ne-am organizat, ne-am întâlnit și ne-am readus aminte pentru puțin timp cum
este să fii elev, depănând amintiri, stând în același loc unde am stat în urmă cu
10 ani. Sper ca și în anul 2026 să ne întâlnim, poate într-un număr și mai mare,
și să vedem fiecare dintre noi de unde am plecat, unde am ajuns și să ne bu-
curăm de câteva ore petrecute împreună așa cum am făcut în anul 2016.
Mergând pe premisa că în viață trebuie să fii educat, civilizat și să ai un
anumit nivel de educație pentru a obține o slujbă bine plătită, pentru a putea să
faci față provocărilor cu care te vei confrunta pe viitor, pentru a putea susține o
familie, trebuie sa ai o meserie, un venit decent. Așadar în anul 2013 am decis
să mă rup de locurile natale, de familie și să mă mut în orașul Timișoara, un
oraș mare, un oraș frumos. Începea un nou capitol din viața mea, o nouă etapă,
practic am luat viața de la început, aici găsind numeroase firme ce activau în
toate domeniile.
După un an petrecut în două firme, am decis să încep studiile la Facultatea
Politehnica Timișoara, departamentul Inginerie Mecanică. Cu multă sudoare și
mari eforturi, nopti nedormite am terminat cea mai renumită facultate din Timi-
șoara, continuând după aceea și cu masterul încă doi ani, colegii mei de facul-
tate de vârsta 40+, care au fost în grupă cu mine mi-au transmis multă moti-
vație mereu pentru a realiza acest lucru.
Din cele câteva rânduri redate mai sus doresc să scot în evidență că indi-
ferent de situația financiară a familiei, că te-ai născut la sat sau la oraș, că dacă
faci un lucru mai târziu în viață, poți reuși, totul depinde de tine.
În prezent lucrez pentru o firmă franceză care activează în industria aero-
nautică în Timișoara, cu drag vizitez locurile natale, locurile unde m-am născut,
am copilărit, am învățat, dar cu durere în suflet plec de fiecare dată din acea
zona, care încă mai are un mare potențial, pentru că este o mare diferență între
ce a fost și ce este acum în zona Gorjului.
Cu drag, vă îmbrățișez, gânduri bune vă doresc tuturor.

Succes de prestigiu
Totul a început în primăvara lui 2013, o primăvară ce insesizabil, văzând că nu merge cum mi-am imaginat şi aveam un reper. A doua zi când am fost întrebat de dom- încrederea dumnealui,
nu promitea aşa multe însă, odată cu venirea din partea că nu am destul timp şi pentru a redacta eseul am decis nul profesor dacă am ales despre ce să scriu am zis cu o o încredere pe care nu
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a să iau harta Europei şi unde o să pun degetul despre acel uşoară neîncredere, Ayia Napa’’, iar răspunsul domnului voiam s-o pătez cu un
unui nou capitol al concursului naţional de eseuri, Călăto- loc urma să-mi încep eseul. Prima dată am crezut că fac Dădălău a fost ‘’Bine’’, un răspuns prompt dar în acelaşi eventual eşec. Văzând
rie prin Uniunea Europeană’’ au început şi primele emoţii. ceva stupid, cum să mă las ghidat de noroc sperând să timp liniştitor. De îndată ce am primit aprobarea domnului că lunile trec şi nu vine
Mă gândeam cu stupoare la faptul că anul precedent nu găsesc locul de incipit pentru întreaga acţiune ce va profesor am ştiut că sunt pe calea cea bună. Au urmat niciun răspuns, mam
reuşisem să-mi consolidez eseul, să-l fac să fie apreciat urma?!, dar am constat cu stupoare că nu ştiam atât de nopţi nedormite, la ore eram pierdut de realitate încer- gândit că totul fusese
la adevărata să valoare, aşa că domnul profesor Dumitru multe pe cât credeam despre Europa. La prima, tentativă’’ când să vizualizez eseul şi să-l corectez în gând, erau în zadar, am sperat
Dădălau, care a fost mereu alături de mine şi m-a sprijinit am dat peste oraşul Berlin, însă, după cum am mai spus, moment târzii în noapte când tresăream din somn şi por- până când s-a terminat Ing.Terheci Nicolae,
în tot ceea ce am făcut, a hotărât că nu trebuie să înain- doream ceva inedit, eram neam calculatorul doar anul şcolar, în acel mo- Craiova
teze eseul. conştient că despre Berlin o pentru a mă asigura că ment mi-am zis, Ce am
Iniţial am fost bulversat, zeci de ore de muncă pier- să fie sute de eseuri, iar unul nu am omis ceva. În ciuda greşit oare?’’. Am evitat
dute, sute de greşeli corectate şi cel mai important, am în plus avea să fie insesizabil greutăţilor întâmpinate în următoarele luni să discut despre acest subiect, ba
simţit că l-am dezamăgit, eram cufundat într-o beznă to- aşa că mi-am mai încercat o am izbutit în următoarea chiar uitasem de el, până când, în data de 27 octombrie
tală, o beznă atât de apăsătoare încât aveam impresia că dată norocul. La a doua tran- săptămână să scot la ca- 2013, ziua Sfântului Mucenic Dimitrie (Dumitru) am avut
sunt protagonistul operelor bacoviene. Faptul că pierdu- spunere a degetului pe hartă păt acest eseu, intitulat onoarea să-i fac drept cadou de ziua domniei sale, Dumi-
sem şansa de a mă afirma prin intermediul concursului am dat peste unul dintre simplu, dar la subiect, tru Dădălău, cel mai frumos cadou de 17 ani încoace, lo-
m-a demoralizat profund, dar, ajutat şi mai mult încurajat cele mai inedite oraşe pe Ayia Napa’’. Văzându-l, cul I pe ţara la Concursul naţional de eseuri Călătorie prin
de domnul profesor Dumitru Dadălău am reuşit să trec şi care le puteam găsi în Euro- domnul profesor, l-a Uniunea Europeană’’.
peste acest impediment, mi-am calmat gândurile, am re- pa, din nordul Europei am, aprobat fără a sta pe gân- Când am aflat reuşita am decis că e datoria mea să
uşit într-un fel să-mi detaşez conştiinţa de la cele întâm- migrat’’ către un loc atât de duri şi l-a înaintat spre a fi închin un an pentru a termina un nou număr al revistei ce
plate şi să lupt pentru că ştiam că pot şi că merită. Ţinând primitor, m-am aşezat fix în corectat. Crezând că gre- se situează încă de la primul număr până la cel din pre-
cont de cele petrecute am hotărât că trebuie să vin cu inima turistică a Greciei, mai ul trecuse, am aşteptat zent pe podiumul naţional al revistelor şcolare. În încheie-
ceva nou, ceva inovativ ce nu fusese auzit până în mo- precis în oraşul Ayia Napa. plin de speranţă un răs- re ţin să precizez că prin reuşita mea sper să dovedesc
mentul respectiv, trebuia să trec de banalităţile ce um- Am ştiut că nimeni nu o să abordeze acest oraş şi că ni- puns, ştiam că urma să fie printre primele eseuri, ştiam tuturor că orice lucru, indiferent cât este de greu de atins,
pleau foile de eseuri, să uit de tot ce îmi era cunoscut şi meni altcineva în afară de mine nu poate să redea mai că am satisfăcut toate cerinţele acestui tip de eseu şi nu este posibil .Reuşita constă în felul de a gândi abstract, să
să caut, nemaiîntâlnitul’’. Primii paşi au fost destul de frumos freamătul acestui oraş, aşa că am început să lu- în ultimul rând eram convins că domnul profesor prin de- ieşi din tiparele convenţionale şi să-ţi laşi în abis orice
greoi, am stat pe wiky multe ore sperând să observ ceva crez ştiind că o să-mi fie mult mai uşor de îndată ce cizia de a accepta acest eseu îmi acordase totodată şi lucru ce-ţi poate obscură gândirea.

Cum se croiește drumul în viață
Am ajuns la finalul unui drum plin de pe-
ripeţii, o adevărată aventură a asimilării de
trăiri, emoţii şi nu în ultimul rând, o asimilare
culturală. Ce pot să spun mai multe, mă bu-
cură nespus faptul că am realizat de ce am
nevoie pentru a izbuti în această lume, de ce
să mă feresc, şi mai presus de toate, pe cine
să aleg să-mi fie aproape. Deşi sunt de păre-
re că această apropiere dintre o persoană şi
o alta trebuie să fie mai ales un act firesc,
spontan, apropierea dintre mine şi domnul
Dădălău a fost una nefiresc de spontană, par-
că mă văd şi acum păşind cu paşi mărunţi
pentru prima dată în cabinetul dumnealui, un
zâmbet cald ne-a întâmpinat la uşă şi, după o
strângere de mână, ne-a poftit să luăm loc,
m-a uimit mereu calmitatea cu care a tratat
fiecare impediment apărut în cale, izbânda
cu care reuşea să ne demonstreze de fiecare
dată ce şi-a propus, pe scurt, mi-a arătat
cum se croieşte drumu-n viaţă. După o scur-
tă perioadă de timp petrecută cu dumnealui
am înţeles că pentru dânsul cel mai impor-
tant lucru este să ne vadă pe noi că-i înţele-
gem scopurile sale. Exigenţă?! Poate, însă
este o exigenţă necesară într-o perioadă în
care perisabilitatea timpului este sesizabilă
cu o lejeritate nenaturală, dumnealui ne-a
făcut să ne trezim la realitate, să conştienti-
zăm faptul că dincolo de aceasta treaptă, li-
ceul, nu putem face nimic dacă nu dobândim
acel cumul de informaţii şi aptitudini necesa-
re pentru a avea o viaţă normală. Au trecut
săptămâni, luni, apoi am avut oportunitatea
de a participa la sărbătorirea a, 15 ani de Jur-
nalism în Mătăsari’’, prilej cu care am avut
deosebita plăcere să cunosc persoanele din
spatele acestei reviste, să asist la intervievări
ale foştilor elevi ce au dus numele liceului în
toată ţara. Murmurul Jilţului, revista sa de
suflet, iniţial fiind un cadou oferit din partea
clasei la care dumnealui era diriginte, s-a
ajuns să fie modul prin care ne arată ataşa-
mentul faţă de elevi. Au trecut 2 ani de când
făceam româna cu dumnealui, 2 ani în care
am observat faptul că a rămas tot acelaşi om
cu simţul umorului, atent totuşi la fiecare de-
taliu, analizându-ne la fiecare oră şi atrăgân-
du-ne atenţia atunci când observă ceva nela-
locul lui, mi-a oferit oportunitatea să particip
la Tabăra Naţională de Jurnalism, acolo am
văzut, omul din spatele funcţiei’’, am deslu-
şit caracterul său de persoană ce apreciază
fiecare adiere de vânt, chiar dacă uneori se
pare că este mereu în centrul atenţiei,
dumnealui îşi nutreşte un, cadru’’ percepti-
bil de toţi şi apoi îşi face liniştit ieşirea din,
scenă’’, este genul omului ce pune mai pre-
sus de toate fericirea altora decât propria
împlinire, acea persoană care nu te lasă să-
ţi pierzi motivul pentru care lupţi şi te ajută
să-i observi necesitatea. Acum, în ultimul
an petrecut în acest loc ce mi-a fost o a
doua casă, alături de o, familie’’, constituită
atât din colegii de clasa cât şi din cadre di-
dactice, realizez însemnătatea fiecărui lu-
cru făcut de către, omul de lângă noi’’, re-
flectez cu îndârjire la ce mă aşteaptă dar
ştiu că am fost instruit să fac faţă la orice
dar şi să apreciez fiecare moment ce o să-
mi aducă zâmbetul pe faţă şi liniste-n su-
flet.
Vă mulţumesc domnule profesor că aţi,
călcat în picioare’’ orice formă de incertitu-
dine şi aţi reuşit să descoperiţi la mine spi-
ritul jurnalistic ce o să-mi contureze viaţa.
Nu o să va uit niciodată că am luat locul I pe
țară la concursul național de eseuri, Călăto-
ria prin Uniunea Europeană si un rezultat
bun la etapa județeană a Olimpiadei de ro-
mână.

28 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Î NVĂȚ
ĂM ÂNT
Educația îți schimbă viața
Nu știu exact cum se începe, dar vreau să scriu exact așa cum simt și
cum gândesc, să fiu transparent și să ofer ceea ce mi-aș dori să primesc la
rândul meu. Vreau să împărtășesc o parte din experiențele mele trăite în
perioada liceului, să accentuez faptul că singurul lucru care te poate face
om în viață, este educația. Așa cum și John Dewey afirma: „Educația nu este
pregătirea pentru viață. Este viața însăși!”. Numele meu este Ghergheloae
Vasilică și sunt fost elev al școlii din Mătăsari. Despre școală pot spune că
este o lume nemărginită a cunoașterii. Cât de greu i-a fost pentru un copil
care a venit în clasa întâi să tipărească fiecare literă, fiecare număr cu mâi-
nile lui mici și cât de ușor i-a fost să găsească un limbaj comun cu semenii
săi. Școala este o familie mare pentru fiecare elev și, ca în orice familie,
școala are proprii părinți - profesori. Ei au fost cei care ne-au învățat primii
să scriem, să citim, să înțelegem profunzimea cunoașterii. Unul dintre aceș-
ti oameni, care a reușit să-mi intre în suflet, este profesorul meu de limba
română din perioada liceului, era un profesor riguros, asta da, însă nicioda-
tă absurd. Dar dacă îi căpătai încrederea, Domnul Dădălău Dumitru credea
în tine cu adevărat. Fiecare etapă a vieții omului are farmecul şi frumuseţea
ei, și fiecare este importantă în devenirea omului că persoană. Dar perioada
adolescenței este cea mai frumoasă, mai impetuoasă, mai vulcanică. Este
perioada în care toate energiile fizice şi spirituale ale viitorului adult irump
cu putere, ca o dorința nestăvilită de manifestare a unei personalități
ce tocmai se conturează. Dacă ar fi să-mi amintesc cel mai frumos
moment din perioada liceului, a cărei atmosferă mărturisesc că nu am
iubit-o din cale-afară, în acea perioadă, acela ar fi momentul în care
domnul Dădălău a organizat banchetul de sfârșit de liceu, banchet în
care am petrecut o zi si o noapte alături de toți colegii. Spuneam mai
sus că nu eram tocmai confortabil, datorită situației financiare precare
pe care familia mea o avea în acea perioadă, impediment peste care,
toți, care am fost în această situație, am reușit să trecem cu ajutorul
dumnealui, lucru pentru care îi mulțumesc pe aceasta cale. Domnul
Dădălău a ținut cu tot dinadinsul să fim toți prezenți la acest eveniment
foarte important. Când se apropie ultimele zile ale vieții de licean, cei
mai mulţi conştientizează că se încheie o etapa atât de frumoasă din
viaţa lor. Au intrat copii pe porţile liceului şi pleacă nişte tineri frumoşi
şi puternici, gata de afirmare. Desigur, rămâne şi regretul că cei patru
ani de liceu au trecut prea repede. Că inocenţei copilăriei îi ia locul
responsabilitatea maturități, iar jocurilor copilărești – grijile şi proble-
mele oricărui tânăr de azi. Înainte de căderea cortinei peste ultima
scenă a vieți de licean, ca un moment de rămas bun, dar şi ca o pro-
misiune a revederilor viitoare. Este de regulă o seară în care elevii
clasei a XII-a, împreună cu profesorii lor, petrec într-o frumoasă comu-
niune spirituală, dar așa cum am spus și mai sus, pentru clasa a XII-a B,
promoția 2012, banchetul a fost ceva special, acesta s-a întins pe durata
unei săptămâni întregi, grație domnului Dădălău care a profitat de perioada
programului „Școala altfel”, program pe care domnul Dădălău pot spune că
l-a dus la un alt nivel. A fost o săptămână deosebită. O săptămână a veseli-
ei şi a comuniunii, dar și o săptămână în care pe lângă activitățile educațio-
nale, care recunosc că nu au fost tocmai plăcute, gândind cu mintea de
atunci, dar foarte de folos, ulterior. A fost o săptămână în care ne-am apro-
piat nesperat de mult, prin diferite jocuri, de tot felul, prin timp petrecut
împreună cu oameni de la care am învățat foarte multe lucruri, am fost în-
drumați de oameni importanți din acele vremuri, ai învățământului din jude-
țul Gorj, pe care am avut plăcerea să îi cunoaștem, datorită domnului Dădă-
lău. În primele 5 zile am fost cazați în stațiunea Săcelu, cu un program zilnic
de pregătire pentru bacalaureat. În această perioadă pe lângă activitățile pe
care le-am enumerat mai sus, domnul Dădălău ne-a dus să vizitam mai
multe obiective turistice din zona, și cu siguranță după acești aproape un-
sprezece ani care au trecut de atunci, sunt foarte multe lucruri pe care nu
mi le mai amintesc, dar sunt foarte multe care au rămas și o să rămână
întipărite în minte toată viață. După aceste 5 zile, am fost cazați în stațiunea
Rânca, unde la fel, în cele 2 zile pe care le-am petrecut acolo s-au întâmplat
foarte multe lucruri plăcute, unul de care îmi aduc aminte, fiind momentul
în care am fost invitați, toți, la pensiunea unui prieten de-al domnului Dădă-
lău, unde am participat toți la prepararea meniului, la distracție și voie bună.
Bineînțeles, astea sunt doar o mică parte din amintirile pe care am reușit să
le adun în doar o săptămână, ele cu siguranță fiind mult mai multe, datorita
multelor emoții trăite în acea perioadă. Ultima, dar nu cea din urma amintire,
a fost ultima seara, care practic pentru majoritatea elevilor care termina
clasa a XII-a reprezintă banchetul propriu-zis. A fost seara în care toți au fost
speciali, frumoși și delicați într-un fel pe care nu i-am văzut până atunci. A
fost o seara dar și o săptămână de care absolvenții de azi îşi vor aminti,
peste ani, cu drag. Un banchet de zile mari, sponsorizat și fără profesori. Din
anii de liceu vor rămâne amintirile frumoase, veselia şi colegii dragi, dar și
baza cea mai solidă a educației. Educația este unul dintre cele mai impor-
tante lucruri pentru o persoană. Prin intermediul educației, oamenii învață
lucruri noi și acumulează cunoștințe care le vor fi de folos pe parcursul
vieții. Educația le oferă oamenilor oportunități de a-și dezvolta abilitățile și
talentele, precum și de a-și găsi un sens în viață. De-a lungul istoriei, edu-
cația a evoluat și s-a adaptat la nevoile societății. În trecut, educația era
accesibilă doar pentru cei cu statut social înalt, dar astăzi, datorită progre-
selor în domeniul educației, aproape oricine poate avea acces la educație
de calitate. Educația nu se limitează doar la învățământul formal, ci include
și experiențele pe care le avem în viața de zi cu zi. Pot spune că pentru mine
personal, educația a fost „arma” datorită căreia am reușit să-mi fac un rost
în viață. Am terminat liceul în școala din Mătăsari, școală în care am început
încă cu grădinița. Situația financiară a familiei mele, așa cum spuneam și
mai sus, niciodată nu a fost una bună, dar acest lucru nu m-a împiedicat să
merg la școală, să învăț, atât cât am putut, am știut și am considerat în acel
moment. După terminarea liceului am pornit pe un drum nou în viață, fără a
avea gândul de a-mi continua studiile. Am pornit către actuala capitală cul-
turală europeană, Timișoara, m-am angajat într-o companie multinațională
axata pe producția de componente auto, ca și operator producție, practic ce
înseamnă operator producție, asamblam componentele auto, urmând o in-
strucțiune de lucru, un post care nu necesită nici un fel de cunoștințe sau
experiență în domeniu. Am activat pe acest post aproximativ 8 luni, timp în
care am încercat să învăț și să asimilez cât mai multe cunoștințe. După
aceste 8 luni a apărut șansa de a promova pe o altă funcție, ca și șef de
echipa, funcție pe care bineînțeles, o
așteptam și am acceptat-o. Toate aces-
te lucruri au apărut, datorită educației în
primul rând, și datorită implicării și do-
rinței de a-mi depăși condiția de la mo-
mentul respectiv și de până atunci. Din
perspectiva mea, tot educația este cea
care te ajută să te înconjori de oameni
de calitate, oameni de la care poți învăța
anumite lucruri benefice, atât din punct
de vedere profesional cât și personal, te
ajută să faci o selecție între oamenii de Ing. Ghergheloae
calitate și oamenii care îți sunt toxici din Vasilică, Timișoara
toate punctele de vedere, și cu siguranță
acesta a fost și aspectul principal care m-a făcut să ajung într-un timp rela-
tiv scurt la aceste rezultate. Asta se întâmpla în anul 2013, când am început
și facultatea de inginerie, profilul, Tehnologia informației și a comunicației,
facultate pe care, bineînțeles am terminat-o, obținând diploma de inginer. În
tot acest timp, pe lângă facultate am urmat mai multe cursuri, atât de dez-
voltare personala, leadership, și mai multe cursuri tehnice, care să mă ajute
să înțeleg logic cum funcționează echipamentele din companie. Au
urmat mai multe avansări pe partea de producție până am ajuns aco-
lo unde i-am spus domnului Dădălău Dumitru, în clasa a 12-a, când
am fost întrebat ce vreau să fac după terminarea liceului, și anume pe
postul de inginer proiectant, post pe care l-am obținut prin foarte mul-
tă muncă, dedicare, implicare și prin foarte multă ambiție. În conclu-
zie, educația este esențială pentru dezvoltarea personală și profesio-
nală a tuturor. Prin educație, oamenii pot să-și dezvolte abilitățile și
talentele, să acumuleze cunoștințe și să se adapteze la schimbările
din lumea în care trăim. Pot spune că datorită educației am ajuns un
om împlinit, am o soție frumoasă și deșteaptă care urmează că în luna
noiembrie a acestui an să-mi aducă pe lume cel mai frumos cadou pe
care ți-l poți dori de la viață, am reușit să ne achiziționăm o locuință,
practic tot ce mi-am dorit și am visat încă de când eram copil, cu
ajutorul lui Dumnezeu și datorită educației de care am avut parte în-
cepând cu școala din Mătăsari, școală unde a început formarea și
educarea mea, a pus baza a tot ceea ce sunt în ziua de astăzi. Vreau
să mulțumesc școlii din Mătăsari, profesorilor și nu în ultimul rând
domnului Dumitru Dădălău pentru implicarea de care au dat dovada
în cei 4 ani de liceu. Îmi aduc aminte cu drag de fiecare dată de ea,
vreau să vă spun cu mândrie, că în 2012 a terminat o generație, care
la momentul respectiv avea 5 clase de liceu. Aveam colegi de pe raza între-
gului județ, lucru de care am fost mândru. Îmi mai aduc aminte, că în 2004,
școala din Mătăsari a fost recunoscută că cea mai dotată școală din țară,
dotată la momentul respectiv, cu 4 clase de informatica ce dețineau calcu-
latoare de ultima generație. Sunt foarte multe lucruri de care îmi amintesc
cu plăcere, unul dintre ele care îmi vin în minte acum fiind programul, „Fiii
Jilţului”. Nu am auzit până la momentul actual să fie ceva mai unic și mai
frumos ca acel program în care din ce am înțeles eu atunci, și mi-a rămas
întipărit în minte, totul era despre înfrățire. Focul de tabără, programele edu-
caționale, torțele aprinse, și tot ce însemna acest program, lansat și ținut în
viață de domnul director Dădălău Dumitru. Cu siguranță pentru a ține în
viață acel program, era în spate o muncă colosală. Toate aceste lucruri pe
care le-am văzut, le-am trăit și le-am învățat și-au pus amprenta pe noi că
și adulți, au făcut parte din educația noastră, toate acestea, ținute în viață de
domnul director Dădălău Dumitru. În încheiere vreau să mulțumesc domnu-
lui Dădălău Dumitru deoarece m-a încurajat să scriu. Nu știu daca am fă-
cut-o bine sau nu, dar mi-a făcut plăcere să împărtășesc cu dumneavoastră
aceste amintiri și păreri. Sincere mulțumiri!

Activităţile ce se desfăşoară zilnic didactice. Ex. “Zilele li-

Cafeaua de la 7
Prof. Alina Udriştiou
Aceste întâlniri zilnice de la 730 sunt binevenite
în rândul profesorilor ce îşi desfăşoară activitatea în
cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De
ce? Pentru că ele se desfăşoară într-un cadru, am
putea spune intim, aici întâlnindu-se zi de zi profe-
sorii, administraţia şcoli şi conducerea şcolii, “marea
familie” a Colegiului. Toate discuţiile purtate la
această oră matinală ar putea alcătui un jurnal zilnic,
jurnal care rămâne nescris pe hârtie dar scris în su-
fletele profesorilor.
Chiar dacă salariile profesorilor nu oglindesc
adevărata valoare a lor, acest lucru nu este un ob-
stacol în calea educaţiei copiilor. Oglinda profesorilor
sunt elevii şi nu banii. Fiecare dintre noi, cadrele di-
dactice, trebuie să pregătim absolvenţi în măsură să
decidă asupra propriei cariere şi să se integreze ac-
tiv în viaţa socială.
Sfaturile profesorilor cu o carieră strălucită sunt
binevenite în rândul tinerilor profesori aflaţi în stadiul
de formare şi afirmare. Ţinând seama că la începutul
anului şcolar colectivul de cadre didactice a fost al-
cătuit din şaizeci de profesori în stadiul de formare,
consfătuirile de dimineaţă trebuie să fie şi sunt o
lecţie de profesionalism oferită de profesorii titulari,
cu toate gradele didactice obţinute, profesorilor ti-
neri.
30 în cadrul Colegiului sunt dezbătute
dimineaţa la 7: 30. Chiar dacă unii
dintre noi sunt „alintaţi” de domnul
director, acest lucru este făcut în fa-
voarea noastră. Aceste „aprecieri” sunt rezultatul
neparticipării noastre în acţiunile propuse şi nedefi-
nitivate. Implicându-se sufleteşte în activităţile şco-
lare, domnul director, prof. Dumitru Dădălău, doreşte
ca şi ceilalţi profesori să îi urmeze exemplul. Dânsul
cultivă dragostea pentru meseria aleasă şi celorlalţi
fiind un model exemplar de cadru didactic. De ace-
ea, profesorii sunt supuşi unor probe am putea spu-
ne. 0 “probă” ar fi atribuirea rolului de diriginte.
Acum profesorii pot să demonstreze spiritul de pe-
dagog cu care sunt înzestraţi. Acest rol este foarte
greu pentru unii dintre noi, deoarece acasă nu înde-
plinim atribuţia de părinte, poate că nu avem înte-
meiată o familie. Pentru că, a fi diriginte, înseamnă a
fi al doilea părinte pentru elevi, părintele spiritual.
Profesorii ce au avut această misiune mai mulţi
ani, ne împărtăşesc nouă, profesorilor tineri, experi-
enţa de care avem nevoie. Această experienţă ne
ajută la menţinerea între magistru şi discipol a unei
relaţii platonice. Această relaţie se păstrează atâta
timp cât pentru noi, .ca profesori, meseria pe care
ne-am ales-o rămâne o “brăţară de aur”.
Dorinţa de afirmare a elevilor trebuie promovată
prin organizarea de acţiuni şcolare şi extraşcolare.
În cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari
au loc o serie de “sărbători” pentru elevi şi realizate
de elevi cu ajutorul conducerii şcolii şi al cadrelor
ceului”, “Sărbătoarea
Fiilor Jilţului”, “Sărbă-
torile pomului de iar-
nă”, “Serbările primă-
verii”, etc. Programul
de desfăşurare al
acestor acţiuni se dis-
cută în cadrul întâlniri-
lor de la 7:30. Creativi-
tatea profesorilor este
pusă în lumină. Acum
pot demonstra că sunt
un model real pentru
elevi şi elevii devin un
model pentru ceilalţi.
Şi acest lucru se de-
monstrează prin “acta
non verba” (fapte, şi nu
vorbe. Acest “acta” – Această întâlnire de dimineaţă este unica la ni-
adică “fapte”) au avut urmări benefice asupra desti- velul judeţului Gorj şi datorită ei liceul se situează
nului acestei şcoli. Să nu uităm că această şcoală a între liceele de elită din Gorj.
fost până în 9 noiembrie 2000 Grup Şcolar Industrial. Dezbaterea nu durează decât treizeci de minute.
Atunci „Fiii Jilţului” s-au bucurat de transformarea Şi trec aşa de repede încât unii dintre noi, profesorii,
lui în Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vizita nu reuşesc să-si termine cafeaua. De ce? pentru că
domnului ministru ne-a demonstrat încă o dată va- suntem atât de atraşi de aceste discuţii încât sunetul
loarea acestei unităţi de învăţământ. Domnul minis- clopoţelului care ne cheamă la ore se aude parcă
tru a fost surprins de modul de organizare din peste cinci minute si nu peste treizeci. Aceste minu-
această şcoală. Domnul director, prof. Dumitru Dă- te nu sunt suficiente uneori pentru a dezbate o pro-
dălău, l-a înştiinţat că organizarea se face la o cafea, blemă majoră a şcolii, de aceea discuţiile sunt relu-
dimineaţa, când participă toţi cei ce îşi desfăşoară ate în următoarea zi, la o altă cafea.
activitatea aici.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 29

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Liceul din Mătăsari cu peste 500 de elevi, cu noi
dotări și 49 de cadre didactice calificate
Luni, 11 septembrie 2023, se va auzi primul clinchet al clopoțelului şi la Liceul din Mătăsari, unde elevii, cadrele didactice şi părinţii vor păşi cu emoţie. Sperăm să fie o emoţie
comună şi constructivă care să conducă spre rezultate foarte bune. Dar pentru a afla mai multe despre Liceul din Mătăsari am stat de vorbă cu domnul director Vasile Iliescu.
A.D.: – Stimate domnule director, câți elevi și
preșcolari vor studia începând din 11 septembrie la
unitatea de învăţământ pe care dumneavoastră o
conduceţi?
V.I. :– Dacă ne referim la numărul total de elevi și
preșcolari, pot să vă spun că avem înmatriculaţi la această
dată 659 de elevi și preșcolari, dintre care 81 de preşcolari,
165 de elevi la învăţământul primar, 164 de elevi la nivel
gimnazial şi 195 de elevi la nivel liceal(forma de zi plus
seral). De asemenea, avem și învățământ profesional, unde
sunt înscriși 54 elevi.
A.D.: – Raportându-ne la anul şcolar care s-a
încheiat, numărul de elevi a crescut sau a scăzut? Nu că
ar fi la dumneavostră în comună o problemă cu
natalitatea, ea e la nivel naţional, după cum ştim.
V.I.: – Comparativ cu anul trecut, numărul elevilor
înscriși la nivelul liceului nostru a scăzut în proporție de
5-6%, cauza principală fiind într-adevăr natalitatea.
A.D.: – Se spune că pomul bun se cunoaşte după
roade, dumneavoastră sunteţi mulţumit de rezultatele
obţinute la nivel de unitate? Mă refer la procentul de
promovabilitate atât la Evaluarea Naţională, cât şi la
Bacalaureat.
V.I.: – Cu siguranță că putem fi mulțumiți, cu toate că,
vorbind de rezultatele elevilor, ne dorim ca acestea să fie din
ce în ce mai bune. La examenul de Evaluare Națională am
avut un procent de promovabilitate de 79%, peste media
școlilor din mediul rural, iar la examenul de Bacalaureat, un
procent și mai bun, de peste 86%, situându-ne în fruntea
liceelor tehnologice la nivel de județ.
A.D.: – Pentru că în procesul de educaţie un rol
important îl joacă educatorul, care este situaţia cadrelor
didactice angajate la Liceul din Mătăsari? Aveţi ocupate
toate posturile? Pun aceste întrebări ca să afle părinţii şi
să nu fie îngrijoraţi din niciun punct de vedere.
V.I.: – Da, avem cadre didactice bine pregătite, pornind
de la grădiniţă şi până la liceu: 34 de profesori pentru
învățământul gimnazial și liceal, 10 profesori pentru
învățământul primar și 5 profesori pentru învățământul
preșcolar. Toate cadrele didactice sunt calificate, nu avem
personal necalificat, majoritatea au gradul didactic I sau II,
având și câteva cadre la început de drum. Părinţii nu trebuie
să se îngrijoreze, am fost mereu atenţi la nevoile elevilor şi
ne dorim cu toţii performanţă, doar este în joc prestigiul
liceului.
A.D.: – Aş vrea să ne vorbiţi şi despre dotarea
Liceului din Mătăsari.
V.I.: – La ora actuală, ne putem lăuda cu o dotare
destul de bună, din nou, fiind loc de mai bine. În cursul anului
trecut, nivelul III al liceului a fost modernizat, asta însemnând
reamenajarea sălilor de clasă și înlocuirea mobilierului cu
unul modern, adaptat nevoilor actuale ale elevilor. De
asemenea, anul acesta, cu sprijinul Primăriei și Consiliului
local Mătăsari, s-au realizat aceleași lucrări de modernizare
și la sălile de clasă de la nivelul II al liceului. Avem două
laboratoare de informatică, dotate cu aparatută informatică
corespunzătoare, trei table interactive, dotare cu
videoproiector în majoritatea sălilor de clasă, sală de sport
modernizată, amfiteatru, unde s-a schimbat mobilierul.
Acestea sunt doar câteva dintre dotările unității noastre, în
derulare fiind și o serie de alte proiecte care așteptăm să fie
realizate.
A.D.: – Ar fi bine să ne vorbiți puțin și despre
proiectele de viitor.
V.I.: – În viitor, suntem prinși într-o serie de proiecte, de
unde sperăm să obținem o dotare și mai bună, cu material
didactic și echipamente informatice. Vorbim aici despre
PNRR, PNRAS și, să nu uităm că avem în derulare proiectul
ROSE, unde se așteaptă o serie de alte dotări.Nu trebuie să
uităm nici despre faptul că, la nivelul unității se derulează o
serie de proiecte Erasmus+, în cadrul cărora, elevi ai unității
vor desfășura stagii de pregătire la nivel internațional. Am
avut și în trecut astfel de proiecte și avem în continuare
proiecte în derulare.
A.D.: – Din ce ne-ați relatat, se observă că aveţi
sprijinul autorităţilor locale, nu-i aşa?
V.I.: – Ne-am bucurat mereu de sprijinul autorităților
locale, după cum v-am spus mai înainte despre câteva dintre
proiectele prin care autoritatea locală Mătăsari a sprijinit
unitatea de învățământ. Mai trebuie spus și că, tot pentru
școală, autoritatea locală are mai multe proiecte depuse,
unul dintre acestea fiind și cel legat de achiziționarea de
microbuze electrice pentru transportul elevilor navetiști. Tot
de la autoritatea locală am primit sprijin și la fiecare sfârșit
de an școlar când am premiat performanța, astfel încât
fiecare elev al nostru, care a obținut premii la olimpiade și
concursuri, a fost
recompensat cu sume
de bani de către
Primărie și Consiliul
Local Mătăsari.
A.D.: – Conform
articolului 106 din
noua lege a Educaţiei, care la alineatul (4) spune aşa:
,,Utilizarea unui telefon mobil sau a oricărui alt
echipament de comunicații electronice de către un elev
este interzisă pe perioada desfășurării cursurilor din
învățământul preșcolar, primar și gimnazial, inclusiv în
timpul activităților educaționale care se desfășoară în
afara unităților de învățământ, cu excepția utilizării
acestora în scop educativ sau în spațiile autorizate
explicit de regulamentul intern al unității de învățământ.’’,
credeţi că veţi întâmpina probleme? În toată ţara părinţii
vor fi revoltaţi că nu pot lua legătura cu elevii, în special
cei care fac naveta. Aveţi mulți elevi navetişti?
V.I.: – Fiind o unitate de învățământ, la nivel liceal, aflată
la o distanță considerabilă de alte unități liceale (peste 40
km față de liceele din Tg. Jiu, Motru sau față de liceul din
Turceni) avem destul de mulți navetiști. Pentru aceștia am
căutat întotdeauna să acordăm o atenție deosebită, am
decontat mereu transportul școlar la timp. În ceea ce
privește legătura părinților cu copiii, pe perioada cursurilor,
aceasta se poate ușor realiza prin faptul că, fiecare diriginte
va păstra o legătură permanentă cu părinții, totul în interesul
superior al copiilor.
A.D.: – Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a
răspunde întrebărilor mele şi vă doresc: Un an şcolar
plin de realizări!
V.I.: – Și eu vă mulțumesc! Nădăjduim ca Bunul
Dumnezeu să lucreze la inimile tuturor celor implicaţi în
sistemul educaţional din România şi să avem rezultate
deosebite, iar elevii să se simtă în siguranţă în şcoli.
Any Drăgoianu

Acreditare Erasmus+ în domeniul educației școlare la Liceul Mătăsari

Liceului Mătăsari a obținut o nouă acreditare ERASMUS+, de această dată, în domeniul
Educației școlare. Proiectul de acreditare cu numărul de referință 2022-1-RO01-KA120-
SCH-000108219 urmărește dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor liceului, respectiv ale
personalului didactic și didactic auxiliar, formarea de competențe pedagogice inovative pentru
cadrele didactice, adaptarea strategiilor de
predare pentru fiecare elev cu CES,
responsabilitatea socială, conectarea la valorile
europene și schimbul intercultural, prin
mobilitatea a 35 de elevii și 37 de cadre didactice
și didactice auxiliare în state europene precum
Spania, Italia, Olanda, Grecia, Cehia ș.a., în
perioada iunie 2023 – decembrie 2027.
În prezent, se află în derulare proiectul cu nr.
2023-1-RO01-KA121-SCH-000130677, din
cadrul primului an de acreditare, care are ca scop
dezvoltarea competențelor digitale pentru 12
cadre didactice și didactice auxiliare din cadrul Liceului Mătăsari, prin participarea la cursuri de
formare în Spania și Italia, în anul școlar 2023-2024.
Acordarea acreditării Erasmus+ în educația școlară confirmă că Liceul Mătăsari dispune de
proceduri și măsuri adecvate și eficiente pentru a pune în aplicare activități de înaltă calitate ce
vizează mobilitatea în scopul învățării.
Proiectul nr. 2020-1-RO01-KA116-078517, din cadrul Programului Erasmus+
Acțiunea-cheie 1 - Mobilitatea persoanelor în scopul învățării, cu titlul „Mai buni, mai pregătiți
pentru piața muncii prin Erasmus+” , desfășurat în Portugalia, LISABONA, 27 Noiembrie-18 Decembrie
2021, având ca beneficiari elevii clasei a XI- a A, profil Servicii, specializarea Tehnician în activități
economice. Elevii noștrii au îmbinat utilul cu plăcutul sub atenta îndrumare a cadrelor didactice:
Director : Prof. Iliescu Vasile Cadru did. însoț. Prof. Purdescu Claudiu
Coord. proiect : Prof. ing. Danciu Rodica Mihail
Cadru did. însoț.: Prof. Săceanu Petre Cadru did. însoț.: Prof. Oae Marilena

După 3 săptămâni petrecute în Lisabona,

elevii Liceului Mătăsari de la profilul Servicii și
profilul Tehnic au primit certificatele Europass
care atestă finalizarea stagiului de practică la
agenții economici transnaționali. Suntem
mândri de voi!
Mulțumim cadrelor didactice care au
însoțit grupul de 30 de elevi: domnului director
Iliescu Vasile și doamnelor profesor: Danciu
Rodica, Stoichescu Irina și Petroi Carmen.

SEE , 2020-PY-PCVET-0003,
Vizita de lucru la Compania
P.E. Zenon Panaretou
Ltd-Paphos-Cipru

30 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Jurnal
Primele aplicații ale ecocardiografiei de contrast au
fost realizate prin utilizarea solutiei saline (ser fiziologic)
agitate pentru a evidenția prezența unor comunicări între
cavitățile inimii la pacienții cu suspiciune de defecte
septale sau alte boli congenitate.
Agenții noi de contrast utilizați în prezent se prezintă
sub formă de microbule de mărimi apropiate de dimensiunile
hematiilor (celulele roșii din sânge) au o proprietate
importantă și anume faptul că injectați la nivelul unei vene
periferice pot strabate circulația pulmonară și pot rămâne în
circulație mai mult timp îmbunătățind astfel vizualizarea
structurilor inimii. Agentii de contrast sub formă de
microbule (cu dimensiuni între 1-10um sub formă de gaz
înconjurat de o membrană proteică sau fosfolipidică) fac
parte din generația a doua și a treia a agenților de contrast și
sunt reprezentați, în principal, de Definity, Optison, în Europa
cel mai utilizat fiind Sono Vue. Principiul utilizării agenților
noi de contrast. Odată intrate în circulație, microbulele
difuzează la nivelul tuturor organelor, inclusiv la nivelul
cavităților inimii și contribuie la transmiterea unor imagini
cu o acuratețe mult mai bună datorită, în principal, faptului că
au o structură diferită de țesuturile din jur, respectiv un
comportament diferit față de ultrasunetele utilizate la
examinarea ecografică. Ultrasunetele sunt reflectate mai
puternic de microbulele cu aer.
Principalele indicații în ecocardiografie: 1. La
pacienții cu imagini dificile la ecocardiografia obișnuită.
Există situații, în special la pacienții cu obezitate, cu afectări
pulmonare cronice sau deformări toracice, în care chiar cu
autorul ecocardiografelor moderne și în ciuda performanțelor
crescute ale sondelor și aplicațiilor pentru îmbunătățirea
imaginii nu se pot vizualiza cu acuratețe anumite
structuri sau nu se pot afirma cu certitudine prezența sau
absența unor anomalii. Evaluarea cu precizie a funcției de
Medical
Ecocardiografia de contrast: Care este utilitatea în
d i a g n o s t i c u l ș i e va l u a r e a a f e c ț i u n i l o r c a r d i o va s c u l a r e ?
contracție a ventricului stâng (fracția de ejecție FE);
Măsurători ale volumelor ventriculului stâng; Evidențierea
la nivelul ventricului stâng a unor anomalii congenitale
(cardiomiopatia hipertrofică apicală, noncompactarea
ventriculară); Prezența unor complicații ale bolilor cardiace
(trombi intracavitari, pseudoanevrisme). 2.Împreună cu
testul ecografic de stres pentru a crește acuratețea
testului. 3.Pentru evaluarea perfuziei miocardice în timp
real - deoarece dimensiunile microbulelor sunt comparabile
cu dimensiunea hematiilor și pot pătrunde până la nivelul
vaselor mici ale inimii, dând informații suplimentare despre
perfuzia miocardului.
Cum se desfășoară examinarea cu substanță de
contrast? Cine o recomandă: De regulă, ecocardiografia de
contrast se efectuează la recomandarea unui medic
specialist cardiolog sau de alta specialitate, care urmărește
un obiectiv de diagnostic enunțat mai sus.
Pregatire preprocedurală. Nu este necesară o
pregatire specială, pacientul se prezintă la fel ca la o
ecocardiografie obișnuită. Ecocardiografia obișnuită
precede examinarea cu substanță de contrast, este necesară
utilizarea unui ecocardiograf care să prezinte caracteristicile
tehnice și programul special pentru acest tip de examinare.
Contraindicațiile ecocardiografiei de contrast:
Alergie la componentele SonoVUE; Infarctul miocardic cu
instabilitate clinică; Tulburări de ritm; Sunturi cardiace;
Insuficiență cardiacă decompensată; Boli pulmonare severe;
Endocardita; Infecții sistemice; Tulburări de coagulare/
tromboembolism recent.
Pentru aceste motive medicul va efectua o examinare
amanunțită înainte de investigație, aceasta nefăcându-se de
rutină și fără o indicație clară. Ecocardiografia de contrast nu
este dificilă și, de regulă, este lipsită de reacții adverse
dacă se respectă întocmai procedura de examinare.
Desfășurare
efectivă: 1. substanța
de contrast se
injectează din flaconul
special pregatit imediat
inaintea examinării pe
o branulă, de regulă la
plica cotului; 2. se Doctor Luminița Rotaru – Medic Primar
realizează e x a ­ Cardiologie, Doctor în Științe Medicale,
minarea imediat dupa Director Medical CardioRec.
injectarea substanței de
contrast în ritmul și
cantitatea necesară evidențierii structurilor, folosindu-se
setările speciale ale aparatului; 3. la finalul examinării se
scoate branula și se analizează imginile;
Reacții adverse. Ecocardiografia cu substanță de
contrast este o examinare de regulă sigură și cu reacții
adverse foarte rare, totuși pot aparea: 1. cefalee, greață, ușor
disconfort toracic sau abdominal; 2. reacții locale la locul de
injectare; 3. durere de spate; 4. stare de oboseală; 5. reacții
alergice usoare; procentul reacțiilor de tip șoc anafilactic
raportate (<0,001%) fiind mult mai mic față de cel provocat
de substanțele de contrast iodate.
Avantajele uti­lizării eco­cardio­grafiei de contrast: 1.
Informații structuale și funcționale ale inimii de mare
acuratețe; 2. Metodă neinvazivă și neiradiantă, reproductibilă;
3. Risc scăzut; 4. Durata scurtă a evaluării (maxim 10-15
minute); 5. Posibilitatea utilizării la pacienții cu insuficiență
renală și hepatica.
Condiția unei bune examinări este legată de utilizarea
unui ecocardiograf performant cu setări corespunzatoare și
de prezența personalului pregatit, cu experiență în aplicarea
metodei.
Ecocardiografia de contrast este o metodă care nu
inlocuiește ecografia obișnuită însă vine în completarea
acesteia conferind informații complementare extrem de
importante atât în diagnosticul cu acuratețe al anumitor
afecțiuni, cât și în urmărirea evoluției.
Poate adesea evita utilizarea altor investigații
iradiante și costisitoare sau care sunt contraindicate la
anumiți pacienți.

Te s t u l d e E f o r t C a r d i o p u l m o n a r, s t a n d a r d a v a n s a t î n e v a l u a r e a i n t o l e r a n ț e i l a e f o r t
În acest mod, se poate identifica efort sau hipoxemiei induse de efort; siguranța desfășurării, cât și pentru corecta Monitorizare ECG 12
pricipala cauză ce determină intoleranța sau evaluarea capacității de efort și a interpretare a testului, să fie studiat istoricul derivații ce poate evidenția
dispneea de efort, simptom frecvent întâlnit prognosticului în diferite patologii, inclusiv medical al pacientului, inclusiv datele modificări sugestive pentru
atât la pacienții cu afectare cardiovasculară, insuficiența cardiac; evaluarea riscului imagistice și de laborator: radiografie patologia cardiacă
cât și la cei cu afectare pulmonară sau complicațiilor perioperatorii (chirurgie pulmonară sau tomografie computerizată ischemică sau aritmică. 4.
metabolică. toracică, cardiacă sau generală); detectarea pulmonară, analizele de laborator Consumul de O2 pentru
Foarte frecvent etiologia dispneei de precoce și stratificarea riscului de boli (hemograma, glicemie, hormoni tiroidieni, fiecare contracție cardiacă
efort este mixtă – patologie cardiacă, cardiovasculare, pulmonare, pulmonare etc.). 3. Examen clinic cardiologic – (VO2/FC)
pulmonară sau musculoscheletală vasculare și de tulburări mus­culoscheletale; măsurarea tensiunii arteriale, ECG, Parametrii ventilatori:
coexistentă. monitorizarea răspunsului la tratament ecocardiografie care să excludă afecțiunile 1. Spirometria efectuată
Analiza concomitentă a funcției cardiace, (medical sau program de reabilitare cardiacă ce contraindică efectuarea testului de efort. înaintea TECP oferă detalii
pulmonare, musculoscheletale, coroborată sau pulmonară); monitorizarea pregătirii 4. Testul de efort propriu-zis despre capacitatea
cu informații indirecte privind posibile fizice individuale în reabilitare, în medicina (cicloergometru/banda adaptată) care se ventilatorie în repaus,
afectări metabolice sau hematologice oferă preventivă și sportive; evaluarea afectării desfășoară în prezența medicului specialist respectiv ventilația maximă
date precise, reproductibile, legate de capacității de efort în medicina muncii. cu parcurgerea următoarelor etape: etapa de prezisă a pacientului; 2.
interacțiunea dintre ventilație, schimbul Contraindicațiile testului de efort repaus (2-3 min) – masurătorile inițiale, ECG Ventilația/min : VE exprimă
pulmonar de gaze, sistemul cardiovascular și cardiopulmonar sunt reprezentate, în repaus, adaptarea respirației la mască, litri de aer ventilați într-un parametrii sunt interpretați atât individual,
musculoscheletal. principiu, de contraindicațiile testului de efectuarea spirometriei inițiale; etapa de minut în repaus și în timpul efortului; 3. cât și prin reprezentare grafică suprapuși în
În timpul testului de efort efort clasic: sindroame coronariene acute efort fără rezistență (2-3 min) – această Rezerva respiratorie reprezintă diferența timp, astfel încât interpretarea în echipă
cardiopulmonar (TECP), utilizând un (infarct miocardic recent, angor instabil); etapă reprezintă principala linie de bază dintre frecvența maximă masurată și cea cardiolog-pneumolog să poată descrie cu
cicloergometru sau banda rulantă, pacientul stenoza aortică severă; aritmii cardiace cu cardiopulmonară și metabolică; etapa de maximă prezisa ca fiind normală la începutul acuratețe statusul cardiac, pulmonar și
respiră într-un sistem închis, medicul istabilitate hemodinamică; insuficiența efort incremental cu creșterea efortului la testului. metabolic al pacientului, status util în
urmărindu-i simptomatologia la efort. De cardiacă decompensată; hipertensiune cicloergometru cu 5-25 W/min (6-10 min) – Parametrii metabolici: 1. Consumul de aprecierea globală a capacității de efort.
asemenea, se monitorizează pulmonară; miocardită acută sau pericardită regulile de oprire sunt similare cu cele ale O2 (VO2) – cantitatea de O2 consumată de Observații: Testul cardiopulmonar este
electrocardiograma (ECG), tensiunea acută; endocardită; blocuri atrioventriculare; testului ECG de efort; etapa de recuperare pacient în repaus și în timpul testului; 2. un examen sigur, rar sunt citate reacții
arterială, precum și consumul de oxigen hipertensiune arterială severă; (3-5 min) – pedalare fără sar­ c ină; 5. Producția de CO2 (VCO2) – reprezintă adverse cardiovasculare, hipotensiune,
(VO2), producția de CO2 (VCO2), parametrii incapacitatea de a efectua test de efort Interpretarea datelor cardio­ l ogice și, cantitatea de CO2 produsă de către organism sincope sau hipoxemie. Pacientul trebuie
ventilatori și saturația O2. (obezitate extremă, deficiențe fizice, ulterior, pulmonare cu recomandările în repaus și la efort și este expresia să fie informat despre etapele desfășurării
În acest mod, testul de efort mentale); suspiciunea de disecție de aorta. aferente în echipa multidisciplinară. statusului metabolic; 3. Coeficientul testului, indicații, contraindicații și riscuri,
cardiopulmonar este deosebit de util în Cum se desfășoară testul Parametrii monitorizați în timpul testului respirator (CR :VCO2/VO2) – apreciază tipul și să își exprime consimțământul informat.
identificarea cauzelor principale ale cardiopulmonar? de efort cardiopulmonar sunt reprezentați de metabolism; 4. Pragul anaerob (AT) – În ziua testării, pacientul trebuie să-și
intoleranței la efort și, totodată, în 1. Stabilirea indicației, de regulă în grafic sincron pe 9 paneluri standardizate. apreciază trecerea metabolismului de la ia medicația obișnuită, să poarte îmbrăca-
monitorizarea progresiei bolii și evaluarea urma unui consult cardiologic, pulmonar, Parametrii funcției cardiace: 1. Frecvența consum aerob la cel anaerob, adică utilizarea minte sau încălțăminte confortabilă, poate
răspunsului la tratamentele medicale și de de medicină internă, de medicină sportivă cardiacă cu urmărirea atingerii țintei resurselor de rezervă la efort maximal. Sunt consuma o masă usoară cu 2-3 ore înainte
reabilitare cardiopulmonară oferind informații sau de reabilitare cardiopulmonară. 2. frecvenței cardiace maxime. 2. Tensiunea monitorizate în același timp și saturația de investigație. Se recomandă evitarea fu-
utile despre prognostic. Determinarea cauzei Evaluarea pre-test – este important ca arterială de repaus și comportamentul oxigenului, presiunea parțială a dioxidului de matului sau vapatului, sporturile intense și
și severității dispneei de efort, intoleranței la înainte de efectuarea testului, atât pentru tensional în cursul efortului. 3. carbon și presiunea parțială a O2. Acești alcoolul cu 24 ore înainte de testare.
Sedentarismul și impactul asupra sănătății inimii
Sedentarismul este un inamic ascuns al starii de sanatate ce a luat amploare ca o consecinta a vietii moderne si a urbanizarii. Astfel, de cele mai multe ori deplasarea se
face doar cu mijloacele de transport, activitatile profesionale se desfasoara din ce in ce mai mult la birou, iar timpul liber este adesea petrecutîn modstatic.
Ce este sedentarismul? Sedentarismul înseamna lipsa activitatii ahipertensiunii arteriale, ce reprezintăfactori de risc pentruboala car- spectiv 150 min/săptămână, activitate fizică moderată,însemnândplim-
fizice, petrecerea unui numar mare de ore (> 6) in pozitie sezand sau cul- diacă ischemică si pentru accidentul vascular cerebral (AVC); seden- bare, înot, mers pe bicicletă. O altă formulă ar fi de15 min/zi sau 75 minu-
cat, timp in careconsumulenergetic este mult redusfata de perioadele de tarismul se asociază chiar cu unele forme de cancer (sân, tub digestiv). te pe săptămână de activitate fizică intensă, viguroasă, cum ar fi
miscare sau de stat in picioare, chiar daca in această timp se desfasoara Cum acționează sedentarismul? Sedentarismulprivează organis- alergatul, tenisul, exerciții la sală. Aceste minute pot fi realizateîn reprize
anumite activitati, ca de exemplu lucrul în fata calculatorului, șofatul, statul mul de efectele favorabile ale mecanismelor adaptative care se reali- adaptatela timpul și activitățile zilnice ale fiecărei persoane. În timpul unei
in banca la scoala. Conform OMS (Organizația mondială a sănătații) zează în timpul mișcării sau în timpul uneiactivități fizice regulate. În zile cu activitate la birou sau predominant statică, utilizarea scărilor, parca-
sedentarismul este al patrulea factor de risc pentru mortalitatea globală, timpul efortului fizic, pentru a asigura necesarul energetic al musculaturii rea mașinii la distanță sau coborârea cu o stație mai departe de destinație
unul din patru adulți nu face destulă mișcare, 80% dintre adolescenți nu implicate, se realizează oactivare a întregului sistemcirculatorprin creș- pot fi soluții pentru combaterea sedentarismului și pentru creșterea numă-
sunt suficient de activi din punct de vedere fizic terea frecvenței cardiace, prin redistribuirea sângelui spre mușchi, amplifi- rului de minute sau de pași. Chiar și persoanele cu probleme de sănăta-
Efectele sedentarismului asupra inimii. Sedentarismul afectează carea mișcărilor respiratorii, ce ulteriorantrenează utilizarea eficientă a te, inclusiv cu boli de inimă, probleme care pot limita practicarea unor
toate categoriile de vârstă având efecte nocive asupra sănătății în general: glucozei,colesteroluluiși chiar activarea unei enzime (lipoprotein lipaza) sporturi, dar care desigur nu au contraindicație pentru efectuarea efortului
la nivelulsistemului osteoarticular,din cauza posturii prelungite defectu- carecrește producția de colesterol bun( cu efect protector – HDL Co). fizic, sunt sfătuite să fie cât mai active sausă efectueze mișcare în limita
oase; prin aparițiaobezității, deoarece sedentarismul este asociat și cu Cât de multă activitate fizică este necesară? Toate societățile de toleranței,pentru că puțin este mai mult decât nimic și orice tip de mișcare
obiceiuri alimentare nesănătoase; creșterea incidențeidiabetului zaharat, cardiologie recomandă pentru persoaneleadulte minim 30 min/zi, re- contează.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 31

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Empatie și personalitate Alfa

În fiecare primăvară, ne oferim bucuria de a vă prezenta doamnele speciale pe care avem privilegiul de a le cunoaște prin intermediul Forbes
România și Forbes Life România. Doamne care fac o mare diferență în jurul lor, care sunt inspirație și motivație. Nici anul acesta nu facem excep-
ție și ne bucurăm să vă facem cunoștință cu femei care construiesc un teatru, care consolidează relații, care „prevăd” viitorul, care își propun să
vindece prin cuvinte, care au grijă de zâmbetul nostru, care militează elegant pentru redescoperirea feminității. Lectură plăcută!
Interviu Raluca Michailov de la ForbesLife Romania:
Nadia Gorduza este medic, psihoterapeut, antreprenor, comunicator, soție, mamă și o persoană cu „multipotențialita- Nadia Gorduza – IDTHERAPY-
te” – despre parcursul prin viață al unei femei fascinante aflați din rândurile creionate de Nadia. Bespoke Treatment Center

V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați
știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți
face?
Nu am realizat de la început că fiecare
pas pe care îl făceam era cel de pe drumul
pe care sunt acum. Dar am știut dintot-
deauna că ceea ce voi face va ajuta oame-
nii într-o formă sau alta.
Cum vă vedeați viitorul în adoles-
cență?
În adolescență credeam că voi ajunge
jurnalistă, scriitoare sau actriță. Părinții
mei mi-au oferit lecții de vioară, pian, pic-
tură, teatru, așa încât scena a făcut parte
din copilăria și din visurile mele, iar asta
mi-a dezvoltat capacitatea de a relaționa
și de a mă exprima cu ușurință, mai ales în
diversele roluri pe care le aveam. Copil fi-
ind, nu știam că această capacitate de a
intra în diverse roluri mă va ajuta mult mai
târziu în carieră și în special în psihotera-
pie. Capacitatea de a intra într-un rol e în
sine un instrument fantastic, foarte folosit
în business coaching și în terapie, care îi
ajută pe oameni să își depășească obsta-
colele mentale și psiho-emoționale și
poartă numele de „Alter Ego”.
Care au fost etapele pe care le-ați
parcurs până în momentul în care ați
fost convinsă că v-ați găsit drumul, că
sunteți pe „calea cea bună”? Ce ați în-
cercat și nu vi s-a potrivit?
Am parcurs foarte multe etape, am
experimentat mult, dar nu m-am simțit
niciodată în derivă. Cred că tot ceea ce
facem și alegem, conștient sau nu, contri-
buie la devenirea noastră și toate ajung să
se îmbine în meseria pe care o practicăm.
Eu am un nivel de curiozitate intelec-
tuală foarte mare, am nevoie să mă hră-
nesc constant, consum intens,
am nevoie de noutăți și provo-
cări, mereu altele. Am o minte
care, dacă nu e ținută în priză,
aproape că intră în „sevraj”.
După ce am cochetat cu visul
din adolescență, m-am îndrep-
tat către o meserie pe care o
respect enorm, aceea de medic.
Am absolvit Medicina în
anul 2000, am lucrat la camera
de gardă a Spitalului de Urgență
„Sf. Pantelimon” timp de un
an și în paralel am decis să-
mi completez studiile cu un
Master de marketing și co-
municare în afaceri deschis
absolvenților din alte domenii, la ASE.
Următoarea bornă pe traseul meu
a fost autonomia financiară și m-am
angajat la compania farmaceutică
Roche. La 28 de ani, am fost admisă
la EMBA, intrând astfel în contact cu
lumea de business dintr-un cu totul
alt domeniu decât cel care îmi era fa-
miliar.
Astfel, a început contactul meu cu
mediul de healthcare în SUA, unde se
dă startul la tot ce înseamnă proto-
coale terapeutice, molecule noi, ino-
vație. În 2012, am decis că e cazul să
părăsesc mediul corporate și să por-
nesc pe drumul meu, îmbinând expe-
riența de business cu backgroundul
academic medical. Am plecat în SUA
și mi-am început specializarea simul-
tan la două institute de renume la ni-
vel mondial în sănătate mentală: Vir-
tually Better Inc – pentru Terapia prin
Expunere la Realitate Virtuală și The
Gottman Institute – lider mondial în tera-
pia de cuplu.
Care considerați că este vocația
personală și cum ați descoperit-o?
Vocația mea este să ajut oamenii. Așa
am fost crescută și educată și tot parcur-
sul meu profesional a fost în slujba sănă-
tății oamenilor, indiferent de domeniul în
care am activat. Iar în acest moment, la ID
Therapy Bespoke Treatment Center, îmi
pun în slujba fiecărei persoane toată expe-
riența dobândită în ultimii 23 de ani, îmbi-
nând toate rolurile profesionale pe care le
am, respectiv de medic, psihoterapeut și
antreprenor.
Care este un Top 5 al priorităților
personale și profesionale în acest mo-
ment?
Obiectivul meu pe ambele planuri este
„Brain anti-ageing”. Consider că, cel puțin
în următorii 50 de ani, medicina nu va
evolua suficient de mult astfel încât să
poată să facă ceva semnificativ din punct
de vedere al stopării îmbătrânirii creieru-
lui. Așadar, împart acest concept, personal
și profesional, în cinci priorități:
– Opt ore continue de somn/noapte
– Organizarea timpului ca un „ceas
elvețian”
– Antrenament mental zilnic prin citit
și învățarea unei limbi străine, crescând
curiozitatea și diminuând automatismele
– Investiție permanentă în menținerea
unei balanțe psiho-emoționale în familie
– Fără consum de substanțe nocive
pentru creier
Care este cea mai mare satisfacție
profesională de până acum? Ce „bor-
ne” v-au definit parcursul de până
acum?
Cea mai mare satisfacție profesională
este faptul că am început să construiesc
un brand equity care să monetizeze și că
am adus două businessuri unice în piața
de mental health din România.
Care sunt principiile de la care nu
ați abdica niciodată?
Nu fac compromisuri la adevăr și loia-
litate.
Care este, după părerea dumnea-
voastră, rolul femeii în aceste timpuri?
Cred că, în afară de rolul etern de
„născătoare” de vieți noi, rolul femeii a
fost și va fi mereu acela de a echilibra ba-
lanța puterii, de a adăuga empatie exce-
sului de testosteron, de a cultiva „soft
power” în toate formele ei.
Cum transmitem mai departe
experiența noastră? Cum ajutăm
copiii/tânăra generație să-și gă-
sească vocația?
Vocația cred că este doar o com-
ponentă în drumul nostru în viață. Mie
îmi place tare mult să lucrez cu ado-
lescenții pe conceptul japonez de „IKI-
GAI” (your reason for being), aflat la
intersecția dintre Profesie, Vocație,
Misiune și Pasiune. E important să faci
ceea ce îți place, dar să fii și bun în
ceea ce faci, oamenii să aibă nevoie
de ceea ce faci tu și să fie dispuși să
plătească pentru acest lucru. Altfel
mereu vei găsi motive de nefericire în
ceea ce faci cu viața ta, dacă lipsește
una dintre cele patru componente de
mai sus. Așadar, dacă reușim să lăsăm
moștenire acest lucru generației vii-
toare atât prin educația de acasă, cât
și prin cea de la școală, dar și prin su-
port specializat, avem șanse să creș-
tem oameni fericiți cu ei înșiși.
Cât de important este, din expe-
riența proprie, să avem, în viața
personală, dar și în carieră, un scop
cât mai înalt și mai bine trasat?
Este vital să avem întotdeauna „GPS-
ul” pus pe un traseu de 5-10 ani; altfel,
navigând de la o zi la alta, cu siguranță că
nu vom ajunge să ne îndeplinim visurile și
aspirațiile.
Ce valoare adăugată unică simțiți
că aduceți în profesia/cariera aleasă
prin faptul că sunteți femeie?
Posed două trăsături aparent antago-
nice, respectiv empatia, care în profesia
mea e crucială, îmbinată cu un tipar de
Personalitate Alfa, dar pe care reușesc să
le gestionez și să le folosesc astfel încât
rezultatul final să fie cel așteptat. Dar ceea
ce m-a definit în carieră este că sunt o
persoană cu „multipotențialitate”, urmând
simultan interese, obiective și pasiuni di-
ferite.
Nadia Gorduza: ”În adolescență cre-
deam că voi ajunge jurnalistă, scriitoare
sau actriță dar nu m-am gândit niciodată
că voi fi invitată să apar pe coperta Forbes
Life, alături de femei excepționale din Ro-
mânia.
Când am fost invitată să răspund în-
trebărilor adresate, am realizat cât de im-
portant este să crezi în ceea ce faci și
sunt recunoscătoare tuturor care mi-au
fost alături în tot acest parcurs- părinților
care m-au crescut și educat să devin me-
dic și să ajut oamenii, soțului meu care
m-a încurajat în tot ceea ce am făcut și
fiicelor mele care mă inspiră în fiecare zi
să transmit mai departe experiența mea
și să ajut tinerii să își găsească drumul în
viață.
Mă bucur că am avut ocazia să vor-
besc cu Raluca Michailov la ForbesLife
Romania despre dorințele și aspirațiile
mele, despre etapele pe care le-am par-
curs până în momentul în care am consi-
derat că mi-am găsit drumul, despre vo-
cația mea de a veni în slujba sănătății
oamenilor, indiferent de rolurile profesio-
nale pe care le-am avut, respectiv de me-
dic și psihoterapeut.”

Medicul vă sfătuiește:
Tulburarea de panică: factori stresanți cu care vă puteți confrunta
A trăi cu tulburarea de panică nu este ușor, deoarece
poate duce la numeroși factori stresanți și poate cauza per-
turbări în diferite aspecte ale vieții. Cariera unei persoane
poate fi afectată negativ, relațiile pot suferi, iar stima de sine
poate fi scăzută. Sarcinile simple de zi cu zi pot deveni o
luptă, deoarece persoanele cu tulburări de anxietate sunt
predispuse la îngrijorare, dificultăți de concentrare și senti-
mente frecvente de teamă.
Ce este tulburarea de panică? Tulburarea
de panică este un tip de tulburare de anxietate. Ea provoacă
atacuri de panică, care sunt sentimente bruște de frică
atunci când nu există niciun pericol real. S-ar putea să sim-
țiți că pierdeți controlul. De asemenea, puteți avea simpto-
me fizice, cum ar fi:
- ritm cardiac alert, dureri în piept sau de stomac, difi-
cultate de a respira, slăbiciune sau amețeli, transpirație,
senzație de cald sau rece, furnicături sau amorțeli ale mâi-
nilor. Atacurile de panică pot avea loc oricând, oriunde și fără
avertisment. Puteți trăi cu teama de a nu face un alt atac și
puteți evita locurile în care ați avut un atac. Pentru unii oa-
meni, teama își pune stăpânirea asupra vieții lor și aceștia
nu-și pot părăsi nici casele.
Tulburarea de panică este mai frecventă la femei decât
la bărbați. De obicei începe când oamenii sunt tineri adulți.
Uneori începe când o persoana este supusă unui stres ma-
jor. Psihoterapia vă poate arata cum să recunoașteți și să vă
schimbați tiparele de gândire înainte ca acestea să ducă la
panică. De asemenea, poate ajuta și terapia medicamentoa-
să. Dacă ați fost diagnosticați cu tulburare de panică, proba-
bil că ați experimentat provocarea pe care o are asupra re-
lațiilor. Atât conexiunile personale, cât și cele profesionale
pot suferi datorită impactului tulburării de panică asupra
relațiilor sociale. Cu toate acestea, există multe modalități
de a dezvolta și menține relații sănătoase în timp ce trăiți cu
aceasta afecțiune. Următoarea listă conține informații des-
pre unii dintre cei mai frecvenți factori de stres cu care se
confruntă persoanele care suferă de tulburarea de panică:
Stresul în cadrul relațiilor.Tulburarea de pa-
nică poate avea un efect profund asupra relațiilor voastre.
Exista numeroase moduri în care simptomele acestei afecți-
uni pot sta în calea conexiunilor sociale. De exemplu, cei
dragi pot întâmpina dificultăți legate de sentimentele voastre
de anxietate care pot fi copleșitoare și de atacurile de panică,
iar fricile și comportamentele de evitare asociate cu agorafo-
bia vă pot împiedica să petreceți timp de calitate cu familia și
prietenii. Persoanele cele mai apropiate de voi sunt, de ase-
menea, supuse senzației de suferință cauzată de starea în
care vă aflați. Este posibil să nu știți cum să explicați altora
tulburarea de panică, ceea ce-i poate determina pe cei dragi
să se simtă confuzi și, eventual, chiar frustrați. Familia și prie-
tenii care se îngrijesc de sănătatea voastră pot simți povara
stresului. Chiar dacă tulburarea de panică poate provoca un
stres semnificativ în relațiile voastre, sprijinul social este unul
dintre cele mai valoroase aspecte ale procesului de vindecare.
Cei apropiați vă pot oferi încurajarea de care aveți nevoie pen-
tru a face față acestei probleme. Prin construirea unei rețele
de sprijin, este posibil să puteți trece peste sentimentele de
singurătate și izolare și să mențineți relații sănătoase.
Tulburarea de panică și relațiile sociale.
Stresul la locul de muncă. În afară de prietenii apro-
piați și de familie, tulburarea de panică vă poate afecta și
relațiile profesionale. Mulți oameni cu această afecțiune păs-
trează secretul despre simptomele lor, fiindu-le greu să le
spună celorlalți despre tulburarea lor. Din păcate, există mul-
te stereotipii și mituri despre tulburarea de panică care pot
contribui la judecăți negative din partea colegilor. Atât anxie-
tatea, cât și alte simptome pot face dificilă concentrarea asu-
pra sarcinilor de lucru. Poate fi o provocare să vă concentrați
asupra muncii atunci când vă faceți griji în permanență, când
vă concentrați atenția asupra propriilor temeri sau când sun-
teți preocupați de producerea următorului atac de panică.
Pentru a va gestiona simptomele în timp ce lucrați, identifi-
cați-vă mai întâi factorii declanșatori și planificați-vă dinainte
strategiile pentru a trece peste atacurile de panică, pentru a
vă gestiona anxietatea și pentru a vă reduce îngrijorarea.
Tulburarea de panica si somnul. Tulburările
de somn sunt o problemă comună pentru persoanele care
suferă de tulburarea de panică. De exemplu, puteți constata
că anxietatea și atacurile de panică vă împiedică să ador-
miți. Poate că gândurile îngrozitoare care nu vă dau pace vă
determină să vă treziți de mai multe ori pe tot parcursul nop-
ții, iar problemele cu obținerea unei odihne suficiente se pot
revărsa ziua următoare, provocând dimineața o mare anxie-
tate. în plus, stresul experimentat pe parcursul zilei poate
contribui, de asemenea, la problemele legate de somnul de
noapte. Pentru a vă reduce anxietatea pe timpul nopții, în-
cercați să practicați o igiena mai buna a somnului. Aceasta
poate include stabilirea unui timp suficient în care să dormiți
și păstrarea unui mediu liniștit. Pentru a trece peste anxieta-
tea din timpul dimineții, învățați câteva tehnici de relaxare
calmante, cum ar fi meditația, exercițiile de respirație pro-
fundă sau yoga. De asemenea, puteți utiliza câteva tehnici
de gestionare a stresului pentru a combate stresul resimțit
pe tot parcursul zilei. Tulburarea de panică vine de cele mai
multe ori cu o mulțime de factori stresanți. Cu toate acestea,
există numeroase opțiuni de tratament disponibile, care vă
pot ajuta să faceți față acestor factori stresanți suplimentari.
Medicul sau psihoterapeutul vă va ajuta să creați un plan de
tratament care să abordeze modalități de îmbunătățire a
calității generale a vieții.

32 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Lansarea Romanian Dubai Business Council (RDBC) marchează
o nouă eră de colaborare comercială între România şi Dubai
Romanian Dubai Business Council (RDBC) o organizație non-profit, a fost format de un grup de 20 de companii conduse de antreprenori români. RDBC își propune să creeze
o comunitate vibrantă care să sprijine companiile românești ce fac afaceri în România și în Dubai în tranziția lor de la modelele de business tradiționale la economia inovatoare
și bazată pe tehnologie 4.0. Înființarea Romanian Dubai Business Council (RDBC) se aliniază planurilor strategice ale Camerei de Comerț din Dubai de a înființa noi consilii de
afaceri specifice țărilor și de a spori rolurile acestora în stimularea comerțului extern al Dubaiului și în promovarea oportunităților de afaceri transfrontaliere pentru companiile
membre. Romanian Dubai Business Council (RDBC) va servi ca o platformă pentru networking, schimbul de idei și cooperarea între afaceri, permițându-le acestora să navigheze
eficient în noul model de businees, aflat într-o continuă schimbare. Prin oferirea de ghidare, resurse și oportunități de colaborare, RDBC își propune să creeze un mediu care să
stimuleze inovația, antreprenoriatul și succesul pe termen lung.
Evenimentul de lansare, desfășurat la prestigioasa Camera de Comerț din Dubai, a fost onorat de prezența Excelenței Sale Dl Octavian BĂDICA, Ambasadorul Extraordinar și
Plenipotențiar al României în Emiratele Arabe Unite, Excelenței Sale Doamna Nicoleta TEODOROVICI, Consulul General al României în Dubai, precum și a membrilor fondatori ai
Romanian Dubai Business Council (RDBC) și a mai multor reprezentanți distinși ai Camerei de Comerț din Dubai, printre care se numără THX. Maha Al Gargawi – Vicepreședinte Senior Marketing Manager
Nicoleta Mocranschi
(Advocacy în afaceri), domnul Mohammed Bin Sulaiman – Director (Relații de afaceri) și Omar AlHashmi – Manager de proiect (Relații de afaceri). - Insighton Digital – Dubai/București

Club Antreprenor
„Relațiile dintre Emiratele Arabe Unite și România
nu au fost niciodată mai strânse și mai privilegiate
decât astăzi. Dialogul nostru politic și economic re-
cent constituie o piatră de temelie pentru relațiile
B2B, care contribuie la obiectivul nostru comun de
pace și prosperitate. Acest obiectiv de cooperare ne
aduce și ne motivează să lucrăm împreună. Sunt ono-
rat să fiu aici astăzi la lansarea unei astfel de inițiative
importante, care începe cu un spirit antreprenorial
deosebit, minți strălucite și oameni energici. În acest
sens, doresc să mulțumesc Camerei de Comerț pen-
tru sprijinul său și tuturor celor care au vizualizat și
implementat acest proiect. Consiliul va apropia comu-
nitățile, va promova interesele bilaterale și va facilita
dialogul în afaceri,” a declarat Octavian BĂDICA, Am-
basadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României
în Emiratele Arabe Unite.
Valorile Romanian Dubai Business Council
(RDBC), inclusiv integritatea, excelenta, inovarea, co-
laborarea și responsabilitatea socială, ghidează acti-
vitățile sale.
„Aș dori să exprim recunoștința mea pentru invi-
tație și să profit de această ocazie pentru a-mi reitera
sprijinul continuu pentru Romanian Dubai Business
Council (RDBC). Am încredere deplină că acest consi-
liu are potențialul de a deveni un instrument operațio-
nal, asistând companiile române care se stabilesc sau
deja există în Dubai. Prin intermediul relațiilor și cone-
xiunilor de afaceri, precum și prin schimbul de infor-
mații și o conexiune constantă între România și Emi-
ratele Arabe Unite, acest consiliu poate fi o resursă
valoroasă. Vă doresc mult succes!” a declarat Doam-
na Nicoleta TEODOROVICI, Consulul General al Româ-
niei la Dubai. Cu angajamentul de a avea un impact
pozitiv asupra societății și mediului înconjurător, con-
siliul se străduiește să ofere servicii excelente și in-
teracțiuni de calitate cu clienții și partenerii săi.
„Suntem încântați să anunțăm înființarea Roma-
nian Dubai Business Council (RDBC), care reprezintă o
etapă semnificativă în eforturile noastre de a sprijini
interesele comerciale ale companiilor române și cu
sediul în Dubai. Misiunea noastră este de a ajuta
companiile românești și din Emiratele Arabe Uni-
te în crearea unei comunități 4.0, prin promova-
rea inovației, colaborării și partajarea cunoștințe-
lor,” a declarat Genoveva Turcu, Președinta
Romanian Dubai Business Council (RDBC).
Sloganul Romanian Dubai Business Council
(RDBC), “Crafting Global Growth” (Construim im-
preună o creștere globală),reflectă angajamentul
său de a genera schimbări pozitive prin inovație
și colaborare în cadrul comunității de afaceri. In-
vităm comunitatea de afaceri românească să se
alăture acestei inițiative prin aderarea la acestă
organizație. Prin aderarea la RDBC, membrii vor
beneficia de acces la o rețea de business cu re-
surse valoroase și oportunități de colaborare.
Împreună, putem construi o comunitate puterni-
că și prosperă de afaceri românești în Dubai. Pentru a
vă înscrie și a deveni membru al RDBC, vă rugăm să
vizitați https://rodbc.com/ și să completați formularul
de înregistrare. Înscrierile vor începe pe 1 iulie 2023.
Pentru mai multe informații despre Consiliul de Afa-
ceri Româno-Dubai și inițiativele sale, vă rugăm să
vizitați www.rodbc.com.
Jurnalul Bucureștiului
Romanian Dubai Business Council (RDBC) o orga-
nizație non-profit, formată dintr-un grup de 20 de
companii conduse de antreprenori români își propune
să creeze o comunitate vibrantă care să sprijine com-
paniile românești ce fac afaceri în România și în Emi-
rate of Dubai în tranziția lor de la modelele de busi-
ness tradiționale la economia inovatoare și bazată pe
tehnologie 4.0. Înființarea Romanian Dubai Business
Council (RDBC) se aliniază planurilor strategice ale
Camerei de Comerț din Dubai de a înființa noi consilii
de afaceri specifice țărilor și de a spori rolurile aces-
tora în stimularea comerțului extern al Dubaiului și în
promovarea oportunităților de afaceri transfrontaliere
pentru companiile membre.
Romanian Dubai Business Council (RDBC) va ser-
vi ca o platformă pentru networking, schimbul de idei
și cooperarea între afaceri, permițându-le acestora să
navigheze eficient în noul model de business, aflat
într-o continuă schimbare. Prin oferirea de ghidare,
resurse și oportunități de colaborare, RDBC își propu-
ne să creeze un mediu care să stimuleze inovația,
antreprenoriatul și succesul pe termen lung.
Evenimentul de lansare, desfășurat la prestigioasa
Camera de Comerț din Dubai, a fost onorat de prezen-
ța Excelenței Sale Dl Octavian Bădică, Ambasadorul
Extraordinar și Plenipotențiar al României în Emiratele
Arabe Unite, Excelenței Sale Doamna Nicoleta Teodo-
rovici, Consulul General al României în Dubai, precum
și a membrilor fondatori ai Romanian Dubai Business
Council (RDBC) și a mai multor reprezentanți distinși
ai Camerei de Comerț din Dubai, printre care se nu-
mără THX, Maha Al Gargawi–Vicepreședinte (Advo-
cacy în afaceri), domnul Mohammed Bin Sulaiman–
Director (Relații de afaceri) și Omar AlHashmi–Manager
de proiect (Relații de afaceri).
„Relațiile dintre Emiratele Arabe Unite și România
nu au fost niciodată mai strânse și mai privilegiate
decât astăzi. Dialogul nostru politic și economic re-
cent constituie o piatră de temelie pentru relațiile
B2B, care contribuie la obiectivul nostru comun de
pace și prosperitate. Acest obiectiv de cooperare ne
aduce și ne motivează să lucrăm împreună. Sunt ono-
rat să fiu aici astăzi la lansarea unei astfel de inițiative
importante, care începe cu un spirit antreprenorial
deosebit, minți strălucite și oameni energici. În acest
sens, doresc să mulțumesc Camerei de Comerț pen-
tru sprijinul său și tuturor celor care au vizualizat și
implementat acest proiect. Consiliul va apropia comu-
nitățile, va promova interesele bilaterale și va facilita
dialogul în afaceri,” a declarat Octavian Bădică, Am-
basadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României
în Emiratele Arabe Unite. Valorile Romanian Dubai
Business Council (RDBC), inclusiv integritatea, exce-
lenta, inovarea, colaborarea și responsabilitatea soci-
ală, ghidează activitățile sale.
„Aș dori să exprim recunoștința mea pentru invi-
tație și să profit de această ocazie pentru a-mi reitera
sprijinul continuu pentru Romanian Dubai Business
Council (RDBC). Am încredere deplină că acest consi-
liu are potențialul de a deveni un instrument operațio-
nal, asistând companiile române care se stabilesc sau
deja există în Dubai. Prin intermediul relațiilor și cone-
xiunilor de afaceri, precum și prin schimbul de infor-
mații și o conexiune constantă între România și Emi-
ratele Arabe Unite, acest consiliu poate fi o resursă
valoroasă. Vă doresc mult succes!” a declarat Doam-
na Nicoleta Teodorovici, Consulul General al României
la Dubai. Cu angajamentul de a avea un impact pozitiv
asupra societății și mediului înconjurător, consiliul se
străduiește să ofere servicii excelente și interacțiuni
de calitate cu clienții și partenerii săi.
„Suntem încântați să anunțăm înființarea Roma-
nian Dubai Business Council (RDBC), care reprezintă o
etapă semnificativă în eforturile noastre de a sprijini
interesele comerciale ale companiilor române și cu
sediul în Dubai. Misiunea noastră este de a ajuta
companiile românești și din Emiratele Arabe Unite în
crearea unei comunități 4.0, prin promovarea inovați-
ei, colaborării și partajarea cunoștințelor,” a declarat
antreprenoarea clujeană Genoveva Turcu, Președinta
Romanian Dubai Business Council (RDBC), lider regi-
onal al Asociației Europene a Femeilor pentru Orientul
Mijlociu (EWA–ME).
Sloganul Romanian Dubai Business Council
(RDBC), „Crafting Global Growth” (Construim impreu-
nă o creștere globală), reflectă angajamentul său de
a genera schimbări pozitive prin inovație și colabora-
re în cadrul comunității de afaceri. Invităm comunita-
tea de afaceri românească să se alăture acestei iniți-
ative prin aderarea la acestă organizație. Prin
aderarea la RDBC, membrii vor beneficia de acces la
o rețea de business cu resurse valoroase și oportuni-
tăți de colaborare. Împreună, putem construi o comu-
nitate puternică și prosperă de afaceri românești în
Dubai. Pentru a vă înscrie și a deveni membru al
RDBC, vă rugăm să vizitați site-ul nostru și să com-
pletați formularul de înregistrare.

