REVISTÃ A COLEGIULUI NAÞIONAL TEHNOLOGIC MÃTÃSARI - GORJ

Anul XIV Nr. 56-57 noiembrie 2010 32 PAGINI

C te atea lumin

ii
30 10
ddee la înfinţ
înfin ţare
înfinţarea
areaa
de ani COLEGIULUI
COLEGIULU
de învătământ TEHNIC
liceal în MĂTĂSARI
M
MĂ TĂSAR
TĂSARI RI
RI
Mătăsari

În urmă cu 30 de ani se deschidea un drum în ascen-
siune, de formare a tinerei generaţii din această parte a
Jilţului.
În procesul permanentei sale deveniri, pe drumul si-
nuos al găsirii propriei identităţi, Colegiul Tehnic Mătăsari
a încercat și a reușit să se ancoreze foarte bine în viaţa spi-
rituală a școlii gorjene. Ca orice proces educaţional de pro-
funzime, presupune deosebite implicaţii, în vederea dez-
voltării, deopotrivă, a dimensiunilor manageriale și antre-
prenoriale.
Construcţia instituţională începută sub conducerea re-
gretatului profesor Ion Dădălău și continuată cu aceeași
dăruire și vocaţie de profesorul Dumitru Dădălău a înce-
put cu câteva clase de liceu și școală profesională, ca apoi,
să devină cea mai mare unitate de învăţământ, cu peste
2000 de elevi, din judeţul Gorj.
O activitate managerială fundamentată pe o strategie
coerentă bazată pe obiective și experienţă în domeniul ac-
tivităţii procesului de învăţământ, dar și a activităţilor ex-
tra-curriculare, a condus la rezultate remarcabile
Tradiţia și strălucirea vieţii spirituale au constituit re-
sorturi pentru desfășurarea unor importante evenimente
din viaţa Colegiului și a comunităţii la care am petrecut cu
mare plăcere și de care mă leagă amintiri frumoase.
Am trăit momente inedite, rememorez fapte înălţătoa-
re precum atribuirea denumirii de Colegiul Tehnic
Mătăsari, prin participarea alături de ministrul Andrei
Marga la eveniment, la care au participat, deopotrivă, ele-
vii, cadrele didactice, locuitori și personalităţi ale adminis-
traţiilor locale și judeţene.
Acum la sărbătorirea a 30 de ani de învăţământ liceal
în Mătăsari și 10 ani de Colegiu Tehnic, se cuvine să adre-
săm sincere felicitări și să-i asigurăm de preţuirea noastră
pe cei care au contribuit la dezvoltarea și afirmarea
Colegiului, integrându-se cu rezultate remarcabile în ma-
rea familie a școlii gorjene. Cu aceste gânduri, urez La
mulţi ani! Colegiului Tehnic Mătăsari, dascălilor acestuia
și a întregii comunităţi.
Prof. univ. dr. Adrian GORUN
Rector, Universitatea Constantin Brâncuși

Cercul pedagogic al profesorilor

Simpozion internațional Putere, avere, spirit de matematică din licee
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

Aniversarea a treizeci de ani de învăţă-
mânt liceal în Mătăsari și zece ani sub sigla
“ Colegiului Tehnic” reprezintă un mo-
ment de referinţă în traiectoria acestei pre-
stigioase unităţi a învăţământului gorjean.
O sărbătoare de suflet, un prilej de
bilanţ, de amintiri, de a ne bucura de dăi-
nuirea unei tradiţii a educaţiei în această
zonă a Gorjului.
Rămân în urmă amintiri de neuitat,
născute din dialogul profesional cu oame-
nii școlii din această zonă:
- o școală cu clasele I-VIII, o școală
de referinţă, fiind coordonată, în acea vre-
me, de un profesor ce ţinea la ordine, dis-
ciplină și la calitatea actului didactic, pro-
fesorul Constantin Pamfiloiu .
- întâlnirea cu Ministrul Andrei
Marga cu ocazia acordării titulaturii de
Colegiu Tehnic acestei unităţi reprezentati-
ve a învăţământului gorjean.
- acţiunile cultural-artistice care cul-
minau cu zilele liceului,
Fiii Jilţului și nu în ulti-
mul rând activităţile di-
dactice, schimburile de
experienţă și cercurile
știinţifice ale profesori-
lor și directorilor.
Născut dintr-o
necesitate, Colegiul
Tehnic Mătăsari s-a
dezvoltat în paralel cu
dezvoltarea economică,
socială și culturală a
acestei zone, ajungând
acum, la vârsta bilanţu-
lui cu o frumoasă carte
de vizită care-i dă iden-
titate în marea familie a
școlii gorjene.
Este impresi-
onantă și emoţio-
nantă evoluţia în
timp a Colegiului,
ajungând cu câţi-
va ani în urmă să
fie unitatea școla-
ră cu cea mai ma-
re populaţie școla-
ră, peste 2000 de
elevi și o bază ma-
terială de excep-
ţie.
Istoria sa re- Dădălău Dumitru, care au știut să pună în
prezintă de fapt o succesiune de generaţii valoare potenţialul creativ al elevilor și
de elevi și profesori care au însufleţit profesorilor din această unitate de învăţă-
această instituţie și care s-au aplecat asupra mânt. Cei doi au slujit cu demnitate, devo-
celei mai de seamă îndeletniciri, învăţătura tament și sacrificiu această remarcabilă
de carte. instituţie de învătământ.
Merită toată lauda și felicitările cei Contribuţia lor va fi onorată de ge-
care cu pasiune, devotament, deontologie neraţiile care vor urma, scoţând în eviden-
profesională și respect au contribuit la înfi- ţă eforturile, uneori incredibile în acest
inţarea și dezvoltarea acestei unităţi de în- demers, cu inevitabile încercări.
văţământ. Acum, la ceas de sărbătoare, doresc acestei
Destinul acestei școli s-a confundat instituţii un viitor cel puţin pe măsura tre-
adesea cu destinul unor oameni care au fă- cutului și urarea venită din străbuni : La
cut și fac cinste școlii gorjene și care au pus mulţi ani !
bazele dezvoltării Colegiului. Amintim aici
pe cei doi directori, Dădălău Ion (care a Prof. univ. dr. Gheorghe Gămăneci,
părăsit scena vieţii mult prea devreme) și cancelar general UCB Tg-Jiu

Mătăsari: 30 de ani de învăţământ liceal,

10 ani de la înfiinţarea colegiului, 45 de ani
de la primele promoţii de clasa a VIII
VIII-a
-a
27 octombrie 2010. În Amfiteatrul Colegiului
Tehnic Mătăsari, într-un cadru festiv, reprezentanţi ai tu-
turor generaţiilor de liceu din Mătăsari s-au întâlnit cu
elevii, părinţii și cadrele didactice din această instituţie, la
o iniţiativă a neobositului profesor Dumitru Dădălău,
pentru a marca împlinirea a 30 de ani de învăţământ lice-
al, a 10 ani de la înfiinţarea Colegiului Tehnic și a 45 de
ani de la absolvirea primelor promoţii de 8 clase. Acţiunea,
propusă și realizată în cadrul unei ore de dirigenţie, este
cu atât mai lăudabilă cu cât vine să dovedească o dată în
plus nobleţea muncii de dascăl chiar și în condiţiile aces-
tor vremuri tulburi, când dascălul a ajuns să fie pus aproa-
pe pe ultima treaptă a societăţii.
La această întâlnire de suflet au fost invitaţi alături de
elevii claselor IX- XII și de părinţii acestora, foști elevi ai
liceului reprezentând generaţii diferite, care s-au realizat
în viaţă, ajungând să ocupe funcţii importante la nivelul
judeţului.
Domnul prof. D. Dădălău a deschis evenimentul cu o
scurtă incursiune în istoria învăţământului mătăsărean,
după care și-a îmbiat invitaţii să-și de-
pene amintirile din anii de liceu și să
retrăiască astfel într-o atmosferă boe-
mă câteva momente ale vieţii lor de
adolescent. N-au lipsit glumele și voia
bună (că doar atât ne-a mai rămas!),
dar niciunul dintre cei prezenţi n-a
uitat însă să-și aducă aminte și să
pună la loc de cinste marile nume ce
au pus piatra de temelie a învăţămân-
tului din Mătăsari și care, spre regre-
tul tuturor, au fost chemaţi mult prea
devreme de către Creator spre alte în-
datoriri.
S-a ţinut un moment de reculege-
re în amintirea distinsului profesor și
director Ion Dădălău, considerat pe
drept cuvânt, părintele învăţământu-
lui liceal mătăsărean, a cărui muncă
titanică a fost continuată până la apo-
geu de fratele său S-au subliniat unele idei demne de reţinut, printre care
mai mare, prof. Dumitru Dădălău. și aceea că nu este suficient, pentru a te numi dascăl cu
Astfel, numele fraţilor Dădălău va ră- adevărat, să vii și să-ţi faci doar datoria de la catedră pen-
mâne înscris cu litere de aur în cartea tru care oricum primești o oarecare remuneraţie. Trebuie
istoriei învăţământului din Mătăsării să te implici cu sufletul, să cauţi să promovezi cât mai mult
Gorjului. Nume sonore, în frunte cu fos- actul educativ și instituţia, să ai o ţinută impecabilă, un
tul profesor și director C. Panfiloiu și caracter nobil, să fii un model demn de urmat pentru ele-
soţia domniei sale, d-na profesoară E. vii din faţa ta. Multiplei aniversări i s-a adăugat dubla
Panfiloiu, cunoscutul profesor și inspec- sărbătorire a celui căruia învăţământul de pe aceste melea-
tor școlar C-tin Rovenţa, domnii ing. guri îi datorează enorm, profesorului Dumitru Dădălău,
C-tin Bălescu, V. Geamănu, Ciciu cel care, în urmă cu 10 ani, în acceași zi, la ora 7:30, pre-
Cornel, părintele Ciobotea Dumitru, zenta corpului profesoral documentaţia ce urma să plece
foștii elevi Aristică Tănăsoiu, C-tin la Minister și celelalte organe competente pentru ca liceul
Ionescu, Gh. Modoran, Vasile Frântu, să primească un nou nume de botez.
distinsele profesoare Floarea Dădălău și La mulţi ani, domnule profesor, multă sănătate, să mai
Zizi Ceaușescu, mai tinerii dascăli realizaţi multe lucruri măreţe pentru imaginea școlii mă-
Bianca Ciortan, Melania Popescu, Elena tăsărene!
Dima, au evocat figuri de dascăli și în- La mulţi ani, COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC
tâmplări din viaţa de liceeni și au făcut o MĂTĂSARI!
analiză sumară a evoluţiei învăţământu-
lui mătăsărean. Prof. Elena Dima

2 NOIEMBRIE 2010
 Nr. 56-57
dragostea nu moare…
Suntem în această lume ceea ce rãmâne în urma
noastră- ctitoriile noastre materiale, iar felul cum
rămânem în memoria celor între care am trãit-ctitori-
ile noastre spirituale. Atât. E puţin? E mult?
Timpul va decide. Timpul cel generos uneori, cel
zgârcit adesea, niciodatã drept cât trăim, etern doar
pentru el însuşi.
Când, în 1975, am venit în Mãtãsari nu ştiam
nimic de existenţa acestui loc care astăzi înseamnă
pentru mine totul: viaţa mea, tinereţea mea, profesia
mea, familia mea, singurul loc în care aş vrea sã
trăiesc până când timpul mă va reîntregi alături de
tot ce a fost mai viu, mai rotund, mai bun în viaţa
mea… şi care acum îşi află odihna tot aici, în draga
lui ţărână strămoşească, în umbra şcolii pe care a
iubit-o cu patimă. Când Proust vorbea despre me-
moria lucrurilor, ştia clar că nu murim definitiv
decât atunci când nimic şi nimeni nu mai amintește
de noi. Altminteri ne plămădim, precum Ana în
trupul bisericii, în ctitoriile noastre de unde ni-
meni nu ne mai poate ucide fără a le ucide şi pe ele.
Dacă mai vin cu drag la şcoală, cum am făcut-o
toată viaţa, vin, pentru că el este acolo, îl văd pre-
tutindeni, îi simt paşii pe coridoare şi-l aştept, îi
simt prezenţa, ca-ntotdeauna, lânga mine.
Căci El este aici, unde a fost înainte de a fi un
început, unde a crezut că va fi o cetate a luminii pen-
tru fiii acestor oameni”din văi‟.
Şi, pentru că a crezut în oameni şi în sine, şi-a
împlinit visul de a întemeia un liceu în Mătăsări. De la
‟ țăruș‟ şi până când elevii s-au aşezat în bănci n-a
mai fost odihnă:” Îmi trebuie ciment, beton, bitum...
N-avem oameni să…” Dar oamenii se găseau. Noi,
dascălii, alături de elevi, de militarii de la unitatea
militară, de muncitorii din întreprinderile Jilţului, cu
toţii am muncit să avem o şcoală. Urcam pe casa
scării înainte de a fi trepte, pe planul înclinat, şi cobo-
ram când terminam ce aveam de făcut, cu hainele
prăfuite, cu părul îmbâcsit, dar multumiţi că totul de-
cursese ‟cum trebuie‟. Nu conta că aveam casă, fami-
lie, copii mici care ne aşteptau acasă. Era în noi toţi o
emulaţie, o dăruire pe care rar le mai vezi azi pe un-
deva. El ştia să ne unească, să ne însufleţească, era
un vizionar risipitor cu viaţa lui de dragul celor pe
care-i iubea şi-i preţuia.
A pornit la drum cu mâinile goale, dar cu mintea
şi sufletul pline. Când îl întrebam :‟cum poţi să crezi că
vei face ceva când tu nu ai nimic?‟îmi răspundea
încrezător că, dacă aştepţi să le ai pe toate, nu o să mai
faci niciodată nimic şi n-o să termini nimic din ce ai
început. Şi-ca întotdeauna- timpul i-a dat dreptate. Era
un excelent organizator, avea un adevărat har al
comunicării şi rar se întâmpla să nu obţină ce-şi dorea.
Când zidăria a fost gata, noi am făcut curăţenie. Baza
sportivă s-a turnat cu sprijinul întreprinderilor din zonă.
Nu aveam căi de acces, s-au făcut şi acelea, s-au
turnat alei, s-au plantat garduri vii şi arbori decorativi,
s-au dotat cabinete şi laboratoare, s-a îmbogăţit bibli-
oteca şcolară, s-a dotat sala de sport. Fiindcă liceul se
numea atunci GRUPUL ŞCOLAR INDUS-
TRIAL MINIER MĂTĂSĂRI, era nevoie de
cadre tehnice. Am pornit la drum cu inginerii
Paicu Ion, Goşa, Ciciu Cornel, Soos
Alexandru, Soos Iulia, Catrinoiu Constantin
şi mulţi alţii care predau disciplinele tehnice
primelor clase de învăţământ seral.
Disciplinele fundamentale le-am predat
noi, profesorii şcolii şi alţii, care pentru mai
mult sau mai puţin timp s-au perindat pe la
noi prin şcoală. Dintre ei amintesc : profe-
sorul Pârvulescu Nicolae, Dădălău Floarea,
Hoară Doina, Dădălău Luminiţa, Pamfiloiu
Constantin, Ceauşescu Zizi, Tomescu Ion,
Tomescu Ecaterina, Frunză Mariana,
Stoichiţoiu Mircea, Bălescu Petre, Dădălău Dumitru,
Pamfiloiu Floarea, Pavel Ungureanu, Ileana Valter,
Toma Cornel, Dumitrescu, Purdescu Mihai, Popescu
Maria, Gorun Gheorghe, Gorun Adrian, Pătrăşcoiu
Cecilia, Pauna Rodica, Lupu Lelia, Ciobanu Lorica,
Sorbală Alina, Domol Georgeta, Popescu Maria,
Nişulescu Elizabeta, Dragomir, Tatiana Floroiu,
Hotoboc Valeriu, Bordea Veronica, Firan
Paraschiva…
Învăţătorii: Pamfiloiu Eugenia, Stoichiţoiu Pavel,
Stoichiţoiu Maria, Draga Gheorghe, Dădălău Ileana,
Udrişte Maria, Ion Popescu, Cornel Lupulescu,
Stirbu Maria, Stirbu Vasile, Catrinescu Ita, Popescu
Cornelia şi alţii. Educatoarele Draga Elena, Militaru,
Ciobotea Emilia, Dădălău Maria şi alţii.
Inginerii: Paicu Ion, Goşa, Catrinoiu Constantin,
Ciciu Cornel, Dragomir, Purcel Lucian, Boulean
Vâlca, Scortariu Oprea, Cârstea Alexandru.
Maiştrii: Persu Romica, Purdescu Mihai, Andrei
N, Stelescu Alex, Sboara Gheorghe. Secretariat:
Persu Maria, Barbacioru Eugenia. Contabilitate:
Purdescu Ana, Teslici Tatiana. Unii au plecat deja în
lumea celor drepţi spre veşnica odihnă a sufletului lor
generos: Popescu Maria, profesor de limba româna,
Bălescu Gheorghe (Lb.Româna), dar şi Dădălau Ion,
plecat fără vreme la numai 56 de ani.
Învăţătorii: Stoichiţoiu Maria şi Stoichiţoiu Pavel,
educatoarea Draga Elena. S-au stins discret, aşa cum
au trăit, dar sunt vii în memoria noastră, a colegilor
şi a elevilor pe care i-au păstorit. Fiecare zi în noua
şcoală era un motiv de bucurie, pentru că existam cu
noua noastră identitate de unitate liceală, dar şi de
nelinişte pentru că ne lipseau atâtea, se iveau mereu
probleme administrative, noi provocări, pe care EL le
accepta şi le înfrunta fericit că le poate supune.
Când a acoperit şcoala, mi-amintesc cum oprea
maşina în culmea Croiciului, şi-mi arăta cât de frumos
se vede tot complexul şcolar, cât de armonios era în
cenuşiul nostru Mătăsări pe atunci, ca o oază într- un
deşert. Privea nesăţios şi mândru totul, ştia că a mer-
itat efortul, că a făcut ceva pentru comunitatea aceas-
ta, care l-a preţuit şi l-a iubit aşa cum a ştiut ea: poate
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
nu destul, cât l-a avut, poate nu în zadar acum când,
deşi e peste tot, nu mai este…
Oricât aş vrea să vorbesc despre altceva în gândul
meu, în sufletul meu e omniprezent… Nici nu ştiţi cât
de mult imi lipseşte acel neastâmpar al lui, acea ener-
gie care-l mobiliza şi ne mobiliza pe toţi, meticu-
lozitatea lui, felul lui organizat, matematic în care
pregătea totul după îndelungi deliberări, pregătiri,
tatonări. Îi plăcea să ne verifice, să asiste la ore, dar
nu o făcea pur şi simplu, pentru că-i intra în
obligaţiile de serviciu, ci pentru că voia să fie sigur că
ne meritam statutul.
Îşi planifica dinainte asistenţele şi se confrunta cu
planificările, se documenta la bibliotecă (bibliote-
carele Gruia L. şi Dădălău Doina o pot confirma) în
legatură cu subiectul lecţiei la care va asista, fie că era
o lecţie curentă, fie că era o lecţie deschisă, la o
inspecţie sau la o comisie metodică.
Tot ce-l impresiona sau îl nemulţumea era notat cu
detalii în caietul de inspecţie. Era foarte drept cu fie-
care dintre noi, ştia să-i corecteze fără să-i lezeze pe
cei ce greşeau şi să-i recompenseze pe cei merituoşi.
Nu ne lăsa niciun moment să uitam că, orice ar fi,
elevii sunt pe primul loc, lor trebuie să le acordăm
toată atenţia şi să le transferăm toată ştiinţa noastră,
lăsăndu-le în acelaşi timp fiecăruia, după puterile lui,
libertatea să-şi însuşească ce-i place şi ceea ce poate
înţelege.
Îşi iubea elevii părinteşte, şi ei au văzut în el nu
numai un dacăl sau un director, ci şi un adevărat
părinte.
Îl intriga incompetenţa, indolenţa, iresponsabili-
tatea, dar aprecia competenţa acolo unde exista, până
şi la duşmanii săi. Nu făcea niciodată aprecieri su-
perificiale, nu-l interesau prejudecăţile, nici nu ju-
deca pe nimeni “plecând urechea”.
În şcoală era armonie, în ciuda numeroaselor
greutăţi inerente oricărui început, a fluctuaţiei de
cadre, a condiţiilor grele în care am lucrat pe când,
aşa cum spunea Sădoveanu, lucram la început într-o
şcoală în care ne era “frig iarna şi cald vara”.
Inspectoratul Şcolar îl aprecia pentru rigoarea şi
promptitudinea cu care îşi îndeplinea sarcinile, pen-
tru situaţiile impecabile pe care le trimitea, nu numai
pentru liceu, ci pentru tot centrul de execuţie
bugetară care i-a fost încredinţat ulterior şi care in-
cludea satele: Negomir, Dragoteşti, Corobăi, Bolboşi,
Borăscu, Slivileşti, Miculeşti.
Prof. Luminiţa Dădălău
 continuare în pagina 21
3
 M u r m u r u l J i l þu l u i
”Povestea mea…aici” este un elogiu adus anilor petre-
cuţi în Colegiul Tehnic Mătăsari alături de oamenii care
m-au învățat să fiu om. Îmi vin în minte numele profesori-
lor mei, numele colegilor mei, așezarea în bănci, mirosul de
motorină din sălile de clasă, serbările școlare, totul. Și trecu-
tul mi se transformă brusc în prezent… aș putea transforma
cei 12 ani petrecuţi acolo într-o poveste pe care bunicii le-o
spun nepoţilor înainte de culcare.
Pun formula de basm…
A fost odată ca niciodată o poveste frumoasă care
acum, pragmatică fiind, mi-aș dori să nu se fi
terminat! Am să vă împărtășesc cele mai fru-
moase amintiri ale mele legate de cele mai
dragi locuri, de cei mai dragi oameni mie …
povestea mea!
Începutul vieţii mele se leagă de acele
meleaguri sărace, miniere, de un ţinut rătăcit
undeva în Gorj, Mătăsari. Vi se va părea ciu-
dat, dar îmi amintesc culorile și mirosurile
anotimpurilor de acasă, sărbătorile de iarnă,
colindele cântate vecinilor, focul din sobă care
ardea necontenit; îmi amintesc liniștea provo-
cată de lăsarea serii, chipul mamei când am
făcut primul desen… era un excavator…
Primul pas spre cunoaștere a fost prima
zi de școală. Parcă ieri s-a întâmplat să îmi
pună mama uniforma de școlar pe mine, să
mă ia de mână și să-mi prezinte pe cel care
avea să îmi fie învăţător - domnul Filip - care
m-a privit blând și m-a așezat în bancă.
Bastonașe, mai apoi litere, cifre, primul cu-
vânt, prima propoziţie… rememorez etapele
acum și nu îmi vine să cred că s-a terminat.
Îmi amintesc prima notă mică – luată în clasa a patra la ma-
tematică (nota 4)…îmi amintesc chiar și subiectele din lucra-
rea de control (ce este o dreaptă? ce este un segment de dreap-
tă?…), prima zi de gimnaziu, doamna dirigintă (doamna
Grivei), orele de dirigenţie, zidurile școlii, curtea școlii, prima
Sărbătoare a Fiilor Jilţului…îmi aduc aminte tot și toate și
îmi sunt atât de prezente în minte încât aș putea retrăi anii
aceia. Mai apoi, am ajuns să susţin examenul de trecere în
clasa a IX-a, capacitatea…of cât de greu a fost…a fost probă
la matematică…dar am trecut și am aflat rezultatul de la
domnul director, profesor de limba și literatura română,
Dumitru Dădălău, omul pe după mulţi ani am început să-l
apreciez ca fiind mentorul, startul meu în viaţă. A ieșit pe
scările Colegiului și a citit rezultatele… vroiam să fiu singură
când le aflu, dar pe furiș, a venit cu mine unchiul meu, stătea
undeva în spate, ascuns, iar eu, timidă și cu lacrimile
șiroindu-mi pe obraji, într-o parte a scărilor pe unde și acum
intră profesorii. Nu am cum să uit, mă ţinea de mână doam-
na profesoară Carmen Pădureţ … cât de rușine mi-a fost
când domnul director a început să îmi rostească numele…
credeam că am picat…dar nu, luasem, și luasem note bune.
Dar mi-a venit în minte mama…o da, mama, cea care și-a
pierdut luni în șir să îmi explice lucruri elementare la mate-
matică, care a învăţat cot la cot cu mine română, biologie,
fizică, dându-mi impresia că ea nu știe, doar pentru a mă
face să îi explic, cea mai bună prietenă a mea, omul în faţa
căruia mă plec și rămân așa o viaţă; ea ar fi vrut rezultate
maxime, dar nu am dezamăgit-o, să știţi, a fost mândră.
Am decis să rămân să îmi continui studiile acolo, în
Mătăsari. Tot atunci am plecat și în prima tabără de reviste
școlare… mare bucurie în sufletul meu, tabără ce mi-a fost
începutul unei alte etape ale vieţii… dar asta este o altă po-
veste pe care, poate, vă voi spune-o altă dată.
4 NOIEMBRIE 2010
Prima zi de liceu a însemnat prima prietenă! Era o zi
însorită de toamnă. Emoţiile m-au năpădit, ca și acum când
vă scriu. Era o mare de oameni în curtea școlii: părinţi, copii,
profesori, o scenă pe care trebuiau să apară cei care mai târ-
ziu urmau să ne fie dascăli. Eram singură. Am aflat clasele…
eram în clasa a IX-a A, clasă de filologie, prima opţiune pe
cererea de repartiţie școlară…A apărut doamna dirigintă…o
femeie roșcată, cu un aer intelectual, zâmbitoare și caldă,
Alina Udriștoiu. Se strânseseră în jurul ei o mulţime de fete,
unele simple, altele cochete… colegele mele, cele cu care urma
să îmi împart patru ani din viaţă. Oameni pe care nu îi mai
întâlnisem niciodată, începutul meu, ultima etapă sub ochii
grijulii ai mamei mele.
Am ajuns în sală de clasă și m-am așezat în ultima
bancă. Am făcut cunoștinţă cu colegele și de atunci a început
totul. Patru ani din viaţa mea …cei mai frumoși ani! Liceul a
reprezentat o provocare pentru mine, o limită ce trebuia depă-
șită, o luptă continuă cu toţi cei din jurul meu…încercarea de
a le demonstra că pot mai mult decât cred ei.
Îmi amintesc toate încercările la care am fost supusă.
Corul școlii…doamna profesoară Zizi Ceaușescu și serbările,
dansurile populare, activităţile culturale, lansările de carte,
toate au contribuit la formarea mea. Când am început să
scriu pentru revista Colegiului, Murmurul Jilţului, am pus
prima cărămidă carierei mele profesionale, chiar dacă atunci
părea un joc. Scriam tot felul de articole, impresii despre eve-
nimentele ce se petreceau în școala în care eu îmi construiam,
încet - încet, o personalitate, un mod de viaţă. Acolo am des-
coperit ce îmi doresc cu adevărat să fac, ce pot să fac și ce nu!
A fost prima dată când am realizat că trebuie să știu să fac
ceva, ceva anume, ceva în care să excelez. A fost o căutare
continuă, o căutare a mea în descoperirea a ceea ce sunt eu.
Adolescenţa a fost perioada care m-a făcut să realizez că de
fapt eu sunt o fiinţă unică și că trebuie să mă definesc, consi-
derând că noi oamenii, suntem sisteme finite de sentimente,
de trăiri, de acţiuni, căci totul se rezumă la câţiva ani … 50,
60 sau poate mai mult.
Am început să scriu cât am putut de mult, despre tot ce
întâlneam … și toate articolele ajungeau într-un singur loc: pe
biroul domnului director Dumitru Dădălău spre a fi corecta-
te. Nu o să pot uita momentul în care m-a chemat la dânsul
și mi-a înapoiat ciorna…era roșie. Nici o lucrare de control
nu fusese niciodată cu atâtea însemne pe ea. Sus în
dreapta paginii scria ”Autorul e bun de spânzurat, iar
articolul de aruncat la toaletă și de tras apa …” M-am
simţit atât de jignită, și eram totodată și revoltată de
cele ce văzusem. Am început să îl rescriu…a ajuns în
același loc având aceeași soarta. Și uite așa de vreo trei
patru ori. Soarta asta o aveau toate articolele scrise de
mine. Nu am înţeles foarte mult timp de ce, și ajunse-
sem să cred că domnul pentru profesor eu reprezentam
o problemă. De fiecare dată când mă întâlnea mă mus-
tra iar asta m-a făcut, inconștientă, să îmi doresc să fiu
mai bună. Îmi doream un singur moment, doar atât, o
întâlnire cu domnul profesor în care să nu mă certe, să
nu aibă nimic să îmi reproșeze. Mi-aș fi dorit să mă
laude, sau să spună ceva care să mă încurajeze, să văd
că am făcut ceva bun, ceva care nu necesita corecturi,
sau apostrofări. Nu s-a întâmplat niciodată și în anii de
liceu acest lucru m-a frământat îndelung.
Îmi amintesc întâlnirile cu dânsul pe holurile
Colegiului… trebuia să ai uniformă, număr matricol pe
mână, unghiile tăiate scurt, de ojă sau de farduri nici
nu încăpea discuţie..într-un cuvânt trebuia să fi elev.
Nr. 56-57
Dar cum să fiu elev așa, când în celelalte școli colegii noștri
mergeau îmbrăcaţi cum vroiau? Mi se părea strigător la cer ce
mi se cerea și îmi spuneam că a fost o prostie din partea mea
să îmi doresc să rămân la Colegiul din Mătăsari. Acum reali-
zez că toate acele măsuri erau în sprijinul nostru, și dacă ar fi
să mai fiu la școală, nu aș ezita să port uniforma. Acum aș
purta-o cu mândrie, aș pune și numărul matricol și aș merge
pe stradă în drum spre casă cu acel sacou. Și știţi de ce?
Pentru că atunci mi se părea revoltător să mă vadă lumea
îmbrăcată aţa, mi se părea că e rușinos, însă abia acum înţe-
leg importanţa decenţei în școli, importanţa uniformei, a res-
pectului faţă de profesor. Privesc astăzi în jurul meu și văd
adolescenţi care nu știu ce este aceea adolescenţă, care trăiesc
în batjocură, care au libertate deplină, care consideră că au
doar drepturi și atât. Mi se pare revoltător ca un elev să ridice
mâna la un profesor, să îl înjosească, să îi vorbească urât. Și
acum realizez că diferenţele dintre noi, cei care am avut parte
de un astfel de regim în școală, și voi, care aveţi voie să faceţi
orice, este colosală. Nu îmi veţi da dreptate dragi elevi, însă
veţi realiza în momentul în care veţi ajunge să fiţi luaţi ca fi-
inţe independente, și să trebuiască să vă integraţi într-un
grup, care din păcate va avea concepţia și educaţia noastră, a
celor care au trăit într-un astfel de regim, tot în democraţie ca
și voi, dar o democraţie pe care noi o înţelegeam că având
drepturi și obligaţii, nu doar drepturi. Veţi înţelege când veţi
fi catalogaţi drept nimic, și nu pentru că nu sunteţi inteligenţi,
ci pentru că nu știţi să respectaţi regulile, pentru că nu aveţi
disciplina dată de un mod de viaţă ordonat și decent.
Nu am o vârstă înaintată, însă am un sistem de valori
și o educaţie care m-au ajutat să ajung aici.
Recunoștinţa și respectul meu se îndreaptă către toţi
aceia care mi-au fost dascăli. Ceea ce simt gân-
dindu-mă la anii petrecuţi în Colegiu, la men-
torii mei nu pot descrie prin cuvinte, pot însă
să mulţumesc pentru faptul că au existat în
viaţa mea și m-au ajutat să ajung aici.
Nu am avut ocazia să mulţumesc nicio-
dată celui care mi-a călăuzit pași pe drumul
vieţii profesionale, domnului Dumitru
Dădălău. O spun, fără nici un interes ascuns,
că dacă nu ar fi fost domnia sa, ambiţia mea
de a ajunge aici nu ar fi fost atât de mare. Am
vrut, și o spun pentru prima oară, să îi dove-
desc că pot, că pot să fiu mai bună decât cre-
deam că dânsul consideră că sunt.
Îi mulţumesc și o asigur de tot respectul
și tot devotamentul meu, doamnei profesoare
de limba și literatura română, Luminiţa
Dădălău pentru că m-a învăţat să simt limba
română. Oricând m-aș întoarce pe veranda ca-
sei stimatei doamne profesoare și aș asculta
caracterizările personajelor din literatura ro-
mână. Le mulţumesc tuturor dascălilor mei
pentru ceea ce m-au învăţat, iar doamnei diri-
ginte, Alina Udriștoiu, îi mulţumesc că m-a învăţat să fiu au-
todidact. Nu am să închei fără a mulţumi, chiar dacă acum
poate este prea târziu, domnului profesor Ion Dădălău, care
mi-a arătat ce înseamnă respectul și intelectualitatea.
Cu drag aș da timpul înapoi, cu mintea de acum, să mai
fiu elevă măcar pentru o zi.
Alexandra Boulean, inspector de
specialitate, Ministerul Educaţiei,
Cercertării Tineretului şi Sportului
 Nr. 56-57
Şi totuşi s-a reuşit
Când spun 30 de ani privesc cu nostalgie
şi bucurie în timp şi văd oamenii cu suflet
mare care au reuşit să pună piatra de temelie
la înfiinţarea învăţământului liceal din
Mătăsari, zonă d eve n i t ă deja
monoindustrială.
Ca un tânăr ce eram atunci venit din
capitală ţării cu repartiţie în bazinul minier
Jilţ, am reuşit prin grija domnului ing. şef
carieră, Paicu Aristică să intru în contact cu
domnul director Dădălău Ion care coordona
activitatea învăţământului din Mătăsari, om
cu un caracter deosebit, cu un suflet de
lumină pe un ram de măslin şi care apoi m-a
captat în rândul cadrelor didactice tehnice
care urmau să predea la cursurile liceale nou
înfiinţate.
Cu o oarecare doză de timiditate şi sfială,
în toamna anului 1981 am făcut primii paşi
în „arta” predării şi pregătirii profesionale,
atât a juniorilor, cât şi a seniorilor de la
cursurile liceale din Mătăsari, alături de
marea familie de dascăli cu experienţă şi de
alţii începători ca şi mine .
Vorbeam de o anumită doză de timiditate
şi sfială atunci când am păşit în marea
familie de dascăli de la Şcoala Mătăsari din
mai multe considerente, unul fiind tinereţea
şi experienţa din punct de vedere pedagogic,
iar cel mai mare venea că eram urmaşii unor
cadre tehnice care au predat în primul an al
înfiinţării cursurilor liceale din Mătăsari .
Dar, alături de alte cadre tehnice tinere,
am reuşit să fim şi noi printre fondatorii
învăţământului liceal din Mătăsari şi totodată
să pregătim în condiţii bune şi cu rezultate
bune generaţii de elevi, care au făcut cinste
bazinului minier Jilţ, cât şi altor zone de
activitate din Gorj.
Se poate spune cu certitudine că începuse
marea schimbare a structurii sistemului de
învăţământ din Mătăsari care s-a reflectat în
timp şi spaţiu prin grija oamenilor cu mare
suflet de dascăl, a celor din administraţia
“Liceul Industrial Mătăsari
la ceas aniversar”
Sărbătoarea este un moment important,
atât pentru elevii şcolii, cât şi pentru dascălii ei,
pentru că ne dă ocazia să privim în urmă ca să
înţelegem cine suntem astăzi”.
Acum când se împlinesc 30 de ani de la
înfinţarea LICEULUI INDUSTRIAL MĂTĂSARI
şi 10 ani de la înfinţarea COLEGIULUI TEHNIC
MĂTĂSARI, stau şi privesc în urmă timpul.
M-am născut şi am crescut în Mătăsari. În
anul şcolar 1980 -1981 eram elev în clasa I şi
păşeam pentru prima dată pragul şcolii eram pen-
tru prima oară în contact direct cu şcoala şi cu
dascălii. Timpul a trecut şi auzeam că se va inau-
gura în toamna anului 1985 Liceul Industrial din
Mătăsari. La vremea aceea sincer vă spun că nu
am realizat însemnătatea momentului, dar timpul
a trecut şi în anul 1993 am absolvit Liceul
Industrial Mătăsari, fiind prima promoţie de
absolvenţi a profilului Electronist Automatizări
Miniere.
Dar timpul a trecut, am fost o promoţie bună,
o parte din colegi am urmat cursurile instituţiilor
de învăţământ superior din ţară, graţie profesion-
alismului dascălilor care au reuşit să ne călău-
zească paşii în viaţă.
După absolvirea liceului am observat de la
distanţă modificări majore în dotarea şi viaţa li-
ceului, ceea ce a dus la creşterea prestigiului
Liceului din Mătăsari.
Apariţia de noi specializări în cadrul liceului a
locală şi a acelora din bazinul minier Jilţ .
S-a reuşit stabilirea de sine a acestuia şi
impunerea faţă de alte centre de învăţământ
din Gorj, făcându-şi loc de cinste în
învăţământul românesc .
Se depăşea situaţia iniţială, respectiv se
asigura o nouă bază materială, se mărea
numărul de cadre didactice şi de elevi, astfel
încât zona prospera prin actul de cultură şi
de educaţie. Deci, se poate spune că se lărgea
câmpul social de acţiune al educaţiei în zona
Jilţului, în aşa fel încât elevii şcolii
mătăsărene prin cunoştinţele, priceperile şi
desprinderile dobândite, asigurau din ce în
ce mai multă forţă de muncă a întreprinderii
din zonă şi a altor activităţi zonale. Cu
dus la o dezvoltare largă a profilelor, lucru ce a
atras mai mulţi elevi din zonă care plecau spre alte
licee din judeţ. De fapt, nu ar trebui să ne mirăm
că Liceul din Mătăsari doreşte să devină una din
şcolile de prestigiu ale judeţului, adaptându-se din
mers noilor cerinţe ale reformei învăţământului
românesc, anume etalarea şcolii româneşti la nivel
european.
Acest lucru implică o muncă suplimentară din
partea factorilor implicaţi în educaţie, în primul
rând din partea dascălilor, care trebuie să
conştientizeze rolul major pe care îl au în
îndeplinirea misiunii nobile de educatori pentru
elevi şi pentru creşterea prestigiului liceului.
Şi toate acestea au dat rezultate prin
înfiinţarea în anul 2000 prin Ordinul Ministrului
Învăţământului a Colegiului Tehnic Mătăsari
ca o recompensă adusă cadrelor didactice
care au depus o muncă asiduă pentru realiza-
rea acestui obiectiv. Colegiul Tehnic Mătăsari
prin ambasadorii săi a ajuns să fie cunoscut
în marile centre universitare ale ţării, iar
absolvenţii acestui colegiu să fie oameni de
încredere la locurile lor de munca. Acum, la
ceas aniversar, urez viaţă lungă Colegiului
Tehnic Mătăsari, iar absolvenţilor şi cadrelor
didactice sănătate şi multă putere de muncă!
ING. ŞEF GRIVEI ION
Exploatarea Miniera Cariera Rosia Jiu
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
scurgerea timpului, toţi care au fost angrenaţi
în procesul de conducere, formare şi educare
a învăţământului din Mătăsari şi cu sprijinul
celor din zonă pe principiul utilitarismului
s-a ajuns la consfinţirea primului Colegiu
Tehnic Naţional din mediul rural.
Patima Măriei Sale
Aș dori să încep prin a vă felicita pentru
ce aţi realizat la Liceul Minier Mătăsari, pen-
tru liceul care a devenit în adevăratul sens al
cuvântului, COLEGIUL NAŢIONAL, fiind
totodată conștientă de faptul că părerea mea
contează, poate, cel mai puţin dintre toate ale
celor care au fost invitaţi să scrie câteva rân-
duri, în această revistă aniversară .
Acest mesaj al meu are două scopuri:
acela de a vă mulţumi pentru invitaţia dum-
neavoastră și de a vă mulţumi pentru vorbele
pline de patimă care au tot fost „aruncate” în
ultimile noaste întâlniri sau din păcate, doar
convorbiri telefonice, „patima” care a însoţit
permanent oamenii ce au avut curajul și ini-
ţiativa realizării unor obiective de excepţie !
Într-o conversaţie telefonică purtată cu
dvs., d-le diriginte Dumitru Dădălău, mi-am
permis să fiu nonșalantă, deși, în fond, eram
extrem de emotionată: tocmai primisem in-
vitaţia de a scrie câteva rânduri în revista
aniversară, ce reflecta munca celor de la
Colegiu, din ultimii 10 ani !
De data aceasta, sunt cât se poate de seri-
oasă, afirmând că tot ceea ce s-a realizat cu
„liceul meu” încă din 1993 (anul meu de ab-
solvire) și până în acest moment, sunt reali-
zări de excepţie!
Argumentele sunt greu de combătut, și
sunt atât de multe, că de teamă să nu uit
ceva, mai bine vă invit și vă las pe dvs, alţi
onoraţi invitaţi și cititori, să le contemplaţi .
Îmi păstrez convingerea că nicio multi-
Deci, dimensiunile esenţiale ale acestui
principiu a făcut atât pe criteriul „Binelui” în
balanţă cu criteriul „Răului”, ca învăţământul
liceal din Mătăsari să-şi transmită ecoul în
toată ţara şi de multe ori depăşind graniţele
acesteia.
Consider că faptele sunt cele care vorbesc
de la sine despre cei 30 de ani de învăţământ
din Mătăsari, că tot ce s-a făcut va dăinui în
timp şi că trebuie să fim mândri de ce am
lăsat în urma noastră, iar cei care sunt şi cei
care vor veni, poate vor aprecia ce s-a făcut
şi vor duce mai departe ce s-a reuşit.
Personal, sunt bucuros şi mulţumit că am
făcut parte, repet, din marea familie de
dascăli ai zonei, de la care chiar am avut de
învăţat şi că prin tot ce am putut face s-a
ajuns la ce a fost, este şi va fi învăţământul
din Mătăsari. Sper că va reuşi şi în marea
competiţie cu care se confruntă în procesul
de reorganizare şi restructurare a
învăţământului românesc şi nu se va lasă
„bubat” de ce e „RĂU”, spre a nu fi supus la
o condamnare prealabilă şi spre a nu avea
regrete de ce s-a reuşit la Mătăsari şi că nu se
va ajunge la periferia performanţelor
educative inovative de formare a zonei.
Pentru că nu-mi place să mă laud prea
mult, doresc din tot sufletul meu de om al
zonei „La Mulţi Ani!” celor 30 de ani de
învăţământ liceal mătăsărean şi mult succes !
Ing. Ciciu Cornel ,
Exploatarea Jilţ
tudine de cuvinte, nicio înlănţuire de fraze
oricât de pertinent expuse, menite să contu-
reze și să transmită o parte din tot ceea ce s-a
realizat acolo, nu ar putea reda pe deplin – și
fără riscul de a o face pe emiţătoarea lor cul-
pabilă de a nu fi surprins esenţialul - trăirile
grandioase, implementate de modul exem-
plar în care s-a desfășurat această revistă, dar
și evenimentele care au precedat-o și succe-
dat-o pe aceasta, în pliurile fiinţei mele, cel
puţin.
Sunt puţine momentele în care stereoti-
pia zilelor poate fi depășită și ignorată, pen-
tru a ne putea permite să simţim vibraţiile și
trăirile din viaţa cea adevarată.
Cei care au avut și au în continuare pri-
vilegiul de a participa și a realiza asemenea
obiective, cu siguranţă au simţit astfel de
momente, cu siguranţă au avut serioase mo-
tive să dea alte conotaţii acelor zile nesfârșite
de muncă și dăruire !
Toată admiraţia și respectul pentru cor-
pul profesoral și pentru elevii care, cu dărui-
re și pasiune, au facut dintr-un vis o realitate:
o manifestare culturală extraordinară! Cu
speranţa că vor mai exista și în viitor aseme-
nea frumoase „întâmplări”, vă doresc mult
succes!”
Toate gândurile bune pentru niște oa-
meni minunaţi !
Avocat Angelica Boiangiu ,
Bucureşti
5
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