Muzeul Viitorului din Dubai

Capodoperă arhitecturală, mister expozițional, cea mai frumoasă cladire de pe pământ
„Viitorul aparține celor care îl pot ima-
gina, îl pot proiecta și îl pot executa. Nu
este ceva ce așteptați, ci mai degrabă ceva
ce creați.” Aceste cuvinte ale Alteței Sale
șeicul Mohammed Bin Rashid Al Maktoum,
vicepreședinte și prim-ministru al Emira-
telor Arabe Unite și conducător al Dubaiu-
lui, despre viziunea sa despre Dubai, stau
la baza filozofiei din spatele Muzeului Viito-
rului Creație a Fundației Dubai Future, Mu-
zeul Viitorului este o redare a motto-ului
fundației: „Imaginează, proiectează și exe-
cută”. Pentru asta, fundația a reunit poves-
titori, tehnologi vizionari și artiști din în-
treaga lume. Ei au dat viață unui muzeu
care oferă o platformă pentru a găsi soluții
la provocările actuale și ajută la proiecta-
rea unei lumi mai bune.
Muzeul Viitorului este un mozaic de
elemente — de la virtual la fizic. Va fi o
platformă de schimb de idei, filozofii și în-
vățături spirituale variate și drastic diferite.
Designul futurist al structurii străluci-
toare în formă de tor este simbolic: struc-
tura circulară reprezintă umanitatea; clădi-
rea tronează deasupra unei movile verzi
care reprezintă Pământul, iar vidul repre-
zintă viitorul necunoscut.
Structura de 77 de metri înălți-
me face legătura între trecut și vii-
tor, îmbinând tehnologia avansată
cu formele de artă tradiționale. Clă-
direa este formată din șapte etaje
și se caracterizează prin absența
coloanelor în interior, ceea ce face
din designul său o piatră de hotar
în ingineria urbană.
O poezie a șeicului, redată în
caligrafia lui Mattar Bin Lahej (pic-
tor arab), învelește fațada clădirii
placate cu oțel inoxidabil:
„Poate că nu trăim sute de ani,
dar produsele creativității noastre
pot lăsa o moștenire mult după ce vom
pleca. Viitorul aparține celor care-l pot
imagina, îl pot proiecta și îl pot executa.
Viitorul nu așteaptă. Viitorul poate fi pro-
iectat și construit astăzi.”
Clădirea cu emisii scăzute de carbon
este iluminată de 14 kilometri de LED-uri.
Firma de arhitectură Killa Design din
Dubai a câștigat concursul de design pen-
tru muzeu în 2015. BuroHappold Enginee-
ring din Marea Britanie a lucrat pentru a
transforma designul arhitectului Shaun Ki-
lla într-o clădire, iar construcția a început
în iunie 2016. Cadrul de oțel al
muzeului, cunoscut sub numele de
diagrid, cuprinde 2.400 de grinzi
care se intersectează în diagonală.
Nu s-a vorbit despre obiectele
și exponatele din muzeu, dar se
așteaptă ca ele să prezinte subiec-
te precum viitorul călătoriilor și al
vieții în spațiu, schimbările climati-
ce și ecologie, sănătatea, bunăsta-
rea și spiritualitatea. Vor fi sub di-
ferite forme: expoziție, teatru
imersiv, atracții tematică.
Trei etaje sunt proiectate ca un
platou de film dintr-un viitor pe
care îl puteți locui, explora și inter-
acționa prin experiențe imersive distincte.
Primele trei etaje vor prezenta posibilele
„viitoruri” ale spațiului cosmic, ecosiste-
melor și bioingineriei, pe lângă sănătate,
bunăstare și spiritualitate. Alte etaje vor
prezenta tehnologii în viitorul apropiat care
vor aborda provocările legate de sănătate,
apă, alimente, transport și energie. Ultimul
etaj este dedicat copiilor, să exploreze și să
rezolve provocările pentru a deveni „viitorii
noștri eroi”. Un sistem inteligent de irigare
care utilizează date meteorologice și sen-
zori ajută la minimizarea consumului de
apă în grădina și parcul din jurul muzeului.
Excesul de apă este returnat în rezervoare,
pentru a preveni risipa.
Caligrafia arabă acționează și ca fe-
restre pentru a aduce lumină în muzeu în
timpul zilei, în timp ce cei 14 km de lumină
LED mențin clădirea strălucitoare noaptea.
Biletul de intrare la Muzeul Viitorului
costa 145 de dirhami (172 de lei), iar copi-
ii sub 3 ani și seniorii intra gratuit.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 33

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Muzeul Jilțului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare
DE LA DĂNILĂ PREPELEAC LA PLATON
Alensis De Nobilis, membru titular al Academiei Româno-Americane de ȘTIINȚE și Arte din Davis, California, S.U.A.,
A fost un timp blând și fecund, o vreme entuziastă,
timp de fondare de reviste, cenacluri literare, muzee,
asociații și fundații culturale, școli generale, licee și
universități noi. Mulți oameni cu scaun la cap și cu stu-
dii alese și-au manifestat dorința de a esențializa soci-
etatea prin educație și cultură, de a evidenția funda-
mentele românismului, ideea de familie și neam
românesc. În toată țara s-au făcut fapte mari, de mare
ispravă culturală, parcă în contrapondere cu racila ca-
pitalismului, învârtoșată într-o fiară rapace, care a în-
ceput să înghită mari întreprinderi și să lase în urmă
peisaje selenare, vagoane încărcate cu fier vechi și
oameni fără pâine în traistă, cu lacrimi în ochi. Dar asta
e altă poveste.
În vederea noastră stă acum, așezat liniștit de me-
moria blândă și înțeleaptă a lucrurilor făurite cu migală
și sudoare, spiritul bun al locurilor, îndulcit de hărnicia,
blândețea și smerenia părinților – capacități, atitudini
și trăiri pe care din ce în ce mai greu le re/găsim astăzi
prin tot mai rare locuri. Dorința de a lăsa urmașilor tra-
diții seculare, născute din pământul, apele, pădurile,
cerurile și vânturile de pe lângă Carpați, aproape dispă-
ruse într-o jumătate de secol de comunism, însă după
ce acesta s-a stins și s-a dus pe pustii, a revenit mira-
culos spiritul făuritor, fondator, de filiație, de prețuire și
mai mare a moștenirilor spirituale și culturale stră-
vechi. Într-un astfel de climat general, de autoprotecție,
salvare și conservare a valorilor, care rumenea Româ-
nia ca pe o pâine bună și fragedă, mai așa înspre sud
și mai încolo spre vest, în Gorj, pe văile celor trei Jilțuri
– Mătăsari-Drăgotești, Slivilești și Negomir – începeau
să plece oamenii la muncă în străinătate după celebra
Ordonanță ”Ciorbea”. Dacă oamenii începeau să plece,
să vândă casele și să se mute la oraș, să se dezmoște-
nească singuri din legătura cu locurile, cui rămânea
atâta avuție păstrată de la părinți, bunici și străbunici?
Folclor, etnografie, obiecte de cult, cărți vechi, artiza-
nat, obiecte gospodărești ca sapa, securea, săpoiul,
coasa, gresia, tocul, plugul, grapa, fântâna, coșul, ul-
ciorul, banița, cobilița, furca de tors, războiul de țesut și
atâtea alte unelte despre care toți ne dădeam seama
că nu se vor mai face altele, decât poate prin zone din
ce în ce mai restrânse și mai rare. Toate aceste lucruri
și-au găsit însă un rost, spre a nu fi pierdute definitiv.
Acum 25 de ani, într-o sâmbătă luminoasă de oc-
tombrie, pe 31, s-a inaugurat la Mătăsarii Gorjului Mu-
zeul Jilțurilor, ocazie de mare bucurie pentru locuitorii
acestor meleaguri aspre, prilej de întâlnire și de sărbă-
toare a fiilor Jilțurilor, sosiți la Liceul Mătăsari din sate-
le arondate comunei Mătăsari, Mătăsari, Croici, Brădet,
Brădețel, Runcurel, dar și din vecinătate, Drăgotești,
Negomir, Trestioara, Slivilești, Bolboși. Evenimentul, pe
lângă fervoarea întâlnirii în dialog și strădanie culturală
a trei generații de fii ai ținutului, a reprezentat un im-
portant eveniment în istoria locului, fiind mediatizat în
nenumărate publicații județene și regionale, precum și
la câteva posturi de radio.
Muzeul Jilțurilor a fost fondat de domnul profesor
Dumitru Dădălău, demers în care a fost sprijinit de hăr-
nicia și inițiativele pornite de la elevii liceului, care de-a
lungul a mai multor ani, atât ei cât și domnul profesor
au adus ce au găsit mai bun pe acasă, în gospodăriile
proprii, din rândul obiectelor de patrimoniu ca să por-
nească alcătuirea muzeului. Acest lucru nu a fost sufi-
cient, astfel că elevii și profesorii au colindat prin sate-
le lor, cam de pe la Turceni, în sud, până spre Târgu-Jiu,
Romulus Iulian Olariu - Timișoara
Despre vrednici și nevrednici
Norocul vieții mele de dascăl a fost să văd și aceste
locuri minunate, inclusiv Muzeul celor trei Jilțuri din
Mătăsari (intuiesc aci atât numele făcătorilor de măta-
se, altcândva, și, mult mai demult, al păsării cântătoare:
mătăsarul.
Cât despre apa celor trei Jilțuri, ea murmură etern.
Sunt fericit, dar și recunoscător că am sorbit din ea și
i-am auzit gâlgâitul viu, la izbuc! Faceri și Desfaceri,
Vrednicii și Nevrednicii au fost, sunt și vor mai fi; zice
undeva Solomon, prea înțeleptul Rege: Ceea ce se în-
tâmplă acum se va repeta în eternitate.
Totuși, nu știu de ce, tocmai pentru că știu destule,
privind în urmă, dintr-un instinct reflex, venind din stră-
vechi neam olăresc, eu cel uitător de meserie, chiar
dacă am mângâiat o viață de om lutul sufletesc, iau
psalterionul și murmur, cum Sărazul tutelar, ori Jilțul
prieten, niște psalmi noi și rugi de cinstire a neamului și
a credinței noastre străvechi!
N.b. Pentru că știu prea bine: toate porțile cerului
sunt zăvorâte, mai puțin aceea a... lacrimilor! Amin!
Cu drag, Rio
34 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
al Academiei Europene de Arte din Paris, al Academiei Mondiale de Poezie, Verona, Italia
în nord, și de la Motru-Văgiulești, în vest, până spre
Rovinari-Peșteana-Țicleni spre est, pe la bătrânii sate-
lor, rugându-i să doneze pentru muzeu ce ar avea mai
vechi prin gospodării, de însemnată valoare istorică,
care ar putea scoate la lumină, din negura vremii, civi-
lizația veche a văilor Jilțurilor.
Strădaniile copiilor și profesorilor nu au rămas ne-
răsplătite: în aproximativ 2-3 ani au reușit să strângă,
să curețe, să inventarieze și să expună peste 2000 de
obiecte de patrimoniu, strânse prin donații, în noul mu-
zeu, obiecte care au devenit astfel exponate.
Demn de laudă și de menționat este faptul ca pe
spatele fiecărui exponat din muzeu au fost înscrise nu-
mele donatorului, data donării și denumirea obiectului,
informații prin care viitorii vizitatori să înțeleagă ce fel
de obiect este acela, la ce se folosește, precum și ve-
chimea, ocazie cu care donatorul să fie pomenit de vi-
zitator – ca un semn de recunoștință față de păstrarea
tradiției vechi populare.
Exponatele au fost rânduite în muzeu într-o largă
tematică istorico-etnografică, care se întindea pe par-
cursul a mai bine de două secole, și reflectau aproape
toată aria de manifestare a civilizației locuitorilor de pe
Văile Jilțurilor, atât cât a putut fi ea relevată de fonda-
torii și muncitorii proiectului: obiecte de uz casnic,
obiecte de cult, unelte agricole, piese vestimentare,
”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care
te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care
nu există iubire de țară.” Mihai Eminescu
podoabe, accesorii folosite în manifestarea tradițiilor și
obiceiurilor populare.
La obiectele de uz casnic putem aminti: oale de lut
pentru prepararea mâncării, pirostrii pentru foc, ulcioa-
re de lut pentru adus apă de la fântână, ulcioare smăl-
țuite pentru servirea vinului la sărbători, căni și ulcele
de lut pentru apă, ceai și vin, preșuri și covoare, paturi,
velințe, macaturi, cearceafuri și perne, carpete și
scoarțe de pus pe pereți, tablouri cu peisaje cusute cu
fire colorate, lămpi de iluminat cu gaz, felinare, cuțite,
custuri, cosoare, clești, războaie de țesut, sucale, su-
veici, mosoare, dărace, vătraie.
Obiecte de cult: icoane vechi, crucifixuri, pistolnice
(pistornice) – un fel de iconițe de dimensiunile unei pal-
me, pictate, care aveau un mic postament gravat cu
care se imprimau prescurile cu semnul crucii-, cande-
le, cădelnițe, evanghelii vechi, cărticele de rugăciuni.
Uneltele agricole folosite de civilizația rurală veche,
și regăsite și în Muzeul Jilțurilor, erau reprezentate ast-
fel: plug, sapă, secure, topor, bardă, secere, ciocan,
coasă, toc și gresie pentru ascuțit coasa, nicovală cu
țăruș pentru coasă, furcă, greblă, grapă, cazma, țapină.
Un loc special în civilizația rurală îndepărtată și în
viețile oamenilor de atunci era ocupat de ținutele de
sărbătoare, lada de zestre și obiectele de preț, puține,
ce e drept la acea vreme, dar totuși, amintim că fiecare
om avea câte ceva prețios la care ținea ca la lumina
ochilor. Ca vestimentație de sărbătoare/ zile mari/
hram, nuntă, botez, înmormântare: cămașă de boran-
gic cusută cu motive florale, uneori geometrice, în con-
trast coloristic roșu-negru, uneori verde-auriu, pieptar/
cojoc/ bundiță, pantaloni de in, cingătoare țesută, chi-
Muzeul Jilțului în Cartea de vizită
Muzeul Jilțului poate fi vizitat în Liceul Mătăsari
unde datorită tematicei sale istorico-etnografice pu-
tem vedea obiectele expuse provenind din toate
satele comunei Mătăsari si celorlalte localități adia-
cente. Realizarea acestui muzeu se datorează trudei
domnului profesor Dumitru Dădălău și a elevilor Co-
legiului Tehnic Mătăsari. Pentru o informare corectă
privind rădăcinile Jilțului, a fiilor acestuia și a muze-
ului s-a realizat o carte ce poartă numele de ,,Muze-
ul Jilțului” de Dumitru Dădălău din care se pot afla
nenumărate secrete și curiozități privind
istoria comunei Mătăsari. Intrând în muzeu
parcă pășești într-o altă lume veche în urmă
cu cel puțin o sută de ani. Chiar dacă se
întâlnesc în jur obiecte de mobilier nou
care susțin dovezi ale existentei fiilor Jilțului
pe aceste meleaguri nu modifică deloc ide-
ea tradiționalismului în care îți poți delecta
privirea cu minunății de pe vremea războiu-
lui, vase vechi din lemn, lut sau smalț,
preșuri, icoane, costume populare gorje-
nești și chiar un război de țesut . Toate
acestea sunt însoțite de câteva publicații
vechi din anii 1913- 1916 , un abecedar din
anul 1930, ziare, reviste, documente vechi
de aproape 300 de ani, bani din toate tim-
mir de piele, opinci din piele de porc cu nojițe (șireturi
din piele de vită) purtate de țărani, cizme înalte pentru
boieri, chiaburi, oameni înstăriți, broboadă de lână,
basma ușoară de vară înflorată, tulpan – basma subți-
re, străvezie, confecționată din mătase cu care își aco-
pereau femeile capul în zilele de sărbătoare sau de bi-
serică. Și câte și mai câte minunății.
Lada de zestre era în vechime tezaurul, vistieria
casei. În ea se țineau obiectele cele mai de preț ale
unei familii. Era confecționată din lemn de nuc, cu latu-
rile tăiate dintr-o singură bucată de lemn și erau sculp-
tate de către meșterii tâmplari cu linii subțiri care alcă-
tuiau motive florale îmbinate armonios pe suprafața de
lemn șlefuit și lăcuit. De obicei erau dăruite fetelor de
măritat; după căsătorie, luau lada de zestre, încărcată
cu cămăși, tulpane, fuste și obiecte de lenjerie de in și
de mătase, broderii, perdele, cearceafuri și fețe de per-
ne din cele mai alese, la noua casă, casa mirelui, a vii-
torului soț, pentru folosirea în tânăra gospodărie. După
căsătorie țineau în ea, pe lângă lucrurile de bună cali-
tate amintite, înnoite periodic, banii obținuți din vânza-
rea de animale, produse agricole, vin, carne, miere de
albine, lapte sau produse meșteșugărești, bani trebuin-
cioși pentru impozite, școala vreunui copil, cumpărarea
de lemn și țiglă necesare construcției unei noi case sau
camere. Banii erau păstrați cu sfințenie în lada de zes-
tre, legați în marame, batiste, în pungi de catifea sau de
piele, pe lângă câțiva cocoșei (bani) de aur – cine avea
– cine știe de pe unde moșteniți sau obținuți de pe la
vreun boier, bani vechi de argint, cercei, mărgele, bri-
cege/ cuțite, stilete, decorații primite în război de vete-
rani și alte accesorii sau bijuterii care erau scoase din
ladă și purtate numai de sărbători sau ocazii festive.
N-am vrea să plictisim onoratul cititor, mai ales că
ar fi posibil ca tinerii să nici nu prea știe ce înseamnă
multe dintre obiectele enumerate mai sus. Dar nu toc-
mai pentru aceasta a fost înființat Muzeul Jilțurilor,
pentru cunoașterea vieții oamenilor din vechime?
Cu excepția unor obiecte din aur, unor medalii, de-
corații, distincții, unele prea valoroase ca să fie donate
și expuse într-un muzeu fără finanțare, sisteme de
alarmă sofisticate și pază/ monitorizare pe măsură, al-
tele mult prea importante afectiv pentru deținători ca
să le doneze, cam aproape toate minună-
țiile amintite succint mai sus au fost ex-
puse în Muzeul Jilțurilor.
Demn de menționat este că în 1998,
înființarea Muzeului Jilțurilor a avut ecouri
favorabile în presa locală și regională,
poate peste așteptările fondatorului și
harnicilor săi discipoli în înzestrarea aces-
tuia. Personalități reprezentative la nivel
local, județean și național și-au exprimat
gratitudinea, impresiile plăcute și emoții-
le, felicitând fondatorul și elevii pentru
această impresionantă inițiativă făuritoare
de aleasă ctitorie.
Muzeul a funcționat sub egida și în-
purile. În carte este prezentată o scurtă istorisire a
celor 5 fiice ale Jilțului. Aceasta e știută de toți fiii
Jilțului păstrată intactă și transmisă mai departe din
generație în generație. De asemenea sunt relatate în
amănunt obiceiuri și datini de pe cele 5 Jilțuri de
care sătenii sunt foarte mândri și pe care le practică
cu drag din moși strămoși. totul. Muzeul Jilțului poa-
te fi numit o instituție culturală care ne prezintă și
care păstrează diferite taine ale meșteșugirii. La in-
trare ești întâmpinat de ,,Cartea de vizită” în care își
grijirea Lice-
ului Mătăsari,
condus de
domnul pro-
fesor Dumitru
Dădălău, di-
rector la acea
vreme, care cu multă osârdie a lucrat la această tânără
și nouă instituție, după care anii au trecut, domnul pro-
fesor s-a pensionat, elevii s-au împuținat, conducerea
școlii s-a schimbat, modelele sociale așișderea. Așiș-
derea asta a făcut ca noua conducere a Colegiului Mă-
tăsari să dispună într-un târziu, prin 2021, mutarea
tuturor exponatelor într-o sală de clasă goală a Școlii
Generale Brădet, închisă și ea de câtva timp din lipsă
de elevi.Care o fi fost cu adevărat motivația luării hotă-
rârii desființării Muzeului Jilțurilor -căci despre asta e
vorba cu adevărat când muți un muzeu într-o magazie
unde se așterne colbul uitării și al pământului peste
obiectele strânse cu greu – cred că vom afla repede.
În parcursul vieții mele din ultimii 10-15 ani am
trecut prin mai multe medii profesionale, unde, tăifăsu-
ind cu mai tineri colegi, de 23-32 de ani, am dedus că
nu cunosc lucruri simple din viața bunicilor lor. Cu toate
acestea, am dedus că nu toți sunt ignoranți, nu toți cred
că burgerul și sandvișul cresc din tabletă sau laptop,
sunt destui care ar dori să cunoască trecutul dincolo de
cărțile de istorie. Această cunoaștere are un rol esenți-
al în informarea tinerilor, în trezirea conștiinței lor nați-
onale, în unele cazuri în reîmprospătarea amintirii cu
respect pentru părinți și bunici, cei care au înroșit pă-
mântul la Smârdan, Plevna, Grivița, Oituz, Mărăști, Mă-
rășești... Un muzeu de acest fel e un gând bun de mul-
țumire adresat spre lumea spirituală părinților noștri și
părinților lor, o mângâiere de mătase mâinilor lor neo-
bosite, crăpate de muncă, făuritoare de tot ce am pri-
mit de la ei.
Cine a aruncat istoria după casă, nu înțelege rostul
eternității prin continuitate, e în afara istoriei, a semni-
ficației, a rostului facerii, păstrat adânc în memorie. Dar
să îi explici acest lucru și să îl mai și faci să înțeleagă,
e ca și cum ai vrea să faci din Dănilă Prepeleac Platon
sau Kant!
Sărbătorim, așadar, în cea mai bună tradiție
românească, 25 de ani de la înființarea unui muzeu
desființat, distrus și dispărut. Poate că ar trebui să
reluăm inițiativa până la epuizare. Totuși, prostul nu
se poate ține cu desființatul de cât poate înființa omul
cu minte. Duhul aspiră la ceea ce este ceresc, carnea
la ceea ce este plăcut, sufletul la ceea ce este necesar.
(Erasmus de Rotterdam)
Drăguț Alina –
lasă semnăturile și în care și-au lăsat deja ,,am-
prenta” personalități gorjene și nu numai. Astfel ca
de-a lungul timpului muzeul a fost vizitat și de stră-
ini care au lăsat cuvinte de suflet și de apreciere
pentru întreaga muncă depusă, în limba lor bineîn-
țeles.
Sunt păstrate cu grijă poze care imortalizează
momente importante din viața liceului cum ar fi vizi-
ta Înalt Preasfinției Sale TEOFAN, Mitropolitul Olteni-
ei, vizitele elevilor și profesorilor polonezi, olandezi,
italieni ș.a.m.d. sau ziua în care Grupul Școlar
Tehnologic Mătăsari a devenit Colegiul Tehnic
Mătăsari. Sunt păstrate și amintiri de la inau-
gurarea Muzeului Jilțului, vizitele în acesta ale
elevilor de la școlile învecinate in cadrul TAR-
GULUI OFERTEI EDUCATIONALE dar și de la
programele artistice ținute în memoria eroilor
la Monumentul Eroilor. La loc de cinste se păs-
trează în Muzeul Jilțului Cartea de onoare a
Colegiului Tehnic Mătăsari. În aceasta sunt
amintiți cei cu o însemnătate deosebită pentru
școala noastră.
Dintre cei mai de seamă amintim de la în-
ceputurile cărții : - profesorii de la Buftea, Ilfov:
,,Va felicităm pentru eforturile făcute, pentru
Continuare in pag 51
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Activitate metodică – LA ȘEZĂTOARE
(Claca) ÎN MUZEUL JILȚULUI
D-lor profesori, dragi părinţi, aţi avut
posibilitatea să participaţi la o lecţie
deschisă de dirigenţie ce a avut ca temă
„La şezătoare”.
Muzeul Jilțului - 2023
După cum ştiţi, părinţii elevilor din
clasa a X-a A se întâlnesc să afle ce fac
copiii lor la şcoală, în ultima vineri din
lună, la ora 12,00. În cadrul comisiei
metodice a diriginţilor pe luna februarie
a fost planificată această activitate. Vă
spun acest lucru pentru a înţelege că a
fost o oră de educaţie şi nu de specta-
col. Pe noi ne-a interesat şi ce spun co-
piii, cum spun, dar am vrut mai ales o
lecţie de viaţă. Este cunoscută activita-
tea desfăşurată în zona noastră. La o
privire de ansamblu asupra clasei ob-
servaţi că majoritatea este reprezentată
de fete. Într-un viitor apropriat se vor
întoarce acolo unde le este scris. Copiii
aceştia pe care i-aţi ascultat astăzi, mâi-
ne, poimâine, vor fi ceea ce suntem noi
acum. Şi prin acest lucru am dorit să-i
învăţăm şi să-i obişnuim de acum; am
toţi părinţii prezenţi şi participă şi res-
ponsabilii comisiilor metodice, dar şi
profesorii clasei. Am făcut această acti-
vitate aici, în muzeu, pentru a înţelege
că ceea ce am făcut noi aici în această
unitate este o activitate şcolară şi că
aceşti copii au venit să se desfăşoare în
ceea ce ştiu ei mai bine în mijlocul
obiectelor pe care cu ajutorul dvs. le-au
strâns şi-au înfiinţat acest muzeu cu câ-
teva luni în urmă. Iată că această activi-
tate modernă nu este singura. Ea vine şi
încununează un şir de alte manifestări
ce a avut loc nu numai în acest an şco-
lar. Şi, fie-mi îngăduit să vă aduc aminte
de zilele liceului, de sărbătoarea Fiilor
Jilţului, de întâlnirea cu Nicolae Dragoş,
marele spectacol şi activitatea de 1 De-
cembrie când am tipărit o ediţie specială
a Murmurului Jilţului; am tipărit apoi un
album de pictură, în aşa fel încât munca
noastră şi a copiilor a fost necontenită,
ca în luna ianuarie am reuşit să scoatem
nr.10 al „M.J.” revistă care la vremea
actuală concurează cu cele 2 sau 3 câte
mai sunt până la nivelul celor 28 de li-
cee din Gorj. În prima săptămână a lunii
februarie am contactat T.V. Tg-Jiu pentru
o emisiune de 45 de minute despre
şcoala din Mătăsari, despre muzeu, des-
pre rădăcinile şi tradiţiile acestei locali-
tăți.
Iată că acum, la sfârşit de februarie,
ne întâlnim să gustăm roadele pămân-
tului. S-ar putea să existe fel şi fel de
interpretări. Ceea ce a fost în capul nos-
tru a fost o singură dorinţă de a vedea
aceşti copii şi pe dvs. viitori gospodari
de frunte şi că cea mai mare satisfacţie
a unui om este că atunci când invită pe
cineva în casa lui, pentru că acest mu-
zeu, sală, loc ambiental în care suntem,
nu e nimic altceva decât casa noastră şi
că omul este bine să se întâlnească şi
cu alţii şi să-şi pună roadele pământului
pe masă.
Mulţumesc copiilor că m-au ascul-
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
tat şi lăsând la o parte greutăţile, supă-
rările, mulţumesc şi părinţilor că au fost
alături de copiii lor.Mă bucur că aţi răs-
puns prompt la ceea ce am vrut noi să
facem. Aţi obser-
vat că această
lecţie a fost
structurată pe 3
tablouri. O parte
se referă la faptul
că aceşti copii au
fost puşi să
meargă în satele
de unde vin şi să
culeagă poveşti,
întâmplări ade-
vărate de la bă-
trânii ce mâine,
poimâine nu vor
mai fi. Tot acest
tablou ne-a adus
la atmosfera ve-
che a oamenilor
când se întâl-
neau la clacă şi făceau să fie iarna mai
blândă şi mai scurtă. Am trecut de aici la
o viaţă şcolărească, la curiozităţi, pentru
că interpreţii sunt copiii noştri dornici să
afle cât mai multe din cât mai multe do-
menii de activitate ,atmosfera de sărbă-
toare, bună dispoziţie, tot ei au găsit
maxime, glume, proverbe, zicători, să
facem haz în acest sfârşit de săptămâ-
nă. Ceea ce aţi ascultat acum la copii
sunt materiale care mie îmi vin la revista
liceului şi pe care eu de doi ani de zile
nu le public pentru că mai sunt apărute
şi prin alte publicaţii şi eu am avut o cre-
dinţă a mea : să nu fac publicaţii din
publicaţii. Eu nu spun că ceea ce am
făcut aici trebuie să faceţi toţi, dar tre-
buie să ieşim din aceste şabloane şi
ceea ce aţi văzut aici e indicat de unele
documente publicate în ultima perioadă
de M.E.N. Copiii sunt copii. Dv., părinţii,
sunteţi mândri că i-aţi auzit astăzi vor-
bind. D-nii profesori sunt mândri că pre-
dau la asemenea copii şi noi păstrăm
totuşi ora la care aţi participat. Vă rea-
mintesc, sunteţi la o oră de dirigenţie în
cadrul comisiei metodice a dirigenţiilor
de la liceu. Rog pe d-nii profesori ai cla-
sei, pe d-nii diriginţi să vă spuneţi păre-
rea. Nu am întocmit proces verbal, este
pe bandă şi fac o singură hârtie în care
spun data şi că se găseşte pe casetă,
înregistrată la Fundaţia „M.J.” În calita-
tea pe care o am, şi ştiţi care este, vă
adresez respectuos rugămintea să vă
spuneţi cuvântul. Banda se învârte. Aş-
teptăm.
Doamna profesoară Zizi Ceau-
şescu: „Chiar dacă nu fac parte din co-
misia diriginţilor de la clasele liceale,
sunt fericită c-am fost invitată la aceas-
tă activitate, pentru că într-adevăr,
m-am simţit bine, copiii de la clasa a X-a
ne-au făcut să ne simţim bine, ne-au
scos din atmosfera tipic de clasă, ne-au
creat impresia că practic nu suntem la o
oră de dirigenţie, la o oră de curs si în-
tr-adevăr copiii noştri nu sunt elevi, ci
sunt băieţii şi fetele care se întâlneau cu
plăcere în serile de iarnă şi îşi rezolvau
problemele casnice, torsul, adunatul pe
vârtelniţă, pe răşchitor…
Cred că într-adevăr activitate are un
rol deosebit. În primul rând trebuie să
recunoaştem că într-adevăr, copiii noş-
tri, mulţi dintre ei nu ştiu, pentru că-n
marea majoritate a gospodăriilor noas-
tre nu se mai află aceste ustensile nece-
sare într-o gospodărie a unui om în-
tr-adevăr gospodar şi de moment parcă
şi eu nu mi-am amintit cum se cheamă
răşchitorul.
Cu toate că, deci fiind copil, mămica
mea mă punea să fac exact ceea ce Li-
cărete a încercat să facă. Probabil că
starea emotivă, cel puţin pentru mine,
nu ştiu pentru ceilalţi, apare şi din
această atmosferă în care s-a desfăşu-
rat activitatea. Rolul educativ, deci, s-a
stins în toate direcţiile. Faptul cum dom-
nul diriginte a reuşit să structureze ora,
este încă o dovadă că acţiunea este
foarte eficientă. Probabil că eu nu m-aş
fi gândit de moment, şi-ntr-adevăr, şi
curiozităţile ştiinţifice, deci prima parte
cu ceea ce copiii au cules, care trebuie
să rămână de la o generaţie la alta, pen-
tru că sunt poveşti, legende care sunt
legate de zona noastră şi din ceea ce au
trăit poate părinţii, poate bunicii sau
străbunicii noştri. Prezentarea de curio-
zităţi ştiinţifice şi după aceea maximele
şi cugetările, care într-adevăr trebuie să
rămână întipărite în memoria copiilor,
deoarece, noi formăm prin ei viitorii oa-
meni de care societatea noastră are ne-
voie. Şi ce poate să stea la baza unui
caracter şi a unui adevăr bine format,
decât să respecte acele maxime şi cu-
getări care dăinuie din generaţie în ge-
neraţie la românii noştri.
Mă opresc aici că probabil şi-aşa
am vorbit prea mult şi sunt atâţia colegi
care vor să vorbească.
Doamna Popescu, părinte: Obice-
iurile, traditiile strămoşilor noştri, ale
părinţilor, ale bunicilor trebuie păstrate
pentru viitor şi această oră a fost un pri-
lej pentru a face cunoscut copiilor noştri
felul în care inaintasii noştri îşi petre-
ceau serile, unele din serile de iama, seri
care le aduceau o notă de bucurie de li-
nişte, de mulţumire sufletească. Încă o
dată vă mulţumim dumneavoastră ca
diriginte care depuneţi tot efortul şi fa-
ceţi foarte mult pentru copiii noştri.
Domnul profesor Pamfiloiu Con-
stantin, pensionar, fost director:
În primul rând, în mod sincer aş dori
să aduc mulţumiri iniţiatorului, organi-
zatorului acestei activităţi didactice, re-
spectiv, aşa cum am relatat, elevului de
ieri şi elevului de azi, domnului profesor
Tică Dădălău. Desigur prezenţa mea la o
astfel de activitate didactică, nu poate
să-mi fie indiferentă atâta timp cât am
desfăşurat activitate didactică, deci ac-
tivitate pe tărâmul şcolii aproape de 40
de ani şi întreruperea să zic aşa sau
schimbarea, precum şi momentele
acestea de reluare, sigur nu-mi pot fi
indiferente. Aş dori să apreciez în modul
cel mai sincer, modul cum a fost conce-
pută, cum a fost organizată şi în final
cum a fost realizată o asemenea activi-
tate didactică ieşită puţin din şabloanele
obişnuite, o asemenea oră care a reuşit
într-adevăr să îmbie în mod foarte ar-
monios, să asigure o interdependenţă
bine reuşită într-o activitate practică şi o
activitate didactică, teoretică. Este o lec-
ţie într-adevăr de viaţă, este o lecţie
care. pentru unii readuce în imagine,
pentru alţii, deşi poate constituie premi-
eră, faptul de a participa la o asemenea
şezătoare, care într-adevăr cândva îşi
găsea desfăşurarea aproape în mod co-
tidian. Dar modul cum a fost realizată,
arată preocuparea pe care a avut-o, atât
domnul profesor, dirigintele clasei şi ele-
vii respectivi, de a prezenta, de a anali-
za, de a cânta, nu-i uşor să vii aici, pen-
tru că acest lucru nu s-a făcut aşa acum.
Aţi observat dumneavoastră cu câtă în-
şiruire logică au urmat toate aceste in-
tervenţii ale elevilor, căutările care le-au
făcut pentru diferite, eu ştiu, pasaje din
literatură, din basme, din domeniul ştiin-
ţelor, curiozităţi, explicarea ştiinţifică a
unor fenomene ale naturii care ne-au
fost prezentate. lată deci o îmbinare ar-
monioasă între activitatea practică şi
activitatea teoretică. Eu, în mod sincer
apreciez că aceasta semnifică ideea că
într-adevăr domnul profesor Tică Dădă-
lău este în mod cert şi nu cred că gre-
şesc, un împătimit al folclorului, al păs-
trării tradiţiei. De fapt, mediul ambiant în
care ne găsim este opera exclusivă
domnului Dădălău şi eu îi doresc multă
sănătate şi succes deplin, pentru ca
asemenea activităţi să mai aibă loc,
pentru ca tradiţiile acestea culturale să
se menţină şi să se dezvolte în această
parte, în această vatră a satului româ-
nesc.
Profesorul GRECU: Încercăm s-o
facem în clase atât prin ora de dirigenţie
cât şi prin alte clase dar cu toată supă-
rarea i-aş spune domnului Tică Dădălău
- este un om care are foarte multe lu-
cruri frumoase, dar domeniul în care lu-
crează îl face cam egoist faţă de noi,
mai în vârstă sau mai puţin în vârstă, şi
eu ştiu, decât prin activităţi din acestea
poate face să ne aducă la momente care
sunt frumoase. Aşa e rece faţă de noi şi
faţă de ceilalţi. Suflet are, dar nu ştiu de
ce are răceala asta faţă de noi. Să nu se
supere. Le mulţumim!
Profesorul D. Dădălău: Să fugi de
la etajul III cu catalogul şi să vii în can-
celarie, să laşi şi să iei iarăşi catalogul,
nu mai e timp de discutat şi noi când
suntem la muncă suntem ca minerul:
intrăm în şcoală şi nu trebuie să ne mai
vadă nimeni până ieşim din şcoală.
Domnul profesor Toma Cornel:
Doresc să apreciez această activitate,
aş vrea să vă spun că, aşa cum, în mo-
dul în care s-a desfăşurat această acti-
vitate, ne-a amintit de anii când am fost
copii. Cei mai în vârstă decât mine au
prins poate mai multe astfel de activităţi,
mă refer la şezători, la clăci şi aşa mai
departe. Eu personal nu am prins decât
câteva pentru că anii după aceea au
modificat şi au schimbat modul oameni-
lor de a privi, de a păstra aceste tradiţii
şi de a desfăşura aceste activităţi invo-
luntare, create numai prin tradiţie şi în
timp, acestea pur şi simplu au dispărut.
Cel puţin din zona din care eu mă trag.
Însă îmi amintesc, şi această activitate
mi-a reamintit, m-a transfigurat undeva,
în anii copilăriei în care, fiind copil am
participat la astfel de activităţi involun-
tar, îmi amintesc de şezătorile, dar mai
ales de clăcile pe care le aveau bunicii,
Continuare in pag 51
Mi-e dor
Mi-e dor de satul meu,
Pitit ca un cătun.
Mi-e dor s-alerg, desculț,
Prin praful de pe drum.
Mi-e dor să sar prin bălți
Prin apa caldă, după ploaie.
Mi-e dor să fur dulceață de cireșe amare,
ascunsă de bunica sub masa din odaie.
Mi-e dor de ulițele din sătucul meu
Mi-e dor să mai prind pește din pârâu.
Mi-e dor să sar șotron pe drumul meu de țară,
Mi-e dor de risca s-o mai joc pe-afară.
Mi-e dor să fac ce n-am făcut de mult.
Mi-e dor să merg cu vaca la păscut.
Mi-e dor de putineiul plin cu zară,
Mi-e dor să văd pădurea din Hotară.
Mi-e dor de tata să-l aștept la colț.
Mi-e dor de mama cu basma și șorț.
Mi-e dor de- a mea bunică de spate aplecată,
de ani împovărată.
Mi-e dor s-o văd dormind pe țolul din ogradă.
Pe iarba deasă, verde, cu fața-mbujorată.
Mi-e dor chiar și de Moșu, era vecinul meu,
Un om cu dulce grai, iubit de Dumnezeu.
Venea în casa noastră și de eram la masă,
Nici nu îndrăznea măcar să intre în casă.
Iar mama noastră blândă se ridica îndată
Să-i facă loc și lui să guste o bucată.
Stătea cu noi acasă. Și mult ne ajuta
când mama noastră dragă,
La Baltă, la Obârșie, o vară-ntreagă
ea muncea.
Aș vrea să pot da timpul înapoi.
Să merg, pe jos, de la școală
până acasă, la noi, la IRINOI.
Mi-e dor chiar și de nașa Nuța lui Fofoi,
când mă duceam tiptil pe cărăruță,
să-i fur vreo două flori din grădinuță.
Și de atunci și mama noastră semăna,
dar erau mai frumoase de la ea
și le ascundeam să nu le vadă mama
Că e păcat, mă dojenea sărmana.
Am strâns atâtea doruri și cui pot să le spun.
Aș da orice pe lume să mă întorc din drum.
Mi-e dor de iernile de altădată
Când cu fratele meu, ION,
alergam prin munții de zăpadă
și cu ghiozdanul în spate ne aruncam
grămadă.
Mi-e dor să strige mama în zori de dimineață,
sculați copii, spălați-vă pe față,
Vine părintele cu ajunul, la hai, toți,
unul câte unul.
Mi-e dor să meargă tata cu noi la colindat
Să ne-ntoarcem veseli cu traista plină din sat.
Mi-e dor s-o văd pe mama,
în poarta cu colăcei
Primind cu drag copiii, cu glas de clopoței.
Nimic din aste doruri nu le găsesc acum
Și pașii mei sunt molcomi, mergând
pe același drum.
Mi-e dor de toate.
Aș da orice ca să mai fiu,
Măcar o zi, din nou, copil zglobiu.
35
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Ing. C. Grigore,
Timișoara

Prietenia dintre Eminescu şi Slavici Unde se îmbătau Eminescu și Creangă și

Ioan Slavici şi Mihai Eminescu au fost pentru o bună perioadă de timp prieteni nedespărţiţi. Deşi complet diferiţi, cei doi
s-au înţeles atât de bine încât au ajuns să locuiască sub acelaşi acoperiş. Slavici a fost unul dintre cei mai mari admiratori
ai poetului nepereche şi cel care a lăsat posterităţii date preţioase în ”Amintiri” despre omul Eminescu, pe care l-a conside-
rat un bun prieten.
Ioan Slavici l-a întâlnit pe Eminescu în
iarna anului 1869 la Viena, unde amândoi
urmau cursurile universitare. Un ”copt înain-
te de vreme”, aşa l-a văzut Slavici pe Mihai
Eminescu care, deşi avea doar 20 de ani,
trăise până la vârsta studiilor universitare o
viaţă zbuciumată, umblând ani de zile răzleţ
ca sufleur în trupe de teatru şi care cunos-
cuse lipsurile, sărăcia şi părţile urâte ale
vieţii.
La cursul de economie naţională de la
Facultatea de Filosofie, figura lui Eminescu
printre sutele de studenţi străini i-a inspirat
lui Slavici apartenenţa la o altă naţionalitate.
Albanez sau persian a crezut tânărul Slavici
c-ar fi fost studentul ”oacheş cu faţa curată
şi rasă peste tot, cu ochi mărunţi şi visători
şi întotdeauna cu un zâmbet batjocoritor
pe buze”. După ce s-au împrietenit,
pentru Slavici Eminescu a fost un nese-
cat izvor de ştiinţă, de înţelegere şi în-
drumări bune.
”Un om de o veselie copilăroasă
care râdea din toată inima, încât ochii
tuturor se îndreptau asupra lui. În clipa
următoare se încrunta, se strâmba or îşi
îndrepta capul cu dispreţ. Cea mai mică
contrazicere îl irita, muzica de cele mai
multe ori îl supăra, şuiretăra-l făcea să
se cutremure, ori şi ce scârţâietură îl
scotea din sărite”, povesteşte Slavici despre
studentul Eminescu. ”E multă răutate în
lume şi stricăciunea se întinde mereu”, îi
spunea în studenţie Eminescu lui Slavici,
scârbit de ceea ce vedea în jurul său. Tână-
rul poet era un naţionalist ”până în cel mai
aspru înţeles al cuvântului” şi foarte pornit
spre intoleranţă când venea vorba de naţia
română şi România. Uniţi de literatură În
”Amintiri”, Ioan Slavici a lăsat posterităţii
date importante despre felul de a fi al mare-
lui Eminescu. Scriitorul era fascinat de felul
în care citea prietenul său. Eminescu citea
cu o repeziciune uimitoare, nu cuvânt cu cu-
vânt, ci cuprinzând cu privirea fraze întregi
deodată. Nu îi plăcea să frecventeze bibilio-
tecile publice, ci să citească în tihna locuin-
ţei sale studenţeşti. ”Îndată ce primea banii
de acasă îşi cumpăra cărţi şi timp de câteva
zile nu îl mai vedea nimeni. O ducea-n cafe-
le gătite de dânsul la maşina de spirt şi în
mezeluri cumprate în pripă. Deşi ţinea foarte
mult la biblioteca lui, nevoia-l silea să încea-
pă a vinde dintre cărţile citite la anticari şi
ajungea în cele din urmă a nu mai avea nici
cafea, petrecea zile întregi fără să mănânce
şi cerea câte o piţulă mai de la unul, mai de
la altul. Niciodată nu lua notiţe, dar când pri-
mea banii de acasă primul gând era să-şi
achite datoriile şi era peste putinţă să uite pe
cineva”, mai povesteşte Slavici. Eminescu,
care la vremea respectivă traducea din Kant,
a fost cel care l-a ghidat pe Slavici în lectu-
rarea marilor filosofi.
”Tu, - îmi spuse el într-una din zile - să
nu-ti pierzi timpul cu aceştia. Să începi cu
Schopenhauer, să treci la Confuciu si la Bu-
ddha, să mai citesti în urma şi ceva din dia-
loagele lui Platon şi ştii destul”, mărturisea
Slavici.
În anul 1834, Eminescu, student la Vie-
na, visa să unească cele doua societati stu-
dentesti romanesti de aici într-una singura.
Ajutat de Slavici înfiinţează în anul 1871,
Romania Juna. Slavici a fost ales presedin-
tele noii societati. Cei doi au contribuit la
organizarea Serbării de la Putna din 15 au-
gust 1871 a studenţimii romane din Aus-
tro-Ungaria.
Eminescu, omul de care cineva trebuia
să aibă grijă Ajuns în Bucureşti, după perioa-
da studenţiei, Eminescu a fost găzduit deTitu
Maiorescu care i-a oferit o cameră cu chirie
chiar în casa lui.Mâinile de ajutor întinse nu
îi făceau plăcere omului Eminescu care se
considera nevrednic, asa că poetul a plecat
din locuinţa pusă la dispoziţie de Maiorescu.
O vreme, la Bucureşti, Eminescu a locuit sub
acelaşi acoperiş cu Slavici. ”Om de o rară
disciplină intelectuală el ţinea să fie discipli-
nat şi în practica vieţii lui, se ferea de excese
şi mă fericea pentru destoinicia mea de a
face, de regulă, numai ceea ce eu însumi
voiesc. Boala îi era însă, pesemne, legată de
o anumită vârstă şi nu i-a venit de-o dată şi
încetul şi astfel îi era din ce în ce mai greu să
se stăpânească. El fuma puţin şi bea multe
cafele. Ştia că nu îi fac bine, dar le lua de
cele mai multe ori fără să-şi dea seama de
ceea ce face”, spune Slavici despre poet.
Lipsa de rânduială în traiul zilnic era cel mai
mare defect al lui Eminescu. Când se aşeza
la masa de lucru, fie că scria sau citea, nu
mânca zile întregi şi nu dorma nopţile. Nu
suferea de insomnie şi nici de lipsă de poftă
de mâncare”. Era apoi în stare să doarmă 24
de ceasuri şi să mănânce o dată cât pentru
trei inşi”, spune Slavici.Eminescu citea cu
glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile.
Când scria, se plimba prin cameră, declama,
bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi
se lua la harţă cu toată lumea care îl întreru-
pea.”Îi băteam în perete, el stingea lumâna-
rea şi se liniştea, dar era de rea credinţă şi
nu se culca. Aprindea din nou lampa şi înce-
pea să bodogănească. Mă sculam atunci,
mă duceam la el şi îl rugam să mă lase să
dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor şi el
se făcea tot mai îndărătnic şi zicea că
abuzez de afecţiunile lui şi-l terorizez”,
mai povesteşte Slavici despre prietenul
său din perioada în care convieţuiau. În
opinia celui care i-a fost coleg de locu-
inţă, îndărătniciile lui Eminescu au fost
primul semn al bolii de nervi care avea
să-l distrugă. Fără confidenţe amoroase
În ciuda prieteniei strânse dintre cei doi
şi a legendelor născute pe seama
amantului Eminescu, poetul nu i-a făcut
niciodată confidenţe lui Slavici despre
amorurile lui. ”El nu vorbea niciodată
despre femei decât având în vedere partea
ideală a fiinţei lor”, spune Slavici. ”Slăbiciu-
nile lui Eminescu erau cu desăvârşire plato-
nice, lucruri despre care se vorbeşte cu un
fel de religiozitate şi numai ademenit şi ră-
pus putea el să aibă şi legături care nu sunt
curate, cum erau în cele din urmă cele cu
Veronica Micle, despre care mi-a vorbit nu-
mai în ziua în care a putut să-mi zică: În
sfârşit, am scăpat”.
Lângă Eminescu bolnav
Un om complet schimbat faţă de priete-
nul din tinereţe a găsit Slavici în Eminescu
după primele episoade de boală. La Sanato-
riul Şuţu, acolo unde Eminescu era internat,
Slavici s-a dus să-şi viziteze amicul din stu-
denţie şi colegul cu care împărţise ani buni
locuinţa din Bucureşti. ”Părea că mă recu-
noaşte, dar de vorbit nu am putut să vorbim.
Se plimba în sus şi-n jos prin grădini reci-
tând cu mult avânt fel de fel de poezii, mai
ales părţi din Iliada”, evocă scriitorul.În
amintirile lui Slavici, Eminescu a rămas cel
care a fost sufleteşte mai presus decât alţii,
un geniu scârbit de lume, pentru care viaţa
nu e vrednică să fie trăită.
cum arăta o beție de-a scriitorilor?
Este cunoscut faptul că Mihai Eminescu şi Ion Creangă au fost
legați de o prietenie trainică, frumoasă, dar și plină de voie bună. Cei
doi erau cunoscuţi în Iaşiul secolului al XIX-lea nu doar pentru operele
scrise de ei, ci şi pentru chiolhanurile şi beţiile de prin mahalalele urbei
moldave.
Beții cu mult vin roze și cu lăutari. Cronicarii vremii spuneau des-
pre cei doi buni prieteni că evitau localurile de lux. Aceștia preferau câr-
ciumile modeste din mahalale Iașiului unde petreceau uneori pân’la ziuă.
Una dintre crâșmele preferate de Eminescu și de Creangă era vestitul
restaurant „Bolta Rece”, situat în apropiere de cartierul Copou.
Invariabil, toate chiolhanurile la care luau parte cei doi erau stropite
din belșug cu vin roze „asezonat” cu multă pastramă, iar fondul muzical
era asigurat de lăutari.
„Bolta Rece”, crâșma favorită a lui Eminescu și a lui Creangă
Atestat istoric încă din anul 1796, localul ieșean a rezistat de-a lungul
timpului, devenind astăzi un punct de
reper pe harta turistică a orașului.
Se spune că istoria „Boltei Reci”
este strâns legată de prietenia dintre
cei doi mari scriitori. Cel puțin așa
susțin martorii vremii, care frecven-
tau la rându-le crâşma supranumită
„Universitatea Vinurilor”.
O altă dovadă a faptului că localul se confunda, practic, cu prietenia
dintre cei doi scriitori o reprezintă epistola scrisă de Eminescu iubitei lui,
Veronica Micle.
Poetul îi povestea acesteia despre o întâlnire pe care a avut-o cu în-
drăgitul povestitor român. De altfel, epistola este amintită şi astăzi de re-
prezentanţii restaurantului „Bolta Rece”.
La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufleţesc. L-am avut,
dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la
Bolta Rece într-o seară – Mihai Eminescu
„Bolta Rece” nu era singura cârciumă unde petreceau cei doi buni
prieteni. Aceștia mergeau și la bolţile lui Amira, crâşma lui Ţâru din Ţârg-
şor sau la Chir Costache în Nicolina, unde „Creangă avea gustul să-şi
frigă singur pastramă sau carne de porc, hoţeşte, pe cărbuni puşi într-un
hârb, şi apoi să-i spele sărătura dând de duşcă o ulcea de vin”, așa cum
scria George Călinescu în lucrarea intitulată „Viața lui Creangă”.
Locul de întâlnire al membrilor „Junimii”
Nu doar Eminescu și Creangă își pierdeau nopțile la „Bolta Rece”.
Localul din Iași era locul preferat
de întâlnire al membrilor „Juni- „Bolta Rece” în prezent
mii” (n.n. – Societatea literară şi
culturală înfiinţată la Iaşi în anul
1863), care era formată de unele
dintre cele mai importante nume-
le ale literaturii române ai acelor
vremuri.
Titu Maiorescu, Petru P. Car-
p,Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti, fondatorii societății „Ju-
nimea”, numeau adunările de la „Bolta Rece” ca fiind adevărate „petre-
ceri beţive şi de mâncări mari”.
De altfel, Negruzzi era sufletul acestor ospețe. Se zice că, după ce își
sătura oaspeții – „junimiști vechi și noi „tot o ciorbă”, după cum spunea
el – cu vestitele borșuri, Negruzzi se apuca de întocmit meniuri gastrono-
mico-literare. Acestea sunau cam așa: Raci retrograzi, Bou îngrășat pe
noile izlazuri, Fasoleli englezești, Curcanul lui Peneș la frigare, Cronica
Convorbirilor literare cu oțet, piper și sare, etc.
Vinul era nelipsit de la masă și era adus de la podgoriile de pe dealu-
rile Socola și Copou, unde se aflau viile marilor familii de boieri de atunci,
printre care și cele ale lui Negruzzi

Fabuloasa întâlnire dintre Tudor Arghezi și Mihai Eminescu

Despre Luceafărul poeziei românești
se spune că avea o charismă extraor-
dinară cu care impresiona de la prima
vedere și se făcea plăcut.
De acest lucru s-a convins și Tudor
Arghezi care, pe când era doar un copil, a
avut privilegiul de a-l vedea pe străzile din
București pe poetul național al tuturor ro-
mânilor, moment care i-a marcat viața.
Într-un interviu acordat în anul 1977,
marele poet Nichita Stănescu își amintea
de acea minunată întâmplare, povestită
chiar de Arghezi: „Mă numesc unul din oa-
menii în viață care l-au văzut pe Eminescu
în carne și oase. L-am zărit pe Calea Victo-
riei. Trecea prin public, în absentă visare,
un om grăbit, fără să ocolească, impetuos.
‘Uite-l pe Eminescu!”, a spus cineva cu un
glas pe care-l țiu minte”.
Câteva o jumătate de secol, Nichita
Stănescu evoca un episod din anii lui de
tinerețe poetică, care pornea de la acea
întâmplare, pricinuită de un gest oarecum
neobișnuit al marelui pe atunci Geo Bogza.
„Ah, ce întâmplare a vieții mele să-mi
fi ieșit de-a dreptul înaintea inimii un hi-
dalgo. Cât de mult l-am putut iubi și cât de
mult m-a putut (în credința mea de ado-
lescent întârziat) rușina cu gesturile lui
superbe.
Cât de sictirit am putut să fiu de unii
colegi când Geo Bogza m-a ridicat de cea-
fă, acum un deceniu și mai bine, cu maca-
raua brațului său și m-a dus să-i sărut
mâna lui Tudor Arghezi. Arghezi era ca o
frunză. Vorbea parcă bătut de un vânt ste-
lar. Bogza i-a ridicat mâna lui suavă în lo-
pata mâinii lui și, iată că bâlbâit, m-am
trezit sărutând o mână care-și scrisese
testamentul nu pentru sine, ci pentru poe-
zie. Restul e ca un ecran alb. Arghezi a
spus atunci câteva cuvinte argheziene.
Bogza, câteva cuvinte bogziene. Eu aveam
limba smulsă. ‘Penibil! Penibil!’, mă admo-
nestară câțiva colegi. ‘Ai ajuns să pupi
mâna mărimilor!’, îmi reproșară alții. ‘Ești
un lingav!’, îmi spuseră ceilalți. Mi-a fost
rușine, și ciudă, și atât.
Nichita Stanescu. Azi, însă, când potri-
vesc câte un cuvânt sau rostesc cu gura
câte o frază în omenia artei, mă întorc și
zic: e gura care a sărutat mâna lui Arghezi.
E Arghezi, cel care, fiind copil, l-a văzut cu
ochii săi căprui pe Eminescu. Și aceasta
mi se pare nesfârșit de mult”, spunea Ni-
chita Stănescu.
„Arghezi era copil şi ce face un copil?
Un copil se uită cu ochii lui de copil, curi-
oşi, în ochii tuturor. Tânăr fiind, m-am uitat
cu ochii curioşi şi înfioraţi de emoţie în
ochii ascuţiţi de inteligenţă şi de sarcasm
ai lui Arghezi. Iată cât e de apropiat Emi-
nescu de noi! Ochii mei s-au uitat în ochii
lui Arghezi, care s-au uitat în ochii lui Emi-
nescu. Cum spun unii anatomiști, ochiul
este partea cea mai expusă a creierului. E
ca și cum m-aș fi uitat în versurile lui când
m-am uitat în ochii lui Arghezi”, își mai
amintea unul dintre cei mai importanți
scriitori de limbă română, despre care
spunea că este „dumnezeiesc de frumoa-
să”. Arghezi despre Eminescu: „Sfântul
prea curat al versului românesc”
În anul 1955, cu ocazia aniversării a
105 ani de la naşterea lui Mihai Emi-
nescu, Tudor Arghezi era invitat la micro-
fonul Radiodifuziunii Române pentru a
vorbi despre Mihai Eminescu. Înregistrarea
audio se păstrează și astăzi în Arhiva de
Istorie orală, fiind un document de o mare
valoare documentară şi literară. Arghezi
spunea, între altele, că cine citește și îl ci-
tește pe Eminescu se va convinge că poe-
tul este sfântul prea curat al versului ro-
mânesc, este universal și foarte român.
„A vorbi despre poet este ca şi cum ai
striga într-o peşteră vastă: nu poate să
ajungă vorba până la el fără să-i supere pe
ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să
povestească pe harfă şi să legene din de-
părtare delicata lui singurătate ca slavă…
Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat
al versului românesc. Din tumultul drama-
tic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru
pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui
trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fi-
ind foarte român, Eminescu e universal.
Asta o ştie oricine citeşte… Slovele de
faţă sunt numai o laudă de seară”, spunea
Arghezi despre Eminescu în urmă cu peste
șase decenii.
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion
Nae Theodorescu) s-a născut la 21 mai
1880 și a murit la 14 iulie 1967. Mihai
Eminescu (născut Mihail Eminovici) s-a
născut la 15 ianuarie 1850 și a încetat din
viață la 15 iunie 1889.
Când ar fi avut loc întâlnirea dintre cei
doi?
Cel mai probabil întâlnirea dintre cei
doi a avut loc în anul 1887, la puțină vreme
după ce „poetul nepereche” a fost exter-
nat de la Mănăstirea Neamț și s-a reîntors
în București. Micul Arghezi avea pe atunci
numai 7 ani.

36 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
IOAN SLAVICI – 175 de ani de la naștere
ÎNCHISORILE MELE ajuns România în anul 1874, stabilindu-se mai întâi la a primit cetățenia română. Între anii 1902 și 1904, Sla- cărțile pe care le-am publicat în românește, istorie,
Arestarea lui Ioan Slavici: trimis după Iași, apoi la București. Acolo a lucrat ca publicist, pro- vici a încercat să construiască la Bușteni o stațiune știință, literatură, drame.”, a mai spus Slavici în cadrul
gratii atât de maghiari, cât şi de români fesor și ziarist. A fost redactor la ziarul „Timpul”, între balneară. S-a înglodat în datorii, intrând în cele din cuvântului de apărare de la finalul procesului său.
anii 1877-1880, alături de Mihai Eminescu și de Ion urmă în faliment în anul 1912. Scriitorul a fost obligat Ziarul „Universul”, din 14 februarie 1919, își infor-
Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist şi pedagog Luca Caragiale. De asemenea, cu I.L. Caragiale și să-și vândă biblioteca și tot ce avea de preț în casă, ma cititorii despre depunerea de către Parchetul Curții
român, membru corespondent al Academiei Române. George Coșbuc a editat revista “Vatra”, iar în timpul fără a-și putea salva investiția iniţială. În același an, a Marțiale, la Văcărești, a unora dintre colaboratorii Ga-
Opera sa literară a fost influențată de viața satului ar- Primul Război Mondial a colaborat cu ziarele “Ziua” și început construcția unei case în București. Urcând pe zetei Bucureștilor, sub acuzația de „atentat la siguran-
delean, fiind considerat de criticul George Călinescu “Gazeta Bucureștilor”. În această perioadă s-a împrie- schele, pentru a inspecta lucrarea a căzut alegându-se ța statului și concurs dat inamicului”. Printre ei se
un „instrument de observație excelent” al mediului tenit şi cu Ion Creangă, cunoscând-o şi pe Veronica cu mai multe fracturi. În urma îndelungatei recuperări, aflau Ioan Slavici şi Tudor Arghezi. Sentința a fost
rural. Ioan Slavici s-a născut în data de 18 ianuarie Micle. scriitorul a rămas diabetic și astmatic. Consecvent considerată nedreaptă de opinia publică. O campanie
1848, în satul Șiria, pe atunci în Imperiul Austriac, în Trimis după gratii pentru că a luptat pentru ideilor politico-sociale și morale din tinerețe, Slavici de presă fără precedent și presiunea publică pusă pe
prezent un sat din județul Arad. A urmat cursurile lice- drepturile românilor nu a ezitat să-și manifeste convingerile filohabsburgi- autorități a condus în final la eliberarea scriitorului,
ului maghiar din Arad (1859-1865), după care s-a ce, în contextul declanșării Primului Război Mondial. după mai puțin de un an de detenție. Slavici a fost pus
Preocupat de soarta românilor ardeleni, Slavici a În realitate, Ioan Slavici împărtășea opinia regelui în libertate la sfârșitul anului 1919 din închisoarea Vă-
transferat la Liceul Piarist din Timișoara. Din cauza înființat în aprilie 1884, la Sibiu, ziarul „Tribuna”, pri-
dificultăților financiare ale părinților, tânărul Slavici a mul cotidian românesc din Transilvania. În același Carol I, care era un susținător al alianței cu Puterile cărești.
abandonat școala, reușind să susțină examenul de ba- timp a fost ales secretar al Partidului Național Român Centrale. Și-a expus opiniile în ziarul „Ziua”, pe care Ultimii ani şi moartea lui Ioan Slavici
calaureat la vârsta de 20 de ani, în anul 1868, în Satu din Transilvania, funcție pe care a deținut-o până în l-a condus între anii 1914-1915. După momentul in-
trării României în război împotriva Austro-Ungariei, în Pe când avea 71 de ani, fiind cuprins de amețeli,
Mare. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Drept și Ști- mai 1887. Ioan Slavici a leșinat şi a căzut, suferind o fractură
ințe de Stat a Universității din Budapesta în octombrie anul 1916, Ioan Slavici a fost arestat și închis, fiind
Activitatea sa susţinută în favoarea drepturilor ro- acuzat de „propagandă antiromânească”. Slavici a fost care l-a ţinut la pat vreme de trei luni. Ziarul Viața
1868, dar a întrerupt studiile pentru că s-a îmbolnăvit. mânilor din Transilvania, i-a adus lui Ioan Slavici acu- românească i-a venit atunci în ajutor, plătindu-i o mie
În anul 1869, Slavici a reluat studiile la Facultatea zaţii de „agitație împotriva statului” maghiar. I-au fost arestat și întemnițat la Domnești, în Ialomița. După
câteva luni de detenție, timp în care i-au fost confisca- de lei pentru o nuvelă care nu a mai apărut. În anii
de Drept din Viena. Acolo l-a cunoscut pe poetul Mihai intentate cinci procese de presă. În final, a fost con- care au urmat, Slavici a mai publicat romane şi po-
Eminescu, iar între cei doi s-a format o puternică legă- damnat să plătească mai multe amenzi, dar și să exe- te manuscrise importante, printre care și un roman, a
fost pus în libertate. veşti, dar şi articole la diverse publicaţii. În ultimii doi
tură de prietenie. Ioan Slavici a început să scrie la în- cute un an de închisoare, fiind încarcerat la Vác, o lo- ani din viață a scris romanul Din păcat în păcat, care
demnul lui Eminescu, care l-a recomandat revistei calitate de pe malul Dunării, în apropiere de Budapesta, A doua arestare a lui Ioan Slavici a rămas needitat.
„Convorbiri literare”, unde a debutat ca scriitor, în în perioada 1888-1889. Sursele arată că regimul închi- În timpul ocupației germane, Slavici a colaborat la Ioan Slavici a murit în data de 17 august 1925, la
sorii din Vác a fost unul lejer. I s-a permis să „Gazeta Bucureștilor”, o publicație de orientare pro- Crucea de Jos, orașul Panciu, județul Vrancea. Avea
primească ziare și reviste, să scrie şi chiar să germană. În ianuarie 1919, după încheierea păcii, scri- 77 de ani. A fost înmormântat, potrivit dorinței sale
primească vizite zilnice. În timpul închisorii Ioan itorul a fost arestat din nou. A fost judecat și condam- testamentare, la schitul Brazi, ulterior fiind reînhu-
Slavici şi-a continuat activitatea şi chiar a benefi- nat la cinci ani de închisoare.Ioan Slavici a avut o mat în cimitirul din orașul Panciu.
ciat de ajutorul directorului închisorii, Kovács, la atitudine demnă în timpul procesului în care procurorii Fiind o personalitate complexă, scriitor și luptă-
corectarea de tipar a textelor maghiare, germane îl învinuiau de trădare și aservire față de germani. tor politic, istoric și pedagog practic, gazetar și me-
sau latine. În timpul închisorii a aflat despre „Dacă m-am vândut acum, atunci eu, care toată morialist, narator și dramaturg, opera sa adunată în
moartea lui Mihai Eminescu, din data de 15 iunie viața mea, timp de cincizeci de ani încoace, am spus volume este vastă și diversă, fără a include paginile
1889. aceleași lucruri, pe care le spun acum, mereu m-am revistelor și ziarelor la care a colaborat. Printre cele
Ioan Slavici, trimis după gratii de vândut. Cum se poate să fiu cu toate acestea, om să- mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se
autorităţile române rac, după ce m-am vândut și azi și ieri și alaltăieri.”, a numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și
Ioan Slavici în studenţie şi apoi la maturitate spus Slavici în apărarea sa. „Domnul comisar regal nu Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul
După ce a fost eliberat, Ioan Slavici s-a în- e om bătrân ca mine, ci e tânăr, levent, plin de vigoare. Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deose-
martie 1871, cu comedia Fata de birău. Ioan Slavici a tors la București în anul 1890. Doi ani mai târziu, Nu e, cu toate acestea, în stare să ducă-n spinare toate bită pentru istoria literaturii române.