o am e n i e x t r a ord i n ar i fapt, tot ce a urmat frumos

Am citit pe site-ul Fundaţiei și revistei
„Murmurul Jilţului” o interesantă istorie a
învăţământului din Mătăsari și m-am minu-
nat de puterea și voinţa unor suflete mari
care au contribuit la dezvoltarea și continui-
tatea școlii mătăsărene, astfel încât elevii să
poată beneficia astăzi de un învăţământ de
cea mai bună calitate.
Nu-mi propun să fac o incursiune în
istorie, fiindcă sunt multe documente pe care
le putem consulta în acest sens, ci aș vrea să
punctez câteva momente plăcute din viaţă
mea petrecute în învăţământul mătăsărean ,
în două ipostaze diferite.
În urmă cu 15 ani pășeam cu sfială
într-una din sălile de clasă ale Grupului
Școlar Mătăsari, neimaginându-mi câte ex-
perienţe inedite aveam să trăiesc aici și câţi
aveam să cunosc pe parcur-
sul celor patru ani de liceu.
Îmi tresaltă și acum
inima de emoţie când îmi
aduc aminte de prima notă
de zece primită la Limbă
romană. Domnul Dădălău,
profesorul meu de Limbă
română, fusese atât de miș-
cat de compunerea mea, în-
cât nu-și putuse stăpâni la-
crimile. Câteva zile de-a
rândul m-a chemat apoi pe
la toate clasele de-a IX- a să
le citesc „Domnul Ţandără”
(compunerea în care îl evo-
cam pe îndrăgitul meu pro-
fesor de română din gimna-
ziu, cel care aprinsese în
inima mea pasiunea pentru
literatură). Îmi amintesc, de
asemenea, de entuziasmul cu care partici-
pam la orele de Limba franceză ale doamnei
Luminiţa Dădălău sau la orele de istorie ale
doamnei Zizi Ceaușescu.
Deși studiam la profilul de matemati-
că-informatică, interesul pentru literatură și
pentu limbi străine era vădit mai mare, așa
încât prin clasa a X-a, împreună cu alţi doi
colegi de clasă, Oana Corega și Radu Cristian
am căutat o expresie a personalităţii noastre
și poate o ieșire din anonimat. A fost de ajuns
o scânteie pentru ca focul să se înalţe apoi cu
putere datorită domnului profesor Dumitru
Dădălău și să se nască astfel Fundaţia și revist
“ Murmurul Jilţului”. A fost cea mai vastă și
cea mai interesantă experienţă a vieţii mele
de licean cu repercusiuni și pentru viitor. De
are legătură cu această mare
împlinire: taberele de jurna-
lism, întâlnirile cu mari scrii-
tori ai momentului, apariţiile
publicistice. Stau și eu une-
ori și mă gândesc așa cum sta
Creangă când își scria
„Amintirile” și -mi vine și
mie să zic: Doamne, ce vre-
muri, ce momente! Doamne,
ce oameni, ce colegi!
Devenind studentă la
Litere în cadrul Universităţii
din Craiova, primii ani de
ucenicie ca dascăl i-am făcut
tot în liceul din care pleca- fruntea când întâlneai zâmbetul jovial al
sem, care între timp, datorită perseverentu- domnului Ion Dădălău (care, din păcate, s-a
lui director Dumitru Dădălău, devenise pri- grăbit să închidă prea devreme ușa cancelari-
mul colegiu din mediul rural. În primul ei) sau glumele deja consacrate ale domnului
rând a fost cea mai mare onoare de a deveni Lungan. Și ce veselie, și ce atmosferă se crea
colegă cu apreciatii mei profesori din liceu și cu ocazia zilei de 8 martie, de Crăciun, de
Zilele liceului sau cu prilejul altor evenimen-
apoi a fost prima experienţă a carierei mele
care, mărturisesc din suflet, mi-a dat aripi și te, care nu se terminau nicicând.
Acum, când se împlinesc 30 de ani de
tot ce aveam nevoie pentru mai târziu. Acolo
am cunoscut și cealaltă faţă a omului de la învăţământ liceal și 117 ani de la primele for-
me de învăţământ în Mătăsari, mă simt mân-
catedră, despre care crezusem cât timp fuse-
sem elevă, că este un fel de supraom și am dră că măcar câţiva ani din viaţa mea se lea-
gă de aceste meleaguri și de oamenii minu-
înţeles ce înseamnă un dascăl adevărat, care
trebuie să lase la ușă toate supărările perso- naţi pe care i-au dăruit ţării.
Fie ca flacăra menţinută atâtea genera-
nale, care trebuie să găsească în fiecare suflet
de copil ceea ce e mai bun, să-l scoată la lu- ţii de niște inimi mari să nu se stingă nicio-
dată, iar învăţământul din Mătăsari să fie
mină și apoi să-l ajute să rodească.
Și Doamne, ce atmosferă era în cance- mereu, așa cum îi plăcea domnului Dădălău
să spună, o uzină cu foc continuu!
laria plină de profesori în fiecare dimineaţă
când ne întâlneam la ședinţa de la ora 7:30!
Și chiar dacă mai erau și unele feţe încrunta- La mulţi, mulţi ani!
te, care probabil ar fi vrut să fie în altă parte Prof. Elena Dima,
la acea oră, nu puteai să nu-ţi descreţești Sc. Gen. Bolboşi

Metode de educaţie non-formală şi informală la Bolboşi

(Curs de formare în cadrul Programului Comenius Regio)
Primăria comunei Bolboşi împreună cu Şcoala
Generală din localitate va coordona pe parcursul a
doi ani de zile un proiect finanţat de către Comisia
Europeană prin Programul Comenius Regio, având
ca ţară parteneră Turcia. Titlul proiectului este
Bridges toward an effective education şi presupune
participarea şi implicarea autorităţilor locale, a
cadrelor didactice ce predau la Şcoala Generală
Bolboşi, precum şi a părinţilor.
Prima activitate prevăzută în cadrul acestui
proiect a constat în participarea tuturor cadrelor
didactice timp de 5 zile la un curs de educaţie non-
formală şi informală, desfăşurat în incinta Şcolii
Primare Bolboşi-centru.
Cursul s-a încheiat duminică, 31 0ct. 2010 şi
am vrut să verificăm ce impact a avut acesta asu-
pra participanţilor.
Programul a fost riguros, de la 09-17.00, cu 2
pauze de cafea şi o pauză de masă. Cursul a fost
susţinut de mai mulţi traineri, s-au folosit mijloace
moderne : videoproiectorul, laptopul, flipchartul,
ilustraţii. Metoda dominantă de transmitere a
cunoştinţelor a fost jocul. Astfel, amintindu-şi
totodată de copilărie, dascălii bolboşeni au reuşit
să înveţe şi să aplice în 5 zile o mulţime de lucruri
noi, metode de lu-
cru inedite, moderne.
Obiectivele cursului au fost : dezvoltarea modului
de relaţionare cu elevii şi părinţii, formarea de abilităţi,
diversificarea metodelor de lucru la clasă, cunoaşterea
nevoilor reale ale elevilor şi abordarea unor tehnici de
rezolvare inovatoare a acestora.
Cadrele didactice s-au declarat foarte mulţumite
de rezultatele acestui curs, urmând ca într-o viitoare
activitate a proiectului să devină la rândul lor traineri
pentru părinţii care vor participa la un curs similar.
Toţi cursanţii au primit diplomă de participare, iar
celor din afara localităţii le-au fost decontate cheltuie-
lile de transport.
În cadrul proiectului sunt prevăzute mai multe
mobilităţi pe meleagurile ţării partenere, Turcia, la
care vor participa reprezentanţi ai fiecărei părţi impli-
cate.
Diversitatea şi ineditul activităţilor propuse de
către organizatori au stârnit un mare interes în rândul
celor trei instituţii. Primăria, şcoala şi familia şi-au dat
astfel mâna pentru binele fiilor comunei şi implicit
pentru un viitor mai bun.
Prof. Elena Dima

6 NOIEMBRIE 2010
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

Ani de liceu
Anii de liceu sunt cei mai frumoși
ani din viaţă, dar, sunt și ani hotărâtori în
formarea personalităţii,sunt anii unor mari
acumulări, anii însușirii fundamentelor
culturii generale, sunt perioada în care
adolescentul optează pentru un anumit
drum în viaţă.
Detașarea cu care privesc anii de liceu
m-au făcut să tresar de emoţie la invitaţia
domnului diriginte Dădălău Dumitru de a
scrie câteva rânduri prin care să transmit
un gând actualilor elevi și profesori în re-
vista liceului. Evocarea unei perioade pli-
ne de inocenţă și farmec adolescentin mi-a
inundat sufletul cu o nostalgie aparte.
Liceul mi-a lăsat o frumoasă amintire care
se împletește cu imaginea foștilor colegi și
a colectivului profesoral.
Scriind aceste rânduri îmi vine în
minte imaginea unei clădiri care se înalţă
falnic, o clădire plină de istorie și care îţi
impune respect. Aceasta este clădirea”
Colegiului Tehnic Mătăsari”, coridoarele
căreia le-am bătut 8 ani.
Colegiul Tehnic Mătăsari se adresează
tuturor celor care au nevoie de educaţie,
indiferent de etnie sau de religie, oferindu-
le posibilitatea de formare.O instituţie de
învăţământ de un asemenea prestigiu nu
poate decât să dea naștere în sufletul meu
unui sentiment de mândrie și de mulţumi-
re de sine, dar totodată mă obligă să duc
mai departe faima acestei școli.
Prima iubire, emoţiile din preajma lu-
crărilor de control și a tezelor, frica cu care
aștepţi ca mama să se întoarcă de la ședin-
ţa cu părinţii, toate acestea dau o aură spe-
cifică perioadei liceene. Dacă stau și mă
gândesc, aceea este cea mai frumoasă pe-
rioadă din viaţă, de aceea efortul meu este
acela de a trăi cu o oarecare chibzuinţă,
aspect care lipsește adesea în adoloscenţă.
Școala este o formă cu fond. Mai
întâi o clădire mai nouă sau mai veche, co-
ridoare lungi și drepte sau întortocheate și
misterioase, săli cu mese, scaune și calcu-
latoare. Dar școala este ceva mai mult și
mai altfel decât alte clădiri. Sufletul școlii
sunt elevii și profesorii, necunoscute într-o
ecuaţie al cărui rezultat îl reprezintă for-
marea. Elevul vine la școală pentru a ști,
iar profesorul îl ajută să știe și să fie.
Liceu...ani de liceu...emoţii...prea
multe sentimente că să pot să mă adun,
sunt atâtea amintiri, sunt atâtea clipe pe
care mi-aș dori să le pot aduce înapoi, să
mă întorc iar în copilărie. Îmi aduc aminte
cum pășeam neîncrezătoare spre porţile
imense ale liceului, nu știam ce va fi, nu
știam pe nimeni și nici măcar nu mă gân-
deam că voi putea să ajung atât de apropi- copilărie și sunt conștientă că timpul lăsat de multe ori nu doar mie, cât și colegilor
ată de acei oameni. Sunt profesorii mei, în urmă nu se va mai întoarce, dar știu că mei ne venea să desfiinţăm câte o materie
sunt oamenii care mi-au deschis drumul în au rămas amintiri frumoase care niciodată din cauza mult prea severelor lecţii care ni
viaţă, care m-au învăţat ce înseamnă răul și nu vor pieri. La liceu am fost pentru pri- se impuneau....însă mai târziu am reali-
cum să-l accept într-o societate amară....și ma dată într-o tabară, am fost la Ciric, zat...totul era cu un scop... Cei care nu au
mă gândesc acum și la colegii mei, eram unde am făcut un schimb de experienţă cu nici o amintire frumoasă din liceu se mint
toţi mici, în uniforme, ne priveam unii pe alţi elevi de la alte școli din ţară, am fost pe ei înșiși...își mint sufletul...nu există om
alţii nedumeriţi, voiam să ne cunoaștem și pentru prima dată cu colinda. care să nu aibă o mică amintire...o mică
totuși evitam parcă...însă timpul a trecut și O să îmi amintesc tot timpul de sfâr- năzbâtie...vreun profesor pe care nu-l
ne-am descoperit personalităţile unii alto- șitul anului 2001, sfârșitul liceului și dur și suporta..o oră de la care chiulea....nu se
ra. Am cunoscut oameni care , deși nu îmi frumos, a fost un capitol din viaţă care nu poateeee...sunt anii de liceu!
doream să îmi ajungă atât de aproape de s-a sfârșit ,s-a pus doar punct...a urmat un Sunt mândră că am absolvit Colegiul
inimă, au ajuns...am iubit școlărește..am alt capitol cu fiecare din noi pe un drum Tehnic Mătăsari !
iubit cu suflet de liceean...Timpul trecea... separat spre maturitate, urmând să ne con-
îmi părea că a început numărătoarea in- struim noi viaţa din tot ce am primit ca Economist: Bunoiu (Pîrjol)
versă și că îmi doream din tot sufletul să bază de la “părinţii” din liceu...pentru care
mai rămân acolo...în aceeași bancă de la
Elena Daniela
nu am decât cuvinte de laudă, chiar dacă SC. INFOMANU
geam alături de colegii mei. Mi-e dor de

Dacă vrei să-nveţi, înveţi !

Sunt multe de povestit despre Colegiul Tehnic
Mătăsari! Am multe amintiri frumoase, încă de când am
făcut primii pași în curtea școlii .
Au trecut atâţia de ani de atunci! Eu am absolvit liceul
în anul 2001, profil Electroniști Automatizări.
Nu am să uit niciodată, iarna, înainte de Crăciun, cum
pregăteam colinde împreună cu cadrele didactice și cât de
intens trăiam orice sărbătoare.
Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoși ani din
viaţa unei persoane.
Nimic greșit, nimic neadevărat.
Liceul este o etapă din viaţă ... la începutul acesteia ...
liceul e un loc unde te formezi, așa cum ceea ce vei face
mai târziu te va forma și te va pre-
găti pentru viaţă. De fapt, toată
viaţa ne pregătim pentru viaţă...și
liceul este începutul vieţii...
Aici cunoști alţi oameni, alţi
colegi, alte cadre didactice, cu
bune și rele... aici te formezi.
După cum știm, școala are o răs-
pundere certă în dezvoltarea per-
sonalităţii tinerilor.
Una dintre funcţiile sale este
de a îmbogăţi sistemul de repre-
zentări de sine ale elevilor. Se știe,
desigur, că orice adult, în relaţia sa
cu tinerii, le influenţează viaţa, fi-
ecare dintre noi a fost mai mult
sau mai puţin marcat de cadrele
didactice pe care le-a cunoscut.
Același lucru am făcut și eu, am
trecut prin aceasta.. am cules ce a
fost mai bun și am plecat...
Mi-e ușor să vorbesc despre
acest colegiu pentru că aici mi-am
petrecut 12 ani din viaţă și pentru
că din punct de vedere al perfor-
manţei este inegalabil. Amplasat pe strada principală
,impunător, spaţios, cu o linie arhitectonică deosebită, do-
tat cu mijloace didactice necesare desfășurării unui învă-
ţământ modern , Colegiul Tehnic Mătăsari s-a afirmat
prin rezultatele deosebite obţinute în domeniul instruirii
și educaţiei de-a lungul existenţei sale.
Era și este și acum, genul de colegiu în care dacă voiai
să înveţi, învăţai.
Scopul fundamental al acestui colegiu este de a furniza
servicii de o mare calitate încât elevii să primească o edu-
caţie superioară, cadrele didactice, elevii și părinţii să fie
părtași la succes, iar societatea să beneficieze de absolvenţi
performanţi. Obiectivele colegiului sunt în număr mare,
dar nu trec fără să enumăr câteva dintre : creșterea calităţii
actului didactic, astfel încât elevii să devină beneficiarii
unui învăţământ performant , implicarea elevilor în viaţa
școlii, în promovarea valorilor și principiilor etice: drepta-
te, toleranţă, respectul de sine și faţă de alţii, respectarea
drepturilor omului, formarea unei conduite participative
la viaţa de grup în școală și în afară ei, organizarea activi-
tăţilor educative în funcţie de nevoile colectivelor de elevi
și în concordanţă cu priorităţile în educaţie la nivel local,
judeţean și naţional, dezvoltarea proiectelor cultural-artis-
tice, sportive și de promovare a sănătăţii, asigurarea unei
mobilităţi accentuate a elevilor pentru schimburi profesi-
onale de idei și experienţe de viaţă... Eu m-am oprit aici,
dar lista poate să continua.
Colegiul Tehnic Mătăsari dispune de dotări pentru
desfășurarea procesului de învăţământ: un număr mare de
săli de cursuri, amfiteatre, laboratoare, cabinete, o biblio-
tecă școlară cu un fond de carte valoros și sală de lectură,
sală de sport, terenuri sportive în aer liber , acestea fiind
bine dotate.
Personalul didactic este format din cadre didactice efi-
ciente și extrem de bine pregătite.
Prinvind în urmă și apoi în prezent, mă gândesc că toţi
am realizat câte ceva. Toate acestea au contribuit puţin
câte puţin la ceea ce suntem azi. Tot ce s-a întâmplat în
acest colegiu mi se pare interesant și tot așa va rămâne și
peste ani...
De spus ar mai fi multe, dar eu mă rezum în aceste
câteva rânduri considerându-le ca fiind esenţa prin care
îmi exprim recunoștinta și admiraţia faţă de colegiul care
m-a adăpostit atâţia ani și totodată faţă de cadrele didacti-
ce care mi-au călăuzit pașii și mi-au umplut gândurile cu
aspiraţii măreţe.
Inginer: Adrian Pătrașcu
SC. INFOMANU MĂTĂSARI

NOIEMBRIE 2010 7
 M u r m u r u l J i l þu l u i
La mulţi ani,
școala mea!
De la mijlocul lui septembrie m-a cu-
prins un dor puternic de școală. Dor de clo-
poţel, de mirosul cărţilor noi, de gălăgia de pe
coridoare, de emoţia de dinaintea unei teze, de
uniformă, de doamna învăţătoare, de profe-
sori, de foștii colegi... Și când mă gândesc că în
clasa I cu greu acceptasem să las lumea mea cu
jucării de acasă și cu
greu mergeam la
școală în fiecare zi,
iar pentru teme nu
aveam nicio tragere
de inimă, dar cu toa-
te astea le făceam
mereu, eram chiar
destul de silitoare.
Poate pentru că pă-
rinţii mă motivau
reamintindu-mi că
dacă voiam să devin
doctoriţă (așa cum
îmi doream pe
atunci), singura so-
luţie era să pun
mâna pe carte și îmi
spuneau să ţin cont
că faţă de ei, eu
aveam ocazia să în-
văţ mult mai mult și
astfel puteam deveni
Om Mare.
Mai aveam vreo 4 luni până să împlinesc
7 ani, dar părinţii mă înscriseră deja la GSIM
(Grupul Școlar Industrial Mătăsari), chiar
dacă locuiam mai aproape de cealaltă școală
din comună. Voiau neapărat să-mi fie învăţă-
toare una dintre cele mai bune învăţătoare de
la noi, doamna Burueană Viorica; era foarte
important ca primii pași prin școală să-i fac cu
îndrumătorul cel mai bun, mai ales că eram
extrem de timidă în perioada aceea și aveam
nevoie de cineva care să-mi dea curaj și încre-
dere în mine.
15 ani au trecut de când am intrat prima
dată pe poarta școlii și îmi aduc aminte că mă
îmbrăcasem întâia oară în uniforma albastră,
îmi pusesem pantofiorii de lac și aveam în
mâini florile pe care nu știam cum să i le ofer
doamnei frumoase lângă care ne adunaserăm
cu toţii: copilași de 6, 7 ani, tătici, mămici, bu-
nici. Aveam în noi și emoţia și teama de necu-
noscut, dar și mândria că deveneam elevi într-
o școală mare, cu mulţi profesori și cu mulţi
copii.
Am trecut cu bine de la abecedar la cali-
grafie și apoi la lectură, de la cifre la socoteli și
la soluţii, iar școala mi se părea din ce în ce
mai utilă.
O idolatrizam pe doamna învăţătoare,
mă înţelegeam bine cu colegii, pe lângă lecţiile
de zi cu zi începusem să facem serbări și ne
încântam astfel părinţii.
Prinsesem drag de poezii, citeam revista
școlii, “ Murmurul Jilţului,” și la un moment
dat, când eram prin clasa a III-a, m-am jucat
puţin cu cuvintele și a ieșit prima mea poezie.
Avea puţine versuri, rime, conţinea idei bana-
le, de copii, dar așa cum a fost, am citit-o la
8 NOIEMBRIE 2010
cenaclu în faţa domnului director și a celorlalţi
elevi scriitori. Să vorbești în faţa domnului
Dumitru Dădălu, nu era tocmai simplu. În faţa
unui om cu multă cultură, cu ironie și simţ
critic, abia îţi controlai vocea de teamă ca nu
cumva ceea ce ai compus tu să fie o prostie.
Venise rândul meu să mă prezint și să-
felicitări din partea conducerii șco-
lii, iar acest lucru mă făcea să am
mai multă încredere în mine și le
aducea multă bucurie părinţilor,
care veneau cu drag la ședinţele
unde aproape mereu se vorbea fru-
mos despre mine sau despre sora
mea, Alina.
Domnul director avea pla-
nuri mari pentru școală, a adus
mobilier nou și aparatură de ulti-
mă generaţie pentru ca elevii să
poată învăţa în cele mai bune con-
diţii, iar liceul nostru avea să devi-
nă în scurt timp colegiu: Colegiul
Tehnic Mătăsari.
mi citesc poezia.
Emoţiile mă nă-
pădiseră și nu
știu cum am reu-
șit, dar am termi-
nat de citit și aș-
teptam cu sfială
părerile. Am vă-
zut zâmbetul dis-
cret al domnului
Dădălău, iar vor-
bele dumnealui
mă încurajau:
„Poezia n-ar fi
nu știu cât de
frumoasă, dar
așa cum o citești
tu o faci să fie
frumoasă”. Așa
mi-a spus. A luat
foaia pe care erau
așternute cuvin-
tele mele și a
pus-o lângă teancul de hârtii care așteptau să Băncile și scaunele de lemn, televizoare-
fie date la publicat. le nou-nouţe, făceau sălile de clasă să pară
Astfel, poezioara mea a apărut și în re- adevărate birouri de studiu. Pe lângă dotarea
vistă și în „Fereastra Sufletului”, un volum de materială care depășea cu mult ce aveau cele-
poezii ale elevilor din școală. Pentru mine era lalte colegii din judeţ, revista școlii era pe pri-
o realizare faptul că gândurile mele se aflau și mul loc la concursurile judeţene și chiar dacă
ele printre acele rânduri și la cei 9 ani pe care eram din mediul rural, implicarea profesorilor
îi aveam, orice apreciere la adresa mea era un și a elevilor se amplifica și dădea rezultate din
impuls spre a compune mai frumos, spre a ce în ce mai bune. Așadar erau suficiente argu-
descoperi mai multe lucruri și spre a învăţa mente cât să atragă atenţia Televiziunii
mai bine. Române. Cei de la „Viaţa Satului” veniseră să
Tot cam în perioada aceea participasem facă un reportaj prin care să arate un model de
la un concurs de matematică Kangourou și am colegiu, un model de director, exemple ale
reușit să obţin cel mai bun rezultat de pe co- unor elevi ambiţioși și ale unor profesori de-
mună. Am primit diplomă, o carte și multe votaţi. Deși eram micuţă mi s-a luat și mie un
scurt interviu, am fost pusă să citesc una din-
tre creaţiile mele și vorbeam cu drag despre
școala în care învăţam. Atunci am apărut pri-
ma oară la televizor... În clasa a V-a am avut
marele noroc să o am dirigintă pe doamna
Ceaușescu Zizi, doamna profesoară de istorie
care se ocupa de foarte multe activităţi extraș-
colare și ţinea enorm la „copiii” dumneaei.
Aflase despre emotivitatea mea și prima oară
când ne-am văzut m-a strâns cu multă căldură
în braţe, probabil voia să-mi sugereze că totul
va fi bine.
Am fost pusă șefa clasei, luam cuvântul
atunci când era nevoie, împreună cu alţi co-
legi, îndrumaţi de doamna dirigintă, partici-
pam la concursuri și eram cei mai buni.
Doamna dirigintă ne-a învăţat dansurile po-
pulare, ne învăţa cântece, poezii și la fiecare
serbare a școlii clasa mea se implica artistic. La
„Fiii Jilţului” ne îmbrăcam în costumele popu-
lare oltenești și după discursurile invitaţilor,
noi deschideam spectacolul. Îmi aduc aminte
că acela era cel mai important eveniment cul-
tural de la noi din comună. Categoric, concur-
Nr. 56-57
suri, serbări, defilarea cu torţe, foc de tabără,
public foarte numeros... Tot Mătăsariul venea
să se bucure de sărbătoare.
Pe lângă serbări, îmi aduc aminte cu
drag și de olimpiadele la care am participat. La
matematică, la română ţin minte că reușeam
să iau note destul de bune, chiar dacă, recu-
nosc, nu eram atât de muncitoare pe cât ar fi
trebuit. Totuși, cum se apropiau examenele,
doamnele profesoare Dădălău Floarea și
Dădălău Luminiţa se ocupau de mine și de alţi
colegi cu potenţial, lucrau cu noi suplimentar.
Și fie din respect, fie din conștiinciozitate,
într-un an ţin minte că „am mâncat algebră pe
pâine”. Și așa de mult îmi plăcea matematica,
dacă o știam! Poate tocmai de aceea mă hotă-
râsem să mă înscriu la matematică-in-
formatică la liceu.
După ce am terminat clasa a
VIII-a, m-am mutat împreună cu toa-
tă familia în Târgu-Jiu, am învăţat la
Tudor Vladimirescu, dar acolo am
simţit lipsa tuturor activităţilor de la
Mătăsari, duceam dorul profesorilor
atât de implicaţi, îmi lipseau colegii
atât de uniţi și doream să mai aud sfa-
turile sincere și ideile frumoase ale
domnului director...
Timp de 8 ani de zile, cât am
învăţat la Mătăsari, eu am crescut
mult. Fetiţa rușinoasă din clasa I care
nu ridica mâna chiar dacă știa să răs-
pundă, a ajuns să vorbescă și să cânte
în faţa a mii și mii de oameni.
Și da! Recunosc cu drag, teme-
lia mea s-a construit la Mătăsari!
Îmi doresc să mă ajute Dumnezeu
să cresc, să învăţ din ce în ce mai mult
și să aduc bucurie și celor care mi-au împărtă-
șit câte ceva din cunoștinţele lor, iar prin aces-
te rânduri încerc să vă mulţumesc și să mă
declar recunoscătoare pentru tot ce mi s-a în-
tâmplat în școala primară și în generală; nu
voi uita niciodată că de aici am plecat.
Și câtă vreme existăm noi, foștii elevi ai
Colegiului Tehnic Mătăsari, dar mai ales cât
timp existaţi voi, actualii elevi și profesori, atâ-
ta vreme va dăinui școala aceasta făuritoare de
oameni! La mulţi ani, școala mea!
Cu mulţumire și respect,
Alexandra Bădoi
Televiziunea Antena 1
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

În slujba Culturii
În România există 2450 de membri ai Uniunii
Scriitorilor şi încă 4-5000 de autori care nu sunt membri
ai acestei Uniuni. În România există, pe lângă Uniunea
Scriitorilor, Liga Scriitorilor Români, Asociaţia Scriitorilor
Profesionişti din România, Societatea Scriitorilor Români
şi alte câteva zeci de asociaţii culturale. În
România există mai mult de 100 de reviste de
literatură risipite prin toate colţurile ţării, cu apariţii im-
previzibile care sunt expresia unor grupări mai mult sau
mai puţin literare care îşi publicE textele . De ce o nouă
revistă de literatură va întrebaţi? În minunata noastră
Românie care abundă în organizaţii de scriitori, reviste,
cărţi, observăm că, cu toată această bogată dezvoltare a
presei culturale şi a iniţiativelor în gen, lipseşte
CALITATEA. Majoritatea directorilor de reviste de
cultură, redactori - şefi, editori, suferă de blazarea scriito-
rului prăfuit şi necăutat de nimeni, care aşteaptă ajutor de
la guvern, primărie, edituri, fără să depună un minim
efort pentru a intra în casele cititorilor.
Cea mai mare tară a acestor blazaţi este că nu mai sunt
receptivi la operele tinerilor scriitori, nu au acea curiozi-
tate şi apetit pentru lectură de nou. La orice oră din zi te
duci, găseşti uşile României Literare închise sau pline
veşnic de var, la Viaţă Românească e un domn care nu se
prezintă niciodată (poate e vreun geniu) şi e veşnic scârbit
şi de propria existenţa şi tot aşa.Ţinerii scriitori nu găsesc
sprijin nicăieri, indiferent în câte uşi bat, indiferent cât
timp pierd şi drumuri fac spre redacţiile publicaţiilor care
au ani buni de existenţa. Degeaba scrie Chifu editoriale că
USR acceptă tinerii, degeaba anual se fac primiri în
Uniune.
Uniunea e ceva inexistent în viaţa culturală a vecină cu leşinul.
României. La fel cum 9 români din 10 habar nu au cine e Există o seamă de
Eugen Simion, cu se ocupă Academia Română, care sunt scriitori de talent
instituţiile ce au în atribuţii cultura. Avalanşa de non- tineri, cu vârste
valoari nu este o noutate. E o continuă ofensivă a prostu- între 25-40 de
lui-gust, prostiei şi mizeriei pe fondul lehamitei şi ani, care sunt
alienării responsabililor din domeniu. Banii daţi de necunoscuţi citi-
Ministerul Culturii sunt cheltuiţi aiurea pe editarea unor torilor pentru că
reviste citite de aspiranţi fără experienţă, novici într-ale nu îi bagă ni-
scrisului. Criticii literari promovează o literatură de miz- meni în seamă şi
erie, dar se plâng că nu o citeşte nimeni. n u î i
Literatura are cititori, însă sunt mulţi oameni fără promovează. Sunt
aspiraţii de scriitori care trăiesc emoţia artei. Ei sunt însă mai buni ca toată
scârbiţi de valurile succesive de “jeg artistic” ce copleşeşte USR la un loc.
hârtia tipărită pe banii statului fără niciun rost. Cititorul Pentru ei am
intră în librării şi găseşte prostituţie. Iese scârbit, dar înfiinţat Editura Opera în Bucureşti, pentru ei am înfiinţat
revine la nesfârşit şi găseşte aceleaşi reviste care nu trans- Academia de Poezie Genius, pentru ei şi împreună cu ei
mit artă, ci silă faţă de lume, spleenul existenţial, mizeria voi scoate şi această revistă naţională care va fi şcoala noii
sufletească a aşa-zisului artist contemporan, declarată şi generaţii de poeţi. Indiferent de greutăţi, ne punem în slu-
“ridicată” la rang de artă. Nu mai acuzăm pe nimeni. jba Culturii, valoare esenţială a naţiunii şi vom promova
Lehamitea şi laşitatea extrem de nimicitoare domnesc în tot ce este fundamental în artă, ştiinţă şi morală. Pentru
toate domeniile de activitate din România. Fiecare român că este nevoie de sacrificii şi sisteme de valori în această
aşteaptă să facă cineva ceva pentru el, să se schimbe ceva perioadă tulbure, nu de filosofii bolnave şi discursuri
în bine, dar să înceapă mereu un altul, nu se ştie cine. academice care în realitate nu valorează 2 lei. O să va
Evidenta lipsă de interes a autorităţilor pentru tot ce aducem în case ceea ce timp de 30 de ani n-au reuşit
mişcă în această ţară naşte filosofii de cafenea gen ”lasă că Liiceanu, Pleşu şi Patapievici, chiar dacă au drept de
ştiu eu”, ”si crezi c-o să meargă?”,”toţi sunt la fel”, “nu se semnătură în Cultură la propriu şi la figurat, cu acordul şi
mai poate face nimic”. Suntem sătui de această deznădejde pe banii ei. Până la întâlnirea de luna viitoare, scrieţi-ne
mioritică.Vrem să schimbăm ceva în bine şi o vom face în pe adresa redacţiei!
Cultură, pentru că noi credem că este una din şansele
noastre de a ne reveni ca naţiune din această amorţeală Cornel Bălescu, Poliția Capitalei

OMUL CU INIMĂ DE AUR

Felul în care te face părtaș al înţelep-
ciunii din carte care poate să te capteze în
a descifra adâncimea înţelesurilor ei,
aceasta este calitatea pe care doar un om
care a trecut prin toate încercările vieţii o
poate avea.
Am deosebita plăcere de a putea să-mi
expun câteva gânduri și aprecierile pe care
le am despre un om cu inimă de aur .
Nu vreau să-l ridic în slăvi, însă vreau
ca și colegii mei și toate celelalte persoane
să știe cât mai multe informaţii despre un
om care nu poate fi uitat.
Mă numesc Popescu Maria și sunt
printre puţinele persoane care au avut oca-
zia să îl cunoască îndeajuns de bine încât
să-mi intre la suflet .
Sunt elevă în clasa a XI-a B și am avut
ocazia să îl am pe domnul DUMITRU
DĂDĂLĂU ca mentor, profesor și dirigin-
te, iar în momentele grele să-mi fie ca un
părinte. Nu îl cunosc de foarte mult timp,
dar am reușit să învăţ de la dânsul lucruri
pe care nu le-aș fi învăţat de la alţii într-o
viaţă. De curând am avut ocazia să-i cu-
nosc întreaga viaţă, care m-a lăsat profund
impresionată, fapt ce m-a determinat să
scriu acest articol.
Nu știu cărui fapt se datorează onoarea
pe care am avut-o de a se deschide în faţa
noastră, povestindu-ne întreaga viaţă,
acest lucru făcându-mă să mă simt privile-
giată .
Provenind dintr-o familie modestă, a
reușit să facă ce alţii la vârstă dumnealui
nici măcar nu visau, a fost printre puţinii
ce au reușit să urmeze un liceu și să poată
să-și termine studiile.
A fost mereu ambiţios ,a fost șef de
promoţie în toţi anii și reușește să se re-
marce ca fiind un elev model și acum, la
rândul său încearcă să ne insufle aceeași
dragoste pe care a avut-o și dumnealui
pentru carte.
După terminarea studiilor a reușit să
ridice liceul la care eu astăzi învăţ, condu-
cându-l împreună cu fratele său, domnul Liceul a participat la diferite competiţii lu-
Ion Dădălău,( om care avea aceeași ,,inimă ând premii impresionante cu care ne mân-
de aur ”, dar care din păcate a plecat mult drim și astăzi. A înfiinţat și un ansamblu
prea devreme dintre noi), timp de mai de dansuri populare, care mergând la dife-
bine de trei decenii cum nimeni nu a mai rite competiţii prin toată ţara, a câștigat
reușit să o facă de atunci încoace. numeroase premii.
A fost primul director care a reușit să A reușit să înfiinţeze un muzeu al lice-
construiască o centrală. În vreme ce alte ului, de artă și tradiţie populară.
școli aveau doar două - trei calculatoare, În această perioadă a reușit să aducă
dânsul a dotat liceul cu câte un calculator liceul la cele mai înalte standarde,f iind
în fiecare clasă plus trei laboratoare de in- primul din Gorj și printre primele din
formatică. Nu s-a oprit aici , iar la scurt ţară.
timp a reușit să cumpere și câte un televi- A reușit să se impună, fiind un șef res-
zor în fiecare sală de clasă pe care se urmă- pectat, fiind un model, atât pentru cadrele
reau filme istorice și evenimente impor- didactice ce le avea în subordonare, pre-
tante. cum și pentru cei două mii cinci sute de
În momentul în care a apărut interne- elevi.
tul , liceul nostru a fost primul care s-a bu- A investit în liceul acesta toată viaţă ,
curat de acest beneficiu, lucru ce ne-a fost lăsând pe locul doi familia.
folositor. Așa cum am menţionat, domnul
Liceul dispunea de o bibliotecă bogată DĂDĂLĂU DUMITRU este ,,un om cu
și de un laborator care au reușit să-l im- inimă de aur”.
presioneze până și pe ministrul educaţiei. Popescu Maria