Tudor Arghezi și Ioan Slavici, colegi la închisoare

Două din cele mai
tulburătoare cărți ale
domnului Tudor Arghezi,
„Flori de mucigai” și
„Poarta Neagră”, au fost
inspirate de mediul și oa-
menii cunoscuți la Închisoarea Văcărești în-
tr-o vreme când și Ion Slavici, prozatorul ar-
delean, se afla acolo.
În amintirile sale din închisoare, autorul
nuvelei „Popa Tanda” vorbește adese ori des-
pre această întâlnire. Îl rugăm deci pe d. Ar-
ghezi să ne vorbească despre Slavici. Prompt,
domnia-sa ne răspunde : „Am fost, e adevă-
rat, toată lumea știe, cu Ioan Slavici la închi-
soare. Nu mi-e rușine, dimpotrivă, nici lui Ioan
Slavici nu i-a fost … Originalitatea noastră,
pentru care eram ținuți la strâmtoare, este
lucrul comun și curent din zilele de față, când
îmi pui dumneata întrebări și când toată su-
flarea convertită crede mai comod și mult
mai confortabil ceea ce credeau acum 25 de
ani numai câțiva, în răspăr cu momentul.
Între cei mai devotați ucenici ai noștri,
tardivi, unii făceau spume la gură pe vremuri
dacă pomeneau congestionați numele lui
Slavici… hai să zicem numele noastre. Scho-
penhauer spunea despre un adept al lui:
„dacă și ăla e schopenhauerian, eu nu mai
sunt”.Temnița nu l-a impresionat nicidecum
pe Slavici, obișnuit cu ea știi din ce fostă țară
subjugată. A venit de acasă cu patul lui de
campanie și un geamantan, un pat frumos de
lemn, care se strângea în zigzag, cu un pled
de voiaj, cu hârtie, cu cerneală, și cu o cratiță
cu coadă, de aluminiu, pe o lampă de spirt.
Pe când își fierbea supa cotidiană, de
cartofi, pe aceeași masă de un metru pătrat
el scria zece ore pe zi. Slavici avea 73 de ani
și tovarășii originalității lui mai puțin de 40. Ei
citeau, se plictiseau, protestau o dată pe ceas
că sunt închiși.
De altfel, la închisoare se capătă menta-
litatea nevinovăției în câteva zile: orice pun-
gaș de buzunare are cel puțin un alibi în care
soarta și Dumnezeu joacă rolul principal.
Slavici, indiferent, nici nu aducea vorba
de asemenea fleacuri. Conștiința lui se știa
curată și omul n-are nevoie de mai mult ca să
suporte calm orice calibru de nedreptate. Pil-
da de muncă nesilită și bucuroasă era stin-
gheritoare. Într-o săptămână el scria câteva
zeci de pagini, cu slova lui mărunțică, și du-
minica îi găsea pe tineri văitându-se de șale.
„SLAVICI VOIA PUȘCĂRIE”
Închisoarea a fost câtva timp un hotel cu
anumită clientelă. Stăpânirea știa și ea cât
erau deținuții de vinovați și înțelegea că tre-
buiau vizitați des și lăsați să mai doarmă și pe
la casele lor… Slavici se încăpățina să refuze
acest tratament amical, fiind de concepții to-
talitare. El cerea „pușcărie”, voia o situație
clară, nu un hotel. Voia lanțuri, paie, un ulcior
cu apă, șobolani, păianjeni și stăpânirea i le
refuza.
În același hotel, câteva apartamente
erau rezervate socialiștilor și unul era ocupat
de o Curte militară franceză. Uneori Slavici
trebuia stăpânit cu violență. Era un om scurt
și dur ca un buzdugan. Fruntea lui înaltă și
brăzdată ca a lui Goethe se ridica din niște
sprâncene mari, aspre și țepoase. Cherestea-
ua solidă aparținea rădăcinii stâncoase pe
care o dă piatra ardeleană, îmi plăcea să mă
uit la el ca la un trunchi de pom. Uneori ne
citea povestirea scrisă în două-trei săptă-
mâni. Știință, tânărul bătrân avea mai multă
decât toți intelectualii de toate vârstele laolal-
tă. Știa înfiorător de multe lucruri, documen-
tat, aprofundat, geografie, istorie, literatură,
matematici, limbi moarte și vii, totul era fami-
liar slujit de o memorie vastă. Și nu se supăra
niciodată dincolo de limita eleganței. Dar nici
nu avea cum să se mai supere, găsindu-se
pietrificat în starea de insensibilitate a serio-
zității liniștite. Asupra oamenilor avea judecăți
făcute, invariabile, și de cele mai multe ori
exacte. Mânca puțin, dormea puțin. Nu fuma,
nu râdea, zâmbea”.
*** Amintirile lui Tudor Arghezi au fost
publicate de ziarul Vremea, aprilie 1943
Iubite Amice,
Îți vei fi închipuind că la Văcărești era un
fel de Ghehenă, în care un bătrân diabetic,
astmatic și chinuit de exeme nu poate să tră-
iasc, decât muncit ca vai de el. Te'ncredințez
însă că am petrecut și la Văcărești multe oare
plăcute, pentru care m'ar fi pizmuit nenoroci-
ții care m'au trimis acolo. Erau, ce-i drept,
murdărie, aier îmbâcsit, fumăraie, fel de fel
de mirosuri, erau ploșnițe, păduchi și râie, era
o lume plină de febră recurentă, de vărsat și
de tifos exantematic, tușiam și iar tușiam de
băgam spaima'n cei ce mă vedeau, mă sbă-
team în culcuș: toate aceste sunt adevărate,
dar eram numai noi între noi, colegi, toți zia-
riști, unii și scrietori, toți intelectuali din ace-
eași tagmă, deștepți, plini de duh, știutori fie-
care în felul lui, oameni, în mijlocul cărora nu
ți se urește nici-o dată. Era, mai nainte de
toate, foarte interesant felul în care se dede-
pe față spiritul de solidaritate al acestor cava-
leri ai condeiului. Mereu îmi aduceam aminte
de vorba lui Schopenhauer, că lumea e un
mare penitenciar, și cei osândiți a trăi în ea au
să-și dee silința de a-și face unii altora supor-
tabilă osânda. Aici penitenciarul nu mai era în
sens figurat, ci o adevărată pușcărie încun-
giurată cu ziduri groase și înalte, deasupra
cărora se plimbau străji cu pușca'ncărcată,
iară cei osăndiți erau apostoli ai adevărului și
ai luminii. Se certau, nu-i vorba, ici pentru
locul pe laițele de la masă, colo pentru lampa
atîrnată'n tavan, mai pentru gaura de la sobă,
o singură gaură pentru atâți flămânzi, care
voiau să-și gătească bucatele ori să le încăl-
zească. Certele aceste nu erau ca ale zdren-
tăroșilor ce se încălziau la soare. Asistând la
ele, te simțiai, ce-i ”în țara lui Hubsch”, păru-
ieli între colegi n'au să se pomenească și nu
s'a întîmplat nici odată, ca'n fata bisericii, să
se peardă ce-va fără de urmă. Cunoști apoi
binecuvântatul obiceiu al pământului. Lignitul
fără de lemne nu arde. Se cuvenia deci un
bacșis celui ce aduce lignitul, ca să iee de la
alții și să ne aducă noaue mai mult, deci și
lemne mai multe. Alt bacșiș i se cuvenia gă-
zarului, căci la noi gazul nu se consuma nu-
mai în lămpi, ci și pentru spălături profilacti-
ce. Iar alt bacșiș luau cei ce măturau ori cărau
bine știutul hărdău ori ne aduceau apă. Ceva
mai mare era bacsișul cuvenit gardianului,
care ne avea sub purtarea lui de grijă, și ma-
gazinerului, care ne aducea cartofi, ba chiar
și băuturică de unde știa el. Spuma bacșișu-
rilor i se cuvenia însă primului gardian. În
ajunul săptămânii se făcea deci socoteala
pentru viitoarea săptămână și după'npărțeala
frățească, plătia fiecare câte 20 de lei. Resol-
vată cestiunea bacșișului, noi colegii purtam
grijă fie-care de ale sale. Mânca în deosebi
tot omul ceea ce avea. Pe ici, pe colo, se'nto-
vărășiau câte doi-trei, ba la sosirea mea am
găsit chiar o tovărășie de vre-o cinci, care,—
adu-ți aminte vorba Polonesului Dr. Linde, —
împărțiau între dînșii bunătăți, de care-ți lingi
degetele, mai sardele, mai stacoji, mai pește
marinat, șuncă de Praga, brânzeturi alese,
cozonaci, torturi, compot, fructe de tot și în-
chinau din pahare de cristal vinuri alese. Du-
rere însă, această priveliște plăcută abia câ-
te-va zile am putut s'o am. Într'una din zile
căpetenia mai fericiților între tovarăși a găsit
în patul său totdeauna foarte curat, cadavrul
unui păduche. După un examen făcut în toate
amănuntele s'a adeverit, că trăia păduchele
acela mai nainte de a fi trecut în starea de
cadavru și se hrănia în timpul vieții lui sugând
sânge de om. Încredințați despre aceasta,
întovărășiții, care știau să stărue și n'aveau
numai tot felul de bunătăți, ci și cuvenita tre-
cere, au fost trecuți în curtea personalului în o
încăpere mai largă, mai curată și mai lumi-
noasă. Am fost poftit și eu să trec acolo. Nu
mă simțiam însă vrednic de asemenea onoa-
re, care era mai costisitoare. Am rămas deci
noi, ciurucul, numai noi între noi, ceea ce era
nu numai mai ieftin, ci totodată și mai bine.
Era o viată veselă și fără griji și-am ajuns și
eu să cunosc o lume pân' atunci mie necu-
noscută, din care nu lipsiau incidentele pline
de haz. Deși despărțiți, însă divorțați nu eram
noi și cei trecuți. dincolo de poarta fatală. Co-
legi și prieteni, ba pedeasupra și complici la
săvârșirea unui lung șir de fapte rele, eram
implicați în același proces și nu puteam face
nimic unii fără de alții. Îndeosebi cei de dinco-
lo aveau legătură cu mulți dintre puternicii
zilei și erau neistoviți în născocirea planurilor
de scăpare. Azi o petițiune, ca să avem parte
de un regim mai potrivit cu starea noastră
socială, mâne alta, ca să fim trimiși iar la ho-
tel ”Modern”, unde ei fuseseră internați
mai nainte, poimâne iar alta, ca să fim
trimiși și noi, ca alții, fie într'un sanato-
riu, fie în vre-una din casele ce steteau
deșerte la Șosele. Deși însă buni prie-
teni ai Bolentinului și ai Colonelului Vlă-
descu, comisarul regal, toate aceste
pețiuni au rămas fără nici un răspuns.
După-ce râia s'a 'ntins și zdrențăroșii
au început să moară fie de febră recu-
rentă, fie de tifos exantemătic, fie de
vărsat, a fost ticluită, după îndrumările
primite de unul din cei mai pricepuți
advocați, o petițiune,
în care se arată că
suntem puși în mare
primejdie, față 'n
față cu moartea,
deși nu suntem
osândiți la moarte, și
să cere să fim jude-
cați, tot ca alții, aflându-ne'n libertate, în ge-
nere să fim scoși de la Văcărești. Tocmai
murise tânărul advocat Misir, fiiul fostului
președinte al Camerei în timpul guvernului
liberal și apropiată rudă prin alianță a puterni-
cului Vintilă Brătianu. Se sbătuse nenorocitul
de eł aici la Văcărești, închis într'un iatac fără
de căutare medicală zile 'ntregi și nopți lungi
de arândul, până s'au făcut formele să fie tri-
mis trăgând de moarte în sanatoriul, unde s'a
stins în curând după sosire. ”Acum, — se zi-
cea, — acum neapărat avem să fim scoși de
aici”. ”Ba tocmai acum nu — li-am răspuns
eu celor ce-o ziceau aceasta. Dacă nu li-a
păsut lor de moartea lui Misir, încă mai vârtos
să le pese, dacă murim ori nu noi, care, mu-
rind, îi scăpăm de o belea”. Li-am mai rea-
mintit și vorbele citate din infernul lui Dante
de către răposat Rietz. Stăruiau cu toate
aceste să subscriu și eu petițiunea, ba să-mi
pui, ca cel mai bătrân și mai cu autoritate,
iscălitura în frunte. Am refusat. Am stat adecă
timp de un an în temnița de la Vaț și n'am
făcut cereri umilitoare. Te 'ntreb: mai puteam
eu să subscriu o petițiune adresată unei auto-
rități românești, care au știa nici ea, dacă
poate ori nu să-mi acorde cererea!? Colegii
stăruiau cu toate aceste să subscriu, căci
tocmai subscrierea mea are să fie hotărîtoa-
re. M'am supus, dar cu condițiunea, ca nu în
frunte, ci 'n coadă să-mi pun iscălitura, ba
chiar și aceasta făcându-mi reservele.
Am scris deci sub iscăliturile celorlalți:
Mă unesc cu cererile de mai sus făcând re-
serva, că sunt gata și să mor aici, dacă mari-
le interese ale neamului românesc o vor fi
cerând aceasta. Ioan Slavici

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 37

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
NICHITA STĂNESCU – 90 de ani de la naștere
”EU NU SUNT DECÂT O PATĂ DE SÂNGE “
Nichita Stănescu, disprețuit de
Securitate, iubit de Elena Ceaușescu
Două dosare i-au fost deschise pentru a stabili
doar pentru că Nichita Stănescu a fost mai mult decât
un poet și că, până la urmă, ne rămâne doar bucuria că
„am trăit pe același glob pământesc“.
Pe Nichita nu aveai cum să nu-l remarci. A fost
unul dintre cei care au umplut o perioadă nefastă a Ro-
mâniei, care au animat anii cenușii de după cel de-Al
Doilea Război Mondial. Nichita a umplut golurile cu iu-
bire – paginile goale, paharele goale, sufletele goale.
Poeziile sale văzuseră cerneala tiparului în 1957, în
reviste de specialitate precum „Gazeta literară“ și „Tri-
buna“, și abia trei ani mai târziu primul său volum,
„Sensul iubirii“, apare la rafturi. De aici, bulgărele poe-
ziei a devenit din ce în ce mai mare și pe Nichita nu l-a
mai oprit din scris și din recitat decât moartea. Anii ’60
au fost plini de premiere – așadar, prima carte, prima
plecare a lui în Cehoslovacia, primii prieteni de peste
graniță, primul premiu al Uniunii Scriitorilor, pentru vo-
lumul „O viziune a sentimentelor“. În jurul lui se adu-
nau tot soiul de oameni, care mai de care mai „spiritu-
ali“, care își doreau să aparțină cercului intim al
scriitorului. Toate acestea plus personalitatea volubilă a
lui Nichita au atras, fără întârziere, atenția Securității.
Și iată cum, în 1974, se deschide dosarul „Socrate“ –
poate o paralelă stângace a comuniștilor de a compara
vechile dezbateri grecești din agora cu întâlnirile „pre-
zidate“ de scriitor, acest filosof-lider în viziunea celor
de la Centru. Ce aveau ei în atenție? Glumele și discur-
surile la băutură, în care poetul trecea linia patriotică
trasată de stat și Partidul se simțea jignit. După liste cu
oameni care se perindau pe la el și date neacuzatoare
din partea informatorilor, dosarul s-a închis în 1976...
doar pentru a se deschide altul.
Ochi și urechi
În anii ’70, Nichita Stănescu câștigase popularita-
tea tuturor, iar casa lui devenise un soi de Mecca atât a
artiștilor în devenire, cât și a celor cu ștaif. Combinația
dintre personalitate și talent i-a dus renumele peste
hotare, unde și-a făcut mulți prieteni. Mai mult, în
1975, obține Premiul internațional „Johann Gottfried
von Herder“. Așadar, o mică scânteie pentru ca Securi-
tatea să deschidă un nou dosar – de data aceasta, nu-
mele de cod avea să fie „Ploieșteanu“. Nichita Stă-
nescu a avut două dosare realizate de Securitate.
Organele statului îl urmăreau îndeaproape; iată mărtu-
ria unui informator, depusă la dosar în iunie 1977: „Lo-
cuiesc pe aceeași scară și la același etaj cu tovarășul
Nichita Stănescu de aproape un an de zile. Ne salutăm,
dar nu vorbim de regulă. De multe ori când treci pe
lângă ușă, se aud voci de bărbați, femei, se recită poe-
zii, se râde. În mod concret nu cunosc cine sunt per-
soanele care îl vizitează, cu excepția unui pictor băr-
bos, care lucra într-un atelier pe Calea Victoriei,
demolat după seism: Bărbulescu“. Bineînțeles, ca ade-
vărați profesioniști ai serviciilor secrete, securiștii nu
s-au oprit aici, mai ales că, în 1977, Nichita a fost pus
pe lista scurtă a nominalizaților Premiului Nobel. În
toamna aceluiași an, ei au decis că este momentul ca
în casa lui Nichita să fie instalate corespunzător „ure-
chile“ Instituției: „Introducerea mijloacelor speciale TO
la domiciliul lui «Ploieșteanu». Din urmărirea activității
desfășurată de Paul Goma rezultă că în mod frecvent
vizitează pe «Ploieșteanu», la domiciliul său din strada
Piața Amzei, nr. 7-9, scara B, etaj 4, ap. 16, sector 1.
Pentru a cunoaște de fiecare dată scopul acestor vizite,
discuțiile pe care le poartă, persoanele cu care intră în
contact, se impune instalarea mijloacelor speciale AMC
în cele două camere ce compun apartamentul sus-nu-
mitului“. Toată operațiunea era atent realizată. Mai în-
tâi, era făcută o listă cu oamenii casei, dar și cu vecinii.
Dintre cei apropiați au fost vizate doar sora poetului,
Mariana, și o fată, Loreta, care abia terminase liceul, ce
îi era secretară. Apoi, rigurozitatea continua: în ziua și
în perioada de timp stabilite, toți vecinii aveau să fie
38 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
Pe 31 martie s-au împlinit 90 de ani
de la nașterea celui care ne-a lăsat
„Necuvintele“. Iubit acasă și peste ho-
tare, întreaga lui viață a fost doar dra-
goste de la un capăt la altul – pentru
poezie, pentru femeie, pentru băutură
–, iar acesta nu era un lucru ușor de
trecut cu vederea de comuniști.
„reținuți“ cu diferite treburi la locul de muncă sau cu
diferite probleme, încât totul să fie gol, pentru ca secu-
riștii să își poată face treaba în liniște: „«Ploieșteanu»
va fi invitat la Ploiești, împreună cu mai mulți scriitori și
poeți, pentru a participa la o acțiune cultural-artistică,
organizată de Comitetul Județean Prahova pentru Cul-
tură și Educație Socialistă. Volbea Loreta va fi invitată la
organul de Miliție pentru clarificarea situației ei: locu-
iește în București de doi ani, fără serviciu și fără niciun
alt sprijin material“, se arăta la dosar. Bineînțeles, pen-
tru fiecare om și pentru fiecare situație era acreditată o
persoană anume.
Nichita, o prezență benignă la
adresa partidului
Doi ani mai târziu, la dosar apărea o notă informa-
tivă stric secretă, consemnată de şeful Direcției I a De-
partamentului Securității Statului, general-maior Tăbă-
caru Dumitru: „Poetul Nichita Stănescu, în vârstă de 46
de ani, membru al PCR, membru al consiliului de con-
ducere al Uniunii Scriitorilor, redactor-șef adjunct al
revistei România literară, domiciliază în București, Pia-
ța Amzei nr. 7-9, ap. 16, sector 1. După absolvirea lice-
ului în orașul natal, Ploiești, urmează cursurile Facultă-
ții de Filologie din București, pe care le absolvă în 1957,
an în care este încadrat ca redactor la România literară.
Debutează ca poet în 1957, iar în 1960 îi apare primul
volum de versuri. Până în prezent i-au apărut 15 volu-
me de poezii apreciate de critica literară, dintre care
două în ultimul an, fiind considerat cel mai mare poet în
viață. Pentru activitatea sa literară a fost premiat de
mai multe ori de Uniunea Scriitorilor din R.S. România,
în 1976 i s-a decernat Premiul Internațional Herder, iar
în 1978 a fost propus de scriitorul suedez Arthur Lund-
kvist drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură.
A fost tradus în numeroase țări, fiind unul dintre cei mai
cunsocuți scriitori români peste hotare. Datorită acestui
fapt, se află în relații cu o serie de scriitori și edituri
străine, fără a ridica probleme deosebite. Este de ase-
menea eseist și traducător. Datorită prestigiului de care
se bucură, a făcut parte din diverse
delegații de scriitori prezenți la mani-
festări internaționale, precum și din
diferite jurii de acordare a premiilor
Uniunii și Asociației Scriitorilor din Bu-
curești. [...] În privința poeziei sale po-
litice, se remarcă faptul că este un
poet patriot, dar în unele situații, deter-
minate de nemulțumiri personale, cât
și sub influența alcoolului, face unele
afirmații necorespunzătoare. Astfel de
afirmații a făcut în perioada 1973-
1975, când i-au apărut mai puține po-
ezii. În perioada iunie-octombrie 1977
a fost vizitat în mai multe rânduri la
domiciliu de Paul Goma, fără ca acesta
să îl poată înfluența negativ, Nichita
Stănescu luând în anturajul său poziție
împotriva lui Goma. Foarte sensibil la
critica literară, în ultimul an este ne-
mulțumit de unele cronici negative apărute în România
literară (Nicolae Manolescu) și Ramuri (Marin Sorescu).
El consideră aceste aprecieri negative ca fiind rezulta-
tul atitudinii sale în apărarea lui Eugen Barbu, în cazul
Incognito. Nu rezultă ca în prezent să aibă vreo nemul-
țumire de natură a-l determina la acțiuni necontrolate“.
Urmărit, dar și apreciat
Legat de relația dintre Nichita și comuniști, au ră-
mas, în cele din urmă, miturile. Se spune că l-ar fi luat
la ochi pentru fondarea unui grup, Societatea internați-
onală de ridicare a femeii prin artă (SIRFA), cu două
secții, „ambele cu caracter fictiv“. Bineînțeles că era
doar o creație pur fantezistă, ca un alt omagiu literar
închinat femeii. Unul dintre puținii scriitori români pe
lista scurtă pentru Nobel. Tot la categoria mituri rămase
în urma lui intră și scena în care, undeva după miezul
nopții, în dreptul restaurantului Capșa, Nichita, auzind
că trece Ceaușescu, iese în grabă pe trotuar și face o
reverență în fața dictatorului – gest care avea să fie
interpretat drept sfidare. De cealaltă parte a familiei
Ceaușescu, Elena îl simpatiza pe poet. Un prieten de-ai
lui Nichita, Mircea Gociman, povestește că la începutul
anilor ’80, când poetul suferise un preinfarct și deja fi-
ecare celulă a corpului său era îmbibată în vodcă, Lea-
na Ceaușescu l-a trimis cu forța pe Nichita la trata-
ment: „Într-o dimineaţă, deoarece la sonerie nu
răspundea niciodată, la uşa lui Nichita bate cineva cu
codul meu şi cu toate că era cam devreme se duce să
deschidă bombănind că-l scol aşa cu noaptea în cap.
Noroc că Nichita îl cunoştea pe profesorul Proca (n.r. –
ministrul Sănătății la acea vreme), fiindcă acesta se
afla la uşa lui în carne şi oase, aşteptând să fie invitat
în casă. Desigur, cu politeţea care-l caracteriza şi cu
darul lui de a face complimente şi a spune lucruri fru-
moase, Nichita l-a invitat pe ministru în casă manifes-
tându-şi bucuria pentru vizita înaltului oaspete. După o
discuţie destul de lungă despre una, despre alta, minis-
trul a spus că a venit să-i facă un tratament pentru ficat
fiind trimis personal de Tovarăşa, care nu poate fi refu-
zată.
A încercat Nichita să-i spună că nu era cazul să se
deplaseze personal, la care ministrul, cu o amabilitate
părintească, i-a mărturisit că a venit fiindcă cele două
apeluri ale lui fuseseră ignorate de Nichita şi, în plus,
era o plăcere să discute cu marele poet la el acasă. La
promisiunile lui Nichita că în două-trei zile o să se pre-
zinte oriunde va dori profesorul, acesta a replicat destul
de sec: Stimate domn, pleci la tratament chiar în clipa
aceasta cu mine, de bună voie sau legat de echipa pe
care am adus-o cu mine, putem pleca la tratament
buni prieteni sau supăraţi unul pe altul! Desigur că Ni-
chita a ales prima soluţie, apreciind gestul acestui om
excepţional care a venit personal la el acasă şi l-a con-
vins cu argumente şi blândeţe că ceea ce face este
numai spre binele lui. Tratamentul s-a desfăşurat la
Mangalia Nord tocmai pentru a-l rupe pe Nichita de
anturajul lui, şi în această perioadă vizitele i-au fost
supravegheate cu mare stricteţe pentru a nu fi deran-
jat. Tratamentul a costat pe vremea aceea (1979-1980)
vreo două milioane, fiindu-i administrate cele mai noi
medicamente existente pe plan mondial şi cele mai
sofisticate vitamine pentru refacerea ficatului, combi-
nate cu o psihoterapie făcută aproape pe nesimţite prin
care a fost convins să bea alcool mai rar şi mai puţin“.
Pe Nichita ar trebui să-l cunoască mulți, căci de-a
lungul vieții, șiruri de prieteni, amici, cunoștințe i-au
trecut pragul. Toți au încercat să-l vadă în profunzime,
însă nimeni nu l-a ghicit cu adevărat. Câte o frântură de
sine găsim în toate poeziile sale, iar scriitorul sârb
Adam Pusloji mărturisea că Nichita a scris 27 de auto-
portrete, primul și ultimul fiind create la Belgrad. Pri-
mul, într-o seară de avangardă, când a ignorat musafi-
rii și băutura și a scris „Eu nu sunt decât o pată de
sânge care vorbește“. Apoi, cel din urmă, sună așa: „Eu
m-am născut după ce am murit. După ce am murit m-a
înfiat cuvântul. Eu? Care eu?“. În dulcele-i stil, simplu,
profund, sincer, creatorul de limbă română se descrie
de parcă ar avea oglinda în față, pentru ca imaginea lui
să nu piară niciodată: „Acum, aproape la cincizeci de
ani, am un metru și optzeci și patru înălțime, o sută
zece kilograme, fluctuant cu cinci în plus sau în minus,
părul de culoarea nisipului, amestec de blond cu fire
albe, capul rotund, sprâncenele groase, ochi expresivi,
nasul potrivit, buza de sus a gurii puțin lungită ca să nu
mi se vadă cioturile dinților, bărbia relativ pronunțată,
gâtul scurt, dar nu foarte gros, deci încă spânzurabil,
umeri lați, șolduri înguste, burtă proeminentă, dar, privit
din spate, par încă tânăr, am picioare solide până la
genunchi și foarte ne- Ing. M. Timișanu,
sigure de la genunchi Timișoara
la tălpi, moștenire de
familie. Nu am un chip desenabil. Aș zice că sunt, când
tac, mai degrabă urât sau, mai precis, antipatic. Când
gândesc sau vorbesc în metafore sau în idei, trăsăturile
feței mi se schimbă brusc și fluctuează după gând și
asta-mi explică de ce sunt atât de fotogenic în unele
filme de TV, când sunt filmat vorbind și gândind. În ge-
nere, orice fotografie sau instantaneu ce mi se face, nu
știu cum se face, dar îmi înfrumusețează chipul și nu
prea mă recunosc în nici o fotografie. Am o voce nici
groasă și nici subțire. Uneori, neplăcută, alteori, plăcu-
tă. Uneori, sunt un bun orator. Și atunci, vocea dispare
brusc ca prezență în fața articulațiilor gândului și fluxu-
lui gândirii. Am un mare talent de a fi căscat și împiedi-
cat. Din această pricină, mai totdeauna din căzături am
câte un semn ba pe față, ba la umăr, sau chiar câte o
ruptură la os. Sunt bolnăvicios, dar îmi sperii doctorii cu
viteza cu care mă vindec, făcându-i pe toți să declare
că sunt de o robustețe ieșită din comun. Dacă ar fi așa
cum zic ei, atunci cum se explică faptul că mă îmbol-
năvesc atât de des, chiar dacă mă vindec repede? În
fine, una peste alta, fac față și, dacă sunt în formă,
chiar fețe-fețe. Din pricina timidității mele, pe care,
după patruzeci de ani, am reușit să mi-o înfrâng, pot
părea uneori insolit, iar defectul unei vagi bâlbâieli na-
tive mi-l exagerez uneori atât de mult, încât îl trans-
form într-un stil, dacă nu cumva chiar într-o modă. Nu
am măsura lucrurilor decât după ce produc un feno-
men. Datorită faptului însă că nu sunt câtuși de puțin
invidios și, fără a fi un om foarte bun, sunt departe de a
fi un om rău, mai dreg busuiocul existențial cu o vorbă
de spirit care se leagă singură în creierul meu și se
rostește spontan pe gură, înainte să apuc să mi-o cen-
zurez. Prea puțini oameni mi-au plăcut dintr-un foc.
Știu asta și, involuntar, când simt antipatia plonjând
asupra mea, involuntar și blestemat, o îndreptățesc
prin niște infinitezimale gesturi de natură să o adeve-
rească. Antipatia altora mă lasă dezarmat. Mai toți pri-
etenii și amicii mei de astăzi au început prin a nu mă
putea înghiți. Cele mai multe contacte reale pe care
le-am avut cu oamenii, dacă au durat, le-au abătut
cumva antipatia spre simpatie, dacă nu cumva chiar
spre prietenie. Nu pun nici un preț pe îmbrăcăminte. Cu
cât e mai suplă și mai decentă, cu atât mă face să mă
simt mai bine în ea. Citesc pe apucate și înțeleg pe
rumegate. N-am fost niciodată precoce. Am învățat în-
totdeauna foarte greu. Citesc foarte încet datorită ne-
număratelor asociații pe care mi le stârnește fiecare
cuvânt citit. De la o vreme, și asta ține de portretul meu
fizic, iar nu de cel moral, care e cu totul și cu totul alt-
ceva, de la o vreme, nu mai suport să scriu cuvântul cu
mâna mea. După ce am învățat tot ce se poate învăța
din arta poeziei, căci arta poeziei are o parte care ține
de măiestrie și de maeștri, iar cealaltă ține de daimon,
cum ar zice Socrate, pe care îl cred că fiecare om are
un daimon al lui, îl cred pentru că eu am un daimon al
meu și-l simt când vine la mine și mă părăsește, și,
asta face parte din portretul meu fiziologic, deci, atunci
când văd cuvântul scris, apar ca într-o schemă chimică
toate valențele posibile ale acestuia.
Textul iese de o calofilie și de un stilism perfect,
dar de o totală lipsă de feeling, căci, uneori, în poezie,
feeling-ul este una dintre formele de manifestare ale
daimonului. Prefer să dictez cuvântul, să-l rostesc, să-l
smulg de pe plan, să-l rup din Galaxia Gutenberg, să-l
spațializez.
Astfel se face că textul scris sub dictare își păs-
trează prospețimea, și munca asupra cuvântului rezidă
în aceea că, ici-colo, mai pui o virgulă sau mai îndrepți
un cuvânt pe care l-ai repetat sau tai un exces de ora-
litate. Procedeul nu este nou în ceea ce-i privește pe
prozatori. În ceea ce-i privește pe poeți, nu știu cum or
fi lucrând alții, dar, de ani buni, ăsta este stilul meu de
muncă. Ca un regal, însă, la zece poezii dictate, scriu
două cu mâna mea pentru a nu-mi pierde taina an-
cestrală a cuvântului văzut și a posibilelor sale liga-
mente în plan.“
Gând 3 - Nichita Stănescu
Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş
scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi... e o falsă
modestie să spui "domnule, eu scriu pentru că
iubesc poezia... da' nu prea cred dacă am talent,
dacă n-am talent". Eu cred foarte mult în
talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am
jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o
picătură în plus, sensibilităţii contemporane o
formulare mai nouă, mai adecvată etcetera.
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Flacăra lui Adrian Păunescu
Vreme de aproape două decenii, Adrian
Păunescu a marcat presa românească şi
viaţa literară. Fenomenul Păunescu a domi-
nat perioada 1970-1985. Atunci Păunescu
era şi spectacol, şi apariţii editoriale, şi im-
plicare politică, şi presă socială de mare
anvergură. Cu concesiile politice obligatorii
acelei vremi. La întoarcerea sa din SUA,
unde fusese plecat cu o bursă de studii, Pă-
unescu a preluat revista „Flacăra” şi a re-
deschis porţile jurnalismului ţinut sub
obroc. Până la „Flacăra” lui Adrian Pău-
nescu nu existau decât ziare de partid şi
reviste obediente. Cu „Flacăra” a început
cea mai frumoasă perioadă a presei din anii
comunismului. Nici azi nu ştiu în ce măsură
era doar victoria personală a spiritului nă-
valnic al lui Adrian Păunescu şi în ce măsură
era şi rezultatul unei strategii extrem de
abile. Mereu m-am întrebat dacă nu gândi-
se cineva această supapă de eliberare a
tensiunii sociale? Oricum, cu voie luată sau
cu permisiunea stăpânirii, Adrian Păunescu
a tutelat un gen de jurnalistică pe care n-o
mai văzuserăm. Inundaţiile, ciobanii din
Mărginimea Sibiului, apărarea lui Marin So-
rescu, apărarea elevilor de la Botoşani, ata-
curile la abuzurile miliţiei, pledoariile pentru
cauza unor oameni săraci şi nedreptăţiţi de
sistem au făcut din „Flacăra” lui Adrian Pă-
unescu şi din vocea poetului o tribună
aproape imposibil de ignorat. Dincolo de
poetul şi de jurnalistul Adrian Păunescu a
mai fost şi patriotul. În sensul impus de
epocă, dar şi cu expresivitatea unui poet
care s-a consumat adeseori pe versuri de
ocazie. Adrian Păunescu a trăit poezia, chiar
şi jurnalistica, cu înfrigurarea omului care
îşi poate pierde ţara. Drama Basarabiei îl
mişca până la lacrimi. Şi bătrân, şi bolnav,
Adrian Păunescu era oricând gata să se în-
roleze pentru această cauză. Asta l-a şi fă-
cut ca după 1990 să fie mai iubit la Chişinău
decât la Bucureşti, semn că patriotul Adrian
Păunescu a fost întotdeauna pe măsura po-
etului şi a jurnalistului. Flacăra care l-a ani-
mat pe Adrian Păunescu a încălzit multe
suflete de români aflaţi în uitare sau ne-
dreptate şi i-a ajutat să se regăsească! C.N.
Poetul Adrian Păunescu la Cenaclul
Flacăra
"Pe scena Cenaclului s-au lansat ori şi-
au consolidat cariera mulţi cantautori, unii
dintre ei nume de vârf ale muzicii folk, rock
şi din alte genuri, ca: Tudor Gheorghe, Vasile
Şeicaru, Ducu Bertzi, Vali Sterian, Tatiana
Stepa, Dan Andrei Aldea, Dumitru Fărcaş,
Marcela Saftiuc, Gil Ioniţă, Anda Călugă-
reanu, Dorin Liviu Zaharia, Mircea Florian,
Ion Zubaşcu, Valeriu Penişoară, Alexandru
Zărnescu, Horia Stoicanu, Gil Dobrică, Maria
Nagy, Gheorghe Gheorghiu, Maria Dragomi-
roiu, Emilian Onciu, Octavian Bud, Nica Za-
haria, Ioan Gyuri Pascu, Angelica Stoican,
Mădălina Manole; trupe rock: Phoenix, Iris,
Voltaj, Holograf, Sfinx, Mondial, Pro Musica,
Metropol, Krypton, Celelalte Cuvinte, Roşu şi
Negru, Catena; grupuri folk: Partaj (Tatiana
Stepa, Magda Puskas), Flacăra Folk 73, Ca-
non, Folk T; grupuri umoristice: Divertis, Me-
saj, Reflex Flacăra; coruri: Madrigal, Song,
Preludiu, Voces Primavera, Doina al Arma-
tei, Rapsodia Română, Finteuşu Mare, Boc-
sig, Hideaga", scrie Andrei Păunescu, fiul
poetului, în cartea sa "Istoria Cenaclului
Flacăra".
La Cenaclu, au fost prezenţi mari scrii-
tori, actori, regizori: Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, Ioan Alexandru, Florian Pittiş,
Amza Pellea, Radu Beligan, Florin Piersic,
Ştefan Iordache, Mihail Stan, Horaţiu Mălăe-
le, Florin Zamfirescu, Leopoldina Bălănuţă,
Virgil Ogăşanu, Valeria Seciu, Irina Petrescu,
Ion Besoiu, Octavian Cotescu, Mitică Po-
pescu, Silvia Popovici, Ilinca Tomoroveanu,
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
(Basarabia) şi şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj. După studii liceale la Craiova şi
Bucureşti, a urmat Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1963-1968) şi a fost bur-
sier, pentru un an, al Universităţii din Iowa-SUA (1970-1971), potrivit "Dicţionarului scriitorilor români" (Editura Al-
batros, 2001). A intrat în presa scrisă ca redactor la revistele "Amfiteatru" (1966-1968), "România literară" (1967-
1970; redactor-şef adjunct) şi ''Luceafărul" (1970-1972). A fost redactor-şef al revistei "Flacăra" (1973-1985),
perioadă în care a iniţiat şi condus Cenaclul "Flacăra", cu care susţinut, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985,
peste 1.500 de manifestări culturale.
Rodica Mandache, Adam Erzsebet, Rozina
Cambos, Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Ion
Marinescu, George Mihăiţă, Cornel Diaconu,
Dumitru Moroşanu...; mari sportivi: Ilie Năs-
tase, Nadia Comăneci, Nicolae Dobrin, Mir-
cea Lucescu, Ilie Balaci, Ion Ţiriac, Virginia
Ruzici, Margareta Mureşan, echipele de
fotbal Universitatea Craiova, Rapid, Poli Ti-
mişoara
La 7 mai 1990, poetul a înfiinţat
Cenaclul ''Totuşi iubirea'', care a
susţinut concerte în ţară şi peste hotare,
în special la Chişinău.
Adrian Păunescu a desfăşurat, de-a lun-
gul anilor, o intensă activitate ca ziarist, cola-
borând cu articole şi reportaje la: "România
liberă", "Scânteia tineretului", "Magazin",
"Săptămâna", "Luceafărul", "România lite-
rară" - până în 1990 şi, după 1990, la "Ro-
mânul", "Libertatea", "Pro Sport", "Gazeta
sporturilor", "Republica", "Timpul", "Sport
Star", "7 Zile", "Jurnalul naţional", "Sportul
românesc" etc. De asemenea, a fost realiza-
tor de emisiuni social-culturale la Televiziu-
nea Română (1971-1981) al emisiunii radio
"Cenaclul Flacăra" (1980-1985); proprietar,
fondator şi preşedinte-director general al
Editurii şi Fundaţiei ''Adrian Păunescu'' SRL
(din 1990) şi a condus revista ''Flacăra lui
Adrian Păunescu''.
Ca poet, a debutat în revista "Luceafă-
rul" (1 mai 1960), iar editorial cu
volumul ''Ultrasentimente'' (1965).
A publicat foarte multe volume de ver-
suri, printre care: ''Mieii primi'' (1967),
''Fântâna somnambulă'' (1968), ''Istoria
unei secunde'' (1971), ''Repetabila povară''
(1974), ''Pământul deocamdată'' (1977),
''Manifest pentru sănătatea pământului''
(1980), ''Iubiţi-vă pe tunuri'' (1981), ''Rezer-
vaţia de zimbri'' (1982), ''Totuşi, iubirea''
(1983), ''Viaţa mea e un roman'' (1987),
''Sunt un om liber'' (1989), ''Poezii cenzura-
te'' (1990), ''Româniada'' (1993), ''Front fără
învingători'' (1995), ''Infracţiunea de a fi''
(1996), ''Tragedia naţională. Sonete şi alte
poezii noi'' (1997), ''Deromânizarea Româ-
niei'' (1998), ''Cartea cărţilor de poezie''
(1999) (integrala poeziilor apărute în volu-
me, cu un capitol de versuri inedite), ''Până
la capăt'' (2002), ''Liber să sufăr'' (2003),
''Din doi în doi'' (2003), ''Antiprimăvara''
(2005), ''Un om pe nişte scări'' (2006), ''De
mamă şi de foaie verde'' (2006), ''Copaci
fără pădure'' (2006), ''Vagabonzi pe plaiul
mioritic'' (2007), ''Rugă pentru părinţi'' (a
IV-a ediţie, 2007), ''Încă viu'' (2008), ''Liber-
tatea de unică folosinţă'' (2009). Totodată, a
scris şi literatură pentru copii, proză fantas-
tică (''Cărţile poştale ale morţii'', 1970), re-
portaj (''De la Bârca la Viena şi înapoi'',
1982).
A primit premii şi distincţii pentru poe-
zie şi activitate jurnalistică, între care: Pre-
miul Uniunii Scriitorilor din România (1968-
1971); Ordinul Crucea Germaniei (1973);
Meritul Cultural - clasa a doua (1979); Pre-
miul Academiei Române (1983); Premiul
pentru literatură decernat de Revista Litera-
tură şi Artă de la Chişinău (1994); Premiul
pentru poezie al Centrului Interna-
ţional Ecumenic şi al Băncii Religi-
ilor (1995); Premiul Fundaţiei
Damian Ureche pentru poezie
(1996); Premiul Fundaţiei ''Nişte
ţărani'' - 1999; Diploma şi Trofeul
Fundaţiei ''România 2000'', Pre-
miul "Soarele de Aur", în cadrul
celei de-a XV-a Gale a Premiilor
Revistei "Ambasador" de la Târgu
Mureş (2008); Ordinul Naţional
Steaua României, în grad de Cava-
ler (2003) .Din 1994, a fost ales,
mai mulţi ani la rând, preşedinte al
Congresului Spiritualităţii Româ-
neşti, desfăşurat la Băile Hercula-
Poetul, publicistul şi politicianul Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi
ne. În mai 2009 a primit titlul de preşedinte
de onoare al clubului de fotbal Universitatea
Craiova. În august 2010, a fost ales membru
de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldo-
vei, ''pentru contribuţia substanţială la pro-
cesul de apropiere a celor două maluri ale
Prutului, inclusiv prin organizarea spectaco-
lelor 'Flacăra', de asemenea, pentru promo-
varea consecventă a adevărului ştiinţific
privind limba şi literatura română în Repu-
blica Moldova'', potrivit preşedintelui de la
cea vreme a forului ştiinţific, Gheorghe
Duca.
Cariera politică a început-o încă din timpul
regimului comunist, fiind secretar al orga-
nizaţiei UTC de la Uniunea Scriitorilor din
România (1966-1968), membru al PCR (au-
gust 1968). Intelectual de stânga, după
1989 a fost membru al Partidului Socialist al
Muncii, condus de Ilie Verdeţ (din aug.
1992), devenind prim-vicepreşedinte (ian.
1995-iun. 1998) şi preşedinte executiv
(iun.-sept. 1998) al formaţiunii. La 21 sep-
tembrie 1998 a demisionat din toate funcţi-
ile deţinute în PSM. A fost membru al Parti-
dului Democraţiei Sociale din România
(devenit Partidul Social Democrat).
A fost senator PSM de Dolj (1992-
1996) şi reprezentant al României la Consi-
liul Europei (1993-1996). În legislatura
2000-2004 a fost senator PSD de Dolj, iar la
alegerile parlamentare din 28 noiembrie
2004 a obţinut un nou mandat de senator,
reprezentând judeţul Hunedoara. De-a lun-
gul celor trei legislaturi, Adrian Păunescu a
fost preşedintele Comisiei senatoriale pen-
tru cultură, culte, artă şi mijloace de infor-
mare în masă A fost căsătorit cu poeta Con-
stanţa Buzea (1961-1977), cu care a avut
doi copii, Ioana şi Andrei. În 1990 s-a căsă-
torit cu Carmen Antal, cu care a avut un
copil, Ana Maria. Adrian Păunescu a murit la
5 noiembrie 2010, la Spitalul de Urgenţă
Floreasca din Capitală,
Viată lui Adrian Păunescu, povestită de
Adrian Păunescu
De prin anul 1966, am fost lângă Fănuş,
lângă Băieşu, lângă Coman Şova, la nou în-
fiinţata publicaţie studenţească „Amfitea-
tru”, pe care Nicolae Ceauşescu, cu genero-
zitate a înfiinţat-o la U.A.S.R., ulterior,
U.A.S.C.R. Redactor-şef era Băieşu. În re-
dacţie mai lucrau oameni de vârsta mea
sau puţin mai bătrâni: Dinu Kivu, Costin
Miereanu şi Ileana Bratu. Ar fi greu să mai
găsesc în amintire un loc atât de cald al fra-
ternităţii, cum era cel din Strada Brezoianu,
unde îndrăzneam tot felul de lucruri, cum ar
fi un articol violent de apărare a studentului
Constantin Vaeni, pe care-l nedreptăţise
profesorul său, Iulian Mihu, care îl lăsase
repetent. Gestul a fost conside­rat obraznic
de autorităţile de partid. Dar la vârful Uniunii
Studenţeşti se găsea un om de o remarca-
bilă conduită umană, Mircea Angelescu, vii-
torul preşedinte al Federaţiei Române de
Fotbal. Şi prietenul meu. El reuşea să tem-
pereze toate elanurile negative ale condu-
cerii de partid şi să nici să nu ne dea afară
de la revistă, şi nici să ne sancţioneze pen-
tru actele de curaj pe care le săvârşeam.
Furtuna redacţiei era, fireşte, Fănuş
Neagu. Echilibrul redacţiei era omul minu-
nat, poetul şi dramaturgul Coman Şova, cel
care mi-a spus, după doi ani de prietenie,
că dacă vreau să fie ceea ce merit să fiu în
societatea românească, trebuie să încetez
să mă mai bag în toate, să fac dreptăţi mici.
„Păstrează-te la distanţă de bârfele şi con-
flictele mărunte, dragul meu Adrian”, mi-a
şoptit el, trecând amândoi prin faţa Ateneu-
lui Român. E unul dintre sfaturile prieteneşti
de care am ţinut seama, cât am putut. Bă-
ieşu avea toată încrederea în Şova. În ziua
de salariu, îl convoca pe acesta la mijlocul
zilei la redacţie şi puneau în plicuri suma
cuvenită fiecăruia dintre membrii redacţiei.
Eu aveam atunci un salariu lunar de 680 de
lei. Într-o zi, lui Fănuş i-a venit să treacă pe
la redacţie şi i-a prins asupra salariilor. Ţin
minte că Băieşu striga la Şova: „Bătrâne,
închide banii în fişet, că ni-i ia animalul ăsta
de Fănuş. Sau înghite-i, fă ceva!” Fireşte,
Fănuş doar ameninţa. De pe la 5-6, aproape
în fiecare zi, în redacţia „Amfiteatru” era o
atmosferă de club tradiţional, cu fum mult şi
cu gălăgie din care nu se înţelegea nimic. Şi
hai să zicem că, totul ar fi fost îm­părţit în
cele trei camere ale redacţiei. În schimb,
Băieşu cârtea împotriva lui ori de câte ori i
se ivea ocazia. De exemplu, ulterior, când eu
eram la Flacăra şi mă mai ascultau şefii din
administraţie, m-am pomenit cu Fănuş şi cu
Băieşu sunându-mi la uşă. Gâjâit şi grăbit,
Fănuş i-a spus Elenei, femeia cu care eram
atunci: „Pune-mi repede trei pahare cu vin,
în biblioteca de dincolo, în trei rafturi, că nu
mă lasă Steluţa să beau!”. După ce a exe-
cutat prima lectură, Fănuş a simţit că îi e
foame. „Da, băi, fiară, să mâncăm ceva. Tu
nu înţelegi? Ce fel de gazdă eşti tu?” Priete-
nul meu îmi făcea reproşuri de parcă vizita
ar fi fost anunţată demult, mai mult decât
atât nu era o vizită, ci era răspuns la o invi-
taţie, şi aveam nesimţirea să nu pun pe
masă bucatele de bună gazdă. „Mi-a cerut
ministrul Leu de la Agricultură o carte cu
autograf!” „De ce nu i-o dai?” „Păi, nu a
mea, a ta: Ia să mi-o dai, fiară!”
M-a însoţit la frigider şi a început să mă
înjure, văzând că există unele alimente aco-
lo: „Şi te făceai că nu înţelegi, oltean zgârcit
ce eşti. Scoate, mă, şi dă încoa, până mă
întorc eu din bibliotecă, unde am văzut o
copertă care m-a atras!”. Băieşu nu s-a mai
putut abţine şi mi-a şoptit: „Nu-i mai da,
mă, să mănânce că nu-i e foame. Numai că
vrea să-ţi facă pagubă, tu nu-l ştii, că şi el e
apucat. Nu ştiu dacă ţi-am povestit că am
fost la Paris, pentru un meci de fotbal al na-
ţionalei, şi ne-am nimerit în acelaşi hotel cu
echipa de rugby a Australiei. Ştii, mă, ce-a
făcut acest animal? N-ai cum să ştii. A dat
de băut whisky la toată echipa australiană,
cu rezerve cu tot, înţelegi, erau vreo 30, că
au trezit şi maseurii, aşa ceva nu mai întâl-
niseră. Fănuş, zor nevoie să le bage ălora în
cap ce fel de ţară e România. Dar uite-l şi
când vine la un prieten, ce hotărât e să-ţi
golească frigiderul. E larg la suflet când dă,
e larg la suflet când primeşte”. Între timp,
Fănuş apă­ruse şi bănuia mica bârfă a lui
Băieşu. Ca tânăr redactor la „Amfiteatru” eu
am trăit multă vreme în iluzia că trebuie să-
mi fac datoria, mai ales că nici Fănuş nu
ezita să citească prozele studenţilor doritori
de a fi publicaţi. Dar eu veneam zilnic la re-
dacţie şi, uneori, mult mai devreme decât
cei trei şefi ai mei: Fănuş, Băieşu, Şova. (A
se observa ce mult ş e în toate aceste sono-
rităţi!). La un momenet dat, Guţă şi Fane
m-au invitat la o discuţie de principiu în ca-
binetul redactorului-şef, înainte de a se
aglomera redacţia cu oameni de toate felu-
rile. Vorbeau întretăiat. Glumeau şi mi se
adresau şi serios: „Măi, Adriane, ce cauţi tu
mă la redacţie devreme în fiecare zi? Ia
mărturiseşte tu aici în faţa conducerii de
partid şi de stat. Ce urmăreşti tu? Băi, tu nu
cumva vrei să faci carieră, adică să dea te-
lefon tovarăşa Doina Smârcea sau chiar to-
varăşul Mircea Angelescu şi să ceară pe
unul dintre noi, iar tu să spui calm: nu e nici
Băieşu, nu e nici Fănuş, nu e nici Şova, su­
gerând că noi nu prea lucrăm pe aici, pe la
locul de muncă, şi, în subsidiar, să se înţe-
leagă că luăm banii degeaba. Aşa că, de azi
înainte îţi interzicem să mai apari la redacţie
înaintea noastră, a tuturor. De acum încolo,
cu părere de rău, te anunţăm că nu mai ai
voie la atâta hărnicie”. Nu mi-a fost uşor
să devin comod, mai ales că reuşisem să
cunosc oameni talentaţi, în perioada zilei în
care nu era atâta fum şi nu se făcea atâta
gălăgie. Unul dintre cei pe care i-am lansat
se numea Daniel Turcea, avea scânteie de
geniu, dar a murit tânăr şi neînţeles. Un alt
tânăr cu talent de prozator se numea Adri-
an Năstase. Era student la Drept. Era rigid
şi, dacă n-ar fi urmat spargerea „Amfitea-
trului”, Adrian Năstase ar fi putut fi un
mare nume al tinerei proze româneşti, mai
cu seamă că, de el se ocupa un om de bun
simţ şi de bun gust, regretatul poet şi ziarist,
Adrian Dohotaru.
Nu mai ştiu dacă Fănuş apucase să ci-
tească vreo proză a lui Năstase. Cu siguranţă
însă valorile veneau către noi. Fănuş le atră-
gea, şi el, prin legenda sa.
DOINA
Adrian Păunescu
Mugur viu de creangă moartă,
Dumnezeu din nou ne iartă
Şi ne pune-n ochi lumină
Şi umil ni se închină.
Şi cu jale ne arată
România mutilată
Şi cum plânge şi întreabă
Sora noastră basarabă.
Şi cum plânge şi suspină
Sora noastră Bucovină
Şi cum plâng, sub persecuţii,
Chişinăul, Cernăuții.
Sânge jos şi-n ceruri terța
Şi că am uitat de Herța,
Că a fost un ger sinistru
De la Putna pân-la Nistru.
Şi ne-arată, încă, Domnul
Ce primejdios ni-i somnul
Şi că nu sunt compensații,
Ca să-ți laşi în lanţuri frații.
Şi să-ți laşi în lanţuri soră
Intru frica ta minoră
Şi să-ți laşi în lanţuri ţară
Ce nimic nu vrea să-ți ceară.
Mugur viu de creangă moartă,
Plâng culorile pe hartă,
Plânge sângele în vine,
De la mine pân-la tine.
Plânge chipul țării sfinte,
Plânge Ştefan din morminte.
Oltule, ce stai în maluri,
Uitător de idealuri?
Şi, deodată, am visat că
Oltul şi-a ieşit din matcă
Şi-am visat că Nistrul însuşi
S-a purificat prin plânsu-şi.
Olt şi Nistru împreună,
Două râuri în furtună.
Şi ciobanul Mioriții,
Locuri turmei lui găsiți-i.
Într-un fluier plânsu-mi-s-a,
De la Nistru pân-la Tisa,
Şi a fost prea trist oierul
Şi l-au poreclit Vieru.
Şi de-atunci, nimic nu-l schimbă,
E poet peste o limbă,
Poartă-n tristele lui gene
Satele basarabene.
Şi i-e sufletul o rană
Pentru drama transilvană,
Dumnezeu îl mai întreabă
De problema basarabă.
Şi îi dă, la rându-i, taina
Ce fac robii din Ucraina
Şi în zori, cu prima rouă,
Plânsul lui ni-i dat şi nouă.
11 iulie 1991
Andrei
Păunescu:
„Tata, de foarte
multe ori, scria
în mașină în
timp ce mergea spre un spectacol și
atunci zicea să luăm o foaie și dicta.
Tata l-a pus pe Hrușcă să cânte
„Rugă pentru părinți”, dar uitase
piesa. Noroc că tata înregistrase
piesa de pe canapea pe un casetofon
si i-a dat demo şi şi-a amintit (…)
Adrian Păunescu nu a intrat în
lumea literară organizată, pentru că
el a vrut să fie un lup singuratic, să-
și facă opera, el a văzut că în lumea
literară sau în găştile gazetăreşti
foarte mult se bea şi se bârfeşte şi
foarte puţin se scrie. Şi el a zis:
‘Nu, dom’ne, îmi văd de drumul
meu, nu-mi place să beau, de fumat
m-am lasat în America în anii ’70
la 27 de ani’. Fuma patru pachete
de ţigări pe zi şi s-a lăsat într-o
secundă”
39
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
NICOLAE DRAGOȘ – 85 de ani de la naștere
CONFESIUNI
Este plăcut și trist în același timp să
vorbești despre anii de demult…când
vezi câți au trecut. Copilăria mea, deși s-a
întâmplat în acei ani ai războiului, cu o pe-
rioadă plină de griji şi nevoi, a fost încăr-
cată şi de farmec, căci este inegalabilă
viaţa la ţară, dătătoare de optimism și
speranţă, plină de candoare şi dezinvoltu-
ră. Părinții mei au fost oameni simpli. Tatăl
meu, Sever Răcănel, a fost ţăran şi absol-
ventul unei şcoli de arte si meserii, fiind
un tâmplar apreciat în sat. Iar mama mea,
Ana (fostă Serafim) este chipul blând și
strașnic în același timp, al femeii dedicată
familiei şi gospodăriei de la țară. De la ei
am învățat acele lucruri care mai târziu
m-au ajutat a forma eu la rândul meu doi
oameni adevărați, doi stâlpi pe care-i las
viitorului, copiii mei, cu care mă mân-
dresc. Împreuna cu soţia mea i-am mode-
lat, lăsându-le şi lor posibilitatea de a se
desăvârşi în viaţă. Şcoala primară am fă-
cut-o în sat, iar cursurile liceale le-am
urmat în cadrul unei şcoli de prestigiu,
Liceul Traian, din Drobeta Turnu Severin.
După absolvirea Facultăţii de Filologie a
Universităţii din Bucureşti, am fost reparti-
zat ca profesor la Târgu Cărbuneşti. Am
îndrumat doar două promoţii de elevi, dar
am dobândit o vie şi utilă experienţă de
viaţă, la cei 22 de ani pe care-i aveam
atunci. Un moment deosebit de emoţio-
nant a fost când m-am văzut cu prima
promoţie. Pe unii dintre ei nu i-am văzut
de la absolvire.
Nu aş spune că nu m-ar fi atras învă-
țământul dar destinul a hotărât să fac ga-
zetărie. Jurnalismul este o profesie care
te absoarbe într-un fel anume, indefinit şi
inefabil…îţi dă șansa să cunoști oameni
şi să comunici la superlativ.
E foarte greu să mai vrei să faci altce-
va. Dincolo de gazetărie a existat un drum
paralel, pe care eu am călătorit, slujin-
du-mi vocaţia. Din copilărie m-am simţit
atras de poezie. Primele versuri le-am
scris pe la 8-9 ani. Pe lângă acest har,
Dumnezeu m-a înzestrat şi cu o memorie
bună. În clasele primare, îmi amintesc cu
mare plăcere că învățam poezii de mari
dimensiuni, pe care le recitam cu talent
de actor, simţeam eu, la premierea sfârşi-
tului de an şcolar. Chiar şi acum îmi vin în
minte versuri din acele poezii.
Poezia este o continuă descoperire de
sine, o stare sufletească, un moment divin
în care stări existenţiale se împletesc cu
liniştea şi inspiraţia… restul este revela-
ţie. Din punctul meu de vedere este o fal-
să credinţă că te inspiri din necunoscut. În
orice volum de poezie există disimulată
biografia autorului. Chiar şi un pastel con-
ţine acea stare sufletească în faţa naturii,
pe care nu o poţi trăi decât tu, într-un anu-
me moment. Chiar şi în poezia de ,,ceta-
te”, care se scrie mai greu, tot pe tine în-
cerci să te defineşti, să te afli. Neîndoios
că lângă această stare sufletească se
așează harul, talentul şi lectura. Eu nu
cred în poeţi inculţi. Poetul nu cântă ca
pasărea, el ştie ce trăieşte şi transpune
prin cuvinte ce simte în momentul divin al
creaţiei. Poate şi privighetoarea ştie şi se
uimeşte de trilurile ei…Poetul îşi admiră
propriile creaţii, dar cu o anumită rigoare,
o anumită cenzură, pentru a lăsa liber
spre cititor doar diamante de gânduri. Din
acest punct de vedere mă preocupă puţin,
la vârsta mea târzie, graba şi precipitarea
unor autori, care cred că numărul de volu-
40 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
me face poezia. Nu! Tensiunea lăuntrică, simbolistică,
ideile trăite, cultul avântului, armonizarea cuvintelor, o
anume coerenta a fluxului liric, astea fac poezia. De
aceea, eu aş împărți pe cei ce slujesc poezia, în două
categorii: autori de versuri şi poeţi. Sper ca în cărţile
mele să găsiţi nu numai versuri ci şi poezii.
Munca în slujba cuvântului este o munca uriaşă, iar
în ceea ce mă priveşte, scriu greu. Se naşte un vers,
care le cheamă pe celelalte după el. Nu te mai întâlnești
cu această stare poate luni de zile. Crezi că a secat
fântâna. Mă bucur de poeziile mele în acel moment de
scriere, de inspiratie, după aceea mă înstrăinez de ele,
fără a mă grăbi să le public. Las timpul să curgă, uimit
de metamorfoză pe care o simt: miracolul creaţiei se
zbate între cosmic şi teluric. Asta mă face să privesc cu
ochi străini, chiar să nu-mi placă deloc ce-am scris, ur-
mând apoi o vreme în care simt că sunt cele mai fru-
moase gânduri-versuri ale mele. Asta înseamnă truda,
lupta autorului cu el însuşi, ca o vindecare a sufletului.
La început eram mai generos cu ceea ce puneam pe
hârtie, mai târziu am devenit exigent cu textul. Ai nevo-
ie să stai de vorba cu tine, pentru că eşti conştient că nu
scrii numai pentru tine, dar tot ceea ce am scris este un
dar pe care mi l-am făcut. Mă simt legat de cartea mea
de debut ,,Moartea calului troian”. ,,Scrisoare în
sat” este a doua carte la care eu ţin foarte mult. Am
acolo o poezie dedicată tatălui meu. Dar până la urmă,
toate îmi încălzesc inima, sunt parte din sufletul meu
oferit cititorului. Un moment special în evoluţia mea
este apropierea, ceva mai tarziu, ce-i drept, de poezia
pentru copii. Cred că este fuga mea de realitate către
un alter ego, e o revelaţie. Poezia pentru copii se scrie
foarte greu, dar satisfacţia este maximă. Din cele câte-
va volume de poezie pentru copii, o amintesc cu mare
drag pe cea cu titlul: ,,Din livada lui Arghezi/Versuri să
le pască iezii”, apărută în anul 2005.
Suntem un neam dăruit de Dumnezeu. Am avut
șansa să pornesc la drum cu o generație extraordinară.
L-am cunoscut pe Nicolae Labiş, una din marile promi-
siuni ale generaţiei sale, un indiscutabil geniu. De Adri-
an Păunescu m-a legat o îndelungă prietenie şi solida-
ritate. El trăia scriind şi vorbea în versuri. Sunt legat pe
veci de poezia lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Luci-
an Blaga, George Bacovia, Nichita Stănescu, Marin So-
rescu, dar mă atrage şi sonoritatea poeziei lui Ion Bar-
bu. Unii poeţi sunt pe nedrept aflaţi într-o prea mica
răspândire în sufletul oamenilor: Ion Pillat, Emil Botta,
Dan Botta sau Vasile Voiculescu. Despre poezia mea
s-au exprimat personalități de primă mărime ale litera-
turii românești. Aş aminti pe Edgar Papu, Nicolae Balo-
tă, Dumitru Micu, Constantin Stănescu, Alexandru Ște-
fănescu, Șerban Cioculescu și alţii. Mai rămâne ca locul
meu pe scara valorilor să se definească prin temeinicia
operei mele.
Jurnalismul se face foarte greu și cu mari sacrificii,
dar odată ce te-ai molipsit, cale de mijloc nu e… Când
pui suflet în cuvinte şi înapoi primeşti bucurie, atunci
musai să mergi mai departe!
Eu m-am retras un pic, nu m-am izolat… am hotă-
rât să rămân doar eu şi amintirile mele, atât timp cât
viaţa va fi îngăduitoare cu mine.
Fără a fi un optimist incurabil, pentru că e greu să
fii optimist în perioade de tranziţie, cred totuşi că viaţa
ni s-a dat ca să o trăim cu folos pentru noi şi pentru
semeni. Un îndemn pe care mi-l dau mereu ar fi acela de conducerea exploa-
de a nu lăsa condeiul, dacă e teafăr, să tacă vreodată. tării miniere din zonă,
Dacă privesc în urmă, mă simt un om bogat. Cu bucuria de primăria comunei, de
de a şti într-un fel că timpul care mi s-a dat nu l-am părinţi ai elevilor şi de
trăit cumva neatent. Poate că îmi confirmă o asemenea alţi localnici.
credinţă nu numai cărţile tipărite, ci sper că şi valoarea Vom menţiona doar
lor, dar şi faptul că am traversat peste 50 de ani din is- ritmicitatea activităţilor
toria presei contemporane cu bunele şi relele ei. iniţiate de Cenaclul
Deşi trăim în vremuri complicate, trăim în vremurile „Scorpion” din care am remarcat 2 tineri poeţi (Cornel
sentimentului libertăţii interioare. Este o cucerire pe Bălescu, autor al volumului „Suferinţa stelelor” şi pe
care o privesc cu multă preţuire inclusiv pentru scrisul
meu, pentru scrisul altora şi avem datoria să nu risipim
acest bun...
Nu am fost persecutat niciodată de gândul succe-
sului. Ceea ce m-a preocupat în permanență a fost
efortul de a rămâne sincer faţă de mine. Ştiu că succe-
sul unor scriitori vine în timpul vieţii lor, pentru alţii vine
după ce nu mai sunt, iar pentru alţii nu vine niciodată.
Trăim între certitudine şi incertitudine atunci când lup-
tăm cu cuvintele, încercăm să le dominăm ca să ne
exprime cât mai exact ce avem de spus. Uneori ne do-
mină ele, ne înving şi atunci se nasc insuccesele. Îmi
doresc ca în primul rând familia mea, care m-a sprijinit
în toată vremea, să fie sănătoasă, să preia de la mine
un singur lucru: dorinţa de a fi oneşti cu sine şi cu alţii,
delicatul şi sensibilul Alin Dobromirescu), care nu de-
dorinţa de a fi cinstiţi, de a trăi din munca lor, de a nu urî
mult a organizat expoziţia de pictură „Culorile libertă-
pe nimeni, de a preţui viaţa şi clipele ei.E o dorinţă pe
ţii” şi a editat numărul 8-9 al revistei „Murmurul Jilţu-
care aş adresa-o tuturor celor care mă citesc sau nu
lui”, dar, mai ales, marea realizare a acestui an:
mă citesc, tuturor care mă cunosc sau nu mă cunosc,
inaugurarea „Muzeului Jilţurilor”, într-o sală spa-
de fapt, tuturor celor care sunt parte din sufletul meu. În
ţioasă din incinta liceului din localitate. El este
tinereţe, într-unul dintre poemele mele chiar afirmam
rodul muncii elevilor acestui liceu, îndrumaţi cu
că mă dărui ochilor mulţimilor ca o lentilă nesfârşită. În
competenţă şi entuziasm de preşedintele fundaţi-
această mulţime aş vrea să fiu şi eu prezent cu modes-
ei. Documente originale, fotografii din ultimele
tia mea. Mi-aş mai dori ca o strofă, o poezie, dacă nu se
două secole, frumoase costume de sărbătoare din
poate mai multe, să liniştească sufletul şi să dea bucu-
zonă, obiecte de uz casnic din lemn, cu ingenioase
rie cititorilor mei."
încrustaţii (furci de tors, căuce, linguri, cobiliţe,
meliţe, vârtelniţe, suveici, sucale, un război de ţe-
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL sut etc.) sau din fier (dărace, zăbale, plug), mone-
de şi bancnote, obiecte de vestimentaţie obişnui-
tă, din dimie sau pânză ţesută în casă, într-o
expunere inspirată, se constituie într-o expresivă
carte de vizită a îndeletnicirilor şi obiceiurilor lo-
calnicilor.
Începutul fiind făcut, muzeul poate fi – şi va fi, fără
îndoială – îmbogăţit cu noi exponate. La o asemenea
necesară şi merituoasă iniţiativă, ca şi altele ce se vor
ivi, e de aşteptat şi contribuţia activă a Ligii „Fiilor Jil-
ţului” recent fondată, care şi-a propus să lupte pentru
„dezvoltarea continuă a satelor Jilţului, civilizaţie şi
cultură, dezvoltarea învăţământului, salvarea valorilor
locale şi impunerea lor pe plan naţional”. Asemenea
deziderate sunt încă un semn de normalitate şi o con-
De ce acest titlu pentru rândurile ce urmează, da- firmare a adevărului că „omul sfințește locul”, chiar şi
torită primirii din Gorj a unei ediţii speciale a publicaţi- în vremuri mai dificile, parcă improprii pentru acte
ei „Murmurul Jilţului”? Pentru că multe din iniţiativele culturale ce-şi propun să depăşească mercantilismul
culturale ce se înfăptuiesc în comuna Mătăsari se da- clipei.
torează unui om adevărat, un pasionat profesor de lim-
bă şi literatură română, Dumitru Dădălău. Pentru că el,
prin faptele sale, a dovedit că omul sfințește locul.
Această „ediţie specială” consemnează manifestările
prilejuite de Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”. În fapt, a fost
un complex de manifestări care a marcat manifestarea
a 18 ani de la înfiinţarea liceului din localitate şi a 14
ani de la darea în folosinţă a Grupului Şcolar Industrial
Minier, culminând cu Sărbătoarea “Fiilor Jilţului”,
aceasta fiind onorată şi de prezenţa unor importante
notabilităţi judeţene. Asemenea acte de cultură sunt
datorate, aici la Mătăsari, în primul rând Fundaţiei
„Murmurul Jilţului”, al cărei preşedinte este acelaşi
entuziast profesor de română, Dumitru Dădălău, fun-
daţie larg sprijinită de cadrele didactice din comună, NICOLAE DRAGOŞ – Revista
„Ordinea”, numărul 45, Bucureşti
STIMATE DOMNULE DUMITRU DĂDĂLĂU,
Deşi a trecut ceva vreme de la momentele de reală emoţie şi bucurie pe care – graţie pasiunii
dumneavoastră – le-am trăit la Mătăsari, vă rog să primiţi mul-
ţumirile mele, însoţite de speranţa că vom mai avea prilejul unei
revederi şi realizări în timp a unui dialog spiritual cu elevii liceu-
lui în care vă desfăşuraţi cu nobleţe activitatea de dascăl de limba
română. Vă felicit cu sinceritate pentru revista şcolara “Murmu-
rul Jilţului”, pe care o editaţi, pentru iniţiativa tipăririi unui vo-
lum de lucrări literare şi plastice ale elevilor şi absolvenţilor liceu-
lui, pentru cabinetul de literatură română pe care l-am vizitat cu
interes şi vă doresc să aveti puterea să nu depuneţi armele, ştiind
cât de greu este, acum, în halucinanta perioadă de tranziţie, să
faci să învingă idealismul unor aspiraţii în faţa agresivităţilor
mercantilismului cinic şi incult. Daţi-mi voie ca, în încheierea
acestor rânduri, să mulţumesc doamnei dumneavoastră şi familiei
fratelui dumneavoastră pentru eforturile făcute, prin gestul de os-
peţie şi omenie gorjenească, pentru primirea cu atâta risipă de
bunăvoinţă şi bunătăţi în casa dumneavoastră. Cu urări de sănă-
tate şi aleasă preţuire
Nicolae DRAGOŞ
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Iz v o a re le Luminătorii
P a râ n g u lu i
Dacă s-ar face o ierarhizare a persona-
lităților care au marcat viața și istoria loca-
lității Novaci, cu siguranță primul loc ar fi
ocupat de una dintre personalitățile de
prim rang ale Gorjului și vremii, ridicat de
aici din sătucul care avea să devină, prin
strădaniile sale și a celor care i-au urmat,
un ținut binecuvântat de Dumnezeu – Du-
mitru Brezulescu.
S-au împlinit pe 12 iulie 2023, 107 ani
de la moartea sa (1916), la nici 37 de ani.
Copilăria și-a petrecut-o în satul natal,
după care a urmat cursurile școlii primare
la Novaci. După terminarea Școlii Primare
la Novaci, s-a înscris la Gimnaziul real înfi-
ințat de curând la Târgu-Jiu. Terminând
gimnaziul, Brezulescu s-a înscris la Liceul
Clasic ,,Traian’’ din Turnu-Severin, unde,
sub îndrumarea unor dascăli de valoare
este premiant de onoare al liceului. În tim-
pul studiilor liceale colaborează la nume-
roase reviste și gazete: Familia, Cronica,
Șezătoarea săteanului, Revista Universita-
ră, Universul, Almanahul tipografic etc., ar-
ticolele sale fiind deosebit de apreciate. Tot
în timpul studiilor liceale ține comunicări și
conferințe care culminează cu conferința
ținută în sala Ateneului din București, cu
titlul: ,,Privire general asupra istoriei româ-
nilor’’, despre care presa vremii spunea că
,,publicul electrizat a izbucnit în urale ne-
sfârșite și multe inimi au bătut înfiorate de
focul patriotismului ce izvora din cuvintele
sale inspirate’’ (Drapelul, din 13 mai 1900).
Terminând liceul, la îndemnul profesorilor
de ieri - DUMITRU BREZULESCU
săi, dar și potrivit aptitudinilor, se înscrie la
Facultatea de Drept București, unde în trei
ani și jumătate își dă toate examenele de
licență, fiind proclamat în 1905 licențiat în
Drept ,,Magna cum laude’’ al Universității
bucureștene. Teza de licență pe care Bre-
zulescu a susținut-o s-a intitulat: ,,Contri-
buțiuni la studiul proprietății în devălmășie
a munților noștri”, lucrare în 65 de pagini
ce a stârnit un interes imens, fiind însoțită
de ample elogii în presa vremii, îndeosebi
prin Spiru Haret, Nicolae Iorga și alții. Lu-
crarea este o sinteză a năzuințelor sale de
viitor. Activitatea studențească a lui Brezu-
lescu la București cunoaște culmi nemaiîn-
tâlnite, între care înființarea Băncii Popula-
re ,,Gilortul’’ în 1902 (student fiind în anul
al II-lea) ocupă un loc primordial. De altfel,
activitatea studențească a lui Brezulescu a
fost închinată în întregime, ca și viața lui,
atâta cât a fost, ridicării și propășirii țărăni-
mii române. Studiile universitare și le desă-
vârșește prin cei doi ani de doctorat la Fa-
cultatea de Drept din Paris, după care se va
dedica în întregime ideilor sale din anii
studenției. Spuneam mai înainte că activi-
tatea studențească a lui Brezulescu cu-
noaște culmi nemaiîntâlnite, între care înfi-
ințarea Băncii Populare ,,Gilortul’’ din
Novaci. Evenimentul se petrece în ziua de 6
ianuarie 1902, zi de Bobotează, după să-
vârșirea serviciului religios pe malul Gilor-
tului. Elevul de altădată, care vorbise ani în
șir la atâtea serbări și adunări pentru trezi-
rea și luminarea satelor, convinge mulți-
mea să treacă la fapte. Sub aninii încărcați
de mantia iernii, vorbește țăranilor, arătân-
du-le că ridicarea materială și îmbunătăți-
rea traiului sunt posibile printr-o muncă
rațională și prin înlesniri de credit. El le
spune țăranilor că din creșterea vitelor, mai
ales a oilor care constituie îndeletnicirea de
bază a locuitorilor Novaciului și ai așezări-
lor din jur, cu fânețele și locurile de pășune
obținute prin arendă, din livezile de pomi,
mai ales de pruni și în sfârșit din pădurile
proprietate moșnenească, s-ar putea trage
foloase mult mai mari dacă ar exista la în-
demână creditul bancar. Bani de împrumut
se găseau doar la câțiva cămătari din sat
care împrumutau cu 30-120% pe an și cu
garanții de bunuri nemișcătoare ceea ce
ducea la neputința țăranului de a mai scă-
pa de datorii. Întemeind Banca Populară
,,Gilortul’’, Brezulescu nu s-a gândit doar la
satisfacerea unor nevoi urgente ale țărani-
lor. El visa o bancă puternică cu ajutorul
căreia să cumpere moșia ce se întindea
peste hotarele mai multor sate, moșie pe
care s-o distribuie țăranilor lipsiți de pă-
mânt.
Din septembrie 1905 până în septem-
brie 1907, Banca a cumpărat treptat, din
fondurile ei, fără a recurge la împrumuturi
din afară, aproape trei sferturi din moșia
boierească. Întreaga moșie a fost adjude-
cată prin licitație la Tribunalul Gorj, ultima
parte consemnându-se la Administrația Fi-
nanciară. Odată adjudecată moșia Novaci,
avea să se împlinească năzuința cea mai
mare a vieții sale: împărțirea și distribuirea
de pământ la cei ce nu aveau și tânjeau
după el. Dorința lui Brezulescu era să facă
din Novaci o localitate model, dorință reali-
zată numai în parte ca urmare a declanșării
primului război mondial și a trecerii sale
atât de timpuriu în rândul celor care nu cu-
vântă. Lui Brezulescu i se datorește rețea-
ua de șosele din Novaci, între care Strada
Parângului de astăzi, denumită atunci, Bu-
levardul ,,Tudor Vladimirescu’’, șoseaua
paralelă cu bulevardul respectiv, denumită
astăzi Strada Dumitru Brezulescu și șosea-
ua care pleca de la actualul Monument al
Eroilor peste râul Gilort, în dreptul Bisericii,
astăzi Strada Eroilor.
Dar câte realizări nu se leagă de nu-
mele lui Brezulescu, câte proiecte în care
s-a pus atâta suflet, dar care nu mai există
decât în amintirea oamenilor vârstnici, a
bătrânilor, auzite și ele de la înaintașii noș-
tri! Mă gândesc unde ar fi fost Novaciul,
dacă acest mare om, iubitor al pământului
în care s-a zămislit ar mai fi trăit măcar
câțiva ani. Ar fi multe de spus despre Bre-
zulescu. Iată că și acum, după 107 ani de la
moarte, numele lui Brezulescu este rostit
cu respectul cuvenit de toți novăcenii. Asta
înseamnă să lași ceva după tine în viață,
atât cât este și nu să treci călător prin ea. În
semn de recunoștință, novăcenii, la inițiati-
va Băncii Populare ,,Gilortul’’, i-au așezat la
26 iulie 1936 în parcul din fața Băncii un
bust, turnat în bronz, operă a sculptorului
Ion Jalea. La dezvelire a participat și fostul
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
Redactor șef publicația
Novăceanul
Prim-Ministru Gheorghe Tătărescu. Din pă-
cate, după instaurarea regimului comunist,
Banca Populară ,,Gilortul’’ a fost desființa-
tă, iar bustul lui Brezulescu înlăturat și as-
cuns în beciurile securității de unde i s-a
pierdut urma. Lăudabil faptul că Primăria
Orașului Novaci, în frunte cu Primarul ora-
șului, dr. ing. Dumitru Leuștean, au luat
inițiativa instalării unui nou bust al lui Bre-
zulescu în părculețul din fața fostei Bănci
Populare ,,Gilortul’’ și inaugurarea părcule-
țului (complet modernizat) care poartă nu-
mele marii personalități novăcene, la 30
aprilie 2023. Voi încheia aceste însemnări
despre Dumitru Brezulescu, cu cuvintele
gorjeanului V. Uscătescu, apărute într-o pu-
blicație gorjeană, la câteva zile după moar-
tea sa: ,,Să-l preamărim în gând și să-l ur-
măm în fapte!
Viața lui să fie o pildă pentru cei de as-
tăzi și un stimulant de luptă pentru cei care
vor să pună o piatră la temelia consolidării
Neamului Românesc’’

Dorul de copilărie D
eși are doar două volume mă, a valorii poetului novăcean ION modelațiile sufletului, în raport cu timpul vieții sale.
de poezie, apărute după FLOREA. S-a născut la 7 septembrie natura, simbolul eternității, în care a Ca foști colegi de
moartea sa, primul în 1942 în Novaci-Gorj, mama casnică, viețuit în cei 50 de ani de existență clasă, buni prie-
Copilăria este vârsta nevinovăției, când orice vis pare desprins 2018, al doilea în 2022, îndrăznesc tatăl, cioban. A absolvit doar șapte (a decedat la 19 decembrie 1992). teni, conștient de
din adevăr. Copilăria este un Rai în care, după cum spunea Regina să-l numesc poet. În primul volum, clase, așa au fost vremurile, dar cu Ion Florea a fost ca o pasăre în zbor valoarea lui litera-
Maria a României, ,,nu te poți înapoia după ce i-ai trecut pragul, Trandafiri și amintiri, am adunat ambiția pe care a avut-o, înzestrat spre înălțimi, stârnind uimirea și ad- ră, mi-am asumat
intrând în lumea realităților’’. Copilăria înseamnă tinerețe lipsită de peste 430 de poezii, iar în cel de-al cu un talent deosebit și cu o inteli- mirația novăcenilor pentru un mare res­p onsabilitatea
griji, nepăsare față de ceea ce se petrece în lumea înconjurătoare. doilea, Zborul păsării de argint, vreo gență sclipitoare, a reușit să-și îm- talent, din păcate dispărut prea de de a-l readuce în
Fiecare dintre noi, cei în vârstă, o purtăm în suflet, ne este dor de 450, la care se adaugă vreo 150 de memoria novăce-
ea. Este un paradis pierdut, vorba interpretei de muzică populară pagini proză și folclor, compoziții nilor și de ce nu, a
Adriana Antoni: ,,Așa este viața lăsată, să fii copil doar odată’’. Totul
s-a schimbat în viața noastră, a celor vârstnici; am rămas doar cu
proprii. Cele două volume, cu poezii
recuperate de mine de la familia po-
Poetul Ion Florea gorjenilor care l-au
cunoscut sau nu.
nostalgia după anii de copilărie. Eram copil. Alergam desculț prin etului, Maria și Mirela, soție și fiică, bogățească nivelul de cunoștințe timpuriu, un talent care ar fi avut Mă gândesc la faptul că dacă ziarul
iarbă, mergeam cu vacile pe Livezi, jucam hoina, gulea, cu mingi au fost tipărite la Editura MĂIASTRA prin citit. Un talent cultivat cu mă- multe de spus în domeniul poeziei ,,Gorjeanul’’, va avea bunăvoința să
confecționate din părul de pe vaci. Așteptam cu nerăbdare iarna ca Târgu Jiu, primul la aproape 26 de iestrie prin sutele, miile de cărți citi- dacă firul vieții nu i-ar fi întrerupt publice acest articol și câteva din
să mă dau cu sania ori cu niște blănițe desprinse din gard, înotam ani de la moartea poetului. Coleg de te în nopțile de după zilele grele de firul său de poezie. poeziile sale, ar putea intra în aten-
până la școală prin zăpada care ajungea uneori până la brâu. Nu clasă cu Ion Florea, prieten, colabo- muncă la pădure, în mină sau pe Cele două volume, certifică fap- ția specialiștilor din domeniul crea-
știam ce este banul, cum se câștigă, nu aveam grija zilei de mâine. rator al meu în timpul vieții în dome- lângă turmele de oi în munți ori în tul că poetul și prozatorul Ion Florea ției literare. Poetul Ion Florea trebuie
Nu știam ce este televizorul, nici nu auzisem de el, nu știam ce este niul culturii, am considerat că este transhumanță, prin Banat, Bărăgan, trăiește și după moarte, sufletul său așezat măcar în rândul poeților gor-
telefonul, tableta, calculatorul; nu aveam nici măcar aparat de ra- de datoria mea să scot în evidență Dobrogea, șesurile dunărene. Pen- fiind nemuritor, ca și creațiile sale jeni la locul de cinste pe care-l me-
dio. Nu știam de Tom și Jerry, de alte desene animate. Nu știam ce destinul unui poet novăcean valo- tru el, principalul izvor al inspirației literare. Cele două volume reprezin- rită cu prisosință. Ion Florea trebuie
este ciocolata, tortul, înghețata, doar halvița și aia foarte rar, fruc- ros, năpădit de dorințe, gânduri, îm- poetice a fost natura, viața cu tot ce tă o recunoaștere, deși târzie, a va- să rămână o Pasăre Măiastră a poe-
tele, laptele, brânza, mămăliga. Nu mi-a sărbătorit nimeni ziua de pliniri și neîmpliniri, emoții și fră- ne înconjoară în această lume, gin- lorii poetului novăcean, care a fost ziei românești, nu doar a poeziei
naștere sau a numelui, nu primeam cadouri, n-a venit niciodată pe mântări, toate acestea măcinându-l gășia ființei umane, iubirea, ca sen- lipsit de bucuria de a-și vedea poe- novăcene, fiindcă a dat aripi poeziei
la mine Moș Nicolae sau Moș Crăciun. Nu făcea nimeni petrecere continuu și aruncându-l de multe ori timent suprem, dragostea de țară și ziile adunate într-o carte în timpul novăcene, făcând-o să zboare prin-
copiilor cu zeci și sute de invitați, cu cadouri scumpe ca să arătăm în brațele tristeții. Cele două volume de valorosul său trecut istoric. Poe- vieții. Am avut unele încercări, dar tre iubitorii de poezie.
cine suntem. Aveam însă, ca toți copiii de pe atunci, sufletul pur, nu reprezintă o recuperare, deși postu- tul și-a exteriorizat propriile trăiri cu n-am reușit să fac acest lucru în Constantin DÂRVĂREANU
știam ce este răutatea, mi se spunea mereu să nu furi, să nu minți,
să nu înjuri că este păcat, să înveți carte că dacă nu, ai să rămâi la
coada oilor și vacilor. Deși lipsită de griji, copilăria noastră, a celor JERTFELE IUBIRII
vârstnici, a fost însă lipsită de plăceri, pe care să fim sinceri, nu DIN HOBIȚA-N TÂRGU JIU TRANDAFIRII ȘI IUBITA Mă cuprinzi de gât cu mâna, Tot pe buze ți se strânge.
numai că nu le cunoșteam, dar nici nu le înțelegeam pe atunci. Din Hobița-n Târgu Jiu Trandafirii la fereastră Mă săruți pe ochi sălbatic, Te întorci la mine-abia
Erau alte vremuri. Acum lucrurile s-au schimbat, iar noi, vârstnicii, E un drum pe care-l știu, De parfum și doruri plini Parcă pentru totdeauna Peste-o oră plictisită
am rămas doar cu nostalgia anilor frumoși ai copilăriei, așa cum Omul doarme somnul drept Urmăresc iubirea noastră Și dorești să-ți dau o floare Când ea cade pe podea
am trăit-o noi. Cât de vârstnici am fi, este imposibil ca în sufletul Unde pot să-l mai aștept? Indiscreți și anonimi. Dintre altele de sânge, De săruturi ofilită.
fiecăruia dintre noi să nu mai fie câte o fărâmă de copil. Somnul său a fost zărit… Se întind pe giugiuvele Eu aș rupe-o, dar mă doare, Eu sunt rece când m-atingi
Când vedem astăzi problemele cu care se confruntă copiii încă O Coloană-Infinit. Înfruntând dorința Lunii Te refuz, începi a plânge. Și nu vreau să-ți beau sărutul,
de mici, ne este și mai dor de copilărie. Parcă nu erau atâtea pro- Poarta-l strigă la-nceput De-a privi după perdele Dacă-ți fac pe plac, mă supăr, Tu mă gâdili și mă-nvingi
bleme; a dispărut sfințenia familiei, respectul între părinți și copii, De lumină și sărut. Arcuirea goliciunii. Căci îți uiți atunci de mine, Și în tihnă-ți iei tributul.
față de oameni. Parcă nu erau atâtea boli, atâta ură, atâta goană Cad castanele vegherii În odaie, de-i căldură, O săruți, eu n-am astâmpăr, Ceri o gură de-mpăcare,
după avere, obținută pe căi cinstite sau mai puțin cinstite, atâta Peste Simbolul Tăcerii. Ei strecoară blând răcoare Tu pricepi că nu-mi convine. Apoi jertfele iubirii
nepăsare în a învăța, a te pregăti pentru viața de mai târziu. Ani trecură, vreo sută-s duși, Peste alba ta făptură Ea pe netedul palorii Pentru fosta supărare,
Iată de ce, nouă vârstnicilor, ne este și mai dor după copilăria Doarme, unicul Brâncuși. Năpădită de sudoare. Pare-o inimă de sânge, Scoți de vină trandafirii.
noastră sinceră, pură și nevinovată. Constantin Dârvăreanu Te trezești, te-ntinzi molatic, Iar jăraticul culorii