NOIEMBRIE 2010 9
M u r m u r u l J i l þu l u i
Drumu-i lung
şi-ntortocheat
Nu mi-a plăcut niciodată să
vorbesc despre mine, cuvintele sunt
uneori prea sărace pentru a putea
reda cu adevărat ceea ce simţi.
Astăzi încerc să mă întorc în
timp, ploaia îmi picură lacrimi în
suflet, sunt oameni și lucruri care
nu mai sunt ca înainte, dar, care în-
cet, devin din ce în ce mai prezente
ca și când timpul ţi-ar derula din
nou povestea vieţii.
Privesc înapoi la drumul
lung și întortocheat, străbătut, și
sunt convinsă că de -ar fi s-o iau de
la capăt, aș apuca-o în aceeași di-
recţie.
Nostalgia mi s-a cuibărit în
suflet ca o caracatiţă ce-mi strânge
inima, lăsându-mi un gust amar
gândindu-mă la anii care au trecut
și pe care nu i-am apreciat întot-
deauna așa cum ar fi trebuit.
Sunt absolventă a Universităţii
din Craiova, Facultatea de Educaţie
Fizică și Sport, în prezent profesor
titular pe catedra de educaţie fizică
și sport de la Școala Generală
Slivilești din localitatea Slivilești.
M-am născut, am copilărit și
am învăţat în Mătăsari alături de
doi părinţi minunaţi. Am avut un
noroc enorm cu părinţii mei, niște
oameni extraordinari, oameni
simpli, dar înţelepţi. Mulţumită lor,
am trăit o copilărie de basm alături
de sora mea și cei doi fraţi.
Sunt una dintre sutele de ab-
solvenţi ai liceului din Mătăsari și
pot spune că am avut ca profesori
niște oameni minunaţi, cu o pregă-
tire profesională exemplară, care au
știut să ne îndrume pașii pe calea
atât de importantă a formării noas-
tre pentru viaţă, acești oameni mi-
nunaţi au avut în mâinile lor desti-
nul nostru, și cred că este și meritul
lor că suntem ceea ce suntem azi.
Dintre minunaţii dascăli pe
care i-am avut aș aminti în primul
rând pe diriginta mea, doamna pro-
fesoară Luminiţa Dădălău, pe regre-
tatul profesor care a plecat mult
prea devreme dintre noi, Ion
Dădălău, domnii profesori Marilena
și Iulian Mateescu, mentorii mei în
profesia aleasă, doamna profesoară
Hoară Doina, Ceaușescu Zizi,
Nișulescu Elisabeta, Tatiana
Floroiu, sunt doar câţiva dintre ei.
Sunt oameni care au personalităţi
10
rare, oameni de la care am avut ce
învăţa.
Întotdeauna mi-am dorit să
devin profesor și să predau în ca-
drul aceluiași liceu , iar eu la rân-
dul meu să am colegi pe foștii
profesori. Acest lucru a fost posibil
pentru o perioadă de timp. Dar
mi s-a oferit o posibilitate și am
devenit profesor titular la o altă
școală decât cea pe care mi-am do-
rit-o. Am avut momente când mi
–am dorit să stau aici întotdeauna,
când nu-mi doream altundeva.
Acum nu grăbesc lucrurile,
ele se iau după niște legi care nu
sunt mereu cu noi. Din anul 2004
sunt profesor titular la Școala
Generală Slivilești. Pot să spun că
am fost foarte dezamăgită și supă-
rată pe mine însămi că nu am putut
să vin ca profesor în cadrul
Colegiului Tehnic Mătăsari, mai
ales că în fiecare dimineaţă trebuie
să trec prin faţa liceului în care am
învăţat și apoi am predat ca profe-
sor de educaţie fizică spre noul
meu loc de muncă.
La Slivilești am găsit un co-
lectiv de cadre didactice foarte bine
pregătite profesional și unite. Erau
ca o familie și acest lucru m-a bu-
curat. Am fost primită cu multă
căldură și în acest scurt timp am
reușit să mă integrez în acel colec-
tiv.
În privinţa bazei sportive
dezamăgirea a fost foarte mare.
Venind de la Colegiul Tehnic
Mătăsari, care aveau o bază materi-
ală și o sală de sport bine puse la
punct, aici nu aveam nici măcar un
teren de sport sau o poartă unde
să-mi pot desfășura activitatea.
M-am consolat cu ideea că cel pu-
ţin aveam o sală de clasă amenajată
ca sală de sport și pe care puteam
s-o folosesc iarna.
Am luat-o de la zero cu ame-
najarea terenului de sport și am re-
ușit în final să-l aranjez pentru
a-mi putea desfășura orele în con-
diţii cât mai bune. Un real sprijin
în realizarea obiectivelor propuse
l-am găsit în domnul profesor
Gican Gheorghe, directorul școlii.
După munca depusă au în-
ceput să apară și rezultatele și cel
mai bun dintre ele a fost ocupa-
rea locului întâi la faza judeţeană
a O l i mpi a d e i n aţ i ona l e a
Sportului Școlar cu echipa de
handbal-fete.
Ce poate fi mai frumos de-
cât faptul că noi am reprezentat
judeţul Gorj la etapa de zonă
O.N.S.S. desfășurată la Râmnicu
Vâlcea la handbal. Eu cred că ori-
ce lucru bine făcut și pe care-l
faci pentru că te interesează și
pentru că vrei o împlinire e o bu-
curie, e un bun câștigat.
Prof. Popescu Melania,
Şcoala Gimnazială Slivileşti
NOIEMBRIE 2010
După 10 ani
Ţin să salut pe toată lumea și
aici mă refer la foștii mei profe-
sori și colegi de clasă. Aș vrea să
știu despre fiecare câte ceva, dar
nu știu cum aș putea să aflu. Am
emoţii, așa scriu aceste rânduri.
Sunt 4 ani din viaţa mea
petrecuţi la liceul din Mătăsari,
ani pe care nu am să-i uit nicio-
dată, au fost grei, dar și frumoși.
Eram un copil de numai
15 ani pentru care atunci înce-
pea viaţa grea și dură printre
străini, dar îi mulţumesc lui
Dumnezeu că am întâlnit numai
oameni buni, cu sufletul și inima
caldă. Naveta era foarte grea, îmi
era frică de fiecare iarnă, mă rugam la
Dumnezeu să ajung cu bine la școală. Trebuia să
urcăm Bujorăscu și era asfaltul acoperit cu ghea-
ţă și zăpadă. A trecut primul an și părinţii mei
voiau să mă transfer la Motru deoarece era prea
greu, dar nu am vrut, simţeam că mă leagă ceva
de acea școală, așa că nu am renunţat și am ho-
tărât că nu mă voi transfera.
Era greu, mă trezeam la ora 4:40, iar la 5:15
ieșeam pe ușă și fugeam să prind duba de mi-
neri. Erau zile când pierdeam duba și mergeam
la ocazie (ocazie cu risc mare de pericole pentru
că nu știi niciodată ce fel de oameni întâlnești)
ca să pot ajunge la ore.
Nu îmi plăcea să lipsesc, mai bine luam o
notă mică decât să lipsesc de la școală. Îmi plă-
cea, mă duceam cu plăcere. Părinţii mei erau
departe, la 190 de km. Acasă mă simţeam sin-
gură, iar la școală mă simţeam bine pentru că
era domnul director Dădălău Dumitru, profeso-
rul care, deși vroia să pară un om dur și exigent,
nu era deloc așa și simţeam că mă protejează din
umbră. Sub această mască de om exigent se
află un om foarte sufletist și ușor de abordat în
orice situaţie legată de activitatea școlară. Îmi
era ca un tată, lucru pe care nu i l-am spus nici-
odată și mă bucur că am această ocazie de a
scrie aceste rânduri și a-i mulţumi pentru răbda-
rea pe care a avut-o cu mine. Am numai cuvinte
de laudă pentru personalul din acea perioadă, de
la femeia de serviciu, bibliotecară până la doam-
na caserita Tatiana Teslici pe care o iubesc și o
respect ca pe o mamă. Nu pot să uit cât de mult
m-a ajutat, m-a hrănit și m-a ţinut în casa ei. Cu
această ocazie ţin să o salut și îi doresc multă să-
nătate și abia aștept să o revăd. Îmi amintesc de
profesoara de matematică din clasa a X-a pentru
care am tot respectul, de domnul profesor Purcel
cu care făceam material de bază și era un om de-
osebit, de toţi profesorii mei care mi-au îndru-
mat pașii pe băncile școlii.
Sunt atâtea de multe de spus despre muze-
ul înfiinţat de domnul director Dădălău în acea
perioadă, muzeu la care am contribuit și no, ele-
vii, cu piese de muzeu adunate din diferite lo-
curi, muzeu care mi-a dat emoţii foarte mari
deoarece am văzut lucruri pe care nu le mai în-
tâlnisem niciodată și eram mândră de lucrul
acesta, m-au ajutat să văd viaţa altfel. Era primul
muzeu pe care îl văzusem deoarece nu aveam
posibilitatea să merg în ţară la alte muzee.
Nr. 56-57
Îmi aduc aminte că am fost plecaţi pentru
câteva zile la Săcelu, era cenaclu de carte și pre-
zentări de poezii. A fost ceva de neuitat pentru
mine, nu fusesem niciodată într-o excursie. Am
vizitat multe locuri frumoase, am urcat la munte
sus, la Rânca, după care am făcut oprire la
Novaci, am fost și la mănăstirea Polovragi.
Drept urmare, doresc să îi mulţumesc
domnului Dădălău pentru acele zile petrecute
alături de dânsul și de colegii mei cu care scriam
la aceeași revistă a școlii. Eram un mic pion în
tot, dar mă impresiona foarte mult și îmi ridica
moralul. Gândeam cu optimism și m-a ajutat să
evoluez foarte mult.
După ce am terminat liceul nu aveam
bani să merg la o facultate, așa că am hotărât să
urmez cursurile unei școli postliceale din
Motru. Eram șase fraţi, cinci băieţi și o fată. Era
greu pentru că au fost zile în care poate nu
aveam ce să punem pe masă, am făcut trei ani
de studii la școala postliceală, secţia de asistenţi
generaliști, timp în care am și lucrat în confecţii
pentru a mă întreţine, lucru care mă face să nu
fiu supărată pe părinţii mei că nu au avut posibi-
litatea de a mă ajuta. Îi iubesc, îi respect și le
mulţumesc pentru educaţia pe care mi-au dat-o.
Datorită lor sunt ceea ce sunt azi.
După ce am terminat postliceala m-am
căsătorit cu un băiat cu care mă înţeleg foarte
bine. Tot în același an am plecat în Timișoara
pentru a căuta un loc de muncă mai bun. Am
lucrat o lună fără bani la Institutul de Boli
Cardiovasculare pentru a căpăta experienţă și a
învăţa. Îmi aduc aminte că era 5 decembrie, ziua
mea de naștere, suna telefonul ce urma să mă
anunţe că am trecut proba practică și să mă în-
torc la serviciu că sunt angajată cu data de 1 de-
cembrie. Am fost foarte bucuroasă, acesta era
primul pas în cariera mea de asistentă medicală.
Acum sunt foarte fericită că fac asta, ajut bolna-
vii și de multe ori întâlnesc pacienţi din judeţul
Gorj și sunt mândră să le spun unde am făcut
școala, liceul și postliceala. Sunt bucuroasă că
pot să ajut bolnavii, iar drept răsplată mă iubesc
și abia îmi așteaptă tura. În prezent suntem foar-
te fericiţi că ne-a binecuvântat Dumnezeu cu un
copil minunat care ne face să trăim în armonie și
căldură sufletească. Ne considerăm o familie re-
alizată, atât pe plan profesional, cât și familial.
În prezent sunt asistent medical principal
pe secţia de chirurgie cardiacă a Institutului de
Boli Cardiovasculare, unul din spitalele cu renu-
me ale României. Soţul meu lucrează la una
din cele mai mari multinaţionale din lume în
domeniul fabricării de componente electro-
nice și conduce o echipă de suport IT și este
foarte mândru de realizările pe plan profesi-
onal.
Și chiar dacă a trecut mult timp , în-
chei aceste rânduri gândindu-mă la anii de
liceu ca la cei mai frumoși ani ai vieţii
mele.
Cu drag, gânduri bune alături de toţi
și promit că nu o să vă uit.
Petrescu Sidonia, Asistent medical la
Institutul de Boli Cardivasculare,
Secţia Chirugie -Timişoara
Nr. 56-57
Spun cu mândrie, indiferent cine mă întreabă, că
sunt fiica Jilţului, căci îmi trag rădăcinile din această
provincie situată într- un colţ al ţării la 350 de km de
locul în care profesez - o distanţă destul de mare-, dar
atât de aproape de inima mea, locul în care mi-am clădit
personalitatea și m-am format ca om.
Sunt mândră că m-am format aici ca om, căci am am
avut un mentor cum mulţi ar dori, căruia îi mulţumesc,
de la care am avut ce culege și totodată am “furat” din
puterea și dăruirea lui.
Acum aproape 5o de ani se puneau bazele unei școli
în această localitate, se spera, se muncea, dar nu se visa,
căci prin multă, multă dăruire s-a ajuns atât de sus.
Prin grija a doi oameni extraordinari și de excepţie,
Ion Dădălău și Dumitru Dădălău și a altor cadre didac-
tice ce s-au dăruit liceului Mătăsari, acesta a progresat
tot mai mult, cu fiecare zi , cu fiecare an transformându-
se acum zece ani în Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari,
un unicat și rivalizând cu marile colegii din ţară.
Am fost, sunt și voi fi mândră că am învăţat în acest
Colegiu. Tot prin trudă, perseverenţă și iubire faţă de
elevi și de învăţământul pentru care a trudit o viaţă, ia
naștere “fetiţa noastră” a tuturor, în data de 17.02.1997,
revista “Murmurul Jilţului”, care în scurt timp s- a făcut
remarcată câștigând numai locul 1 la toate concursurile
judeţene și naţionale.
Elevi cu o inteligenţă sclipitoare, îndrumaţi de das-
căli pe măsură reușesc să facă din această revistă o epo-
pee, un luceafăr, atingând în anul 2010 cel mai mare
punctaj dintre cele 350 de reviste școlare, înscrise în
concurs. Cu nostalgie îmi amintesc de organizarea deo-
sebit de miniţioasă și ireproșabilă a diferitelor activităţi,
cum ar fi: Sărbătoarea Fiilor Jilţului, Obiceiuri de
Primavară, Zilele Primăverii, Zilele Absolventului. ..
Nu puţini erau aceia care aflaţi în toate colţurile ţării,
având funcţii importante, veneau aici în semn de respect
să strângă mână aceluia care le îndrumase pașii, iniţia-
torul acestor activităţi, profesorul Dumitru Dădălău.
Aici, într- un ungher îndepărta, t domnește înţelep-
ciunea, înţelegerea și nevoia de mai bine. Aparatura de
Amintiri vii
Au trecut cinci ani de când am terminat liceu la
Colegiul Tehnic Mătăsari , îmi amintesc cu nostalgie
cei patru ani de liceu și retrăiesc fiecare clipă aseme-
nea unor secvenţe dintr-un film care se derulează
lent și pe care nu-l pot uita. Colegii mei sunt eroii
acestui film. Eram în multe privinţe foarte deosebiţi,
dar cu toate acestea eram buni și nedespărţiţi prie-
teni.
Astăzi îmi amintesc prima zi de liceu, o zi fru-
moasă de toamnă în care pășeam cu emoţii într-o
necunoscută etapă a vieţii, figura duioasă și blândă a
dirigintei și clipa întâlnirii cu colegii cei noi. Pentru
mine acest loc urma să devină o a doua casă unde
profesorii aveau să îmi devină părinţi.
Aveam să petrecem patru ani împreună cu bune
și rele , învăţând să apreciem frumosul, să privim lu-
mea cu alţi ochi, învăţând că trebuie să avem o cul-
tură solidă și să ne stabilim anumite principii care să
ne ajute să răzbim în viaţă.
Liceul.... locul în care îţi începi aventura numită
adolescenţă, locul unde legi noi prietenii, unde în-
tâlnești primul fior al dragostei, prima deziluzie și
locul unde îţi formezi personalitatea.
Îmi vin și acum în minte iernile geroase și pline
de inocenţă, în care ne alergam cu bulgări de zăpadă;
primăverile blânde în care primeam ghiocelul și pri-
mul sărut; verile călduroase când așteptam cu nerăb-
dare sfârșitul orelor pentru a pleca la plimbare în
parc și chiar sosirea toamnei aurii, în care ne întâl-
neam după lunga vacanţă de vară.
Treceau zile în șir până ne isprăveam a ne poves-
ti toate peripeţiile și așa s-a scurs anotimp după ano-
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
ultimă generaţie , amfiteatrul, cele 27 de săli dotate co-
respunzător la nivel european, își spun cuvântul .
Mulţumesc pentru priceperea, sacrificiul de care a
dat dovadă domnul profesor; îmi va fi mereu ca un pă-
rinte spiritual, un “Domnul Trandafir” care formează
amintirile copilăriei mele.
Le doresc sănătate, putere să ducă cu mândrie în
lume numele Colegiul Tehnic Mătăsari.
Ec. Popescu Alina
SC. Universal Creative Bucureşti
timp, lună după lună, zi după zi și ne-am trezit după
un scurt vis. Nu pot trece cu ușurinţă peste cele mai
emoţionante clipe din liceu, cum ar fi orele de limbă
și literatură romană petrecute alături de profesorul
nostrum, Dădălău Dumitru, care pe lângă faptul că
ne-a dezvăluit tainele literaturii, ne-a învăţat o mul-
titudine de lucruri de care ne putem izbi în fiecare
zi, un om care ne-a redat încrederea în noi înșine,
ne-a învăţat cum să avem o discuţie, un om care s-a
zbătut să avem un minim de cultură, motiv pentru
care ţin să îi mulţumesc..
Trecând anii, ne-am trezit în pragul bacalaurea-
tului, emotinaţi și timizi cu gândul la ceea ce ne va
aștepta în toamna ce avea să sosească. Fiecare aveam
visul nostru și fiecare încerca să-și îndrume pașii
spre orizonturi noi necunoscute.
Cei mai frumoși ani, pentru mine una, au luat
sfârșit... Ani pe care nu-i voi uita niciodată. Deși toţi
ne dorim să se termine mai repede, după ce absol-
vim, realizăm că acești ani sunt de neînlocuit. Anii
de liceu sunt unici și sunt poate cea mai importantă
treaptă în evoluţia fiecăruia. Iar oamenii care ne în-
văţa nu cer nimic la schimb. Fac asta și rămân cu
satisfacţia realizărilor pe care le au foștii lor elevi.
Mi-e dor de liceu, de cursuri, de colegi, de cei
care și-au pus amprenta pe succesele mele – profeso-
rii. Nimic nu se compară cu anii de liceu, cu aminti-
rile vii ce rămân în urmă.
Munteanu (Iovan) Geanina
Studentă anul V , Facultatea de Medicină şi
Farmacie Craiova
11
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Poate mai întâi te interesează (sau poate nu) cine sunt
eu, cine va scrie pe acest segment de pagină. Nu vreau să
te intereseze acest lucru, nu vreau să te gândești la mine
decât ca la un elev ce mereu a aparţinut acestui mediu
școlar deschis oricărei fiinţe tinere cu interes pentru viito-
rul ei, pentru propia persoană ce va avea să fie sculptată
prin detaliul iubirii de carte. Nu vreau decât să îţi adaug
o picătură de realitate din adâncul ocean de istorie al cărui
izvor poate că va continua să aducă în prezent și în viitor
esenţa experienţelor de elev, de licean.
Trebuie să îţi spun că primul fir, al acestui izvor, adus
la suprafaţă a pornit cu ideea domnului profesor Ion
Dădălău, Dumnezeu să-l ierte, de a aduce o schimbare în
această comunitate. Totul a început cu o scânteie, un sen-
timent, un curaj de a rezolva ceva pentru mult apropiaţii
săteni ai comunei, iar acum, în timp ce scriu, îmi amin-
tesc vorbele dumnealui cum a reușit împreună cu alte ca-
dre didactice să pună bazele materiale, dar și culturale ale
prezentului Colegiu Tehnic Mătăsari. .. de la prima grindă
stabilită, de la prima cărămidă zidită la ultimele cărţi așe-
zate pe băncile elevilor. Aceste fapte sunt mereu susţinute
de domnii și doamnele profesoare de la care eu însumi am
auzit o parte a acestei povești spusă cu drag și cu vorbe
bune către această instituţie. Vreau ca această poveste să
nu se oprească pentru că nimeni nu trebuie să uite dorinţa
continuă pentru un univers școlar ideal.
Acest sacrificiu de sine s-a afirmat și după ce domnul
profesor Ion Dădălău nu a mai continuat ca director, s-a
afirmat și în inima unui om pe nume Dumitru Dădălău al
cărui spirit inovativ a lăsat urme intens gradate pe tăbliţa
prezentului.
Din pas în pas s-a apropiat de realizarea unui nou sis-
tem de studiu în această „citadela a învăţământului româ-
nesc”.
A pornit de la stadiul de profesor, o meserie pe care o
simte până în atriile inimii și de care mereu a fost, este și
va fi mândru. „A fi profesor nu e un lucru ușor. A fi pro-
fesor e un dar lăsat de Dumnezeu. ”
Elevii sunt personajele acestei realităţi care i-au sporit
interesul de a preda în învăţământ, pentru că rolul omului
pe pământ e „de a da lumină din lumina sa”,să-i facă săîn-
drăgească obiectul care li se predă, să îi determine pe cei
care știu să caute mai mult și să-și inbunătaţească infor-
maţiile despre un anumit scriitor și să le pună în valoare
Sunt Nebunu (Turcu )Cristina și am absolvit studi-
ile la Colegiul Tehnic Mătăsari.
După terminarea liceului am plecat la facultatea de
Psihopedagogie Specială din Timișoara, iar acum lucrez
ca instituitor la o grădiniţă pentru copiii cu deficienţă de
auz . M-am hotărât să scriu câteva rânduri pornind de la
faimoasele cuvinte: ”Liceu,cimitir al tinereţii mele” ale lui
Bacovia. Liceul este locul în care îţi începi aventura numi-
tă adolescenţă, locul în care trăiești prima iubire,locul în
care trăiești clipe de neuitat ,clipe de vis sau...de coșmar
(de care însă tot cu drag o să îţi aduci aminte) .
Locul în care fuga de la ore ţi se părea cel mai ,,intere-
sant” lucru de făcut și în care o notă proastă la teză era
capăt de ţară. Locul în care , pe lângă învăţătură, ai avut
ocazia să faci nebunii de care nu te credeai în stare. Un loc
12
Fără titlu
atunci când sunt evaluaţi sau să îi ajute la formarea lor
pentru viaţă și pentru societate.
Mesajul domnului profesor este următorul :
„Niciodată, în faţa elevilor, nu am fost preocupat de a
preda la nivelul celor nepregătiţi, nici la nivelul celor care
au cunoștinţe medii, ci să predau la nivelul cel mai de sus
în ideea de a-i determina și pe alţii să se ancoreze în reali-
tate, să se pregătească și să fie și ei ca ceilalţi. Ar fi o mare
greșeală să îi cobori pe cei dotaţi, pe cei cu dragoste de
carte la nivelul celor care nu sunt doritori să înveţe carte”.
Am aflat că domnul profesor niciodată nu a avut în
gând să fie șef, dar graţie muncii făcute de dânsul, perso-
nalităţii puternice, pregătirii profesionale, rezultatele ob-
ţinute de dânsul ce l-au recomandat mereu, l-a făcut să se
detașeze categoric „de ceilalţi care sunt din breasla” dân-
sului.
Prin propriile sale decizii a reușit să amplifice gradul
de mândrie al elevilor că studiază într-o școală cu maxime
dotări materiale și culturale.Elevii se pot mulţumi cu o
centrală pentru căldură care face faţă an de an întregului
liceu, dar și grădiniţei de alături. Un nou aspect interior
a urmat să fie dat prin mobilarea sălilor de clasă, a labo-
ratoarelor, a coridoarelor și a scărilor, cu lambriuri, mese
de studiu, vitrine noi, așezate cu multă trudă doar pentru
ca micii școlari și liceenii să se bucure și să profite de
acest avantaj. Am uitat să spun că o schimbare a fost adu-
să și în exterior, așa că faptul de a izola curtea cu un gard
înalt de beton a protejat spaţiul liceului de piciorul anima-
Frumoase amintiri
inegalabil unde , încet-încet, ţi-ai format
personalitatea. Cei care au terminat liceul
, o să-mi dea dreptate. Cei care sunteţi în
liceu acum, îmi veţi da dreptate mai târ-
ziu.Ascult acum melodia Stelei Enache,
“Ani de liceu” , și mă duce gândul spre ce
am lăsat în urmă, tinereţe și multe amin-
tiri frumoase.E incredibil cât de repede
trece timpul și cum dintr-o singură clipire
schimbă “în oameni mari niște copii”.
Liceu...ani de liceu...emoţii...prea multe
sentimente ca să pot să mă adun, sunt atâ-
tea amintiri, sunt atâtea clipe pe care mi-aș
dori să le pot aduce înapoi, să mă întorc
iar în copilărie.
Pășeam neîncrezătoare spre porţile
imense ale liceului, nu știam ce va fi, plângeam ca un co-
pil...nu știam pe nimeni și nici măcar nu mă gândeam că
voi putea să ajung atât de apropiată de acei oameni. Au
fost profesorii mei, oamenii care mi-au deschis drumul în
viaţă, care m-au învăţat ce înseamnă răul și cum să-l ac-
cept într-o societate amară....și mă gândesc acum și la co-
legii mei, eram toţi mici, cu ghiozdane (de parcă eram tot
în școala generală) în uniforme toţi, ne priveam unii pe
alţii nedumeriţi, voiam să ne cunoaștem și totuși evitam
parcă, însă timpul a trecut și ne-am descoperit unii pe al-
ţii. Am pus bazele unei noi vieţi în liceu, care însă s-a sfâr-
șit mult prea repede. Am cunoscut oameni care, deși nu
doream să ajungă atât de aproape de inimă, au ajuns...am
iubit școlărește..am iubit cu suflet de liceean...Timpul tre-
NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
lului des întâlnit într-o zonă rurală. Chiar și în acel mo-
ment parcă lipsea ceva, lumina trebuia schimbată. ..fapt
realizat cu succes după care au fost făcute și instalaţile sa-
nitare. Deși o serie de aproximativ 10 calculatoare erau
puse la dispoziţia elevului și profesorului, acest proces a
fost reluat fiind adăugate câte un calculator conectat la in-
ternet, televizor, retroproiector și videoproiector în fieca-
re dinlaboratoare. Din punct de vedere al bazei materia-
le: “Jos pălăria ”! Crearea unei reviste școlare și înfiinţa-
rea prin hotărâre juridică a Fundaţiei “Murmurul Jilţului
„au condus spre manifestări extraordinare.Concursurile
școlare de reviste au fost mereu câștigate, au adus un
prestigiu acestei cetăţi a luminii care din anul 2000 a fost
declarată Colegiu .
Știind că se vor împlini 45 de ani de când prima serie
de elevi ai claselor a VIII-a au absolvit aici…știind că se
vor împlini 30 de ani de când s-au pus bazele învăţămân-
tului liceal din Mătăsari și 10 ani de când a fost numit
Colegiul Naţional Tehnologic, ţin să vă spun că odată cu
apariţia revistei a luat naștere și aerul de sărbătoare și spi-
rit școlar. Sărbătoarea sub numele de „Fiii Jilţului” era
organizată în fiecare an prin implicarea cadrelor didactice,
dar și a elevilor în sânul activităţilor culturale ce durau
trei săptămâni pornind cu sesiuni de referate și eseuri.
În ultima zi de sărbătoare, chemarea ansamblului de
muzică populară “Doina Gorjului” și a altor interpreţi,
programul artistic realizat de elevi ne făcea pe toţi să ne
simţim mândri că suntem mătăsăreni. Seara, flăcările
spiritului fiecărui elev erau figurate în torţele aprinse ce
dădeau naștere apoi unui mare foc al prieteniei la care toţi
ne minunam de parcă simţeam vizual și psihic fiecare
scânteie.
Și de aici multe activităţi au continuat din care delega-
ţia elevilor gorjeni reprezantată de cei din Mătăsari la
Alba Iulia din 1 Decembrie, vizita Mitropolitului, sărbă-
torile și obiceiurile pomului de iarnă cu cadouri de
Crăciun, 8 martie, zilele absolventului au încadrat imagi-
nea noastră în tabloul timpului.
Mulţumesc tuturor celor care au aplicat și au integrat
în această oază în mijlocul deșertului marele interes pen-
tru formarea adolescentului în societate.
Pentru conformitate, semnează cu dragoste, preţurire
și profund respect,
Ceauşescu Ion Gabriel
cea...îmi părea că a început numărătoarea inversă a orelor
de curs și că îmi doream din tot sufletul să mai rămân
acolo...în aceeași bancă de la mijlocul rândului,alături de
colegii mei...alături de colegele cu care de multe ori riscam
un chiul, săream un gard să nu ne vadă profesorii, ...stă-
team de “șase” când vreuna fuma...mi-e dor...mi-e dor de
adolexcenţă și sunt conștientă că timpul lăsat în urmă nu
se va mai întoarce, dar ce știu este că au rămas amintiri
frumoase care niciodată nu vor pieri.Cei care nu au nici o
amintire frumoasă din liceu se mint...își mint sufletul...nu
există om care să nu aibă o mică amintire...o mică năzbâ-
tie...vreun profesor pe care nu-l suporta...o oră de la care
chiulea....nu se poate...sunt anii de liceu!
Mi-e așa de drag să- mi aduc aminte de clipele fru-
moase petrecute în liceu , de profesori, de colegi.
Vreau să le mulţumesc tuturor profesorilor care au
fost alături de noi ,care ne-au îndrumat pe drumul cel
bun, care ne-au dat sfaturi și ne-au fost părinţi spirituali.
În încheiere , aș dori să le dau un sfat celor care ur-
mează cursurile la Colegiul Tehnic Mătăsari: să nu le fie
rușine că învaţă acolo, ci să fie mândri, să meargă cu
fruntea sus , de asemenea celor care vor să urmeze liceul,
să urmeze cursurile Colegiului Tehnic Mătăsari. Acolo
vor găsi oameni care s-au dedicat pentru a realiza tot ce
au realizat. Vreau să-i mulţumesc domnului Dădălău
pentru tot ceea ce a realizat pentru colegiul din Mătăsari
La ani mulţi!
Nebunu (Turcu) Cristina, institutor -
Grădiniţa cu program special Timişoara
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