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 41

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
v o a r e le Pa r â n g u lu i
Iz
Dincoace de Parâng
Moto: ”Se pare o minune, dar nu e minune, ci
lucru adevărat” Mihail Sadoveanu.
Să fi fost mijlocul verii sau chiar luna august,
când sună telefonul, iar, (era să spun de la celălalt
capăt al firului, însă Doamne, s-au dus telefoanele cu
fir); în fine de la celălalt terminal, o voce cunoscută,
caldă și binevoitoare, îmi adresează printre alte tre-
ceri în revistă ale aspectelor vieții trecute sau prez-
ente, invitația de a publica un material în Murmurul
Jilțului. De ani buni, revista cu geneza în părțile
Mătăsarilor îmi era cunoscută și îmi ajunsese în fața
ochilor, cândva, pe la începutul anilor 2000, atunci
când, ajungând în zonă alături de domnul Ion Flores-
cu, pe vremea aceea deputat, mai târziu avea a de-
veni senator, i-am cunoscut pe domnii profesori Ion
și Dumitru Dădălău. În fine, zis și scris, iar l-a reco-
mandarea generică a celui ce duce mai departe pub-
licația apărută pe meleagurile udate de apele Jilțului,
am decis să reliefez câteva aspect legate de locali-
tatea mea natală, situată în cealaltă parte a județului,
mai exact, Novaciul așezat de-a dreapta și de-a stân-
ga Gilortului de sus! În cele ce urmează, structura
materialului reunește câteva teme conform enu-
merării: • unele precizări de ordin istoric• mențiuni
geografice• repere culturale și personalități
novăcene• componente turistice• gânduri
Unele precizări de ordin istoric. Despre începutu-
rile Novaciului ca și așezare umană, indiciile se pierd
în negura vremurilor. Există și câteva legende, fie că
au fost patru frați care au stăpânit pământurile (No-
vac, Hirișescu, Gheban și Bălan) cu corespondență
pe unele dintre satele componente, fie că se trage de
la numele Căpitanului Baba Novac care ar fi ajuns pe
aceste meleaguri, ori alte povestiri fără suport docu-
mentar ori de altă natură. Cel mai vechi act în care
apare numele satului Novaci, cunoscut până astăzi, a
fost emis la 9 martie 1502 de către Cancelaria Dom-
nitorului Radu cel Mare și face referire la posesiunile
unor boieri (frați), printre satele posedate de către
aceștia numărându-se și Novaci. Este evident că la
acea dată, Novaciul era deja format, constituind o
așezare umană, undeva către izvoarele împădurite
ale Gilortului. Probabil că omul a fost prezent aici de
foarte mult timp, nu departe de peșterile de la Baia
de Fier și Polovragi, sub streașina Parângului și la
capetele sudice ale trecătorilor înspre Transilvania.
Din punct de vedere administrativ, Novaciul a fost
centrul Plaiului Novaci (Unitate administrativ teritori-
ală subjudețeană), Plasei Novaci și mai târziu Raio-
nului Novaci, respectivele unități administrative
grupând câteva zeci de localități, în mare parte cu-
prinse între Jiu și Olteț, în partea de nord-est a Gor-
jului. De asemenea, la formarea comunei Novaci,
conform reformei administrative din timpul Domniei
42 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
lui Cuza, comuna Novaci număra trei sate: Hirișești,
Novaci Români și Novaci-Străini. Ulterior în secolul
trecut (al XX-lea) Novaciul a inclus în teritoriul admin-
istrativ și comuna învecinată Po-
ciovaliștea, precum și două sate
din fosta comună Cernădia, re-
spectiv Schela (Vlădoi) și Bercești.
Fiind centrul de Plai așa cum am
precizat, aici își avea să-i spunem
sediul Vătaful de plai de la Novaci,
unul dintre aceștia fiind cunoscut
și azi și anume Vătaful Ursache,
cel pomenit pe Crucea ridicată în
vremea când conducea zona, la
Polovragi, pe locul fostei cetăți a
dacilor. Ursache a fost căpitan de
husari în Ardeal, așa cum indică
textul de pe monumental care-i
poartă numele (Crucea lui Ursa-
che) și cred că este înmormântat
la Schitul Crasna (fostă Mănăstire);
pe vremea când m-am documen-
tat pentru scrierea unei cărți priv-
ind conducătorii Novaciului, am identificat în incinta
Sfântului lăcaș pictura sa și a soției sale, deteriorate
de timp și cu însemne chirilice. Perioada în care a
fost în funcția menționată mai sus este plasată în
primii ani de după 1800, poate chiar și în ultimii ani
ai secolului al XVIII-lea. Tot pe aceste locuri și poate
cu asta trebuia să încep, indiciile istorice îl plasează
pe primul Voievod cunoscut din istoria Olteniei. Este
vorba desigur de Litovoi. Se crede că în locul numit
Vermeghe, acesta a avut o cetate și că de aici își
conducea Voievodatul, el stăpânind, mare parte din
teritoriul Gorjului actual, pre-
cum și sudul Transilvaniei
din zona izvoarelor Jiului
până la Hațeg. De altfel,
acesta a și fost ucis într-o
confruntare cu ungurii în
zona Hațegului, iar fratele
său Bărbat, a fost luat pri-
zonier, fiind răscumpărat de
ai săi și revenind la con-
ducerea Voievodatului, însă
cu cedarea teritoriilor de
peste munți. Și aici, pot
adăuga unele indici și păreri
personale: căutând sensul
termenului de Vermeghe,
care numai românește nu-
mi suna, am aflat că în limba maghiară, versiunea
oarecum arhaică se întâlnea termenul de varmeghe,
cu accentul pe prima silabă și era utilizat în sens de
comitat. Acesta din urmă reprezenta o formă de or-
ganizare a teritoriului specific Coroanei maghiare, iar
amplasarea locului la care am făcut trimitere este
undeva în Plaiul Novăcenilor, la dreaptaGilortului, sub
Muntele Rădeiu. Locația reprezintă o movilă înălțată
natural peste locurile dimprejur, ce putea fi folosită
drept observator strategic pentru o mare parte a ter-
itoriului. Am observat, la recomandarea unui prieten
și bun cunoscător al istoriei, că în jurul movilei, privi-
tă sub un anumit unghi, forma dispunerii creșterii
vegetației conturează câteva circumferințe, fapt care
ar duce cu gândul că acolo cu sute de ani ar fi putut
fi consolidate palisade ori chiar săpate șanțuri de
apărare. În fine, unul din drumurile străvechi și care
duce la Vermeghea noastră este numit de localnici și
azi Contea, constituind cred eu un nou indiciu în spri-
jinul celor deja evidențiate. Vom încheia cu aspectele
istorice, însă nu înainte de a trece la puțină geografie,
invocând figura celui mai cunoscut fiu al locurilor
de-a lungul timpului și anume Dumitru Brezulescu,
cel care a fondat și dezvoltat Banca
Gilort, cea numită inclusiv de către
Sadoveanu, drept Minunea de la No-
vaci. Prin intermediul Băncii, Brezu-
lescu reușea poate cea mai atipică
formă de împroprietărire, parcelând
și acordând teren, în anumite
condiții, numeroșilor locuitori ai No-
vaciului, veniți aici de peste munți
din Sibiu și până; la Alba și până-n
Caraș, din cauza autorităților maghi-
are și austriece de mai târziu, în bi-
necunoscutul exod al crescătorilor
de oi din veacurile XVIII-XIX. Toto-
dată a recuperat de la marii propri-
etari dreptul de proprietate asupra
munților, care au fost ulterior deținuți
în devălmășie de către localnici.
Mențiuni geografice. Se cuvine a preciza faptul,
că sute de ani, Novaciul a fost localitate de graniță,
mai exact până la Unirea din 1918 și bineînțeles ex-
ceptând Domnia lui Mihai Viteazul asupra Țărilor
Române. Din punct de vedere geografic localitatea se
așterne de-o parte și de alta a Gilortului în imediata
vecinătate a izvoarelor sale și înglobează zona mon-
tană din partea de nord, până dincolo de Vârful
Păpușa (2508 metri altitudine). Am ales acest reper,
deoarece Vârful respectiv este foarte cunoscut, pe
lângă acesta unduindu-se cea mai înaltă șoșea asfal-
tată din România – 2145 metri, acolo în zona Deng-
herului, la intrarea în Pasul Urdele. O mica precizare
poate că s-ar impune și aici, pentru că din perspec-
tivă istorică, Novaciul se întindea până la Munții Lo-
trului, parte dintre aceștia fiind și azi în proprietatea
devălmașă a novăcenilor, însă după 1968, teritoriile
au fost arondate administrativ județului învecinat Vâl-
cea. Pe teritoriul localități se găsesc câțiva afluenței
ai Gilortului, iar unul dintre aceștia formează o cas-
cadă, superbă de altfel, mai ales pe timp de iarnă,
când gheața dă sens scurgerii apei pe un perete de
piatră de peste 10-12 metri înălțime. Este vorba de
Cascada Țuțur, așa cum o cunosc localnici sau Cas-
cada Măceș, cum am identificat-o în unele scrieri,
inclusiv în Monografia Învățătorului Constantin Lianu
de la 1935, evident de la denumirea pârâului care o
formează. Poate că inclusiv Vârful Vermeghea ar con-
stitui un punct de atracție, prin îmbinarea unor indicii
istorice cu mici legende, legat de Întâiul Voievod, însă
până la acest loc, terenul este mai greu accesibil.
Concluzionând, Novaciul este o localitate montană,
iar pe teritoriul său diferențele de altitudine depășesc
1500 metri. Este străbătut de unul dintre principalele
râuri ale Olteniei și deține floră și faună specifică
munților noștri.
Repere culturale și personalități novăcene. La
Novaci funcționează o Casă de Cultură inaugurată la
13 noiembrie 1960. Inițial a purtat numele Grigore
Preoteasa, iar azi, poartă numele lui Dumitru Brezu-
lescu. Tot aici funcționează Ansamblul Nedeia cu ac-
tivitate de circa cinci decenii și care și-a făcut simțită
prezența atât în țară, cât și în Europa, nu doar după
Revoluție, ci și anterior anului 1989. Printre personal-
itățile născute aici de-a lungul timpului enumerăm:
Dumitru Brezulescu – cunoscut și ca întemeietorul
Novaciului modern, deputat și fondator al Băncii, prin
care a cumpărat proprietatea munților din partea lo-
cului, Liviu Dafinescu – Director al Ansamblului Pro-
fesionist Doina Gorjului, Constantin Flitan – Ambasa-
dor al României la Paris, Frumentia Lupu – Stareța
Mănăstirii Horezu, Aurel Negucioiu – Rector al U.B.B.
Cluj, Virgil Răduțescu – general medic care a con-
tribuit decisiv la înființarea Aviației sanitare române.
Am vrut să enumăr doar câțiva dintre novăcenii ple-
cați dintre noi și care în activitățile desfășurate în
lume au dus cu ei și numele locurilor natale.
Componente turistice. Novaciul este azi localitate
care a devenit destinație turis-
tică. De altfel, încă din perioa-
da interbelică, pe atunci co-
muna Novaci era declarată
prin ordin ministerial stațiune,
statut care avea a înceta cel
mai probabil după instaurarea
noului regim postbelic. Motivul
real al destinației îl reprezintă
Șoseaua care traversează Car-
pații de la sud la nord. Cu-
noscută încă de la inaugurarea
sa de la începutul lunii octom-
brie 1935, drept Drumul Rege-
lui, după parcurgerea acesteia
cu automobilul de către Suver-
anul vremii, Carol al II-lea,
Transalpina redenumită cu cir-
ca 15 ani în urmă
astfel, este azi cea
mai înaltă șosea as-
faltată din țară și
totodată una dintre
cele mai frumoase
destinații montane.
Șoseaua șerpuiește Adelin Ungureanu
printre vârfuri și pes- – Univ. din Petroșani
te munți cale de 108
km între Novaci și Șugag – județul Alba. Acolo drumul
se ramifică, în partea dreaptă străbate satul Dobra și
urcă în doar câțiva km. până la Jina (Mărginimea Sib-
iului), iar varianta să-i spunem principală traversează
comuna Șugag și ajunge la Șebeș, lângă autostradă.
În Novaci există numeroase unități de cazare, pensi-
uni apărute cu precădere în ultimele două decenii, cu
o capacitate de cazare ridicată, din care o bună parte
se găsesc în stațiunea montană Rânca, situată la
1600 metri altitudine. Precizez faptul, că aceasta se
situează parțial pe teritoriul administrativ al localității
Novaci, scriu parțial, pentru că disputele generate cu
o comună învecinată au dus la unele incertitudini
privind limita dintre localități, nerezolvate încă! Tot pe
raza localității se află, așa cum am precizat o Cas-
cadă, la care accesul este mai greu și câteva biserici,
dintre cele mai vechi tip – corabie – ridicate în prima
jumătate a secolului al XIX-lea. În zona învecinată,
obiectivele turistice sporesc potențialul vizitabil, la
Crasna fiind funcționale Mănăstirea Icoana, precum
și vechiul Schit care poartă numele comunei amin-
tite; de asemenea la Polovragi se regăsesc
Mănăstirea și Peștera plasate spre malurile Oltețului,
iar la Baia de Fier este Peștere Muierilor, una dintre
cele mai apreciate destinații atât pentru turiști, cât și
pentru speologi.
Gânduri. În plan sportiv, Novaciul mai are multe
de rezolvat. Din păcate, la nivel de localitate nu au
fost niciodată înregistrate rezultate spectaculoase,
așa cum comuna învecinată, Crasna se poate mândri
cu un titlu național la oină ori orașul Bumbești-Jiu cu
o campioană la șah. La Novaci, fotbalul a fost cândva
dezvoltat până la nivelul celei de-a treia divizii (Diviz-
ia C azi Liga a III-a). Mai întâi, la începutul anilor 80 ai
secolului trecut, echipa Parîngul Novaci a promovat
și a jucat un sezon în Divizia C. În urmă cu aproxima-
tiv două decenii, o altă echipă, Asociația Sportivă
Parângul Novaci a promovat în cel de-al treilea șalon
fotbalistic intern, însă nu pentru mult timp și chiar
dacă au mai fost tentative sau lanuri, la acest capitol
localitatea nu a mai repetat succesele de odinioară,
ba chiar a rămas ani buni și fără nicio echipă de fot-
bal, fapt regretabil aș adăuga, azi fiind comune care
au câte două formații, iar printre cele cu potențial și
implicare din partea multor factori locali, unele au
reușit și și-au promovat echipele chiar și în prima
ligă. Cu o existență multiseculară, fiind atestat docu-
mentar de peste o jumătate de mileniu, Novaciul
rămâne deschis și accesibil tuturor, celor care vor
să-l cunoască. De altfel, annual este vizitat și tranzi-
tat de zeci de mii de turiști, cu mult peste numărul
propriilor locuitori, principala atracție fiind Șoșeaua
de peste munți, fie vară în scopul traversării Car-
paților către Șugag, fie iarnă, pentru iubitorii zăpezii
până la Rânca, cea care an de an își trage mantie
nouă de nea, spre bucuria tuturor celor ce se încu-
metă să urce la aproape 2000 metri altitudine. Pentru
cei ce doresc să afle mai multe despre Novaciul nos-
tru, le recomand și accesarea site-ului novacenii.ro și
totodată, îi aștept cu drag, la o poveste despre locu-
rile de sub poale de Parâng, locuri care pot fi încad-
rate cu siguranță și în măiastra descriere a atracțiilor
autohtone, din debutul popularei poezii Miorița:
”Pe-un picior de plai
Pe-o gură de Rai”

ele
Izvoar ui
ul
Parâng
DORINȚĂ
De-o fi să mor printre străini
Să mă duceți pe acasă
De acolo drept la cimitir
Unde am noua casă
Acolo eu sunt așteptat
De mama voastră bună
Care a plecat de lângă noi
De un an și ceva în urmă.
Pomană mie să nu-mi faceți
Că mi-am făcut pomeni.
Din ce-am avut, cum bine știți,
Am dat la pământeni.
Pentru copii, ani mulți am fost
O lumânare aprinsă,
Lumină multora le-am dat
S-o aibă-n viață călăuză.
Sunt mulțumit că mulți din ei
Mi-au prețuit menirea,
M-au respectat și-mi mulțumesc
Că eu le-am dat pornirea.
În viață toți au arătat
Și încă mai arată
Că dascălii ce i-au avut
Le-au dat averea toată.
Model sunt azi mulți dintre ei
Iar poza lor arată
Și la copii, la nepoței,
Că trebuie urmată.
Dacă aș putea, după plecare,
Să mai revin odată,
Aș vrea s-arăt pe mai departe
Că viața nu stă moartă.
Iubire părintească
Când se naște omu-n lume
Părinții îi dau un nume
Și cu el îl duc în viață
Îl mângâie și-l răsfață,
Îl feresc de tot ce-i rău
Și apare-n drumul său
Cu dragoste-l ocrotesc
Dovedindu-i că-l iubesc.
Dacă-i Marie sau Ioană
Pentru părinți e icoană
Ori de-i Gheorghe ori de-i Ion
Este tot copilul lor.
Mama, tata îl cresc mare
Pentru ei e ca o floare,
Care nu se ofilește
Chiar dacă îmbătrânește.
Părinții ajunși bunici
Pe copii îi văd tot mici.
Și de au cincizeci de ani
Sunt copiii lor sărmani
Pe care vor să-i ajute
S-ajungă oameni de frunte
Și din toată truda lor
La copii dau ajutor.
Și dacă ei ar rămâne
Fără bani măcar de-o pâine
Se simt mândrii, încântați,
Dacă-s copiii bogați.
Voi copii ajunși părinți,
Nu uitați c-ați fost crescuți
De părinți ce v-au iubit
Și-n viață v-au ocrotit!
Iubirea să se întoarcă
La acei ce v-au dat viață
Să se simtă fericiți
C-au crescut copii cuminți.
Bunicii
Nepoţii când sunt mai mici
Îi iubesc mult pe bunici
Căci bunicii-i ocrotesc
Şi de rele îi feresc.
Pe măsură ce cresc mari
Bunicii-s mai necesari
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
TRECĂTOR PRIN CLEPSIDRA TIMPULUI
Iubirea, înțelepciunea, purtarea cea aleasă /Rămân de unde pleci și la urmași se lasă
Bănişori din pensioară
Iau nepoţii la şcoală.
Nepoţii adolescenţi
Devin mai inteligenţi
Pe bunici i-ademenesc
Şi punguţa le-o golesc.
Ajunşi şi în facultate
Toate sunt mai complicate
Taxele sunt şi mai mari,
Bunicii rămân sărmani,
Dar îşi doresc viaţă lungă
La nepoţi să pună-n pungă
Creiţarii necesari
Ca s-ajungă oameni mari.
Toate-s bune şi frumoase
Cât nepoţii-s fără case
Dacă se căsătoresc
Pe bunici îi ocolesc.
Vin la ei c-un scop mai scurt
Să ceară bani împrumut
Şi de au şi de nu au
Bunicii tot le mai dau.
Când bunicii nu mai pot
Şi nu mai sunt cum au fost
Nepoţii îi părăsesc
Şi la ei nu se gândesc.
Să nu uite aceşti nepoţi
Că vine rândul la toţi
S-ajungă bunici şi ei
Umiliţi de nepoţei.
Săgeata vorbei
O vorbă grea de-i aruncată
Către o mamă sau un tată
Provoacă rană cu durere
În sufletul care n-o cere.
Cel săgetat de vorba grea
Nu înţelege ce-i cu ea
Nu suferă înţepătura
Şi îndrăzneşte a căsca gura
Ca nu cumva mai multe vorbe
Să-ncerce mai greu să-l înţepe
Iar rana mai mare să crească
Cel înţepat să se sfârşească.
Ce-am spus mai sus, să ţineţi minte!
Sunt întâmplări de mulţi trăite
Ce-au ros şi rod fără-ndurare
Pân’ sună ceasul de plecare.
Până atunci, pân’ la plecare,
Vă amintesc la fiecare
Că vorba veche n-o să piară,
“Cu ce măsori, ţi se măsoară”.
SFAT CREȘTINESC
Ține post că e păcat,
Laptele e infectat
Ca și carnea de curcan
Sau de vită, că-i de cal
Și de-i dezlegat la pește
Ia seama și te ferește
Nu cumva ca să mănânci
Dacă vrei să nu te duci
Paștele să nu le-apuci.
Dacă ajungi cumva la Paște
Încearcă și te ferește
Și de ouă că-s stresate
Și te duc sigur la moarte.
Dacă vrei ca să trăiești
Și să nu ne părăsești,
Mănâncă numai urzici
Și precis că nu te duci
Că-s pline de vitamine,
N-ai nevoie nici de pâine.
Luptă ca să ajungi în mai
Ca să treci pe dragavei,
Salată și cu spanac
Fiindcă astea bine-ți fac
Până apar și dudele
Ce-nlocuiesc laptele
Căci sunt dulci și chiar zemoase
Și nu-ți bagă boală-n oase,
Faci și cură de slăbire
Și-o să-ți fie tot mai bine.
Tot mâncând așa pe ață
Ajungi la loc de verdeață
Și te simți mai liniștit
În viața fără sfârșit
Că ți-ai alungat durerea,
Suspinul și întristarea.
ELECTORALĂ
Când ciolanul se scurtează
Cei ce-l au îngenunchează
Și se-nalță până la grindă
Încă patru ani să-l prindă.
Cei ce odată l-au avut
Suferă că l-au pierdut
Și luptă și ei ”săracii”
Poate ajung să-și umple sacii.
Ceva fi vom mai vedea
Nu e mult până atuncea
Poate de, electrorații
Vor găsi cumva pe alții
Cu gând bun și pentru țară
S-aducă pe cei de afară
Nu să fure, să muncească
Țara noastră să-nflorească.
E greu ca să fie așa;
Prea s-a-ntâmplat hoția
Care este ajutată
De corupția înaltă.
GREVA
Despre grevă când vorbim
Trebuie să ne gândim
Cine-o face, cum o face
Și de s-ajunge la pace.
Medicii n-au voie-n grevă
Că mor bolnavii de febră,
Care sunt doar în spital
De greviști ei n-au habar.
Să stea cât vor ei în grevă
Fiindcă nimeni nu-i observă
Că-s bolnavi și-nfometați
Și cer să fie-ncadrați
Să muncească undeva
Ca să-și poată câștiga
Hrana ce li-i necesară
Ca de foame să nu moară.
Și dascălii sunt sortiți
Să nu poată fi greviști
Că lefurile le sunt ”MARI”,
Elevii ajunși hoinari
Nu pot fi admonestați
Sau cumva prea mult stresați
Ca să nu se hotărască
Ei în grevă să pornească.
Grevă astăzi nu pot face
Cei cu vitele-n conace.
Dacă intră-n grevă mare
Le mor vitele de foame.
Țăranii ce au pământ
În grevă nu-și iau avânt
Că, dacă s-ar întâmpla,
Ca să facă ei așa
A.P.I.A. îi pedepsește
De subvenții îi golește.
Ei ascultă de ORZAN
Și pun căpșuni an de an
Chiar dacă nu le pot vinde
Fiindcă de, nu prea au unde,
Centrele de colectare
Au intrat în grevă mare
Din care n-au mai ieșit
Până când s-au isprăvit.
Pot intra în grevă mare
Toți cei ce conduc tractoare
Să lase brazda neîntoarsă
Grânele să nu mai iasă
Că, dacă pâine n-avem,
De la străini cumpărăm.
În greve nelimitate
Pot intra cei din transpoarte
Că ministrul lor de acum
N-a fost luat chiar de pe drum
Și-n Parlament a intrat
S-ajungă imunitat.
Ceferiștii zi de zi
10 iunie 2023 Prof. pensionar Gh. Dănescu (91 de ani împliniți)
Trenurile pot opri
Și cei ce vor transport
Mai pot pleca și pe jos.
Cei ce sunt taximetriști
Ca să nu devină triști,
Aparatul ce măsoară
Intră-n grevă generală —
Ca să poată ei taxa
Cum dictează inima.
Nu putem să nu vorbim
De greviștii din Oltchim.
Greva lor atât de mare
I-a condus spre lichidare
Și-au intrat cu toți deodată
În șomaj, dar fără plată
Ei nu sunt parlamentari
Ca să facă greve mari
Când vreo lege nu le place
Și dacă nu le convine
Nu votează, chiar de-i bine
Lui Ghișă îi pun placardă
Și-l pornesc cu ea pe stradă
Ca să vadă chiar tot natul
Unde-a ajuns Parlamentul
Acolo e așteptat
De-un stegar înverșunat
Hotărât să urle-n vânt
Cât o fi el pe pământ.
Și așa din grevă-n grevă
Țara intră în legendă.
Nu ca o țară îmbogățită
Ci ca țară sărăcită.
FRUCTUL PUTERII
Fructele au fost lăsate
Să hrănească omenirea
Toate-s bune și curate
Dacă-și recunosc menirea
Mere, pere și cu prune
Le mănâncă toți cu plăcere
Ca desert sau chiar de foame
Ca să căpătăm putere
Portocale și banane
Sunt mâncate pofticios
Ele pentru sănătate
Ne aduc mare folos
Cireșe și vișine
Îi ajută pe cei mici
Gustul lor le face bine
Și-i crește mari și voinici
În sfârșit mai orice poamă
E folosită de om
Cu scopul ca să trăiască
Nu să devină neom.
Mai există însă-n lume
Și un fruct otrăvitor
Care are un „scump nume”
Chiar de nu-i folositor.
Acesta-i „FRUCTUL PUTERII”
Ce puțini îl cam găsesc.
Cei ce nu au simțul măsurii.
La semeni nu mai gândesc.
Forța dată de-acest fruct
Îi departă de cei mici
Ba mai mult îi ”pun la punct"
Cu tot felul de porunci.
Dacă-i ști mai dinainte
Și încerci să-i recunoști
Doar povești-ți trec prin minte
Cum îi știi, sunt doar ”povești”
De frică sau de rușine
Stai în bancă-ți liniștit
Doar târziu, fără probleme
Constați că te-ai păcălit.
Cei cu fructul blestemat
Iau din el câte-o bucată
Uită de unde-au plecat
Și de cine-au fost odată.
Numai că blestemu-i mare
Fructul ”dulce” se termină
Și cei azi aflați în floare
Se întorc la rădăcină.
Poate atunci vor înțelege
Ce otravă are acest fruct
Și că toți avem o lege
Cât trăim pe-acest pământ.
Fructul se regenerează
Și din el vor tot gusta
Cei avizi să promoveze Gheorghe Dănescu
Fără însă a merita. AN ELECTORAL
Căci puterea, că și banul
Duce-n dezumanizare Într-un an electoral
În pace sau cu scandal
Și așa ajunge „omul”
Să nu mai aibă valoare. Vom primi cum ne-așteptam
Ce n-aveam sau... mai aveam.
DUREREA
Pretendenții la putere
Durerea e simțirea ce roade și ucide Ne promit cu multă vrere
Să stă ascunsă-n jun-ți până ce te cu-
Pensii și salarii mari
prinde Dac-ajung ei demnitari.
Bolnavul ce-a supărată încearcă s-o
alunge
Cei ce vor să nu se ducă
Și în această luptă nu știe cine învinge. Ne promit locuri de muncă
Se întâmplă ca durerea să fie așa de mare
Iar cei ce doresc să vină
Încât, de multe ori, nu ști ce te mai doare Ni le arată-n vitrină.
Atunci descumpănit, asculți orice povață
Și-ai vrea ca toți dragi ție să îți apară-n
S-au scăzut impozite,
față. S-au mărit veniturile,
În lupta cu durerea de multe ori învingi
Gropile de pe asfalt
Și atunci de bucurie, îți vine chiar să plân- Cu vorbe s-au astupat,
gi
Dar plânsul tău vestește o luptă și mai
Podurile dărâmate
mare Au fost reparate toate,
În care ea, durerea, ajunge-nvingătoare.
Drumurile de la sat
Pe loc îți vin în minte întinse ca pe ață Cu asfalt s-au inundat.
Păcatele ce-n viață tu le-ai purtat pe brață
N-ai vrut să recunoască nimic din ce-a S-a pus ca și altădată
fost rău
Corupției instalată
Uitând de multe ori că este Dumnezeu. Stavilă desăvârșită
Smerit, plin povară, îl chemi pe Preas-
“Amin cu darea de mită”!
fințitul
Convins că de acum te-așteptă infinitul Se spune să credem toți
Îi spui fără zăbavă ce-ai făcut rău în lume
Că n-o să mai fie hoți
Și-ajungi la judecata numai că fapte. La tarabele din piețe
lmaginea-ți frumoasă și sufletul curat Vor apărea alte fețe
Cuprinse acum de moarte din lume am
plecat Care sub cântarul gol
Rămâne doar durerea în suflet la cei dragi Să nu pună un carton
Pe care părăsindu-i, în seamă nu-i mai Sau vreo mica pietricea
băga. Să fie marfa mai grea.
Așa-i lăsat omul să se perpetueze
Și cât stă pe pământ durerea să-l vegheze Din bugetul alocat
Trecut în veșnicie omul se ușurează Edificiului de stat
Durerea cea din viață atunci nu-l mai veg- Nu va crește cum s-ar vrea
hează. Vilă pentru “CINEVA”.
Ofertele de lucrări
Nu se vor face ca ieri
Licitația câștigată
Nu va mai fi aranjată.
Un concurs pe post ivit
Nu va mai fi măsluit
Ca să fie câștigat
De cel care bani a dat.
Școala nu va fi chin
Cu bursele care vin
RUGĂCIUNE
Cei cu studii terminate
Se înalță ca o floare gândul meu cel mai
Au posturi asigurate
frumos
Și îndeamnă tot mai tare să ajungă la La spital cine se duce
Cristos. Să-și păstreze bani de cruce,
El străbate tot văzduhul văzând spre in- Fără șpagă, doctorii
finit Precis îl vor lecui.
Să ceară de Ia Preasfântul doar un vis de
împlinit. Popa să fie plătit
De se-ntâmplă-n căutare s-apuce rătăcite Pentru slujba de sfârșit,
Îndreaptă-i, Stăpâne, calea spre meleagu- Pentru ultimul său mir
ri însorite Și locul la cimitir.
Nu-l lăsa să rătăcească spre Infernul plin
de zmoală Când ajungi la judecat
Du-l în lumea-n care poate să ajungă tot Ca să fii în RAI băgat,
de fală! Să faci dovadă din plin
O, Tu Doamne, Doamne Sfinte, înlătură ce c-ai votat să scapi de chin.
e rău!
Fă ca duhurile rele să se risipească-n hău Și se spun, se spun de toate
Sufletu-mi să-mi strălucească de împliniri Câte verzi, câte uscate
realizate Să creadă electoratul,
Pentru cei ce mă-nconjoară și-mi cer Ei să-și câștige mandatul.
daruri și comori
Doar atunci să se destrame viața mea de La toate câte se spun
lungi decenii Primiți sfatul meu cel bun:
Când vei mulțumi cu fapte pe cei care nu “Vorba să fie urmată
sunt azi Nu de vorbă, ci de faptă.”
semeni
Cât minciunile de mari
Și în locul vieții triste pe pământ trăiește Ce-alungă bolile din oase.
greu
Încerc acum să studiez
Viața veșnică să-mi fie aproape de Cum voi putea să revanșez
Dumnezeu. Și vă promit nu cu umor
Că nu mă las să fiu dator.
43
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Palatul Copiilor Târgu Jiu

Prof. Ion Elena,
școala noastră
Prieteni dragi în

Desculţ prin roua verde

Ce minunăţie, să simţi în piept ră-
coarea divină a dimineţii, undeva, în fe-
reastra munţilor noştri, când ea pare
neobişnuit de limpede, luminoasă şi ne-
prihănită. Când susurul izvoarelor este
mai clar şi muzica lor poate fi ascultată
în linişte, într-o linişte adâncă şi odihni-
toare, care vine, vine întruna, ca un val
tăcut şi tămăduitor, scoborâtor dinspre
inima pădurilor înalte, pline de lăstăriş
şi muguri de viaţă. Mirifice strigări de
necuvântătoare se aud dinspre desişuri-
le prietenoase ale păsărilor. O căprioară
zburdă peste drumul înierbat, pierzân-
du-se în rămurişul codrului.
Privim îndelung spre plaiul Scărişoarei şi
simţim cum coboară spre inimile noastre
cântecele Motrului. În zbucium de bulboane
înspumate, ca un fecior călătorind din rai,
râul sare peste stâncării şi se răsuceşte în
sforul valului ce-l adoarme pentru lacrimi
de stele în oglinda strălucitoare a lacului de
la Valea Mare. Zori de august curg pe luciul
albastru al apelor, spart din când în când de
nălucirea păstrăvilor săritori în zbor, de ar-
cul valului de stropi argintii, strălucitori,
adunaţi în această rară plăsmuire a naturii
pline de dinamism şi frumuseţe.
Sub tulpina firului de iarbă
Păşesc desculţ prin covorul de iarbă
verde şi fragedă întins în poiana de pe mal
de lac. Rugul de rouă plânge sub tălpile-mi
umede, paşii-mi se cufundă-n valuri de
clorofilă. Sub tulpina firului de iarbă, roua
dimineţii udă pădurea de iarbă moale, cati-
felată, mângâind cu lacrimi şi răcoare tru-
pu-mi încercat de-atâta soare. Umblu-m-
presurat de peisajul genuin şi fermecător,
calc stingher prin suflete de pajişti simţind
pe fiecare tulpină de neuron atingeri de
rouă verde.
Mângâind pe creştet flori şi flori, numai
flori, caut, în celesta dimineaţă, vraja mun-
telui lăsată peste văi şi-mi adun până-n
adânc de piept aerul ei crud şi plin de viaţă,
aerul miraculos al munţilor noştri. Jos, pe
vârful degetului meu, buburuza mică vrea
să se ridice, zborul ei din nou va căuta ursi-
tul, rătăcind mereu spre crânguri fără de
hotar. Tril de păsări iese din hăţiş, încântân-
du-mi gândul, sufletul şi dorul. Este dimi-
neaţă, o dimineaţă cuminte şi blândă de
august uşor prea călduros, muntele-i aici şi
noi ne petrecem pasul, potecând covorul
verde din poiană. Ce plăcut e plaiul cufun-
dat în roua porţilor divine ale munţilor!
Cântecul Menestrelului
În pridvor de plai, sub freamăt de brad
înalt, adieri tăcute de vânt se-ntorc să tre-
mure ramul. Flutură pe-aproape frunza de
arţar, valurile subţiri se petrec pe lac şi se
sting apoi, mărunţele, rânduri-rânduri către
mal. Ele duc pe creste suliţi de lumină, du-
să-i dimineaţa, soarele-i stăpân!
În treacătul lor mai sparg valul de bar-
ca pescarului aflată în aşteptare la prag de
mal înverzit. Dinspre casa pădurarului se
aud frânturi de cântec. E vocea inconfun-
dabilă a Menestrelului. Tudor Gheorghe
cântă aici, sub culmile smerite ale Cărpine-
ilor. Cântecul trubadurului ne opreşte în loc,
amintindu-ne încă o dată că rezonanţa şi
mesajul muzicii sale nu ar avea atâta far-
mec şi trăire fără fiorul tămăduitor al cu-
vântului. Şi, uite-aşa, ne-au mlădiat inimile,
gândurile, dorurile, alţi trubaduri, cu versul
lor vindecător şi memorabil. I-am ascultat
sub pleoapă de arţar, prin freamăt de chita-
ră şi poezie, pe Lucian Blaga, George To-
pârceanu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.
Muzica a venit spre noi de acolo, din prid-
vorul unei căsuţe smerite, dintr-un suflet de
Om Mare, ocrotit în inima altui om cu suflet
şi iubire de viaţă – Luca Pădurarul. Melodi-
ile pline de semnificaţii afective ne-au de-
terminat să ne-aducem iar aminte de iarna
din noi, cu toate că acum natura zâmbeş-
te-n plină vară. Prin rânduirea-i purificatoa-
re, muzica fermecată a Maestrului, încear-
că să ne scape de-această iarnă
neprielnică. Şi primăvara. Şi Vara. Şi Toam-
na. Chiar şi-n iarna-iarnă! Noi tresărim,
ne-nduioşăm în tâlcuiri de cânt şi-n suflet
încă iarnă mai avem!
Gălăgia tinereţii inocente
Raluca, fata cea mare a pădurarului, nu
ştie nimic despre această iarnă. Şi-a che-
mat prietenii să vină pe firul apei, unde ho-
hotesc şi se răcoresc în sufletul limpede al
râului. Peste ochii lor limpezi şi strălucitori
sălăşluieşte bucuria feciorelnică a verbului
a trăi frumos şi bine. Gălăgia tinereţii ino-
cente se risipeşte în ropot de izvoare şi-n
răcoarea bulboanelor. Cu chipu-i desenat
pe faţa
plaiului,
Raluca-i
numai
viaţă şi
fericire.
Plete-i negre, cu iradieri de mur strălucitor,
curg peste umerii umezi, prefigurând ima-
ginea fecioarei care a adunat în priviri toată
primăvara vieţii şi trăinicia acestor munţi
superbi. În visul ei, dorinţele nu îngheaţă
niciodată. Din larg de priviri, din ochii ei ex-
presivi şi cuminţi, vin spre noi îndemnuri la
înţelepciune şi întemeiere de bine. Parcă ar
vrea să ne spună că în sufletul omenilor nu
este loc pentru iarnă. Acolo, numai vară ar
trebui să fie, cu mirări durabile şi statorni-
ce, scormonitoare de viitor, cu nădejdi de
frumoasă împlinire! Aceasta-i dorinţa ei!
Se simte foşnet de toamnă
Şi iarăşi, de sus, de sub streşini de
brad, se revarsă muzica. Se spune c-au în-
nebunit salcâmii. Privesc aproape. Văd un
salcâm care şi-a pus cercei de aur. Acesta-i
semn de trecere spre alte stări de anotimp.
De undeva, din necuprins, se simte foşnet
de toamnă. Aici, la Valea Mare, pe firul zglo-
biu al râului Motru, e vară frumoasă. În
şoapta râului e ţopăială mare, copilăria este
şi ea acasă, tumultuoasă şi fără prihană. E
multă veselie în albia râului, băieţii şi fetele
sunt în plină vacanţă, la scăldat!

Cerna, sub mirajul luminii Pe Transalpina, printre răsăriri de nori

În cele mai spectaculoase deschideri ale munţilor,
prin amfiteatrele misterioase ale Carpaţilor noştri, Cerna
îşi păstrează, încă, legendele sale pline de taină şi măre-
ţe întâmplări ale trecutului îndepărtat şi ale celui mai
recent petrecut în lumea de basm a acestor locuri neîm-
blânzite, pline de sălbăticie, freamăt de izvoare şi vuiet
adânc de codru. Să ajungi acolo, să încerci să pătrunzi cu
ochiul, cu sufletul şi inima priveliştile şi întâmplările! Ce
rar poate fi acest privilegiu!
Să-i asculţi pe bătrâni povestindu-ţi despre drumuri bă-
tute de turme de mioare, purtate spre pajiştile din Frumosu,
Bulzu, Olanu, Stâna Mare şi alţi munţi din acest rai carpatin,
despre idile înfiripate cu susur de dor prin poiene şi padini cu
brazi zvelţi şi tineri. Despre idile cu fiice şi flăcăi de olteni
blagosloviţi de vălul de mistere al dimineţilor cu flori de soare
în obraji, pe aici, prin văile podidite cu plete de pădure veselă
şi primitoare, cu miresme încântătoare presărate pe poteci de
paşii tăcuţi ai vântului blând, scăpat zi de zi dinspre culmi şi
creste de munţi cuibărite până sus, în limpede geană de cer.
Cărăruile încărcate de iubirea lor, lăstărişurile atinse cu şoap-
te de suflet şi desfătări ale inimilor s-au învelit cu liniştea
implacabilă a mării ivite pe vale. A fost acea neînţeleasă răs-
colire a naturii, acea imperturbabilă clipă a resemnării tuturor,
când s-au dus pe vatra din adâncuri o bună parte din averile
Cernei. Din luminişuri, trilurile păsărilor! Din izvoare, şipotul
undelor cristaline! Din umbletul văii, turmele şi dangătul tă-
lăngilor! Din desişuri, goana cerbilor înaripaţi! Coarnele lor,
presărate cu stelele nopţilor senine, se mai oglindesc arareori
prin hrisoave şi legende ori în luciul apelor strunite de vraja
mâinilor de împăraţi, îndârjiţi în a răpune Cernei şi suratelor ei
din munţi, mirajul luminii.
Baraje. Ei au venit, hotărâţi şi puşi pe treabă, au scor-
monit munţii, au frânt văile şi-au înălţat baraje, au răpit ceru-
lui stelele, să le aprindă-n susur de hidrocentrală. Şi, iarăşi,
fără tăgadă, şi-au suflecat mânecile salopetelor strângân-
du-şi mulţumiţi palmele mâinilor mult încercate, au privit în
jur, şi-au plecat spre alte zări, să scormonească iar. Să caute
lumină, din fulger de izvoare şi purpură de stele! Să zidească
alte baraje, alte hidrocentrale! Scăpătând dincolo de pragurile
de piatră şi lăsând în amintiri tulburătoarele zbateri dintre ge-
nunile Corcoaiei şi Olanului, fără vlagă şi resemnată, Cerna se
rostogoleşte peste stâncării, plânge de atâta zbucium şi, pân-
dită din înalturi de ţancurile sălbaticilor munţi, se lasă la vale,
pătimind pe firul subţire şi răscolit al văii înguste, ferăstruite
de murmurul milenar al apelor. Tumultul ei se îneacă la Valea
lui Iovan, unde ochiul de mare înălţat în spatele barajului în-
chide fără milă toate iubirile şi dorurile munţilor, toate dureri-
le şi jertfele care au zidit minunea acestor locuri neatinse
veacuri la rând de fapta măreaţă a omului constructor.
Să priveşti barajul noaptea! Cât de impunător este! Şi ce
cădere a stelelor în genunea apelor! Mult mister! Şi câtă nos-
talgie! Peste faţa lacului, cu toate apele cuprinse parcă de
somnul fantastic al nopţii, poţi desluşi, într-un joc al himere-
lor, acea tainică îngemănare a tuturor căilor pline de amintiri
şi spectacol de viaţă, ce-au purtat trăirile şi iubirile între porţi
de val şi vis de zbor, între fascinaţia firului de iarbă şi cerul
lăsat dincolo de privirile iscoditoare de vultur scăpat în înalt
de nor. De sus, scapătă spre noi tot raiul cerului cu puzderia
de stele şi câte alte cele ce-au dăruit pământului iubirea şi
lumina. De aici, dinspre adâncuri, lumea cu frumoase adu-
ceri-aminte, în care ochii fecioarelor se limpezeau în somptu-
oasa zburdălnicie a Cernei, cu chipul fetelor graţioase, cu
plete umezi, uitate peste umerii rotunji şi albi în vara însorită,
cu iia umedă,
desfirată şi lipită
de voluptatea sâ-
nilor fermi şi li-
beri. Ele, ca nişte
splendide comori
de viaţă ingenuă,
f r e­m ă­t ă t o a r e ,
parcă revin din-
spre lumea de
basm a trecutului, înveselindu-se-n jocul fără noimă al idilelor
fără prihană.
Jertfe. Doinirile din fluier, hăulitul băciţelor şi repetări
în ecou din glasul-răspuns al ciobanilor pripăşiţi prin cetăţile
suverane ale munţilor rămân undeva, foarte departe, în doruri
lungi, neînţelese. Toate acestea nu se mai aud, nu se mai văd,
pe prundul inundat al văii, unde lacul uriaş a închis totul, ca
într-un templu al lumilor trecute. Aici au rămas doar legende-
le vechi şi s-au născut altele noi. Aici, deasupra Ivanului, pin-
tenul trufaş al muntelui s-a prăbuşit, împingând în sorbul la-
cului pe Tudor şi Măriuca, doi boboci de fericire abia legaţi de
inelul nunţii, care se opriseră să admire dintr-o autobasculan-
tă Tatra zidirea barajului-cetate. Nu-i ajunseseră colosului
faraonic atâtea nuntiri ale morţii. Trebuia stinsă şi această
idilă, pentru ca adâncurile apelor să-i ducă în legende şi pe
cei doi tineri atraşi de feeria munţilor? Şi iar te întrebi, de ce
atâtea jertfe, câte Ane au udat cu lacrimi această însetată
mare a Cernei? Tot la Valea lui Iovan se povestesc astăzi le-
gendele inginerului Manolache Stan, artificierului Tudor Pău-
nescu, familiei de ingineri Nadia şi Dorin Dugoiaşu, numai
câteva dintre atâtea mii de nume care, asociate unor locuri ca
Balmezu, Lunca Largă şi Olanu, s-au luptat cu stânca şi ape-
le într-o bătălie care de multe ori a căpătat dimensiunile tra-
gediei, pentru a înălţa peste lespezi de piatră un magnific ochi
de mare, înconjurat din toate părţile de privirile piezişe şi ne-
supuse ale munţilor înalţi. La întâlnirea Iovanului cu Cerna,
piatră cu piatră, colţuros şi resemnat, muntele s-a prăvălit în
calea apelor. A adunat apoi, în spatele barajului injectat cu
pulberi de beton, toate cursurile izvoarelor vijelioase, adormi-
du-le pentru veşnicie spumele şi spasmele bulboanelor şi
cascadelor argintii azvârlite peste hăuri. S-a îndurat lacul şi-a
mai lăsat pentru oameni, aproape de malurile altor unde,
foarte liniştite acum, frumoase răsfirări de ramuri în codri
adânci de molid şi fag. Nu a uitat să agaţe în şerpuiri domoa-
le, mai spre pieptul povârnişurilor, cărările şi drumurile, tot
mai sus, spre stânele şi pajiştile din golurile alpine.
Fulgurări de suflet. Neobişnuit cu murmurul ape-
lor, fără susur din poveşti şi bolbociri de izvoare, lacul nu şi-a
îndepărtat prea mult potecile. El mai poartă şi azi spre culmi
fulgurări de suflet. Fetele-şi mai lasă-n voia muntelui iubirile,
fără a picura în suspinul dorului câte ceva din tainica virgini-
tate a plaiurilor cu brazi şi genţiene. Lacul se lasă privit de la
orice înălţime. Doar crestele sure din Godeanu şi Balmezu,
ciucevele chitite între umerii pleşuvi ai munţilor, spinările cu
păduri din Păltinei şi Măneasa, vârfurile Şarba şi Oslea, numai
acestea au privilegiul să se oglindească pe cerul coborât de
ape în obârşia văii de odinioară. La Cerna, dincolo şi dincoace
de fascinaţia şi freamătul izvoarelor, de cântecul munţilor şi al
pădurilor pline cu arbori seculari şi de atâtea alte rarităţi ale
lumii pământeşti, se poate primeni încă spiritul, într-un peisaj
în care frumosul vine mereu dinspre veşnicie, iar natura ră-
mâne simbolul suprem al eternităţii şi fericirii prin contempla-
re vie.
Cu dorinţa de a scăpa niţel de năduşeala
neobişnuită din ultima vreme, încercăm urcu-
şul spre fruntea munţilor noştri. De la înălţi-
mea platourilor cu pajişti încă umblate de
paşii turmelor de oi, privim peste Gilort şi abia
îi zărim firişoarele albiei şerpuind vlăguite
printre aglomerarea de bolovani din matca
suptă de secetă. Soarele a toropit peisajul
chiar şi aici, sub ochiul muntelui cel mare.
Glasul râului s-a stins şi el, sub văpaia arşiţei
nemiloase.
Urcăm şi sperăm! Val de aer răcoros ne
mângâie blând dinspre versanţii cu păduri de
fag şi mesteacăn. Ne lăsăm purtaţi de sălbăticia
serpentinelor şi urmăm calea Transalpinei, peste
umerii uriaşi ai Parângului, până spre frumoase-
le izvoare ale râurilor ce susură dinspre munţi
spre Transilvania. De o parte şi de cealaltă a im-
presionantei căi rutiere, admirăm măreţia şi uni-
citatea priveliştilor din Parâng, sălaşele, stânele
şi adăposturile păstorilor înstăpâniţi aici de sute
de ani, solemnitatea şi vigoarea pădurilor de
brad, pitorescul şi dimensiunea geografică a
staţiunii Rânca, inegalabilă în România prin par-
ticularităţile şi frumuseţile sale, prin înfiriparea
iniţiativei antreprenoriale de-a lungul acestui
drum deosebit de spectaculos.
Între Păpuşa şi Urdele
Între Păpuşa şi Urdele, adăstăm în şaua cul-
milor şi coborâm prin iarba mare şi teafără a
muntelui. Grupuri de cai şi turme de oi răzleţite
însufleţesc puritatea verdelui primordial. Urcăm
pe stâncăriile teşite de viscole şi îngheţuri, la
peste 2145 de metri altitudine. Vântul uşor şi ră-
coros ni se opreşte în piept. Doar pletele Sânzia-
nei văluresc sub cerul încărcat de nori. Cimbri-
şorul de munte zâmbeşte în inflorescenţe
limpezi din căsuţa ierburilor hrănite de ploi şi
zăpezi. Ne orientăm paşii printre risipiri de flori,
adâncindu-ne în covorul de iarbă. Suntem chiar
deasupra panoramei ce se deschide spre plaiu-
rile novăcene.
Autoturismele staţionează în şir sub acope-
rişul vârfului de piatră. Vizitatorii s-au depărtat
pe poteci şi cărări, să cutreiere cu privirea des-
chiderea superbă a munţilor. Ei trăiesc clipe rare,
imortalizate în fotografii şi filme neaoşe ori artis-
tice, cu care se întorc apoi la prietenii şi rudele
de acasă.
Pe Vârful Urdele, o pereche de tineri vor să
cuprindă în braţe Mohorul cu orizont cu tot. Se
opresc pe buza stâncilor sure şi rămân uimiţi de
sălbăticia reliefului din căldarea muntelui. De
după dunga norilor, soarele priveşte cu un ochi
la ei. Un sărut fulgeră o inimă sub geana Moho-
rului.
Lângă ploile cerului
Undeva, spre răsărit, cerul şi-a slobozit per-
dele de ploi peste Valea Latoriţei. Culmile largi,
vârfurile domoale şi pantele învelite cu covoare
de jnepeniş sunt udate de stropi de apă curată,
scăpaţi din înălţimi cu nori grei şi negri. Ne lă-
săm udaţi de cântecul ploii şi-i ascultăm foşne-
tul alergând în dulci ecouri peste întunecimi de
păduri şi văi.
Revenim în vatra drumului şi începem co-
borâşul spre izvorul Latoriţei. Încercăm să ne
aruncăm privirea peste crestele îndepărtate,
peste hornurile şi grohotişurile de dincoace de
Vârful Mândra, să ghicim cam pe unde s-ar afla
Lacul Gâlcescu. Doar Mohorul şi caprele negre
îşi oglindesc chipul în luciul albastru al iezerului
dintre abrupturile munţilor. Şoseaua se lasă tot
mai curajoasă spre căldări de munte, arcuin-
du-se din cârlig întors în alt cârlig întors printre
lespezi şi hornuri, spre Platoul Muntinu. Fulgere
ramificate spintecă cerul şi se înfig în trupul
muntelui. Tunete repetate răbufnesc în adunătu-
ra de nori din înălţimile văzduhului înnoptat.
Suntem lângă ploile cerului şi respirăm ae-
rul tare al piscurilor. Nici nu ne dăm seama cum
trecem pe lângă creasta Cărbunelui. Din pridvo-
rul Muntinului, printre firicele de ploaie, abia
distingem panglica drumului şerpuind în ser-
pentine dinspre Urdele, peste jgheaburi şi hor-
nuri stâncoase, partea cea mai spectaculoasă a
întregului traseu, dintre Novaci şi Şugag. Ploaia
se mai domoleşte pe dată ce automobilul nostru
se îndreaptă spre pantele dinspre Obârşia Lo-
trului. Tot mai des, întâlnim brăduţi singuratici şi
bogaţi în rămuriş, presăraţi din loc în loc, ca
nişte mici ursuleţi uitaţi de părinţi în generozita-
tea plaiului. Alături, pe malurile înierbate ale
povârnişului, se vede agăţată ghinţura galbenă,
mai departe, prin poienile dintre pădurile de
molid, se disting covoraşe îngălbenite de florile
bulbucilor de munte.

44 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
școala noastră
Prieteni dragi în

ROMÂNII LE-AU FĂCUT CEL MAI MULT RĂU ROMÂNILOR

Suntem obişnuiţi să-i învinuim pe străini pentru toate relele şi pentru
toate nenorocirile care ni s-au întâmplat de-a lungul veacurilor. Uităm că ro-
mânii le-au făcut cel mai mult rău românilor.
Puternicul rege dac Burebista care, pe la jumătatea secolului I î.Hr., stă-
pânea un teritoriu uriaş, cuprins între Alpii nordici, Munţii Balcani, Marea
Neagră şi Nistru, a căzut victima unul complot organizat de nobili. Odată cu
dispariţia lui, imensul regat dac s-a destrămat, divizându-se în mai multe
stătuleţe pe care cei care uneltiseră spre a-l doborî pe Burebista şi le-au
împărţit între ei. Decebal a fost trădat de unul dintre oamenii săi de încredere,
Bicilis, care a dezvălui romanilor sursele de apă ale Sarmisegetusei şi locul
unde tarabostes, nobilii daci, au îngropat uriaşa comoară de aur şi argint.
Vlad Ţepeş a fost trădat de fratele său, Radu cel Frumos, care i-a luat tronul
Ţării Româneşti, cu sprijinul boierilor munteni şi al otomanilor.
Radu de la Afumaţi, care a domnit în Tara Românească între 1522 şi
1529, cu mai multe întreruperi de câteva luni, a fost ucis de un grup de boieri
în biserica de pe Dealul Cetăţuii, din Râmnicu Vâlcea, la 2 ianuarie 1259, sub
privirile îngrozite ale preotului.
Petru Rareş, domn al Moldovei în doua rânduri, 1527 – 1538 şi 1541 –
1546, fiu nelegitim al lui Ştefan cel Mare, şi-a pierdut tronul din pricina unui
complot al boierilor. Pentru a fi corecţi, trebuie să recunoaştem că Petru
Rareş însuşi, extrem de ambiţios, măcinat de dorinţa de a cuceri Ardealul, a
trecut de mai multe ori dintr-o tabără în alta. Ioan Vodă Viteazul, numit şi Ar-
meanul, deoarece mama lui a fost armeancă, era strănepot al lui Ştefan cel
Mare. În 1574 şi-a pierdut tronul şi viaţa în urma unui complot pus la cale de
către boieri. Petru Cercel, după mai puţin doi ani de domnie, aflând că urma
să fie mazilit, și-a adunat averea strânsă şi a pornit spre Transilvania. Dar, a
fost trădat chiar de oamenii din escorta sa: aceştia i-au furat bogăţiile, iar
fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat şi închis.
Mihai Viteazul a fost ucis în zorii zilei de 19 august 1601, de către valonii
Jacques Beauri şi Mortague. Intrând, nestingheriţi în cortul domnului, Beauri
Îi spuse: „Ești prins”. Mihai rosti un singur cuvânt: „Ba”, şi dădu să pună
mâna pe sabie. În aceeaşi clipă însă, un valon îl împuşcă, un al doilea îi stră-
punse pieptul, alţii îl loviră cu halebardele. Unde au fost românii? Constantin
Brâncoveanu a fost decapitat, împreună cu întreaga lui familie, în ziua de 26
august 1714, din cauza trădării stolnicului Constantin Cantacuzino, nepotul
său, care voia să-l pună domn pe fiul lui, pe Ştefan Cantacuzino.
La 27 decembrie 1784, s-au apropiat de Horea şi Cloşca, ascunşi într-o
coliba de crengi, în codrul Scoragetului, din Munţii Gilăului, moţii Ştefan Trif,
Nuţu Matieş, Trif Manoşel, Iacob Neag, Dumitru Neag, Ion Mătieş, Gheorghe
Matieş şi, mai tragic, chiar vărul lui Horea, numitul Gheorghe Nicula şi, pretin-
zând că umblă după vânat, au fost primiţi în colibă de cei doi. La un semnal,
s-au năpustit asupra lor, i-au legat şi apoi i-au predat autorităţilor. Tot prin
trădare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, şi Crişan. A urmat judecata, apoi
execuţia lui Horea şi a lui Cloşca printr-o pedeapsa extrem de crudă – trage-
rea pe roată. Trupul lui Crişan, a fost zdrobit în acelaşi fel. Preţul trădării lui
Horea şi Cloşca a fost de 300 de galbeni. Tudor Vladimirescu, pe care poporul
îl numea deja „domnul Tudor”, a fost ridicat de la Goleşti, din mijlocul pandu-
rilor, de către oamenii lui Alexandru Ipsilanti şi apoi asasinat la Târgovişte.
Dimitrie Moruzzi, dragomanul Porţii Otomane, a semnat tratatul de pace
de la Bucureşti din 1812, prin care Basarabia revenea ruşilor. Preţul trădării
Marelui Dragoman, Dimitrie Moruzi, în context, a fost promisiunea unei moşii
în Basarabia, în valoare de 100.000 de lei aur şi a unui inel de aur, încrustat
cu briliante, foarte valoros, de 15.000 de piaştri. În loc să fie făcut domn al
Moldovei, sultanul a dat ordin să fie decapitat şi trupul să fie expus pe porţi-
le cetăţii Sumla. La 6 februarie 1917, într-un moment de cumpănă pentru
poporul român, colonelul Alexandru D. Sturdza a trecut la inamic împreună cu
aghiotantul său. Fiu al unui important politician liberal, colonelul Sturdza a
încercat să maximizeze efectele trădării, încercând să convingă cât mai mul-
ţi soldaţi români să-i repete gestul reprobabil. Aşteptările sale s-au dovedit
inutile, din fericire. Colonelul a fost condamnat la moarte în contumacie, iar
după război ştirile despre el
sunt puţine şi confuze. Nu se
ştie exact ce s-a ales de el.
La 23 august 1944, mare-
şalul Ion Antonescu a fost tră- Prof. Teodor Voicu, Albeni
dat de regele Mihai I şi de ofi-
ţerii lui şi, drept urmare, a fost
acceptat un armistiţiu care echivalează cu o capitulare generală în faţa so-
vieticilor. Un tribunal românesc l-a condamnat la moarte.
Lucreţiu Pătrăşcanu s-a născut la 4 noiembrie 1900, la Bacău. Licenţiat
în drept şi doctor în ştiinţe economice al Universităţii din Leipzig, Pătrăşcanu
era o figură rară printre puţinii comunişti din România. A fost reprezentant al
ilegaliştilor români la Comintern şi în alianţa politică ce a declarat scoaterea
ţării din alianţa hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru, el
a deţinut portofoliul Justiţiei. După modelul proceselor staliniste care se ini-
ţiaseră deja în Cehoslovacia (Vladimir Clementis şi Rudolf Slánský), Ungaria
(László Rajk), Bulgaria (Traicio Kostov) sau Albania (Koči Xoxe), Lucreţiu Pă-
trăşcanu a fost condamnat la moarte în ziua de 14 aprilie 1954, după ce
procesul durase şase ani. A fost cel mai lung proces al vreunui lider comunist
din istoria comunismului mondial, cu o pauză în anul 1951. În proces au mai
fost interogaţi de asemenea oameni politici din perioada interbelică, precum
Corneliu Coposu, Gheorghe Tătărăscu sau Bebe Brătianu (ultimii doi membri
PNL). În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucreţiu Pătrăşcanu şi Remus
Koffler au fost executaţi prin împuşcare la închisoarea Jilava.
Nicolae Ceauşescu a fost trădat şi executat la Târgovişte, în ziua de Cră-
ciun a anului 1989, de către colegii lui din conducerea Partidului Comunist
Român şi a armatei. Dar cu acte de trădare ne întâlnim zilnic, de la trecerea
de la un partid politic la altul şi până la mituirea parlamentarilor europeni
români de către grupuri de interese, încât avem impresia că, pentru români,
trădarea este o virtute.

Problema învăţământului prin prisma Incultura și mitocanul politic

În România secolului XXI se înregistrează grafiile adversarilor politici, are impresia că că nimeni nu se poate considera mai râmător

psihologiei educaţiei un apetit, aproape patologic, pentru incultură,

Recent a apărut la „Academica
Brâncuşi” o carte deosebită, „Psiholo-
gia educaţiei” (sinteze), având drept
autor pe Maria Cojocaru, cadru didactic
performant, pe care l-am întâlnit prin
anii 2006 – 2007, când soţia mea şi-a
ales lucrarea de licenţă la dânsa, când
termina Colegiul Pedagogic în cadrul
Universităţii „Constantin Brâncuşi”.
Modestă peste măsură,tăcută şi labori-
oasă, vine în 2013, la început de an,
ianuarie – februarie, cu acest curs de
excepţie, explorând exhaustiv tocmai
problema atât de „spinoasă” a educaţi-
ei!…Este o carte pe care am citit-o cu
răsuflarea „tăiată”, pentru că este re-
zultatul unei munci educaţionalele
aproape 40 de ani şi produsul unei lec-
turi selective din domeniul psihologiei
educaţiei.Maria Cojocaru, prin această
carte, creşte în ochii pasionaţilor de
psihologie, demonstrează că este un
cadru didactic de nădejde la Universita-
tea „Constantin Brâncuşi” şi arată că se
poate face performanţă editorială chiar
şi-n Târgu-Jiu! Este o îmbinare fericită
de aspecte teoretice şi practice privind
psihologia educaţiei, o apariţie atât de
necesară, mai ales acum, în 2013, când
pe „ogorul” şcolii româneşti au pătruns
atâţia „neaveniţi”, cu o pregătire ştiinţi-
fică şi de specialitate precară, dar mai
învaţă adesea meta-educaţional aro-
ganţa, orgoliul de «super-boy», dispre-
ţul pentru activităţile fizice şi pentru cei
care sunt dotaţi cu inteligenţă practică,
pentru cei cu alt ritm şi altă configuraţie
aptitudinală sau fizică”. S-a întrebat
cineva de ce vin cu drag la şcoală doar
părinţii copiilor premianţi? Credeţi că ei
sunt părinţi mai buni decât ceilalţi? Co-
piii sunt prelungirea noastră socială,
deci ne vom simţi minunat să primim
împreună cu ei «premiul cel mare» al
aprecierii şcolare. Dar ne vom simţi,
oare, la fel de dornici să mergem în vi-
zită la şcoală, dacă acolo ne aşteaptă o
rundă de reproşuri la adresa copiilor şi,
indirect, la adresa noastră? Şcoala con-
tinuă să promoveze ideea că părinţii
sunt întodeauna vinovaţi pentru eşecul
educaţional ai copilului, iar aceştia se
simt tot timpul atât de depăşiţi de situ-
aţie, încât clachează. Mulţi părinţi, care
«nu ştiu încotro s-o ia», care au intrat în
cercul vicios al disperării de a-şi vedea
speranţele legate de viitorul «luminos»
al copilului lor, caută alinare în alcool
sau aiurea, neştiind cum să gestioneze
situaţia şi cui să mai ceară sprijin, iar în
cele din urmă pot dezvolta boli grave”.
„În 1995, D. Goleman atrăgea atenţia
asupra previziunilor unui criminalist
american care susţinea că ne aflăm în
din cauza derapajului mass media spre sordid,
spre pornografie şi spre prost gust. Din păcate,
sunt imitate numai scursurile, urdorile occi-
dentale, lucrul cel mai facil, aflat la îndemâna
analfabeţilor cu merţane şi beamveuri, cu
ghiuluri pe toate degetele, cu cruci şi lanţuri de
neam prost agăţate pe cefele groase. Modele-
le de urmat, care au inundat canalele tv şi pa-
ginile ziarelor de scandal, sunt hoţii îmbogăţiţi
de pe urma agresiunii concentrate asupra ba-
nului public şi fetele cu ţurloaiele dezvelite şi
implanturi la toate părţile moi ale corpului. Ar-
tiştii nu au de ales, trebuie să se compromită
în tot felul de şuşanele, să accepte roluri de-
gradante pentru a supravieţui. Romulus Vul-
pescu, unul dintre cei mai valoroşi cărturari ai
neamului sau cântăreţul Gică Petrescu au trăit
şi a murit la limita sărăciei. După marea alter-
caţie din decembrie 1989, a reapărut pe plaiu-
rile mioritice un specimen aparte, mitocanul
politic. Pentru adjectivul mitocan, preluat stâl-
cit din limba franceză (francezii foloseau ex-
presia demi-coton, adică jumătate bumbac,
pentru a-l desemna pe cel care se îmbracă
sărăcăcios, de unde a intrat în lexicul nostru
sub forma iniţială mi coton, iar apoi mitocan)
românii au numeroase sinonime dintre care
amintim: bădăran, mahalagiu, mocofan, mâr-
lan, mojic, ţopârlan, mogâldan, ghiorlan sau
mogâldău. Indiferent de apelativul folosit pen-
tru desemnarea ipochimenului, comporta-
mentul lui este standard: râde ca proasta-n
târg, râmă cu o plăcere scatologică prin bio-
flatulenţele emanate din creierul capului său
sunt adevărate axiome, îşi tratează adversarii
cu un dispreţ suveran de neam prost şi, mai
presus de toate, are un comportament porcin,
adică se spurcă în troaca din care tocmai a
mâncat. De obicei, mitocanul politic izbuteşte
să-şi facă adepţi, îi dă subiecte de comentat
mahalagiului, îl îmbrobodeşte pe mocofan,
râde porcos cu mârlanul, chefuieşte cu moji-
cul, se împrieteneşte cu ţopârlanul şi cu bu-
langiul, iar mogâldanii, ghiorlanii şi mogâldăii
îl preţuiesc cu sinceră admiraţie. Mitocanul
politic se simte cel mai bine când are acces la
mass media, atunci se comportă ca un adevă-
rat râtan, desprins parcă din paginile lui Orwe-
ll. Râmătorul rozător, cu aere de lider politic,
este înzestrat cu un optimism spiritual bolnă-
vicios, care-i dă o poftă imensă de a se bălă-
cări în mo¬cirla existenţei, are aerul tâmp al
unui cretin nevinovat şi un zâmbet de castor
îndestulat. Nu există un dobitoc situat mai
deasupra binelui şi a rău¬lui, mai conştient de
dreptul său care ia sfârşit acolo unde i se
opresc puterile, mai stăruitor şi mai individua-
list decât acest infatigabil rozător politic.
Pe cât este de tăcut şi de blajin mitocanul,
când înfulecă bucatele de la mesele cu po-
meni, unde grohăie liniştit, pe atât de asurzitor
îşi clamează revolta când cineva i se atinge de
troaca lui. Atunci, ţipătul său răsună lugubru,
când ca un croncănit de corb, când ca urletul
unei hiene, alungate de lângă un stârv în pu-
trefacţie. El cunoaşte toate fărădelegile, toate
învârtelile şi toate făţărniciile din ogradă şi ştie
şi mai scatofag decât el. Când i se dă un
bobârnac peste rât, rozătorul varsă, cu un pa-
tos exasperant şi cu îndemânarea formidabilă
a unui vidanjor, toate fecalele din hârdău în
capul adversarilor politici, crezând, în mintea
lui bolnavă, că declanşează adevărate cata-
clisme cosmice. Mitocanul politic mizează pe
laşitatea semenilor, pe bunul simţ al celor care
nu-şi pun mintea cu handicapaţii mintal şi,
uneori, pe o complicitate vinovată a celor ce se
bucură de moartea caprei vecinului. Pe cât
este de burduhănos şi de buhăit, cu apucături
sodomiste, lipsit de bărbăţie şi de lipici la
dame, dihorul mitocan este pe atât de şiret,
gata să se strecoare în sufletul naivilor, ca linia
tremurată a unui mers de şarpe sub frunze.
Scârnava creatură se dă mare patriot, vede
peste tot comploate (sic) şi organizaţii oculte,
gata să sară la gâţii Românicii şi să o sugru-
me. Când i se flutură, însă, prin faţa incisivilor,
câţiva creiţari, uită de toate şi este în stare să
o vândă şi pe mumă-sa pentru un pumn de
arginţi. În nemernicia lui, mitocanul politic are
impresia că nimeni nu-l poate închide într-o
cocină întunecoasă, căci glasul său, puternic
ca un denunţ la securitate, se aude de oriunde,
aşa cum glasul Sfântului Ion se auzea din fun-
dul puţului în care-l aruncase Irod. Aceasta
este licheaua politică de care ne împiedicăm
la tot pasul şi care reprezintă adevăratul peri-
col public pentru orice societate civilizată, în-
cât măturoiul apare ca singura soluţie salva-
toare, altfel va transforma societatea
românească într-o hazna imensă.

ales tributari în latura psihopedagogică.
Bibliografia este stufoasă, cu apariţii în
România între anii 1975 – 2009, dar
ceea ce surprinde la această carte, la
acest curs, este „sensibilitatea” autoa-
rei şi mai ales puterea de SINTEZA!
Cartea sa are un moto de excepţie din
Rudolf Steiner: „Copilul trebuie privit cu
respect, crescut cu iubire şi apoi lăsat
în libertate deplină. Ce frumos!… Ce
dramatic!… Căci din păcate foarte
multe cadre didactice confundă copiii
sau elevii cu nişte „recipiente” în care:
se toarnă „informaţia”… Ce greşeală!
Cursul se întinde pe 200 de pagini, dae
atunci când este lecturat atent devine
mult mai dens şi mai ales mai necesar.
Din întreg cursul, am să redau în acest
articol, câteva fragmente definitori, à la
Maria Cojocaru, de la pag. 112 – 120, în
care se revăd mulţi educatori de-ai
noştri, ce nu prea înţeleg ce este edu-
caţia: „De la «conduita de eşec» şi de la
starea de sănătate la cea de boală, nu
este decât un pas… educaţional. De la
flagelul relelor achiziţii comportamen-
tale generate prin violenţa competiţio-
nală nu scapă, în aceste condiţii, nici
cei clasaţi ca «foarte buni», nici cei «re-
comandaţi» de educatori ca fiind «răi»;
copiii «buni», cei care ocupă de regulă
«primele rânduri» pe…«frontul şcolar»,
pragul unei furtuni de delicvenţă ce ur-
mează să se abată asupra noastră în
următorii 10 ani”. „Într-un întreg capitol
din cartea sa, «Cum să te aperi de
stres», psihologul Patrik Legeron atrage
atenţia asupra faptului că de prea mult
timp «omul este un factor de stres pen-
tru om»!….„În relaţia cu elevul, dacă
pedagogul seamănă vânt, aruncând
aiurea vorbele, cu notele sau cu… pal-
mele, s-ar putea să culeagă furtună,
fără măcar să conştientizeze că el în-
suşi a provocat-o.
Violenţa (atacul) naşte violenţă
(contraatac), indiferent dacă ea se ma-
nifestă făţiş sau subtil”). „Psihologia
educaţiei (sinteze) scrisă cu „suflet” şi
„patimă” de psihologul, modestul psi-
holog Maria Cojocaru, de la Universita-
tea „Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu, după
mine, este o carte densă, plină de pilde
şi sfaturi educaţionale, atât de necesa-
re pentru unele cadre didactice ce fac
nişte greşeli pshihopedagogice de ne-
iertat. Această recentă apariţie de la
Editura „Academica Brâncuşi”, Tg-Jiu,
2013, nu trebuie să lipsescă din biblio-
teca cadrelor didactice din Gorj, pentru
că este o „reuşită” psihopedagogică,
un eseu despre educaţie, prin prisma
psihologiei educaţiei. Felicitări!
SOCIALISMUL ȘI MĂMĂLIGA
Doar gospodăriile colective şi cele de stat re-
prezintă viitorul în agricultură! Aşa îi certa la Mos-
cova, Mikoian (Ministrul Comerţului), din U.R.S.S.,
pe comuniştii români! Analiza pe care au făcut-o
sovieticii, între 8 – 13 iulie 1953, economiei R.P.
Române era realistă, dar nu şi dezinteresată. În 8
iulie 1953, S.N. Hruşciov spusese: „Sectorul indivi-
dual din agricultură trebuie ajutat mai mult. În Ro-
mânia socialismul nu poate fi construit fără MĂMĂ-
LIGĂ!” Mare dreptate a avut acest S.N. Hruşciov…
R.P. Română, sub aripa ocrotitoare a U.R.S.S. pă-
şea încet, dar SIGUR, spre comunism şi într-adevăr
cu ajutorul mămăligii româneşti. La începutul lunii
iulie 2009 am obţinut greu, dar am obţinut, un in-
terviu cu maistrul electrician pensionar Tudorache
N. Nicolae din satul Hârnea, comuna Albeni, privind
dramaticul moment al colectivizărilor ce i-a lovit şi
familia sa. Interviul s-a desfăşurat în gospodăria
sa. Maistrul şi-a amintit de perioada 1949 – 1962,
fiind „încurajat” şi de câteva pahare de vin, care
i-au mai dat pofta de a rememora: „Sunt fiul lui
Tudorache Nistor şi Aurelia, iar în preajma colecti-
vizării mă apropiam de vârsta de 14 ani! Părinţii
mei erau cotaţi ca ţărani mijlocaşi, tinzând spre
chiaburi, având o suprafaţă de pământ de aproape
10 ha (din care 7 ha arabil şi 3 ha de pădure). Pă-
rinţii mei nici nu aveau de gând să mă dea pe viitor
la vreo şcoală! Doreau doar să nu părăsesc satul, şi
pe viitor să mă ocup să le administrez moşia. Mo-
mentul pe care mi-l aduc foarte bine aminte este
atunci când securistul şi activistul Haita, în preajma năvit şi a MURIT! Intrarea familiei mele în G.A.C.-ul
colectivizării, a pătruns cu TUPEU în gospodăria înfiinţat în primăvara lui 1962 în satul Bolboceşti,
noastră, în curtea noastră, l-a apucat pe tata de comuna Albeni, ne-a adus în sapă de lemn. Nu am
piept şi l-a obligat să semneze cererea de intrare în mai văzut zi bună! Belşugul se terminase. Părinţii
G.A.C. Tatăl meu, fiind un om impulsiv, după aceea lucrau în G.A.C. şi trebuiau să-şi facă NORMELE.
a făcut prostia să pună mâna pe topor, ameninţân- Pământ nu mai aveam decât în preajma casei: 5 –
du-l că-l taie! Securistul Haita nu era singur: mai 10 ari. Cât despre animale… Doar 5- 10 găini mai
erau oameni ai Sfatului Popular Albeni. Ca urmare aveam pe bătătură! Maistrul pensionar Tudorache
a gestului său necugetat, a fost luat pe sus de mi- N. Nicolae, cu o privire pierdută, brusc a întrerupt
liţieni, dus în beciul Sfatului Popular, bătut şi înfo- firul amintirilor sale despre colectivizare! Şi-a adus
metat. A fost ţinut o săptămână în arestul miliţiei. I aminte de tatăl său ce a murit, a privit pe mama sa
s-au administrat bătăi şi ciomăgeli bune, care în ce trăieşte şi are peste 85 de ani, ce era în preajma
final l-au domolit. A cerut, bietul tata, să i se dea să noastră, ochii i s-au umezit… Câteva lacrimi se
semneze, tot ce vor… S-a întors acasă schimbat şi adunaseră la colţul ochilor. Brusc a încetat! Inter-
nici că a mai cutezat să se opună colectivizării. De viul meu luase sfârşit!”
fapt, anterior, tata cunos-
cuse şi groaznicul proces
al COTELOR, care-l îm-
pinsese în pragul NEBU-
NIEI!
Bunicul meu, Tudo-
rache Gheorghe, când a
văzut boii, cei doi boi,
Prian şi Stelică, că-n pri-
măvara lui 1962 ară prin
faţa casei, conduşi de
„coatele goale” ale
G.A.C.-ului înfiinţat, s-a
dus, i-a mângâiat, i-a pu-
pat, după care s-a îmbol-