Colegiul Național Tehnic Mãtãsari

-recomandat de propriile-i
recomandãri
Instituţie modernă a învăţământului gorjean, cu o lor din Mătăsari se numește „Murmurul Jilţului”, editată de
bază materială conformă standardelor actuale și un colec- Fundaţia cu același nume și una dintre revistele școlare
tiv de cadre didactice cu o foarte bună pregătire profesio- apreciate în cadrul Concursurilor Naţionale ale Revistelor
nală. Preocuparea continuă a directorului, prof. Dumitru școlare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării și
Dădălău, vizează, atât un act educaţional de cea mai bună Tineretului, din ultimii ani. Astfel, revista „Murmurul
calitate, cât și siguranţa beneficiilor acestuia. Jilţului” a devenit portdrapelul elevilor din Mătăsari, fiind
Aceasta provine în primul rând din faptul că, în anul laureată și deţinătoare a locului I pe ţară, în ultimii 10 ani,
2000, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de rezultate care au culminat cu ediţia din acest an a
fostul ministru al Educaţiei
Naţionale, Andrei Marga, Liceului Singurul colegiu
Industrial, de până atunci, din co-
muna Mătăsari –Gorj, i-a fost con- național din mediul
rural
ferită titulatura de Colegiu
Naţional. Astfel, Colegiul Naţional
Tehnologic Mătăsari a devenit pri-
ma și deocamdată singura institu- „Menirea firească a școlii nu retroproiectoare, televizoare co-
este să dea învăţătură, ci să lor, calculatoare conectate la in-
ţie de învatamânt liceal, din mediul
deștepte, cultivând destoiniciile ternet etc. Acest colegiu de ţară
rural, care s-a transformat în cole- intelectuale în mintea copilului, dispune chiar și de un amfiteatru
giu naţional. Unitatea școlară dis- trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” utilat după standardele europe-
pune de 27 de săli de clasă, dintre (Ioan Slavici) ne.
care 16 sunt laboratoare și cabine- Gorjul este un judeţ foarte Colegiul Tehnic Mătăsari sa-
te. Absolut fiecare sală este utilată frumos, așezat în Valea Jiului, cu tisface nevoia fiecărui elev de a
cu aparatură ultramodernă, dova- peisaje minunate și o istorie inte- se simţi competent în a deţine și
resantă , dar cel mai important utiliza informaţia , formându-i
dă că aici, Europa se află acasă la ea
este faptul că este singurul judeţ competenţa care să îi permită
încă de foarte mult timp. din ţară care are un Colegiu absorbţia rapidă pe piaţa forţei
Dulapurile cu cărţi și planșe tematice, rafturile cu flori, me- Concursului Naţional de Reviste școlare, când „Murmurul Naţional în mediu rural. de muncă. Aflat mereu în slujba
sele de birou,televizoarele color, calculatoarele conectate la Jilţului”, revista Colegiului din Mătăsari, a obţinut cel mai Colegiul Naţional Tehnic elevului, colegiul oferă un mediu
Internet, videoproiectoarele, retroproiectoarele, ecranele de mare punctaj pe ţară, dintre cele 350 de reviste școlare care Mătăsari este ceea ce ne dorim, de învăţare primitor, deschis, va-
proiecţie fac parte din dotarea obișnuită a fiecărei săli de au participat la concurs. este locul în care ne putem des- lorizant, în care se încurajează
curs. Fiecare sală de clasă din cadrul colegiului mătăsărean, Colegiul are rezultate unice cu revista Murmurul fășura cursurile în condiţiile cele dezvoltarea unei personalităţi
mai bune și mai favorabile pen- complete. Rezultatele obţinute
dispune de câte un televizor color, un calculator conectat la Jilţului, rezultate foarte bune la examenele naţionale, pro-
tru toţi dintre noi. Anul acesta se la diferite concursuri școlare
Internet, un videoproiector, un retroproiector și un ecran cente de promovabilitate de peste 97% la Testele Naţionale sărbătoresc 3 evenimente impor- confirmă profesionalismul ca-
de proiecţie, pentru o cât mai bună desfășurare a actului și peste 87% la Bacalaureat. Amfiteatrul Colegiului tante în acest liceu și anume: 30 drelor didactice și preocuparea
didactic. Naţional Tehnic Mătăsari (CNT) a găzduit joi, 22 mai, de ani de învăţământ liceal în permanentă pentru pregătirea
“Festivalul Tudor Arghezi Mătăsari , 10 ani de la înfiinţarea elevilor.Parteneriatele dintre
22008”. La eveniment au partici- colegiului și 45 de ani de la ab- școală și instituţiile comunităţii
ppat peste o sută de persoane, solvirea primelor generaţii de se bazează pe o strânsă colabora-
învăţământ. Este un liceu în care re, cooperare și comunicare în
ccadre didactice și edili ai mai
toate condiţiile sunt îndeplinite, folosul și spre binele elevului.
mmultor localităţi gorjene, invi- un liceu care poate fi comparat Echipamentele moderne din
taţi de seamă fiind scriitorul
ta cu oricare altul din orașele mari, școală contribuie în cea mai
NNicolae Dragoș, Nicolae chiar are condiţii mai bune ca al- mare măsură la dezvoltarea abi-
BBrânzan, decanul Facultăţii de tele. Colegiul Tehnic Mătăsari a lităţilor profesionale ale elevilor ,
ddrept din cadrul Universităţii demonstrat de-a lungul timpului pregătind, astfel, profesioniștii
CConstantin Brâncuși, Marius că a adoptat o atitudine europea- de mâine. Colegiul Tehnic
nă în privinţa procesului in- Mătăsari oferă servicii educaţio-
MMarian Șolea, consilier la
structiv-educativ, împletind în nale de calitate, având la bază o
MMinisterul Culturii și Cultelor, mod inspirat activitatea didacti- strategie elaborată care se bazea-
AAl. Doru Șerban, directorul că cu formarea unui comporta- ză pe un management perfor-
eediturii Rhabon, Alexandra ment civic responsabil, de adevă- mant și o ofertă educaţională
AAndrei – directorul Bibliotecii raţi cetăţeni ai Comunităţii generoasă, cu finalităţi în forma-
„Christian Tell“. Cu acest prilej,
„C Europene. rea unor tineri capabili să se in-
ddirectorul colegiului, prof. Du- Există 27 de săli de clasă, din tegreze într-o societate aflată în
care 16 laboratoare și cabinete, continuă schimbare.
Recent, în cadrul CNT Mătăsari, a fost dat în folosinţă mitru Dădălău și-a lansat cele șapte volume:“Cetatea
fiecare înzestrat cu aparatură ul-
un ultra-modern amfiteatru, dotat cu toate utilităţile și cu Luminii”, “Iubirea mea”, “Inimă de licean”, “Din Mătăsari la tramodernă: videoproiectoare, Adriana Butaru
aparatură de ultimă generaţie. Mobilierul, tabla magnetică, Ciric”, “Muzeul Jilţului”, “Fiii Jilţului”, “Album didactic”.
staţia de emisie,întreaga sală de amfiteatru, îţi lasă impresia Lucrările s-au bucurat de prezentarea doamnei Alexandra
că te afli într-o sală de ședinţe a celei mai puternice institu- Andrei și a distinsului scriitor Nicolae Dragoș. Toate cele
ţii private. Toate acestea, și multe altele, reprezintă urme ale șapte volume sunt un valoros instrument didactic, bazate
existenţei de mai bine de 10 ani a Fundaţiei cultural - știin- pe activitatea și realizările comunităţii și Colegiului Tehnic
ţifice „Murmurul Jilţului”. Înfiinţată la 17 februarie 1997, Mătăsari.
Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori pe profesorii Pentru cei tineri, cărţile profesorului Dumitru
Dumitru, Floarea și Ion Dădălau, precum și pe elevii lor Dădălău sunt o punte spre înţelegere a ceea ce a fost și a
Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan, Bebe Ciutureanu și pe ceea ce ar trebui continuat. Autorul a dorit să sublinieze că
secretara Colegiului, Eugenia Bărbăcioru. toate aceste volume vor fi donate liceelor, bibliotecii judeţe-
De-a lungul vremii, Fundaţia cultural - știinţifică ne și celei naţionale, pentru a putea fi puse la dispoziţia
„Murmurul Jilţului” a organizat o serie de activităţi cultural elevilor și tuturor celor interesaţi. Scriitorul Nicolae Dragoș
– educative pentru promovarea valorilor culturale ale zo- a prezentat celor prezenţi, în premieră, ultimul său volum
nei și animarea vieţii sociale a mătăsărenilor: “Sărbătoarea „Clipe din clipa cea repede“, proaspăt ieșit de sub lumina
Fiilor Jilţului”, “Zilele Primăverii Europene”, “Zilele absol- tiparului.
ventului”, “Alaiul obiceiurilor de iarnă”, “Ziua eroilor” și
altele. Glasul activităţilor, preocupărilor și pasiunilor elevi- Ziarul Gorjului

NOIEMBRIE 2010 13
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

COLEGIUL TEHNIC MĂTĂSARI

Am crezut pentru o clipă că m-am des-
părţit de Mătăsari, odată cu încetarea acti-
vităţii didactice, dar n-a fost așa. Simt o
legătură puternică, mă văd zilnic lângă „ai
mei” , aud clopoţelul de intrare sau de ieși-
re, ţin catalogul sub braţ, îl văd pe Tică în
dreapta și-n stânga, simt căldura sălilor de
clasă, ascult „Murmurul Jilţului” fredo-
nând tumultul vieţii din acest colos educa-
ţional — Colegiul Tehnic Mătăsari... Am în
faţă patru reviste, numerele 52, 53, 54, 55,
fiecare purtând cu sine fapte și întâmplări,
idei și sentimente, bucurii și dureri, lacrimi
de fericire sau de amărăciune, aduceri
aminte, recunoașteri și preţuiri, preocupări
și satisfacţii, așa cum zilnic în această uni-
tate întâlnești la tot pasul. Recunosc pe
mulţi „redactori” și-i apreciez pentru mun-
ca lor suplimentară, dar plină de satisfacţii:
Mădălina Ivan clasa a Xll-a B („Fii pri-
mul!”, „Păstrăm totul într-un buzunar...”,
„În căutarea identităţii”), Munteanu
Mirabela”, clasa a X-a B („ Mihai Eminescu
— 160”), Flavius Purcel, clasa a Xll-a B
mate-info ( Stenografie), Draguţ Alina ,
clasa a XI-a B („Muzeul Jilţului”),
Ceaușescu Gabriel, clasa a XI-a B (
Mondenitatea în România), Nasta
Alexandra, clasa a IX-a D („Ce este un vi-
rus de calculator”?) și mulţi alţii care dau
frâu liber gândirii și imaginaţiei lor, simţi-
rii și nobleţei în spiritul cărora se instru-
iesc și se educă în această mare unitate șco-
lară, cu un valoros corp didactic de peste o
sută de personae. Legătura strânsă înteme-
iată aici între elevi, profesori, părinţi se
simte cu prisosinţă și în paginile revistelor,
acolo unde necesită un pic de imbold dat
elevilor –„ziariști în formare”, care, firește,
întărește încrederea în sine, lărgirea ori-
zontului de cuprindere și stăpânire a feno-
menelor vieţii contemporane. Profesori din
școală (Luminiţa Dădălău, Ion Purcel, scri-
itorul Alin Dobromirescu) sau din judeţ:
poeta Dima Elena (Școala Generală
Bolboși), Mihaela Lupu (Directoare a
Grupului Școlar Industrial Tismana),
Caralicea Ion (Director Școala Generală
Negomir), Elena Anca-Sânziana (Școala
Generală „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu
Jiu),Vasilica Năstase (Școala Generală „Ion
Lotreanu” Alimpești), Maria Roxana
Arpezeanu (Școala Generală „Pompiliu
Marcea” Tg.Jiu), Bertea Emanuela
(Directoare Școala Generală nr. 1 Valea-
Bolboși) , prin materialele de înaltă ţinută
pe care le scriu menţin acel echilibru scrii-
toricesc între elevi-cadre, dau noi imbol-
duri în această nobilă și necesară profesie.
Merită însă sublinierea unui fapt demn de
înaltă preţuire și de recunoștinţă, prezentă
în paginile „Murmurului” a Înalt Prea
Sfinţitului Teofan, mitropolitul Moldovei și
Bucovinei, a poeţilor Ion Popescu-
Brădiceni, Gheorghe Dănescu, Ion Elena și
a celui ce a fost prof. Haralambie Bodescu,
plecat dintre noi, nedrept și prematur.
Numerele 53 și 54 „ ale Murmurului” sunt
o adevărată carte a vieţii împărţită în două:
una plecată spre Elizeu și alta rămasă pen-
tru generaţii de-a rândul: prof. Ion
Dădălău pe care soarta l-a trimis prea de-
vreme în lumea celor drepţi și opera sa și a
colaboratorilor săi-”Mătăsari, File de mo-
nografie” sau în alt fel spus - o istorie adusă
la zi de acel a cărui viaţă a fost indisolubil
legată de această localitate și de edificiul
ridicat acum un sfert de veac sub directa
lui activitate de coordonare și de urgentare
a lucrărilor. O duioasă lecturare a paginilor
numărului 53 aduce în prezent imaginea
„Domnului Ion”: „acasă în cerdac”, „la-
crimi vegetale”, „ firul de crizantemă” și
„somnul lin și florile la crucea din sat”.
L-au iubit părinţii Grigore și Eugenia,
blânda lui soţie Luminiţa, cei doi fii și abia
venitul pe lume — un nepoţel care va în-
treba multă vreme „Cine a fost Bunicul
meu?”, lumea din satele Mătăsarilor, dar și
oamenii școlilor din întreg judeţul. Am lă-
sat mai la urmă câteva prezentări de carte
în numerele 52,53,54 : „Cetatea luminii”,
„Inimă de licean” și „Iubirea mea”, cărţi
apărute în 2008 alături de altele, aparţi-
nând profesorului - director al colegiului
DUMITRU DĂDĂLĂU, o recunoscută
personalitate a vieţii cultural și sociale din
judeţul nostru. Viaţa din acest liceu nu este
văzută numai din punct de vedere al trans-
miterii de cunoștinţe și... gata! Aici se
„toarce” acel fir durabil care va da nume și
căutare în demersurile omului spre a fi util
și responsabil, altruist și plin de demnitate.
Ei, Tică se face înţeles prin vorbele sale
simple și calde de către generaţii care s-au
perindat la școala sa. Un cuvânt de laudă
se cuvine S.C. Tipografia Prodcom. S.R.L.
Tg. Jiu, conducerii acesteia cât și lucrători-
lor tipografi pentru profesionalism și
punctualitate. În speranţa că „Murmurul
Jilţului” va continua să crească în impor-
tanţă pentru întreaga comunitate mătăsă-
reană, dar și pentru judeţul în care trăim,
urez colectivului redacţional și tuturor
mătăsărenilor succese în muncă și în viaţă.
Prof. Gheorghe Lungan –
Gorjeanul.

c d i n M ă t ă s a r i ,
Colegiu l Te h n i
adevărată Şcoală de Jurnalistică
În perioada 12-19 iulie 2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului
a organizat a XV-a ediţie a Taberei Naţionale de Jurnalistică, în localitatea
Muncel, judeţul Iași la care au fost prezenţi 70 de elevi din opt judeţe ale ţării .
Colectivul de redacţie al revistei, , Murmurul Jilţului ” din cadrul Colegiului
Tehnic Mătăsari, revistă premiată cu titlul de laureat la Concursul Naţional al
revistelor școlare, cu cel mai mare puncaj pe ţară și judeţ, alcătuit din elevii
ciclului liceal, Andrada Catrinoiu, Ionuţ Ceaușescu, Cristian Ciochia, Cristian
Gârjoabă, Ioana Panduroaica, Flavius Purcel, a fost invitat, prin Inspectoratul
Școlar Judeţean Gorj, să participe la cele trei secţiuni media, Radio, Televiziune
și Presă Scrisă din Iași.
Alături de tinerii jurnaliști din celelalte judeţe, Cristian Gârjoabă și Flavius
Purcel au lucrat în redacţiile, , Ziarul de Iași, respectiv, , 7est“ obţinând locuri-
le 1 și 3 pentru interviul cu șeful galeriei Politehnicii Iași și reportajul cu admi-
terea în învăţământul universitar, Ioana Panduroaica, la Antena 1-locul 3, Ionuţ
Ceaușescu la Tvr Iași-locul 2, iar Andrada Catrinoiu la Tele M și Cristian
Ciochia la Pro TV, menţiuni. Pe parcursul celor 7 zile s-au organizat, ,
Interviuri Imaginare, Concursul de Miss și Mstr. Jurnalist 2008, vizitarea casei
memoriale Ion Creangă, a Hanului Ancuţei, a mânăstirilor Agapia și Văratic, a
Palatului Culturii, Bisericii Trei Ierarhi, a Junimii, Teiului lui Eminescu ș.a.
Focul de tabără și discoteca în aer liber au fost activităţi care te fac să simţi că
ești tânăr și trăiești în deplină armonie. Cele două Tabere Naţionale organizate
de Minister reprezintă o recunoaștere a muncii desfășurate de cei 2000 de elevi
și cadre didactice din Mătăsării Gorjului, care, numai în anul 2008, au publicat
opt cărţi, dintr-un total de 14, care, în peste 2000 de pagini și 6000 de fotogra-
fii, vorbesc despre efervescenţa creatoare din Cetatea Luminii .”
Ziarul Gorjului

14 NOIEMBRIE 2010
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

Omul care şi-a croit singur drumul spre demnitate

Să scriu date de proces verbal? Să scriu un inventar
de îndatoriri impuse de fișa postului? Aș! Oricine are o
datorie sacră faţă de muncă și faţă de propriul prestigiu,
faţă de societatea în care trăiește și muncește. Și atunci?
Atunci ce să scriu?!...
Privesc îndelung o fotografie a unui om care se pre-
zintă “enigmatic și cuminte”, stăpân și sigur pe sine,
blând și gata oricând să “sară” în sprijinul celor mulţi, cu
demnitate și răbdare, duios și emotiv până la lacrimi în
faţa unor evenimente de maximă încărcătură psihologi-
că: viaţa în tiparele orânduite de Creator, reușitele sau
eșecul luptelor omului cu natura, bunătatea faptelor so- stilul său : punctualitate
ciale , frumuseţea interioară, valorile estetice ale creaţii- , concreteţe a faptelor,
lor; într-un cuvânt, esenţa existenţei umane pe pământ! informaţiilor la fiecare
Stau și meditez asupra originii sale, asupra mediului obiect de predare, disci-
în care s-a format și nu-mi vine greu să observ că totul plină la ore și în celelalte
i-a oferit cu dărnicie sănătatea, cumpătarea, răbdarea și, ocazii, respectul reci-
de ce nu, mulţumirea înţeleaptă în orice moment al vie- proc, corectitudinea eva-
ţii, în așteptarea triumfului binelui asupra răului. luărilor, comportamen-
De mic a fost deprins cu munca, indiferent de di- tul și ţinuta vestimenta-
mensiunea acesteia: că-i în gospodărie, că-i în școală, ră, participarea la activi-
că-i în societate, să fie de calitate, cu drag și satisfacţie tăţile educative etc.
îndeplinită. Sunt ani buni în care a conce- Salut cu veneraţie
put, îndrumat și desfășurat muncă de in- activitatea lui în cadrul
struire și educare a multor generaţii de elevi, Fundaţiei “Murmurul
înţelegând că viaţa cere pregătire pentru Jilţului”, în redactarea și
viaţă: cunoștinţe temeinice, priceperi și de- menţinerea revistei
prinderi, ingeniozitate și perspective, nouta- “Murmurul Jilţului”cotată pe primele locuri în ierarhia
te și necesitate, toate în folosul umanităţii, pe ţară la concursurile naţionale, precum și valorificarea
pentru semenii tăi, pentru progres și bunăs- tradiţiilor populare ale satelor de pe Văile Jilţului.
tare. Omul demnităţii umane este ușor de identificat după
Om matur, în puterea cuvântului, a știut faptele sale și așezat în rândurile multor asemenea perso-
în anii când a condus cea mai mare unitate nalităţi din toate domeniile de activitate: profesorul și
de învăţământ, un Colegiu Tehnic, să îmbi- fostul director al Colegiului Tehnic din Mătăsari, TICĂ
ne exigenţa cu libertatea părerilor, sugestii- DĂDĂLĂU, de al cărui nume se leagă o istorie vie a în-
lor și opţiunilor personalului didactic, ale văţământului mătăsărean.
elevilor și părinţilor. Orice s-a spus corect și Cu sinceritate, îi dorim viaţă îndelungată și succese
trainic, s-a aplicat hotărâtor și cu succes. pe măsură muncii desfășurate și în viitor!
Mă gândesc la mulţi elevi pe care i-am
cunoscut, i-am îndrumat în specialitatea Tg.Jiu, 6 noiembrie 2010
mea care, tot timpul, i-au adus un emoţio- Prof.Gheorghe Lungan
nant elogiu omului și directorului acestei Prof. Mihail Mărtoiu
“cetăţi a luminii”. Mă gândesc cu emoţie la

De 14 ani ”Murmurul Jilţului”- pe locul I

Fiind prezent în calitate de jurnalist la Tismana, cu ocazia ediţiei 2010 a Concursului Naţional al Revistelor Școlare și a etapei judeţene a Concursului Naţional
de Creaţie Literară a Elevilor ”Tinere Condeie”, am fost martorul performanţei realizate de revista ”Murmurul Jilţului”, cu o vârstă de 19 ani, editată de singurul
Colegiu Naţional din mediul rural-Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, care încă de la apariţie s-a aflat în topul premianţilor.

Această revistă este rodul străda-
niilor domnului profesor Dumitru
Dădălău, al cărui destin se confundă
de mai bine de 20 de ani cu cel al în-
văţământului mătăsărean. Deși, clipe-
le de răgaz pe care și le poate permite
sunt extrem de rare, având în vedere
faptul că domnul profesor Dumitru
Dădălău se dedică cu aceeași pasiune
activităţii didactice, ca apreciat profe-
sor de limba și literatura română, pe
care a condus-o cu rezultate remarca-
bile mai bine de un deceniu, celei de
inspirat și prolific scriitor și publicist,
dar și celei de mecenat pe tărâmul
descoperirii și îndrumării tinerilor cu
veleităţi literare pe calea afirmării și
nu în ultimul rând administrării site-
ului revistei “Murmurul Jilţului”, to-
tuși domnia sa a acceptat să stăm de
vorbă, ba mai mult decât atât a fost de
acord să-l însoţim pentru a vedea
cum arată o zi din viaţa sa. Petrecând
o zi alături de profesorul Dumitru
Dădălău, cu ocazia acestui inedit de-
mers jurnalistic, aveam să descopăr
că dânsul a făcut o profesiune de cre-
dinţă din a sluji învăţământul gorjean
și de a capta energiile creatoare ale
tinerilor mătăsăreni și de a le deschi-
de zările spre zborul fecundei afir-
mări literare. Calităţile pedagogice ale
domnului Dumitru Dădălău au depă-
șit de mult graniţele judeţului Gorj,
astfel că de-a lungul timpului , perso-
nalităţi ale culturii și învăţământului
românesc au făcut aprecieri pertinen-
te asupra reușitelor acestui neobosit
truditor pe ogorul limbii și literaturii
române. Acestor aprecieri li se adau-
gă, exprimată în cuvinte simple, pre-
ţuirea generaţiilor de elevi, izvorâtă
din puritatea sufletului de copil pen-
tru fiecare clipă în care le-a fost
aproape și le-a îndrumat pașii spre
frumos, literatură și iubire.
Premiile acor-
date la cea mai recentă
realizare a discipolilor
săi sunt cele două pre-
mii I obţinute la
Concursul Naţional de
Creaţie Literară a Ele-
vilor ”Tinere Con-
deie”- Tismana 2010,
de către Mădălina
Ivan, din clasa a XII-a
B a C o l e g iu lu i
Naţional Tehnologic
Mătăsari cu eseul inti-
tulat “Fii Primul” și de
colegul ei de clasă,
Flavius Purcel, pentru
“Mamifere în societa-
te”. Dacă Mădălina Ivan pledează
pentru o altfel de atitudine în compe-
tiţia vieţii “...Tu alege să-ţi investești
viaţa, nu să ţi-o cheltuiești și atunci
vei ști că n-ai trăit degeaba, putem fi
primii. De noi depinde, așa că...hai să
începem!”. În schimb, Flavius
Purcel își demonstrează înclinaţia
spre analitic, realizând o documenta-
tă radiografie a comportamentului
uman de-a lungul timpului, punând
accentul pe discrepanţa dintre dorin-
ţele tinerilor aflaţi pe drumul împli-
nirii profesionale și realităţile pe care
sunt obligaţi să le înfrunte după ab-
solvirea studiilor universitare când
începe Odiseea căutării unui loc de
muncă: ”...Diplomă care valorează
mai puţin decât o ceapă degerată în
90% din cazuri, și care nu înseamnă
nimic în ochii unui angajator care
vrea rezultate și muncă de la tine, nu
aere de absolvent...”. Pentru a veni în
întâmpinarea dorinţei cititorilor
acestei reviste, purtaţi de cărările vie-
ţii ,departe de mirificele Văi ale
Jilţului și chiar dincolo de hotarele
ţării, ”Murmurul Jilţului” a făcut pa-
sul spre zona on-line a mass media
pe 4 aprilie 2010. Acest eveniment a
fost dedicat, de cei care l-au făcut să
devină realitate-membrii Fundaţiei
Cultural-Știinţifice” Murmurul Jil-
ţului”, prezidată încă de la înfiinţare
de profesorul Dumitru Dădălău, me-
moriei celui ce a contribuit decisiv la
înfiinţarea învăţământului liceal în
Mătăsari-eminentul profesor Ion
Dădălău plecat mult prea devreme
din lumea cu dor în cea fără de dor,
de unde sufletul său bun continuă să
vegheze calea spre lumină a celor
care l-au cunoscut și îi resimt dure-
ros absenţa în fiecare zi.
Aveam să descopăr cât de apreci-
at și așteptat este site-ul revistei
”Murmurul Jilţului”, care a fost acce-
sat de aproximativ 1000 de cititori în
mai puţin de o lună de la lansare.
Conţinutul acestuia este unul extrem
de consistent și include mai multe
secţiuni, realizate în manieră profesi-
onistă și cu o viziune artistică ce se
vrea o pledoarie pentru valoare, tra-
diţii, adevăr și frumos, deci pentru
tot ce înnobilează fiinţa umană. În
structura site-ului sunt incluse prin-
tre altele, colecţia integrală a revistei
și cărţile apărute sub egida Fundaţiei
Cultural-Știinţifice ”Murmurul
Jilţului”, materiale filmate și fotografii
de la evenimentele ce compun istoria
culturală și nu numai a acestui colţ
de ţară binecuvântat de Dumnezeu-
Mătăsariul, la acestea alăturându-se
posibilitatea unei călătorii în trecutul
văilor Jilţului ce se poate face vizi-
tând ”Muzeul Jilţului”, ce aniversează
în acest an la 31 octombrie, 12 ani de
existenţă.
Nu vom încheia această întâlnire
de suflet cu domnul profesor
Dumitru Dădălău, înainte de a spune
câteva cuvinte despre ultimele trei
apariţii editoriale ale acestuia-cărţile
”Cetatea Luminii”, pe care critica de
specialitate o consideră ”O lucrare
deosebit de amplă prin documentaţia
inserată în ea, ce lasă încă de la pri-
ma vedere, impresia unei alegeri mo-
numentale de documente originale,
legate atât de înfiinţarea și activitatea
Fundaţiei Cultural-Știinţifice
”Murmurul Jilţului”, cât și de
Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari; ”Iubirea mea”-cea de-a
doua carte, trebuie privită ca o decla-
raţie de dragoste, după cum spune
doamna profesoară Elena Dima ”a
tuturor celor ce muncesc, simt și tră-
iesc într-un prezent etern pe plaiuri
mătăsărene...”; ”Inimă de liceean”-es-
te ”un mănunchi de gânduri, emoţii
și sentimente măiestrit culese și îm-
pletite de autor, izvorâte din puritatea
sufeltelor celor cărora le-a fost aproa-
pe și le-a îndrumat pașii spre frumos,
literatură și iubire”, spune doamna
profesoară Emanuela Bertea. Voi
consemna la final caracterizarea pe
care i-a făcut-o poetul Nicolae
Dragoș, prezent la lansarea cărţii
”Inimă de liceean”- ”Profesorul
Dumitru Dădălău este un OM
MARE cu inimă de liceean”.
Nicu COVACIU