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 45

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Necesarul argument
Munții Apuseni, ce nume magic! Par-
că ieri i-am văzut, atât de prezentă și cla-
ră este imaginea lor în mintea și sufletul
meu. Apoi, Arieșul și pârâul Zlatnei, pie-
trele acelea spălate de apele acestora,
sclipirea pe unele dintre ele a argintului și
aurului, brazii aceia înalți cătând cerul și
oamenii locului, atât de smeriți și bucuroși
de oaspeți, pajiștile înveșmântate de atâ-
tea flori multicolore, undeva, departe, tul-
nicul sunând, o energie ziditoare, liniști-
toare, ce ne îndeamnă să luăm în piept
aerul munților și să ne înfrățim cu cerul,
sus, la Scărișoara. Toate aceste minunății
le-am simțit pentru prima oară farmecul
în vara anului 1978, când, alături de 10
elevi din Damian, un sat de oameni har-
nici, mulți cu origini transilvănene, din
câmpia nisipoasă a Dunării, am pornit pe
drumul bătătorit de conducătorii răscoalei
de la 1784 și de Avram Iancu și lăncierii
lui în anii 1848-1849. Era un echipaj ,,Cu-
tezătorii”, coordonat de cel care acum vă
povestește, avându-l ca și comandant pe
Eugen Safta, un elev foarte inteligent și
silitor, mare iubitor de istorie, din neferici-
re plecat prea devreme dintre noi, ascul-
tând și el această poveste în cer, lângă
îngeri. După ce mocănița ne-a dus din
Alba Iulia spre Zlatna, pașii noștri au bătut
munții urmând Valea Arieșului, pe cărări
înguste, uneori pe drumul județean, peste
tot căutând nestematele acelor locuri.
Zlatna ne-a întâmpinat cu cei 2000 de ani
de istorie a mineritului și cu oamenii săi
binevoitori. Abrudul ne-a sedus cu aminti-
rile dureroase despre sângerările din anii
1848-1849. Peste tot stăruia nemicșorată
imaginea Iancului și a altor tribuni ai nați-
ei. Ajungând în inima Apusenilor, pe Valea
Arieșului, oriunde ne-au purtat pașii, oa-
menii locului ne vorbeau cu sfială, blând,
dar ademenitor, despre pietrele munților
și despre sângele vărsat de înaintașii lor.
Tot ținând drumul Arieșului, am ajuns în
atâtea locuri încărcate de roadele istoriei,
Albacul și Cărpinișul vorbindu-ne de Ho-
rea și Crișan, ca apoi să ajungem în cele
două Vidre, de Jos și de Sus, acolo unde
așa cum spune și cântecul, era și Iancu
dus! În satul lui Crișan, preotul Șenilă Du-
mitru ne-a poftit în biserica satului, unde,
de curând, doamna preoteasă împodobise
lăcașul cu lucruri țesute de mâinile ei di-
bace. Acolo, pe scaunele de lemn din bi-
serică, am ascultat cea mai frumoasă
lecție de patriotism din viața mea. Sim-
țeam răcnetele moților care-și apărau fie-
care creastă de munte și fiecare firișor de
apă sau vale. Simțeam privirea abătută a
Iancului când constata că oștenii săi sunt
sleiți de lupte, dar și bucuria când recuce-
reau din mâinile atacatorilor Abrudul sau
alte așezări străbune. Ajungând la Câm-
peni, peste tot, oamenii locului ne-au pri-
mit cu mare bucurie, iar în internatul Lice-
ului Silvic un moț bătrân ne-a vorbit
despre Ion Buteanu și Avram Iancu, ară-
tându-ne împrejurimile unde prezența lor
stăruia pe o inscripție sau pe un monu-
ment. Cum se putea încheia o asemenea
zi decât ascultând seara, într-un local, în
interpretarea fraților Pașca, cântecele
46 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
MĂRGĂRITARE ALE CULTULUI NAȚIONAL
când săltărețe, când tărăgănate ale moți-
lor. A doua zi, am luat din nou munții la
pas, strecurându-ne pe cărări umblate din
vechime de moți, ajungând la Scărișoara,
unde am ascultat povestea Iancului spusă
de un bătrân de 87 de ani, pe nume Tolo-
mei, al cărui tată îl cunoscuse pe ,,Crăi-
șor”. Cu povestirile acestuia în suflet, apoi
am coborât pe firul apei ce ne-a dus la
Vidra (Comuna Avram Iancu), lângă casa
Iancului. Iar ca simțirea noastră să fie to-
tală a urmat lungul drum spre Țebea, cu
,,Gorunul lui Horea”, cu biserica ce vrea
să atingă cerul și, desigur, cu mormântul
Iancului. În multe alte locuri ale Apusenilor
am ajuns atunci; din vechea, bogata și
nepieritoarea comoară a acestora am
purtat cu noi până azi o cunună de neste-
mate, însă cea care strălucește astral
este cea a Iancului, așa cum am simțit-o
la Vidra de Sus, la Câmpeni, Abrud sau
lângă mormântul său de lângă ,,Gorunul
lui Horea”.E și motivul pentru
care în acest septembrie, la
aproape 200 de ani de la trece-
rea în eternitate a lui Avram Ian-
cu, deșertăm trăistuța cu po-
vești de suflet, ca un omagiu
adus acestui sfânt ce veșnicește
în pantheonul neamului româ-
nesc.
Septembrie 2023. Când aș-
tern aceste gânduri, e o zi liniști-
tă de toamnă, cu adieri mângâ-
ietoare de crizanteme și struguri
copți. Îmi propun ca ele să fie ca
un glas tainic al frunzelor neli-
niștite ce, odinioară, sfioase, în-
veleau ,,Gorunul lui Horea” din
Țebea. Cu scurgerea vremii,
trunchiul și crengile bătrânului
gorun s-au tot frânt, frunzele
abia mai prinzând viață primă-
vara, dar hlamida istorică a
acestuia nu și-a pierdut farmecul, ea ur-
mând să impresioneze în continuare vea-
curile. Ca prin vis, îi adulmec foșnetul și,
odată cu el, tăcerea prelungită a unui
neam încercat de furtuni de tot felul. Să
pot simți mai adânc sufletul acestuia, plu-
tesc și eu pe o aripă de frunză tremurândă
și încerc să ascult freamătul dimineții în
pantheonul sfânt al neamului românesc,
care de peste două veacuri își are inima în
Munții Apuseni. Azi vreau să simt din nou
cum mă urmărește umbra eroică a ,,Crăi-
șorului” Apusenilor, devenit mărgăritar de
preț al nației întregi. Cum este și firesc,
las deoparte otrava furtunii politice, ca-
re-mi îngheață sufletul ca un veșnic crivăț
venind de aiurea. Ferecând-o definitiv în
tenebrele unei peșteri, alerg pe pajiștea
culturii naționale încercând să înțeleg bi-
necuvântarea și dragostea lui Dumnezeu
față de neamul nostru. De atâtea ori, în
vremuri de furtună, Creatorul ne-a trimis,
drept călăuze, tribunii nației, Avram Iancu
întruchipând cu siguranță toată esența
mitului național. Ca să nu tulburăm liniș-
tea celui care a adormit cu gândul la bine-
le nației sale, vom păși cu sfială pe urme-
le lăsate de acesta pe glia sfântă a
neamului și, la fel, ca o șoaptă liniștitoare,
vom încerca să înțelegem cum a luat naș-
tere legenda care, cu trecerea veacurilor,
se lățește și înflorește. Până la înscrierea
sa pe drumul perenității istorice, viața lui
Avram Iancu a curs lin. Așa cum va spune
Iuliu Maniu, la Câmpeni, în 1924, la cente-
narul nașterii acestuia, Avram Iancu ,,a
răsărit din necesitățile vremilor”. S-a năs-
cut în anul 1824 la Vidra de Sus, într-o
familie de țărani cu stare. tatăl său, Ale-
xandru, fusese jude comunal și paznic la
păduri, câștigând mult respect printre ai
săi și printre străini. Cititul și socotitul le-a
învățat la Câmpeni, școala elementară la
Abrud, iar gimnaziul catolic la Zlatna, fina-
lizându-și studiile filozofice și juridice la
Cluj, la Liceul piaștrilor. Aici, după cum vor
spune urmașii, revoltat de cei care nu în-
țelegeau că vremea schimbărilor sosise a
rostit cuvintele ,,Nu cu argumente filosofi-
ce și umanitare se pot convinge tiranii ci
doar cu lancea lui Horea”. Apoi a ocupat
postul de cancelist la Tabla Regească de
la Târgu-Mureș, acolo făcându-și practica
judecătorească, ocupând în anul 1848 cu
mult succes postul de avocat.
Venise primăvara popoarelor. Ici și
colo, după îndemnul flăcării aprinse în fe-
bruarie 1848 la Paris, junii națiilor europe-
ne, s-au aruncat în torentul ideilor de li-
bertate, fiecare dintre ei purtând în suflet
suferințele poporului din care-și trăgeau
seva. Erau europeni prin aceeași simțire,
dar, mai întâi, erau naționali, căci liniștea
și aprinsul din sufletul lor erau liniștea și
arsul celor de acasă. Când vecinii lor, tine-
rii revoluționari maghiari, au proclamat la
jumătatea lunii martie a acelui an, dreptul
sfânt al nației lor la libertate, tinerii români
din Ardeal, căci, azi, la ei vom face referi-
re, au fost cuprinși de un firesc entuzi-
asm, libertatea tuturor fiind la fel de pre-
țuită. Așa se explică, în acel moment,
sensul articolelor scrise de George Barițiu
în ,,Gazeta de Transilvania” și în ,,Foaie
pentru minte, inimă și literatură” și ale lui
Timotei Cipariu în ,,Organul luminării”, iar
în plan practic, participarea lui Avram Ian-
cu și Al. Papiu Ilarian la manifestațiile ti-
nerilor revoluționari maghiari de la Târ-
gu-Mureș. Pe cerul albastru al nației
plutea o mare speranță!
În aceeași paradigmă am înțeles mul-
ți dintre noi, acum două decenii, patosul
pus de oamenii cu viziune europeană în
construcția care trebuia să încununeze
aspirațiile la unitate ale bătrânului conti-
nent. Speram, ca și Avram Iancu la 1848,
să ne păstrăm individualitatea, esența na-
țională, simțirea națională, simbolurile
naționale, să lucrăm pentru propășirea
națională etc. Dar, de data asta, puțini au
fost tribunii care să ne poarte aspirațiile,
azi constatând că naționalul se diluează
continuu, deși îl clamăm fals cu diferite
prilejuri. Tristă constatare, dar așa stau
lucrurile deocamdată!
Speranțele tinerilor ardeleni într-o Eu-
ropă scăpată de orice fel de tiranie s-au
spulberat repede, căci la 18 martie 1848,
dieta maghiară de la Pojon (Bratislava de
azi) a votat 31 de articole referitoare la o
viitoare constituție a statului maghiar,
care nu amintea nimic de dreptul celorlal-
te popoare din Ungaria, românii simțin-
du-se direct amenințați în speranțele lor
naționale. Când la 22 martie a aceluiași
an, s-a hotărât convocarea la Cluj a unei
diete care să se pronunțe pentru unirea
Transilvaniei cu Ungaria, alegerea pentru
aceasta făcându-se tot pe baza legii elec-
torale anterioare, conservatoare, doar în
folosul maghiarilor, devenise certitudine
că unirea tuturor revoluționarilor indife-
rent de etnie, clamată pompos de cei ma-
ghiari, devenise o vorbă goală.. Românii
ardeleni au răspuns printr-o proclamație
redactată de Simion Bărnuțiu, care se
adresa direct poporului român, afirmând
împotrivirea la preconizata unire a Transil-
vaniei cu Ungaria. Tinerii canceliști, teolo-
gii și studenții români de la Brașov, Sibiu,
Cluj și Târgu-Mureș au multiplicat procla-
mația în mii de exemplare și au difuzat-o
în toate părțile transilvane. De acum ra-
porturile dintre revoluția maghiară și cea
românească din Ardeal s-au schimbat ra-
dical. În acest moment, intră pe poarta
istoriei tinerii aprinși de flacăra libertății,
protagoniști fiind avocații Avram Iancu și
Al. Papiu Ilarian de la Târgu Mureș, Ioan
Bran de la Brașov, Ioan Buteanu de la Cluj,
Simion Balint de la Abrud și mulți alții.
Apeluri nenumărate se vor îndrepta către
ardelenii de peste munți de a se întoarce
acasă și de a pune umărul la izbânda re-
voluției, acestea
având un firesc
ecou în inimile ar-
delenilor, dar nu
numai, mulți dintre
aceștia răspunzând
chemării, precum
Ioan Axente Sever
sau Florian Aaron.
Cât îl privește
pe Avram Iancu,
faptele sale din
timpul revoluției
române au intrat în
conștiința publică
chiar din acele zile
înveșmântate în
speranțe și dezilu-
zii. Un prim mo-
ment care a ali-
mentat legenda l-a
constituit participa-
rea sa alături de Al. Papiu Ilarian și alți
canceliști români la adunarea revoluțio-
narilor maghiari transilvăneni de la Târgu
Mureș. Precizăm că Al. Papiu Ilarian și
Avram Iancu se cunoscuseră din timpul
studenției clujene, apoi cei doi locuiseră
în aceeași casă la Târgu Mureș, pe timpul
practicii de canceliști de pe lângă Curtea
de Apel din Târgu Mureș. În ziua de 25
martie 1848, Al. Papiu Ilarian a avut cura-
jul de a se adresa tinerilor revoluționari
maghiari, propunând să fie înscrise în
protocolul adunării trei mari doleanțe
agreate de poporul român. Numai rostirea
cuvântului ,,român”, a provocat ,,un zgo-
mot sălbatic între unguri”( Revista ,,Fami-
lia”, nr. 42 din 15 octombrie 1872), dar
Ilarian și-a continuat cu și mai multă
energie discursul propunând ,,desființa-
rea iobăgiei, fără nicio desdăunare din
partea țăranilor și nici din partea statului”,
,, se vor respecta și garanta toate naționa-
litățile și limbile din Transilvania și Unga-
ria”, ,,perfectă egalitate de drepturi politi-
ce și civile”. Reacția majorității
participanților a fost antiromânească, mai
puțin a delegaților sașilor. În timp ce tinerii
revoluționari români au plecat din aduna-
re abătuți din pricina invectivelor colegilor
revoluționari maghiari, peste 200 de tineri
maghiari și secui, cu torțe în mână, exal-
tați, au colindat străzile orașului strigând :
,,Trăiască Uniunea! Trăiască Kossuth! Tră-
iască Ungurii! Uniune sau moarte! Să ne
unim cu Țara Ungurească!”, totodată into-
nând imnul lui Petöfi ,,Jurăm pe Dumne-
zeul Ungurilor că robi mai mult nu vom fi”.
Deși, condiționat (acordarea unei ,,liber-
tăți universale”, în toate domeniile pentru
toți cetățenii), semnase alături de Ilarian
petiția redactată de colegii revoluționari
maghiari, multe idei s-au adunat atunci în
mintea tânărului avocat și a colegilor săi
canceliști, speranța într-o primăvară a tu-
turor popoarelor începând să se destra-
me. În seara zilei de 26 martie 1848 a
sosit de la Blaj tânărul teolog Nicolae Bîr-
lea, care a transmis tinerilor revoluționari
din Târgu Mureș că și acolo se țineau con-
ferințe și adunări și că toți(junimea școla-
ră, profesorii și alți români ) ,,erau învoiți
în punctul naționalității”, dorind să știe ce
fac tinerii din Târgu Mureș ca să ,, să lu-
creze cu toții în unire”. Tot Bîrlea le-a adus
un exemplar din proclamația din 25 mar-
tie 1848 a lui Simion Bărnuțiu.
După ce ascultaseră cuvintele celui
sosit din cetatea sfântă a speranțelor ro-
mânești, vreo treizeci dintre participanți
s-au adunat în casa cancelistului Avram
Iancu, cugetând la mișcarea națională
care cuprinsese tot mai multe așezări
transilvane. În ochii acestuia se aprindea
din nou speranța. Calea era una singură:
solidarizarea cu proclamația lui Bărnuțiu
și respingerea în mod categoric a unirii
Transilvaniei cu Ungaria. Atunci a răsunat
ca un tulnic vocea lui Iancu. Un ,,NU” răs-
picat unirii a aprins inimile tinerilor can-
celiști. Ce-ar fi dacă peste o săptămână
s-ar aduna românii într-o mare adunare
chiar în orașul unde se aprinsese deja fla-
căra libertății? În cele din urmă toți cei
prezenți, ,,cu un cuget și cu o inimă își ri-
dicară mâinile în sus și cu însuflețire ro-
mână strigară: Ne jurăm fraților ca pe Du-
minica Tomii , prin foc și apă, prin toate
pericolele vieții vom conveni la Blaj…
pentru mântuirea națiunii noastre” (,,Or-
ganul luminării”, nr.66/ 31 martie 1848).
Cum tinerii studioși din Blaj urmau să ple-
ce acasă de Paști, li s-au înmânat hotărâ-
rea acestei micuțe adunări din casa lui
Avram Iancu și textul proclamațiilor lui
Bărnuțiu și a profesorului Aron Pumnul.,
aceștia ducându-le în așezările lor.
La începutul lunii aprilie ,,niciun jurat” ro-
mân nu se mai afla în Târgu-Mureș, îm-
părțindu-se ,,ca niște apostoli ai românis-
mului” în toată Transilvania. Nici nu se
putea altcumva căci în acele zile, cine nu
purta pe braț cocarda ungurească primea
cele mai ,,joase calomnii”. Avram Iancu
pornește și el spre Abrud, acolo unde,
până la sosirea acestuia, Ion Buteanu
convocase în ziua de 3 aprilie 1848 o
adunare, la care au participat cam 150 de
persoane. Celor prezenți li s-a comunicat
hotărârea tinerimii române luată în adu-
narea de la Cluj din 28 martie. În acea
fază a revoluției aceștia își propuseseră
,,recunoașterea de către guvern a munici-
piului românesc și a naționalității româ-
ne”, adică dreptul la autonomie al acesto-
ra. Până a ajunge în Abrud, Avram Iancu a
colindat satele de pe Arieș, peste tot che-
mând moții la adunare, explicând scurt,
dar precis, ce vrea acum națiunea româ-
nă. Aceasta fost prima imagine ca revolu-
ționar a Iancului în Țara Moților. El câștiga
încrederea moților cărora le spunea că ei
sunt națiunea, iar el este purtat de avântul
continuare in pag 57
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Carte frumaoasc
te -
să,
ris...
Cinste cu i
Parcă a fost ieri...
L-am cunoscut cu peste un deceniu
în urmă, mai întâi cu prilejul manifestări-
lor organizate de Societatea de Științe Is-
torice din România, filiala Gorj, apoi prin
intermediul unor distinși colegi, profesori
de istorie sau de limba și literatura româ-
nă. Am avut fericitul privilegiu să fac echi-
pă cu domnia sa la corectarea lucrărilor
de la olimpiada județeană de istorie.
Atunci am văzut ce înseamnă știința de
carte, onestitatea, respectul pentru valori
și imparțialitatea. Cum Dumnezeu le
orânduiește pe toate, dând sens fiecărui
gând frumos care ne mistuie, am ajuns
colegi în același cerc pedagogic al profe-
sorilor de istorie. De la început am simțit
empatia dânsului pentru toți colegii și un
șuvoi de energie creatoare pe care-l în-
drepta în mod natural, neforțat, către noi,
stârnindu-ne apetitul pentru cunoaștere
în general și pentru istorie, în special. Nu
aveam în față doar un profesor cu experi-
ență, aveam în față un munte de voință, o
putere creatoare molipsitoare, un enci-
clopedism ce-ți tăia respirația și un înalt
umanism. Nu știam ce să admir, dascălul
atât de îndrăgostit de profesia sa sau căr-
țile scrise pe care ni le așternea cu miga-
lă în fața noastră, alcătuind un peisaj mul-
ticolor. Iar ca tabloul să fie complet îl
ornamenta cu sute de versuri din poeții
români și străini și din propriile creații.
Din discuțiile tot mai numeroase cu
domnia sa, am început să cunosc biogra-
fia acestui dascăl al Gorjului, o adevărată
bogăție de spiritualitate. Nu voi purcede
la prezentarea ei, au făcut-o înaintea
mea, cu atâta pricepere, profesorul dr.
Gheorghe Gorun, Eugen Petrescu din Vâl-
cea, prof. univ. dr. Dinică Ciobotea din
Craiova și recent, profesorul dr. Gheorghe
Nichifor, fostul președinte al Societății de
Științe Istorice din România, filiala Gorj.
Mărturisesc că, citindu-i ultimele
două cărți, m-am îmbogățit spiritual. Pri-
ma a fost ,,Monografia comunei Nego-
mir”, apărută în 2016, care a primit și
premiul Constantin C. Giurescu, al Socie-
tății de Științe Istorice din România, iar
ultima se intitulează ,,Victor Popescu,
simbol al luptei poporului român pentru
întregire națională”, ambele apărute sub
egida Institutului de Cercetări Socio-u-
mane ,,C. Nicolăescu - Plopșor” al Acade-
miei Române, filiala Dolj. După cum a
mărturisit autorul, ambele lucrări au fost
rezultatul unei munci de informare și cer-
cetare ce s-a derulat de-a lungul câtorva
decenii. În materialul de față voi încerca o
prezentare selectivă a ultimei cărți, ofe-
rind câteva argumente care să-i determi-
ne pe cititori să lectureze această carte
despre adevărul istoric și despre legen-
dele nemuritoare ale neamului.
După cum spunea prefațatorul lucră-
rii, prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, membru
corespondent al Academiei Române, car-
tea profesorului Dumitru Cauc este o
,,contribuție remarcabilă la dezvoltarea
istoriografiei românești... intelectualul ra-
finat care este Dumitru Cauc ne-a îmbo-
gățit cultura istoriografică și spiritul epocii
cu această reconstituire a participării Ge-
nerației Marii Uniri la ,,plenitudinea istori-
că a societății românești”. După cum
mărturisește autorul, a fost o muncă de
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
Dumitru C. Cauc
- un nume cu renume în peisajul cultural al Gorjului
lungă durată: „În ce ne privește, de peste
patru decenii ne-a preocupat personalita-
tea lui Victor Popescu și acțiunile partiza-
nilor conduși de acesta. Aceste preocu-
pări vizau culegerea de noi informații,
publicarea unor studii și articole, activități
privind mediatizarea acestui simbol al
luptei pentru Întregirea Națională (simpo-
zioane locale și județene, documentare
tematice)”. Lucrarea a apărut la Editura
Universitaria din Craiova, fiind realizată în
condiții grafice deosebite, autorul și edi-
torul colaborând fructuos. Coperta este
opera graficianului Pompiliu Demetrescu.
Pe coperta I sunt inserate două ilustrații:
România Mare, hartă însoțită de date sta-
tistice întocmită în anul 1919 și Stema
regală, iar pe coperta IV este inserată o
fotografie a autorului și un text în care
acesta arată motivația acestei cercetări:
,,Promovându-i constant personalitatea,
am constatat că Victor Popescu nu era
numai o legendă, era un simbol al luptei
poporului român pentru unitate, indepen-
dență și demnitate națională, un adevărat
apostol al cetății și un om devotat aceste-
ia. Scriind această carte nu fac decât să
înrourez legenda și să-i asociez adevărul
istoric bazat pe fapte și documente cer-
te.”
Cartea are 399 de
pagini, dintre care 22
de pagini albumul fo-
to-documentar. Conți-
nutul cărții este struc-
turat pe 12 capitole și
anume: I. Victor Po-
pescu în primăvara
vieții; II. Sub arme
pentru realizarea Marii
Unități Naționale; III.
Aspecte ale ocupației
Puterilor Centrale în
județele Gorj și Mehe-
dinți; IV. Lovind din
umbră inamicul, cu
mai multe subcapitole
(4.1. Zonele unde au
acționat partizanii conduși de Victor Po-
pescu; 4.2. Începutul „bătăliei din um-
bră”; 4.3. Discuție privind denumirea
grupului condus de Victor Popescu; 4.4.
Componența grupului de partizani; 4.5.
Formele de acțiune ale partizanilor); V.
Susținerea de către populație a acțiunilor
partizanilor; VI. Ultimele acțiuni ale parti-
zanilor în Gorj și Mehedinți; VII. Martirii
executați la Turnu-Severin în „afacerea”
Victor Popescu; VIII. Spre frontul româ-
nesc de pe Siret; IX. Județul își întâmpină
eroul; X. Strădaniile pentru restabilirea
adevărului; XI. Apostol și ziditor în cetate;
XII. Nașterea unei legende. Cartea cuprin-
de în continuare ,,Concluzii”, în limbile
română, germană și engleză, ,,Bibliogra-
fie”, ,,Documente” (în număr de 53), ,,In-
dice” (de nume și
localități) și Album
foto-documentar
(22 de pagini).
Înainte de a
ne prezenta desti-
nul acestui perso-
naj, profesorul
Dumitru Cauc ne
plimbă prin istori-
cul problematicii
legate de Războiul
pentru Întregirea
Neamului și de
mișcare de parti-
zani condusă de
legendarul sublo-
cotenent și învă-
țător gorjean. Pentru a prezenta istorio-
grafia dedicată acestui simbol al luptei
poporului român pentru unitate națională,
autorul a lecturat mii de pagini de carte și
reviste, aproape tot ce s-a scris de o sută
de ani încoace, a studiat sute de docu-
mente din arhivele naționale și din cele
militare, a utilizat documente inedite din
arhiva proprie a fiicei eroului, a intervie-
vat o mulțime de persoane din spațiul
unde au acționat partizanii. Lucrarea are
un aparat științific foarte elaborat, autorul
făcând trimiteri la alte surse de informare
sau la documente unde se pot găsi infor-
mații suplimentare. Pe tot parcursul lu-
crării, autorul dovedește o scrupulozitate
ieșită din comun, acesta intrând în cele
mai mici detalii ale aspectelor cercetate.
În legătură cu subiectul analizat, sunt elu-
cidate aspecte precum: numărul partiza-
nilor, numele acestui grup, componența
etnică a luptătorilor, formele de luptă,
susținerea de către populația civilă a lup-
tei de partizani, centre ale acțiunilor parti-
zanilor etc.
Cum este și firesc, în continuare o să
prezentăm un sumar al faptelor lui Victor
Popescu, așa cum în mod strălucit ni le-a
prezentat istoricul Dumitru Cauc.
Victor Popescu a văzut lumina zilei în
21 septembrie 1886, în casa părinților
săi, Dumitru și Maria, din satul Valea cu
Apă, județul Gorj. Era al treilea din cei
treisprezece copii ai acestei renumite fa-
milii de moșneni din acest sat. Din familie
a dobândit și zestrea patriotismului. Buni-
cul dinspre tată fusese preot, participând
la războiul pentru independența Români-
ei.
Victor Popescu și-a petrecut copilăria
în satul natal. Convins de utilitatea învăță-
turii, Dumitru Popescu îl duce pe fiul său
la Școala de Băieți nr. 1 din Tg-Jiu, apoi a
urmat două clase la Liceul Traian din Tur-
nu-Severin. Sesizând aptitudinile și dra-
gostea fiului său pentru meseria de das-
căl, tatăl l-a îndrumat să urmeze Școala
Normală din București, pe care a absol-
vit-o în anul 1906. În septembrie 1908
este numit învățător în comuna Bărbă-
tești, efectuează stagiul militar, iar de la 1
ianuarie 1909 , după ieșirea la pensie a
tatălui său, Dumitru Popescu, este numit
învățător la școala primară din Valea cu
Apă, unde va face muncă de apostolat
până la ieșirea la pensie. în anul 1942
Când a sunat mobilizarea pentru partici-
parea la Al Doilea Război Balcanic, Victor
Popescu s-a prezentat la unitatea sa, Re-
gimentul 18 Infanterie, făcând parte din
compania de bicicliști, după campania din
Bulgaria fiind înaintat la gradul de pluto-
nier.
După intrarea României în război ală-
turi de Antanta, Victor Popescu este mobi-
lizat și va fi numit comandant de pluton,
în compania a III a condusă de căpitanul
Gheorghe Gutuleanu, din cadrul Batalio-
nului I. Participă din primele zile ale răz-
boiului la acțiunile de pe Valea Jiului și din
Ardeal, în luptele de pe dealul Oboroca
fiind rănit ușor la braț. La începutul lunii
noiembrie 1916, Regimentul 18 Infanterie
ocupa poziții la sud-vest de satul Budieni,
având în dreapta Regimentul 68 Infante-
rie. Inamicul a ocupat comuna Dănești. La
4 noiembrie 1916 batalionul I a primit
sarcina de a asigura retragerea oștilor în
zona Brătuia. Unitatea era hotărâtă să
asigure retragerea. După cum se mențio-
nează într-un document, sublocotenentul
Victor Popescu „a rămas, din ordin, să
apere și să susțină retragerea unui deta-
șament al regimentului său”. În deruta
care s-a produs după capturarea unei
părți importante din unitățile militare ro-
mâne din zonă, Victor Popescu și alți mili-
tar s-au refugiat în păduri pentru a nu fi
făcuți prizonieri. Despre aceste eveni-
mente, după război, căpitanul Gheorghe
Ostroveanu spunea: „Căpitanul Victor Po-
pescu, fiind învăluit cu unitatea sa de că-
tre inamic, nu a voit cu niciun preț să se
predea, ci a organizat o poteră cu soldații
rătăciți de unitățile lor și, astfel, da lovituri
îndrăznețe inamicului atacând prin sur-
prindere coloanele sale”.
A rătăcit prin păduri câteva zile, după
care a trecut Jiul și a ajuns în satul său
natal. Ajuns aici, Victor Popescu împreună
cu căpitanul Gheorghe Gutuleanu a aflat
că sunt dați dispăruți. Cei doi ofițeri erau
conștienți de jurământul făcut și, de ace-
ea, timp de o săptămână vor încerca să ia
legătura cu unitățile armatei române care
se retrăgeau spre interiorul țării. Dorința
lor nu s-a împlinit, trupele Puterilor Cen-
trale respingând rapid orice rezistență
românească. Între timp, în județele Gorj și
Mehedinți, ulterior și-n alte județe ale Ro-
mâniei, se instaura ocupația Puterilor
Centrale. Aceasta „a fost una din cele mai
grele forme de dominație străină pe care
le-a cunoscut poporul român în cursul is-
toriei sale”. Supusă la rechiziții de tot fe-
lul, la amenințări, maltratări și depose-
dări, populația a susținut activitatea
„grupului Victor Popescu”, văzând în
acesta un simbol al luptei pentru
eliberare și unitate națională.
După cum ne spune autorul ,, în
condițiile în care pierduseră spe-
ranța de a se alătura trupelor ro-
mâne, Victor Popescu și Gheorghe
Gutuleanu primeau zilnic vești în-
grijorătoare despre pregătirea mi-
litarilor inamici pentru o îndelun-
gată ocupațiune”. Victor Popescu
a aflat de la familia sa și de la alți
,,oameni de bine” că patrulele
Puterilor Centrale trecuseră la re-
chiziționarea produselor, la ame-
nințări și chiar torturi, el fiind dat
în urmărire. Aflând aceste vești, în
el s-a aprins dorința răzbunării și
a reluării luptei cu ocupanții vre-
melnici ai țării. În noaptea de 4 decembrie
1916 a lichidat o patrula germană care
venise să-l prindă. După uciderea patru-
lei, Victor Popescu este nevoit să pără-
sească localitatea și se refugiază în pădu-
rile din satele înconjurătoare. Pus în
urmărire, a fost nevoit să stea pe la mai
mulți proprietari din comunele Covrigi,
Crăguiești, Miluta, Murgești, Negomir.
După cum va spune într-o scrisoare către
prietenul său din Arad, Ion Mara, toată
iarna a colindat satele dintre Jiu și Motru,
până la Turnu Severin, pentru a vedea
care sunt ,,oamenii de bine”, pe cine se
putea bizui, cine sunt trădătorii și cine e
doritor să ia arma în mână și să lovească
ocupanții.
În toată iarna anilor 1916-1917 a fă-
cut rost de arme, a alcătuit o ceată din
civili, militarii români și din soldați ruși și
italieni, care rătăceau prin pădurile din
zonă. După cum ne demonstrează autorul
cărții, din grupul de partizani au făcut
parte 12 ruși, 6 italieni și 11 români. Pri-
vitor la numărul partizanilor conduși de
Victor Popescu, istoricul Dumitru Cauc
spune: ,,Considerăm că detașamentul
condus de Victor Popescu nu a avut în
componența sa un număr fix de luptători,
numărul acestora, în momentul de vârf al
acțiunilor, ajungând la 30-40”. În menta-
lul colectiv din
zonele în care a
acționat Victor
Popescu cel mai
mult se păstrea-
ză imaginea ata-
cării, individual,
de către Victor
Popescu a mili-
tarilor și a con-
voaielor germa-
ne. Este
explicabilă
această imagine,
deoarece în cele
4-5 luni în care Muzeul Jilțului 2023
el a acți-
onat sin-
gur îm-
potriva
ocupanți-
lor, ima-
ginea sa Prof. drd. Angelica Necșulea
de „hai- I.S.J. GORJ
duc” al
codrului care luptă împotriva nemților
crease emoții puternice în rândul popula-
ției jefuite și sărăcite de ocupanți. Așa
cum va menționa Victor Popescu într-o
declarație a sa de după război, acțiunile
de lovire mai organizată a inamicului au
început din martie-aprilie, când i s-au
alăturat tinerii Ionel Popescu și Ionel Pru-
nescu. În luna mai 1917 redactează în
Poiana Părului celebra sa proclamație că-
tre primari, locuitorii satelor și soldați,
prin care chema la rezistență împotriva
ocupanților. Iată câteva rânduri din textul
Proclamației: „Primari! Frați români! Sol-
dați! Trăim timpuri grele! Vom trăi însă și
mai rău dacă nu ne unim și nu ne pârâm
mai departe nemților și ungurilor. Deștep-
tați, treziți precum pădurea, fiecare din
noi arată că încă are sânge românesc,
apucați coasa, barda, toporul, sapa, parul
și cântați dușmanului, cântecul funebru,
aceluia care astfel continuă să vă ia lap-
tele copiilor voștri”. Privind formele de
luptă ale partizanilor, în mentalul colectiv
circulă multe legende. Pe baza docu-
mentelor de arhivă și a investigațiilor jur-
nalistice, istoricul Dumitru Cauc a inven-
tariat următoarele acțiuni ale partizanilor:
îndemnul la rezistență adresat autorități-
lor române, militarilor și populației civile,
procurarea de arme, Pedepsirea informa-
torilor și trădătorilor neamului, lupta di-
rect cu ocupanții ,Acțiunile grupului de
partizani au fost socotite foarte periculoa-
se de comandamentul german, care se
temea de o amplă mișcare națională. Vic-
tor Popescu își formase un ,,Stat Major”
alcătuit din cei mai tineri și mai buni lup-
tători (Ionel Prunescu, Ionel Popescu, am-
bii elevi de școală militară, plutonierul
Gheorghe Ioana), ,,Cartierul General” al
partizanilor s-a stabilit în Poiana Părului,
la granița dintre comunele Negomir și
Drăgotești din județul Gorj. Cele mai im-
portante acțiuni directe cu ocupanții sunt
prezentate pe baza jurnalelor lui Ionel
Prunescu și Ionel Popescu, pe care auto-
rul le inserează integral în capitolul ,,Do-
cumente”.
Destructurând sistemul informațional
secret al ocupanților, prin arestarea, jude-
carea și condamnarea călugărului Toma
Aftanghel, Victor Popescu a atras riposta
hotărâtă a germanilor, care vor trece la
arestarea celor care colaboraseră cu par-
tizanii. Sub presiunea autorităților militare
de ocupație, cu implicarea primarilor
aserviți s-au constituit poteri care au tre-
cut la încercuirea pădurilor, situație în
care Victor Popescu a decis părăsirea zo-
nei. Grupul în care se afla Victor Popescu
a fost surprins în perimetrul satului Rogo-
jelu, aici au fost uciși în luptă Gheorghe
Ioana și Ionel Prunescu, iar Victor Popescu
a fost rănit la picior dar a scăpat cu viață.
Ajuns în satul natal a aflat că o parte din
familie a fost arestată, împreună cu alți
săteni. În total, în ,,afacerea Victor Po-
pescu” au fost arestate și interogate pes-
te 700 de persoane. În această situație
47
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Ieri și azi în viziunea unui intelectual

Vreau să încep prin a-mi motiva subiectul ales.
Nu știu cât de obiectiv voi fi, nu știu ce ecou vor stâr-
ni aceste rânduri: poate la unii – nostalgie după vre-
murile trecute, vremuri despre care generația de azi
află, poate, din spusele bunicilor, dacă au timp și chef
să stea la o ”șuetă” cu ei, cu toate că bunicul nu mai
are mustăți pentru care să se bată nepoții, iar bunica
”cu părul nins…” nu le mai spune povești, fiindcă
zmeii și zânele de altădată sunt alte personaje în lu-
mea lor de azi; pe alții, din păcate, cei mai mulți îi lasă
indiferenți, în sensul că nu se mai citește, setea de
lectură de altădată a făcut loc unei secete de idei,
preocupări în ale cititului, ceea ce duce la o lipsă de
cultură. Îmi cer scuze pentru cei care răsfoiesc câte o
carte, pentru cei care sunt interesați în a citi, a se
documenta, mai avem și astfel de oameni.
Continuând ideile anterioare, aș vrea să amintesc
un fragment dintr-o cugetare a lui Andrei Pleșu: ”
Suntem țara din care Caragiale a fugit exasperat, țara
în care Eminescu și-a pierdut mințile, țara care a re-
fuzat iresponsabil oferta lui Brâncuși de la bătrânețe:
aceea de a-și lăsa întreaga operă compatrioților săi.
Țara care și-a omorât elitele în pușcării, țara în care
nu au vrut să se mai întoarcă Eliade, Emil Cioran, Eu-
gen Ionescu, George Enescu. Țara din care pleacă
mereu tineri excepționali, și nu doar să se căpătuias-
că, țara care furnizează Europei milioane de muncitori
cu ziua, prost utilizați și prost plătiți la ei acasă. Nu pot
decât să sper că, sub această pojghiță de mizerie,
există și o altă țară, țara unor oameni cuviincioși și
cinstiți, țara în care știu să se respecte între ei și să nu
se lase manipulați de către trupe barbare de oameni
stricați și stricători de suflete.” Câtă dreptate și ce
crud adevăr!
Aș îndrăzni să încep o scurtă analiză a unor as-
pecte din lumea de ieri și cea de azi și aș începe cu
însemnele naționale: stema și imnul.
Stema țării reflecta odată bogățiile naturale ale
țării: păduri, grâne, sonde etc. Acum stema țării cu-
prinde stemele reunite ale celor patru vechi mari pro-
vincii românești: Țara Românească, Moldova, Transil-
vania și Dobrogea. Foarte frumoasă, încărcată însă;
din stemă au dispărut simbolurile bogățiilor naturale,
nenorocirea este că au dispărut efectiv din teritoriu
sau altfel spus au fost transferate de la național la
particular.
Imnul țării –”Deșteaptă-te, române!” ar trebui
redenumit – ”Descurcă-te, române!” așa cum poți și
nu aștepta niciun sprijin de la alții. Se verifică o veche
vorbă bătrânească: ” Bogatul nu crede niciodată săra-
cului.” Am ajuns la mila bogaților, noi, românii, care,
dacă n-am fi apărat Europa în 1456, la Belgrad, prin
vitejia lui Iancu, Ungaria ar fi fost transformată în pa-
șalâc mult mai devreme, nu tocmai în 1526, după
bătălia de la Mohacs.
Austria, nu se știa de existența sa până după des-
trămarea imperiului romano-german în urma războiu-
lui de 30 de ani (1618-1648), ajunsă imperiu pe fon-
dul destrămării Ungariei și Poloniei, devenită apoi
mare imperiu austro-ungar în 1867 și revenită apoi la
statutul de stat independent după 1918. Nedumerirea
mea se referă la refuzul acestui stat ca România să fie
primită în spațiul Schengen, format în 1995 din 22 de
state din Europa și 4 din afară, spațiu cu liberă circu-
lație a mărfurilor. Mirarea este cu atât mai mare cu
cât ne-au luat până acum pădurile și gazele, probabil
din această cauză nu se mai regăsesc pe stema țării.
Ducându-mă spre geografia umană, aici lucrurile
sunt destul de amestecate în misterele vieții: dacă la
un recensământ al populației din 1930, marea majo-
ritate a populației (circa 78%) locuia la sate, situația
s-a schimbat în anii comunismului. Avem de-a face
cu depopularea satelor pe fondul industrializării țării.
Țăranii plecau la orașe devenind muncitori, satele ră-
mâneau pustii sau aproape pustii, foștii țărani schim-
bau coasa și sapa pe ciocanul devenit pneumatic și
după aceea fel și fel de mașini și utilaje pe fondul unei
revoluții industriale, ce-i drept, întârziată în Europa
sudică față de Apusul Europei. Avea loc, cel puțin în
zona Gorjului, mai precis la Mătăsari, o
populare forțată a unor zone industriale.
Mătăsari – zonă minieră – ”acțiunea
7000”, când s-au construit și apoi s-au
populat foarte multe blocuri, azi goale și
părăsite. Popularea aceea forțată a unor
zone se reflectă în industrializare, cărbu-
nele din bazinele Jilț, Rovinari, Motru asi-
gura o bună parte din independența ener-
getică a țării. Se adăugau la acele
termocentrale din zona Olteniei hidrocen-
tralele și microhidrocentralele care pom-
pau în sistemul energetic național canti-
tăți însemnate de energie.
Astăzi, bazinele miniere din zona
noastră abia mai funcționează, voiau
unele ”minți luminate” să le închidă definitiv, cică era
mai convenabil să importăm cărbune din afară, pe-al
nostru să-l mai lăsăm poate pentru generații viitoare.
Mă surprinde un alt aspect (nu am pretenția a
deține adevărul): acele hidrocentrale de pe Jiu, reali-
zate în procent de circa 90%, de ce nu se pun în func-
țiune? S-or gândi guvernanții că apa este o sursă
epuizabilă, se termină apa de pe Jiu și rămân investi-
țiile degeaba?!
Încerc o analiză a unui alt sector al Geografiei Ro-
mâniei și poate cel mai important: geografia econo-
mică.
Industria – socotită în timpul regimului comunist
ramura de bază a economiei, poate pe bună dreptate,
fiindcă asigura necesarul de mașini și utilaje pentru
celelalte ramuri ale economiei, astăzi aproape a dis-
părut. S-au închis marile combinate, coloși industriali
care asigurau mii de locuri de muncă: Galați, Brașov,
Slatina etc. Nu mai sunt oare bune produsele româ-
nești? Tractoarele noastre sunt înlocuite cu cele stră-
ine, locomotive nu se mai produc la Electroputere
Craiova, ca să dau doar două exemple. Mai avem oare
azi industrie? Nu mai avem! Păcat!
Agricultura a devenit acum ramura noastră de
bază, România s-a transformat dintr-o țară industri-
al-agrară într-una eminamente agricolă; nici aici nu
putem spune că producem în țară tot ceea ce ne este
necesar. Nu mai vorbim de export!
Piețele sunt pline de tot felul de produse din afa-
ră, de parcă românii au uitat de cultura plantelor. So-
cotită ”Grânarul Europei” odată, acum importăm
grâu, și nu numai, de peste tot.
Creșterea vitelor, la fel, se pare că a dispărut. Îmi
vine în minte marele COMTIM de la Timișoara, la noi
nu a mai fost bun, l-au mutat la vecinii unguri și acolo
este bun! Avem recomandările U.E., să nu mai produ-
cem nici în acest sector, deoarece porcii au pestă,
vacile au ”limba albastră”, găinile au ciumă sau cum
or mai numi-o, ouăle, la fel, sunt infectate…rezultatul
ar fi ca țăranul român să nu mai producă nimic de-ale
gurii, să le folosim pe cele trimise de ei.
Transporturile se încadrează în aspectul general
al economiei – HAOS! Pe calea ferată au loc numai
accidente, deoarece infrastructura este veche, inves-
tiții nu se mai fac. Mă gândesc, oare cât ar dura con-
strucția sau mai bine-zis lucrările unui nou defileu al
Jiului?! Dacă în zilele de azi, cu tehnologia care exis-
tă, se lucrează ani de zile la câțiva km de autostradă,
cât s-ar lucra oare la cei 31 km de drum de fier cu 8
Prof. Victor
Stuparu, Bolboși
poduri de 730 m fiecare, 27 viaducte și 39 de tuneluri
însumând 8840 m?
Comerțul se încadrează în caracteristica generală
a economiei; nu mai putem spune că avem comerț!
La noi este numai import și acela este bazat pe ce ni
se impune. Dacă odată balanța comercială era în fa-
voarea exportului, acum nu mai avem așa ceva.
Nu pot să nu amintesc câte ceva despre turism.
Păcat de țara noastră cât de pitorească este acum,
stațiunile turistice zac în ruină și nepăsare. Dacă și
Marea Neagră, cu stațiunile ei splendide a început să
fie evitată de către români, nu mai vorbim de străini!
Tot mai mulți preferă Grecia, Bulgaria, Turcia.
După ce am analizat foarte succint câteva aspec-
te privind viața de ieri și de azi în România, aș vrea, în
încheiere, să fac unele aprecieri și anume:
Dacă în timpul regimului comunist se zicea că
România era o colonie a fostei URSS după ce fusese
abandonată în procent de 90% de Națiunile Unite
după război, Nicolae Ceaușescu a fost singurul preșe-
dinte al României, patriot și cu coloană verticală; aș
aminti numai 3 momente din România acelor ani:
România refuză în 1968 invazia organizată de
URSS și alte 4 țări ale Tratatului de la Varșovia și con-
damnă acea agresiune prin glasul lui Nicolae Ceau-
șescu;
N. Ceaușescu refuză clauza națiunii de la ameri-
cani.
România, în martie 1989, era singura țară din
lume fără nici un leu datorie externă, iar astăzi datoria
externă a depășit 150 miliarde de euro.
Cu durere în suflet, nu pot încheia acest articol
într-o notă pozitivă față de situația actuală a români-
lor; aș încheia, mai degrabă, cu un fragment din
”Scrisoarea III” a lui M. Eminescu:
”Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți: niște mișei!
Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni
Să dai foc la pușcărie și la casa ce nebuni!”

Impozite, biruri şi taxe -
Adrian Păunescu
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc întruna,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!
Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de zece.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai
spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo
vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!
Marș de adio (Pentru politicieni)
Adrian Păunescu
La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
ipocrizia mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi, convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi prin complicităţi cu demoni aprigi
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu,
întoarceţi România–n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul,
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat pe dermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

48 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Spirit învingăto
r
Sistemul de Învățământ, în orice țară din
lume, este bipolar, în sensul că presupune
existența a doi factori: învățător (educator, în-
drumător, profesor) și învățăcel (școlar, elev,
student, discipol, ucenic). Să nu uităm o clipă
că toți, cândva, am fost învățăcei, prin urmare,
toți suntem produsul școlii, de la grădiniță
până la absolvirea unor studii superioare.
Școala și universitatea ne-au conferit diplome
pe baza cărora exercităm o profesie. Din capul
locului, vreau să afirm că sunt de-a dreptul
oripilat, înspăimântat, îngrozit de ce se petre-
ce în învățământul românesc postdecembrist,
de care s-a ales praful, într-o ,,democrație
originală”. Sunt înfiorat, uluit, când mă gân-
desc cât de înjosit și umilit a ajuns omul de la
catedră, încât să fie agresat de elevi. Gesturile
obscene ale unui elev față de o profesoară ne-
au produs o indignare, o revoltă sufletească
amestecată cu amărăciune și mânie. Așa se
întâmplă dacă libertatea, adică posibilitatea
de a acționa după propria voință sau dorință,
dar cu respectarea strictă a legilor și a norme-
lor de conviețuire într-o colectivitate, se con-
fundă cu libertinajul. La cele menționate mai
sus, se adaugă: amplificarea unor manifestări
de violență între elevi, abandonul școlar ma-
siv, analfabetismul funcțional şi consumarea
de droguri. Ce-a ajuns bietul dascăl conside-
rat cândva de Octavia Goga „ un sfânt căzut
dintr-o icoană!?“ Până când și o bătrânică, o
femeie simplă, deunăzi mi s-a adresat în felul
acesta: „Domnule profesor, barim (adverbul
„barem”) să iasă și nepotu-meu un amărât de
dascăl.” Respectul japonezilor față de împărat
se manifestă prin obișnuitele reverențe. Dacă
un profesor vrea sa respecte acest salut cere-
monios, împăratul nu ii permite, venind cu
argumentul: „Tu m-ai învățat pe mine, nu eu
pe tine” . Teofil Lung, un celebru chirurg clu-
jean, cunoscut peste hotare, în cartea sa,
„Mantaua lui Hipocrate” , Editura Eikon,
Cluj-Napoca, 2012, are aprecieri elogioase
despre dascăli: „Fără dascăli, am fi analfabeți
și mutilați în comportament și cunoaștere. Pe
umerii dascălilor s-au clădit națiunea și țara,
ei au fost lumina care ne-a ajutat să nu orbe-
căim pe drumul devenirii noastre. Lui, învăță-
torului, i se cuvine un piedestal la care sa
privim cu recunoștință.” Pe ultima copertă,
verso, a cărții noastre, „Pe cărări spirituale.
Motto: „Distrugerea unei națiuni nu necesi-
tă bombe atomice sau rachete balistice inter-
continentale. Este nevoie doar de scăderea cali-
tății învățământului și de permisiunea fraudei la
examenele studenților. Pacienții mor în mâinile
unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc,
fiind construite de asemenea ingineri. Banii se
pierd în mâinile unor asemenea economiști.
Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea
judecători. Crahul învățământului este crahul na-
țiunii.”
Ab initio dorim să facem precizarea că tex-
tul din mottoul de mai sus se află la intrarea
Universității Stellenbosch din Africa de Sud.
Menționăm că acest text l-am preluat din revista
„Murmurul Jilțului” a Colegiului Național Tehno-
logic Mătăsari, Nr. 98-101, aprilie 1922-februa-
rie 2023, număr aniversar, o revistă de excepție,
fondator profesorul Dumitru Dădălău, un dascăl
cu notorietate în învățământul gorjean, dedicat
profesiei cu mintea și cu sufletul, un nobil carac-
ter, un adevărat apostol. Textul acestui mottoul
este inserat într-un însemnat articol cu titlul
„Școala a devenit pentru mulți facultativă, iar
învățătura inutilă”, pagina a doua a revistei, sub
semnătura Domnului Academician Ioan-Aurel
Pop, Președintele Academiei Române, în zilele
noastre, cel mai iubit dintre ardeleni. Înainte de a
trece la subiectul pe care dorim să-l tratăm,
vrem să ne exprimăm opinia că intitularea “Mi-
nisterul Educației” nu este cea mai adecvată,
cea mai corespunzătoare. Considerăm ca fiind
cea mai potrivită denumire “Ministerul Învăță-
mântului”. Câteva argumente. Iată sensul cu-
vântului “învățământ” din dicționar (DEX): ,,Do-
meniul și activitatea de instruire și educare prin
școli; totalitatea instituțiilor școlare.” Educația
este efectuată și în afara instituțiilor școlare: fa-
milie, prieteni, comunicări de masă, lecturi pro-
prii, internet, vizionări de spectacole etc. Educa-
ția este continuă, pe tot parcursul vieții, nu se
termină odată cu sistemul de învățământ. Edu-
cația începe mai întâi în familie, în brațele sau pe
genunchii mamei. Împăratul Napoleon I o întrea-
bă pe o doamnă de la curtea sa: „Ce lipsește
pentru a da oamenilor o bună creștere”?
„Mame”, răspunse doamna. Răspunsul îi plăcu
mult împăratului. „Da, da, zise el, în această vor-
bă mică se cuprinde o înaltă școală de bună
creștere. Aveți grijă, așadar, formați mame care
să știe a da o bună creștere copiilor lor”. După
aceste considerente introductive, să trecem la
obiect. În primul rând, cu speranța că nu facem
opinie separată dacă afirmăm că sistemul de
învățământ mondial se află într-o criză cronică,
lentă, dar persistentă, pe când crizele economice
se manifestă periodic. Sperăm ca specialiștii să
găsească remediul de îndreptare. Cât privește
învățământul românesc postcomunist, acesta se
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
OMUL DE LA CATEDRĂ
Evocări”, Editura Măiastra, 2023, am dat ur-
mătorul citat aparținând lui Dumitru Almaș,
profesor universitar și scriitor român: „Nimic
nu e mai frumos, mai nobil și mai greu sub
soare decât meseria de educator, învățător
sau profesor, de grădinari de suflete umane,
de călăuză a celor mai curate și mai pline de
energie mlădițe” . În gândul meu: „S-au dus
pe Apa Sâmbetei, în vremurile noastre, frumu-
sețea si noblețea meseriei de dascăli”. Își
păstrează valabilitatea enunțul „Nimic nu-i
mai greu sub soare” decât meseria de educa-
tor, învățător sau profesor. Prin acest enunț,
sunt contrazise opiniile unor oameni intervie-
vați cu ocazia grevei dascălilor, care limitau
activitatea profesorului la doar 3-4 ore pe zi.
George Călinescu, pe când era profesor la un
liceu, gazda, văzându-l mereu citind și scriind,
i se adresează: „Da’ bine, maică, și acum mai
înveți?” Ne permitem să dăm la iveală un as-
pect relevant din activitatea noastră de profe-
sor, aflat la început de drum, in perioada novi-
ciatului. Obligați să întocmim planuri de lecții,
aveam în planificarea
materiei o compunere
după tablou. La sfârșitul
manualului se afla tablo-
ul „Atacul de la Smâr-
dan”, celebra compoziție
aparținând lui Nicolae
Grigorescu, genialul poet
al culorilor, care a mers
ca reporter pe front, în
timpul Războiului de In-
dependență. Aveam în
propria bibliotecă o cărti-
cică despre Nicolae Gri-
gorescu, Editura Meridi-
ane și scrierea lui
Alexandru Vlahuță, „Pic-
torul Nicolae Grigo-
rescu”, dar nu am găsit
referiri amănunțite despre acest tablou prost
reprodus în manual. Am consultat și bibliote-
cile din localitate, dar in zadar. În ultima in-
stanță, am aruncat încă o privire mai atentă
spre biblioteca personală, observând o carte
scrisă de Petru Comarnescu, critic de artă, cu
titlul „Nicolae Grigorescu”, Editura de Stat
pentru Literatură și Artă, București, 1959. Ta-
bloul respectiv era comentat cu amănunte.
DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC POSTCOMUNIST
află într-un proces de disoluție. Degringolada ce
s-a abătut asupra industriei și agriculturii n-a
ocolit nici învățământul, cercetarea sau cultura,
domenii situate de guvernanți la periferia socie-
tății, tratate mai rău decât niște „cenușărese”,
cu alte cuvinte, trecute la și altele. De peste trei
decenii ni se spune că învățământul este o prio-
ritate națională, dar aceasta se petrece nu de
facto, ci doar în verbiajul politicianist. În acest
răstimp de peste trei decenii au ocupat scaunul
lui Spiru Haret 26 de miniștri. Au tot reformat
învățământul și a rămas tot nereformat. Cei doi
miniștri, Andrei Marga și Mircea Miclea, profe-
sori universitari, intelectuali cu vază, în cunoștin-
ță de cauză, au demisionat. Meritul esențial al
ministrului Funeriu este că, introducând metoda
supravegherii prin camere video în sălile în care
se susținea examenul de bacalaureat, a redus
serios frauda, în ciuda unui oprobriu din partea
unora care au incriminat gestul demnitarului.
Prin aceasta, în mare măsură, a pus capăt furtu-
lui de diplome. O primă cauză a degradării învă-
țământului este subfinanțarea cronică, deși s-a
stipulat într-o lege alocarea a 6 procente din PIB,
dar ne-am obișnuit cu legiuitori care nu-și res-
pectă propriile legi elaborate. O altă cauză im-
portantă este intruziunea politicului în școala de
toate gradele, promovând în funcții oameni nu
după competențe, după meritocrație, ci în func-
ție de afilierea la un anumit partid. În timp ce
eram activ în învățământ, aveam ca miniștri, cu
mici excepții, academicieni: Ștefan Bălan, Ilie
Murgulescu, Athanasie Joja, Jean Livescu și Mir-
cea Malița. În perioada postcomunistă, prin înfi-
ințarea de universități particulare sau de stat în
majoritatea județelor, învățământul superior se
află într-o degradare accentuată. Odată cu auto-
nomia universitară, unele s-au transformat în
societăți comerciale, iar studenții au devenit plă-
titori de diplome. Depopularea masivă a țării și
scăderea sporului natural al populației au dus și
duc la micșorarea numărului de elevi și implicit
de studenți. Să mai adăugăm și faptul că cei mai
buni bacalaureați, floarea inteligenței, se în-
dreaptă spre universități din țări străine. În situ-
ația aceasta, în goana după candidați, scade
simțitor exigența atât la admiterea în facultate
cât și la examenele din cursul anilor. Dacă în
1989 erau circa 7000 de deținători ai titlului de
doctor, în prezent sunt peste 60.000. Pentru că
obținerea doctoratului a devenit o modă în Ro-
mânia de azi, conceptul de profesor universitar
s-a devalorizat, s-a depreciat considerabil. Dacă
nu se ajunge la o sporită exigență, doctoratul are
tendința de a deveni o banalitate. Ne mirăm cum
Cunoscând planul unei compuneri după ta-
blou, pregătirea acestei lecții mi-a răpit 6 ore
din timpul meu.
Profesia de dascăl, dacă este exercitată
cum scrie la carte, este foarte grea. Trebuie să
fii om de carte, având în vedere că „Profesorul
învață toată viața pentru el, dar trebuie sa știe
pentru toți”. Docendo discitur (lat. Înveţi, învă-
ţând pe alţii). Același medic din Cluj-Napoca,
Teofil Lung, specializat în chirurgie oro-maxi-
lo-facială, profesor universitar doctor, mem-
bru al unor asociații profesionale naționale și
internaționale, în cartea sa cu titlul mai
sus-menționat, introduce un capitol cu titlul
„Anonimii”, adică „cei mulți și neînsemnați” ,
dar care întrețin „flacăra vie în această lume
să nu se clatine din temelii.” Acestor oameni
modești le datorăm hrana propriu-zisă, dar și
spirituală, veșmintele și acoperișul deasupra
capului. Ei sunt aceia care ne luminează min-
tea și ne pregătesc drumul in viață, ei ne alină
durerile și ne salvează din ghearele morții.
Autorul îi înșiră pe toți ,,anonimii”, de la profe-
sori, medici, constructori, țărani, până la gu-
noieri. Interesant e că în acest anonimat se
încadrează și omul de geniu. Dacă e să folo-
sim terminologia născocită și legiferată de
politicienii parlamentari, prin divizarea româ-
nilor in oameni „speciali” și „nespeciali”,
„anonimii” lui Teofil Lung s-ar încadra în cea
de-a II-a categorie, de „nespeciali” . Culmea
ironiei, prin așa-zisa reformă a pensiilor spe-
nu se dau la o parte lespezile de pe mormintele
marilor profesori. Și totuși, am credința că o cifră
însemnată din aceștia au obținut pe drept, prin
sudoarea frunții. Spre mândria noastră, și foști
elevi de la Liceul Tehnologic Țicleni au obținut
titlul de doctor, în țară și în străinătate, după o
intensă cercetare, fiind cercetători, cadre didac-
tice universitare şi în alte funcţii. Trăim cu spe-
ranța că universitățile nu vor ajunge niște școli
banale, iar diplomele vor avea acoperire, nu vor
fi simple hârtii. Trecând la învățământul preuni-
versitar, pe care l-am slujit peste 43 de ani, se
petrec lucruri mult mai grave. Dorim să dăm la
iveală principalele scăderi, aspecte deficitare,
degradante: abandonul masiv școlar, analfabe-
tismul funcțional situat pe primul loc în Uniunea
Europeană, 40 de procente, violența dintre elevi
în școală și în afară, consumul de droguri etc.
Contrariat și deosebit de trist, nu mi-am închipu-
it vreodată că omul de la catedră, dascălul, con-
siderat cândva de Octavian Goga un „sfânt căzut
dintr-o icoană”, va ajunge să se teamă de elevi,
să fie agresat de învățăcei. S-ar putea ca lipsa
de locuri de muncă să contribuie la abandonul
școlar, considerând, probabil, că frecventarea
cursurilor școlare e inutilă, o pierdere de timp.
Dezinteresul tot mai mare pentru școală poate fi
explicat și prin faptul că în România de azi poți
face avere sau să fii promovat în funcții și fără
multă carte. Poţi să ajungi în funcţii înalte chiar şi
după absolvirea Universităţii –fantomă de la Her-
culane. Sunt voci care rezumă activitatea dască-
lului la 3-4 ore pe zi. Să fie siguri că un profesor
care își face datoria ca la carte depășește 8 ore
pe zi. În această privință, sunt reticent, în sensul
că nu putem compara un liceu în care admiterea
este peste media 9-9,50 cu un liceu în care sunt
admiși elevi cu medii sub nota 5, chiar cu nota 1.
În al doilea caz, se poate vorbi de performanță
dacă profesorul reușește să-l ridice la nota 5.
Scăderea calității învățământului se observă și în
rezultatele obținute de profesori la examenul de
definitivare în învățământ sau pentru titularizare.
De aceea, după opinia noastră, reforma trebuie
să înceapă cu pregătirea formatorilor, cu spori-
rea exigenței în facultate. Ar trebui să se acorde
o mai mare importanță, în afara specialității re-
spective, disciplinelor: pedagogie, psihologie și
practică pedagogică. Pregătirea lor trebuie să fie
un proces continuu prin organizarea periodică a
unor cursuri de perfecționare, având în vedere
că dascălul trebuie “să învețe toată viața pentru
el, dar trebuie să știe pentru toți”. Din păcate,
școala românească este preponderent informa-
tivă cu accent pe memorare și mai puțin forma-
ciale, se elimină omogenitatea „specialilor”,
cu alte cuvinte, „speciali” și mai „speciali” .
Spre stupoarea noastră, se ajunge până acolo
că se prezintă o listă cu nominalizarea unor
persoane mai „speciale”, adică cei care fac
excepție. Este o crasă sfidare la adresa româ-
nilor, provocatoare de o mare indignare. Cei
învestiți să restabilească dreptatea, adevărul,
prin natura profesiei lor, pot să ne spună dacă
este moral și constituțional acest lucru. Desi-
gur, vinovați sunt parlamentarii care au dat
asemenea legi aberante, provocatoare de dis-
criminări între diferitele categorii profesionale,
iar, in prezent, nu știu cum să iasă din această
încurcătură creată de ei înșiși. O bucurie enor-
mă aș fi trăit-o dacă s-ar fi rostit numele unor
oameni cu adevărat ,,speciali”: numele cele-
brului chirurg Dănăilă, devenind un nume so-
nor in toată lumea, care a salvat de la moarte
peste 40 000 de suflete, sau numele preșe-
dintelui Academiei Române, academician
Ioan-Aurel Pop, un ardelean de ispravă, mare
patriot, cunoscător profund al întregii istorii a
României, pe care, auzindu-l vor-
bind, simți cum îți râde inima.
Așijderea dacă s-ar fi pronunțat
numele unui mare actor, Florin
Piersic, care a afirmat că îi este
rușine să spună ce pensie are.
Florin Piersic si alții ca el ne-au
adus bucuria în casă, ne-au des-
fătat sufletele ani de-a rândul, fă-
când să suportăm mai ușor stre-
sul sau depresia. Apropo, bine că
mi-am adus aminte! Florin Pier-
sic, luând in mașină o femeie sim-
plă, aflată la ocazie, l-a recunos-
cut imediat pe marele actor și, în
discuții, printre altele, i-a spus:
„Domnule Florin, mă mir cum de
se mai face ziuă!” A rămas sur-
prins de această zicere rostită de
țărancă, izvorâtă dintr-o înțelepciune. E inutil
sa decodez această rostire înțeleaptă. Pensio-
nar din 2000, dar continuând câțiva ani, din
lipsă de profesori, mi-am onorat profesia, vo-
luntar aleasă, nu impusă, cu credință și devo-
tament. Numai Cel de Sus și promoțiile de
elevi pot să mă judece. Nu pot fi apatic, indi-
ferent la ce se întâmplă în învățământul româ-
nesc. Îmi fură somnul o întrebare firească:
tivă, cu solicitarea gândirii. Deoarece unii elevi
au aplecare, înclinație spre munca intelectuală,
iar alții spre activități practice, la orele de diri-
genție să li se explice elevilor că munca fizică se
bucură de aceeași onorabilitate cu cea intelectu-
ală. De aceea, s-a făcut o mare greșeală când
s-a luat hotărârea ca școlile profesionale să fie
desființate. „Meseria a fost și este brățară de
aur”. Apropo, după declarațiile de avere ale unor
politicieni prezentate în mass-media, cea mai
rentabilă „meserie” a devenit politica, a fost şi
este. O ploaie de sinecuriști ai clientelei politice
retribuiți lunar cu mii de euro. După opinia noas-
tră, dirigenției să i se acorde o mai mare impor-
tanță. În calitate de profesor diriginte, fiind abo-
nat la toată presa literară și la cea cu caracter
pedagogic, pe-atunci destul de ieftină, când în-
tâlneam articole cu probleme educative, le decu-
pam și le puneam într-o mapă, fiind de mare
ajutor la fixarea tematicii. Atât învățământul su-
perior cât și cel preuniversitar trebuie adaptate
la nevoile societății. Pentru că suntem în era cu-
noașterii, în cea cosmică, când ne confruntăm
cu fenomenul mobilității profesionale, accentul
trebuie pus pe multidisciplinaritate și interdisci-
plinaritate, pe munca în echipă, așa cum proce-
dează medicii de diferite specialități. Mai nou, o
reformă a învățământului presupune și modula-
rizarea. Trebuie să ne pună serios pe gânduri li-
bertatea sexuală a tinerilor de azi din România,
preocuparea exagerată pentru sex ca niciodată,
și la nivel mondial, din păcate, mult prea devre-
me, tendința de a cădea în degenerare, libertinaj
și chiar în imoralitate. Pentru aceasta, este nece-
sar un proces educațional complex, să le expli-
căm elevilor că omul este o ființă rațională, vorba
lui Petre Țuțea, “un animal rațional și muritor”,
că este necesar să nu dăm frâu pornirilor ani-
malice, că nu trebuie să
ne întoarcem în preisto-
rie, când actul sexual,
fără îngrădire, era ca
orice act fiziologic. Pe
bună dreptate, celebrul
medic clujean Teofil
Lung afirma că actul se-
xual trebuie precedat de
o perioadă de îndrăgos-
tire, de iubire, de spiritu-
alitate, având rolul să
îmbogățească viața in-
terioară a celor doi în-
drăgostiți. Dacă se vrea
cu adevărat un învăță-
mânt performant, în sis-
cum se poate
ajunge la un învă-
țământ perfor-
mant în Româ-
nia? Răspunsul
este acesta: nu-
mai atunci când
educația va deve-
ni de facto o prio- PROF. Constantin E.
ritate națională, Ungureanu, ȚICLENI
nu în verbiajul
politicianist, prin-
tr-o finanțare consistentă, iar formatorii, în
speță oamenii de la catedră, să fie retribuiți în
așa fel, încât, în sistem să fie atrași cei mai
buni elevi și studenți, deziderat exprimat de
însuși academicianul Ioan-Aurel Pop, preșe-
dintele Academiei Române sau de academici-
anul Berindei. Dacă nu se iau aceste măsuri
pentru restabilirea demnității profesorilor, ca
formatori de cunoaștere și de caractere, de
scoatere din anonimat și de situare pe podiu-
mul pe care-l merită, înseamnă că politicieni-
lor le convine existența unor români mai puțin
educați, pentru a fi mai ușor manevrați și ma-
nipulați.
Am fost invadat, împresurat de o vrednică
satisfacție, văzând că medicul Teofil Lung
deschide calea „Anonimilor” tot cu dascălii,
nu cu medicii, situați pe un loc secund: „Să ne
gândim cu dragoste la milioanele de dascăli
care, cu răbdare și dragoste, ne-au luminat
mintea și ne-au deschis drumurile în viață. Să
le fim recunoscători in fiecare zi a vieții noas-
tre, pentru că de mii de ani încearcă să facă
omenirea mai înțeleaptă și mai frumoasă.”
După cum observăm, Teofil Lung se referă la
întreaga lume. Degradarea profesiei de dascăl
se observă și în limbajul folosit mai întâi de un
grup restrâns de oameni (elevi și studenți),
deci, inițial, argotic, căpătând mai târziu prin
uz caracter de masă, deci familiar. Sunt cuvin-
te întâlnite și în Dicționarul ortografic, ortoepic
și morfologic al limbii române ediția a III-a
(DOOM 3): „proful”, „profa”, „dirigul”, „diri-
ga”. Autorii Dicționarului nu recomandă folosi-
rea acestor cuvinte. În concluzie, învățământul
românesc de azi se află sub semnul unui evi-
dent paradox: formatorii de cunoaștere și de
caractere, dascălii, sunt înjosiți și umiliți de
aceia pe care i-au format.
tem să fie atrași cei mai buni elevi și studenți,
opinie exprimată în repetate rânduri de către
academicianul Ioan-Aurel Pop și Berindei. Dar,
pentru aceasta, învățământului să i se aloce o
finanțare așa cum scrie în lege, iar formatorii să
fie bine retribuiți. În alte vremuri, un profesor
universitar avea de patru ori mai mare salariul
decât un parlamentar. Să-i învățăm pe elevi cum
trebuie să se poarte în toate împrejurările, în
școală, în familie, în mijloacele de transport, față
de colegi și de vârstnici, cum să-și păstreze igi-
ena personală și chiar cum să mănânce. Octavi-
an Paler, copil de la țară, ajuns în București la un
liceu unde unchiul său era director, fără voia lui,
era stăpânit de complexe în fața colegilor săi, fii
de părinți aflați într-o poziție socială superioară.
Invitat acasă de către un coleg, când i s-au adus
variate feluri de mâncare, neștiind cum să mă-
nânce, s-a scuzat că are probleme digestive.
Legătura cu familia este fundamentală. Educația
trebuie făcută cu mijloace pedagogice de con-
vingere, iar dacă nu dau rezultate, e necesar să
se recurgă și la cele de constrângere, să înțelea-
gă că nu au numai drepturi, ci și obligații. Având
în vedere că elevii vin din diferite medii sociale,
după opinia noastră, ar trebui să se revină la uni-
forma școlară. Să nu pierdem din vedere că în
această societate dominată de corupție, inechi-
tăți cum n-au mai fost, de nepotism şi discrimi-
nări, de haos, fără a generaliza, cu o pletoră de
politicieni, dar nu şi de bărbaţi de stat, școala are
o menire capitală, să formeze caractere, iar în-
vățăceii (școlarii, elevii, studenții, ucenicii) au
nevoie de modele şi, fără îndoială, primele mo-
dele ar trebui să fie învățătorii, formatorii, cu alte
cuvinte dascălii. Pentru aceasta, trebuie să înde-
plinească anumite condiții, în primul rând, pre-
gătire profesională temeinică, punctualitate,
comportament ireproșabil în toate circumstanțe-
le, în fine, ținută care impune respect. Rămânem
cu speranța că politicienii ar putea să ia cunoș-
tință cu textul din mottoul mai sus-amintit.
49
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
r ilor
Vocea Țiclena
In memoriam, Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)
Mărturii de la Țicleni despre Ecaterina Teodoroiu. „A fost găzduită de o familie din Tunși, în noiembrie 1916!”
Gorjeanca Ecaterinei Teodoroiu, cercetaşă şi participantă la Primul Război Mondial, s-a sacrificat eroic în bătălia de la Mărăşeşti, în momentul în care
se afla în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. „Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci
pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se
descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume
neuitat de camarazi” – Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, 23 august 1917
În primele luni de la intrarea în răz-
boi, trupele române au avansat în Tran-
silvania, însă au fost nevoite în toamnă
să se retragă din cauza atacurilor din
sud-estul țării, astfel că inamicul, pri-
mind întăriri vine pe defileul Jiului întâl-
nind rezistența eroică a românilor, cum a
fost și cea de la podul Jiului din 14 oc-
tombrie 1916, întârziind cât s-a putut,
înaintarea spre centru țării, astfel că pe
”dealurile Rășinii”, ajung abia la 4 no-
iembrie 1916, Regimentele 18 și 58 Gorj
fiind nevoite să se retragă spre sud, în
condițiile în care inamicul înaintase pe
Valea Jiului până la Peșteana Jiu iar în
partea opusă la Pojogeni-Crețești.
Este cunoscută confruntarea dintre
Compania regimentului 18 Gorj, cu ina-
micul din punctul ”La Brazdă”, unde s-a
dezvelit placa memorială la 7 sept.2013,
aflată în marginea drumului județean Ți-
cleni-Țârculești-Târgu Jiu. Compania a
fost comandată de către locotenentul
Gheorghe Gheorghițoiu, cu participarea
activă a Ecaterinei Teodoroiu.
După cum se cunoaște, atât din în-
semnările olografice ale eroinei neamu-
lui nostru, cât și din relatările camarazi-
lor săi, precum și de la muzeul memorial
de la Vădeni, și din alte surse, Ecaterina
Teodoroiu s-a înrolat ca infirmieră, fiind
în pluton cu fratele său Nicolae. EROINA
NEAMULUI, ECATERINA TEODOROIU, ÎN
UNIFORMĂ DE CERCETAȘ,ANUL 1915,
LA BUCUREȘTI
Plecând la luptă, cu compania locot.
Gheorghițoiu, au ajuns la începutul lui
noiembrie 1916 pe ”dealurile Rășinii”,
venind de la Brătuia, unde compania re-
spectivă a primit misiunea, la 4 ale lunii
respective, de a cerceta mișcările inami-
cului care intrase în satul Rășina, din-
spre Peșteana Jiu, surpriza survenind la
punctul ”Brazdă” unde au dat piept cu
dușmanul, ce venise pe ”Ulița de la Ică”
– actuala stradă Poiana Roșie, – având
loc o confruntare, Ecaterina răpunând cu
pușca trei inamici, practic, inaugurând
botezul focului, ce-l va continua până în
ultima clipă a vieții sale din august 1917,
în Moldova.Dar pentru a înțelege mai
bine gravitatea și încordarea maximă a
acelor momente, redau câteva fragmen-
te din cele consemnate de un ofițer care
a participat efectiv la acele lupte, Ion D
Isac, în cartea ”Zile de sbucium și glorie
pe valea Jiului 1916”. „14 octombrie
1916….Ordin de ofensivă….(pag
102)…. Într-o poieniță în pădure, în rân-
durile soldaților companiei a șasea, ți-
50 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
106 ani de la moartea „Eroinei de la Jiu”
nând bine arma pe umăr, stă Ecaterina
Teodoroiu…..Ecaterina îmbracă haina
militară, așează undele părului buclat
sub cușma lui Peneș Curcanul, încinge
cartușiera, ia sacul cu cartușe subțioară
și la 1 noiembrie sosește în rândurile
luptătorilor.(pag. 131)…La Dănești, în
linia a I-a cu lopata Linemann, își face
mască individuală, se așează în ea.
Așează arma. Face încontinuu exerciții
de încărcare, ia linia de ochire….un
pom, o piatră, o casă depărtată….
4 Noembrie. Trupele noastre au eva-
cuat Brătuia și organizează o nouă pozi-
ție de luptă la nord de Florești (nn pe
raza fostei comune Rășina – actualul
teritoriu al orașului Țicleni). Divizionul de
artilerie trebuie să se retragă spre Răși-
na….Cerul noros; burează, întunerec și
noroi mare. Pe un drum de cară, prin
noroi, cu mare greutate, străbatem tufi-
șuri și poene spre Florești.
În zorii zilei, suntem în lanțul nostru
de trăgători, scăpați de pericolul de a fi
înconjurați și capturați de inamic. Solda-
ții și-au făcut măști individuale în
pământ umed și au stat în ele toa-
tă noaptea….Se luminează bine
de ziuă. Ajungem în Florești. Sa-
tul…, un adevărat mușuroi de fur-
nici răscolite. Refugiații din Copă-
cioasa, Budieni, Scoarța, Pojogeni,
cu cară, căruțe și vite, soldați,
chesoane, căruțe, bucătării, totul
îngrămădit și în dezordine, arată
panica de care a fost cuprinsă lu-
mea…Lupta începe…..Toată pă-
durea e plină de soldați, care merg
în dezordine spre Rășina……Pes-
te tot jale. La Rășina, carăle refu-
giaților se țin lanț. Drumul este în-
țesat de trăsuri, chesoane, tunuri,
etc. Soldații, plini de noroie și cu
spaima morții pe față își caută uni-
tățile. Bătrîni, femei, copii plân-
gând, merg îngroziți; nu știu cu ce
și nu știu unde. Resturile regimen-
telor 18 și 58 se reconstituie și,
odată cu noaptea, ia poziție de
luptă pe înălțimile de la vest de
șoseaua Rășina-Peșteana. O pa-
trulă puternică, cu mitralieră, se
apropie. Soldații intră în panică.
Ecaterina Teodoroiu deschide fo-
cul. Soldații se refac. Patrul inami-
că este respinsă.(pag.133)”
Mărturiile unor persoane din Țicleni
Lia Manasia (1901 – 1981), deveni-
tă Stănoiu, după căsătorie, care era fiica
Jurist Ion M. Ungureanu
– fost primar oraș Țicleni
lui Fănică și Maria Manasia din satul tatea bisericii de la Tunși. Ecaterina nica sa Lia, în același pat, și i-a mai po-
Tunși, i-a povestit nepoatei sale de fiu, avea părul lung, împletit în coadă și era vestit că un cetățean din Tunși, ce se
Elena (Păpușa Stănoiu, devenită Lume- admirată pentru această minunată po- numea Miulă, care avea porci mulți și
zeau, după căsătorie), că în perioada
lunii noiembrie 1916, când Regimentul
18 Gorj s-a aflat pe teritoriul orașului
Țicleni, din care făcea parte și Ecaterina
Teodoroiu, aceasta a fost găzduită mai
multe nopți la familia lui Fănică al lui
Florea Manasia de la Tunși. Din relatări-
le Doamnei Lumezeanu Elena-Păpușa,
am aflat că bunica sa, după mamă, anu-
me Lia Stănoiu, i-a povestit că în luna
noiembrie 1916, cînd soldații și ofițerii
Regimentului 18 Gorj s-au aflat pe raza
orașului Țicleni, la rugămintea primaru-
lui Constantin Mișoi Ungureanu, cetățe-
nii mai înstăriți au ajutat oștirea cu ali-
mente precum și condiții odihna pe timp
de noapte.
De asemenea, D-na Lili Calotă, Bo-
beanu înainte de căsătorie, a aflat ace-
leași probleme de la bunica sa după
tată, anume, Bobeanu Elisaveta, născu- doabă capilară, mai ales când se spăla când nemții au vrut să îi ia, el s- a opus,
tă în preajma anului 1900, cu câțiva ani cu apă încălzită după ce venea seara din care cauză l-au legat de un copac și
târziu de la companie. Tot din rela- l-au împușcat în fața copiilor săi și i-au
tările Liei, cât și ale sorei sale Elisa- luat animalele. Tot în acea perioadă, un
beta, nepoatele, Păpușa Lumezeanu neamț, care alerga după femei, l-a îm-
și respectiv, Lili Calotă, au aflat pușcat pe Ion Vârjog din Țicleni, pe sca-
că eroina le-a spus la un moment ra casei sale.Deci, relatările Doamnelor
dat, gazdelor, că pleacă la Vădeni la Elena-Păpușa Lumezeanu și Lili Calotă,
înmormântarea fratelui său Nicolae. reținute de la Lia Manasia (Stănoiu,
Când a revenit Ecaterina, Maria Ma- după căsătorie) și, respectiv, Elisabetei
nasia a observat că nu mai avea Manasia (Bobeanu, după căsătorie) sunt
coada părului împletit, că și-o tăia- verosimile, confirmate și de precizările
se, reproșându-i că a făcut foarte Ioanei Moruș de la Muzeul memorial
rău, că-i stătea foarte frumos cu Ecaterina Teodoroiu de la Vădeni.În
coadă împletită. Eroina i-a răspuns Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu“,
că trebuia să o taie că pleacă pe aflată în cartierul Vădeni din municipiul
front și datorită păduchilor nu mai Târgu Jiu, se află o coadă împletită din
putea ține părul lung. Este nevoită părul celei care a fost supranumită
să plece pe front, fiind foarte afecta- „Eroina de la Jiu“. Părul împletit al Eca-
tă de moartea fratelui, că nu mai are terinei Teodoroiu este expus într-o vitri-
pe nimeni, ar însemna să moară de nă din Casa Memorială „Ecaterina Teo-
foame, acasă, în condițiile ocupației doroiu“, alături de alte obiecte
străine. Le-a povestit că este priete- vestimentare, fiind unul dintre expona-
nă cu un locotenent Mănoiu, tot din tele cele mai importante. Ca pioasă re-
același regiment și poate că vor cunoștință și respect deosebit pentru
avea aceiași soarta amândoi. Făni- memoria Eroinei Ecaterina Teodoroiu,
că și Maria Manasia au avut mai numită de către generalul francez Ber-
mulți copii, printre care, cele două thlot, ca Jeanne d'Arc a României, al
nepoate i-a nominalizat pe Codiță, cărui sânge a curs și la Țicleni, când
Susana, Fănică(tatăl Liei – bunica fusese rănită ușor, de gloanțe la picior,
Doamnei Păpușa Lumezeanu)), Ma- ar fi de dorit, ca la Cișmeaua de la Tunși
rina, Elisabeta (bunica Doamnei Lili să se așeze o plăcuță care să aminteas-
mai mare ca sora sa Lia Stănoiu. Bo- Calotă), Ioana, Maria. Doamna Elena că lupta sa eroică și pentru apărarea
beanu Elisaveta s-a numit Manasia, îna- Lumezeanu a precizat că dormea cu bu- meleagurile noastre.
inte de căsătorie, fiind fiica lui Fănică și
Maria Manasia. Bunica sa i-a povestit,
că atunci când veneau de la lupte, unii
soldați împreună cu Ecaterina Teodoro-
iu, făceau în curte un foc mare, unde
puneau la încălzit apă într-un tuci mare,
pentru a se spăla, Ecaterina îngrijin-
du-și părul bogat, pe care l-a tăiat când
a mers la înmormântarea fratelui său.
Florea Manasia de la Tunși, care a trăit
106 ani, iar soția sa care a trăit 101 ani,
era o familie înstărită, fiind părinții lui
Fănică Manasia, la fel și fiul său, se
ocupau cu negustoria, făceau multe de-
plasări în zonă și nu este exclusă ipote-
za să fi avut cunoștințe și la Vădeni, că
eroina i se adresa soției lui Manasia
Fănică, cu apelativul ,,Mamă Maria”, fi-
ind găzduită de ei mai multe nopți, casa
acestora, fiind la acea vreme în vecină-

Muzeul Jilțului în Cartea de vizită
Continuare din pag. 34
păstrarea și transmiterea tradiți-
ilor locale. Continuați așa, este
frumos!” apreciere lăsată la data
de 01.11.1998. – De asemenea
distinsa Alexandra Andrei, Tg-
Jiu, 13 noiembrie 1998 ,,Acest
Muzeu al satului este susținut cu
argumente extrem de concrete,
o călătorie în timp, în istoria civi-
lizației rurale. Și câtă nevoie am
avea, astăzi, să ne cunoaștem
rădăcinile fără de care ne-am
prăbuși extrem de ușor, la prima
adiere. Inițiatorii nu pot fi decât
niște oameni normali, într-o
lume care tinde, mai degrabă,
spre anormalitate. Felicitări sin-
cere. Existenta dumneavoastră,
domnilor, este justificată, în tota-
litate.” - ,, Un sincer omagiu
competentului corp profesoral,
direcțiunii și directorului plin de
inițiative și devoțiune, excelenți-
lor elevi ai Colegiului National
Tehnologic Mătăsari!!! Vivat,
crescat, gloreat, Colegiul Natio-
nal Tehnologic Mătăsari.” Aceste
minunate cuvinte aparțin dom-
nului Andrei Marga și au fost
spuse la data de 09.11.2000. -
,,În tot ceea ce facem căutam să
fim cât mai aproape de omul
simplu de la țara. Lumea satului
ne dă aripi de zbor în activitatea
noastră și ne inspiră cele mai
1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
frumoase poezii și cântece. Feli-
citări pentru tot ceea ce ați reali-
zat, mii de mulțumiri că ne-ați
oferit câteva momente de amin-
tiri ale copilăriei noastre, prin
ceea ce am vizitat. Numai un om
cu suflet mare putea s-o facă. Vă
dorim multă sănătate, multă pu-
tere de muncă în continuare, iar
cântecul nostru să vă rămână
veșnic far la porțile sufletului. Cu
toată dragostea și respectul
“Elena Trancă Minis și Grupul
folcloric ,,Liliacul” din Baia de
Arama, Mehedinți, 20.10.2001.
Senatorul de Gorj, domnul
Ion Florescu: ,,Am onoarea și fe-
ricirea de a-mi exprima conside-
rația mea față de știință și de
cadrele didactice ale acestui fo-
car de știință și cultură al zonei.
Acest lăcaș, condus cu suflet și
foarte multă pricepere, de dom-
nul director, profesor Dumitru
Dădălău, a luminat și va lumina
multe generații de tineri. Felici-
tări și succes în viitor pentru mo-
dul cum sunt conduse destinele
acestui liceu. Sănătate să vă dea
Dumnezeu, pentru a putea duce,
mai departe, tradiția acestui lă-
caș, la cote tot mai înalte. Nimic
din toate acestea nu ar fi fost cu
putință fără bunăvoința dascăli-
lor și elevilor care au încercat
întotdeauna să facă lucrurile să
evolueze în cât mai bine pentru
toata lumea.
În prima zi de Crăciun a anu-
lui 2001, domnul Doru V. Fome-
tescu a semnat: Împreună cu fa-
milia, surprinși de clipe astrale,
vizitam Citadela învățământului
gorjean, în spiritual marelui das-
căl-apostol Spiru-Haret, Colegiul
Național Tehnologic din Mătăsari
și suntem copleșiți de un senti-
ment de prețuire și uimire pentru
echilibrul dintre forța materiali-
tății și fascinația spiritualității
acestui spațiu de educație –in-
strucție. Cu sincere priviri împle-
tite în relație cu acest miracol
susținut de familiile D. D. Dădă-
lău. Cu bucurie și prietenie! -
16.oct.2003 ,,Este de apreciat
demersul domnului director al
Colegiului Tehnic Mătăsari în
păstrarea tradițiilor populare prin
grija de a aduna multe mărturii
ale devenirii noastre. Pentru ti-
nerii din ziua de azi este un reper
și un îndemn la păstrarea tradiți-
ilor. Nimic nu poate egala aceste
mărturii care demonstrează in-
geniozitatea țăranului român,
creativitatea și spiritualitatea de
care a dat dovada. Felicitări pen-
tru sufletul mare pe care-l aveți,
pentru românism și tradiție”. In-
spector general MECT, Spiridon.
- May 18th 2005. We would like
to thank you for the possibility to
know the culture and history of
your country. You have a rich he-
CASA
PĂRINTEASCĂ
ritage of culture and we wish you Versuri Adrian Păunescu
to keep it for next generations. It
was really interesting for us to be Nu există omenie,
here and see all things. Thank
Mama n-are cum să nască,
you!!! Colleagues from Ganjiena-
secondaryschool Latvia Paldies ! Dacă nu există lacrimi
- 08.05.2006 doamnele Ma-
Şi o casă părintească.
ria Gridan și Ionica Dănilă, profe-
soare la școala Bolboși ne lasă Este casa cea mai albă
ca amintire următoarele impre-
Dintre câte sunt pe lume,
sii: ,,Cele mai frumoase obiecte
sunt puse în aceasta sală atât cu E făcută din ninsoare
sufletul cât și cu intenția de a
Şi din doruri fără nume.
duce mai departe tradiția, obice-
iurile și dorința românului de a
se remarca atât prin munca cât
Pe-un perete e-o icoană
și prin obiceiurile de sărbătoare. Care-abia îşi ține rama,
Tradiția înseamnă cultură, în-
seamnă muncă și înseamnă vo- De atâtea lacrimi câte
ință. Putem remarca munca, do- Zilnic plânge-ntr-însa mama.
rința și spiritul organizatoric al
oamenilor care s-au gândit că Tot acolo e şi poza
veșnicia s-a născut la sat, după Anonimului de vază,
cum spunea un remarcabil om al
literelor. - Andreine Nasoni a zis : Care-i bietul nostru tată
,,Bronio Romania !Lalla from Ce în poze se crispează.
Italy. Matasari Venerdi
24.11.2006.Cfronie e tutti cer le Casa noastră din țărână,
vostro eccogliense –Suro di vie- Casa noastră părintească!
dervi Prestem –Ciao. - Sergiu din
Moldova, membru al organizației Au murit cei ce-au făcut-o,
CNG Moldova :,,Mulțumim pen- Stă şi ea să se sfârşească.
tru primire, ați fost o gazdă ex-
13 mai 2004
traordinară, aveți niște elevi su-
perbi. E foarte frumos în
România!