NOIEMBRIE 2010 15
M u r m u r u l J i l þu l u i
Directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari
- Născut la data de 17 noiembrie 1951,
în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj.Cursurile
şcolii primare le-a urmat în satul Croici avân-
du-l ca învăţător pe Nicolae Căruntu.
Cursurile gimnaziale le-a urmat în cadrul Şc.
Gimnaziale Mătăsari avându-l ca diriginte pe
regretatul profesor Constantin Tănăsoiu, iar
ca director pe profesorul Constantin Panfiloiu.
În perioada 1962-1966 a urmat cursurile
“Liceului Tudor Vladimirescu”din Târgu Jiu,
având ca director pe prof. Cornel
Alexandrescu, iar ca diriginţi pe prof. Cancer
Elena, Spătaru Constantin şi Irina Rebedea.
- După care...
A urmat cursurile Universităţii Babeş
Bolyai din Cluj-Napoca –facultatea de mate-
matică-fizică (1970-1974) şi facultatea de teh-
nologie chimică (1975-1980)-curs fără frecven-
ţă.
Începând cu data de 1 septembrie 1974 a
fost încadrat ca profesor titular pe catedra de
fizică-chimie în cadrul Şcolii Gimnaziale cu
clasele I-X Mătăsari. În perioada 1 iulie 1980
-1 noiembrie 1977 a îndeplinit funcţia de di-
rector al Grupului Şcolar Industrial Minier
Mătăsari.
- Mai departe..
S-a preocupat de dezvoltarea învăţămân-
tului din Comuna Mătăsari, aducându-şi con-
tribuţia deosebită la dezvoltarea bazei materi-
ale şi a reţelei şcolare.Dacă în anul 1980
Şcoala Mătăsari avea 8 clase de elevi, în anul
1996 se ajunsese în cadrul Grupului Şcolar
Minier Mătăsari la 68 de clase de elevi, de nu-
mele lui leagându-se înfiinţarea şi funcţiona-
rea claselor de liceu, curs zi şi seral, claselor de
şcoală profesională , claselor de şcoală comple-
mentară de ucenici, de Şcoală Postliceală de
maiştri electromecanici minieri şi normatori în
industria minieră.
- Activiatatea ca dascăl
“Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei
nave, care în locul apei trece printr-o mare de
oameni cu privirile aţintite asupra luminilor
ei.Fie pe cârmă, fie pe punte, ofiţerii şi călăto-
rii se schimbă rând pe rând...
Drumul e numai înainte, doar uneori, e un
scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc
pe catargul înalt...
Activitatea de dascăl cere să dăruieşti via-
ţă din viaţa ta pentru înflorirea acelor gingaşe
mlădiţe omeneşti care la rândul lor pentru o
dăruire vor creşte..”
16
- Mereu alături de colegi
“Eu am iubit colectivul pe care
l-am condus, m-am interesat în perma-
nenţă de idealurile acestuia, am cău-
tat să mă integrez în bucuriile şi tris-
teţile lui, am căutat să-l ascult şi să-l
înţeleg, l-am respectat şi l-am ajutat şi
am avut aceeaşi pretenţie de la el.
Succesele mele s-au reflectat prin
succesele colectivului , iar insuccesele
au fost numai ale mele , deoarece eu
am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să
unească şi să conducă.”
- Ca un arhitect.....
“Mă simt ca un arhitect care a construit un
edificiu măreţ şi la temelia căruia şi-a îngropat
umbra şi pe schelele căruia şi-a zdrelit braţele
şi picioarele, cărând poverile lui cu umerii, fru-
museţile lui pictându-le cu o imaginaţie, ca
atunci, când este gata să-şi dea seama că tre-
buie să-l părăsească.Deosebirea este că eu nu
am părăsit edificiul ci am rămas acolo unde
am făcut o investiţie morală atât de mare, care
pentru mine a însemnat triumf şi bucurie ,,Eu
am rămas acelaşi om cu har , gata de dăruire,
cu sufletul plin de omenire şi bunătate.”
- La ceas aniversar...
,,La împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea
acestui edificiu, mă încearcă un sentiment de
satisfacţie; nu numai că am pus piatra de te-
melie dar am trăit intens şi nu fără urmări
pentru sănătatea mea , toate împlinirile şi ne-
împlinirile acestei şcoli.Am simţit că fiecare
colţ al acestei şcoli mă recunoaşte, că-i aparţin
şi că aparţine existenţei mele.”
- ,,Am lăsat o ,,grădină pe rod...”
,,Eu am lăsat o ,,grădină pe rod” şi un co-
lectiv didactic gata de dăruire.Eu am iubit
oamenii: deopotrivă şi pe cei care mi-au vrut
binele şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au
vrut răul...Prin marea mea dragoste pentru ei
i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat...Ei mă vor
respecta...
Poate mă întrebaţi de ce?!V-aş răspunde
simplu: nici pomul care înmugureşte, înverzeş-
te, rodeşte şi dăruieşte după atâta trudă şi far-
mec, fructele oamenilor nu le cere nimic în
schimb.”
- ,,Am desfăşurat o activiatate minunată...”
Mă consider printre întemeietorii de ,,şcoa-
lă” durabilă în spaţiul geo spiritual al localită-
ţii Mătăsari; în activiatatea mea am avut tot-
deauna ca element propulsor şi girant familia
NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
şi însoţitoarea mea de viaţă, impecabilă,
care mi-a asigurat excepţionale auspicii de
afirmare.
Am căutat să formăm elevi disciplinaţi şi or-
donaţi, pătrunşi de simţul datoriei şi al cinstei.
Am desfăşurat o activitate minunată care
a dat rezultate strălucite.Am scos elevi cu un
nivel ridicat de cunoştiinţe generale care reu-
şeau să treacă cu succes examenele de intrare
la alte forme de învăţământ superior
Activitatea culturală şi de instruire a fost bine
condusă în timp.”
-Despre monografia localităţii.
,,Monografia localităţii se află în stadiul
final.Am realizat-o împreună cu două perso-
nalităţi, Nicolae Racoceanu- om al zonei
noastre şi un alt domn din Bucureşti.În pre-
zent avem nevoie de sponsori pentru ca aceas-
tă carte să vadă lumina tiparului.”
,,Sfatul pentru elevi „
,,În viaţă să aveţi o concepţie cuprinzătoa-
re asupra schimbării, să nu luaţi niciodată de-
cizii punctuale, căci duc la o dezordine păgu-
boasă, căutaţi să le integraţi într-o abordare
concretă.Respectaţi succesiunea ,,paşilor” în
obţinerea unor motivaţii de nivel superior.
Rezultatele deosebite se obţin atunci când
omului îi place ce face.Un om fără motivaţii
nu are satisfacţii în muncă şi se va complace
în mediocritate. Staţi cu picioarele pe pământ
şi cu capul afară din nori.Nu vă complaceţi în
visuri fantastice şi chiar absurde, în vise irea-
lizabile.Fiţi capabili să vă sprijiniţi între voi,
căutaţi să vă rezolvaţi singuri conflictele, căci
numai aşa veţi deveni cooperanţi, comunica-
tivi şi toleranţi.Să nu uitaţi niciodată că ade-
vărata avere a omului este spiritul său, deci
îmbogăţiţi-vă!”
A dovedit că a fost omul potrivit la locul
potrivit.
Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

O viaţă de om închinată învăţământului din Mătăsari

FIU DESTOINIC AL PLAIURILOR MĂTĂSĂRENE, PLECAT PREA DEVREME DINTRE NOI
Se împlinesc în aceste zile dogoritoare de vară,
doi ani de când a plecat dintre noi “ Domnul Ion
“, fiu al legendarelor plaiuri mătăsărene, om de
aleasă cultură și educaţie , cetăţean de marcă ,pă-
rinte si soţ inegalabil și, dincolo de moarte, buni-
cul celui mai tânăr membrul al distinsei familii
Dădălău - Ion Ștefan. A plecat “ în grabă”, cu se-
ninătate, parcă voit, într-o misiune nouă în lu-
mea celor drepţi, mesager al vremurilor pământe-
ne, să ducă o veste mult așteptată pentru cei mai
de dinainte. A lăsat în urmă durere si lacrimi ,
înscrise pe o monumentală cruce de marmură,
dragostea lui pentru familie și societate, pentru
sat și oameni, pentru căsuţa plină de lumină și
căldură din Croici–localitate ascunsă între dealu-
rile ţuguiate și pline de verdeaţă, unde a rămas
să-și doarmă somnul de veci. “Domnul Ion” a fost
omul care a îndrăgit viaţa și munca de mic, cres-
când într-un climat ţărănesc, cu credinţă în
Dumnezeu, plin de hărnicie, cinste și demnitate,
apropiat de semenii săi, respectuos și altruist,
câștigându-și în același timp respect și dragoste
din partea tuturor. Fire expansivă, glumeţ, dar
sever, sfătuitor și drept în hotărârile ce le lua în
cele peste trei decenii de activitate ca profesor și
director al celui mai mare colegiu tehnic din Gorj
– cel din Mătăsari, construit și îndrumat, ridicat
la rangul de unitate- etalon sub conducerea sa.
Plin de energie si farmec, profesorul Ion Dădălău
reprezenta “ o lumină” pentru cei din jur, creând
o atmosferă de lucru, de reconfortare intelectua-
lă, necesară procesului didactic. Era pentru pă-
rinţi și cadre, pentru elevi și cetăţeni părintele
sfătos și bun, sursa “cheilor” tuturor necunoscu-
telor”, a framântărilor și durerilor oamenilor din
Mătăsari. Dragă Ioane, pentru tot ce-ai făcut în
Mătăsari, pentru prietenia sinceră și adevarată,
pentru înţelepciunea si bunăvoinţa omului de la
catedră, pentru atitudinea în familie și societate,
noi îţi mulţumim și te preţuim. Suntem convinși
că bunul Dumnezeu te-a așezat în rândul meri-
tat și că ne privești cu emoţia firească, dar și cu
aceeași severitate de dinainte. Să știi că pe aici
totul e bine: Doamna Luminiţa păstrează cu sfin-
ţenie mersul familiei, Tică evocă cu evlavie dra-
gostea de frate, anii de muncă împreună, vărsând
zilnic lacrima durerii “imposibilei întoarceri”.
După datina străbună, cu toţii, adresăm o rugă
Divinităţii: “Bunule Dumnezeu, amintește-ţi de
robul Tău ( Ion Dădălău) și iartă-i greșelile pe
care le-a săvârșit în timpul vieţii, pentru că ni-
meni nu este fără de păcat în afară de Tine, care
ai puterea să dai pace celor plecaţi dintre cei vii.
Prin Dumnezeiasca Ta înţelepciune și dragoste
pentru oameni, Tu binecuvântezi și dai fiecăruia
ceea ce are nevoie.Odihnește sufletul robului Tău
care și-a pus nădejdea în Tine, Mântuitorule”
Amin!
Prof. Gheorghe Lungan - 19.08.2010

Părintele învăţământului liceal din Mătăsari

Fericit
F i it este
t omull care își
î i fă
făurește
t propriul
i lddestin
ti prin
i muncă, ă dă
d
dăruire,
i N
perseverenţă, abnegaţie, altruism. Fericit trebuie să fie cel care luptă
pentru binele altora, uitând uneori de răul pe care și-l poate face sieși pen-
tru a putea dărui binele celorlalţi. Admirabil este omul care își cunoaște
măsura propriei valori și cu înţelepciune știe să aprecieze trecutul și viito-
rul unei comunităţi și naţiuni. Conform convingerilor schopenhauriene și
apoi eminesciene, prezentul este tot ceea ce contează, dar mă întreb: -
Oare putem trăi fără trecut, fără ceea ce prin muncă și sudoare au făcut
alţii pentru noi ca să ne fie mai ușor și să putem evolua? Poate numai în
măsura în care aceia rămân prezenţi în sufletele noastre și trăiesc alături
de noi în acel prezent continuu și etern. Să-ţi dăruiești singura viaţă pe
care Creatorul ţi-a dat-o pentru a contribui la evoluţia semenilor tăi , a
naţiei din care faci parte numai pentru că așa simţi că este bine, că ţi-o cer
rădăcinile, fiinţa ta, iată o dovadă supremă de iubire , de umanism.
Domnul ION GR. DĂDĂLĂU este o astfel de dovadă. Născut și copilărind
pe plaiuri mătăsărene a rămas să pună piatra de temelie învăţământului
gorjean mătăsărean, care fără de Domnia Sa, ar fi rămas poate în anonimat
multe veacuri. Începând cu 1 septembrie 1974 de când a devenit profesor
titular pe catedra de fizică-chimie în cadrul Grupului Școlar Industrial
Minier Mătăsari, a început să se preocupe de soarta instituţiei ce-i deveni-
se o a doua casă, astfel încât în scurt timp, pe 1 iulie 1980 prelua frâiele
unităţii pe care a condus-o cu pricepere și profesionalism timp de aproape
două decenii, perioadă în care învăţământul din comuna Mătăsari a evo-
luat spectaculos, astfel încât dacă în 1980 Școala din Mătăsari avea 8 clase
de elevi, în 1996 se ajunsese ca Grupul Școlar Minier Mătăsari să aibă 68
de clase de elevi. Înfiinţarea învăţământului liceal, cursuri de zi și seral, a
școlii profesionale și a școlii complementare de ucenici, precum și înfiin-
ţarea Școlii Postliceale de maiștri electromecanici minieri și normatori în
industria minieră poartă pecetea Domnului Ion, așa cum îi spunea toată
lumea, ca unui apostol al meleagurilor mătăsărene. Ca director al
Centrului de execuţie bugetară Mătăsari s-a preocupat de dezvoltarea ba-
zei materiale din comunele Mătăsari, Dragotești, Bolboși, Slivilești și
Negomir. i CCa d t t îîn cadrul
deputat d l Consiliului
C ilii l i Popular
P l Mătăsari-1974-1989,
Măătă i 1974 19989
ca președinte al Comisiei permanente de învăţământ, cultură, sănătate din
cadrul Consiliului Local Mătăsari începând cu 1996, n-a încetat nicio clipă
să facă tot ce era cu putinţă pentru binele comunei în general și al învăţă-
mântului din Mătăsari, în special. “S-a încercat și cred că s-a reușit în
Mătăsari un pic de viaţă spirituală împreună cu cei care am rămas aici și
cu cei care am plecat de aici, dar al căror suflet a rămas tot aici…
Numărându-mă printre cei care am rămas aici, am vrut să reprezint o
idee, străduinţele de ani și ani de zile a unei generaţii din Croici. Ziua de
azi să fie ziua dialogului, să înţelegem că existenţa noastră pe pământ este
temporară și nesigură, să înţelegem că grijile sunt o absurditate, să înţele-
gem că supărările sunt inutile, confruntările sunt complicaţii, neliniștea
este un păcat, iar viaţa o continuă iertare a istoriei și că societatea nu cu-
noaște întoarcere înapoi…” Sunt cuvintele Părintelui Învăţământului
Mătăsărean, dir. Prof. Ion Dădălău , cu ocazia Sărbătorii Fiilor Jilţului din
octombrie 1998, la un an de când predase ștafeta de conducător al citade-
lei iubitului și distinsului său frate, pof. Dumitru Dădălău, cel care avea să
continue și să ducă la apogeu munca fratelui mai mare. Glasul său oracu-
lar atinge sufletul fiecăruia dintre noi, pe care ne leagă ceva de aceste lo-
curi. Sfaturile sale sunt peremanent valabile , lăsate parcă drept porunci de
bună practică: “Ca să vă păregătiţi pentru viaţă, confruntaţi-vă cu munca,
numai așa veţi ajunge la rezultat. Căutaţi și asumaţi-vă faţă de voi și de
societate responsabilităţi și nu uitaţi că omul trebuie să fie strategic… Ca
să reușiţi în viaţă trebuie să începeţi cu ceea ce întreprindeţi, cadrele de
viitor se realizează pe măsura unor vise realizabile… Nu uitaţi că scopul
vieţii este fericirea care n-ar avea niciun farmec dacă n-ar veni decât după
toate acestea…” Vă mulţumim, domnule Ion, iar din țăriile celeste puteţi fi
mândru că dăruirea dumneavoastră, viaţa dumneavoastră înseamnă
enorm pentru noi toţi , pentru care sunteţi și veţi fi mereu un adevărat
model.
Prof. Dima Elena - 20.08.2010

NOIEMBRIE 2010 17
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

O zi specială cu un profesor ideal...

sinceritatea dumnealui şi o voi aprecia mereu. prin faptul că alţii au avut ce învăţa de la dânsul. În
Ne-a povestit toată istoria Colegiului Tehologic ziua de azi un profesor bun este o specie pe cale de
Mătăsari, de la înfiinţarea lui şi până în prezent, de dispariţie. Un profesor bun te lasă în pace, dar în
la primul banchet organizat şi până la primul brad acelaşi timp te urmăreşte cu atenţie. Ştie cât poţi şi
de Crăciun, pe care toţi copiii, împreună cu profe- cât trebuie să dai. Te ascultă, îţi vorbeşte, iar când îţi
sorii, l-au împodobit cu multă dragoste şi bucurie. spune ceva parcă îţi cresc aripi. Este modest şi
Frumoasă este povestea bradului pe care domnii răbdător, dar când “te prinde cu” mâţa în sac” , nu
profesori trebuiau să-l fure şi să-l aducă pentru îm- te iartă . Acest model de profesor este domnul di-
podobit şi sunt atâtea lucruri frumoase, atâtea riginte.
sărbători de la care nu lipsea bucuria copiilor şi a Multe persoane spun că un profesor ideal este
celor care erau alături de ei . S-au sărbătorit atâtea acela care te lasă în pace ,dar ar tebui să ne gân-
evenimente şi s-au organizat atâtea serbări care au dim la viitorul nostru.. . Profesorul ideal trebuie fie
atras foarte mulţi copii şi pe care,
cu siguranţă, nu le vor uita
niciodată. Chiar dacă au terminat
liceul,îşi vor amintinti şi vor povesti
şi altor copii toate aceste lucruri
Un spaţiu liniştit, înconjurat de cărţi şi numai cărţi.........Toate ace-
frumoase pe care numai un om ca
stea îmi inspiră o linişte deplină.. Aştept cu nerăbdare să aflu ceea ce
domnul Dădălău Dumitru a ştiut şi
o să ne spună domnu’ diriginte.. Mă uit în ochii dumnealui şi citesc o
ştie să le facă, numai domnul di-
sinceritate de nedescris, dar în acelaşi timp citesc o bucurie că suntem
riginte şi spun diriginte deoarece
alături de dumnealui şi că aşteptăm cu sufletul la gură ceea ce doreşte
mă mândresc cu acest lucru.
să ne spună..
Dumnealui, după cum a spus, a
Ne aflăm cu toţii într-o lume a cărţilor, a documentelor,o lume pe
fost omul celor mulţi. A ajutat
care dumnealui a clădit-o cu multă dragoste şi răbdare, o lume în care
foarte multe persoane fără să ceară
tristeţea nu-şi are locul, o lume în care ne bucurăm cu toţii că ne
nimic în schimb. A făcut-o cu
aflăm. Printre atâtea cărţi şi atâtea documente care reprezintă munca
multă bucurie. După 45 de ani de la
de o viaţă a domnului nostru diriginte, noi, un grup de copii, ne
prima generaţie de clasa a-VIII- a,
găsim liniştea...
iată-ne acum, stăm în faţa celui care
În mijlocul nostru, “ultimul mohican, “ după cum îl caracteriza
ne vorbeşte, care a fost prezent în
un mare om de cultură ne priveşte ca un părinte, cu ochii sinceri, în
acel moment şi care a avut un rol
care citeai în acelaşi timp şi bucurie şi tristeţe.. Bucurie pentru că
foarte important la prosperitatea
eram alături de dumnealui şi că abia aşteptam să aflăm ceea ce avea să
acestui liceu. Un om care a ştiut în-
ne spună, şi tristeţe pentru faptul că din nefericire l-a pierdut pe cel
totdeauna ce trebuie să facă, şi care într-adevăr a capabil să stârnească elevii spre acel ceva care să-
cu care şi-a petrecut toată copilăria, cu care a împărţit şi bune şi rele,
făcut multe. La sfâşitul conversaţiei, fiecare dintre li facă mai curioşi, dornici de a şti multe lucruri,
şi bucurii şi tristeţi, pe fratele dumnealui, lucru cu care nu s-a putut
noi, din curiozitate, i-am pus câte o întrebare.Una dar care să şi glumească uneori. După părerea
resemna....
dintre acestea a fost cum este să fii profesor de mea, cel mai bun profesor este acela care ne
Stăteam aşezaţi împrejurul a cinci mese.. În mijlocul nostru, ca un
limbă şi literatură romană, la care dumnealui ne-a cunoaşte, ştie de ce avem noi nevoie pentru a de-
părinte, stătea domnu’ diriginte Dumitru Dădălău. Am pus în
răspuns în felul următor: “Să fii profesor e un dar veni buni. Acest fel de profesor este domnul
discuţie 3 evenimente deosebit de importante în legătură cu Colegiul
lăsat de Dumnezeu. Şi când te gândeşti să vii cu lu- Dădălău Dumitru, care ştie cu adevărat să îmbine
Tehnologic Mătăsari. Dar înainte de toate acestea, dumnealui ne -a
cruri interesante în faţa copiiilor, ca să-şi utilul cu plăcutul. Am aflat de la dumnealui că a fi
povestit despre copilăria sa cu sufletul deschis. Ne- a povestit mo-
îmbogăţească cultura sau să-i ajute la formarea lor profesor în adevăratul sens al cuvântului este “un
mente care au fost foarte plăcute, momente hazlii din copilăria sa. De
pentru viaţă şi societate, iar ceilalţi să se mire şi să dar de la Dumnezeu” pe care nu oricine are prilejul
asemenea, ne-a povestit despre activităţile dumnealui atunci când era
se minuneze....Ce satisfacţie mai mare pot avea?” de a-l avea.
la şcoală, despre faptul că a participat la multe serbări şcolare , a făcut
Din aceste cuvinte mi-am dat seama că tot ceea ce Toate lucrurile pe care le-am aflat au fost
dansuri populare şi a jucat în multe piese de teatru ca de exemplu în
face, o face cu multă dragoste şi că face acest lucru foarte interesante, lucruri pe care nu le voi uita uşor,
“Piatra din casă” scrisă de Vasile Alecsandri, “O noapte furtunoasă”
spre binele nostru. Dumnealui, pot spune, că este sau mai bine spus niciodată, deoarece tot ceea ce
scrisă de Ion Luca Caragiale, în care a jucat rolul lui Rică Venturiano,
profesorul perfect deoarece are pretenţii de la elevul este cu adevărat interesant nu se uită niciodată...
sau pe cel al lui Rudi din „Patima Roşie” şi multe alte piese de teatru.
dumnealui dorind ca munca de atâţia ani să-i fie Munteanu Mirabela
Ne-a povestit lucruri pe care poate nu ni le imaginam că ni le va
respectată şi acest lucru nu poate fi realizat decât
spune vreodată şi pe care nu oricine le spune. Am apreciat foarte mult

GÂNDURI LA ANIVERSARE
Cobor din mași- care a pus suflet la realizarea unităţii de învăţământ și care
na de elevi într-o ,poate, nu întâmplător este și dirigintele meu.
dimineaţă ceţoasă Domnul profesor Dumitru Dădălău ,profesor de română
de noiembrie și pa- este personalitatea care a construit cu migală, etapă cu etapă
șii mă poartă pe ,instituţia de învăţământ până să ajungă la forma de Colegiu de
aleea de intrare a astăzi.
Colegiului Tehnic Nu știu care au fost eforturile, dar bănuiesc că nu au fost
Mătăsari. deloc simple, nu știu ce demersuri au trebuit fi făcute, dar știu
În faţa mea pe- sigur că dumnealui s-a implicat din plin. Nu știu în ce condiţii
retele clădirii poar- , dar bănuiesc că dumnul profesor a făcut tot posibilul că să
tă o placă de mar- realizeze această dorinţă a mătăsărenilor.
mură care imortali- Eu ca elevă a acestei unităţi de învăţământ, vreau să mulţu-
zează un eveniment mesc dirigintelui meu pentru că astăzi nu aș fi aici, aș face na-
major din viaţa ci- veta într-o altă localitate, iar cheltuielile materiale nu știu dacă
tadelei de lumină a familia mea ar putea să le suporte.
comunei Mătăsari. Bucuria, încântarea și mândria că fac parte din cei care se
Citesc inscripţia și încerc să văd cu ochii mei ce s-a întâmplat instruiesc și se educă la Colegiul Tehnic Mătăsari mă onorează,
la evenimentul acela. obligă și responsabilizează.
Este un eveniment la care am auzit și eu că ar fi participat Caut ca în fiecare zi să adaug ceva nou la bagajul informaţi-
ministrul învăţământului de pe acea vreme, domnul profesor onal și accept modelarea pe care dascălul meu o exercită asupra
universitar Andrei Marga. mea, în special domnul diriginte pe care-l respect și stimez în
La vremea respectivă, eu eram elevă la Școala generală din mod deosebit.
localitatea Corobăi și nu îndrăzneam să visez că pașii mă vor Sper ca și eu, în calitate de ” produs” al acestei citadele, să
aduce în această școală. Astăzi sunt mândră că sunt elevă a fiu un bun cetăţean al României de mâine, să -mi aduc con-
acestei unităţi de învăţământ, că sunt în clasa a XI-a B și mai tribuţia la evoluţia societăţii.
ales că am avut deosebita onoare și cinste să cunosc un om Adriana Butaru
18 NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
Prima ediţie a sărbătorii “Fiilor
Jilţului” a fost cea mai frumoasă din-
tre toate, pentru că în momentul în
care ceva frumos se întâmplă pentru
prima dată, atunci ai sentimentul cel
mai plăcut. Prima ediţie a fost reali-
zată între 26-31 octombrie 1998, fi-
ind iniţiată de Fundaţia cultural-ști-
inţifică “Murmurul Jilţului” . A fost
ceva cu totul nou și minunat, atât
pentru elevi, cât și pentru profesori.
Apariţia Fiilor Jilţului a fost o idee ex-
cepţională a unui om cu suflet mare
și anume domnul director din acel
moment, Dumitru Dădălău. Această
sărbătoare minunată a fost înfiinţată
cu prilejul împlinirii a 18 ani de la în-
fiinţarea liceului din Mătăsari, a 14
ani de când am dat în folosinţă
“această uzină cu foc continuu” în
care lucrează tineretul Grupului
Școlar din Mătăsari. La prima ediţie
au participat domnul prefect, conf.
univ. dr. Pantelimon Manta , domnul
președinte al Consiliului Judeţean
Gorj, prof. drd. Nicolae Mischie,
domnul subprefect, Dumitru
Tănăsoiu, fiu al acestor Jilţuri, dom-
nii vicepreședinţi prof. Cornel
Popescu și ing. Ion Călinoiu, de la
Consiliul Judeţean, domnii Huidu
Emil – cetăţean de onoare al
Mătăsarilor, Trotea Tiberiu – fiul
Runcurelului și Grigore Dădălău, un
alt fiu al Croicilor, de la CNLO TG-
JIU. În perioada 15-23 octombrie
1999 a avut loc cea de-a doua ediţie a
SărbătoriI fiilor Jilţului. În această pe-
rioadă s-a desfășurat un complex de
manifestări cultural-artistice și spor-
tive la care toţi cei ce s-au născut pe
aceste văi au participat. A avut loc un
spectacol cultural- artistic prezentat
de ansamblurile “ Doina Gorjului”
din Tg.-Jiu și “ Maria Apostol” al
Școlii Populare de Artă. În această
ediţie s-a organizat și un campionat
de fotbal premiat cu cupa Fii Jilţului ,
atât pentru satele Mătăsari, Brădet,
Croici și Runcurel, cât și pentru elevii
de la clasele de liceu, școală profesio-
nală și ucenici. Ediţia a treia s-a des-
fășurat pe data de 21 octombrie 2000.
În această editie a avut loc o serie de
spectacole prezentate de ansamblurile
artistice Copiii Maramureșului, con-
dus de domnul primar ing. Pasăre
Ion, Doina Gorjului, unde nume cu
rezonanţă din lumea muzicii s-au fă-
cut auzite: Petrică Mâţu Stoian, C.
Măgureanu, Maria Loga și alţii, după
care formaţiile cultural-artistice ale
liceului au încântat spectatorii cu o
serie de jocuri și cântece. Finalele
campionatelor de fotbal pe sate și pe
liceu au fost deliciul iubitorilor de
fotbal. Spre seară ,a urmat retragerea
cu torţe, Stelele Jilţului și apoi balul
bobocilor. Cea de-a patra ediţie a
avut loc în perioada 20-2 1 octombrie
2001. La această ediţie au participat:
Eugen Vâlceanu, subprefectul judeţu-
lui Gorj, domnul profesor Gheorghe
Gămăneci, inspectorul general ad-
junct al învăţământului, domnul pro-
fesor Ion Sanda, directorul Direcţiei
de Cultură de la nivelul judeţului
Gorj, domnul director Paraschiv, di-
rectorul Exploatării Miniere Jilţ, cari-
era Nord, fiu al Jilţului, președintele
Fiilor Gorjului în Banat, economistul
Sebastian Bălescu din Timișoara ,
domnul doctor Joavină și primarul
comunei noastre, Gicu Gașpar. S-au
întâlnit în această ediţie tinerii elevi
care vin din ţara lui Ștefan Cel Mare,
aceia care calcă în fiecare zi pe urme-
le unor Eminescu, Creangă, Enescu,
Ciprian Porumbescu, împreună cu
cei din Baia de Aramă , conduși de
îndrăgita solistă de muzică populară
Elena Miniș Trancă. Au venit aici să
participe la această mare sărbătoare a
Fiilor Jilţului și să fie alături de noi cu
trupul și sufletul, la tot ceea ce se în-
tâmplă aici ,după care a avut loc des-
fășurarea ansamblului artistic “Doina
Gorjului” al cărui director, Liviu
Dafinescu, ne-a ajutat să îl avem
pentru a patra oară aici la noi, iar
după ansamblul “Liliacul” din Baia de
Aramă, au evoluat și celelalte formaţii
ale Colegiului Naţional Tehnologic
din Mătăsari.
A cincea ediţie a Sărbătorii Fiilor
Jilţului a avut loc în 19-20 octombrie
2002 și a încununat un efort deosebit
făcut timp de două săptămâni de
zile, cu cei 2.079 de elevi care își săr-
bătoresc Zilele Liceului prin organi-
zarea unui complex de manifestări
cultural -educative. Cea de-a șasea
ediţie s-a defășurat în intervalul 7-18
octombrie 2003, la care au participat
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
domnul subprefect de Gorj, econo-
mistul Eugen Vâlceanu, domnul de-
putat Ion Florescu din Gorj în
Parlamentul României, domnul
Inspector general adj. Gheorghe
Gămăneci, doamna Aurora Trașcă,
directoarea Școlii de Artă și domnul
L iv iu D af i n e s c u, d i re c tor u l
Ansamblului „Doina Gorjului .În
această ediţie au fost prezentate sesi-
uni de referate și comunicări pe di-
verse teme, spectacolul de teatru ofe-
rit de Teatrul Dramatic “Elvira
Godeanu” din Târgu Jiu, precum și
concursuri gen “Cine știe câștigă” în
diverse domenii,s -au organizat majo-
ratul “Sărbătoarea tinereţii noastre” și
Balul Bobocilor. Latura sportivă a
fost reprezentată de “Cupa Zilele
Liceului” la fotbal, s-au organizat
spectacole prezentate de Ansamblul
Profesionist “Doina Gorjului”, forma-
ţiile Colegiului Naţional și a școlilor
nr.2, Croici, Brădet, Runcurel, de ase-
menea, Carnavalul Tineretului,
Parada modei, Miss Colegiu
Mătăsari, Focul Prieteniei, Gala de
box, horele populare și discoteca în
aer liber. A șaptea ediţie s-a desfășu-
rat în 26-31 octombrie 2004 , fiind la
fel de frumoasă ca sărbătorile prece-
dente.Cea de-a opta ediţie s-a desfă-
șurat pe parcursul a două zile 19 - 20
octombrie 2005, la care au luat parte
nu numai oameni din Mătăsari, dar
și cei din vecinătăţi care s-au obișnuit
cu această sărbatoare minunată. S-au
desfășurat activităţi precum parada
tinereţii, lansarea revistei “Murmurul
Jilţului”, spectacolele prezentate de
Grupul folcloric “Liliacul din Baia de
Aramă, condus de Elena Miniș
Trancă, Ansamblul “Doina Gorjului”,
Școala Populară de Artă, formaţiile
cultural - artistice ale Colegiului
Naţional Tehnologic Mătăsari, școli-
lor din Mătăsari, Brădet, Runcurel și
Croici.
La adunarea festivă au fost pre-
zenţi subprefectul Eugen Vâlceanu,
dep. Ion Florescu, inspectorul general
adjunct. Gheorghe Gămăneci,
Președintele societăţii culturale “Fiii
Gorjului” de la Timișoara - econo-
mistul Sevastian Bălescu și alţii.
Activităţile au fost finalizate cu cam-
pionatul de fotbal dintre reprezenta-
tivele satelor Mătăsari, Brădet,
Runcurel și Croici, pe liceu, școală
profesională, crosul tinerilor mătăsă-
reni, retragerea cu torţe, focul priete-
niei, carnavalul tineretului, parada
modei, miss Colegiul Mătăsari, reci-
taluri de muzică și poezie, momente
vesele, dansuri moderne și de socie-
tate, gală de box, berbec la proţap,
hore populare și discotecă în aer li-
ber. A noua ediţie s-a desfăsurat în
21-22 octombrie 2006. La această
adunare au participat în calitate de
invitaţi d-nul subprefect Constantin
Dumitres c u, vicepre ș e dintele
Consiliului Judeţean Gorj, d-nul
Gheorghe Grivei, precum și
Constantin Pamfiloiu, fiu al Jilţului și
primul director al primei școli gim-
naziale din Mătăsari. Cea de-a zecea
ediţie a Fiilor Jilţului s-a desfășurat
sâmbătă și duminică – 21 și 22 oc-
tombrie 2007. Din această ediţie a fă-
cut parte și o adunare festivă, o întâl-
nire între conducătorii politici și cei
industriali ai judeţului cu parlamen-
tarii de Gorj, precum și spectacole
prezentate de Ansamblurile artistice
“Doina Gorjului”, “Maria Lătăreţu”,
“Tisa” din Tismana, “Fluierașii” din
Negomir și Dragotești și Taraful
“Rapsozii Gorjului”. În cadrul festiv
din anul 2008, în Amfiteatrul
Colegiului, recent dat în folosinţă în
condiţii europene, au avut loc
Consfătuiri între Consiliul Elevilor și
Consiliul Părinţilor, recitaluri de mu-
zică și poezie, Sesiuni de referate,
Concursuri literare și distractive și
multe altele. Astăzi toată această po-
veste minunată este dată uitării. De la
cea de-a zecea ediţie ,din momentul
în care Domnul Dumitru Dădălau nu
mai este director la această instituţie,
nu mai este nimeni care să se ocupe
de aceste activităţi minunate care ri-
dicau foarte mult prestigiul liceului.
Toată minunăţia Sărbătorilor Fiilor
Jilţului a dispărut , dar cei care își
aduc aminte de ea o consideră ca pe
un vis al unui împărat într-o cetate a
luminii.
Paliţă Grigore
19
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

În DEX omul este definit ca fiinţă superioară, socială,
care se caracterizează prin gândire, inteligenţă și limbaj
articulat.
Calităţile unei persoane reprezintă totalitatea însușiri-
lor și laturilor esenţiale în virtutea cărora o persoană este
ceea ce este, deosebindu-se de celelalte persoane .
Am avut ocazia de a întâlni o astfel de persoană, o
persoană deosebită care a pus suflet în tot ceea ce a reali-
zat și pune suflet în tot ceea ce vrea să realizeze .
Domnul profesor de română, Dumitru Dădălău, a
avut o voinţă de fier în ceea ce privește clădirea unui liceu
în comuna Mătăsari, un liceu în care copiii din întreaga
Profesorul
comună și din satele de la lângă aceasta
să înveţe, dar și din alte părţi . Acesta
este unul din lucrurile pe care le-a împli-
nit după care a vrut să înfiinţeze o revis-
tă, revista școlară “Murmurul Jilţului” .
„Murmurul Jilţului” a fost editată de
către Fundaţia cu același nume și este
una dintre revistele școlare apreciate în
cadrul Concursurilor Naţionale a
Revistelor Școlare organizate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării și
Tineretului din ultimii ani. Revista
„Murmurul Jilţului” a fost laureată și de-
ţinătoare a locului I pe ţară în ultimii 10
ani, având rezultate care au culminat în ediţia Concursului
Naţional de Reviste Școlare, când „Murmurul Jiltului”, re-
vista Colegiului din Mătăsari, a obţinut cel mai mare
punctaj pe ţară, dintre cele 350 de reviste școlare care au
participat la concurs.
În anul 1999, domnul profesor de română a ajuns în
funcţia de director al instituţiei Colegiul Tehnic Mătăsari .
Pentru că a vrut să facă tot ceea ce era mai bun pentru
acest colegiu și pentru elevii din această instituţie, elevii
au participat la tot felul de concursuri având rezultate
foarte bune .
De asemenea, domnul Dumitru Dădălău a făcut ca
parteneriatele naţionale și internaţionale să fie nelipsite
din cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari.
Porţile școlii sunt deschise pentru parteneri din alte
ţări, fiind posibilă implicarea și participarea școlii în
două proiecte Comenius. Este vorba de un proiect
Comenius 1.1, proiect școlar - cu școli din Franţa, Belgia,
Italia, Polonia. La activităţile din cadrul acestui proiect au
participat elevi și profesori și au fost făcute două vizite de
lucru în Italia și Polonia.
Un alt proiect Comenius 1.3, proiect de dezvoltare
școlară - a fost organizată o vizită pregătitoare în Grecia .
Partenerii sunt școli din Italia, Olanda, Letonia și Turcia.
Colegiul Mătăsari a fost vizitat, în ultimii ani, de repre-
zentanţi din Franţa, Italia, Statele Unite ale Americii,
Rpublica Moldova. Au fost încheiate parteneriate educaţi-
onale cu școlile Istituto Comprensivo di Scuola Materna
Elementare e Media di Vezzano Ligure, Italia, Bonnefanten
College - Maastricht, Olanda, Liceul “Ion Creangă” -
Chișinău, Republica Moldova, Școala “Titu Maiorescu” -
Iași, Liceul Gataia, Jud. Timiș.
Tot ceea ce am enunţat mai sus a fost visul unui om
deosebit, visul de a oferi unor copii șansa de a învăţa, de
a reuși să meargă mai departe, să-și clădească un viitor în
această societate .
Ghiorghiţă Adriana

Revista, Fundația și Muzeul Jilțului

Domnul Dumitru Dădălău este acel
om cu suflet de aur, care a dat naștere
Colegiului Tehnologic Mătăsari..
Domnul Dumitru Dădălău a moder-
nizat acest liceu, fiind cel mai renumit
din tot Gorjul. Pe lângă electricitate, te-
levizoare, internet, domnul Dădălău a
făcut tot posibilul ca elevilor din acest
liceu să nu le lipsească nimic și cu ajuto-
rul profesorilor și forţelor proprii să
ajungă cineva în viaţă, să aibă o meserie,
să reușească să câștige bani pentru a se
întreţine pe ei înșiși și familia lor.
Domnul Dumitru Dădălău a dat naș-
tere și unei minunate reviste, Murmurul
Jilţului. Ideea realizării acestei reviste a
fost a celor trei elevi nemaipomeniţi:
Ghiţan Elena,Corega Oana și Radu
Cristian. Această idee a fost acceptată de
domnul Dădălău Dumitru și selectând
materiale strânse de-a lungul anilor, a
luat naștere revista Murmurul Jilţului.
Această revistă a fost tipărită în condiţii
deosebite care vor să-ţi umple sufletul,
setea de cunoaștere cu ceea ce se întâm-
plă în școală noastră. Primul număr al
revistei a apărut pe 1 decembrie 1996,
având un mare succes. Apariţia revistei a
făcut mulţi elevi fericiţi pentru că aveau
șansa de a dovedi și celorlalţi de ceea ce
sunt în stare, jucând rolul unor mici ju-
naliști în devenire.
De-a lungul anilor, domnul Dădălău
i-a sprijinit pe elevi și i-a susţinut să
scrie , iar cu ajutorul dumnealui au ieșit
până acum 55 de numere. Această revis-
tă a câștigat numeroase premii la con-
cursurile școlare situându-se mereu dea-
supra altor reviste.
Rolul acestei reviste a fost de a de-
monstra că în acest liceu există copii de-
ștepţi care se implicau în scrierea de ese-
uri, versuri și păreri despre anumite lu- binecuvântat de Dumnezeu, la aceasta ţiei și cercetării, Andrei Marga, care a
cruri. De fiecare dată erau mândri când alăturându-se posibilitatea unei călătorii plecat de aici cu o impresie foarte bună
articolul lor apărea în revista Murmurul în trecutul Văilor Jilţului. despre liceul nostru. Apoi, după scurt
Jilţului. Am avut ocazia să vizitez acest mu- timp, am avut onoranta plăcere ca pra-
Cea mai recentă realizare a revistei zeu și pot spune că este unul din cele gul liceului nostru să fie călcat chiar de
sunt cele două premii I obţinute la mai frumoase muzee vizitate de mine, în Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan,
Concursul Naţional de Creaţie Literară a care ne este prezentată viaţa oamenilor Mitropolitul Olteniei.
Elevilor ”Tinere Condeie”- Tismana de atunci, cum învăţau elevii și multe Am spus că este un loc binecuvântat
2010, de către Mădălina Ivan, din clasa a obiecte care te fac să te gândești ce fru- de Dumnezeu pentru că acesta este locul
XII-a B, cu eseul intitulat “Fii Primul!” și mos era atunci, cu toate că ne înfăţișează în care am crescut și în care am copilărit,
de colegul ei de clasă, Flavius Purcel, o imagine săracă, dar cei care trăiau iar liceul este locul unde învăţ și pot spu-
pentru “Mamifere în societate”. atunci erau bogaţi având acele lucruri. ne la fel ca alţii: Sunt mândră că sunt ele-
După cum am spus, revista Acest loc a fost vizitat de multe persoane vă la Mătăsari!
Mrumurul Jilţului este un motiv de bu- părintre care chiar și de ministrul educa-
curie pentru noi ele- Adriana Tănăsoiu
vii, pentru că putem
spune și împărtăși și
celorlalţi ideile și gân-
durile noastre. După
un an de la apariţia
revistei s-a deschis
Fundaţia Murmului
Jilţului. Aici erau de-
puse toate documen-
tele importante ale
școlii,cărţi și multe
altele. Erau și instru-
mente muzicale luate
de domnul Director
pentru școală,care
erau de mare folos
elevilor.
Pe data de 31 oc-
tombrie 1998 a fost
d e s c h i s Mu z e u l
Murmurul Jilţului,de
altfel un muzeu foarte
frumos care te ducea
cu gândul la eveni-
mentele ce compun
istoria culturală și nu
numai al acestui loc

20 NOIEMBRIE 2010
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

dragostea nu moare…
 continuare în pagina 21
Pentru rigoarea şi profe-
sionalismul său a fost numit
profesor evidenţiat şi a făcut
parte din corpul de control al
Ministerului Învăţământului
între anii 1995 şi1997 .
Avea o prestanţă deosebită,
o verticalitate, care nu i-a
permis niciodată să facă rabat
de la drumul cel drept. Cu
înţelepciune, a acceptat că
suntem o şcoală tehnică
menită să-i pregătească pe tin-
erii Jilţului în meseriile nece-
sare zonei, dar nu numai,
înţelegea că nu -i poţi aşeza pe
oameni într-un pat procus-
tian, nu poţi face din toţi-
aşa cum pretindeau unii că se
poate face-“elite”.
Îl deranja falsul elitism,
incapacitatea unora de a
înţelege că bagajul nostru ge-
netic este diferit şi că nu există
profesii degradante şi profesii
nobile. Ştia că numai noi,
oamenii, degradăm sau
înnobilăm o profesie, că poţi
să fi un inginer mediocru,
dar un muncitor foarte bun-
lucru dovedit de felul în care
elevii slabi sau mediocri au
devenit ulterior oameni gosp-
odari, muncitori, corecţi,
disciplinaţi, foarte apreciaţi la
locul de muncă.
Am avut elevi care ne
fac cinste oriunde s-ar afla în
această lume, fie că
sunt mineri, că sunt
lăcătuşi, profesori,
medici, ingineri,
preoţi. Mulţi dintre ei
ne sunt colegi de
cancelarie sau ocupă
funcţii importante în
zonă, ei sunt victoriile
noastre, în ei ne-am
plămădit viaţa şi ini-
ma noastră, fericiţi că
avem ce le da.
Şcoala noastră
postliceală de maiştri
a calificat mare parte
din maiştrii Jilţului
care mai apoi au făcut
studii tehnice superio-
are la Petroşani sau în
alte centre ÎÎmpreunăă am contribuit
t ib it lla ştiu
ti îîncă,ă dar EL
d EL, cu
universitare. întemeierea celor mai nobile siguranţă, şi-a împlinit misi-
Mă gândesc ctitorii- oamenii-fragile, deli- unea, şi ceea ce mă mai
acum, că au trecut cate, efemere, dar n-am aspi- consolează este că era
35 de ani de când rat niciodată la longevitatea conştient de asta, fără să ceară
am venit în piramidelor, nici la eternitatea cuiva recunoaşterea, sceptic
Matasări, că n-am faraonilor. cu discernământul celor ce fac
lucrat niciodată în Dar dacă lumea de mâine din efemeride totemuri
altă şcoală şi sunt va fi un pic mai bună, mai scăpând esenţa lucrurilor.
mândră de acest tolerantă, mai înţeleaptă, mai
fapt. Mândră că am iertătoare, mai puţin violentă, Închei precum Sadoveanu:
trăit intens, că am şi dacă noi am putut contribui locul acesta este frumos, pen-
crezut în ceea ce am la modelarea ei după astfel de tru că l-a însufleţit cândva un
facut, că am întâl- tipare, dacă”maşina lumii” a OM, sufletul său plămadit
nit pe cine trebuia, funcţionat cândva şi prin printre tot ce înseamnă
că am cunoscut rotiţa noastră, cred că n-am ŞCOALĂ şi COPII, ne va
adevarata fericire. muncit degeaba, că n-am trăit ocroti mereu căci…
în zadar. Cât despre noi ? Nu DRAGOSTEA NU MOARE…

Îndrăgostită de
fotografie la o
vârstă fragedă
ZIARUL-GORJEANUL
Este „boboacă”, în clasa a IX-a
la Colegiul Tehnic Mătăsari și are
ca pasiune fotografia. Este vorba
despre Andreea Ţăranu. Tânăra a
participat la un concurs de foto-
grafie cu mai multe lucrări, una
dintre ele fiind aleasă cea mai
bună fotografie din liceu.
Biblioteca și Comisia de lim-
bă și comunicare, din cadrul
Colegiului Tehnic Mătăsari au
organizat, cu ocazia zilelor dedi-
cate unităţii de învăţământ, un
concurs de creaţie, structurat pe
mai multe secţiuni. Printre ele și
fotografia. Nu mai puţini de șapte
elevi au participat la această sec-
ţiune, unii dintre ei cu lucrări
destul de bune. Juriul, format din
Teodor Dădălău - fotograf Cen-
trul Judeţean pentru Conservarea
și Promovarea Culturii Tra-
diţionale Gorj, Doina Chendea –
bibliotecară și Denisa Chiliban –
profesor limba română, a avut o
misiune destul de grea. „A fost
mai dificil de ales. Andreea și
încă un băiat au avut cele mai
bune lucrări. Ne-am gândit mult
pe care să alegem dar ţinând cont
de faptul că băiatul este elev în
clasa a XII-a, deci este mai mare,
am ales-o pe Andreea, pentru că,
pentru vârsta ei, este destul de
avansată”, a declarat Doina Chen-
dea. Deși a participat cu cinci fo-
tografii, lucrarea aleasă de juriu
se numește „Deasupră-i cer de
stele”.
O fire de artist
Andreea Ţăranu este o tânără
liniștită, la locul ei, după cum po-
vestesc cei care o cunosc. Tocmai
din cauza firii ei mai închise ale-
ge, de cele mai multe ori, să se
exprime altfel, prin fotografie și
chiar prin desen. Fata este pasio-
nată de artă de mai mult timp.
„Are o preocupare și pentru de-
sen și pentru fotografie. Este o
fire mai introvertită, mai tăcută,
aș putea spune fire de artist. Am
înţeles că face fotografie de mai
mult timp și că nu este o întâm-
plare că a câștigat acest concurs”,
a mai precizat bibliotecara.
Zilele Colegiului Tehnic din Mătăsari
ZIARUL-VERTICAL
Colegiul Tehnic Mătăsari a împlinit în
această săptămână trei decenii de existenţă ca
liceu
În perioada 5-9 noiembrie 2010, în cadrul
Colegiului Tehnic din Mătăsari au loc o suită
de manifestări, prilejuite de organizarea, la ni-
velul unităţii respective de învăţământ, a
Zilelor Colegiului, manifestări închinate cele-
brării a 10 ani de când școala din Mătăsari
poartă titulatura de Colegiu și, totodată, 30 de
ani de când actualul local al școlii a fost dat în
folosinţă.
Elevii și cadrele didactice, îndrumaţi de
conducerea Colegiului, și-au dat, astfel, concur-
sul pentru a pune la punct un ansamblu de acti-
vităţi care să atragă cât mai mulţi participanţi,
structurat pe diferite secţiuni, menit să aducă
un serios omagiu, poate, celei mai de bază insti-
tuţii din societatea românească, școala.
Zilele Colegiului Tehnic Mătăsari au debu-
tat încă de vineri, 05.11.2010 cu un campionat
de fotbal, care a reunit elevii din localităţile
adiacente comunei Mătăsari și cu „Balul
Bobocilor”, unde cele mai frumoase eleve de
clasa a IX-a au arătat că, și la Mătăsari, pe lân-
gă învăţătură, poate exista și distracţie pe cin-
ste. Luni, 08.11.2010, programul dedicat
Zilelor Colegiului a continuat cu un concurs
de creaţie „Toamnă mătăsăreană”, structurat pe
cinci secţiuni: proză scurtă, poezie, pictură,
grafică, fotografie. În Amfiteatrul Colegiului a
avut loc o dezbatere pe tema „Rolul familiei,
instituţiilor și mediului social în pregătirea ti-
nerilor pentru viaţă”. Au participat reprezen-
tanţi ai Prefecturii și Consiliului Judeţean
Gorj, Inspectoratului Școlar Judeţean, ai insti-
tuţiilor de cultură judeţene, reprezentanţi ai
presei audio-vizuale și scrise, precum și repre-
zentanţi ai autorităţilor locale partenere:
Primărie, Poliţie. Marţi, 09.11.2010, au fost
programate mult mai multe alte activităţi, din-
tre care spicuim: „Ce pot face două mâini di-
bace”, concurs de lucrări practice, finala Cupei
liceului la fotbal, ediţia a X-a, „Satul româ-
nesc-tradiţii și obiceiuri zonale”, „O lume pe
care o descoperim mereu”, expunere de docu-
mentare grafice, „Toamna aurie”, prezentare de
lucrări artistico-plastice de către preșcolarii
mătăsăreni și multe altele.
Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că,
măcar pentru câteva zile, centrul cultural al
Gorjului se mută la Mătăsari, acolo unde sin-
tagma că nu se face nimic trebuie să dispară.
Felicităm elevii, cadrele didactice, conducerea
Colegiului și pe toţi cei implicaţi în aceste ma-
nifestări.

NOIEMBRIE 2010 21
M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57

C.N.T.M in site-uri
Pe site-ul www.didactic.ro › Materiale › Reviste scolare >Pe site-ul www.hermeneia.com/users/alensis_de_nobilis >Pe
site-ul www.scribd.com/.../De-la-Matasari-la-Ciric-prof-Dumitru-Dadalau >Pe site-ul www.turism-zone.ro/.../Oferta_
Tabere_Scolare__ __Gorj__1__cazare.html
http://www.scribd.com/doc/29670800/Murmurul-Jiltului-nr-20 >Pe site-ul infotineret.ro/fundatia-murmurul-jiltului
apare scris „Colegiul Naþional Tehnologic din M?t?sari - adev?rat? ªcoal? European?> Pe site-ul stiri.rol.ro/.../succes-de-
rasunet-al-elevilor-jurnalisti-din-gorj-349999.html> Pe site-ul stiri.rol.ro/content.php?id=349999 scrie> Pe site-ul http://
www.verticalonline.ro/11-reviste-%C8%99colare-din-gorj-calificate-la-faza-na%C8%9Bionala-a-concursului-tinere-con-
deie > Pe site-ul http://www.ziare.com/andrei-marga/tg-jiu/colegiul-matasari-aniversat-cu-imagini-cu-mischie-294214 > Pe
site-ul http://www.ziare.com/tg-jiu/folclor/fiii-jiltului-sarbatoriti-din-nou-257543 >Pe site-ul http://www.ziarulgorjului.ro/
images/pp/86.pdf >Pe site-ul http://www.ziarulgorjului.ro/ar/pagina-doi/ scrie” Colegiului Tehnic din Mãtãsari, Adevaratã
scoala de jurnalisticã>Pe site-ul http://beta.didactic.ro/reviste/Romania?amp%3Bcounty=Olt&page=53 >Pe site-ul http://
stiri.rol.ro/print/succes-de-rasunet-al-elevilor-jurnalisti-din-gorj-349999.html >Pe site-ul http://murmuruljiltului.hi2.ro/
viewpage.php?page_id=30 >Pe site-ul http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=818
%3Aeveniment-cultural-la-radio-sighet&Itemid=85 >Pe site-ul http://www.scribd.com/doc/29294975/Revista-Murmurul-
Jiltului-Nr- apare revista murmurul jiltului nr21>Pe site-ul http://www.scribd.com/doc/29289658/Revista-Murmurul-
Jiltului-Nr-26 apare revista murmurul jiultulu i nr2>Pe site-ul http://murmuruljiltului.hi2.ro/viewpage.php?page_id=6
apare colectia de reviste murmurul jiltului >Pe site-ul http://murmuruljiltului.hi2.ro/viewpage.php?page_id=6 apare cartea
„Iubirea mead de Dumitru Dadalau >Pe site-ul http://www.gorjeanul.ro/societate/murmurul-jiltului-
matasarean?Itemid=135 >Pe site-ul http://www.gorjeanul.ro/realitatea-gorjeana/de-19-ani-murmurul-jiltului-pe-locul-
i?Itemid=198 >Pe site-ul http://www.wattpad.com/481388-inima-de-licean-dumitru-dadalau?p=15 >Pe site-ul http://www.
timpulgj.ro/arhiva/384/cultura.htm >Pe site-ul http://www.impactingorj.com/social/Elevii-din-Matasari-singurii-gorjeni-
la-Tabara-Nationala-de-Jurnalism-5096.html >Pe site-ul http://viataingorj.ro/gorjeni-de-5-stele/daca-nu-ai-suflet-de-das-
cal-mai-bine-sa-stai-deoparte/ >Pe site-ul http://www.epochtimes-romania.com/article.php?article_id=20981 >Pe site-ul
http://convorbiri-literare.dntis.ro/PRESAaug3.html >Pe site-ul http://www.gorjeanul.ro/actualitate/colegiul-tehnic-matasa-
ri-scoala-pentru-un-viitor-verde?Itemid=127 > Pe site-ul http://www.gorjnews.ro/slider/eleve-gravide-la-cursuri-de-zi-la-
colegiul-tehnic-matasari.html >Pe site-ul http://www.verticalonline.ro/colegiul-tehnic-matasari-o-scoala-cu-traditie >Pe
site-ul http://www.gds.ro/Gorj%20si%20Mehedinti/2007-07-31/Abuzuri+ale+directorului+de+la+Colegiul+Tehnic+Matas
ari >Pe site-ul http://www.pandurul.ro/Ultima%20ora/2010-09-17
IN+MEMORIAM%3A+Florin+Constantin+Buzatu,+la+Colegiul+Tehnic+Matasari >Pe site-ul http://gabrielnicolaeteo-
dorescu.wordpress.com/2010/08/01/haosul-si-ilegalitatile-care-par-a-fi-pus-stapanire-pe-colegiul-tehnic-matasari/ > Pe
site-ul http://www.pandurul.ro/Eveniment/2010-06-03/Profesor+de+religie+din+Matasari,+mort+intr-un+accident+rutier
>Pe site-ul http://www.scandaldegorj.ro/dezvaluiri/sub-conducerea-unui-director-numit-pe-criterii-politice-colegiul-teh-
nologic-matasari-in-pragul-decaderii-/ >Pe site-ul http://www.verticalonline.ro/in-memoriam-florin-constantin-buzatu-la-
colegiul-tehnic-din-matasari >
Pe site-ul http://www.informatiagorjului.ro/sport/3226 -LPS-Targu-Jiu-si-C.T-Matasari -au-luat-cele-mai-multe-
diplome.html Pe site-ul http://www.gorjeanul.ro/cultura/parteneriat-cultural-la-matasari?Itemid=150 scrParteneriat cul-
tural la Mãtãsari >Pe site-ul http://www.colegiulmatasari.ro/despre.htm >Pe site-ul http://impulsenergetic.wordpress.com/
sugestii/> Pe site-ul http://www.gorjtv.ro/Articole/Eveniment/4673/Durere-nem%C4%83rginit%C4%83 scrie „Durere
nemãrginitã>Pe site-ul http://www.scribd.com/doc/27668740/FIII-JILTULUI-antologie-prof-Dumitru-Dadalau >Pe site-ul
http://www.ziarulgorjului.ro/ar/tineret-invatamant/rasismulo-problem-actual-a-lumii-contemporane/ >Pe site-ul http://
viataingorj.ro/tineret-educatie/casa-de-vis-a-devenit-realitate/ >Pe site-ul http://www.gorjtv.ro/Articole
Actualitate/3283/S-a-lansat-monografia-localit%C4%83%C5%A3ii-M%C4%83t%C4%83sari >Pe site-ul http://www.
scandaldegorj.ro/arhiva/68.htm scrie” Elevi inselati de SNLO > Pe site-ul http://ciulesteurechea.blogspot.com/2010/09/cole-
giul-tehnic-matasari-cel-mai-bun.html scrie” Colegiul Tehnic Matasari cel mai bun Liceu Din Gorj >Pe site-ul http://scoli-
pentruunviitorverde.ro/jurnal/2010/04/23/colegiul-tehnic-matasari-scoala-pentru-un-viitor-verde-4420/ scrie” Colegiul
Tehnic Mãtãsari- “scoalã pentru un viitor verde”>Pe site-ul http://www.impactingorj.com/Arhiva/Mai2009/impact3031.05/
social.htm scrie” Banii de liceu rãmân la elevi>Pe site-ul http://mjlt.hi2.ro/Murmurul%20Jiltului%20-site/myweb/TOE/
TOE2007.pdf > Pe site-ul http://www.gorjeanul.ro/cultura/istoria-unei-localitati-gorjene-matasari-file-de-
monografie?Itemid=150 “Istoria unei localitãþi gorjene - Mãtãsari – file de monografie >Pe site-ul http://www.impactingorj.
com/Arhiva/Mai2009/impact26.05/actualitate.htm >Pe site-ul http://www.timpulgj.ro/arhiva/438/cultura.htm >Pe site-ul
http://www.ziarulgorjului.ro/images/pp/66.pdf >Pe site-ul http://www.adevarul.ro/locale/targu-jiu/Targu-Jiu-_Video-_
Elevii_au_realizat_un_videoclic_cu_profesorul_de_religie_mort_in_accident_0_273573193.html >Pe site-ul http://con-
siliere.ucv.ro/even_curs.html >Pe site-ul http://impulsenergetic.wordpress.com/aprecieri/ >Pe site-ul http://www.pandurul.
ro/Actualitate/2009-09-14/Olimpicii,+suparati+pe+inspectorul+Mergea >Pe site-ul http://www.okblog.ro/articol_Colegiul-
Tehnic-Matasari-cel-mai-bun-Liceu-Din-Gorj_qmv9blv.html>Pe site-ul http://www.in-gorj.ro/adevarul-de-seara/targu-jiu-
galerie-foto-lacrimi-si-durere-la-colegiul-tehnic-matasari/ >Pe stite-ul http://www.scribd.com/doc/27643157 Revista-
Murmurul-Jiltului-nr-54 >Pe site-ul http://www.sportingorj.ro/2010/05/17/crosisti-de-aur-si-argint-la-finala-nationala-
acupei-liceelor/ >Pe site-ul http://www.mondonews.ro
Targu-Jiu-Florin-Constantin-Buzatu-a-murit-intr-un-accident-auto+id-24185.html >Pe site-ul http://www.ziaresireviste.
ro/index.php?page=revista_presei&details=on&id=29120 >Pe site-ul http://www.univision.com/uv/video/consiliereorien-
tare--4-.flv/id/1744548209