Activitate metodică – LA ȘEZĂTOARE

(Claca) ÎN MUZEUL JILȚULUI
Urmare în pag. 35
şi-mi amintesc una dintre ele ce pro-
babil mi-a rămas întipărită în minte,
când bunicii mei, deci în casa bunicilor
mei, împreună cu alţi vecini stăteam în
prispă şi era, presupun toamnă la de-
pănuşat de porumbi, iar modul în care
s-a desfăşurat această activitate, a co-
piilor de astăzi, pur şi simplu a fost o
reamintire a acelor activităţi. Efectiv
poveştile pe care le spuneau bunicii,
întâmplări pe care le povesteau oame-
nii de acolo, modul în care s-a desfă-
şurat activitatea atunci, a fost ceva
care mi-a rămas întipărit, iar această
activitate de astăzi mi-a reamintit de
cele ce s-au desfăşurat la vremea re-
spectivă. Personal apreciez activitatea
întregii clase atât a domnului diriginte
cât şi a copiilor. Copiii s-au străduit să
readucă acele momente în actualitate
şi modul în care s-au descurcat ei zic
c-a fost onorabil. A fost bine pentru ei,
au avut ceva emoţii inerente unei ast-
fel de activităţi, ar fi absurd să avem
pretenţii să aibă emoţii când au văzut
atâta lume aici în jurul lor şi părinţi şi
dascăli, şi nu au fost câţiva, ci au fost
mulţi, ba chiar mai mulţi decât ei, dar
activitatea în sine a fost de departe re-
uşită. Mulţi colegi poate în mod direct
sau indirect au zis-o, unii au fost de
acord, alţii nu au fost de acord, eu per-
sonal întotdeauna am apreciat-o. Şi
n-am apreciat-o pentru că, să zicem
să-i dau satisfacţie, sau dintr-un spirit
de linguşire faţă de nu ştiu cine, dar
este o activitate culturală şi educativă,
care, zic eu, aţâţă pe toată lumea şi
este folositoare tuturor. Chiar şi acest
muzeu înfiinţat aici înseamnă ceva
pentru această localitate şi personal
sper ca domnul profesor să nu renunţe
la această activitate, la aceste activi-
tăţi, mai concret şi să dezvolte ceea ce
a început.
Probabil, şi eu mă gândesc uneori,
că dacă dânsul s-ar opri uneori şi n-ar
mai desfăşura această activitate, cine
s-ar înhăma la aşa ceva? Nu ştiu dacă
ar mai fi cineva. Este ceva care trebuie
să rămână. Şi tot legat de această ac-
tivitate eu am considerat că omul sa
lase ceva în urma lui.
Din acest punct de vedere iarăşi
apreciez activitatea domnului profesor
şi sper să rămână cât mai mult ceea ce
dânsul a început.
Doamna profesoară Nişulescu
Elisabeta:
Din alt punct de vedere, eu consi-
der că domnul profesor a organizat
foarte bine lecţia în acest cadru, în
acest muzeu, sunt o dovadă a muncii
domniei sale şi în acelaşi timp ne redă
curiozitatea pentru tot ceea cea fost şi
poate pentru ceea ce va fi. Din alt
punct de vedere, lecţia aceasta consi-
der că are şi un scop educativ, în acest
sens m-am gândit că, copiii noştri lu-
crând la acele mături, la războiul de
ţesut, la aceste ocupaţii de demult, mă
gândesc prin criza financiară prin care
trecem acuma, am zis că nu e rău, ca
fetele să aibă ocupaţii ca acestea aca-
să, şi băieţii, mă gândesc la băiatul
domnului Popescu care a reuşit să ter-
mine o mătură într-o oră, n-am fost
atentă de la început dacă era mătura
începută, şi mă gândeam la preţul ac-
tual al unei mături, dacă el ar face în-
tr-o zi măcar 5 mături, ar câştiga câte
ceva.
Şi mai mult, multe ocupaţii acolo
care cred că nu sunt de luat aşa în se-
rios, adică pentru mine, o parte dintre
noi le ştim, pentru că părinţii ne-au
pus, pentru că nu aveam şosete în pi-
cioare, nu aveam o vestă sau un flanel
şi trebuia să le lucrăm că altfel eram
dezbrăcaţi. Dar nu asta, totul este că
aceşti copii au avut un îndemn pentru
lecţia respectivă, au adunat material şi
cu poveşti, şi cu ocupaţii, cu îndeletni-
ciri de mult şi eu spun cinstit că lecţia
şi-a atins scopul propus şi pe viitor eu
consider că nu este ruşinos ca aceşti
copii să aibă preocupări în acest do-
meniu.
Doamna profesoară Popescu
Adriana:
Nu am mai participat la o astfel de
activitate. Pot să spun că după ziua de
astăzi mi-am îmbogăţit experienţa, a
fost un moment deosebit de plăcut,
m-a impresionat foarte mult momentul
când am intrat, oferirea de ghiocei, pri-
mii vestitori ai primăverii, modul în
care am fost aşezaţi la masă, bucatele
care au fost puse şi pot să spun nu
m-aşteptam să fie atât de multe în zi
de post. Sunt foarte mulţumită şi în-
cântată că am avut prilejul să particip
la astfel de activitate, mai ales că v-am
spus, este prima dată când văd efectiv
aşa ceva.
Domnul învăţător Dădălău Nicolae:
Pentru mine este emoţionant pen-
tru faptul că poate sunt cel mai în vâr-
stă. La 76 de ani, nu gândeam c-am să
asist la o aşa manifestare, manifestare
care ne aduce în minte momente trăite
de noi şi de mine personal acum 60-70
de ani. Nu m-aş fi gândit că aceşti elevi
care prezentară astăzi programul ini-
ţiat de domnul Tică Dădălău, fostul
elev căruia i-am pus creionul în
mână, astăzi să fi transpus în viaţă
şi să ne readucă în minte unele din
tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor
noştri. Poate că ceea ce m-a frămân-
tat şi pe mine, dar n-am realizat, iată
sunt mândru că dânsul este cel care a
reuşit să transpună în viaţă gândurile
mele deşi nu i-am spus niciodată, dar
totuşi cred că m-a urmărit, a văzut
ceea ce am făcut într-o perioadă de 14
ani ca director de cămin cultural şi în-
ceputurile mele din anul 1978, iată că
s-au cristalizat prin acest muzeu şi iată
că acuma, tot aici, să putem participa
cu toţii la o manifestare care nu face
altceva decât să continue pe cât se
poate o parte din tradiţia moşilor şi
strămoşilor noştri.
Eu n-am decât să-1 felicit pe dom-
nul profesor, n-am decât să felicit ele-
vii şi atâta timp cât voi mai fi aici, voi fi
alături de dânsul, voi fi alături de elevi,
pentru ca să transmitem mai departe
din ceea ce cunoaştem, din ceea ce
am trăit, şi din ceea ce trebuie să fa-
cem pentru noua generaţie.
Domnişoara directoare Mariana
Popescu:
De când am început să ne planifi-
căm activitatea comisiilor metodice,
noi ne-am zis ca , poate e şi timpul sa
facen o schimbare. Eu aş zice şi m-aş
bucura enorm de mult dacă şi celelalte
ore pe care le avem să se desfăşoare
cu o altă tentă faţă de orele ţinute la
clasă. Zic eu că e un început extraor-
dinar şi poate că domnul profesor va
orienta comisia diriginţilor în aşa fel
încât să avem şi alte ore la fel de plă-
cute, ca cea de azi. In ceea ce priveşte
elevii noştri, ei, am văzut că s-au stră-
duit extraordinar de mult ca totul sa fie
perfect. NU era nici o problemă dacă se
întâmpla să se intimideze. Era firesc să
vedem ceva spontan, aşa. Se vede to-
tuşi la voi reţinerea voastră când vedeţi
cadre didactice adunate în jurul vostru.
Dar aici nu sunteţi la ore. Aici trebuie
să fiţi ,fireşte,voi, aşa cum sunteţi.
Domnul Tică Dădălău:
“Aţi avut cuvinte de laudă asupra
activităţii desfăşurate în această zi, şi
să vă asigur că atât cât vom fi pe aci
prin zonă vom încerca să atragem în
jurul nostru colectivul de cadre didacti-
ce şi să facă ceea ce trebuie făcut.
Pentru că am reuşit să filmăm această
activitate, mâine noi vrem să facem
sărbătoarea mărţişorului şi cu bal, cu
program artistic, nu ştiu dacă reuşim
mâine, dar în cursul săptămânii viitoa-
re când vom avea şi decada culturii
gorjene scrise, vom aduce în şcoală iar
autori de carte, vom face cunoştinţă cu
ei, cu scriitorii aşa să reuşim să pre-
zentăm filmele şi de la “Sărbătoarea
Fiilor Jilţului”, şi acea emisiune făcută
de televiziunea din Tg-Jiu, intitulată
“Rădăcini” şi această activitate care
s-a desfăşurat astăzi, la care vom invi-
ta toţi elevii de liceu, şi poate pe cei din
ciclul gimnazial, cu toate cadrele di-
dactice, în aşa fel încât să reuşim să
determinăm pe toţi cei care au gânduri
curate să-şi desfăşoare o activitate
mai bună.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 51

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Caratele Mot
r ului
SECVENȚE LIRICE
Amicului Prof. Dumitru Dădălău ÎN RELUARE albă: Santa Maria... O dată la un veac, în satul Bârna,
Scrierile sfinților Blurări scenice; se mută cimitirul în alt deal,
fie hrană psalților*, contrar luminii, tot mai *sărbătoare închinată focului și purității; şi în cel vechi ţăranii
psalților, poeților, trec străvechiul Deal nev=nou, ruz=zi; semnifică intră iar cu
lamură a minților, Adam, spre amintiri (din renașterea, reînnoirea, începutul unui nou plugul – Prof. Romulus Iulian Olariu,
rugi smerite Domnului, sacre stări edenice)! ciclu, venirea primăverii şir de agate, negre bocitoare
coboară pe drumul lung de
Motru
elevări Omului zic
la Praznice `mpărătești, DEDICAȚIE INSPIRAȚIE piatră (cu pas şovăitor ce la cinele de
imnuri din Canon, Tipic, Sub impecabila textură, cu vine din alt ( ceva mai
-Compozitorului Călin Humă- timp),
tropare`n suprafire, Discret, un Amic creator, de din elementul geometrie sacră, a Íei (de puţină )
nelumească stihire, Íleană Cosânzeană) se în vatra satului se-aprinde focul taină.
pământ, viu din brad, ienupăr şi molid,
condace rafinate, humă, lut, de Marele Olar Multi-versal, zbat, fiebinți, sânii – doi Fără acea lumină
irmoasele, întru Duh porumbei, înfiorați prin la porţi se scot în coşuri pe înmiresmată
descântat, ştergare: colină /colivă
inspirate leagă și prin muzicale sfere, și, mai apoi, rouă. nimic nu
icosuri, laude`n Ei așteaptă mereu privirea de grâu nou, rachiu şi s-ar fi
subtil, vin –
lăcașuri luminate; pe roata primordială, fu, lin mân-gâiat, mo- îndrăgostită a poetului, scris.
suflete cast mângâie singur, așternând, Sărazul răstoarnă car prin adâncimi
delat, şi taie lunca-n rouă, pe când
pricesnele cântate`n visător, în trezvii, întru simetrica, bine mă- în dungă de SIMPLE GESTURI
iruri: smirnă, tămâie, mister, fecioarele smerite trag
surata izvoare, în dimineţile Prof. univ. Dr. Dumitru Craşoveanu
de călugări, sfinte maici, ars musicalia, zvârlit în devenire, sub zodii vers după vers, șerpuit,
har(n)ici popi, preotese, cum amânarea din de două. Deapăn firul genezelor, meta-morfozelor;
lumești, azi, prin, atât de capriciosul, vorbesc o limbă atemporală (limba
la miri și la mirese, april... mersul tău, pe
smeriți creștini, laici șes, ACASĂ română) în care Domnul a răspândit fru-
neosteniți pelerini, la ape fermecate cu Strămoșii, mereu inspirați, își museţea
NUANȚĂRI tuturor sânzienelor,
unși Regi aleși, Regine`n dor greu și alegeau loc de
Țară cu stupi, stupine; Nu în vanul vid eres. mormânt, crinilor, macilor, rozelor.
încântarea Omului, (gol plin și plin gol) Domnul sub câte-un măr domnesc Crestez cu foarte mult drag versuri
Țara Maicii Domnului! pune har divin, RE-SCRIITORUL (pe la alt capăt de pe pieile deselor năpârliri
*psalt = scriitor, ci-n mintea noastră, perfect Grădină); succesive
liniștită: întreg ol! Vreme trece, vreme vine… (cum ei, strămoşii, semne
cântăreț, rostitor de psalmi Eu sunt eternul Ahasver, să-i ningă, primă-veri de-a
rândul, parfum de oculte pe răboj
REMEMBER condamnat la nemurire – ancestral şi toiag).
MUTATIO RERUM biet peregrin prin lumi; dever, nemurire și
Poetul Cristian Șișman, autorul cărții lumină – Şi tot arunc, cu un creion visat
Ori de câte ori îţi sărut ochii, doar cinci gologani în pungă: praştie, bulgări de lumină -
zbaterea, zbuciumul zglobii „Portret prin ușa deschisă”, frumos pentru supra-viețuire. și, poate, prin albe ierni și
ochelarist brunet, cu o voce caldă, alduite toamne lungi, dincolo: peşteră, pește,
ale pleoapelor îmi readuc în prăpastie?
minte frânta bătaie de aripi baritonală și suflet pur, de adevărat Eram preatristul amânar, nepoții,
a păsărilor din toate coliviile rege al candorilor, mi-a mărturisit chinuit de dor și Iele; dez-vrăjiți de pulberile lumii,
(într-o seară, pe malul Timișului, seduși de merele de POEM ÎN DUH FOLCLORIC
lumii şi freamătul lor migrator, însingurat și temerar,
atâtea zile alduite de august, acolo, pe banca, din fața liceului când mai dur îmi struneam ca(r)lul, aur, “Femeia care-i frumoasă,
când totdeauna se făcea că, „Brediceanu” – mai era, cred și în zbor printre sori și stele. cu dor greu, acasă, din ce în îți face lumină-n casă“.
noi doi mai eram ultimii o efemeridă, gângurind frumos, ce mai gânditori, să Luminai și tu, chindia,
stâlpi de telegraf, chiar atunci, între noi doi –) că, fiind Mă visasem anticarul, re-vină. când duceai prin Sânipia,
acolo, lângă primaria veche, el, cândva, în București, l-a sunat zis Ruben; șapte vieți la rând, iubirea, și pe trup iia,
iar de pe firele, întinse şi un alt amic; prin telefonul public, biruind mult greaua moarte, LITANIE scriai lent lumea cu mersul,
în eternă vibrare, plecau, de lângă Poșta nouă; chiar în cărțile cu sânge-albastru, Casa noastră, care nu mai eşti a noastră, de sta-n loc gândul, nu versul;
la soroc, rândunelele – acele clipe, clopotele bisericii eu le-am tot re-scris din Carte. resfinţească-se pragul tău de din adânc de călimară,
prinţese, în frac alb-negru –; ortodoxe începuseră să bată, demult, ieșeau litere afară,
numai atunci, copiii, din prelung, pentru vecernie – Cărțile cu sânge-albastru: strălucească iar Lumina Luminii în și săltau sub ie sânii,
fiinţele noastre, dădeau mi-a venit în minte P. I. Ceaikovschi, treisprezece, paisprezece, toate ferestrele tale, reaprindă-se de-nflorea ghizdul fântânii;
roată stâlpilor şi aveau copil, plângând, la bătaia altor clopote –. îmi duc viața mai departe, focul viu în sfântă vatra pe desculțele picioare,
acces direct la centrala cerească: A sărit Cristian în primul tren (mărfar, de etern ales sihastru: ta, te săruta câte-o floare,
lacrimae sumus, Domine mi se pare) și, dimineața, era acasă; paisprezece, treisprezece, reînvieze pe un perete de la tinda mică îți dezmierdau, lin, gleznele,
Deus, o, quae mutation rerum ! s-a stabilit, definitiv, în capitală – răbojul bunicilor, rumenească-se în și roua, și miresmele…
printre dulăi și potăi apăsat de vreme, vine, vreme trece… ţest pâinea cea de toate
CUIBUL DE VULTURI nevoi (familist; soție, doi zilele, RUGĂ
copii, mama la Lugoj) – REGRET ETERN zâmbească mereu tata şi mama Despietreşte-mi, Doamne, inima
-Poenari- s-a sinucis, neîndurând postura,
…Posadă, urcuș Mă înc(l)(h)in, smerit, (ca în poza lor de la sfânta şi dezleagă-mi înţelegerea şi
ingrate, cum trist motiva, cununie ), mintea, iar lacrimile iubirii
dificil, prăvălatic de “povară” pentru ai săi. re-ne-născut, de-a-tunci, pân`
(o mie patru acum; nu-n van, n-am şi nu ne mai duce pre noi prin lume, prefă-le în rouă
sute optzeci trepte, sporit, ci-nflorit, talant, oricât de albă i-ar fi ei calea şi cerească!
SOTTO IL VELAME* valea Dăruieşte-mi somnul cel greu,
către cetatea lui Vlad trăind, scriind, netrăind,
Noi, pelerini triști, şi nu-l mai răstigni în inimile noastre adamic, şi reciopleşte femeia
Țepeș și Negru pereche, duși departe, regretul, chinul, pe mult prea bunul din coasta aceea mai
Vodă: patru turnuri ro- prin cânepiu fum, mă sfârtecă, abia, de Iisus, scurtă!
tunde; doar unul strecurat (pipă; lemn tare: le mai pot duce; ci sfinţeşte cununa de grâu, Învaţă-mă să scrutez concentrat
prismatic); truc: inverse corn încrustat, muștiuc, din (privitor perplex, sărman, de la grindă, prin care Pomul Vieţii, încât să-i
încălțări și potcoave… n-am ajutat la cruce! îi tot slăvim întrezăresc rădăcinile
mesteacăn), trași pe venirea de ascunse în
Vulturi pleșuvi în- roată, de dor și de vis; Peștele Prim, Viu, sus! cer!
că veghează Muntele tanda și manda – Domnu-n Rai, primească-L; prin Îndepărtează-mă de Pomul Cunoaşterii,
Cetățuia; cu amor amânat, fleșuri străni, altar, preot, SÂNZIENE de dansul şi şoaptele
planat zbor larg, amânat, vii: vers și verset, Paradis! cântăreț nu-s (doar pește Profesorului Dr. I. V. Boldureanu şarpelui
rotit, scriu, pe cer, snoave…! *Sub văl olar, scrib poet… dascăl! Când Iele-n horă şi
m-au purtat, lejer, zburând mă recheamă la ospăţul
COCORUL POVESTE DIN ALT TIMP prin aer, eter; de nemurire,
Podul Michelangelo `75 nici smintit și nici pocit – sus,
Pentru M.M.F. Refac printr-o “scriptio continua” şi
Dacă vrei, să-i faci mai ușor zborul, cărările bătătorite de marii drag le-am fost, mire curat –
Se întâmplase, chiar fuseseră pe-atunci cântau (la neamul
lunecă prin vreme strămoși. omenesc reaşează-l Doamne,
înapoi, nevoiți să înnopteze, la Pe firul lor îngust timpul presară picioare) clopoței din
căsuța de pe lizieră; argint strecurat! în Grădina lui Iisus...
și, când vei ajunge-n amintire, semne ale poticnirii, devenite
sângerând pumnalul vâlvătaia iubirii pasionale îi (prin efectul de stea)
toamnei, mânase înspre ambele Cruci. LUMINA DE ATUNCI
treacă, fără milă ori tandrețe, capete ascuțite ale disperării. Amice, deloc întâmplător, deasupra Poeta Sapho ar fi tresărit,
prin mrejele afine dintre Încântate, păsările toate își carierelor de piatră, cu fiecare văzând pironul înfipt
noi; potriveau graiul pentru explozie (cum după nove) chiar la rădăcina
rănită, ai să simți durerea, ce apropiatul “nouruz name”*. vin amânări din alt gutuiului nostru
și-n mine scurt va Ea, și-a recuperat fotografia timp. neroditor.
fulgera, splendidă; pășea hotărât, Iată de ce, în amurguri mi(s)tice, În anul ce a urmat s-au
fiindcă eu am fost, atunci, tăind aerul cu sânii obraznici – privesc, din gura de șarpe a făcut atât de multe
cocorul straniu, care, de pe pod (în tricoul cu lumii, lumina de dincolo, gutui, încât toată
adăstă, o clipă El Comandante Ce Ghevara!), din care, spun hinduși, iarna nici nu am
numai, El o urmărea, din priviri: sunt scrise marile mai aprins
în eternitatea vie, ajunsese deja în Complex. cărți ale întregii lampa.
din privirea Pe partea din spate, de la omeniri. Gutuile şi focul, înteţit
ta. geaca roșie, încă putea cu ienuperi, ne
distinge inscripția RITUAL luminau casa

52 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

LESPEZI DE TIMP
Pe drumul Golgotei
De ani şi de secole pe-a lor trecere
plânge omenirea, frunza şi iarba
pentru moartea pe cruce a lui Iisus
trecută prin durerea Celui de Sus
Doamne, câte sunt pe această lume
mai presus de Iisus nimeni nu este,
cu acest nume rămas peste veacuri,
slăvit de-o lume întreagă pe acest
pământ
Iisus – izvorul şi destinul vieţii noastre,
Tu, care trimiţi raza blândeţii spre noi,
lumina albă a dimineţilor în răsărit de
soare,
crinul mângâierii pentru inima care
plânge.
Durerea lumii ai trecut-o în adâncuri de
ape
când pe drumul Golgotei ei te
crucificară
atunci mielul sfânt s-a rupt în mii de
bucăţi
pentru pâinea vieţii celor flămânziţi
Pe drumul jertfei cu rănile sângerânde
crucea grea în spate ei ţi-o puseră,
te loviră, te biciuiră, te înjurară, dar
pentru ce?
Tu, care ai pus cuvântul la dospit în
făina gândului
Ai plătit însutit şi-nmiit păcatele
noastre,
chinurile Tale peste veacuri vor rămâne,
ai sfărâmat ale iadului porţi ferecate
„cu moartea pe moarte ai călcat”.
S l avă Ţ i e … M â n t u i t o ru l e
Doamne, Mântuitorule, uită, îndurare şi
iertare
îţi cer pentru flacăra ce ţi-o port mereu,
când sunt cu Tine ea nu se stinge
niciodată
sufletul îmi este furtună vie nestăpânită
la Tine zi şi noapte aş vrea s-alerg şi tot
s-alerg,
lacrimile plânsului cu lacrimi să ţi le şterg
Tu, care ai lăsat bolta Cerului deschisă,
gândurile mele să te-ntâlnească cu
fiecare clipă
din care să-mi construiesc ghirlande de
vise,
nimeni nu-mi cunoaşte focul şi necazul,
oare? unde să mă duc când sufletul
mi-e zdrobit
şi inima varsă plânsul unui om chinuit
Infinitul din privirile Tale să-ntâlnească
zările albastre,
porţi sămânţa nemuririi prin trecerea
atâtor milenii,
ai fost OM şi Dumnezeu, peste vremuri
ai rămas sfânt viu
ai rămas glasul naturii răstignit pe
crucea durerii,
duhul care limpezeşte gândurile şi
spele noastre,
puterea care ne dă naştere, viaţă şi
moarte.
Întâlnirea cu Dumnezeu
Pică frunza, bate-o vântul
departe-mi este gândul
e prea târziu pentru mine
să desfăşor ghemul vieţii
Aproape de sufletul meu
las amintirile să curgă
pe pragul dimineţilor de vară
departe, dincolo de timpul meu
Tăcut mă simt în vremelnicia mea
port numele cu fiecare clipă,
ştrengar mă strecor printre paşii lumii
să-nţeleg că exist doar cu mine
Stau la răscruce de cumpăna nopţii
s-ascult cum anii trec,
îngălbenite sunt trecerile mele
pe drumuri ştiute şi neştiute
De-atâtea ori încerc să scriu versuri
cu trecerea mea printre lespezi de timp,
iau cuvântul dincolo de eul meu,
acolo, departe întâlnindu-l pe
Dumnezeu.
Până când?
Lacrima plânsă ne doare
din zori de zi până-n seară,
prin negura durerii
furtuni ne vânzolesc viaţa
Avuţia noastră cea de ieri
o risipiră ai noştri guvernanţi
îndură-te de noi, Doamne
şi mai dă-ne zile senine
Dă-ne linişte şi pace,
răul să ne ocolească
prin valurile spumoase ale vremii
numele de român să nu piară
La cele vechi pune pe cele noi
restrişti să nu mai fie
pe frunţile înnourate mai trimite
câte-o rază de lumină
Ne vom lumina din lumina Ta,
zodiile să nu ne-ngheţe,
grâul să stea verde sub glie,
rândunica cuib să-şi facă sub streaşină
Victime suntem şi vom fi
prin trecerea noastră spre veşnicie
parcă s-a oprit şi timpul
măsurat de ceasornicul lumii
Ale noastre triste şi răvăşite vieţi
cu mănuşi, măşti şi izolete
trăiesc real într-o lume ireală
fără vreun răspuns şi până când?
Vocea mamei
Prin atâtea vămi am trecut
s-ajung odată-n ţara mea,
vocea mamei mă tot chema
din inimă cu al ei gând
Privesc mâinile muncite ale ei
care a fost tânără până ieri,
o lampă mai pâlpâie la fereastră
cu flacăra ce se pierde-n întuneric
Mă simt dator cu fiecare zi care se
trece din calendar,
cu pâinea care este tot mai amară,
alerg prin mine, dar cine mă vede?
Lumea s-o schimb? dar sunt un nimic
eu pe un drum, ea pe altul,
mă justific cu viaţa mea
când pe prund mai tremură râul
În suflet şi-n minte, mama,
am s-o port mereu cât voi trăi,
un foc mă arde-n tăcere,
şi ochiul plâns mai picură lacrimi
Plânsă şi nedată uitării
c-a fost în astă lume printre noi,
viaţa mamei poveste şi roman
a fost şi s-a dus prea repede-n van.
Mama mea
Mama mea bătrână şi bolnavă, atât de
singură
zace în pat de ani buni neajutorată,
în odaia răvăşită atât de tristă, din clipă
în clipă
aşteaptă pe-ai săi copii să vină din
străini
Copiii au venit într-un suflet plini de
lacrimi
cu-nfrigurare i-a recunoscut pe nume,
putere n-a mai avut să se ridice din pat
se lupta cu moartea şi n-ar fi vrut să
moară
V-am aşteptat copiii mei o viaţă
întreagă
să veniţi să-mi treceţi pragul, să mă
vedeţi
la casa părintească, acolo unde v-am
crescut
cu ochii plânşi de atâtea neajunsuri
N-am vrut să cred, nici n-am vrut să
ştiu
că într-o zi voi pleca de lângă voi,
v-am şoptit cu sufletul amar, cu ochii
trişti
că voi pleca din această lume pe-o altă
cărare
Mă voi duce în Edenul meu, unde voi
vorbi cu Dumnezeu
să nu mă chemaţi, să nu mă strigaţi,
voi pleca într-o altă lume, care nu-i a
voastră
şi-n plânsul ploilor de toamnă mă voi
ruga pentru voi.
Bătrânii
În casele părăsite şi uitate
bătrânii îşi plâng trecuta viaţă,
te privesc între două goluri de timp
trecutul să ţi-l spună pe coarda
ruptă din ale lor suflete
Greul l-au dus din tată-n fiu,
cu tânguire cer plecarea la Ceruri,
c-au rămas singuri pe acest pământ
fără ca nimeni să-i mângâie,
golită şi tristă este inima lor
Gârboviţi şi cocoşaţi cu sufletul plâns
se duc spre moarte-nlăcrimaţi,
vor sta înrămaţi în tablouri peste vreme
amintind de viaţile lor, c-au crescut fii şi
fiice
şi-n ochii celor rămaşi, poate o lacrimă
va curge.
Bătrâna
O bătrână din munţii Cernei
purta tristeţea zilei în suflet,
îngândurată trecea prin lumină
şi sufletu-i se bucura în al nopţii gând
Pe umeri ducea timpul zi de zi
ca pe un copil ce nu-i era povară,
în inima durerii am mângâiat-o tainic
să-i pot reda trecutul cu anii scurşi
Brazii îşi şopteau printre ramuri
cuvintele nerostite ale lumii trecătoare,
cu o tristeţe în glas m-am oprit
să-i alin destinul atât de crud
O văd de atâtea ori frământând aluatul
în mica copaie din lemnul învechit
şi-n ochii înceţoşaţi durerea ei
trece în al meu suflet cu tristeţea zilei.
Părăsită
Împietrită inimă,
frântă de jale,
fără mângâiere
îşi ducea amarul
într-o căsuţă mică
la poale de munte.
Părăsită de copii
umbra-şi legăna
în pragul înserării
aprindea lampa
şi se tot gândea,
mamă am fost,
pe copii i-am crescut,
dar ei m-au uitat,
oare mai am eu
vreun rost pe lume?
Paşii mă poartă şi azi
spre căsuţa ei,
dar bătrâna nu mai este,
acolo-n tristul colţ de lume
o mamă plecată la ceruri,
uitată de-ai săi copii
îşi doarme somnul de veci
sub stânca de sub munte.
Drama aşteptării
Bătrâni ce privesc
peste prispa casei
aşteaptă copiii să vină,
porţile se deschid
dar ei încă nu se arată.
Focul în vatră
încet se stinge
plita încă mai încălzeşte
bucatele pentru masa de seară,
porţile rămân tot deschise,
copiii încă n-au venit.
Noaptea greu mai trece,
zorile încep să se arate,
rostesc rugăciunea de dimineaţă
şi parcă cerul zideşte
în sufletele lor speranţa
c-ai lor copii au să vină.
Îndoieli şi presimţiri
agăţate pe crengi de gânduri
aşteaptă un răspuns
de ce copiii lor nu mai vin?
În satul bătrânilor
uitat de copii chiar şi de sfinţi
ei tot plâng, bolile îi doboară,
căscioara stă să cadă,
lemnele în sobă s-au împuţinat,
copiii încă n.au venit,
dar părinţii tot îi aşteaptă.
Din tot ce-a fost
Şi viaţa şi moartea
stau împreună
ca un arc peste timp,
ca un drum dincolo de lume
Ne zburdă anotimpurile
prin zile şi nopţi,
vămuind ale noastre vieţi
spre cernita plecare
Din tot ce-a fost
nimic nu va rămâne,
ne trecem repede prin timp,
sortiţi vom fi ai veşniciei
Toamnele care vor veni
n-o să mai plângă-n noi,
de va ninge peste suflete
zăpezile le vor troieni
Veacuri şi milenii vor trece
peste ale noastre vieţi uitate
şi-n albastra armonie
un gol va trăi printre cuvinte.
Ră stignit pe unda vieţii
Ceas temporal,
ce-mi numeri secundele,
eu, cel făcut din lut,
desculţ am plecat de acasă,
vegheat de ochiul timpului.
Cuvintele au fost hainele mele
şi-am plecat în lume
mânat de-al meu destin
cu sufletul spre un răsărit,
mai gol azi decât ieri
din al clipei repaus.
I-am pus visului aripă
să mă-nalţe de pe pământ
înaltului cer în ceas de toamnă
când strugurii dădeau în copt,
iar firul ierbii picura lacrima
în pumnii mei.
De pe cumpăna vremii
un suflet zdrenţuit
străbate timpul uitării
răstignit pe unda vieţii.
C u f i e c a r e cl i p ă
Lăcrimează fântâna de sub deal
sub bolta zorilor de zi,
suie sevele în ram,
primăvara pe colină s-arată,
o gărgăriţă rătăcită
adăpost îşi caută.
Ca să vezi şi s-auzi
un câine latră-n
singurătatea sa,
smulgând dimineţii liniştea.
C u f i e c a r e cl i p ă
păşim în zilele
care se succed
prin anii noştri,
doar o clipă ne rămâne
care să ne-aducă aminte
că suntem muritori şi noi.
Prin resturi de timp
Te văd înflorită, răsfăţată
în iia ce-o porţi şăgalnic,
răsfrântă
peste umeri,
peste trup
dăruită-n Prof. ION SABIN
ziua de
Rusalii
CERNA, Motru
Desculţă prin pulberea încinsă
o flacără vie arde-n ochii tăi,
destinul să-ţi fie limpede ca roua,
pe altarul vremii frumoasă să rămâi
Timpul îl măsori cu paşi de ceasornic,
pulsând iubirea pe piscuri de baladă
a ta fiinţă căzută-n amurg
pe firul amintirii mă tot cheamă
Copilă a primăverii să-mi duci sărutul
pe aripi de magnolii din al ecoului
suspin
atâtea drumuri ne leagă şi ne despart
aşternute pe uitarea fiecărui gând
A trecut şi vremea, uitarea o să ne
ajungă
prin resturi de timp te voi închide
în oglinda sufletului ca pe un copac
răsărit din vremuri peste al lumii chip.
S-a dus liniştea
S-a dus liniştea din vieţile noastre,
prăpădul ne-a pătruns până-n sânge
nu mai avem locuri nici printre morţi
nu mai ştim ce ne mai doare
Suntem atât de singuri pe acest
pământ
trăim zile şi nopţi fără de speranţe
în nebunia aceasta ce ne mai rămâne?
paharul cu amar să-l sorbim zi de zi
Risipiţi ne sunt fiii şi fiicele prin ţări
străine
de Sfintele Sărbători îi aşteptăm să
vină,
ochii noştri nu mai pot plânge, zidim
cuvinte
pentru rugăciunea înălţată până la
Dumnezeu
Va veni ziua când toate se vor spune,
pedepsiţi vor fi guvernanţii de azi,
animale bolnave ce se scaldă-n
mocirlă,
trecute prin foc va pieri şi sămânţa lor
Trăim zile fără nopţi şi nopţi fără zile,
lămpile ni s-au stins, cine le va
aprinde?
nimic nu mai este cum a fost odată
bolnavi şi trişti suntem azi ca niciodată
Guvernanţi… să nu uitaţi, averea şi
bogăţia voastră
sunt făcute pe munca şi suferinţa
noastră,
pui de năpârcă ce muşcaţi veninos zi
de zi
din poporul ce v-a fost mamă şi tată
Nopţi şi zile să vă zbateţi în al vostru
chin
prea vinovaţi sunteţi de toate, va veni
vremea
să plătiţi pentru cei necăjiţi, voi, marii
bogaţi,
Doamne, vino şi pedepseşte-i pe ciocoi!

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 53

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Luminile
Mot r u l u i
Biing...baang...biing...răsunau zilnic
clopotele bisericilor din sat. Ecoul lor jalnic
străbătea prin ceața dimineții, prin arșița
zilei de vară, prin amurgul posomorât.
Biing...baang...încă unul s-a mai
dus...a mai murit încă unul, dar cine va fi
avut timp să-l plângă? Cine mai plângea
atunci pe cei morți, când era atâta jale
printre cei vii?
Femei văduve de război apăsau pe
coarnele plugului prin pământul crăpat de
secetă, cu fețele arse de soare și de vânt,
cu mâinile uscate, crăpate, lihnite de foa-
me, cu obrazul supt, cu suflete sfâșiate.
Peste tot ruină, jale, plâns...cine mai avea
timp să-și plângă morții? Auzeai copiii stri-
gând prin ogrăzi – maamăă, mi-e foaa-
mee… Războiul se sfârșise și, peste toate
nenorocirile lui, veni foametea, cumplita
foamete din 1946. Garnituri lungi de tren
cu vagoane de vite (de marfă) ticsite cu
oameni îi cărau către ținuturi mai bune,
mai mănoase unde Dumnezeu a fost mai
darnic. Li se spunea TRENUL FOAME. Erau
trenuri puse gratuit de guvernul României
la dispoziția celor năpăstuiți de soartă care
duceau din și înspre toate direcțiile. De
fapt, îi duceau pe oameni din Moldova în-
spre Banat și Oltenia. Într-acolo alergau și
năzuiau toți să ajungă.
TRENUL FOAME așa i-a rămas numele
în mintea tuturor – și nu puțini – celor care
au trecut prin acele trenuri de marfă, multe
care cărau oameni. Deasupra vagoanelor,
pe arșița cumplită a lunii lui cuptor, vedeai
copii cu gurile arse de sete sau lihniți de
foame, mame uscate de slabe, alăptând
câte un copil la sân, înnegrite de fumul lo-
comotivei și de soarele necruțător. Își tre-
ceu unii altora câte un ulcior cu apă din
care sorbeau doar câteva picături.
Drumul era lung de la o oprire la alta și
nu în toate stațiile era apă, iar trenurile
opreau departe de peronul gării. Copiii ți-
neau în mână o bucățică de turtă sau de
mămăligă și abia luau câte o firimitură, de
teamă să nu se sfârșească. Prin gări, pe
lângă ziduri și dărâmături, oamenii, când
se culcau, își legau bine de braț sau de
mijloc câte o trăistuță cu câteva bucăți de
mămăligă, dar, cu toată această precauție,
tot se trezea câte unul cu ,,merindea” fura-
tă fiindcă stăruința celor flămânzi era mai
înverșunată.
Să te plângi cui și pentru ce? Poate că
ți-o lua chiar tovarășul tău de călătorie cu
care te-ai împrietenit și cu care mai ai de
împărțit foamea, setea, arșița, drumurile.
Gările erau înțesate de lume în zdrențe pli-
ne de păduchi. Mulți nu știau dacă vor ple-
ca undeva sau nu. Stăteau culcați în șir pe
lângă ziduri, pe lângă dărâmăturile războ-
iului, îndobitociți de foame, de mizerie, de
boli, înrăiți, încleștându-și pumnii...către
cine? Către războiul care a distrus, către
cerul care n-a plouat, către seceta care a
uscat totul, până și sufletele oamenilor?!
Alții se ascundeau printre ruine, frământați
de gânduri diabolice – să prade, să jefuias-
că la drumul mare, să prade casele de pu-
ținul care a mai rămas. Vedeai câte un
zdrențăros aplecându-se peste cel ce dor-
mea lângă zid, scotocindu-i prin buzunare
– de altfel, goale – și el știa asta, dar o fă-
cea împins de fiara aceea înspăimântătoa-
re – foamea.
- Ce cauți în buzunarul meu, bădie? - îl
întreba cel care-l prindea pe făptaș.
La care celălalt îi răspunde:
- Nu știi matale să-mi spui unde este
trenul spre Banat?
- Ba da, uite, te culci colea lângă zidul
ăsta și te trezești în țara pâinilor cât roata
carului. În buzunarul meu nu vei găsi decât
păduchi, bădie.
Și se porneau pe râs...un râs care sfi-
da foamea și aerul acela jalnic care plutea
în jur. Apoi, după câteva cugetări, porneau
amândoi prin lume să-și caute pâinea mult
visată. Unii erau harnici și cinstiți și găseau
pâinea căutată, alții se dedau la prădăciuni
și erau alungați de pretutindeni.
Pentru salvarea copiilor statul a între-
prins cîte ceva. La noi, grupuri de copii
erau strânși în sat și duși sub oblăduirea
statului la cămin în Focșani pentru a fi hră-
niți. Acelui cămin oamenii îi ziceau CARS
54 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
,,Ecoul copilăriei”
– nu știu ce va fi însemnat acel cuvânt –
poate case de ajutor al copiilor săraci, nu
știu. Mulți copii au plecat atunci și plecați
au fost. Au rătăcit prin lume de când abia
își puteau rosti numele, uitau cine le sunt
părinții, de unde sunt și așa au umblat prin
lumea largă până au ajuns mari, destoinici,
s-au căpătuit prin lume și, doar din când în
când, printre miile lor de griji, își aminteau
că odată, demult s-au desprins de mâna
caldă a unei mame care le-a privit înde-
lung urma, cu o lacrimă în ochi.
Așa am plecat și noi, așa a plecat și
Toader cu sora lui, Maranda, care erau ve-
cinii noștri și tovarăși de joacă și de copilă-
rie. Mai întâi am fost duși la Focșani la că-
min cu mulți alți copii din satul nostru,
Movilița. Erau duși la căminul acela copii
din tot ținutul Vrancei. În curtea acelui că-
min era o masă compactă de copii. Copii
desculți, copii flămânzi, cu picioare subțiri
ca niște bețișoare, cu fețele arse de soare,
cu chipurile triste, copii săraci, copii orfani,
copii din toate stările. Cei nou-veniți pri-
veau cu teamă spre copiii mai vechi în că-
min sau spre cei mai mari. Nu îndrăzneau
să se apropie de ei sau să se așeze pe vreo
băncuță, crezând că acestea aparțin copii-
lor mai vechi în cămin.
Când se ținea vreo cuvântare despre
disciplina în cămin, priveam pe cel ce ne
vorbea, dar gândurile noastre erau aiurea.
Poate la toți cei dragi pe care îi lăsasem
acasă, poate la nucul din fața casei, la mai-
danul cu troscot din fața porții, la șanțul
plin cu apă unde ne bălăceam picioarele în
timpul ploilor de altădată. Eram așa speri-
ați, m-am prins de mâna tatei și îl țineam
strâns de mână să nu plece, dar tata s-a
desprins brusc și s-a furișat după un zid.
Eu am început să-l caut și l-am găsit după
zid, ștergându-și lacrimile. Crezând că eu
l-am supărat și de asta plânge,
m-am retras cuminte într-un colț
stingher. Văzând pe tata plân-
gând, m-am maturizat brusc –
nu trebuia să mai plâng și eu sau
să-l supăr. Tata a plecat și am
rămas acolo cu Toader, cu sora
lui și cu alți copii din sat. Ne-am
grupat după ulițele din care veni-
serăm. Eu cu Toader și cu Maran-
da ne-am retras pe un capac
care acoperea o gură de canal.
Mă uitam în jos și îmi închipuiam
că sub acel capac trebuie să fie
un fund de iad în care Scaraoțchi
își chinuie vizitatorii pe când dra-
cii dănțuiau în jurul lor. Pe atunci
ni se împuia capul cu astfel de povești.
Seara, după ce ne-am primit porția de
mâncare – o felie de mămăligă și un bis-
cuit – le-am pus în ghiozdanul din pânză
de cânepă și Maranda, care era mai mare,
mi l-a legat de braț și ne-am dus la culcare
într-o sală mare unde ne-am culcat pe jos
pe niște rogojini aspre fără niciun așternut
pe ele, dar mai întâi Maranda a făcut un
plan de evadare. Am stat doar câteva zile
acolo și, într-o zi în zori, în timp ce toți dor-
meau buștean, eu, Maranda, Toader și cu
alți copii din sat ne-am furișat pe lângă zi-
dul care înconjura clădirea și, după câteva
salturi, am ajuns în stradă, fugari.
După ce am tras în piept aerul dimine-
ții și al libertății, am luat-o la goană pe
străzile orașului până la gară. Maranda știa
drumul, ea era liderul, ea știa de toate.
Desculți cum eram, nimeni nu ne-a auzit
pașii pe trotuar și nimănui n-am atras
atenția. În gară, cineva ne-a ajutat, ne-a
îndrumat să ne urcăm într-un tren care
ne-a dus la halta Diocheți. În vagonul de
vite sau de marfă, cum I se spunea, o fe-
meie care venea din Banat, avea niște tră-
istuțe cu pâine uscată (ce bogăție ni se
părea). Femeia ne-a dat la fiecare câte o
mână de coji de pâine, dar eu nu le-am
mâncat, le-am mirosit numai și le-am pus
în sân și le-am păstrat să le duc mamei
acasă și surorii mele și fratelui meu. Mă
gândeam la ei cât le este de foame.
Am ajuns în haltă la Diocheți și am
pornit cu toții pe jos câțiva kilometri până
în satul nostru, Movilița. Și iată-ne din nou
pe ulițele satului, jucând șotronul și ba-
ba-oarba. Părinții mei nu s-au supărat pe
mine că am fugit de la cămin, dar alți pă-
rinți o căutau pe Maranda s-o bată că le-a
adus copiii acasă.
Alți copii se pregăteau să plece la că-
min la Focșani, mai ales că se zvonea că-i
vor duce în Bulgaria sau în alte părți de
lume. Și, într-adevăr, I-au dus și, când s-au
întors de-acolo, nu mai știu după cât timp,
erau îmbrăcați cu hăinuțe frumoase și feti-
țele aveau rochițe de mătase la care noi
nici nu puteam visa. Priveam la ei cu jind și
cu sentimentul acela de copilărească invi-
die. Cât mi-aș fi dorit și eu o astfel de ro-
chiță!Dar iarăși părinții ne-au urcat într-o
zi într-o căruță pe mai mulți copii din sat și,
bineînțeles, nelipsita Maranda cu fratele ei,
Toader, și iarăși am plecat la cămin în Foc-
șani. Ne-au dus cu căruța la halta Diocheți
și de acolo am plecat cu trenul de marfă și
așa am ajuns din nou la cămin. Am dormit
pe aceleași rogojini înțesate de păduchi,
goale, aspre și reci.
În prima noapte mi-au furat ghiozda-
nul cu mămăligă. Am plâns mult, dar Ma-
randa m-a consolat, promițându-mi că
vom fugi iarăși acasă. Am fost încolonați și
duși undeva, pe niște străduțe, să facem
baie. Eram în rând câte doi-trei copii și su-
praveghetorii alături de noi, pe străduță.
Aveau în mână o nuielușă, dar nu să lo-
vească copiii cu ea, ci îi ștergea lin pe spa-
te când păduchii se așezau în strat, uneori.
Așa a fost atunci și am văzut și am trăit
toate acestea câte le aștern aici.
Am stat la cămin două săptămâni
până când Maranda a hotărât să fugim
înapoi acasă. Îmi era tare dor de mama, de
tata, de sora mea și de fratele meu. Am
procedat la fel ca prima dată, numai că
acum ne era tare frică să venim acasă că,
poate, ne bat părinții.
Maranda, Toader nu aveau tată, muri-
se în război, și mama lor, fiind infirmă de
un picior, copiii erau lăsați în voia sorții.
Mai aveau un frate și-o soră, dar aceștia
erau mai mari și erau plecați de mult prin
lumea largă, unde se descurcau prin mun-
că pe undeva, prin Banat. Dar, când am
ajuns acasă, tata și mama s-au bucurat,
deoarece s-au hotărât să plecăm cu toții în
Banat. Și, în timp ce ne pregăteam de ple-
care, Toader s-a ținut scai de tata să-l ia și
pe el în Banat și nu mai pleca din ogradă
de teamă să nu plecăm fără el. Câteva zile
tot la noi în ogradă a stat. Eu aveam cinci
ani trecuți, sora mea mai mare, Dorina, și
fratele meu, Vasilică, de un an și jumătate.
Tata nu voia să-și mai ia o povară pe cap
– un copil în plus. Dar Toader s-a ținut
după noi când am plecat și n-am scăpat de
el nicicum și în haltă la Diocheți stătea tot
lipit de noi. Și, până la urmă, am fost toți
deciși să-l luăm cu noi, căci chiar dacă
eram copii, se ținea cont și de dorințele
noastre.
Doamne, ce adânc mi s-au întipărit în
mintea mea de copil și cât de mult mi-au
marcat sufletul toate acele trăiri din copilă-
rie! Le-am păstrat acolo, în adâncul sufle-
tului, le-am înrădăcinat ca pe niște comori,
ceva din parfumul vetrei părintești. Ne-am
urcat cu toții în ,,trenul foame” și am
schimbat în gară la Mărășești, unde am
urcat în alt ,,tren foame” și așa am ajuns în
gară la Ploiești. Am așteptat un tren care
să ne ducă la Arad. Am așteptat lângă niște
ziduri, iar tata a plecat să ne aducă apă. A
venit trenul nostru și tata ne ajuta să ur-
căm deasupra vagoanelor. Eram toți. Dar
Toader nu mai era nicăieri. S-a desprins de
noi în acea mare învălmășeală de lume și
zadarnic l-a căutat tata prin toată gara și a
strigat, n-a mai fost de găsit. S-a pierdut în
mulțimea aceea de oameni, Dumnezeu
știe cum. Tata a plecat cu noi mai departe
deasupra vagoanelor și ne era sete și soa-
rele și soarele ne dogorea și perdelele de
fum de la locomotivă ne învăluiau când
adia vântul. Toader a rătăcit prin lume ca
atâția alții.
Am ajuns în Banatul mult visat de toți
năpăstuiții și am rămas într-o comună, Sa-
ravale. Acolo ne-am aciuat la o colibă în
câmp unde tata păzea o pepenărie la o fa-
milie de nemți. Dar, pe lângă asta, noi toți
ceilalți adunam spice de grâu de pe miriș-
tile întinse. Toată ziua strângeam spice, iar
seara le legam snopi și tata le bătea cu
furca de fier de scotea boabele din spice și
noi strângeam bob cu bob, ca să nu se
piardă nimic. Ce drag îmi era când vedeam
boabele de grâu rostogolindu-se și ce fru-
mos miroseau! Era ceva înălțător. Făceam
focul acolo în câmp și fierbeam boabele
într-un ceaun și noi ne strângeam roată
lângă vatra improvizată, așteptând să fiar-
bă grâul. ERAM SALVAȚI!
Au trecut zeci de ani de-atunci și par-
că mai simt acea aromă a grâului fiert în
mijlocul naturii și-mi mai stăruie în fața
ochilor miriștile cu mireasma lor și pâlcuri-
le de maci roșii ca niște făclii.
Spre toamnă, când a început frigul,
tata a hotărât să ne întoarcem în Moldova
la căsuța noastră, deși familia la care a lu-
crat tata stăruia să rămânem la ei. Pe mine
mă îndrăgiseră foarte mult și voiau să mă
înfieze, dar părinții mei nu s-au putut lipsi
de mine și nici eu nu mă lăsam de ei. Așa
că am pornit cu toții înapoi spre casa noas-
tră în Moldova cu aceleași ,,trenuri foame”,
dar încărcați cu cereale – grâu, porumb și
alte bunătăți. Doar că toți
eram cu gândul la Toader și
pe tata, când pomenea de
el, îl podideau lacrimile. Și
anii au trecut...mulți ani.
Țara, poporul mergeau pe
calea propășirii. În fiece
casă începuse, cât de cât, a
se cuibări bunăstarea. Noi
am crescut, dar trăirile din
frageda copilărie rămân
adânc întipărite în suflet și
în minte și vor fi mereu pre-
zente acolo în adâncul su-
fletului.
Și a venit vremea șco-
lii. Primele clase le-am în-
vățat cu domnul învățător (culmea!) Tran-
dafir. Nu cel al lui Sadoveanu, ci al nostru,
al satului nostru. Căci și noi am avut pe
domnul Trandafir la fel de bun și înțelept ca
acela al marelui scriitor. Dar cel care a pus
lumina în palmă la atâtea generații de copii
nu mai este printre noi, însă, ca o predesti-
nare, pe terenurile domnului nostru învăță-
tor s-au construit cele două școli în comu-
nă. Parcă de acolo, din mormânt, își întinde
mâna pentru a răspândi mai departe flacă-
ra culturii. Din aceste școli, prin munca
neobosită a atâtor dascăli, s-au ridicat
mulți oameni cu valoare în cultură și în alte
domenii.
Maranda, noi, copiii care umpleam uli-
țele satului, creșteam, dar tot mai făceam
năzbâtii. Maranda cu firea ei de copil hoi-
nar ne ducea pe toate coclaurile să prin-
dem păsări de câmp, apoi la gârlă în zăvoi
să căutăm peștișori, dar nu prindeam nici-
odată nimic. Ne uitam cu jind la peștișori
cum alergau prin apă, dar ei parcă râdeau
de noi când ne chinuiam să-i prindem.
Mama Marandei, fiind infirmă și neputând
munci din greu, belșugul nu și-a făcut loc
în căsuța lor săracă. Își munceau cu greu
un ogor și își duceau zilele de azi pe mâine.
Mai lucrau cu ziua la câte un gospodar prin
sat, dar erau plătite cu te miri ce. Pe atunci
oamenii nu ieșiseră complet din zona sără-
ciei.
Se gândeau cu durere la Toader, dar
erau neputincioase de a căuta sau de a
găsi vreo urmă a copilului dispărut prin
lume de atâția ani. Dar viața, destinul,
Dumnezeu, nu știu cine orânduiește toate
în lumea asta.
Ioana Savin Ciobotaru
Venise în sat la părinții săi un medic
stabilit prin părțile Sibiului care lucra la un
sanatoriu. Ioana și Maranda lucrau cu ziua
la bătrânii părinți ai medicului – familia Pa-
ragină. În prezența medicului, Ioana poves-
tea despre fiul ei dispărut prin lume de
când avea șase ani. Atunci domnul doctor
și-a amintit de un băiat din sanatoriu care
să fi avut paisprezece-cincisprezece ani,
numai că băiatul atâta știa – că-l cheamă
Toader, dar nu știa de unde vine, cine-i
sunt părinții. Firul acesta vag a fost de-
ajuns. Medicul a plecat din sat înapoi la
Sibiu. Maranda a plecat și ea la scurt timp,
după indicațiile date de medic. Acolo, după
câteva investigații, cei doi frați au fost puși
față-n față. Aveau trăsături comune și tim-
brul vocii și câteva amintiri au făcut să fie
ușor recunoscuți ca frați. Băiatul era înăl-
tuț, cu puțini pistrui, dar uscat de tubercu-
loză care începuse să-i macine plămânii.
Crescuse într-un orfelinat, dar Dumnezeu
știe pe unde a umblat până a ajuns acolo,
că nici el n-a mai știut să spună. Din ca-
să-n casă, din stradă-n stradă, până a
ajuns la orfelinat unde, oricum, i s-a dat
altă îngrijire. Poate tuberculoza a luat-o pe
când umbla hoinar pe drumuri, copil al ni-
mănui, fără adăpost, fără hrană. S-au făcut
formele de rigoare și Toader împreună cu
sora lui au plecat în drumul lor, la căsuța
lor, iar bunul medic Paragină i-a ajutat să
ajungă acasă.
S-au vărsat multe lacrimi de bucurie.
Rude, vecini veneau să-l vadă pe Toader și
la fiecare vedeai lacrimi pe obraz. Și noi
toți am plâns și ne-am bucurat tare mult că
a fost găsit Toader și adus în familie. Era tot
ce ni se întâmplase mai frumos de la în-
toarcerea tatei din război. Dar în casă la
Ioana era sărăcie, iarna nu aveau lemne
pentru foc și hrană puțină şi bani să îngri-
jească plămânii copilului bolnav nu aveau.
Aşa că, după vreo doi ani, Toader a plecat
din nou la sanatoriu la Sibiu, unde tot bunul
medic Paragină a îngrijit de el. A mai stat
acolo aproape doi ani şi, într-o primăvară,
s-a întors de prin străini şi a închis ochii
pentru totdeauna. Mama lui, maranda, cei-
lalţi fraţi l-au plâns până la mormânt, iar
ţiganul ciung a tras câteva dangăte de clo-
pot...şi-atât. Maranda s-a măritat şi-a avut
mulţi copii şi multe greutăţi cu viaţa ei, că
n-avea timp să se plângă nici pe ea însăşi.
Toate aceste întâmplări şi trăiri alcătu-
iesc un crâmpei din istoria ţinutului nostru
şi a satului nostru. Dar câte alte întâmplări,
poveşti demne de aşternut pe hârtie zac în
străfunduri de suflete despre care ar trebui
să se ştie – cum a fost odinioară, cum au
trăit oamenii, cum au luptat cu vitregiile
acelor vremuri. Trebuie să se ştie trecutul,
ca să se preţuiască prezentul, ca oamenii
să lupte pentru un viitor mai bun.
Biing...baang...răsună şi azi dangătul
clopotelor de la bisericile din sate, dar nu
mai are acel ecou sinistru ca altădată. În
ecoul lor parcă auzi zeci de glasuri din tre-
cut, din copilărie şi zeci de chipuri ţi se în-
grămădesc în minte şi te întrebi de unde
vin, încotro merg?
Dar vin din copilărie, vin din adâncul
sufletelor noastre, unde păstrăm aprins un
cărbune cu care am scris pereţii casei vă-
ruite, vin din vatra în care trosneau lemne-
le aprinse, din streaşina casei la care ciri-
peau păsărele, din mireasma cânepii şi a
fânului în care dormeam în nopţile de vară,
vin din fântâna pe marginea căreia ne
aplecam ca să ne răspundă ecoul.
Ecoul copilăriei care mai străbate în
suflet şi azi, după zeci de ani. Rămâneţi cu
mine, chipuri calde şi dragi din trecut! Fără
voi mă simt singură şi vă păstrez mereu –
comori ale copilăriei şi ale trecutului.
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
MUNCEL TABĂRA NAȚIONALĂ DE REVISTE
ȘCOLARE, JURNALISM ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
Anual, 4-10 elevi cu însoțitor, din Mătăsari, erau invitați de M.E.N, și M.T.S. să participe, gratuit,
timp de o săptămână, în tabără.
Este situată în mijlocul pădurii Călugăra, la 20 kilometri de ducerea DJT Iaşi susţinând că obiectivul constituie unul din
oraşul Paşcani, pe drumul judeţean ce face legătura între co- cele mai mari realizări din ultimii ani Practic, tabăra are 130
muna Mogoşeşti - Siret şi Hanul Ancuţei, este considerată a fi locuri de cazare, o cantină cu o capacitate de 150 locuri, spaţii
perla taberelor din toată zona Moldovei. Direcţia Judeţeană cu duşuri, centrală termică, terenuri de golf şi alte dotări ase-
pentru Tineret (DJT) Iaşi, cea care administrează tabăra de la mănătoare. Primul pas a fost făcut acum doi ani, când a fost
Muncel, a reuşit să transforme din temelii o locaţie ce nu a mai construită o cantină la standarde europene, o cantină de 50
fost modernizată de mai bine de 50 ani. Ridicată pe locul unei locuri. Investiţiile în tabăra de la Muncel au cuprins şi realiza-
foste crescătorii de câini, aparţinând Ministerului Apărării Naţi- rea unui teren sintetic de fotbal. Acest obiectiv a costat aproxi-
onale (MApN), tabăra de la Muncel este acum una din cele mai mativ 1, 5 miliarde lei vechi, are 1, 500 metri pătraţi şi a fost
frecventate tabere destinate tinerilor. Investiţia demarată în realizat la iniţiativa DJT Iaşi.
acest obiectiv se ridică la suma de 9,5 miliarde lei vechi, con-
CONCERTUL SCULPTURILOR DIN LEMN punsuri sunt, foarte probabil, alte întrebări. un capriciu mult prea slab pentru a-l transforma, mă- Cel mai mare Inspectorat din ţară;
Ing. Ceauşescu Ion Totul ţi se pare mai mult decât înfricoșător! După car în năzuinţă. Mi s-a părut straniu la început: lumea Îi spun că vreau să înţeleg ce rol are un inspecto-
puţin timp începi să realizezi că eşti înconjurat de oa- ce mă înconjura, expresiile ce se îndreptau spre mine rat, cum este învăţământul ieşean, cum este să fii in-
Gabriel, Bucuresti meni…dar de data aceasta sunt oameni cu un IQ ridi- cu atâta repeziciune, încât abia reuşeam să le desci- spector general. “Inspectoratul Şcolar Judeţean este
Tocmai ce am ajuns în cat - faţă de cel cu care erai obişnuit în viaţa de zi cu frez mesajul, sfaturile care semănau mai mult a ordi- Ministerul învăţământului dintr-un judeţ şi face “politi-
tabără, este puţin trecut de zi. Spaima de a nu te ridica la nivelul lor este mare, şi ne, totul era străin mie, dar s-a dovedit a fi doar o falsă ca” Guvernului, “politica” în sens general, în unităţile
ora nouă, iar norii de ploaie cu atât mai mare frica de a nu-i dezamăgi pe cei care impresie. Lumea era la fel, sfaturile erau importante şi de învăţământ din subordine”, aşa începe domnul din
dispar făcând loc luminii se- au încredere în tine. Încerci să te acomodezi cu spaţiul venite din suflet iar mesajele transmise erau comune faţa mea. Aflu că inspectoratul este împărţit în mai
lenare să strălucească în şi modul lor de a fi, cu toate că tu eşti diferit de ei (sau, … tot ce era nou era experienţa, care dădea naştere multe compartimente, în care lucrează 27 de inspec-
ochii mei. Stropii de ploaie cel puţin, aşa ţi se pare ţie).Aceasta este senzaţia pe la frică.Informaţiile au început să vină repede experi- tori şi încă vreo 35 de angajaţi. Se ocupă de şcolariza-
aşezaţi pe ramurile brazilor care o ai în momentul în care îţi alegi un drum în viaţă enţă nu aveam, ceea ce făcea să fiu irascibilă şi insta- rea copiilor din judeţul laşi, de încadrarea profesorilor,
coboară încet pe fiecare frunză şi aduce lumina de la pe care vrei, cu tot dinadinsul, să-l urmezi, dar despre bilă pe cunoştiinţele mele. Dar toate problemele au de mersul învăţământului, în general. Mihai Dumitriu
stele reflectată care se sparge în sclipiri odată cu care nu şti absolut nimic. Tot ceea ce ştii, este că ţelul dispărut, iar ceea ce era nou atunci, a devenit vechi îmi spune că inspectoratul din laşi are în subordine
aceşti stropi în momentul impactului cu pământul, tău, aflat undeva la o înălţime unde abia poţi ajunge cu acum. E un şir atât de lung care, de fapt ajunge în 950 de şcoli de stat şi încă vreo câteva particulare. În
scoţând un sunet aproape mut ce îmi linişteşte sufle- gândul, este tot ceea ce-ţi doreşti de la o viaţă simplă acelaşi punct… dar, bineînţeles pentru altul, nu pentru judeţul laşi sunt cam 160 de mii de copii, din care 87
tul. Privesc cerul. Mă pierd pe aleea taberei şi într-un şi plină de obstacole. Tot ceea ce-ţi doreşti pare un vis tine; pentru tine se termină undeva brusc. de mii în mediul rural, şi vreo 12 mii de profesori.
moment mă opresc să admir din nou luna. Simt că se irealizabil pentru cei din jurul tău care nu au aspiraţii Am persoanele dragi mie încrustate cu smarald în “Este vorba de o muncă şi o responsabilitate enormă”,
întâmplă ceva magic în momentul în care ea îşi atinge înalte şi care nu se rezumă decât la clipa de faţă, fără temelia visului meu şi a sufletului meu, căci fără aju- îmi mai spune Mihai Dumitriu.
poziţia pentru a lumina centrul buştenilor şi sculpturi- a încerca să găsească adevărata fericire. Fiind dispus torul lor nu aş fi ajuns aici, şi nu aş putea pleca pe Tot un fel de general; Îi spun că în clasa a şaptea
lor pe care ploaia le trezeşte din veşnicul somn. Aces- să faci sacrificii, atunci fericirea este mult mai greu de drumul vieţii atât de încrezătoare în ceea ce vreau să am avut media 9.40 şi că aş vrea să intru la Liceul
te sculpturi vechi, de forme diferite şi accentuaţii ne- atins, căci îţi alegi o viaţă clădită pe dorinţe şi aspiraţii fac. Încurajările şi sprijinul venit din partea lor, m-au Militar din Sibiu. Îmi spune că sunt “un băiat isteţ” şi
gre pe unele părţi stau aşezate, fiecare cu rolul lor, rol mult înalte.Orizontul gândirii este larg deschis, iar tu ajutat să ajung să-mi doresc cu adevărat televiziunea că am mari şanse să intru. Adaug că îmi place discipli-
pe care îl voi înţe- lege mai târziu. Fiecare formă reda- eşti liber să intri în el şi dacă vrei să-l traversezi, poţi ca hobby şi ca meserie. Şcoala pentru mine a fost cea na, să am oameni în subordine şi că visez să ajung un
tă de sculptură îmi pare că abstractizează o poveste ajunge pe un tărâm al fanteziei realizabile. Tot ceea ce mai importantă treaptă până la vârsta de 18 ani, căci general. “Ca să fii un bun general, trebuie să porneşti
diferită. Nişte vibraţii se împrăştie uşor sim ţite şi în
trebuie să faci este să-ţi doreşti cu adevărat. aici am învăţat să fiu om printre şi pentru oameni, să- de la soldat şi să parcurgi toate gradele. Numai aşa
centru apare o halucinaţie ce prezintă flacăra de ener-
gie a sculpturilor. Nu peste mult timp, când admir jocul Totul în viaţă se învaţă! Există anumite contradicţii mi doresc să fiu cineva, să-mi respect visurile şi bine- poţi să te adaptezi fiecărui caz în parte, numai aşa
de lumini portocalii nuanţate în galben, sculpturile în- pe această temă, dar dacă ajungi la premisa asta, înţeles, să le duc la împlinire. Aici se termină un capi- capeţi suficientă experienţă cât să aplici corect legea,
cep să cânte, organizate în cor, o poveste. Sunt capti- atunci – părerea mea – poţi să realizezi irealizabilul. tol din viaţa mea, care, vi l-am prezentat pe scurt. dar să înţelegi şi oamenii”. Mihai Dumitriu îmi spune
vat de moment şi continui să ascult cântecul ritmat de “Nimic nu este nou sub Soare”! Tot ceea ce trăim noi, Sper să puteţi avea şi voi oportunitatea să vă des- câte ceva despre el. A fost primul elev din Valea Lupu-
căderea stropilor de ploaie rămaşi. Mă străduiesc să au mai trăit-o şi alţii; emoţiile, sentimentele, acţiunile coperiţi, să vă daţi seama de ceea ce vă doriţi cu ade- lui, o localitate de lângă laşi, care a ajuns la liceu.
înţeleg limbajul reprodus, dar şi povestea din cântec a noastre, nu sunt noi pentru cei în vârstă sau trecuţi vărat să devină realitate. Nu vă veţi întâlni de două ori După aceea a fost primul care a terminat facultatea. În
unui tânăr nou venit în tabără. Un tânăr pe care simt deja în nefiinţă, doar că, noi avem impresia, că le per- în viaţă cu posibilitatea de a vă descoperi.Chiar dacă 1973 s-a întors, ca profesor la Valea Lupului. Îmi po-
că îl cunosc, dar nu îmi pot da seama cine este, deşi… cepem altfel decât ei. “toate-s noi” acum, va veni momentul în care vă veţi vesteşte cum a muncit din greu cu elevii ca să dove-
parcă trăieşte în mine de multă vreme. Imaginea pri- Ajungem la o vârstă când trebuie să ne gândim da seama că totul este ca un circuit închis şi că, după dească celor din sat că este bun. A avut rezultate bune
milor paşi o am deja proiectată în memorie. Prin ges- serios la cât de larg poate fi orizontul nostru. Este vâr- scurt timp se vor învechi pentru voi, reluându-le drept cu copiii ,şi oamenii au început să-l aprecieze. A ajuns,
turile şi emoţiile manifestate se simte bucuria de care sta când totul ni se pare extrem de greu. Aceasta poa- “noi”, urmaşii voştri. în cele din urmă, director la şcoala din Valea Lupului,
dispunea şi extazul de care era cuprins. Înconjurat de te veni mai devreme sau mai târziu; copilăria poate fi funcţie în care a stat vreo 6 ani. A fost, după aceea,
inspiraţia naturii, vântul îi vorbea de întâlnirile lui Ion mai lungă sau mai scurtă. Când ajungem să încercăm Un oltean la curtea regelui Dumitriu inspector cu personalul, vreo trei ani şi inspector şco-
Creangă şi Mihai Eminescu pe dealul Ciricului şi Soro- să ne descoperim firea lăuntrică, începem să ne te- lar adjunct. S-a întors la Valea Lupului, a fost consilier
mem de noi. Descoperim în fiecare zi un alt “EU”, di- Ilie Pârvu, Franta şi primar la Rediu, după care a ajuns inspector şcolar
gari, iar peisajul amintea de pastelurile lui Alecsandri. Ce este învăţământul ieşean al Inspectoratui Şco-
Activitatea taberei aducea în acelaşi timp pe plan so- ferit de cel dinainte şi straniu faţă de cel viitor. Oportu- general. “Cea mai mare realizare este faptul că am
nităţile pe care le avem în a ne cunoaşte sunt multe, lar din punctul meu de vedere, un simplu elev de 14 reuşit să creez acele burse Pro Rurales, pentru copiii
cial întâlnirile la club cu participanţii, iar pe plan cultu- ani din Gorj • De la Mihai Dumitriu am aflat că Inspec-
ral practici preluate de la persoanele ce explicau cu dar pe care noi nu le preţuim atunci când trebuie. Vom de la ţară cu rezultate bune la şcoală. Cea mai mare
rămâne surprinşi, când, dintr-un capriciu, o fantezie toratul ieşean e cel mai mare neîmplinire, şi la noi, şi-n toată ţară, este situaţia învă-
plăcere viaţa unui jurnalist. Aerul îl făcea să simtă din ţară • «Ca să răzbeşti în
mirosul experienţei jurnalistice şi acest lucru îl făcea se înfiripează o năzuinţă, o aspiraţie, un vis, care devi- ţământului de la sate. Iaşul are vreo 60 % dintre elevi
ne totul pentru tine… apogeul fiinţei tale. Gândim că viaţă, trebuie să munceşti mult, în mediul rural”, îmi spune Mihai Dumitriu.
să dorească să participe cât mai mult. În cântec apare foarte mult şi să te uiţi pe unde
şi visul lui, pe parcursul unui somn liniştit, despre ca- atunci învingem cutezanţele celor din jur, că suntem Îl întreb pe inspectorul general dacă la anul voi
ceea ce vrem noi să fim.Aşa s-a întâmplat când am păşeşti • Mihai Dumitriu mi-a mai da sau nu, cum am auzit, capacitatea şi cum voi fi
drul natural asemănător cu cel ce se regăseşte în ope- spus: la anul nu o să mai dau
rele alecsandriene. A doua zi, după un somn vegheat păşit pentru prima dată pe târâmul necunoscut al te- admis la liceu. Îmi spune că examenul de capacitate
leviziunii. Eram o intrusă. Nu știam nimic despre ceea capacitatea • Cum am fost şi va dispărea, că deocamdată nu se ştie precis, că Mi-
de prospeţimea aerului, fluieratul vântului şi cerul de eu lnspector general pentru câ-
un albastru închis pe care era presărat, nu foarte in- ce aveam să fac. Mă fascina ecranul, dar nu mă am- nisterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului se restruc-
biţionam să privesc prin el la lumea mea. Am ajuns teva secunde Iaşul mi se pare un oraş mare şi aglo- turează, dar că admiterea va fi, probabil, tot compute-
tens, o pulbere aurie şi după micul dejun, o masă ser-
vită în bune condiţii alături de bunăvoinţa sufletească dincolo de zidurile ecranului, am văzut cum este să merat, plin de tineri, cu şcoli şi licee la tot pasul. Am rizată. “Nu este exclus ca liceele să-şi organizeze
şi ospitalitatea moldovenească a personalului, a avut trăieşti într-o lume a imaginarului, căci mie ecranul înţeles că toate aceste şcoli se află în subordinea unei propriile examene de admitere. Capacitatea, pe de
plăcerea de a explora pe o arie extinsă obiectivele tu- îmi lăsa impresia că ilustrează o altă lume decât cea singure instituţii. Se numeşte Inspectoratul Şcolar Ju- altă parte, va fi înlocuită cu nişte evaluări anuale, la
ristice ferite de aglomeraţia urbană: bojdeuca lui pe care o vedeam eu zilnic. Dintr-o dată a dispărut deţean şi se află undeva între nişte spitale, aproape de nivel naţional. Cum vor fi acestea, nu se ştie încă, dar
Creangă, Mănăstirea Văratec, Mănăstirea de maici frica şi a lăsat locul unei mări de dorinţe şi aspiraţii dar centrul oraşului. Am doar 14 ani, tocmai am trecut în- se va şti în mod sigur până la 15 septembrie, cel târziu
Biserica „ Sf. Voievozi ”, Hanul Ancuţei, casa memori- de care nu îmi mai era frică, ci din contră, parcă mai tr-a opta, învăţ la Colegiul Tehnic Mătăsari, la câţiva 1 octombrie”, mai spune Mihai Dumitriu. Îmi explică
ală Vasile Alecsandri din Mirceşti şi Mănăstirea Neamţ. trăisem odată şi făcusem acele lucruri ce mă înspăi- kilometri de Târgu-Jiu, în judeţul Gorj. Cineva m-a în- cum ar vedea el aceste evaluări. E destul de complicat
O latură frumoasă a taberei se observă printr-un sen- mântau cu puţin timp înainte. Au trecut 4 ani de când trebat ce ştiu eu despre Iaşi, despre învăţământ şi şi nu am înţeles foarte bine. Îi mulţumesc oricum.
timent aparte după activitatea desfăşurată în contact lumea televiziunii m-a capturat, dar ani în care eu nu despre ce înseamnă un Inspectorat. Nu prea mare lu- Discuţia se cam termină, Dumitriu e foarte grăbit;
direct cu profilele atinse de mass-media. Tabăra fiind am reuşit decât să învăţ lucrurile elementare. Micile cru. Aşa că am hotărât să merg la Inspectoratul Şcolar de mai bine de o oră, de când mă aflu în biroul lui, îl
un punct intermediar şi folosul experienţei de după secrete se lasă greu descoperite, iar în momentul şi să aflu. Ajung la o clădire ceva mai veche, intru-n aşteaptă o maşină. Nu prea m-a lămurit cum dau ca-
câţiva ani i-au dat tânărului o şansă de colaborare cu când crezi că le-ai descoperit, realizezi că tezaurul curtea interioară şi apoi în clădire. Portarul Tică întrea- pacitatea. Îl rog să facă o poză cu mine. Se aranjează
cel care odinioară i-a fost mentor. Totul se opreşte, mult râvnit, a lăsat locul unei foi perfect albe, din care bă ce doresc. Aş vrea să vorbesc chiar cu inspectorul puţin şi îmi dă voie să mă aşez în scaunul lui. Stau pe
lumina soarelui de dimineaţă face să se stingă accen- nu înţelegi mai nimic şi care la rândul ei ascunde un şcolar general, pe care am aflat că-l cheamă Mihai locul celui mai puternic om din învăţământul ieşean. În
tul sonor şi trăiesc din nou realitatea. alt secret.Am avut ocazia să descopăr un “EU”, despre Dumitriu. Urc nişte scări şi o întreb pe secretară dacă fond, acum sunt şi eu un fel de general...
existenţa căruia nu ştiam. Fericirea şi satisfacţia pe pot să intru. Îmi spune că e foarte ocupat, tocmai are
care televiziunea mi-a lăsat-o în puţinul timp petrecut nişte audienţe. În faţa uşii, pe care scrie numele lui,
“TOATE-S VECHI ȘI NOI SUNT TOATE” în fascinanta lume a ei, este mai mare decât toate cele sunt vreo cinci persoane. Par emoţionate, la fel ca
întâlnite de mine până acum. mine, au acte în mână şi aşteaptă să intre. După vreo
Prof. Boulean Maria Tabăra de jurnalistică a fost pentru mine un capri- jumătate de oră, rămân singur. Bat la uşă şi intru în-
– Alexandra, ciu – la început, o dorinţă mai târziu, un vis realizat la tr-un birou uriaş, în care se află trei profesori. Mă în-
sfârşit, căci iată, am ajuns şi la sfârşitul anilor fericiţi tâmpină un domn rotofei, la vreo 50 de ani, cu părul
M.E.N., Bucuresti albit şi vâlvoi. Îmi zâmbeşte şi, pe o voce uşor răguşită,
de liceu şi la sfârşitul primei etape de cunoaştere, atât
a fiinţei mele cât şi a lumii înconjurătoare, din afara şi mă invită să iau loc. Îmi spune că nu are prea mult
De când pășești pentru pri- timp, pentru că trebuie să plece undeva, în judeţ. Cei
ma oară pe poarta ce deschide din interiorul televiziunii. Dacă nu aveam ocazia de a
pleca în tabără, nu cred că visul meu devenea atât de trei vorbesc despre titularizare, repartizare computeri-
un tărâm străin, începi să-ţi pui zată, Bucureşti şi minister. Ceilalţi doi pleacă şi râmân
o mie de întrebări ale căror răs- puternic şi în mod cert nu devenea un vis realizabil, ci
singur, la o măsuţă cu Mihai Dumitriu.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 55

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Trec anii
Se duc anii în zbor, plutind ca norii,
Si-n urma lor rămân doar amintiri,
Care prin timp, asemeni unor valuri,
Răsar şi pier cu umbre şi lumini.
În viaţa asta aspră şi frumoasă,
Suntem ca-ntr-un vehicul călător!
Şi încercând s-ajungi tot mai în faţă,
O voce-ţi porunceşte să cobori...
Cărările ce te-au purtat prin lume,
Le-aduni cu gându-n file de poveşti!
Şi poposind pe una dintre ele,
Mai vrei o clipă să mai zăboveşti...
Şi-ntr-un târziu, pe prispa casei tale,
Stând la taifas cu timpul trecător,
Abia înţelegi că-n lumea asta mare,
Eşti doar un fulg de nea rătăcitor...
Ca el alergi pe vreme rea sau bună
Şi te aşezi pe- oriunde nimereşti!
Şi tot ca el, în marea aventură,
Cu fiecare clipă te topeşti!...
Vulpoiul suveran
Într-o zi de toamnă, pe la asfinţit,
Un vulpoi ciudat în codru-a poposit
Nu-şi arătă colţii la -nceput deloc,
Multă minte n-avea, dar de viclean, foc.
Cu promisiuni şi înşelăciune
Şi cu propte -ascunse pe la-mpărăţie,
Căpătă-n pădure un rang mult prea mare
Devenid stăpân peste animale.
Când îşi luă-n primire postul cu pricina
Proclamă teroare în toată pădurea
Şi ca să supună inventă un leac,
Jertfind animale pentru orice fleac.
Şi, pentru ca toţi să-i ştie de frică,
Luă o hotărâre diabolică
Transformând îndată şi fără sfială,
Vizuina sa-n Curte Marţială.
Un cocoş de munte ce cânta fierbinte,
Îi reteză ciocul, să-l înveţe minte,
Fiindcă în pădurea Înălţimii Sale
Dreptul la cântat numai el îl are.
Iar o căţeluşa ce tot mârâia
Fu dată afară din cetatea sa,
Şi, când ii se spuse ca nu face bine,
Se iscă gâlceavă-n toată pădurimea.
Constatând că-n codru viaţa s-a schimbat
Încât devenise de nesuportat,
Animale multe strânse-ntr-un sobor
Îl dădură iute jos pe dictator.
Dar, după o vreme, vulpoiul hain
Reveni-n pădure iarăşi ca stăpân,
Vru să pară blând, dar mult nu putu,
Lupu-şi schimbă părul, dar năravul, NU.
Morala
Am vrut să biciuesc doar unele animale
Mereu căţărătoare, deşi nu au chemare,
Dar dacă printre noi se-ntămplă aşa ceva
Să nu vă supăraţi, nu este vina mea!
A înflorit iar liliacul
A înflorit iar liliacul,
Pe la ferestre-i zbor de rândunici
Şi-n vraja cerului albastru,
S-aprind în noapte licurici.
E mai şi clipa e sublimă,
Cu revărsări de aştri şi de flori,
Cu unduiri de doină pe colină,
Şi cântec de privighetori.
Şi soarele, sfârşindu-şi tihna,
Strălucitor pe cer renaşte iar,
Culcată pe un nor şi luna,
Şi-aruncă-n noapte al ei far.
Copacii-şi fac din flori cununa,
Din câmp, păstori se-adună la izvor
Cu turme rumegând lumina,
În liniştea amiezilor.
Chiar de v-a fermecat trecutul,
El a rămas un timp netrăitor,
Veniţi să savurăm prezentul,
Clipa trăieşte, veacurile mor!
Aş vrea
Aş vrea să mor sub streaşină de lună,
Când îşi adoarme raza pe colină,
Să prind din ea doar un strop de lumină,
56 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
Să-mi străjuiasca drumul spre hodină.
În fastuos cavou nu vreau să zac,
Vreau doar o groapă ca orice sărac,
Şi-o cruce ne-ncrustată cu-al meu nume
Să nu mai ştie nimenea de mine...
Sătul de lumea reclădită-n ură,
Cu rădăcini adânci şi-n bătătură,
Sub streaşină de lună să mă culc,
Să pot să-i iert pe toţi şi să mă duc.
O clipă doar de tihnă mi-am dorit,
Dar în zadar, aşa am fost sortit,
Ca fără ea prin anii mei să trec
Poate-oi găsi-o-n lumea-n care plec.
Mi-am ridicat căminul din iubire,
Văzand in el lăcaş de fericire
Şi am sperat să-mi duc viaţa in tihnă,
Dar n-am gasit in el decat furtună.
Balada dascălului pensionar
E-n bătătura şcolii sărbătoare,
Profesori şi elevi se-nveselesc,
Că iarăşi a venit vacanţa mare,
Şi câte vise acum se împlinesc...
Festivitatea, iată, s-a-ncheiat,
Şi liniştea prin săli s-a aşternut,
Doar tu, bătrâne dascăl, n-ai plecat,
Mai zăboveşti în curte un minut.
Cu ochii trişti priveşti clădirea-n care,
Atâţia ani de zile ai trudit,
Îţi iei adio acum cu-nfrigurare,
Clipa pensionării a sosit.
Un mic cadou, simbol, ţi-au aruncat,
O floare, un baston şi ochelari,
Discursuri de prohod ţi-au închinat,
Şi-n grabă ţi-au urat un – La mulţi ani!
Porneşti încet cu pasul legănat,
Spre poartă te îndrepţi azi cu sfială,
Vrând parcă să-i şopteşti îndurerat,
„Azi te închid pentru ultima oară”.
De maine eşti un nimeni oarecare,
În alt tărâm de viaţă vei intra,
Şi te vei stinge ca o lumânare,
Dacă nu te-ai putea acomoda.
Refuzi să crezi că-n toamna viitoare,
Când clopoţelul iar va răsuna,
Să nu te regăseşti pe coridoare,
Grăbindu-te s-ajungi la clasa ta.
În schimb, vei auzi din toamnă-n toamnă,
Un dăngănit de clopot triumfal,
Apropiindu-se de tine-n taină,
Ca un prolog al vieţii la final,
Acum abia-nţelegi cu resemnare,
Că viaţa e un zbor de albatros,
Cât de frumoasă e când urci spre soare,
Şi cât de tristă-i când cobori în jos.
Când amintirile …
Când amintirile te cheamă
E semnul c-ai îmbătrânit,
Că drumul meu şi-al tău coboară,
Prea obosit spre asfinţit.
Te vezi mereu în anii tineri,
În curtea casei părinteşti
Şi-n lumea-aceea parcă intri
Ca într- o carte de poveşti.
Cu fiecare zi ce zboară,
La poarta lumii liniştit,
Aştepţi s-o-nchizi pe dinafară,
Căci toamna vieţii a venit.
În aminirile fugare,
Mai faci acum un scurt popas,
Trăind clipa cu-nfrigurare,
Le spui la toate – BUN- RĂMAS !
Mi-am aşezat la poartă zborul
Ce m-a purtat nefericit,
Şi-n bătătură-mi lăsai dorul,
Rătăcitor şi ne-mplinit.
Cu el pe-a vieţii cărăruie,
Atâtea vise-am adunat,
Multe-au intrat în amintire,
Şi prea multe s-au destrămat. Viaţa mai e şi dorul de satul său natal,
Cuprins între vâlcele sau risipit pe deal,
Mai pâlpâie-n amurguri zarea, Cu -ndemnuri pentru vite de-ai gliei trudi-
Se mai aprinde câte-o stea, tori,
Şi adunând nemărginirea, Cu tril de ciocârlii şi hore-n sărbători.
Nu-mi mai găsesc cărarea mea.
Cu scârţâit de care cu rod bogat din luncă
A mai rămas un pic lumina, Şi cu vecini la taină, seara, pe podişcă
Pe şesuri si-n sufletul meu Şi cu tradiţii care ne-au definit ca neam
Şi din gâlceava mea cu lumea Şi toate-nveşmântate în iz patriarhal… Prof. Benedict Crăsnaru,
O ţandară de curcubeu. Tg Cărbunești-
De aici, privirea zboară în imensitate, Iar sună clopoţelul...
Care frunză bate… Căci evadând afară din case şi palate,
S-aşterne iarăşi toamna peste lume,
vantul cand nu bate… Trăieşti nemărginirea şi-accepţi filozofia
Acoperind pământu-n straie ruginii,
Frunza-i viaţa lui, C-aicea s-a născut prin vreme veşnicia. Cu ea coboară doinele din munte
Viaţa omului,
Şi stânele rămân din nou pustii.
Hărăzit de soartă Cât ai umbla prin lume, satul te cheamă
Mereu să se zbată, acasă,
Aceeaşi toamnă vine şi se duce
Ca frunza din crâng, Căci nu găseşti niciunde viaţă mai fru-
Ca într-o pânză trasă cu penelul,
Bătută de vânt, moasă, Miros de grâne coapte ne aduce
Astă frunză bate, El e tulpina sacră din care răsărim
Şi-anunţă că iar sună clopoţelul.
Vântul când nu bate, Şi nu ne lasă-n timp ca să ne risipim.
Şi-n freamătul ei, Se-adună iar în clasă şcolărimea,
Frunza lacrimei, E primăvară iar… Căci zilele vacanţei au trecut,
Îşi ascunde plânsul, E primăvară, iar se-ntorc acas’ cocorii, Alături de cei mici, şi dăscălimea,
Tristeţea şi visul Cu mieluşei zburdând pe dealuri şi prin Trăiesc cu toţi fiorul de-nceput.
Şi le poartă-n gând, lunci,
Până la mormânt. Şi cu luceferi, blânzi, paznici ai înnoptării, Colo, pe deal, se-nalţă un liceu
C-aşa-i viaţa lui, Cu jocuri de copii şi zbor de rândunici. Frumos şi sacru ca o catedrală,
Viaţa omului, De-aici, de sub acoperişul său,
Ca şi frunza-n vânt, Au înflorit cireşii şi merii dau în floare, Plecară-n lume mulţi oameni de seamă.
Pe acest pământ, Şi ramul de gutui prin curţi a înflorit,
Frunza lui se zbate, Natura-i un poem de flori în revărsare, Cuprins de dor, trecui azi pe la şcoală,
Din zori până-n noapte Nimic din ce-a fost sfânt în ea nu s-a clintit. Unde-am trudit şi eu odinioară,
Şi când vântul tace… Dar dorul nu mi-l potolii deplin,
Şi-n tăcerea lui, Mă simt închinător la glie şi la soare, Căci mă priviră toţi ca pe-un străin...
Frunza omului, La freamătul pădurii, la susur de izvor,
Şi a codrului Şi-ascult cum trece timpul meu în destră- Rămâi dară cu bine, drag liceu,
Pluteşte puţin, mare, În curtea ta n-am să mai fac popas,
Într-un vis sublim. Că-n lumea asta veche, omu-i un călător. În suflet, însă, te-oi purta mereu,
Dar visarea-i scurtă, Pe drumul vieţii ...cât mi-a mai rămas...
Doar pentru o clipă, Câmpia-şi dă-ntâlnire cu codrul înverzit
Şi împreună ascultă concert ciripitor, Învăţătorului meu
Căci plutirea ei – Iar pe-un covor de flori întins la nesfârşit,
Mai răsfoiesc şi astăzi calendarul,
Coboară, nu urcă, Şi munţii grei coboară la sărbătoarea lor.
Să regăsesc sub strai de-arhiereu,
Şi la pământ pică
Pe cel ce mă deprinse abecedarul,
Ş-apoi se usucă. E iarăşi primăvară sub cerul însorit,
Şi sfetnic a fost sufletului meu.
Doar codrul rămâne, Ea vine să rodească glia din ogor,
Pentru veşnicie Să pună vlaga-n braţul plugarului trudit
Te văd aievea cum stăteai de veghe,
Şi nu-i pasă dacă, Şi să ne-aprindă-n suflet cântecul de dor.
Şi aplecat pe slovele bătrâne
Frunza-i cade-n toamnă,
Păreai desprins dintr-o icoană veche,
Căci în primăvară, E sărbătoare sub zenit
Cu chip smerit şi plin de-nţelepciune.
Înfrunzeşte iară, E sărbătoare sub zenit,
Ca şi-n lumea noastră, Tresaltă cerul sus,
Trudeai cu noi ca să ne dai lumină,
Lumea cea lumească, Din somn, pământul s-a trezit,
Al lumii mers să-i înţelegem rostul,
Ce-şi urmează cursul, Căci s-a născut Iisus. Şi-n fiecare zi de-nvăţătură
Cât va fi pământul.
Ne îndemnai să spunem „Tatăl nostru”…
Nici ei nu îi pasă Cu bucurie să trăim
Când se stinge-o viaţă, Această sărbătoare
Tu ai sădit în bătătura şcolii
Aşa-i viaţa noastră, Şi pentru-o clipă să mai fim
Şi flori, şi pomi şi suflet de copil
Aspră şi spinoasă Egali cu fiecare! Şi coborând pe drumuri de podgorii
Şi totuşi frumoasă.
Din sat şi şcoală ţi-ai făcut cămin.
Chiar dacă întruna Căci El a coborât de sus,
Ca şi-n codru frunza În lumea pământească, Din toţi câţi sunt, tu doar cu tine semeni,
Se zbate-n furtună Cu har divin şi dor nespus, Chiar dacă soarta nu te-a prea iubit,
Şi pe vreme bună. Ca să o mântuiască! Tu n-ai cerşitorit nimic la nimeni
Şi locul tău, prin muncă l-ai cinstit.
Şi universul necuprins,
Strai de lumini şi-a pus, Le-ai dat la toţi lumina învăţăturii,
Făclii de stele s-au aprins, Dar cei ce-s astăzi sus au cam uitat,
Căci s-a născut Iisus. Că drumul lor pe treptele măririi
De-un dascăl anonim a fost semnat…
Se-ntorc şi renii în cetate,
Urmând acelaşi drum, Aveai şi tu o zi în Cireşar
Ce este viaţa? Ei vin din vremuri depărtate Să ştie toţi că încă mai trăieşti,
Şi-aduc pe Moş Crăciun. De-o vreme-au scos-o iar din calendar
E mai întâi de toate casa părintească,
Ce ne-a vegheat prin timp copilăria noastră Şi-au pus-o în …Calendele greceşti
Se-aude toaca pe-nserat
Şi ne-a învăţat de mici credinţa în iubire
Şi s-a-nnoptat de-acum, Întâmplă-se orice în astă lume
Şi cântecul de dor şi prima rugăciune.
Copiii aşteaptă lîngă brad, Tu vei rămâne veşnic printre noi
Să vie Moş Crăciun. De vrem să ştim, sau nu, dar fără tine,
Cuib plin de amintiri, cu aştri la fereastră,
Cu rândunici la streşini în armonie sacră, N-ar fi nici cărturari şi nici eroi!
Cândva, în timpu-ndepărtat,
Ce ne-a sădit în suflet dragostea de vatră
Moşul era ceresc.
Ca s-o purtăm cu noi oriunde, viaţa toată.
Azi vremurile s-au schimbat,
Moşul e pământesc.
Dar mai presus de toate sunt ai noştri
părinţi,
În spate-o tolbă mare duce,
Lăsaţi în părăsire, bătrâni şi suferinzi
Că-i tânăr şi voinic,
Şi care zi de zi, trişti, depărtări adună,
Daruri la cei bogaţi aduce,
Cu ochii plini de dor ne-aşteaptă-n bătătu-
La cei săraci, nimic!
ră...
De-aceea voi, cei înstăriţi,
E drumul nost’ prin lume cătând un ideal
Faceţi pe Moş Crăciun,
Şi rătăciţi adesea, duşi de-al vieţii val,
Cu cei săraci de-i întâlniţi
Un lucru înţelegeam ce sufletul ne-apasă
Cerşitorind în drum...
Că locul cel mai scump din lume e ACASĂ.
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

MĂRGĂRITARE ALE CULTULUI NAȚIONAL

Urmare din pagina 46
lor. În ziua de 6 aprilie 1848, la adunarea moților din
Câmpeni, Avram Iancu a înflăcărat pe cei prezenți
cu speranța dobândirii libertății naționale, rugându-i
și îndemnându-i să vină în număr cât mai mare în
Duminica Tomii , în cetatea Blajului. Prin cei pre-
zenți la adunare, vestea s-a răspândit cu iuțeala
fulgerului pe toate văile și piscurile munților. Româ-
nii ardeleni, din toate categoriile sociale, fuseseră
cuprinși de frenezia dobândirii libertății; dacă țăranii
cugetau cum să vină în număr cât mai mare la adu-
narea din Duminica Tomii, tineretul revoluționar stu-
dios lucra din plin la ,,chestiunea uniunii”, căutând
argumente de nezdruncinat pentru respingerea ei,
în același timp gândind cum să contracareze inten-
țiile guvernului de a împiedica ținerea adunării. Că-
lătoria tinerimii române, în fruntea căreia se afla
Avram Iancu, în acele zile, de-a lungul și de-a latul
pământului transilvan, se asemăna cu a apostolilor
lui Iisus., arătându-le românilor că ziua mântuirii a
sosit, că de acum înainte soarta națiunii române e
doar în în mâinile ei. În puține zile câte mai erau
până la data sorocită adunării, vestea ținerii ei ajun-
sese până în cele mai îndepărtate locuri ale Ardea-
lului. La rândul lor, guvernanții tunau și fulgerau,
guvernul străduindu-se să emită tot felul de circula-
re care să-i împiedice pe români să ajungă la Blaj.
Câtă naivitate era atunci chiar în rândul nobililor
unguri vedem dintr-o propunere a baronului Vesse-
lènyi de a determina pe țăranii români să nu partici-
pe la adunare promițându-le diminuarea robotei la o
zi cu vitele și la două cu mâinile. Văzând că încercă-
rile de a-i opri pe români să participe la adunare nu
au avut ecou, guvernul, a încuviințat în cele din
urmă ținerea unei adunări sinodale, ceea ce era de
neacceptat pentru tinerimea română revoluționară
care era decisă să consulte poporul asupra căii de
urmat. Cei mai mulți dintre revoluționari insistau
asupra convocării unei mari adunări, data acesteia
fiind stabilită la Sibiu, într-o ședință de consistoriu,
la care a participat și Avram Iancu. Guvernul, pe
principul ,,divide et impera, a aprobat adunarea
pentru 3/15 mai 1848, socotind că va împiedica pe
români să participe la adunarea din Duminica Tomii.
În prealabil, acesta încercase să aprobe câte o adu-
nare pentru fiecare confesiune românească, ceea
ce revoluționarii români nu au acceptat. În acest fel,
fără să-și fi propus, guvernul a ușurat românilor ți-
nerea a două adunări, una aprobată prin circulară
legală, pentru 3/15 mai 1848, și a doua, cea hotărâ-
tă de canceliștii români în casa lui Avram Iancu din
Târgu-Mureș. După cum scriau jurnalele vremii,
adunarea din 30 aprilie 1848 din Duminica Tomii a
fost de un ,,nespus folos” pentru cauza națiunii ro-
mâne, ,,fără această adunare, poporul român nu se
putea informa de bunăoară asupra trebuințelor
sale…el nu ajungea la acea însuflețire națională și
nici nu câștiga încrederea în puterea sa”. Așadar,
agitația tinerimii studi-
oase a continuat, ro-
mânii fiind sfătuiți să
vină, cu mic cu mare,
la Blaj, în Duminica To-
mii. Aducerea unei oș-
tiri în jurul Blajului,
tragerea podurilor de
peste Mureș și Someș
și multe alte încercări
nu au oprit mulțimea
de români să porneas-
că spre Blaj, trecând în
înot râurile, ocolind lo-
curile unde ar fi fost
opriți de autoritățile
maghiare. Sosise și
ziua rânduită adunării.
La revărsatul zorilor,
câțiva zeci de țărani
români, cu merinde în trais-
tă, sosiseră lângă catedrală.
Al. Papiu Ilarian le-a ieșit în
cale îndemnându-i să stea
pe loc pentru că, în scurt
timp, precum pâraiele după
ploaie, vor curge, râuri, râuri,
alți români. În scurt timp, din
toate direcțiile, îmbrăcați ca
de sărbătoare, grupuri, gru-
puri, oamenii se îndreptau
spre catedrală, acolo unde
tribunii nației începuseră să
le spună motivul pentru care
au fost chemați în acea zi.
Încă nu sosise clipa cea
mare a acelei zile! Deodată,
pe la ora zece,, s-au auzit
glasuri de tulnice și voci vesele, iar miracolul s-a
produs. În fruntea moților, călări, Avram Iancu și Ion
Buteanu grăbeau spre adunare. Mulțimea a răspuns
prin aplauze și urări, alergând în întâmpinarea mun-
tenilor veniți la adunare ca la o nuntă, cu chiote și
voie bună. După cum vor spune martorii oculari,
poporul a purtat în triumf pe oamenii săi până în
fața catedralei. De pe pietrele acesteia, Iancu și Bu-
teanu au salutat mulțimea, cuvintele lor fiind ascul-
tate în liniște și smerenie, niciun freamăt tulburân-
du-le. După ora zece, câți au putut încăpea, cei
veniți la adunare au intrat în catedrală și au mulțu-
mit lui Dumnezeu pentru această zi minunată. După
ce, de prânz, s-au ospătat cu merindele din traistă,
mulțimea entuziastă a revenit în piață, unde au aflat
că un deputat al românilor din Sibiu a venit să par-
ticipe la adunare. După cum avea să scrie ,,Organul
luminării”, în mijlocul celor 6.000 de participanți a
sosit Simion Bărnuțiu, iar atmosfera a fost una epo-
peică :,,Mișcarea entuziastă a poporului, vivatele și
fluturările pălăriilor sporeau ca zgomotele și undele
mării”. Atunci au răsunat răspicat cuvintele Bărnu-
țiului :,,A venit timpul să se șteargă iobăgia și româ-
nii încă să se pună în drepturile ce li se cuvin ca
națiune”. Din om în om, cuvintele au ajuns la ure-
chile fiecăruia, ducând mulțimea în delir.(,,Familia”,
nr.44 din 29 octombrie 1872). Îndemnându-i pe cei
prezenți să asculte de cei care i-au chemat la adu-
nare, Bărnuțiu i-a rugat, ca până la marea adunare
din 3 mai, să cugete și să înțeleagă cele auzite aco-
lo. La rândul lor, Avram Iancu, Buteanu și Al. Papiu
Ilarian au luat înscrisuri de la autoritățile prezente
despre comportamentul exemplar al românilor pre-
zenți la cea dintâi mare adunare a națiunii. Până
seara târziu, ,,junii oratori” și mulțimea adunată au
sărbătorit prin joc și cântec acea zi memorabilă, a
doua zi, luni dimineața, fiecare văzându-și de dru-
mul său sper casă, purtând în suflet cele auzite și
văzute. Iancu în fruntea sutelor de moți a pornit spre
inima munților, în timp ce Bărnuțiu și Ilarian au luat
calea Sibiului, fiecare știind ce are de făcut în con-
tinuare. După cum va spune în memoriile sale Vasi-
le Moldovan, unul dintre prefecții legiunilor româ-
nești, atunci, în piața din Blaj, la Duminica Tomii, s-a
cântat pentru prima dată ,,Astăzi cu bucurie româ-
nilor veniți,/Pe Iancu în Câmpie cu toți să-l însoțiți”.
Latura emoțională a celor prezenți la Blaj în Du-
minica Tomii a contribuit din plin la atribuirea unor
calități ieșite din comun ale conducătorului moților,
în el și-n aceștia punându-și toate speranțele. Unul
dintre participanții la adunarea din 30 aprilie 1848,
Ioan Oros, va descrie mai târziu dragostea cu care
miile de participanți i-au înconjurat în după-amiaza
zilei pe conducătorii nației, figura centrală devenind
Avram Iancu, care plăcuse ,,la chip și la cuget”, în-
treținându-se prietenește cu cei prezenți. Legenda
Iancului primise aripi, urma de acum zborul! Flacăra
acesteia va fi întreținută apoi de toți cei care l-au
cunoscut ulterior, o bună parte dintre ei fiind oameni
de cultură (Bărnuțiu, Barițiu, Al. Papiu Ilarian etc.),
care după revoluție au înțeles să lase tineretului pil-
de de urmat.

Dumitru C. Cauc - un nume cu renume în peisajul cultural al Gorjului

Urmare din pagina 47
rămâne o vreme în zonă, «angajându-se ca podar»
la Murgești, aceasta fiind una din formele sale de
deghizare și pregătește o lovitură prin care încearcă
eliberarea celor închiși în lagărul de prizonieri de la
Turnu-Severin.
Planul de eliberare eșuând, în dimineața zilei de
11 iulie 1917, în prezența populației, ca măsură de
intimidare a acesteia.
Au fost uciși: notarul Constantin Cojocaru din
Negomir, moșierul Mihai Cernăianu din Horăști, în-
vățătorul Nicolae Popescu din Covrigi, plugarul
Stancu Croitoru din Grozești, plugarul Tudor Ungu-
reanu din Grozești, plugarul Nicolae Marcu din Dră-
gotești, plugarul Ilie Giumanca din Grozești, pluga-
rul Ion Norocea din Bolboși, primarul Petre Vâlceanu
din Bolboși și notarul Ion Brăescu din Bolboși Acest
capitol dureros este amplu tratat de autor, care s-a
implicat activ în ridicarea unei plăci comemorative
în locul în care au fost uciși cei zece patrioți români,
la împlinirea a 100 de ani de la aceste tragice eve-
nimente. Afectat de drama celor zece martiri și da-
torită măsurilor excepționale luate de trupele Pute-
rilor Centrale, spre sfârșitul lunii iulie 1917,
pornește spre Moldova, purtând în suflet rana prici-
nuită de neputința eliberării celor zece eroi mehe-
dințeni uciși de nemți. Travestit, circulând mai mult
noaptea decât ziua, Victor Popescu trece Oltul și în
luna septembrie 1917 ajunge în satul Vulturești,
unde va forma un lat grup de partizani. După ce a
lichidat patrula germană a pornit spre Moldova și,
după multe peripeții, descrise de autorul cărții, a
ajuns la armata română, unde deja faptele sale din
,,lupta din umbră” erau pe buzele tuturor militarilor
români.
Ultimele capitole ale cărții ne descriu activita-
tea lui Victor Popescu ca om al cetății și lupta pen-
tru aflarea adevărului despre trădătorii neamului
din perioada,, luptei din umbră”. Un capitol aparte îl
constituie ,,Nașterea unei legende”, aici autorul in-
ventariind poveștile care au circulat și circulă des-
pre Victor Popescu și partizanii săi.
Așa cum spune și autorul, faptele detașamen-
tului condus de sublocotenentul Victor Popescu au
intrat de mult timp în memoria colectivă, născân-
du-se o legendă care nu trebuie să-și piardă nicio-
dată farmecul, eruditul intelectual Dumitru Cauc,
prin această carte împrospătând legenda.
În finalul acestor rânduri
am să prezint câteva din apre-
cierile unor personalități din
Gorj și din țară despre istoricul
și omul de vastă cultură, Dumi-
tru Cauc.
Distinsul istoric Gheorghe
Gorun spunea despre acesta
,,...ar fi putut să fie profesor va-
loros la orice liceu mare din
țară sau la orice facultate, ar fi
putut fi cercetător în orice Insti-
tut de Istorie al Academiei Ro-
mâne, ar fi putut fi diplomat în
serviciul statului român, dar
Dumitru Cauc nu și-a dorit de-
cât să se afle alături de oamenii
satului pe care i-a iubit și îi iu-
bește, cum numai spiritele în-
alte sunt capabile să o facă”
(Ziarul ,,Gorjeanul” din 2 mai,
2023). Admirându-i statornicia
ca dascăl, același istoric i se
adresa: ,,Ești un reper pentru
generația noastră de intelectu-
ali! Tu, prin munca ta, nemu-
rești acele locuri!”.
Referindu-se la cartea pe
care am lecturat-o împreună,
profesorul universitar doctor
Dinică Ciobotea spunea ,,Dar
cartea lui Dumitru Cauc este
exemplară, ca o construcție
cărturărească de eroizare a
unui român, și unică prin per- tru Cauc ne încurajează să credem că o putem rea-
sonajul său principal. Prin faptele acestuia, istoricul liza”. Prin numeroasele cărți scrise ca autor princi-
de astăzi D. Cauc, profesor de istorie în a sa Țară a pal și coautor, prin studiile din volumele colective,
Jilțurilor, întruchipează cel mai bine chipul clar, lu- prin cele peste 100 de studii și articole din ziare și
minos și curat al istoricului român. Domnul Dumitru reviste, prin preocupările literare, prin activitatea de
Cauc este creator într-o identitate locală suprapusă eternizare a cultului eroilor, prin lecturile sale multe
străvechii Țări a Jilțurilor, epicentru de energii et- și savante, Dumitru Cauc este un reper al intelectu-
no-sociale, moșnenești, naționaliste și de valori alului erudit, cu probitate, corectitudine și solicitu-
perene. Scrierea lui își găsește motivația și tăria dine, sau cum spunea profesorul Constantin Ungu-
adevărului în osmoza trăită de autor ca om al locu- reanu ,,un intelectual venerat, cu largi orizonturi, un
lui prins în gravitația ce-l definește ca ființă uma- cercetător cu vocația rigorii științifice, un împătimit
nă”. (Revista ,,Arcade”, an XX, nr.2/2022). al profesiei de om al catedrei, semănând cu un
Ca un corolar al celor spuse adaug și pe ale apostol, un suflet nobil, un altruist, un tip charisma-
prefațatorului lucrării, prof. univ. dr. Vasile Pușcaș: tic și un poet de talent” (Pe Vârful cu Dor de Țară,
„Și prin această nouă carte, profesorul Dumitru Tg-Jiu, 2020, 444).
Cauc ne dovedește că este un istoric de o valoare În septembrie 2023, profesorul Dumitru Cauc a
certă, cu contribuții remarcabile la dezvoltarea isto- fost sărbătorit de Societatea de Științe Istorice din
riografiei românești. […] Istoric dedicat cercetării România, filiala Gorj și de Inspectoratul Școlar Ju-
profunzimii fenomenelor sociale, culturale și politi- dețean Gorj, acțiune în care m-am implicat cu tot
ce ale istoriei noastre, din vechime la contempora- sufletul, ca semn al admirației și prețuirii constante
neitate, intelectualul rafinat care este Dumitru Cauc față de eruditul intelectual al Gorjului. Iar, în finalul
ne-a îmbogățit cultura istoriografică și spiritul cu acestor considerații, mie, un discipol constant al
această reconstituire a participării Generației Marii domnului profesor Dumitru Cauc, nu-mi rămâne
Uniri la ceea ce Lucian Blaga spera să devină «ple- decât să rostesc: Carte frumoasă, cinste cui te-a
nitudine istorică» a societății românești. La care scris!
încă trebuie să aspirăm, iar lectura cărții lui Dumi-

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 57

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Călător pe calea vieții
Marele Țăran
De la plug venea țăranul, cu, cămașa-n spate udă,
Boii-n jug trăgeau agale, obosiți de-atâta trudă.
Ajungând în curtea casei, lăsa plugu-n bătătură,
Dejuga din jug juncanii, și-i ducea la iesle-n șură.
La masa mică, rotundă, simbol al belșugului,
Cu mâna bătătorită, de coarnele plugului,
Mulțumit ședea țăranul, și se ospăta din plin,
Și-nchina cu toți ai casei, un pahar din vechiul vin.
La o lampă fumegândă, prinsă-n cui, într-un perete,
Își făcea țăranul seara, planul lui, pe îndelete.
Cu privirea la fereastră, se gândea în sinea lui,
Căci, mai are pân' la coasă, prășitul porumbului.
După ce termina treaba, cu porumbul de prășit,
Pregătea coasa și carul, să se-apuce de cosit.
Coasa șuiera prin fânul, cu miros de floricele,
Așteptând flăcăi și fete, să-l adune-n căpițele.
La sfârșit de săptămână, obicei din ancestral
Țărănii mergeau la slujbă, la biserica din deal.
Se rugau să le de-a Domnul an bogat și sănătate,
Liniște și pace-n viață, că-s mai bune decât toate.
Iar, duminica la horă, s'adunau cu toți din sat,
Și-nvârteau cu bucurie... jocul din bătrâni lăsat".
La-nceput de săptămână, umpleau câmpul până-n zori,
Căci erau, legați de glie pân' la primele ninsori.
Iarna, când zăpada albă îmbrăca din plin ogorul,
Sta la soba din odaie, Marele Țăran... Poporul!
Timișenii de altădată
De când vine primăvara, pân' ce toamna se sfârșește,
Timișeanul e la muncă, prea puțin se odihnește.
La arat pe câmp cu plugul, tras la jug de patru boi,
Întorc brazdă după brazdă, semănând porumb de soi.
Alții, taie vie-n dealuri, lăsând rod cât se cuvine,
Că să aibă pentru iarnă, câteva butoaie pline.
Prin ogradă și grădină, și-aici muncile's de zor,
Fiecare gospodină, seamănă câte-un răzor.
Când porumbul crește mare, ies cu toții la prășit,
Câmpul este plin de viață, până seara-n asfințit.
Iar când iarba încă-i verde, flăcăi s-au înșiruit,
Lăsând după ei poloage, și-un miros de fân cosit.
Iar, când fânul este gata, s-a uscat, și-i bun de luat,
Fetele din sat voioase, toate vin la adunat.
Care scârțâind pe vale, însoțite de flăcăi,
Duc încet fânul acasă, unde îl vor face clăi.
Prin livezi s-au copt și fructe, se adună prunele,
Este mare veselie, căci, se-ntrec cu glumele.
Putini mari în beciuri, pline le e gândul la cazan,
Dar, același gând îl are și stăpânul, de vreun an.
Nu se termină cazanul, căci porumbul le dă ghes,
Se apropie și vremea, când îi cheamă la cules.
După ce culesu'i gata, și porumbu-i în pătul,
Vine rândul și la vie, căci, a ”așteptat” destul.
Strugurii aduși cu carul, dau un vin dumnezeiesc,
Căci, de-l bei la sărbătoare, și ”urechile” trosnesc.
Și când toate-s adunate, și-s puse la locul lor,
Ușurat de-acum așteptă, și la anul tot cu spor.
Când afară frigu-i tare, și din horn fumul plutește,
Semn că-i liniște și pace, timișeanul, se-odihneste.
Năzuințe
Trece ziua, vine noaptea, clipele se duc pe rând,
Toate trec, ca valul apei, urme pe pământ lăsând
De-am putea măcar o clipă timpul să-l oprim în loc
Să-i cerem să mai adaste că, n-a odihnit deloc
Timpul lasă adânci urme, peste viață când el curge,
Amintiri purtate'n suflet și dureri și chin și sânge
Te trezești așa deodată c 'ai încărunțit umblând,
Și, că tâmplele ți-s albe precum apa spumegând
Mergi întruna, mergi agale, chinuit de-atâta dor,
Lași în urma ta trecutul și, privești spre viitor
Spre un viitor ce pare tot mai sumbru, uneori,
Fiindcă timpul se contractă, și noi suntem trecători
Trecători pe calea vieții, într-a timpului clepsidră,
Când deodată se întinde umbra morții ca, o hidră
Și pierduți în altă lume, alte căi vom mai străbate,
Năzuind plutind prin stele, la o viață fără moarte
A căzut...
A căzut aseară-o bură,
Și-a udat colbul pe drum
Iarba de prin bătătură,
Parcă e mai verde-acum
S-a mai răcorit natura,
După ce ne-a ars o vară
Însă, vine iar căldura,
După ploaia asta rară
Toamna parc' a dat-o 'n vară,
Soarele nu se dezminte
Cu văpaia lui de pară,
Varsă lacrimă fierbinte
De-ar mai da și câte-o ploaie,
Peste cel pământ uscat
Toate ar fi mult mai vioaie,
Viața lor s-ar fi schimbat
Mi-amintesc azi în tăcere,
Serile cu ploi mărunte
Când simțeam a lor plăcere,
Mângâindu-mă pe frunte
58 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
De-aș fi tânăr c' altădată,
M-aș lăsa udat de ploi
Și-aș purta la braț o fată,
Să ne plouă pe-amândoi
S' alergăm prin stropii care,
Ne-ar uda cu-atâta drag
Dar, trecut-am demult tare,
Peste-al tinereții prag
De-ale toamnei
Vine iarăși toamna cu suav parfum,
Ruginie-i frunza pe-a codrului dungă
De prin văi se 'nalță ceața ca un fum
Soarele încearcă pe pământ s-ajungă,
Printre nori croindu-și al luminii drum
De prin vii răzbate un miros dulceag,
Iar, în lan porumbul foșnește 'n pănușă
Încă, pe la case mai sunt flori la prag,
Și mai intră ziua soarele pe ușă
Trimițând prin nouri, raza jucăușă
Să mângâie fața lumii cu mult drag
Merele stau coapte, adormite 'n ramuri,
De atâta soare ce le-a ars în vară
Un miros de toamnă vine pe la geamuri,
Inundând odaia cu un iz de pară
Și de tămâioasă ce plutește 'n seară
Nopțile cu Lună și-un Luceafăr rece,
Pe albastrul bolții printre stele țes
Un covor cât lumea peste care trece,
Toamna ce 'n livadă, cheamă la cules
Rătăcitorii
Trecut-au ani de-atuncea, trei,
Și poate, vor mai trece mulți
Eu tot te chem, dar, tu nu vrei,
A mea chemare să-mi asculți
Aș vrea să te mai văd odată,
Cum stai alăturea de mine
Așa, cum stat-ai viața toată
Și ne-am simțit amândoi bine
Privind în ochi cum îți străluce,
Scânteia ce-a aprins iubire
Să-ți simt din nou sărutul dulce,
Precum, la prima întâlnire
Tăcute nopți cu vise-ascunse,
Au tot trecut și trec mereu
Azi, dor de tine mă ajunse,
Și mult mă rog la Dumnezeu
Să-ți dea măcar o zi 'nvoire,
Ca, pân' la mine să cobori
Să-mi dai o clipă de iubire,
Și-apoi la ceruri iar să zbori
Vor trece anii, câți, nu știu,
Când fi-vom iarăși împreună
Ca două stele ce-n pustiu,
Vom rătăci sub clar de Lună
Vine toamna
A bătut la ușa verii, toamna asta ruginie,
Cu miros de mere coapte și de struguri copți în vie
Vântu 'n codru frunz 'adie în a soarelui lumină,
Câte-un nor pufos străbate bolta cerului senină
Ca un semn că, rău îi pare, vara n-ar mai vrea să
plece,
Însă, toamna o alungă cu suflarea ei cea rece
Ușor frunza ruginie pe cărări covor așterne,
Iar, un nor în miez de noapte lacrimi peste lume cerne
Ziua scade, crește noaptea, uităm de căldura verii,
Ce ne-ardea de-a lungul zilei, până la căderea serii
Dimineți mai răcoroase, care scaldă 'n rouă flori,
Primesc raza de lumină printre pâlcuri mici de nori
Iar în serile de toamnă când amurgul sângerează,
Lumea de la câmp se 'ntoarce și la case se așază
Arde la ferești lumina, masa 'i pusă jos în tindă,
Trudită de-atâta muncă, somnul 'ncepe să-o cuprindă
În odaia lui curată, într-un pat masiv de lemn,
Se culcă țăranul nostru făcându-și al crucii semn
Și, în somnul ce-l cuprinde câmpul verde 'l vede 'n vis,
Plutind într-o altă lume, din imensul Paradis
În a toamnei noapte rece, când Luna trece sfioasă,
Un parfum din vii plutește c 'un miros de tămâioasă
Din livezi străbate 'n noapte iz de fructe ce se coc,
Bucuroși suntem de-acuma c' am scăpat de-al verii
foc
Singuratic
Se sfădesc în mine gânduri, ce rămas-au mai demult,
Astăzi, am să stau în tihnă și, pe toate-o să le-ascult
Unele sunt vechi, din vremuri, stau cu toate adunate,
Altele-s mai noi, dar parcă, sunt cu mult mai supărate
Toate-mi strigă cu putere și, m-acuză că nu vreau,
Rugămintea lor de-o viață, azi în seamă să le-o iau
Cele vechi îmi cer de 'ndată să le 'ndeplinesc voința,
Cele noi, mai cu putere, cer să le urmez dorința
Între ele e o ceartă, cele vechi trăiesc cu teamă,
C' a trecut prea mult din viață fără să le iau în seamă
Cele noi, fac mare zarvă și-mi cer să le dau crezare,
Să le-ascult să merg în viață fără nicio supărare
Să iubesc tot ce se vede, câmpul, lunca și pădurea,
Ceru' albastru ce se 'ntinde peste lumea de aiurea
Luna, stelele aprinse ce plutesc pe-a nopții boltă,
Apa ce lovește 'n maluri cu mișcarea-i dezinvoltă
Lacu' n care se răsfrânge raza albă de lumină,
Florile scăldate 'n ruoă dimineața în grădină
Teiul cu parfumul dulce umplând nopțile de vară,
Susur de izvor ce 'n șoapte murmură ușor în seară
Toamnele târzii în care se coc strugurii în vie,
Bruma albă ce așterne un covor peste câmpie
Fulgii mari plutind în aer când din cer cade zăpadă,
Și-o mantie albă 'mbracă pomii goi de prin livadă
Primăverile când codru se îmbracă în verzi frunze,
Și, prin florile din luncă ies la soare buburuze
Cântecul venit din crânguri, ce-l cântă un cuc rebel,
Ca un strigăt de durere ce-l poartă mereu cu el
Ascultând atâtea gânduri m-am decis să le împac,
Și-am promis că, tuturora le voi face după plac
Am să merg cu ele 'n viață să le plimb pe un' mă duc,
Chiar, dac' am rămas de-o vreme, singuratic, ca un
cuc
Pe cărări...
Pe cărări pierdute-n codru, rătăcit-am de copil,
Ascultând freamătul frunzei, și al păsărilor tril
Am sorbit din apa rece a izvorului sălbatic,
Și, m-a mângâiat pe frunte, boarea unui vânt molatic
M-am oprit la umbra deasă a bătrânului făgui,
Să privesc cerul albastru printre ramurile lui
Câte-o rază îndrăzneață de pe bolta cea senină,
Străpungea deodată umbra, ca o lacrimă divină
Tresăream când foșnea frunza, la o mică adiere,
Când prin ramuri trecea vântul ca o blândă mângâiere
Din poiana ce se-ntinde ca un petic verde mare,
Mi-am strâns flori înmiresmate, și le-am pus la cingă-
toare
Am privit tăcut din umbră, saltul zveltei căprioare,
Când venea să-și potolească, setea ei la reci izvoare
Cum adulmeca cu grijă, locul unde-i apa lină,
Unde poate să se-adape într-o liniște deplină
Pe cărări pierdute 'n codru, nu mai pot să rătăcesc,
Că, nu știu dacă spre casă, drumul mi-l mai regăsesc
A trecut atâta vreme, cărări multe sunt închise,
Eu, de-acum îmi trăiesc viața, doar din amintiri și vise
31 august 2023
Dreptatea
Din a patriei țărână, de s-ar ridica eroii,
S' alunge din astă țară, mincinoșii și gherțoii
Și să facă iar dreptate cum făcut-a Țepeș Domnul,
Să trăim toți fără frică, liniștit ne fie somnul
Să nu ne mai fure nimeni, să fim liberi și stăpâni,
Să trăim în țara noastră, și nu slugi pe la străini
Să lucrăm ca altădată, pe ogoare și-n uzine,
Să facem din astă țară, Raiul zilelor de mâine
Să nu mai ardă spitale, unde oamenii să moară,
De pe drumuri și șosele toți drogații să dispară
În comerț, să nu mai fie produse contrafăcute,
Aduse din lumea largă, cu
prețuri supra crescute
Explozii să nu mai fie, nici
lucrări improvizate,
Să lucreze pe piață doar,
firme autorizate Prof. Dumitru Rătezeanu,
Legea să ne fie sfântă ni- Scrada-Berlești
menea să n-o încalce,
Că, trecând pe lângă lege, răul singuri și-l vor face
Vrem ca cinstea și dreptatea să le-avem cu noi alături,
Cei în drept s' aplice legea cu cei care calcă 'n lături
Să nu mai fie ca astăzi, unii mai presus ca alții,
Legea țării s-o respecte, și săracii, și bogații
După fapte, și pedeapsa să fie justă și dreaptă,
Cum bine poporul spune : ”după faptă și răsplată”
Unii, c-o greșală mică iau ani grei de închisoare,
Alții, pentru fapte grave primesc doar, cu suspendare
Ar fi bine dacă 'n țară s-ar instaura concret,
Cum demult se tot vorbește, acea ordine de drept
Legea dreaptă să se-aplice ca egală pentru toți,
Că, acum e plină țara de bandiți și mafioți
Viața unui țăran
Curg broboane de sudoare pe fruntea țăranului,
Ars de-a soarelui dogoare în mijlocul anului
Ars la sapă și la coasă, și la treierat de grâu,
Cu cămașa udă 'n spate de la gât și pân' la brâu
Bruma toamna 'l brumuiește, gerul iarna îl îngheță,
Și, zăpada îl albește când îl viscolește 'n față
Gerul 'i taie răsuflarea, focu-n sobă-i cumpătat,
Că-i prea scump lemnul pădurii și nu-s bani de cumpă-
rat
Când afară piatra crapă, de atâta ger în iarnă,
Iar în casă frigul intră, mai pune pe el o haină
Zgribulit se 'nvârte omul tremurându-i dinții 'n gură
Și, privind cu jind la sobă, pân' la urmă, somnu-l fură
Adormit visează ' n noapte că e cald în casa lui,
Și că, are 'n magazie numai mama lemnului
Dimineața când dau zorii și cocoșii cântă 'n cor,
Înghețat iese țăranul, privind vremea din pridvor
Iute trece pe la grajduri, animalele să-și vadă,
Și, se uită în grădină, de 's rupți pomii prin livadă
Dacă e mare omătul, face pârtie către poartă,
Și, mereu dând cu lopata, gândul tot la vară 'l poartă
Se gândește cum să treacă de haina astă iarnă,
Și, un plan de vară 'și face, pe care și-l ține 'n taină
Primăvara când dă frunza și-n pădure cântă cucul,
Vezi ”Măria Sa Țăranul” pregătindu-se de lucru
Că, acesta e țăranul, asta-i zămislirea lui,
Să ia plugul primăvara, să dea brazdă câmpului
Iară, vara pe ogoare, când s' aprinde focul viu,
Îl vezi pe țăran cu sapa, asudând până târziu
Ninge cu lumină...
Ninge cu lumină albă din al Lunii corn întors,
Ce se 'ntinde precum firul dintr-un caier când e tors
Sus pe bolta larg deschisă stau țesute mii de stele,
Ce prin fire de lumină sunt legate între ele
Argintie e pădurea sub lumina ce se cerne,
Liniștea în miez de noapte peste lume se așterne
În oglinda apei limpezi cu a ei curgere lină,
Cornul Lunii se-oglindește într-o undă cristalină
Stelele 'și trimit din 'nalturi ale lor lumini sfioase,
Peste munții ce-a lor creste se ridică maiestoase
Peste văile-adormite, peste dealuri, peste mare,
Peste râuri ce-a lor ape șerpuind croiesc cărare
Luna e stăpâna nopții, dar, e și stăpâna lumii,
Până când pe calea-i sacră, se pierde în dosul culmii
Stelele pălesc și ele, și pier una, câte una,
Căutând tot Universul, să găsească unde-i Luna
Și, în trecerea pe boltă, din eterna lor vechime,
Stele și blânda Lună, sparg a nopții 'ntunecime
Luminând cărări de-o viață, și a lumii adormire,
Vor pluti pe-a bolții cale, într-o lungă nemurire
Zbor spre infinit
M-am pierdut în gânduri multe când în nopțile cu lună,
Priveam roiuri mari de stele cum pe cer se tot adună
Căutam cu 'nfrigurare Carul Mic și Carul Mare,
Și mă 'ncumetam cu gândul c' aș pleca la o plimbare
Priveam cerul cum se schimbă, cum din el lumini por-
nesc,
Și cum stelele albastre din neant mereu roiesc
Aș fi vrut și eu cu ele, să mă plimb prin Univers,
Să culeg mulțimi de rime, ca să pot scrie un vers
Să plutesc spre infinitul către care toți vom merge,
Undeva să-mi scriu durerea care, nu mi se mai șterge
S-o 'ncropesc în versuri line, scrise cu cerneală albas-
tră,
Să rămână pildă 'n ceruri cum trăit-am viața noastră
Însă, nopțile sunt scurte și, ușor totul se stinge,
N-am să pot în astă viață, țelul meu a mi-l atinge
Voi rămâne cu dorința de-a călătorii prin stele,
Unde vreau ca 'n altă viață, să mă număr printre ele
Unde sunt și mulți de-ai noștri, ce plecat-au mai de-
mult,
Unde 'n roiuri mari de stele își duc viața cu tumult
Și cu lacrimi de lumină iscodesc dacă mai sunt,
Cei care au rămas în viață, după ei pe-acest pămînt
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
Legenda este o na-
raţiune care caută să
explice provenienţa unui
aspect, a unui fenomen
sau să analizeze fapte
sau figuri de seamă din
trecutul nostru. Ea este o
formă de bază a naraţiu-
nii folclorice şi ocupă o
poziţie centrală în siste-
mul creaţiei orale, în pro-
ză şi în versuri. Legenda
provine din latinescul le-
gio,ere- a citi, legenda
înseamnă ceea ce trebu-
ie citit. A existat întâi sub
forma populară, în versuri şi în proză, fiind apoi prelucrată în
întregime sau parţial, în literatura cultă, unele titluri existând
în paralel, ca de exemplu: Legenda Florii Soarelui, Legenda
Rândunicii, Legenda Cucului. Prin legendă se încearcă rela-
tarea unui adevăr, necontând modul în care este relatată.
Maniera relatării unei legende este de a ţine conectat, cu
sufletul la gura cititorul, până la final. În limba latină terme-
nul de legendă, ae înseamnă poveste sfântă, citire de cărţi
sfinte, de naţiunile în care se povestesc faptele sfinţilor, ale
eroilor mitici sau mitizaţi. Legenda este definită ca specie a
literaturii populare, în versuri, dar mai ales în proză. În înţe-
lesul ei originar, legenda exprimă o naraţiune legată de viaţa
unui martir sau a unei alte persoane cu rol important în isto-
ria religioasă; termenul este de origine livrească. Ovidiu Bîr-
lea numea legenda ca fiind: orice plăsmuire fictiv, fără vreo
bază reala, adică ce înseamnă în limba veche basnă; 3 . În
cultura populară basmul, snoava sau legenda sunt numite
poveşti. Naraţiunile populare nu au prezentat un interes prea
mare cercetătorilor, aceştia fiind interesaţi de celelalte opere
literare. Legendele la început au fost culese concomitent cu
basmele, acestea din urmă având un conţinut mai spectacu-
los şi o formă artistică deosebită. Basmele erau mult mai
atractive datorită finalului fericit ceea ce nu se întâmplă în
legende în acestea tronând sentimente de spaima, de nesi-
guranţă. Naraţiunile legendare au rămas mereu în penum-
bră cercetătorii rămânând mai zeloşi cu celelalte specii
epice în primul rând balada, apoi basmul. Când au început
să prezinte interes, legendele au dezvăluit o lume fascinan-
tă, de basm unde fantasticul şi arta plăsmuirii sunt la ele
acasă. Legenda prezintă un personaj reprezentativ unei pe-
rioade sau un aspect semnificativ dintr-un anumit moment.
Prin legendă cunoaştem, de fapt, un întreg sistem de men-
talităţi populare privind codul de norme de conduită al unei
colectivităţi. Tot ceea ce pare reprobabil pentru morala po-
pulară îşi găseşte în legendă o justiţie, care motivează, pe
planul mentalităţii, finalul dramei legendare.
Procesul de creaţie al legendelor se vede a fi destul de
simplu. Creatorul potneşte de obicei de la observarea unui
detaliu izbitor care singularizează oarecum, fiind tocmai
acela care face diferenţa specific faţă de categoriile înveci-
Legenda Florii Soarelui
Ștefan-Vodă avea o fată mută, dar frumoasă, de nu i-ai
fi găsit pereche în cuprinsul pământului. Domnului nu-i mer-
gea mâncarea la inimă și odihna în oase, de amărât ce era. A
întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vracii și cu toți cărturarii
timpului, dar n-a dat de leacul muțeniei.
La urmă, aşa într-un amurgit de vară, vine la domn o
babă, aşa de bătrână, de-şi gâdila pieptul cu nasul, de înco-
voiată, şi-l povăţuieşte să cheme pe Soare la masă şi să-l
cinstească după toate rânduielile cuvenite feţelor strălucite.
După ospăţ, când toţi ar fi în toane bune, să trimită fata şi să
cerşească o sărutare de la craiul zilei, că numaidecât odrasla
lui dragă are să prindă la grai.
Voievodul, îmbucurat, pune la cale mare pregătire. Pe
capul stăpânitorului era însa un blestem. Cum se făcu, că
Piază- Rea aude de gândurile domnului şi, ca să-i încurce
dezlegarea, aleargă fuga în răcorile întunecoase dinspre Lu-
nă-răsare şi o găseşte pe stăpâna nopţii bocindu-se de ne-
credinţa Soarelui. Ea se văieta că n-are parte de bărbat, că nu
pricepe de ce fuge de dânsa şi o lasă să alerge ca o dezme-
tică în urmă şi zicea tânguios: “Mai bine mă făcea maică-mea
muritoare, că tot aş fi avut parte de soţ, dar nu zână, cu ple-
tele învălvătăiate de lumină şi cu sufletul întunecat şi umed
ca o peşteră neumblată.” Piază-Rea prinde la nădejde şi cu
întorsături meşteşugite de vorbă, îngână către Lună:
“Până acum tot se cheamă că ai avut bărbat, de aci în-
colo, te lasă de tot, că el se însoară cu fata lui Ştefan, stăpâ-
nul pământului. Iată, chiar deseară li-i nunta.”
Doamna-Nopţilor, pe aci să turbe. Îşi aprinde argintul din
faţă şi fulgerând de răzvrătire, se jură pe strălucirea ei, că are
să nimicească vlăstarul îndrăzneţului voievod. În noaptea os-
păţului, Luna s-a dosit după sprânceana codrilor vecini, pân-
dind să-şi zărescă duşmanca, pentru ca s-o zdrobească.
Soarele, un făt-frumos cu plete de lumină, chefuia cu
vodă şi cu toată curtea. Când, pe la sfârşit, intră în sală fata
domnului, împodobită ca o primăvară caldă. Cade ea în ge-
nunchi la picioarele Soarelui şi-i cere o gură, de mântuire.
Luna, furioasă, se ridica turbată peste straja codrilor negri,
aruncându-se într-un brâu tremurat de lumină şi pătrunde pe
fereastra palatului. A căzut peste faţa rugătoare a fetei ca o
ploaie de blestem şi i-a topit chipul în floare galbenă.
Cu toţii s-au îngrozit de turbarea nedreaptă a Lunii. Bă-
1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
nate. Acuitatea spiritului de observaţie se reflectă mai ales
în detectarea particularităţilor unor animale. Curiozitatea
oamenilor a făcut posibilă existenţa legendelor în număr atât
de mare. Oamenii au fost mereu foarte curioşi, au avut şi au
o foame de cunoaştere, de nou. Dacă informaţiile care apar
sunt senzaţionale cu atât mai bine, oamenii având o imagi-
naţie foarte bogată. Fiecare persoană când a auzit o legendă
a încercat s-o facă mai senzaţională care să aibă un impact
şi mai mare când este auzită, fiecare şi-a pus amprenta în
poveste. S-au scris legende despre orice, despre animale,
plante, eroi legendari, sărbători, despre Dumnezeu şi sfinţii
lui. În legende absolut orice este posibil animale care vor-
besc, trecerea dintre cele două tărâmuri, lupta dintre bine şi
rău, personaje înzestrate cu puteri supranaturale. Dacă se
examinează mai de aproape deosebirile dintre basm şi le-
gendă în modul de a trata personajele supranaturale, se
poate surprinde mobilul creaţiei basmului. Acesta are la
bază două resorturi: exagerarea unor trăsături până la limi-
tele pe care le poate îngădui reprezentarea imaginaţiei, cel
mai adesea speculând efectele contrastante, iar pe de altă
parte tratarea lor cu o uşoară zeflemisire, consecinţă indis-
cutabilă a creatorului popular. Dacă basmul e dramatic, fina-
lul tragic al legendei se încheie cu o formulare caracteristi-
că: de atunci... Prin înşăsi structura ei, legenda are o funcţie
didactică ea pretinzând că spune adevărul. Fiindcă în ea
primează intenţia ştiinţifică, aceasta fiind mai puţin poetică
decât celelalte specii epice. Naratorul este preocupat de
miezul faptului, de dimensiunile sale impresionante, nu de
maniera narativă, care este direct subordonată intenţiei de a
contura fenomenul comentat cu cât mai multă claritate. Le-
genda tinde să explice, să dea cât mai multe informaţii des-
pre locuri, despre fapte petrecute în anumite locuri .Legenda
explorează sensul numelui unei localităţi şi clădeşte pe
aceasta o legătură explicativă, ticluind antecedentele vero-
simile. Ceea ce caracterizează în mod special legenda este
încordarea cu care este străbătută de la început până la
sfârşit. Această tragedie de la final este aşteptată cu mare
nerăbdare. Tensiunea din final este dată de îmbinarea ciu-
dată dintre cele două lumi în care se desfăşoară acţiunea,
tărâmul nostru şi tărâmul celălalt. Trecerea dintre cele două
tărâmuri se face prin forţarea ordinii existente, prin tulbura-
rea legilor naturii. Pătrunderea omului în lumea de dincolo
sau ivirea fiinţelor supranaturale sau subpământene printre
oameni înseamnă neobişnuitul prevestitor de rele, calami-
tăţi. Omul obişnuit se simţea zguduit de ciocnirea celor două
lumi, celor două ordini, moduri de existenţă telurică. Inter-
sectarea celor două lumi se întâmpla numai în mod excepţi-
onal, ca un fapt rar care nu se mai repeta deoarece trebuiau
respectate nişte indicaţii. Neobişnuitul este caracteristic le-
gendelor: pactul cu diavolul pentru o viaţă de huzur, răpirea
flăcăului de zâne. Eroul legendei este un personaj pasiv,
care este victimă a unor întâmplări pe care nu le poate oco-
li, sau calcă din neştiinţă nişte consemnări, totul sfârşin-
du-se cu o catastrofă. Legenda este în genere alcătuită
dintr-un singur episod, rareori pluriepisodică atunci devine
basm. În anul 1851 a fost publicată prima legendă în limba
trânul voievod, cu faţa îndurerată de obidă, prinde a spune
stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrimatului său
suflet. Luna, neîncrezătoare, sta rece şi fulgerătoare. Mesenii
boceau şi ei povestea tristă a odraslei fără noroc.
Soarele, întărâtat, îşi prinde nevasta de belşugul înstufat
al razelor şi-i face vânt pe fereastră, de o înnămolește depar-
te, în valurile norilor. După aceea, ia pe palmă copila înflorită
a temutului stăpân pământean şi o sădeşte în grădină, printre
celelalte podoabe, ca s-o aibă îndeaproape spre mângâiere.
De atunci, „floarea-soarelui”, cu faţa ei galbenă şi înfiorată
de durere, își întoarce vecinic chipul întristat, înspre străluci-
rea craiului zilei, cerșitorindu-și sărutarea mântuitoare.
(Legende populare romanesti)
Legenda Florii Soarelui
Călin Gruia
Trăia odată, undeva pe pământ, un crai vestit care avea
o fată atât de frumoasă, că nu se găsea alta să-i semene.
Glasul ei oprea privighetorile din cântec. Când râdea se
iveau dimineţile în obrajii ei. Dar craiul era tare mâhnit în
inima lui; ziua şi noaptea nu avea odihnă, gânduri amare îi
umbreau tâmplele cărunte şi lacrimi fierbinţi îi udau perna.
Avea de toate craiul: bogăţii nenumărate, oşteni viteji, sfetnici
înţelepţi şi o ţară cu holde de aur, livezi doldora de poame şi
păşuni cu turme albe ca omăturile iernii. Se spunea că în
acea ţară curgeau laptele şi mierea cum curg pâraiele primă-
vara.
Cu toate astea, craiul nu ştia ce-i bucuria. Inima lui era
română într-un calendar din Iaşi, această legendă avea un
caracter local. Din acest moment şi-au făcut drum în perio-
dicele vremii şi mai ales în publicaţiile de folclor şi legende-
le. Tipărirea numeroaselor basme şi snoave a defavorizat
celelalte categorii cum ar fi legendele. Odată cu tipărirea
numeroaselor volume de proză populară ce conţineau şi le-
gende au luat avânt şi folcloriştii care au publicat diferite ti-
puri de legende: istorice, geografice, toponimice. O serioasă
activitate a avut-o Simion Florea Marian care a publicat le-
gende de diferite tipologii, monografia lui centrându-se pe
aspecte ale vieţii omului şi sărbatori creştine. Valoroasa
moştenire a fost completată cu un volum de legende creşti-
ne Un alt folclorist a fost Tudor Pamfile, care a adunat un
număr însemnat de legende etiologice: despre crearea pă-
mântului, fenomene meteorologice, stele şi cer. Acesta a
adunat în alte monografii legende religioase, dar şi istorice.
Un alt cercetător, Elena Niculiţă Voronca a publicat în lucră-
rile sale foarte multe tipuri de legende în afară de cele reli-
gioase, valoarea documentară a muncii sale rămânând
apreciabilă. Mai târziu au apărut şi alţi folclorişi care au
abordat mai multe tipuri de legende sau numai unu. Dintre
aceştia amintim: Dimitrie Furtună, Lucian Costin, Nicolae
Densuşianu. În acele vremuri textele au fost culese prin situ-
aţii şi epoci diferite legendele purtând astfel de amprente.
Lipsa mijloacelor tehnice a făcut ca adunarea materialelor şi
păstrarea culegerilor să întâmpine dificultaţi în stabilirea
veridicităţii textelor. Fiecare culegător de legende a trebuit
să asculte legendele de la cineva neştiind dacă acesta îşi
pune amprenta pe varianta iniţială. Există posibilitatea ca
plecând de la o legendă să fie create nenumărate variante
de către cei care le povestesc. Legendele noastre descoperă
lumea sub aspectele ei materiale, sociale şi psihologice. În
cultura noastră ca şi în a celorlalte popoare europene, le-
genda semnifică un conglomerat de naraţiuni orale6 cu
funcţie cognitivă, aceasta explică un fapt real sau considerat
ca fiind real. Această povestire include de regulă motive fa-
buloase şi supranaturale. Legenda este considerată ca fiind
o pseudoștiință fundamentată pe reprezentări imaginare.
Din cauza acestui aspect al necredibilităţii, legendelor nu li
s-a acordat atenţia cuvenită. Statutul estetic al legendei ca
specie folclorică nu este mai puţin determinat decât al altor
categorii de proză orală. În folclorul românesc, legenda de-
semnează un repertoriu de naraţiuni orale cu funcţie de cu-
noaştere. Legenda încearcă să explice un fapt adevărat sau
considerat a fi adevărat, printr-un simbol narativ care inclu-
de elemente fabuloase sau supranaturale. Acest caracter
nedesluşit al legendelor a generat uneori rezerve exagerate
faţă de valoarea acestora ca forme ale creaţiei populare.
Valoarea estetică a legendei nu este mai puțin importantă
decât a celorlalte specii de proză orală. Desluşirea legende-
lor nu trebuie căutată numai în caracterul etiologic, cât şi în
observarea realistă a faptelor, obiectelor, dar şi a fenomene-
lor înconjurătoare. Se caută o semnificaţie pentru absolut
orice. Spre exemplu soarele şi luna sunt luminătorii pămân-
tului, unul de zi, altul de noapte şi nu se întâlnesc niciodată
pe bolta cerească. Privighetoarea şi soţul ei petrec împreună
mai neagră decât cărbunele şi ochii nu şi-i ridica din pământ.
Barba nu-şi pieptăna, tăcea de parcă-i luase cineva graiul şi
ofta din adâncul sufletului. Şi cum să nu fi fost amărât când
singura lui odraslă, de care nu se mai sătura privind-o, se
născuse oarbă. Ea nu vedea strălucirea soarelui, verdeaţa
câmpiilor, oglinzile apelor. Ea nu ştia cum arată tatăl său şi
mama-sa, cum arată păsările, cum sunt florile. Câţi vraci ves-
tiţi n-au încercat s-o vindece, câţi cititori în zodii n-au căutat
să găsească în cărţi cu scoarţe de lemn pricina pentru
care ochii ei mari, verzi, nu puteau primi şi nici pricepe
lumina! Dăduse craiul veste în lume şi făgăduise răsplată
mare tămăduitorului, dar degeaba alergau încolo şi încoa-
ce călăreţii şi trâmbiţaşii. Vracii se arătau neputincioşi în
meşteşugul lor, iar înţelepţii fără pricepere. Iată că într-o zi
veni la curtea craiului un bătrân încovoiat de spate, cu
barba lungă până în pământ. Era aşa de slab, încât orice
adiere de vânt îl putea da jos şi vorbea aşa de încet, încât
abia îl puteai auzi.
După ce se uită bătrânul multă vreme la fata craiului
şi după ce privi şi mai mult în piatra unui inel pe care-l
purta în deget, spuse: – Numai Soarele, mărite crai, numai
el ar putea să-i dea fetei tale lumina ochilor. Pofteşte-l în
casa ta, omeneşte-l la masă şi roagă-l să-i sărute fruntea.
Atunci ochii ei vor prinde vedere… Şi zicând aceste vorbe,
bătrânul ieşi din palat şi porni în lume sprijinindu-şi bătrâne-
ţile în toiag.
Uşor de spus: „roagă Soarele”, dar greu de ajuns până la
el. Inima craiului se mai îmblânzi puţin şi iar trimise trâmbi-
ţaşi şi toboşari să întrebe care dintre voinicii lui ar cuteza să
pornească spre palatul Soarelui. S-ar fi dus ei vitejii să se
bată cu zmei şi balauri, cu căpcăuni şi scorpii, dar când fu
vorba de Soare, toţi rămaseră cu frunţile în pământ, tăcuţi.
Hei, şi nu-i de mirare. Împărăţia Soarelui era departe şi
niciunul din câţi îndrăzniseră să-i treacă hotarele n-au mai
călcat iarbă verde. Şi după cum mergea vorba pe atunci,
au albit câmpiile cu oasele lor.
De aceea erau mâhniţi voinicii. Numai unul subţirel şi
sprinten la trup se lumină la faţă. De mult îi căzuse dragă
fata craiului. Şi-ar fi dat viaţa pentru ea. O văzuse de atâ-
tea ori prin grădina palatului plimbându-se de mână cu
crăiasa, mama ei. Dar taina inimii lui rămase nemărturisi-
tă. Nu se putea un prilej mai fericit, ca să-şi arate dragos-
tea, de aceea vorbi:
– Mărite crai, de vreme ce alt chip nu este, am să
mai toată noaptea,
cântând şi veselin-
du-se. Ciocârlia zboară
în înaltul cerului, floa-
rea-soarelui îşi întoarce
faţa spre astrul zilei de
la răsărit până la apus.
Cucul şi greierii pot fi
recunoscuţi după cân-
tecul lor. Prima culege-
re de legende poate fi
socotită O samă de cu-
vinte, o antologie alcătuită de Ion Neculce din 42 de varian-
te de legende , în varianta scrisă de Ioasaf Luca, nepot de
soră al cronicarului. Legendele dechi cronica lui Neculce,
Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la Ioan
Vodă Mavrocordat. Cronicarul moldovean şi-a dat seama că
aceste naraţiuni, transmise prin circulaţie orală, nu au va-
loare documentară a mărturiei scrise şi de aceea spune:
deci cine va ceti şi le va crede, bine va fi, iară cine nu le va
crede, iară va fi bine, cine precum îi va fi voia aşa va face.
Dacă pentru textul lui Ispirescu problema clarificării termi-
nologice nu se pune, în cazul volumului lui Şăineanu preci-
zarea sensului noţiunilor folosite este un deziderat (definin-
du-se termeni precum basm, poveste, legendă, snoavă),
nefinalizat, după opinia lui I. C. Chiţimia, deoarece termenii
astfel precizaţi nu sunt folosiţi şi în clasificarea basmelor,
preferându-se formule ca poveşti fantastice, etico-mitice,
religioase şi glumeţe. Aproximativ în aceeaşi perioadă
(1893), B. P. Hașdeu propunea în al său Etymologicum Mag-
num Romaniae, la articolul referitor la basm, termenul de-
ceu ca unul potrivit conţinutului cunoscut ulterior sub titula-
tura de legendă etiologică: Deceul este un basm, menit a da
soluţionarea unei probleme. Prin forma sa interogativă el se
apropie de ghicitoare, prin fond însă, prin mijloacele pe
care le întrebuințează, prin elementul cel supranatural, de-
ceul face pe deplin parte din basm. Un deceu, fie cât de
scurt, nu se va confunda niciodată cu ghicitorile, pe când,
din contra, un deceu ceva mai lung are până-ntr-atâta as-
pectul unui basm, încât colectorii îl publică fără nici o sfială
între basmele propriu-zise şi nici n-au unde aiurea să-i afle
locul în întreaga sistemă a literaturii poporane. [...] El se
naşte din însoţirea în părţi a visului cu aievea.
Lucrurile nu s-au limpezit pe deplin nici în perioada
modernă a folcloristicii autohtone, de vreme ce atunci când,
în 1966, Ovidiu Bîrlea definea în Prefaţa la Antologia prozei
populare epice termenul: Legenda e o naraţiune care caută
să explice obârşia unui fenomen, al unui aspect de detaliu
chiar, sau să comenteze şi să comemoreze fapte şi figuri de
seamă din trecutul maselor populare” Bîrlea vorbea încă
despre mit ca despre o subspecie a legendei . Legenda
ocupă locul al doilea în proza epică şi cultă pentru copii.
Aceasta este o povestire, de obicei de dimensiuni reduse,
având uneori elemente fantastice şi miraculoase, bazate pe
un fond real alunei întâmplări sau pe miezul imaginar, mitic
al acesteia.
pornesc eu să duc solie Soarelui.
Şi luă craiul o bucată de piele de căprioară şi muind
pana în poleială de aur scrise carte Soarelui, o întări cu peceţi
şi o dădu voinicului. Voinicul sărută dreapta craiului, încălecă
pe un cal negru cum e pana corbului şi porni tot înspre răsă-
rit, înspre răsărit, către palatul Soarelui. Merse, şi merse, zile
şi nopţi, săptămâni şi luni. Se oprea numai atunci când i se
toceau potcoavele calului. De nouăzeci şi nouă de ori potcovi
calul la nouăzeci şi nouă de potcovari, dar de împărăţia Soa-
relui nu dădu. Şi trecu printr-un pustiu ce părea fără margini,
unde vânt nu bătea, izvor nu curgea, vietate nu se mişca.
Potcoavele calului se subţiau, se subţiau şi voinicul nostru
căzu pe gânduri. Şi cum se uita la picioarele calului se po-
meni dintr-o dată la poalele unui munte de argint, unde creş-
teau ierburi şi flori dese ca peria. Şi era aşa de înalt muntele,
încât ameţeai uitându-te să-i vezi vârful. Pe creasta acelui
munte se afla Palatul Soarelui.
Voinicul lăsă calul să pască în voia lui şi începu să urce
muntele. Urcuşul cu anevoie era şi cu mare primejdie.
Urcă o zi întreagă, dar spre seară se prăbuşi la pământ
obosit. A doua zi la fel, a treia zi la fel. Dar cum îşi aminti de
fata craiului, cum prinse puteri şi începu din nou să se caţere
pe stânci. Şapte zile şi şapte nopţi i-au trebuit voinicului nos-
tru până să ajungă într-o poiană cu copaci de argint, cu iarbă
de argint, cu izvoare de argint. În poiană văzu o stea luminoa-
să cu chip de bătrânică. Straiul îi era împodobit cu puzderii de
stele argintii, care de care mai strălucitoare. În jurul ei păş-
teau o mulţime de capre tot de argint. Voinicul nostru îi dădu
bună ziua şi o întrebă dacă mai este mult până la palatul
Soarelui.
59
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
wESEURI w ESEURI w ESEURI w
Presa noastră cea de toate zilele
Titlul pe care l-aţi citit este un simplu adevăr. Sunt
cetăţeni care, pasionaţi de ştiri, cumpără mai întâi zia-
rul dorit şi apoi pâinea necesară. Ziarele nu se citesc
pentru a pierde timpul. Se spune că a patra putere în
stat este presa. După părerea mea, a patra putere în
stat este calomnia. Ambele păreri permit o mică ase-
mănare: calomnia poate exista fără presă totdeauna,
iar presa poate exista fără calomnie adeseori. Păi,
poate îndrăzni cineva să spună că a fost calomniat
prin presă? Îndată i se aplică... MAMA LEGILOR: CON-
STITUŢIA. Poate că numai un geniu precum Goethe a
putut afirma că „DUPĂ LIBERTATEA PRESEI NU TÂN-
JEŞTE DECÂT CEL CARE VREA SĂ ABUZEZE DE EA.
”Dar să dăm cezarului ce-i al cezarului: presa este
precum o supapă folosită pentru reglarea raportului
dintre obligaţiile Puterii şi drepturile Opoziţiei. Puterea
vine cu timpul şi pleacă la vreme. Oricine deţine pute-
rea este tentat să abuzeze de ea. Şi cine să tempereze
avântul acesteia decât presa? Puterea cuvântului nu
stă doar în cuvântul Puterii ci, mai degrabă, în cuvântul
presei. În acelaşi timp, presa mai poate fi asemuită
unei stavile puse în calea unor eventuale „viituri” por-
nite din partea majorităţii conducătoare. În general,
minoritatea este cu atât mai agresivă, cu cât majorita-
tea politică este mai puternică. Ce bine ar fi dacă, în
toate ţările din lume, majoritatea politică ar fi alcătuită
numai din oameni cinstiţi, harnici şi deştepţi! Dar ni-
mic nu apare mai ridicol decât să auzi pe un om politic
aflat în opoziţie, că se opune unei măsuri, logic propu-
se, spunând doar atât: „O fi propunerea bună, dar eu
îmi fac datoria de a mă opune, fiindcă de aceea sunt în
opoziţie!” Or, a te opune este un drept care devine in-
corect atunci când este folosit abuziv. Istoria ne arată
că poate exista Putere fără Opoziţie, dar nu pentru tot-
deauna. Timpul dă valoare adevărului, numai că aştep-
tarea adevărului trebuie să merite timpul consumat.
Se vorbeşte despre presa liberă, presa aservită, presa
incomodă, ori de presa de scandal. Oricum ar fi, presa
rămâne la (în) putere totdeauna. Presa presează pe (o)
presor, când e presată să înceteze presiunile, ca să fac
un joc de cuvinte sugestiv. Presa poate fi socotită păr-
tinitoare, de ochii lumii (cititorilor) sau incomodă, de
gura lumii (criticilor). După părerea mea, ZECE SUNT
CONDIŢIILE (nu calităţile) care se cer unui ziarist: 1.-să
aibă talent; 2.- să fie cinstit, deci incoruptibil; 3. - să fie
sincer; 4. - să fie drept; 5. - să fie demn; 6. - să fie
convins, deci convingător; 7. - să fie combativ; 8. - să
fie harnic; 9. - să fie mai mult sărac decât bogat; 10.
- să aibă simţul umorului. Desigur că aceleaşi condiţii
privesc nu numai presa scrisă ci şi presa audio-video.
Valoarea unui ziar se măsoară după tirajul pe care îl
deţine, pe când valoarea unor emisiuni televizate sau
radiodifuzate se măsoară după numărul urechilor
atente şi al ochilor deschişi, nu după numărul aparate-
lor. Vreţi să ştiţi care este cel mai bun post de televizi-
une? Verificaţi-i emisiunile de umor; vreţi să ştiţi care
este cea mai bună emisiune de umor? Verificaţi-i ta-
lentele. Succesele unei emisiuni TV nu se apreciază
după intensitatea şi durata aplauzelor şi râsul invitaţi-
lor la emisiune. Eu, unul, nu vreau să văd la televizor
RĂUL PE CARE ÎL AUD LA RADIO şi nici să aud la radio
URÂTUL PE CARE-L VĂD LA TELEVIZOR. Dar, din ferici-
re, ori n-am astfel de exemple, ori le am, dar nu vreau
să le spun. Camera de luat vederi n-are ce căuta în
camera ascunsă vederii. Că dacă „obiectivul” ar putea
pătrunde şi prin gaura-cheii... Să-mi fie îngăduită glu-
ma de a susține că, ori de câte ori Televiziunea trans-
mite ştiri, în „colţul din dreapta-sus” (că cel din
„dreapta-jos” aparţine minorilor) să apară bulina ver-
de cu menţiunea: „A SE URMĂRI NUMAI CU PERMISIU-
NEA PUTERII”. Întrebarea de odinioară: „Ce-aţi făcut în
ultimii cinci ani?” a căzut în desuetudine fiindcă ea nu
privea doar presa. O asemenea întrebare se pune poli-
ticienilor, femeilor şi adversarilor intervievaţi (de fapt,
interogaţi). Se ştie că despre trecutul unui bărbat se
interesează partidul, femeile şi adversarii. RADIOUL
TREBUIE SĂ STEA CU URECHEA LA PUBLIC.
Fii domn, tovarăşe!
- Recomandări pentru politeţe -
Spus-am eu odată: „Mâna întinsă cere inimă des-
chisă”. Dacă nu strângi mâna care ţi se închide, vei
avea parte de mâna care te va vinde. Nu din cauză că
este costisitoare creşterea calului a dispărut cavaleris-
mul. Din această cauză a dispărut cavaleria. Numai
dacă ai ajuns celebru îţi este îngăduit să te porţi deli-
cat cu toţi confraţii tăi. Fii sincer, dar nu crud. Ori de
câte ori cântăreşti pe om din ochi, nu avea în vedere
doar ambalajul. Ori de câte ori măsori cu privirea, nu
depăşi măsura. Omul de treabă căruia îi întorci spetele
nu-ţi este indiferent. Când vrei să împaci pe toată lu-
mea este foarte greu să fii sincer. Spune un proverb
românesc: „Vorba-şi are şi ea vremea ei, dar să n-o
trânteşti când vrei!” Fii discret! Cine tace la vreme n-a-
re de ce să se bată cu palma peste gură. Numai că nu
toţi tăcuţii sunt discreţi. Unii tac... tactic. Care sunt
asemănarea şi deosebirea dintre peşte şi palavragiu?
Ambii au urechi, dar numai unul tace. În fereastră nu
60 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
se bate cu pumnul. Musafirul stă lângă cel ales de
gazdă; colaboratorul, lângă directorul publicaţiei. Una
se spune la aperitiv, alta la desert. Laudă întâi gustul
vinului şi apoi culoarea lui, iar când eşti la Drăgăşani e
nepotrivit să lauzi „Pietroasele”. Unii cred că e sufici-
ent să-şi tutuiască interlocutorul pentru a se considera
egalul lui. Albina nu trage la floarea artificială; doar
inima artificială bate la fel pentru oricine. Sincerul se
scuză, mincinosul se justifică. Sincer poate fi şi acela
care îşi recunoaşte minciuna. Din doi care se bat pen-
tru adevăr, unul minte. Uşor găseşti oameni care te
caută. Cei căutaţi ţin să-i cauţi... ca să te refuze.
Obiectivul face poze; subiectivul face... poză. De ace-
ea, când obiectivul minte, operatorul e subiectiv.
Obiectivitatea unui sondaj de opinie ţine de obiectivita-
tea... sondorului. Dacă faci afirmaţii gratuite, cel puţin
nu mai lua bani pe ele. Nu toţi care bat din palme apla-
udă, după cum nu toţi care deschid gura, în grup,
scandează. Gura aurită n-are nevoie de lacăt. Dacă toţi
oamenii şi-ar adresa scrisori deschise, lumea ar fi mai
sinceră. Eu cred mai mult în sinceritatea plicului neli-
pit, decât în scrisoarea deschisă. Unde ai avut ieşiri, nu
mai intri, la fel cum, unde te duci neinvitat, rişti să fii
primit în pijama. Uşa trântită te scoate din ţâţâni. De
aceea, când vrei să-i arăţi cuiva uşa, vezi dacă mai ai
vreo ieşire. Nu calci pe urmele celor care te ocolesc.
Dacă eşti pe placul adversarului unui om de merit, vei
fi lăudat în prostie. Un astfel de om, după ce îţi ia vorba
din gură, îţi mai şi râde-n nas. Adversarul care are spa-
te, nu luptă pe faţă. Aduce vorba frumos, dar o şi-n-
toarce ca atare. Cine are vecini gălăgioşi îşi face pro-
gramul acestora. Sunt unii care, când salută, duc
mâna la pălărie numai dacă bate vântul. Alţii au o par-
ticularitate: răspund la salut. Să vorbim despre ţigani,
dar şi despre ţigănoşi. Abia la mare afli în ce ape se
scaldă adversarul tău. Că pe litoral multe se spun... în
mare. „Ori e albă, ori e neagră?” -întreba un creion
cenuşiu în timp ce creionul de sprâncene se adresa
rujului de buze: „Eu le spun negru pe alb”. Dacă cineva
ridică tonul, trânteşte-i receptorul, mai ales când la
receptor zice că ţi le spune pe faţă. Nu suporta să fii
suportat; e ca şi cum ai fi insuportabil. În final, adresez
cititorului urarea românească: ”RĂMÂNE-ŢI-AR NU-
MELE ĂL BUN!”
Râsul în sine și râsul cu tendință
Dacă veți avea ocazia să citiți vreun eseu asupra
umorului, nu sunt sigur că veți râde, după cum, dacă
veți citi aceste rânduri, sunt convins că mai mult vă vor
interesa decât vă vor dis-
tra. Una este să vorbești
unui comesean despre cul-
tura viței de vie care îl inte-
resează și alta este să-i
servești un pahar cu vin
care îl înveselește sau, pa-
rafrazându-l pe Arghezi
(pare-se), una e să faci co-
pii și alta e să spui cum ai
procedat. Mircea Pave-
lescu îl prefera pe cel care
știe să facă umorul celui
care vrea să-l definească.
Dacă, totuși, am cura-
jul să scriu despre umor,
este datorită speranței că
pot găsi pe cititori în bună
dispoziție. La origine ,,necazul” a fost ,,nehazul”. Este
cert că la început a fost râsul și apoi a urmat umorul,
pentru că mai întâi râzi și apoi te întrebi ,,ce-oi fi având
de râd?” Știu în mod sigur (nu vă pot indica sursa) că
râsul a apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării soci-
ale și va dispărea odată cu acea cauză care l-a gene-
rat: contrastul. ,,Râsul a apărut din contrast” ne spu-
nea profesorul de psihologie cu ceva ani în urmă. Și,
cum opoziția dintre două situații surprinzătoare nu va
dispărea niciodată, râsul va subzista totdeauna. Omul,
mai întâi a râs și apoi a vorbit. Gestul, și nu vorba a
stârnit pentru prima dată râsul. Când omul s-a întrebat
de ce râde, a apărut umorul. Râsul este legat de umor
așa cum ginerele este lipit de mireasă la Oficiul stării
civile. Ca să provoci râsul trebuie să ai umor; ca să
guști umorul trebuie să ai simțul umorului. Mai bine
haz fără umoriști, decât umoriști fără haz; mai bine
umor din tristețe, decât tristețe din umor. Seriozitate
nu înseamnă tristețe. Dumnezeu ajută pe cei veseli
pentru că El Însuși are simțul umorului. Este motivul
pentru care l-a lăsat pe Adam fără o coastă.
Râsul ține de inteligență; este măsura seriozității
omului: ,,spune-mi de ce râzi ca să-ți spun cât de se-
rios ești!” Pe cel care, în mod inteligent mă face să râd,
nu-l întreb ce studii are. În Jurnalul său, Jules Renard
remarca, pe bună dreptate: ,,O vorbă de duh bine gă-
sită face mai mult decât o carte prost scrisă.”
Nu toți care râd au simțul umorului. Cine râde în-
truna și de orice, stârnește milă. Or, mila înlătură râsul.
Nu toți care râd sunt spirituali, după cum nu toți care
sunt spirituali, râd. Cine spune o glumă, râde la urmă.
Doar la glumele șefului se râde înainte de poantă. În
materie de umor trebuie să ții mai mult la opinia publi-
că decât la opinia publicului. Râsul publicului este o
armă cu două tăișuri: prilej de laudă pentru prietenul
care consideră că ai avut umor și prilej de critică pen-
tru adversarul care zice că publicul n-are gust. Râsul
fals indispune mai mult decât plânsul sincer. Vai de
zâmbetul crispat! Decât să râzi forțat, mai bine plângi
de-a binelea! Când plouă cu zâmbete sunt senin. De
omul care cântă mă apropii râzând. Dar, după cum
toată lumea știe, sunt glume între glume, sunt glume
care distrag și glume care distrug; una e să te pros-
tești în glumă și alta e să glumești în prostie; ironia
sorții e să asculți ironii ieftine. Cine se întrece cu glu-
ma este învins prin abandon. Gluma nesărată lasă gust
amar, nu se-nghite, sare în ochi. De aceea, când spui
glume picante, interesează-te dacă nu e cineva
pe-acolo care suferă de ulcer. În zilele noastre se abu-
zează mult de ,,râsul artificial”. Pe bandă de magneto-
fon, multe râsete se culeg: tehnica ,,ajută” arta. Dar
trebuie să recunoaștem: ,,prostul și banda de magne-
tofon râd de orice.” Râsul cere dublu respect: față de
sine și față de interlocutor. Cine nu știe să respecte, să
nu facă glume. Râsul e o manifestare de veselie fără
tendință; se face de dragul umorului, iar umorul se
face de dragul omului. A fi vesel este natural; a învese-
li pe alții este social.” Râsul cu tendință degenerează
în batjocură Este motivul pentru care, de pildă, la umo-
rul politic nu râde toată lumea; la umorul politic, râsul
este partinic, adică... procentual. Ironiile politice nu la
independenți se referă: spune-mi cu cine râzi ca să-ți
spun de cine râzi. Numai cine gândește frumos, curat
și inteligent poate face glume bune. Cine gândește la
lucruri plăcute nu moare de urât. Umoristul nu iubește
în glumă și nu urăște în serios. Și acum, în încheiere,
vă rog să nu călcați umoristul pe poantă1 Dar care
poantă? Alegeți din toate pe cea care vă place. Eu vă
recomand pe aceea spusă numai simpaticului nostru
casier: ,,RIDENDO CÂȘTIGAT MONEY”.
Femeia - bucuria bărbatului
Două surse de bucurie există pe lume: soarele și
femeie; ambele dau viață, ambele dau căldură, ambe-
le, folosite irațional, păgubesc. Folosit peste măsură,
soarele arde; folosită cu măsură, femeia înfierbântă.
Femeile sunt ca florile: alese pentru parfumul lor, apre-
ciate ca ornament și, în sfârșit, folosite ca medica-
ment. Mai pot fi comparate și cu ploile: la unii nu vin
deloc, de la alții nu mai pleacă. Ferice de cei din regi-
unile tropicale, unde ploile sunt regulate și temperate:
nici secetă, nici inundație. Ascultând o femeie doctă,
uiți că e femeie; privind o femeie cu ,,vino-ncoace”, îți
aduci aminte că ești bărbat. Dar o femeie cu ,,vino-n-
coace” are și tăria să respingă pe cei ,,fără chemare”.
La sânul mamei nu au acces decât pruncul și tatăl său.
Pietrele prețioase sunt mai scumpe pentru că sunt
rare; femeile scumpe sunt rare pentru că sunt de ne-
prețuit. Nu există femeie urâtă, ci una mai frumoasă
decât alta. Femeia, volanul și alcoolul cer să nu fie lu-
ate în grabă. ,,VIN, CÂNT ȘI FEMEI!, celebrul vals, rege-
le dansului, ne arată că vinul se ia ,,andante”; cântul,
,,alegro ma non tropo”; femeia, ,,da capo al fine”. Vinul
se apreciază când ești treaz; femeia, când ești deștept.
O femeie cinstită trebuie ori să fie îmbrăcată în aur, ori
să fie dezbrăcată, fără; elegantă fiind, se cere dezbră-
cată la fel. Când ea se dezbracă în fața bărbatului
(eventual, soțul) este precum o floare care își desface
petalele în fața soarelui. Bărbații comit excese înainte
de căsătorie, ca să capete experiență; femeile, după,
pentru că au căpătat experiență. Fără un bărbat lângă
ea, femeia, cea mai gingașă făptură a naturii, se ofileș-
te. Bărbatul dă viață femeii, ea o transmite. Fără o fe-
meie lângă el, bărbatul n-are flori în casă. Femeia fără
bărbat este ca o vioară fără arcuș (nu vibrează), ca o
carte netăiată (nu-i cunoști conținutul), ca un burete
neintrat la apă (se usucă). Bărbatul fără femeie este ca
stâlpul fără groapă. Femeile încep prin a fi cuceritoare
și sfârșesc prin a se lăsa cucerite. Nu există bărbați
,,slabi” în fața femeilor; există însă femei ,,rezistente”
în fața bărbaților. Orice femeie se simte jignită: a) când
este iscodită cu priviri posesive de către un bătrân; b)
când este respinsă cu priviri disprețuitoare de către un
tânăr. Bărbatul nu uită femeia care i-a rezistat; femeia
nu uită bărbatul căruia i-a cedat. În fața a trei bărbați,
femeia se lasă cucerită de unul singur; în fața a trei
femei, bărbatul le cucerește pe toate. Mai ușor se cu-
cerește o femeie în grup, decât când e singură; inter-
vine concurența. Dar când femeia are în față un bărbat
inteligent și unul frumos, în mod sigur îl va alege
pe cel mai viril. O femeie nu poate urî cu putere
decât dacă a iubit cu ardoare, chiar și pe bărbatul
care a pătruns în sufletul ei prin efracție.
Unii bărbați consideră că poți domina femeia
doar până ai luat-o de nevastă, după care femeia
devine, cum spune Alfred de Vigni, ,,une vipere de-
licieuse” - ,,o viperă delicioasă”. Este lăudabil să
fii primul bărbat în viața unei femei, este remarca-
bil să fii ultimul, dar este admirabil să fii și primul
și ultimul. Femeia se ofilește lângă un bărbat ur-
suz. Este păcat ca o femeie să plece din casa unui
bărbat, în același scop pentru care venise. Față de
femeie, bărbatul este ca ceasul: degeaba este de
argint, dacă nu funcțio-
nează. Sunt bărbați care
tratează femeia ca pe o
carte: o răsfoiesc repe-
de pentru a afla sfârși-
tul. Când plânge, copilul
cere mângâiere; femeia,
jurăminte. Unii bărbați
preferă să aibă poftă de
femeie, deși nu se află Procuror Pârvulescu
lângă ei (caz frecvent Aristotel, București
printre burlaci), decât să
aibă lângă ei o femeie, fără să aibă poftă de ea (caz
frecvent printre însurați). Bărbații schimbă femeile sub
pretext că-s schimbătoare; numai că nu există femei
schimbătoare; există femei schimbate. De două ori fug
unii datorită femeii: prima dată ca s-o ajungă; a doua
oară ca să nu fie ajunși. Bărbatul care nu iubește mult,
iubește multe. ,,Fosta” se uită, ,,actuala” se suportă;
,,viitoarea” se așteaptă. Dacă fiecare ,,Angel radios” ar
avea ,,monșerul” ei, cu cine ar mai compătimi beche-
rul?În încheiere ce-ați dori: șapte vieți lângă o singură
femeie, sau o singură viață, cu șapte femei? Există o
vorbă: ,,O viață are omul!” Probabil că a spus-o cel
care a ales cea de-a doua variantă.
Părinți și copii. Cea mai mare mângâiere la bătrâ-
nețe este să ai pe cine mângâia. Degeaba strângi dacă
n-ai pentru cine. Degeaba ai ce da dacă n-ai cui da.
Cine n-are pentru cine să strângă, împrăștie.
...Prețul vieții ți-l calculează urmașii.
...,,E dureros să fii fericit și să ai casa pustie, fără
moștenitori” - spune Meneandru.
...Copiii cer ocrotire, afecțiune și exemple bune. Ei
nu datorează părinților viața, ci creșterea, cum spune
Nicolae Iorga. ,,Copiii trebuie crescuți pentru ei, nu
pentru părinți”.
...Toată viața luăm și dăm exemple. De aceea este
indicat să facem binele în fața copiilor, ca să ne imite.
Să oferim copiilor ,,mai multe modele decât critici” -
cum zice Joseph Joubert. Du-i copilului grija și vei
scăpa de griji. Fă-l să se laude cu tine și apoi laudă-te
tu cu el. Doar copiii au numai drepturi, maturii au și
datorii. Copiii cresc, maturii se înalță.
...Pe copilul repezit ia-l încet, pe cel molatic ia-l
repede. Cuiul îndreptat trebuie bătut cu grijă. Pe cuiul
bătut corect și înfipt bine, nu-l întreabă nimeni dacă a
fost strâmb vreodată. Unde-i ciocan priceput, cuiele nu
se bat cap în cap. Cât privește greșelile ciocanului, în-
trebați cleștele.
...Copilul crescut de bunici este liniștit și cuminte;
crescut de mamă văduvă este mămos, curat și senti-
mental; crescut de tată divorțat este neglijat și bătăios;
crescut de burlac (recunoscut drept progenitura sa)
este mângâiat de femeile care vor să-i devină mamă;
crescut la internat este visător și retras.
...Copiii nu trebuie să afle de la vecini ce trebuie
să știe de la părinți.
...,,Datorăm copiilor cel mai mare respect” (,,Ma-
xima debetur pueri reverentia”). Sunt cuvintele lui Ju-
venal, aflate în Satira XLV. Pedagoga suedeză Ellen Key
lansa metafora ,,Sa majeste l'enfant”- ca pentru a în-
cununa ideea ce trebuie acordată.
...Când copiii tăi se laudă cu tine, fii mândru; când
te lauzi tu cu ei, fii fericit! În degetul mare stă fala de-
getului mic.
...Nu avem mulți copii minune, dar avem foarte
mulți copii minunați. Când văd un copil frumos și deș-
tept îi caut din ochi, părinții.
...În casa în care râde copilul, râd toți.
...Că ești frumos ți-o spune mama; că ești puter-
nic ți-o spune tat; că ești deștept ți-o spune profesorul.
...Tata te învață cum să iubești; mama, cum să te
faci iubit. Laudele mamei nu le auzi din gura oricui.
Părinții îți pretind să știi, ca să știi ce să pretinzi. Ei te
saltă până la nivelul lor, apoi te lasă să urci singur.
...Ceva mai târziu, vei afla că prietenul te stimea-
ză, adversarul te subestimează, iar mama te supraes-
timează. Adversarii și străinii nu te admonestează pre-
cum părinții tăi.
...În general, s-a constatat că oamenii de valoare
prezintă o caracteristică: își adoră părinții.
...Ca final, două îndemnuri: 1) Când părinții tăi au
îmbătrânit, poartă-te cu ei... părintește; 2) Când ți se
spune că ești binecrescut, bucură-te și pentru părinții
tăi!
 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

În amfiteatrul Școlii gorjene de ieri și de azi

Ecouri la ”Ziua generalilor”

Ce-am lăsat în urmă și ce am găsit acum

Este îndeobște cunoscut faptul că bătrânii trăiesc din amintiri. Îmi aduc bine
“Floarea Jilţului”
aminte frumoasa impresie ce mi-a lăsat-o în urmă cu 40 de ani Școala Generală
Mătăsari condusă atunci de bunul pedagog prof. Constantin Panfiloiu pe care l-am Prof. Gheorghe Lungan,
felicitat pentru rezultatele deosebite obținute în fruntea colectivului didactic pe linie “GORJEANUL”, august 2003,
de învățământ dar și pe tărâmul social cultural. Actualul dl. prof. Dumitru Dădălău,
pedagog desăvârșit, recunoscut ca inovator într-o mulțime de acțiuni întreprinse, a Din buchetul de “flori” al învăţă-
organizat în 12 octombrie o întâlnire a cadrelor didactice și a elevilor din Colegiul mântului, am ales, la ceas de sărbă-
Tehnic Mătăsari cu foști inspectori școlari generali din Gorj care, într-un fel sau al- toare, una dintre cele mai îndrăgite
tul, au contribuit la înființarea și progresul liceului apoi a Colegiului. Au participat 6 şi mai respectate de elevi, părinţi şi
foști inspectori școlari generali Grigoroiu, Cinteză, Mărtoiu, Lica, Chiriac și Găma- cetăţeni-Floarea Dădălău, profesoa-
neci. Cu toți am rămas adânc impresionați de ceea ce s-a putut realiza în ultimi 25 ra de matematică de la Colegiul Na-
de ani când liceul și apoi colegiul a fost condus de Dădălău (Ion Dădălău directot ţional Tehnologic din Mătăsari . Fi-
1980-1997 și Dumitru Dădălău, actual director din 1999). De la intrare te impresi- reşte, o viaţă de om care se dedică
onează impunătoarea clădire a colegiului cu trei etaje și apoi interiorul cu ultimele unei asemenea meserii, porneşte
modele de mobilă, laboratoare și cabinete dotate din belșug cu cele mai noi și încă din copilărie, când, în loc de “
moderne aparate, mijloace eficiente în desfășurarea cu ușurință a complexului pro- Auraş, păcuraş…”Floarea” noastră număra “ Doi pe faţă,
ces instructiv-educativ. doi pe dos”, îndrăgind munca migăloasă alături de Elena,
Prof Ion GRIGOROIU - Gorjeanul, nr. 4772 mama sa, cu acul sau cu cârligele, deprinzând cele mai au-
tentice meserii de acum mai bine de o jumătate de secol.
Îmi aduc bine aminte de Mătăsarii de pe atunci, de sim-
plitatea oamenilor, de dragostea lor faţă de munca fizică,

Primiți cu pâine și sare dar şi de aspiraţiile celor ce creşteau pe aceste legendare

La Colegiul Mătăsari ani fost primiți cu
pâine și sare, de parcă am fi fost niște repre-
zentanți ai unor țări străine, dar prietene. În
prima parte, a vizitei foștilor inspectori școlari
generali, directorul unității, dl. prof. D. Dădălău
ne-a prezentat unitatea școlară cu toate dotă-
rile și anexele sale ceea ce ne-a impresionat
peste măsură - săli de clasă bine dotate, sală
de sport, centrală termică proprie, stație de
televiziune internă, laboratoare și cabinete pe
obiecte, muzeul, în curte laboratorul tehnolo-
gic și tribuna sportivă. Ceea ce impresionează
la Colegiul Mătăsari este disciplina, ordinea,
curățenia și modul de funcționare, ireproșabil
asemenea componentelor unui complicat me-
canism bine reglat, în toate resorturile sale.
”La acest colegiu, cu o populație școlară de
ordinul miilor, funcționează grădinițe, învăță-
mântul primar, gimnazial și liceal. Ținuta elevi-
lor mi s-a părut ireproșabilă, nu așa cum am
observat în curțile unor unități școlare de pre-
stigiu, din municipiul Târgu-Jiu. Mi-am pus
întrebarea: cum e posibil ca într-o unitate „uri-
așă” cum e Colegiul Mătăsari, mobilierul de o
calitate ce nu poate fi catalogată să nu aibă
măcar o zgârietură? Aceasta numai datorită
modului cum dascălii colegiului știu să îndru-
me și să supravegheze elevii. Ei acționează ca
un tot unitar, conduși cu competențe de direc-
tori devotați îndrăgostiți de copii. De cariera
care ales-o, călăuziți parcă de principiile școlii
haretiene. Pentru mine, Colegiul -Mătăsari
este un adevărat Colos școlar, altul de talia
acestuia nemai fiind în județ și foarte puține
sau poate chiar nici unul în țară.
În dimineața zilei de 12 octombrie 2007,
doi trimiși ai Colegiului Mătăsari s-au prezen-
tat la chiliuța mea din satul Hăiești com. Săce-
lu, dl. profesor Mihail Mărtoiu - fost insp. este
General și dl. ing. Iordache, cu sarcina catego-
rică, de a mă ridica din bârlogul meu și a mă
depune la sediul Colegiului din Mătăsari, unde
avea loc o întâlnire a foștilor inspectori școlari
generali, care au condus învățământul gorjean
din 1968 și până în prezent. Au lipsit doar trei
din cei chemați: Vasile Romanescu, din motive
de sănătate, Liviu Andrei, actualul insp. Gene-
ral, plecat la niște cursuri organizate de minis-
ter și Adrian Gorun, prins cu rosturi ministeria-
le. Au trecut 28 de ani de când am ieșit la
pensie și nu am mai avut posibilitatea să revăd
zone prin care am călătorit până la Mătăsari.
Totul mi se părea nou, necunoscut, ca fiind din
altă lume, plăcută, dar necunoscută. Printre
cei prezenți, s-a aflat și bătrânul dascăl —
profesorul Pamfiloiu Constantin. Mulți dascăli
ai colegiului au fost elevii lui. Viața profesorului
Pamfiloiu Constantin s-a împletit cu activitatea
didactică. Deci o viață închinată școlii, educa-
ției. Pentru mine, a fost o bucurie și o satisfac-
ție ca după zeci de ani să revăd un dascăl de
valoarea lui Pamfiloiu Constantin. Pe parcursul
vizitei noastre, la toate obiectivele am fost în-
tâmpinați de elevii colegiului cu flori și urări de
„Bine ați venit", la care primul inspector școlar
general al județului Gorj, Grigoroiu Ion, le răs-
pundea „Să trăiți copii! Să ajungeți bătrâni ca
noi". În amfiteatrul unității, profesorii și elevii
colegiului, s-au întâlnit cu oaspeții, care le-au
împărțit din activitatea lor, le-au dat sfaturi,
ocazie cu care, din nou, Grigoroiu Ion le-a urat
să ajungă bătrâni ca noi și să se bucure de
roadele muncii lor. Și, semnatarul acestor rân-
duri, le-a făcut urări de bine, cu atenționarea
ca, în tot ce vor face să pună suflet și sigur vor
avea realizări absolute și multe satisfacții. Am
subliniat faptul că nu doresc ca cineva din cei
prezenți, să ajungă în situația de a recita ulti-
mele versuri din poezia Melancolie a marelui
Eminescu — („Si când gândesc la viața-mi,
îmi pare că ea cură / Încet repovestită de o
străină gură / Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și
când n-aș fi fost / Cine-i acel ce-mi spune po-
vestea pe de rost / De-mi țin la el urechea și
râd de câte ascult / Ca de dureri străine?...
Parc- am murit de mult"). Le doresc, din tot
sufletul să pună suflet în ceea ce fac, să fie
patrioți, să-și iubească această țară încercată
de ciudata istorie. Dascălilor le doresc să fie
adevărați Apostoli așa cum i-a numit Cezar
Petrescu în unul din romanele sale. Am plecat,
cu convingerea că, deși în prezent, învățămân-
tul se găsește la o răscruce, există, totuși das-
călii cu suflet de aur ca cei de la Colegiul Nați-
onal Tehnic Mătăsari. Cei care dintre noi a avut
norocul să cunoască acest proces în liceele
apusene din Franța, Belgia, Canada, etc, au
afirmat că și Colegiul Tehnic Mătăsari nu e mai
prejos deci este o instituții la nivel european. În
prezent, învață aici 1800 de elevi cu 120 de
cadre didactice ceea ce-l situează pe primul
loc în Gorj și cu rezultate remarcabile la învă-
țătură. Un suflu nou a dat directorul colegiului
și activității social-culturale în școală și în afa-
ră. Amfiteatrul modern găzduiește această ac-
tivitate. Muzeul Jilțului are bogate și rar întâl-
nite exponate strânse cu migală și orânduite
științific care prezintă evoluția vieții în acest
tapșan străbun. Realitatea e că prof. Dumitru
Dădălău este sufletul acțiunilor din această
instituție. A organizat cercul literar „Scorpion”,
a tipărit antologia de versuri „Fereastra sune-
tului” în 1998, prefațată de scriitorul Nicolae
Dragoș, la 1 decembrie 1996, a înființat Fun-
dația Murmurul Jilțului și revista cu același
nume, revistă care, datorită conținutului bogat
și select, a obținut locurile I pe județ și II și III
la etapele naționale. Dânsul deține cu succes
funcția de președinte al fundației și de director
al revistei. Colegiul Tehnic Mătăsari a fost vi-
zitat de ministrul Educației și de Mitropolitul
Olteniei precum și de numeroși străini care au
avut cuvinte de înaltă apreciere. Mă gândesc
că ar fi bine dacă Inspectoratul școlar județean
ar organiza la Mătăsari o consfătuire cu toți
directorii de licee din Gorj. Mărturisesc că am
trăit la Mătăsari clipe de profundă satisfacție
sufletească pentru ce am găsit după 40 de ani.
Prof. Emanoil CINTEZĂ,
Gorieanul, nr. 4772
meleaguri. Unul dintre aceşti copii era şi Floarea Dădălău,
-Cicel -, cum îi spunem cu toţii acum, când un numeros
colectiv de cadre o solicită permanent în orice problemă de
interes didactic.
Era de statură mică, cu privirea blândă şi de o bunătate
rară. Avea autoritate între cei mici, făcea şi desfăcea” pla-
nuri”de joacă, antrena mulţi copii de vârsta ei în felurite
activităţi atractive. Era primul semn al viitoarei sale profesii!
Şi s-a format: scoala primară şi gimnazială în satul natal,
liceul la Tg.Jiu şi facultatea la Bucureşti. A susţinut, cu cele
mai notabile rezultate, examenele pentru obţinerea gradelor
didactice, a participat la cursurile de perfecţionare şi este şi
azi o prezenţă activă în munca de formare a măiestriei pe-
dagogice din liceu. În cei peste treizeci de ani de muncă,
Cicel a demonstrat cele mai alese calităţi de dascăl, de co-
leg, de cetăţean. Dispune de o viguroasă pregătire profesi-
onală, reuşind performanţe cu elevii săi. Este un metodist
de elită, dar şi un animator al vieţii şi muncii în colectiv. Ştie
când să acţioneze, declanşează pasiuni, şterge, ca un abil
magician, orice stare emotivă a elevilor, făcând din colecti-
vele claselor pe care le conduce adevărate “unităţi de mo-
nolit”. În aceşti mulţi ani de activitate, doamna profesoară
a îndrumat munca educativă din şcoală, punând accent pe
cultivarea dragostei faţă de învăţătură, pe cinste şi demni-
tate, pe sinceritate şi devotament. Elevii din Mătăsari au
demonstrat, în confruntări publice, talent, cunoştinţe, dezin-
voltură, făcând din” Mătăsari” un nume respectat şi prezent
permanent în conştiinţa gorjenilor.
Ce o apropie mai mult de oameni? se întreabă cititorul
nostru. Păi, simplu: este “ un om între oameni”, salută pe
oricine, ajută cu drag pe cei nevoiaşi, participă deopotrivă la
bucuriile şi necazurile oamenilor, este activă şi model, în
acelaşi timp, la muncă sau la joc. Am văzut-o în horă, cu
costumul ei înflorat, semeaţă şi zâmbitoare, ca o zi de pri-
măvară cu revărsarea coloritului florilor de câmp: romaniţa
şi sunătoarea, scânteioarele şi ciuboțica-cucului …
Este o gospodină de prim rang: sărmăluţele, cozonacii,
salatele şi alte feluri de mâncare poartă cu sine amprenta
unui adevărat maestru. Şi îți va răspunde: ”Timp este bere-
chet, numai să ştii cum să-l planifici şi să-l foloseşti cu
drag: atunci totul este posibil”, matematic… Am lăsat mai
la urmă viaţa de familie, dar numele exprimat la începutul
acestor rânduri deja a clarificat problema: Cicel este soţia “
celui mai iubit mătăsărean”, profesorul-director Dumitru
Dădălău, omul despre care s-au scris multe rânduri, dar
care nu au reuşit să cuprindă enigmaticul său suflet, când
mai vesel, când mai trist, dar niciodată învins de viaţă, omul
fără pereche, atât ca dascăl, cât şi ca model pentru toţi go-
rjenii noştri. Cicel este mamă a două fiice, purtătoare a tră-
săturilor părinţilor, medic si, respectiv, economist în capitala
ţării noastre, două “flori mătăsărene “ de tăria “parfumuri-
lor” acestor minunate locuri.

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 61

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3

Portr
et de
Sufle
t
De câţiva ani buni profesorul Dumitru Dădălău
este directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mă-
tăsari, dar mai presus de toate este omul de suflet şi
inspiraţie, care degajă încredere şi înţelegere depli-
nă, prin ceea ce face în ograda şcolii. Am avut onoa-
rea de a-mi lansa cartea « Tranzienţe liceene » în
această şcoală, împodobită ca un brad frumos de
sărbătoare, într-o sală arhiplină, de peste 2.500 de
oameni, unde s-a desfăşurat un spectacol al Pomului
de Crăciun, pentru elevi, de către elevi, pentru părinţi
şi cadre didactice, într-o derulare complexă şi semni-
ficativă a unor tradiţii specifice zonei Jilţurilor, a unor
obiceiuri moştenite din străbuni, cu o costumaţie im-
pecabilă, desprinsă parcă din poveştile de la ţară. Si
am văzut, o, Doamne, lacrimi de bucurie în ochii co-
piilor care primeau la sfârşitul spectacolului minuna-
ţii piţărăi, plăsuţele cu cadouri pentru elevi, dăruite
OMUL ȘI ȘCOALA
pe clase, de către educatoare, învăţători şi diriginţi.
Dar lacrimile cele mai fierbinţi le-am văzut în ochii
Domnului Director DUMITRU DĂDĂLĂU, izvorâte din
privirile acelea încercănate de trecerea nemiloasă a
timpului, ca o neasemuită oglindă în care se răgăseş-
te sufletul mare al omului care îşi respectă colegii şi
îi pune la treabă, care nu cere decât ordine, discipli-
nă, competenţă şi pasiune pentru menirea de dascăl.
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe acest om, cu ani în urmă,
tânăr şi entuziast, poate nu aş avea temeiul puterii
sale de muncă şi de dăruire, dar dincolo de spiritul
analitic şi de subtilitate al descrierii acestui om, poa-
te chiar romantic în singurătatea sa şi deosebit de
delicat, oricine poate surprinde un gen de inteligenţă
şi de talent moral, pe care imprecațiile circumstanţi-
ale cu conotaţie morală, nu de puţine ori le conver-
teşte în fluxuri şi refluxuri ale adevărului, cu aceea
metaforă irepetabilă a clipei, cu un gen de patologie
a virtuţii, pe care fiinţa o degajă în momentele subli-
me ale existenţei sale. Cuvintele acestea se vor mai
mult decât un portret de suflet, iar dacă ele au numai
puterea de sugestie şi percepţie subiectivă, pot fi
considerate şi o invitaţie de a călca pragul unei şcoli,
în care privitorul este nu numai un oaspete primit cu
bineţe, dar şi un prieten pe care directorul ştie să şi-l
apropie, să-l facă să simtă ceva din patosul destăi-
nuirii şi al sărbătorii.
M-am despărţit de dl. Director şi de Moş Cră- Vasile Gogonea
ciunul din curtea şcolii, cu imaginea unei zile pline
de relevanţă pentru un om care iubeşte şi preţuieşte
Gorjeanul, 24 decembrie 2003
activitatea educativă, în primul rând prin acea sen- la unde puneţi atâta pasiune, dar şi dăruire, compe-
zaţie ciudată a lucrului bine făcut. La mulţi ani, tenţă şi înţelepciune, pe care nu le poate avea decât
domnul director, pentru dumnevoastră, pentru fami- un suflet mare!
lia de acasă, dar şi pentru marea familie de la şcoa-

Recunoaştere la cel mai înalt nivel

“Murmurul Jilţului ”, izvorul unei
înflăcărate iubiri
Prof. L. Gheorghe
Citesc cu atenţie pagină cu pagină această revistă, iar gândurile mele
zboară spre Mătăsari, localitate cu nume elegant şi oameni de o înaltă cali-
tate, cu o istorie ce se pierde în negura vremii şi caut urma timpului ca să
descopăr şi să scot la lumină misterele acestei încântătoare localităţi. Orice
ipoteză, orice cale duce spre oameni şi sufletul lor, spre o iubire profundă şi
o integrare în mirifica natură, un spaţiu mioritic mătăsărean: dealuri şi văi,
păduri, pomi şi pajişti şi “firicelul” de apă lină, ale cărui ropote au dat nume-
le revistei: “Murmurul Jilţului”. Aşadar, spus în şoapta vorbei, “Murmurul”
şi-a luat cursul acum 15 ani, “curgând în dulce ropot de-a lungul satelor de
pe valea Jilţului, când lin, când zgomotos, după “acumulările” primite cu
hărnicie şi dăruire din partea unui valoros corp didactic, în frunte cu “părin-
tele său”, profesorul şi directorul liceului din localitate, Dumitru Dădălău,
care a dorit şi a realizat această lucrare a cărei profunzime şi valoare creşte
an de an, devenind un” far”călăuzitor pentru elevii şi cadrele didactice din
ţara noastră.
Mărturisesc sincer că am fost şi am rămas legat de această activitate de
la Mătăsari, pentru că am găsit aici un mediu elevat, profesori şi elevi care
ştiu şi pun în viaţa de toate zilele experienţa seriozităţii muncii, împotriva
apucăturilor aducătoare de dezumanizare, pirderea personalităţii, o viaţă
fără de împliniri şi satisfacţii. La aniversarea a cincisprezece ani de apariţii
trimestriale, ”Murmurul Jilţului” se poate mândri cu experienţă ziaristică bo-
gată, cu premii şi locuri fruntaşe pe ţară, cu creşterea gradului de maturitate
profesională în toate domeniile vieţii sociale.
Aduc acum, la ceas de aniversare, salutul meu şi preţuirea de care se
bucură domnul director Dumitru Dădălău, profesorul cu o pregătire profesi-
onală inegalabilă, omul cu un caracter şi un comportament demne de invidie
pentru dascălii adevăraţi. Respect cu tot dinadinsul contribuţia adusă de re-
gretatul professor şi director al acestei unităţi, Ion Dădălău, plecat dintre noi
prea devreme. Munca şi devotametul celor doi fraţi pentru binele mătăsăre-
nilor, pentru modernizarea localităţii, pentru o viaţă plină de izbânzi şi bucurii
constituie un strălucit model pentru toţi dascălii de la catedră.
Nu uit să remarc neobosita participare, interesul profesorilor şi al elevilor
care s-au alăturat colegului şi conducătorului unităţii în acest demers jurn-
listic. E vorba de profesorii: Luminiţa Dădălău, Floarea Dădălău, Dima Elena,
Dobromirescu Alin, Danciu Rodica, Pădureţ Carmen, Hoară Doina, Purdescu
Claudiu, Graure Domnica, Mateescu Iulian, Stoichescu Irina, Ciobanu Dorel,
inginerii Purcel Ion, Purcel Lucian, preoţii Purcel Dumitru, Grivei Ion, Ciobotea
Dumitru, Popescu Vasile, precum şi un însemnat număr de elevi: Ivan Mădă-
lina, Pârvu Ilie, Ciortan Ramona, Dobromirescu Miuţa, Panduroaica Oana,
Buşe Alexandra, Ceuşescu Ion, Tănăsoiu Adriana, Bărbăcioru Andreea, Cis-
maru Laura şi mulţi alţii, cărora le urăm noi şi fericite succese pentru o
muncă frumoasă şi plină de satisfacţii.
Este necesar ca, în viitor, să ne îndreptăm privirea spre realizarea unui
înăţământ bazat pe inteligenţă şi ingeniozitate, pe practica şi valoarea pro-
duselor. Elevii trebuie să fie interesaţi de progresul ştiinţei şi tehnicii, de
aceea va trebui să medităm asupra găsirii de noi şi performante soluţii teh-
nice, să descoperim noi susrse de existenţă demnă pentru cele peste şapte
miliarde de locuitori ai planetei. Să fim cinstiţi şi drepţi, altruişti şi gata ori-
când a ajuta pe aproapele tău. Să combatem hoţia şi crima, afacerismul
murdar, lenea şi prostia, beţia şi grandomania, metehne care discreditează
un popor. Fiţi, dragi elevi, respectuoşi, iubiţi-vă părinţii, dezvoltaţi prietenii
adevărate, iubiţi literatura şi arta, în general, sportul. Fiţi mai romantici, mân-
dri de apartenenţa la un popor deosebit de iubitor şi blând. Cu încrederea că
veţi continua să munciţi şi să vă menţineţi pe locul I cu îndrăgita voastră
publicaţie, vă dorsc sănătate şi succese, de-a rândul, în anii care vin.
Ing. Popescu Cristi, C.E. OLTENIA
Ca reprezentant al elevilor din Colegiul poziţii de egalitate cu alte pu-
Naţional Tehnologic Mătăsari, exprim bucu- blicaţii ale unor unităţi de învă-
ria şi admiraţia care ne-au copleşit în ziua ţământ din Gorj, dar şi din ţară,
măreaţă de 9 noiembrie 2000, din istoria lo- dovadă fiind numeroasele par-
calităţii noastre prin desfăşurarea unui dublu ticipări ale colectivului revistei
eveniment, este vorba în primul rând, despre „Murmurul Jilţului” la diferite
vizita unui înalt demnitar al statului român acţiuni de publicistică, amintim:
care ne-a făcut onoarea de a se afla în mijlo- Tabăra Naţională de Ziaristică -
cul nostru şi de a da o notă la fel de impor- Ciric, Muncelu - laşi, Tabăra de
tantă pe cât este evenimentul cu atât mai creaţie de la Săcelu, Herculane,
mult, cu cât persoana care ne-a onorat cu Rânca, precum şi alte concur-
prezenta domniei sale a fost chiar domnul
ministru al Educaţiei Naţionale, domnul An-
suri interjudeţene la care am
participat, obţinând succese În sfârşit, retrospectiva se încheie cu
drei Marga, la data aceea cel mai important notabile. Toate acestea au fost posibile, pe prezentul când suntem meşterii celei mai
om al învăţământului românesc, iar, pe de
altă parte, dar, nu separat, un alt eveniment
lângă eforturile deosebite ale primului or-
chestrator, domnul Dădălău, şi ale unor jucă-
mari reuşite pe plan local pentru noi toţi, dar,
mai ales, pentru generaţiile viitoare de elevi
şi anume inaugurarea noului Colegiu Naţio- tori de decizie locală şi judeţeană, este vorba care vor urma să studieze în liceul cares=a
nal Mătăsari rezultatul transformării vechiu- de Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră, numit de acum Colegiul Naţional şi care va
lui Liceu Tehnologic, meritul unei munci asi- Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul face faimă localităţii, Gorjului şi chiar ţării.
due şi neîntrerupte a omului care a fost zi şi de Cultură prin conducătorii acestora, cât şi Nu este lipsă de modestie când afirmăm că
noapte dedicat profesiei sale şi, mai presus unor persoane fizice sau alte persoane juri- şi Colegiul nostru a facut cinste ţării, din con-
de aceasta, ridicării nivelului de cultură şi dice care au contribuit direct sau indirect la tră, afirmaţia este pe deplin fondată şi orici-
propăşirea tineretului mătăsărean în acord aceste realizări. A urmat, apoi, cu succes la ne doreşte să se convingă nu trebuie decât
cu realităţile unei lumi moderne şi civilizate, fel de notabil înfiinţarea Fundaţiei Murmurul să vină până la Mătăsari, pentru a vedea
nimeni altul decât domnul director ș, i în Jilţului pentru a completa seria evenimente- condiţiile în care studiază elevii de aici, pre-
acelaşi timp, diriginte, prof. Dumitru Dădă- lor şi pentru a ajuta cât mai mult la crearea cum şi noua înfăţişare a liceului, o schimba-
lău. Este greu să exprime cineva în cuvinte unui climat de cultură, propice evoluţiei spi-
re totală, nouă, plină de personalitate, model
preschimbarea care a avut loc în liceul nos- ritului creativ în rândul elevilor şi nu numai, de exemplicitate şi ideal.
tru şi este mai greu să exprimi recunoştinţă eforturi care nu au rămas nici de această S-au făcut şi se fac, în continuare, efor-
omului care a contribuit cu timp și suflet la dată fără rezultat, din contră, s-a remarcat o turi mari şi susţinute, dar, după cum vedeţi,
această înnoire. Nu rămâne decât să admi- tendinţă clară a tineretului din zonă de a îm- succesele nu au intarziat să apară. Aceste
răm şi să ne bucurăm de timpul prezent şi să brăţişa cultura, arta, tradiţiile. Nu trebuie să merite sunt recunoscute astăzi, implicit, prin
ne gândim de pe acum cu regret la timpul fie decât cineva care să aprindă scânteia, prezenţa fostului ministru Andrei Marga, a
când va trebui să lăsăm în urmă ceea ce as- pentru ca focul să înceapă să ardă cu flăcări. secretarului de stat Adrian Gorun, a preşe-
tăzi ne încântă şi ne trezeşte admiraţia şi Astfel, cultura locală s-a îmbogăţit cu dintelui CJ, Nicolae Mischie, a prefectului
respectul. Privind retrospectiv, trebuie să numeroase creaţii concretizate fie în poezie Emil Popescu, deoarece, prin bunăvoinţa si
amintim că totul a început datorită iniţiativei fie în proză, fie în alte domeniu ale culturii, să recunoaşterea pe care ne-au acordat-o, în-
domnului Dumitru Dădălău de a înfiinţa o re- amintim doar lansările de carte , creaţii văţământul din această zonă minieră a cu-
vistă a liceului, este vorba despre „Murmurul aparţinând unor tinere talente literare, năs- noscut o nouă etapă, poate, cea mai impor-
Jilţului”, revistă care consemnează de pe cute şi crescute pe aceste meleaguri. tantă din existenţa sa.
Să începem totuși cu profesorii. Sau, mai bine, cu învățătorii. Am intelectul copiilor, în schimb, destul de des psihologii văd în tehnologii-
mai demult convingerea că treaba cea mai grea o fac învățătorii. Am și le de ultimă oră un mod de a crea o dependență la fel de gravă precum
spus-o în câteva rânduri. Fiindcă ei lucrează pe un material uman în drogurile. Acest lucru trebuie să ne pună în gardă împotriva generaliză-
plin proces de formare și orice greșeală se plătește scump. De ei de- rii noilor metode de instruire. Cu atât mai mult cu cât nici măcar nu e
pinde ce se va alege de acești copii inocenți și curați sufletește, când vorba de instruire, de îmbogățire a cunoștințelor, ci de comunicare de
vor intra într-un anturaj nu totdeauna sănătos și când se vor confrunta informații. E regretabil că pedagogii de școală nouă nu disting între
cu un sistem educativ defectuos. Învățătorul este cel care are posibili- cunoștințe de informații și între învățat și comunicare. Școala de astăzi
tatea de a corecta insuficiența cronică a educației primite în familie tinde tot mai mult să comunice informații în stare brută în loc de cunoș-
(despre ea, ceva mai departe). Se vorbea până deunăzi de cei șapte ani tințe în stare netă. Am citit în „Gazeta sporturilor“ din 31 martie o con-
de-acasă. În prezent, mai sunt doar șase sau chiar mai puțini dacă vorbire, care relua podcastul lui Cătălin Țepelin Profu´de sport, între
punem la socoteală ultimul an de grădiniță. Ceea ce nu e rău, în princi- acesta și Lorena Balaci, fiica regretatului mare fotbalist, care este ma-
piu, dat fiind că un copil încape pe mâna unor nagerul unui club-școală de fotbal. Titlul con-
oameni a căror meserie este aceea de a-l învă- vorbirii spune totul: Cea mai mare problemă a
ța carte și de a-l educa. Este motivul pentru fotbalului la copii și tineret sunt PĂRINȚII. Difi-
care învățătorul are un rol esențial. Și pe care,
din câte mi-am dat seama, și-l îndeplinește, în
Părinți și copii cultățile despre care Lorena Balaci spune că se
confruntă sunt aceleași cu care se confruntă
Nicolae Manolescu
majoritatea cazurilor, în mod responsabil. Elevii profesorii de la toate materiile. Pe scurt, putem
de la primară citesc și sunt în stare să învețe pe spune că părinții se comportă, în majoritate, în
dinafară poezii întregi. În anii următori, ei citesc tot mai puțin, chiar și mod abuziv. Atât față de profesori, cât și față de copiii lor. Abuzurile sunt
cei care ar dori s-o facă, pentru că literatura nu mai reprezintă o mate- de tot felul, motivate, chipurile, de dragostea părintească. Rău înțelea-
rie de bază, programele sunt în mod intenționat „descărcate“ și așa să, desigur. Copilul meu e un copil cuminte. Cum să folosească el dro-
mai departe. guri? Anturajul e de vină! Profii parcă n-ar avea ei înșiși copii. Înarmat
De ce se produce această ruptură după încheierea primului ciclu cu astfel de convingeri, tatăl dă buzna la școală și-i amenință pe profii
școlar? Există mai multe răspunsuri. Primul vinovat este sistemul de de la clasa copilului cu, în cel mai bun caz, apelul la autorități, uneori cu
învățământ, întemeiat pe o concepție eronată și pe care Proiectul de bătaia. Niciunul din aceste cazuri nu e inventat. Și mă refer la cazuri
Lege în curs de adoptare nu numai că n-o corectează, ci o duce mai mici și mijlocii. Cele mari nu sunt nici ele puține și au drept copii care
departe pe o cale fără întoarcere. Nu vreau să reiau acum argumentele au trecut majoratul, de salvarea cărora părinții se ocupă la fel de griju-
prin care încerc de luni bune să-i conving pe autorii proiectului că gre- liu, precum fostul fotbalist Iorgulescu de fiul lui ucigaș, expediat în Italia
șesc. Cantitatea și calitatea cunoștințelor s-a tot redus în deceniul din la tratament și rămas neatins de autoritățile române care l-au condam-
urmă. Nu numai, desigur, la limba și literatura română. Profesorii de nat în lipsă la ani grei de închisoare. Asta da, dragoste părintească, dar
gimnaziu și liceu sunt tot mai demotivați, iar elevii lor, tot mai dezinte- ce folos dacă nu este și educație. Sau este una pe măsura celei primite
resați. Legislatorul n-a găsit de cuviință că trebuie stabilit un echilibru de părinții cu pricina.
între carte (generic, vorbind) și noile tehnologii de comunicare din ce în Cu profesori demotivați, cu elevi dezinteresați și cu părinți abuzivi
ce mai atractive și mai absorbante. N-am auzit niciodată înainte să fie nu se poate face școală cu adevărat. Consecințele pentru societate nu
evocată posibilitatea ca cititul cărților să pună în pericol, în vreun fel, sunt greu de constatat.

62 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023

 1 8 9 3 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2 0 2 3
DRUMUL VIEȚII
Doi bătrâni Și viața ne e luată. Ei spun: "Hristos a Înviat!". Cerând lumina care-a dispărut, Tresare iar, din visare.
Acuma, Doamne, să mă ierți Ce a avut-o în trecut. La geam mi s-a părut,
Dacă am păcătuit, Ruga unui orb Si în întuneric el rămâne A fost o adiere
Te rog, acolo, să mă cerți Cu chipul blând și palid În zilele de astăzi și de mâine, De vânt ce a trecut.
Dar am și chinuit... Și ochii plini de lacrimi, Lumina ochilor rămâne doar un vis În cameră e rece
Când somn și liniște n-aveam, Un om ruga fierbinte Că numai vede al său iris, Cu toate că afară-i soare
La Tine eu mereu gândeam Pe bunul Dumnezeu: Că totul este întunecat, Și ziua nu mai trece,
Și mă rugam să nu mă cerți "Oh, Doamne! redă-mi lumina Că noaptea devreme s-a lăsat. A fost așa de mare,
Dimineața,în zori, De toate să mă ierți. Cu care m-am născut, Aștept pe cea de mâine
Doi bătrânei Că viață tu mi-ai dat Să-mi revăd iarăși satul Înserarea Să aducă alinarea. Cu mintea ce-o avem.
Stau în poarta casei Și îngerii Tăi m-au vegheat, În care am copilărit, Soarele coboară către asfințit, Atâta cât gândim,
Și privesc pe drum,la vale, Când nu mergeam pe drumul meu Cu câmpul plin de roade Posac și fără strălucire Viața Nu știm să descifrăm
Să vadă dacă vin copiii lor, Și noaptea când dormeam și eu, Și macii dați în floare. Iar fața i s-a încrețit Drumul vieții nu știi pe unde duce Nici biblia,nici știința.
La casa părintească. Somnul să-mi fie liniștit. Iar drumul viilor Pe ochi de atâta supărare. Și unde se oprește, Privim în jurul nostru
Bătrâna,cu mâna streașină la ochi, Gătit de sărbătoare, Pe bolta cerului un nor apare, Enigma nimeni nu poate s-o dezlege, Și tot gândind aiurea,
Îi spune bătrânului: Să-mi aprinzi Iar toamnele târzii, Acoperind covorul său albastru Sămânța nu toată încolțește. Nu înțelegem nimica,
Uite, îi văd că vin! Să-mi aprinzi o lumânare Să văd, pe deal, pădurea Iar vântul poartă frunze călătoare Și mai rămâne-n câmp Vedem cum trece ziua.
Bătrânul tresară și se uită Și să mă tămâi când poți, Prin care-am colindat, De tei și de jugastru. Și putrezește. Și ne trezim în noapte,
Spunând: "Nu văd nimica... Numai în zi de sărbătoare Pe văi și pe coline, Înserarea se lasă mai devreme, Se prinde în Univers, de unde a plecat, Privind la constelații,
Tu ai visat!" Și în zori de dimineți. Acolo unde-am stat. La orizont o rază de soare a rămas Că drumul vieții a fost scurt, aici la Distingem carul mare, carul mic
O mângâiere pe corp Să nu plângi, că n-are rost, S-ascult cum cucul cântă Și așteaptă ca s-o cheme, semă- Și cloșca ce-și cheamă puii
De la blânda sa bătrână Viață veșnică n-avem, Si turtureaua-l cheamă, Să meargă iar la pas nat. Care s-au rătăcit.
Și îi spune: "Lasă, azi nu pot să vină Toate trec, așa am fost, În tril, privighetoarea Ca să-și reia viața Nu știe nimeni drumul O seceră ce taie spice
Poate or să vină mâine..." La dragoaste-l îndeamnă. De unde a rămas. Ce ocolișuri are Din lanul de argint
"De ce ? - răspunde blând bătrânul- Să văd cum primăvara Timpul trece și nu se mai întoarce Îl duce numai pasul Iar Calea Lactee
Că viața eu le-am dat, Din muguri dă iar frunză De vrei ca să-l oprești, În nesfârșita zare. Cu drumul infinit.
Din trupul meu și-a/ tău Și cum zboară pe afară, În fiecare clipă întoarce Să-i facă gânduri multe, Și tot privind spre Univers
Și i-am ținut la piept." Prin flori, o buburuză O filă de poveste. El nu observă viața, Ca un copil ce n-a înțeles
Seara se lăsă pe furiș, Iar pomii din livezi Dar amintirile rămân în timp Nu știe să asculte. Acum ce-l înconjoară.
Bătrânii, triști, intrară-n casă Cu flori multicolore Așa cum le-ai trăit Orologiul dimineața, Tristețea mă apasă
Și s-au așezat la masa Și frunze mici și verzi Iar florile pe câmp, Timpul e posac și pleacă-ntruna, Că nu am descifrat
La care stăteau odată toți Cum strălucesc în soare În timp, au adormit. Prin arborii dezveliți adie vântul, Nici cum ne naștem
Copiii și nepoții. Un călător ce eram. Ca mărgăritare. Petale scuturate cad una câte una La soare s-a închis cunună Și când o să murim.
Dar nu pot mânca Visul meu l-am împlinit Să vezi și să nu crezi Iar amintirile uitate, Iar păsările au încetat cu ciripitul. Mergem pe un drum aiurea,
Și se privesc în față, Ca să stau aici un pic C-ai văzut odată, În minte-ți vin întruna, Să nu ne rătăcim,
Se ridică de la masă Și să trec în infinit, Atunci, mai de demult Cum ai trecut prin viață Trecând din treaptă-n treaptă,
Și merg spre pat ca să se culce. Unde sunt așa de mic. Și acum e întuneric, De când erai copil, Una se pierde din vreme.
Dar nu pot dormi... Ca o floare pe Pământ Nu vezi pe unde mergi. Și-o lacrimă pe față Dar toți parcurgem drumul
Bătrâna își vede aievea copiii săi mici, Dar din când în când să spuneți Dar ruga n-o ascultă Se scurge încet, nobil. De care toți ne temem
Cum alergau, râzând, prin curte. Și de mine un cuvânt, Nici bunul Dumnezeu, Și părul încărunțit Și unde ne va duce
Dar, în ușa casei, li se pare Când acasă voi vă strângeți. Așa a fost blestemul, Apare pe la tâmple, Acolo va fi o cruce,
Că bate cineva. Să cinstiți pe cei de Sus, Să nu mai văd nici eu. Te uiți și, obosit Ce-n timp va putrezi
Tresar! Care dintre voi s-au dus, Pe drum, ce-o să se-ntâmple? Și noi nu vom mai fi.
Se duc ca să deschidă. Poate ei nu au dorit Că ai puțin de mers Rămânem doar o amintire
În prag nu-i nimenea, Dar timpul le-a venit. În acest Univers. Crângul Trăită în trecut,
Doar vântul nopții care bate În zori, de dimineață, Lasă în urmă un mugur E greu sa străbați crângul, Cu tot ce-am făcut.
Prin crengile de pomi Pe la prânz sau către seară, Care și el, la vreme, Un drum când nu există,
Ce-au fost sădiți cândva, Toți, pe același drum, plecară. Lăstar va crește mândru Te duci numai cu gândul S-a stins o stea
Când acasă mai erau copiii lor. .. Regretați au fost un pic, Și-n gând o să te cheme. În lumea aceasta tristă. S-a stins o stea
Afară, cerul e-nnorat, După aceea, îi uitară Din crâng alegi o floare Pe cerul infinit
Stelele s-au stins demult, Parcă n-ar fi fost nimic... Durere sufletească De ghiocel pribeag Dar a rămas un vis
Bătrânii triști și zgribuliți Tristețea mă apasă Ce caută un soare Pe care l-am trăit
Privesc în jur. Iisus La fiecare pas, De care-i este drag. Demult, demult, cândva...
Vorbesc în șoapte: Răstignit pe-o cruce, Durerea nu mă lasă, Și-i ofilită din vreme, Mă uit și-acum pe cer
"Copiii noștri nu mai vin.. ." În drum la o răscruce, Să stau unde-am rămas. Din crâng nu a ieșit Dar n-o mai văd strălucind,
Ochii
Stă Iisus Hristos Prin minte îmi trec gânduri C-are în el blesteme S-a stins într-un abis...
Ochii sunt un dar divin
Iartă-mă Cu părul Său frumos. Neclare, fără sens, Ce nu le-ar fi dorit. Oh! Steaua mea
Ce omul l-a primit,
Dacă am greșit în lumea asta Coroana Îi e de spini Visez departe, codrii Și așteptând o rază De ce nu mai apari?
Să vadă cerul senin
Tu, Doamne, să mă ierți! Și ochii mari, senini, Cu verdele imens Din a cerului lumină, Să stau, să te privesc
Și Universul infinit.
Iar când voi fi în fața Ta, Privește sus la cer, Și sufăr în tăcere, Încet se înserează În fiecare noapte,
Ochii sunt oglinda omului
Atunci să mă cerți! Chemând Tatăl etern, La nimeni nu am spus. Că toate în juru-i pier. Că tu îmi luminai
În care să vadă trăsăturile feței lui,
Dacă am făcut rău sau am dușmănit Rugând ca El să-i ierte, Doar caut mângâiere Iar crângul se îndesește, Iubirea pe-nserate.
Dacă sunt blânde, vesele sau triste,
Pe cei din jurul meu, Pe oameni să nu-i certe. La timpul ce s-a dus, Din el dând alți lăstari, Credeam mereu în tine,
Așa cum zilele și nopțile au fost trăite.
Să-mi dai pedeapsa ce o merit Că mult au suferit Feștila lumânării Unul se vestejește Că n-ai să te mai stingi
Ochii dacă sunt căprui, negri, verzi
Că nu-mi va fi greu Când ei L-au răstignit Începe a se topi. Și alții cresc mai mari. Si candela luminii
sau albaștri,
Să stau în fața Ta, smerit, Și l-a iubit curat În pragul înserării, Așa este și lumea, În noapte s-o aprinzi,
Strălucesc ca niște aștri
Pedeapsa s-o primesc. Iar ei L-au blestemat. Că timpul nu veni, Cu crânguri și lăstari. Să-mi lumineze drumul
În nopțile întunecoase
Că din pământ m-ai plămădit Cu pietre L-au lovit Așa cum am jurat
Și în zilele cețoase.
Și aici ca să trăiesc Și atunci nu L-au crezut Ce este viața? În prima dimineață,
Ochii sunt sacri pentru nemuritori,
Atât cât tu ai hotărât, Că este Fiul Sfânt, E un drum ce nu-l cunoaștem, În locul cu verdeață.
Că ei duc lumina-n zori
Cum scrie-n cartea vieții. Născut pe-acest pământ Cu ascunzișuri multe Dar anii au trecut
Și din rubin, safir și smarald i-a mode-
Să mă reîntorc tot în pământ Dar când a înviat, Și plin de mister, Și tu nu te-ai ivit,
lat
Ca orișice drumeț, Capul l-au plecat, Nu știm nici unde se-ntrerupe. Pe unde tu ai mers
Creatorul acela minunat.
Doar suntem călători pe aici Cerând îndurare, De unde a apărut? Acuma e pustiu,
Iar dacă lumina lor se stinge,
Și nu știm niciodată Milă și iertare. De pe pământ? Din cer ? Nimic nu mai e viu.
Omul rămâne orb și plânge,
Când se stinge un licurici De atunci, în zi de Paște Nu știm, doar presupunem

COLECTIVUL DE REDACÞIE : REDACÞIA: Pre-press

Paliţă Grigore Contantin (redactor ºef) FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„ & tipar:
BĂNICĂ CĂTĂLIN (prim redactor ºef adjunct) EDITURA ”RENE”
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct) S.C. TIPOGRAFIA
GORDUZA RENE ( secretar de redacţie) LICEUL MÃTÃSARI - GORJ PROD COM S.R.L.
DIMA ELENA, BOULEANU ALEXANDRA, CEAUŞESCU COSMINA, Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883; Târgu-Jiu
PURCEL FLAVIUS, CEAUŞESCU ION, POPESCU MUGUREL, 0745.392.754
scurtu valentin (redactori) EMAIL: revistamurmuruljiltului@gmail.com Tel. 0253-212.991
Tehnoredactare computerizată : Mariana Jdeică ISSN 1583 - 2287

1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023 63

 1893 l 130 de ani de învățământ în Mătăsari l 2023
PERSONALITĂŢI LA SFÂRŞIT ŞI ÎNCEPUT DE MILENIU
Profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU,
personalitate de seamă a învățământului românesc
cotidian județean independent, nr. 3392, Tg-Jiu, joi, 23. mai. 2002.
Cititorii con-
secvenţi ai cotidi-
anului judeţean
independent Gor-
jeanul au avut
prilejul în nenu-
mărate rânduri
să afle multe şi
importante fapte
şi întâmplări pe-
trecute în localitatea Mătăsari, veche asezare, izolată
pe văile Jilţului, cunoscută azi prin bogăţiile solului,
aurul negru, un reuşit oximoron al economiei noastre.
Multe dintre asemenea fapte poartă amprenta unui
om cu nume simplu- DUMITRU DĂDĂLĂU, rostit cu
înaltă consideraţie şi respect, reverberant în conştiinţa
multor oameni ai locurilor, unul dintre intelectualii de
marcă ridicaţi de aici. Biografia sa este in discutabil
legată de satul Croici –un cuib de vulturi cum l-ar fi
numit Gala Galaction. Aici a văzut pentru prima
oară lumina zilei cu exact 52 de ani în urmă Tică,
fecior de ţăran, copilul sănătos şi ager, omul de mai
târziu cu un temperament sangvinic – tip puternic,
echilibrat, optimist, curajos, deschis, impresionabil,
sensibil, energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stă-
pânit, rapid în mişcări şi în vorbire. Doi feciori ca doi
ochi într-o lumină au crescut înţeleptul tată Grigore şi
blânda lor mamă Eugenia, obişnuindu-i de mici cu
munca, cinstea şi credinţa în Dumnezeu. Aşa se face
că odată cu trecerea anilor, viaţa acestui om se mode-
la din mers: şcoala primară şi gimnazială în localita-
te, liceul la Tudor Vladimirescu, facultatea la Bucu-
reşti. Copilul-ţăran de altădată obişnuit cu munca la
câmp sau cu păşunatul vitelor la Hotare, în 1973 de-
vine profesorul de limba şi literatura română. Acum,
în cli matul sănătos al sistemului de învăţământ îşi va
pune în practică vastele sale cunoştinţe, calităţile de
conducător, grija faţă de oameni şi nevoile lor. Îndru-
mător abil al tineretului din Gorj, Dumitru Dădălău a
reuşit să le facă anii mai frumoşi legându-i cum se
spune de muncă şi demnitate, de cultură şi civilizaţie.
A organizat excelent mari mişcări culturale şi sportive,
tehnice şi ştiinţifice unde un număr impresionant de
tineri, îndeosebi liceeni au cunoscut succesul public,
satisfacţia deplină a vieţii la vârsta de aur. A bătut
drumurile judeţului ca un badea Cârţan spre Roma
pentru a cunoaşte direct şi a influenţa climatul in-
structiv-educativ din comunele şi satele gorjene. Reîn-
64 1998 - Muzeul Jilţului din Liceul Mătăsari la 25 de ani de la inaugurare - 2023
Nr. 98 -101
Prof. Gheorghe Găvănescu,GORJEANUL,
tors la catedra de limba şi literatura română de la Imnul
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari unde este
titular de 20 de ani, Dumitru Dădălău devine sufletul
activităţilor din această instituţie: organizează cena-
Dădălăiadei
clul literar Scorpion, tipăreşte antologia de versuri Fe- Versuri: Mitică Boceanu
Muzică: Loredana GrozaSolist vocal: Rene Gorduza
reastra sufletului, în 1998, prefaţată de scriitorul Ni-
colae Dragoş şi albumul de pictură Culorile libertăţii. Neamule drag ne întâlnim
Sprijină efectiv publicarea a două volume de poezii La sfânta sărbătoare
Din patru zări acum venim
Suferinţa stelelor de Cornel Bălescu şi Îngerul cu Căli- Pe a satului cărare
mară de Alin Dobromirescu. La 1 decembrie 1996 Iar satul e de floare plin,
înfiinţează Fundaţia Murmurul Jilţului şi revista cu Al ierbii colţ pe glie
acelaşi nume care va cunoaşte o ascensiune incontes- De la arăt ţăranii vin
De la tăiat de vie
tabilă prin cele 23 de numere de până în prezent. Lo- Refren : Am plecat cu toţi-n lume
curile I la (etapele pe judeţ) şi TITLUL DE LAUREAT Fiecare-n drumul său
la(etapele naţionale) atestă valoarea acestei publica- Să fim mândri de acest nume
ţii. Deţine funcţiile de preşedinte al Fundaţiei şi de Să-l purtăm de Dădălău
E satul meu pierdut în ceaţă
director al revistei Murmurul Jilţului. În 1999 a fost Şi casa mea de humă
numit prin concurs director al Colegiului Naţional Unde mi-a dat muica viaţă
Tehnologic – funcţie pe care o deţine şi în prezent. O Dor de vatră, dor de mumă.
privire discretă asupra activităţii în această funcţie îl Toţi am ales al vieţii drum
Dar nu şti unde te-ndreaptă
descoperă pe domnul Dădălău drept un neobosit das- Şi parcă îmi văd părinţii acum
căl a cărui zi de muncă începe la 6:oo dimineaţa şi se La poartă cum m-aşteaptă
încheie la miezul nopţii (dacă se încheie, căci ochiul Îl văd pe tată cum se duce
închis afară, înlăuntru se deşteaptă) purtând grija ce- Să întrebe pe oricine,
Dacă a văzut băieţii lui
lor peste 2000 de suflete pe care le păstoreşte. Agenda Şi dacă ei sunt bine
lui de lucru este încărcată în fiecare zi: lecţii de calita- Poţi să fii orice-n viaţă
te, educaţie permanentă, respect faţă de avutul obş- Dacă nu şti cine eşti
tesc, orientare şcolară şi profesională, concursuri şi Cine au fost, de unde vii?
În zadar atunci trăieşti.
olimpiade, întâlniri şi evocări, mediul ambiant, ordine Neamule drag să nu uităm
şi disciplină. Ştie fiecare mişcare individuală, cunoaş- De ai noştri din trecut
te gândurile şi nevoile elevilor şi cadrelor. Este coerent De părinteasca vatră
în cuget şi fapte. Iată pentru ce 120 de dascăli şi peste De mâna care ne-a crescut
Şi moşii noştri care au fost
2000 de elevi îl respectă ca pe un părinte sever! Este de Credeau În Dumnezeu
prisos să-l prezentăm în relaţiile cu alţi factori, pentru În rânduială şi în rost
că Dumitru Dădălău este prezent oricând la între- La bine şi la greu,
prinderile din zonă, la Primărie, la Inspectoratul Şco- Generaţiilor din urmă
Le lăsăm cu grai de moarte
lar, la Cultură, Prefectură, Consiliul Judeţean, CNLO, Neamul să-l ţină aproape
legăturile sale fiind benefice sistemului de învăţământ Şi să-l ducă mai departe
pe care îl conduce. Am lăsat mai la urmă firea sa în
afara sarcinilor (fie chiar şi într-o recreaţie de 10 minu-
te). Glumeşte copios, râde molipsitor, mângâie din ini-
mă pe cei necăjiţi, ironizează superior defecte şi apu-
cături, vicii şi patimi opuse meseriei de dascăl. Pleacă
în excursii şi vizite, admiră frumosul natural şi pe cel
creat, murmură cântece bătrâneşti, comentează înţe-
lept evenimente.
Doamne, ce oameni minunaţi ai hărăzit pe plaiu-
rile Mătăsărene! Îi iubim şi-i respectăm!