22 NOIEMBRIE 2010
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

Site

Colegiul Tehnic Mătăsari : Prezentare › Cuvântarea  domnului ANDREI
MARGA , ministru  al  Educaţiei Naţionale › Gorjeni de ispravă ai zilelor
noastre-Profesorul Dumitru Dădălau › Profesorul  Ion Dădălau-
organizatorul învăţământului liceal din Mătăsari › De 19 ani “Murmurul
Jilţului” pe locul I  › Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - Şcoala
viitorului  › CNT Mătăsari, un mic paradis în mijlocul infernului › La ceas
aniversar  - I. Gr. Dădălau  › Directorul GSIM un excelent manager ›  Ziua
Colegiului  › Douăzeci şi cinci de ani de învăţământ în Mătăsari  ›
Dezvoltarea învăţământului în Mătăsari › Bazinul Jilţului un viitor sigur
pentru tineretul mătăsărean › Breviar mătăsărean › Casa prietenului meu
› CNT Mătăsari-instituţie model  › Cuvântarea d-lui prefect Emil Popescu
la inaugurarea CNT Mătăsari  › Elevii Colegiului Tehnic Mătăsari în vizita
la Parlamentul României › Eu nu cer altceva  decât ordine  şi disciplina ›
Generalii Gorjului la Mătăsari › Gorjul  este  singurul judeţ care are un
30 de ani de învăţământ liceal, 10 ani de la înfiinţarea Colegiul Tehnic Mătăsari:
Mesaje de felicitare › 30 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari-prof.
univ. dr. Gheorghe Gămăneci, cancelar general UCB Tg-Jiu › 30 DE ANI
DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL, 10 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA COLEGIULUI-prof.
Dima Elena › DRAGOSTEA NU MOARE -prof. Luminiţa Dădălau, prof.
Ghe. Dănescu › ŞI TOTUŞI S-A REUŞIT- ing. Ciciu Cornel › Patima Mariei
Sale-av. Angelica Boiangiu › Liceul Industrial Mătăsari la ceas aniversar
-ing. sef Grivei Ion › Povestea mea…aici- Alexandra Boulean, insp.
MECTS › La mulţi ani, şcoala mea!-Alexandra Bădoi, Antena 1 ›
MĂRTURISIRI -prof. Elena Dima › Ani de liceu…-ec.Bunoiu (Pirjol) Elena
Daniela,SC INFOMANU › Daca vrei să-nveţi, înveţi - ing. Pătraşcu Adrian
SC INFOMANU › Bine faci, bine găseşti -prof.Parpală Ioana-Otilia ›
Drumu-i lung şi-ntortocheat - prof.Popescu Melania › După 10 ani -
Petrescu Sidonia as. medic. IBC Timişoara › Colţ de Rai - ec.Alina Popescu,
SC UC Bucureşti › Amintiri vii - Munteanu (Iovan) Geanina, stud.
anul V, FMF Craiova › Frumoase amintiri - Nebunu (Turcu)
Cristina, institutor Gradiniţa cu program special Timişoara › Fără
titlu - Ceauşescu Ion Gabriel, XIIB › Colegiul Naţional Tehnic
Mãtãsari -recomandat de propriile-i recomandări › COLEGIUL
TEHNIC MĂTĂSARI- prof Ghe. Lungan › Colegiului Tehnic din
Mătăsari, adevarată Scoala de Jurnalistică › SINGURUL COLEGIU
NATIONAL DIN MEDIU RURAL- Adriana Butaru › OMUL CARE
SI-A CROIT SINGUR DRUMUL SPRE DEMNITATE-prof.Gheorghe
Lungan, prof. Mihail Martoiu › OMUL CU INIMA DE AUR…-
Popescu Maria › O zi specială cu un profesor ideal...-Munteanu
Mirabela › GÂNDURI LA ANIVERSARE - Adriana Butaru › FIII
JILŢULUI O ISTORIE PLACUTĂ - Paliţă Grigore › Profesorul de
română -Gheorghiţa Adriana XII-B › Revista,Fundaţia şi Muzeul
Jilţului- Adriana Tănăsoiu › Fratele mai mare - L.E.D. › Profesorul
nostru ştie ce are de făcut…- Cismaru Laura Diana › Ministrul
Educaţiei Naţionale la inaugurarea Colegiului Tehnic Mătăsari-9.
XI.2000 › Cunoaştere de sine › Consiliere şi orientare › CT
Mătăsari - dotări cabinete şi laboratoare

O viaţă de om închinată învăţământului din Mătătsari

Fundaţia Murmurul Jilţului: De 14 ani “Murmurul Jilţului” pe
locul I › Actul de Constituire al Fundaţiei  ‘’Murmurul Jilţului” ›
Colegiu Naţional în mediul rural › Înalt Prea Sfinţite Părinte  Mitropolit Statutul Fundaţiei  ‘’Murmurul Jilţului” › Statutul “ASOCIAŢIE PENTRU
Teofan › Învăţământul american  perceput de un roman › Moment de CONSOLIDARE MEDIU ASOCIATIV” › Aşa a fost să fie › Sărbătoarea Fiilor
excepţie la gradul superlativ  absolut  › Ion Dădălau - un dascăl de Jilţului 1998 › Fundaţia Murmurul Jilţului  la un an de la existenţă(20.
prestigiu › Două mii şi una de inimi › Floarea Jiltului  › Salve Magister › feb.1998) › Întâlnire cu poezia › Iniţiativa onorantă › Tânărul Cornel
Miss Karen Martin la Mătăsari › Nota 10 la informatică  › Politica şi Bălescu › Un spaţiu al purităţii › Di,di, di, Murgule,di... › Mătăsari - tărâm
decenta › Profesorul meu de limba  română › Respir cu adevarat aer de de legendă › Murmur tainic de izvoare › Noapte de octombrie › Povestea
şcoală  › Să consolidam prestigiul cucerit  › Tradiţie şi inovaţie în unui om adevărat-Vasile Romanescu › Toamna Aurie a “Murmurului
învăţământul mătăsărean  › CNT - unicat în România › Mesajul elevilor Jilţului” › Decada culturii › Fereastra sufletului-ecouri, mesaje, felicitări ›
gorjeni la Alba Iulia › Zilele Liceului şi Fiiilor Jiltului › Gorjul este singurul Fundaţia la ora bilanţului 1998 › GSI Mătăsari - e tot ce am mai scump ›
judeţ care are un colegiu în mediu rural › O şcoală reprezentativă pentru “Perfuzie cu cerneală” › Raport de activitate - 2004 › Un nume pe o carte
învăţământul gorjan  › Voi fi la înălţimea încrederii acordate › CTM cea  › Zilele culturii în Gorj › Zilele Liceului-sărbătoarea Fiilor Jilţului ›
mai reprezentativă şcoală din România › Ştafeta generaţiilor la Mătăsari  Concursul de  Revista Şcolară  “Tismana 2009” › Primul Simpozion
› Şi la Mătăsari Zilele Adolescentului  › Ani de liceu  › Mătăsari - capitala Naţional de Consolidare Mediu Asociativ › Casa Muzeu Elie Wiesel Sighet
sufletelor noastre › O rază de soare › Zilele primăverii europene; › Cimitirul Vesel de la Sapanta › Simpozion Timişoara

NOIEMBRIE 2010 23
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Revista Murmurul Jilţului : De 19 ani “Murmurul Jilţului” pe locul I
Cărţi : Dumitru Dădălau, CETATEA LUMINII, Editura Maiastra Tg-Jiu
2008  › Dumitru Dădălau, DE LA MĂTĂSARI LA CIRIC, Editura Măiastra,
Tg-Jiu, 2008  › Dumitru Dădălau, FIII JILŢULUI - ANTOLOGIE, Editura
Măiastra, Tg-Jiu, 2008  › Dumitru Dădălau, INIMA DE LICEAN, Editura
Măiastra, Tg-Jiu, 2008  › Dumitru Dădălau, IUBIREA MEA, Editura
Măiastra, Tg-Jiu, 2008 › Dumitru Dădălau, MUZEUL JILŢULUI, Editura
Măiastra, Tg-Jiu, 2008 › Gheorghe Dănescu, POEZII, Editura Bren,
Bucureşti 2008  › Ion Gr. Dădălau, MĂTĂSARI-FILE DE MONOGRAFIE ›
Luminiţa Mili Popescu, Ghe. Lungan REMEMBER  › Alensis De Nobilis,
AGONIA FIINTEI › Alensis De Nobilis, AXIS MUNDI › Alensis De Nobilis,
REFERENDUM › Alin Dobromirescu, INGERUL CU CALIMARA, Editura
“Constantin Brancuşi” 2000, Tg-Jiu › Cornel Bălescu, SUFERINŢA
STELELOR, Editura “Punct”, Tg-Jiu,1998 › Dumitru Dădălau, FEREASTRA
SUFLETULUI - antologie lirică, Editura “Punct”, Tg-Jiu, 1998;
Cartea de onoarea a Colegiului Tehnic Mătăsari : Concursuri şcolare ›
Jocul concurs Kangourou › Serbările primăverii › Cangurul - concurs de
logică şi perspicacitate › Tabăra Naţională de Jurnalism Muncel-Iaşi ›
“Isteţii “ de la Mătăsari › Scrisoare de mulţumire › Avem dreptul la un
mediu sănătos › Omul sfinţeşte locul › Serbările primăverii la Mătăsari
›,,Cuget Liber “ şi , ,Murmurul jilţului” premiate pe ţară › Murmurul Jilţului
- împlinire şi speranţă › Concursul naţional, ,Miniproiecte de Mediu” ›
Şase elevi din Mătăsari au luat locul I la Protecţia Mediului › Concursul,
,Sanitarii Pricepuţi “ › Concursul revistelor şcolare › Concursul judeţean
“Tinere Condeie” ;
Articole elevi : › Călătorie în ţinuturile lui Eminescu şi Creangă › Ceasul
Timpului › Concertul sculpturilor din lemn › Turnul Eiffel;
Comenius : Proiecte Comenius - comunicare la cel mai înalt nivel ›
Comenius - Conselve Italia › CTM în Italia › Comenius, Polonia-O experienţă
de neuitat;
Fii Jilţului : Sărbătoarea Fiii Jilţului (I) › Sărbătoarea Fiii Jilţului (II) ›
Sărbătoarea Fiii Jilţului (III) › Sărbătoarea Fiii Jilţului (IV) › Sărbătoarea Fiii
Jilţului (V) › Sărbătoarea Fiii Jilţului (VI) › Sărbătoarea Fiii Jilţului (VII) ›
Sărbătoarea Fiii Jilţului (VIII) › Sărbătoarea Fiii Jilţului (IX) › Sărbătoarea Fiii
Jilţului (X);
Muzeul Jilţului : Din hramurile Jilţurilor › Obiceiuri şi tradiţii › Povestea
fiicelor Jilţului › Naşterea Maicii Domnului › Adormirea Maicii Domnului ›
Sărbătorile primăverii › Schimbarea la faţă › Bâlciul de la Ciuperceni › Bâlciul
de la Dragoteşti › Vicleiul › Pluguşorul › Căpriţa;
110 ani de învăţământ în Mătăsari : Absolvenţii Şcolii Comunei Mătăsari
1893-1983 › Absolvenţii clasei a VIII a ai Şcolii Gimnaziale Mătăsari -Gorj din
perioada :1983-1989 › Catalogul clasei-perioada 1985-2003 › Şcoala
Generală nr.2 › Şcoala Brădet › Şcoala Brădeţel › Şcoala Croici › Şcoala
Runcurel › Culegere text şi corectură;
Consortium UCB-CTM : Adrian Gorun – Rector Universitatea „Constantin
Brâncuşi” › Gabriela Dobre – Cancelar – Facultatea de Ştiinţe Economice
24 NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
din cadrul UCB Tg-jiu › Luminiţa Popescu – decan Facultatea de Inginerie
din cadrul UCB Tg.Jiu › Magdalena Jianu –decan Facultatea de Relaţii
Internaţionale şi Studii Europene din cadrul UCB Tg.Jiu › Onisifor Olaru –
Prorector Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg.Jiu › Doru Taşcău – D.I.D.
Tg.Jiu – Univ. „Spiru Haret”,Bucureşti;
Parteneriate educationale : CTM - Proiect de Parteneriat › Fondul Român
de Dezvoltare Socială 2004 › Parteneriate Internaţionale;
Proiecte internaţionale: Schimb de experienţă între tinerii gorjeni şi
englezi › Curs de formare continuă Padova Italia › BEVOW – A BROADER
VIEW OF WATER IN EUROPE;
Activităţi metodice : Cercul profesorilor de limba şi literatura română ›
Youtube:Cercul Profesorilor de Matematica din judeţul Gorj ›
Youtube:Raport semestrial: Starea învăţământului › Youtube:Raport
semestrial: Starea învăţământului-2 › Youtube:Lecţie dirigenţie, prof.
Firan Paraschiva › Youtube:Lecţie dirigenţie, prof.Firan Paraschiva-
Brâncuşi în universalitate › Youtube:Lecţie dirigenţie, prof.Firan
Paraschiva-Brâncuşi în universalitate(2) › Youtube:Lecţie dirigenţie(5) ›
Youtube:Lecţie dirigenţie(6) › Youtube:Lecţie dirigenţie(7);
Întâlnire cu scriitorii : Întâlnire cu poezia › Grăbite, dar sincere ... de la
Nicolae Dragoş › Tânărul Cornel Bălescu › Fundaţia Murmurul Jilţului la
ora bilanţului › Întâlnire cu artista Octavia Cazan › Decada culturii la
Mătăsari › Zilele culturii scrise în Gorj › Perfuzii cu cerneală › Îngerul cu
călimara › Lacrimi pentru o icoană ;
Târgul Ofertei Educaţionale (TOE) : Târgul Ofertei Educaţionale 2001 ›
Târgul Ofertei
Educaţionale 2003 › Târgul Ofertei Educaţionale 2007 › Târgul Ofertei
Educaţionale – impresii;
Serbări şcolare ;
Festivalul Liviu Dafinescu ;
Tabăra Naţională de Jurnalistică MUNCEL- IAŞI : Revista Taberei Muncel 2008
› Revista Taberei Muncel 2009 › Revista Taberei Muncel 2010;
Tehnicianu : › TIC a IX a › TIC a X a › TIC a XI a › TIC a XII a › Programare
C++ › Proiecte de competente › Articole › Descărcări › Întrebări frecvente
› Forum de discuţii › Legături pe internet › Categorii de ştiri › Contactaţi-
ne › Galerie foto › Căutare;
DIVERTISMENT ; Descărcări ;
Legături pe internet ;
Întrebări frecvente ; Categorii de ştiri ;
Articole ; Contactaţi-ne ;
Forum de discuţii ; Galerie foto ;
FORUM principal ; Căutare ;
 Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

los
nt un om pericu
V-am spus că su tu -n seamă
at avertismen
Și nu mi-aţi lu rs oana mea
eţi pentru pe
V-am spus s-av te am ă.
ijorare și de
Un plus de-ngr

Sub imperiul gândurilor păunesciene, m-a invadat
deodată un sentiment de revoltă contra nimicniciei uma-
ne. Mereu ne trezim prea târziu din starea de neștire în
care ne îneacă lupta vieţii pentru a ne aprecia semenii va-
loroși, mereu conștientizăm tardiv ce suflete mari sunt
printre noi sau mai bine zis au fost, fiindcă mereu suntem
nevoiţi să folosim la trecut verbul a fi.
Și totuși e un lucru mare și simplul fapt că am con-
știentizat această enormă eroare ! Nu credeţi că ar fi cazul
să începem să o îndreptăm ?
Imediat și inevitabil, gândul mi-a zburat către un
om special care a pecetluit soarta învăţământului din
Mătăsarii Gorjului.
Și într-adevăr, întocmai ca în versurile marelui și
regretatului poet, Adrian Păunescu, pentru mincinoși, in-
vidioși și ipocriţi a fost și este un om periculos declarat.
Întotdeauna, a luptat pentru ca adevărul să fie la loc
de cinste, iar cei care n-au avut un plus de-ngrijorare și
de teamă înainte de a-i contesta meritele, au regretat mai
târziu.
A fost și este un om energic, fără teamă de a spune
lucrurilor pe nume, un spirit inovator, un descoperitor și
un cultivator de valori.
În lupta acerbă pentru adevăr și dreptate i-a stat
mereu alături nepreţuitul său frate. Dar, într-o
toamnă tumultoasă, când pe cărări se scuturau
de floare liliecii, fratele mai mic l-a lăsat sin- Asemenea acestui frate mai mare, haideţi să fim fi-
gur, fără voia lui, mergând spre alte locuri fără patimi, să ecare, la rândul lui, unul, care să-l sprijine mereu pe celă-
vegheze asupra lumii. Cât s-a putut, cei doi fraţi au mers lalt și să continue cu aceeași demnitate !
cot la cot, la bine și la rău, și niciodată nu s-a simţit vreo Și ca să închei în același ton păunescian, cred că
umbră de răutate sau de competiţie între ei. Se completau următoarele stihuri descriu întocmai clipele când sufletul
perfect unul pe celălalt, și oricât ar fi vorbit gurile rele, fratelui mai mare, la care m-am gândit, simte nevoia ce-
iubirea de frate era mai presus de orice. Rămas în vâltoa- luilalt suflet care nu-i mai poate fi aproape:
rea vieţii fără fratele său alături, fratele mai mare nu a în- De la toate pân’ la toate,/Numai tu singurătate,/
cetat să lupte și să-și cinstească fratele mai mic așa cum Numai tu și eu și plânsu-mi,/De la eu până la însumi.
merita. Cu regretul că timpul n-a mai avut răbdare, fra-
tele mai mare nu a încetat să continue lupta, dar toţi au
L.E.D.
simţit că odată cu dispariţia celui pe care îl iubea atât de
mult, s-a rupt și ceva din fiinţa lui și nimic nu va mai pu-
tea fi la fel : nici izbânzile, nici eșecurile, nici bucuriile și
nici tristeţile. Și că liniștea de-acum e-o liniște plătită
atât de scump sau poate e o pace de sorginte sfântă/de
se aude tăinuit cum cântă/mătasea în știuleţii de po-
rumb, doar sufletul său o poate ști.
Treziţi-vă din starea de neștire, nu mai sacrificaţi
atâta timp pe altarul somnului, deschideţi ochii spre a ve-
dea și a recunoaște sufletele mari și meritele lor cu care ne
lăudăm cu toţii !

Profesorul care ştie ce are de făcut

„Am vrut să mă fac actor. Îmi
luasem această iniţiativă, de când
jucam piese de teatru în anii de
școală. Eram entuziasmat de
acest vis, până când, mă trezesc
într-o zi cu tata că mă
întreabă:”Ce vrei să te faci,mă?”
Eu i-am răspuns că mă fac jude-
cător, ca să pot face dreptate oa-
menilor. Tata nu mi-a zis nu, ci,
doar atât: ”Tată, mai bine vă fa-
ceţi amândoi profesori, pentru ca
mai târziu să aibă cine să ne adu-
că și nouă o cană cu apă!”. De
atunci am rămas pe gânduri și
am rămas în cap cu ceea ce mi-a
zis tata.” A devenit profesor de
limba și literatura română.
Bucuria lui era că a luat exame-
nul, iar în mintea lui repeta:”..
sunt student, sunt student!”
Fiecare om trăiește o aventu-
ră a sa. Toţi trăim aceeași aventu-
ră și anume cea a vieţii. În fiecare
zi ni se întâmplă lucruri care de
care mai spectaculoase. Aceasta
ne forţează să ne gândim că toate
lucrurile se întâmplă cu un sens
și că cineva ne ghidează viaţa.
Nu oricine pictează poate fi nu-
mit pictor. Nu oricine cântă poa-
te fi numit muzician. Nu oricine
predă poate fi numit PROFESOR.
Există, din păcate, puţini oa-
meni care predau de plăcere, care
și-au ales meseria asta pentru că
ăsta a fost visul lor de când se
știu, care sunt mulţumiţi de ceea
ce fac. Am un singur profesor pe
care îl pot numi aproape perfect,
DUMITRU DĂDĂLĂU. Acesta
vine în clasă, zâmbește de fiecare
dată când intră pe ușă, pune ab-
senţe la toate orele, ne ascultă
fără să părăsească acel zâmbet
care ne liniștește, ne predă și apoi
discutăm despre orice. Suntem
prieteni când trebuie și elev-pro-
fesor când trebuie. Vorbim, râ-
dem, glumim, dar suntem serioși
când vine vorba de a preda, a da
teste și a primi note.
În viziunea mea, un profesor
perfect e acela care reușește să se
impună prin felul lui de a fi . La
ora unui profesor bun te duci de
drag, te pregătești chiar atunci
când nu ai niciun chef, doar să
nu dezamăgești. Să fii profesor
nu trebuie doar să îţi cunoști ma-
teria. Trebuie să știi cum o pre-
dai, ceea ce faci, să respecţi și să
fii respectat cu adevărat.
Bucuria de a trăi nu se regă-
sește în realizările măreţe, pose-
siile materiale, ci este cea pe care
o vedem în actele de toate zilele,
în micile lucruri, în fericirile ace-
lea prostești de a umbla aiurea,
de a te îmbăta cu mirosurile po-
milor înfloriţi sau ale unei brută-
rii, de a da la un căţel o bucată
de pâine... Vine însă o vreme
când trebuie să te gândești și la...
oare ce vreau să fiu?
Domnul Dădălău a ales carie-
ra de profesor, un bun profesor.
Un profesor bun e o raritate:
o specie pe cale de dispariţie. Nu
apare prin vreo mutaţie genetică,
ci se formează cu timpul. Cum îl
recunoști? Ușor și greu. Un pro-
fesor bun te lasă în pace, dar te
urmărește atent. Îţi crește aripi și
îţi sădește entuziasm. Te ascultă,
îţi vorbește, iar când îţi spune
ceva, parcă se deschid uși și fe-
restre. E modest și răbdător. Nu
te atacă la persoană, dar e critic.
Și știe ce are de știut. Știe cât poţi
să primești, știe cât trebuie să dai.
În compania sa te simţi relaxat și
curios. Te debusolează, apoi te li-
niștește: „stai, că nu-i nicio tra-
gedie!” (uneori e, dar nu ţi-o
spune). Un profesor bun e o
mare comoară...o comoară pe
care oricât a-i căuta-o...nu o să
o gășești nicicând, oricât de
adânc ai săpa...
Profesorul perfect este cel
care are pretenţii de la tine, cel
care vrea ca munca lui de atâţia
ani să fie răsplătită prin faptul
că alţii au avut ce învăţa de la
el. Pentru un om superior ţie,
trebuie în primul rând să ai
respect și după aceea să te res-
pecţi pe tine și să ai pretenţii
de la tine.Un profesor bun este
un om care-ţi este prieten, te
ajută să înveţi, să înţelegi ce în-
veţi și să-i urmezi exemplul. El
este persoana care presară în
elevii săi nu numai cunoștinţe,
dar și primele atituni faţă de
școală, faţă de oameni și lumea
înconjurătoare. El are o autori-
tate deosebită asupra sufletelor
copiilor...Așa este domnul
Dădălău!
Cismaru Laura Diana

NOIEMBRIE 2010 25
M u r m u r u l J i l þu l u i
Totul a început în cea mai
mohorâtă și ploioasă zi de 4 de-
cembrie 2010, când s-a organi-
zat cea de-a patra întâlnire a pri-
melor și ultimelor generaţii de
clasa a opta, de acum 45 și 30 de
ani la Colegiul Tehnic Mătăsari.
Eu, Ceaușescu Ion, am avut
onoarea de a participa cu mân-
drie alături de câţiva colegi, elevi
ai zilelor de ieri, am trăit cu fie-
care amintirile pașilor pe care
i-am urmat în viaţă.Am avut în
faţa noastră dascălii care ne-au
călăuzit, ne-au urmărit realizări-
le, ne-au ascultat trăirile perso-
nale.
Crâmpeie rupte din destinul
fiecăruia, mai fericite sau mai
puţin fericite, s-au adăugat unui
lung șir de povești care s-a con-
turat în sufletele noastre... trăiri
ce ne vor umple însăși viaţa
noastră de nostalgie, pentru un
timp care a trecut, pentru un
timp care va veni. Ne-am rea-
mintit, cu durere în suflete de
domnul Dădălau Ion - un profe-
sor marcant, un om în adevăra-
tul sens al cuvântului, care și-a
dedicat întreaga lui viaţă organi-
zării învăţământului liceal, pro-
fesional și tehnic de maiștri în
Mătăsari.
Noi și dascălii, dascălii și noi,
copii și profesori, profesori și
elevi realizaţi, au constituit un
26
Nr. 56-57
tot unitar, atât de
firesc, care ne-a
marcat emoţional
pe fiecare în parte.
Ne-am revăzut cu
plăcere după în-
tâlnirile de suflet
de la Olănești,
Săcelu, Herculane,
Motru, toate cu
farmecul lor, uni-
ce în felul lor, de
la fiecare rămâ-
nând cu ceva care
ne va folosi. Am nate și binecuvantate de
uitat pentru o zi de grijile și po- Dumnezeu, am fost invitaţi ca
verile care ne apasă și ne-am oaspeţi deosebiţi, plini de har
strâns la singurul Colegiu din dumnezeiesc, să servim masa
România, din mediul rural, să într-o sală spaţioasă, aranjată cu
răspundem prezent la strigarea gust și pricepere, cu un mobilier
catalogului de cei care ne-au dat nou, cu călugări care știu ce au
lumină din lumina lor, ne-au să- de făcut, neîntrecuţi în pregăti-
dit în inimă dragostea de viaţă, rea mâncărurilor, buni organiza-
de frumos, de-a contribui fieca- tori în a primi pe cei care le trec
re, după puterile și capacităţile pragul, să mâncăm în postul
noastre, la realizarea unor fami- Crăciunului , ciorbă de legume
lii trainice, la îndeplinirea unor și mâncare de fasole, combinate
obiective la locurile de muncă, cu varză albă murată, să bem o
într-un cuvânt să fim oameni palincă bună și un vin pe măsu-
demni și de nădejde ai societăţii ră; a fost pe placul tuturor, sur-
în care trăim. priza surprizelor, pentru care
Continuarea acestei revederi a mulţumim părintelui stareţ și ce-
fost împlinită într-o călătorie, lor care ne-au înlesnit această în-
scurt pelerinaj, la Mănăstirea tâlnire neașteptată. După ce am
Lainici, un lăcaș de cult cu o ar- plecat de la mănăstire am popo-
hitectonică aparte, cu o istorie sit la Castrul Roman, pentru o
adevarată, cu slujitori ai altă spovedanie.
Domnului care Am continuat seara, într-o
și-au adus obolul armonie deplină, în Tg-Jiu, la
lor pentru cre- restaurantul Jiul, unde, la masa
dinţa oamenilor, festivă, am petrecut, am întins
unde am aprins cunoscutele noastre hore gorje-
o lumânare și nești, am închinat câte un pahar
n e - am r u g at în cinstea tuturor, într-o sală spa-
pentru a fi bine- ţioasă și bine aranjată, cu un pa-
c uv ânt aţ i d e tron tânăr, destoinic și priceput,
Dumnezeu, ne- care știe să aibă alături maeștri în
am încărcat spi- arta culinară, lăutari, buni cu-
ritual și ne-am noscători ai folclorului autentic,
purificat sufle- care cântă după placul fiecăruia.
tește. A fost o întâlnire de neuitat, ne-
La mănăstire, am bucurat fiecare că am fost
am fost întâmpi- principalii organizatori ai propri-
naţi cu multă ei noastre petreceri, ne-am des-
bucurie de sluji- părţit cu gândul unei alte reve-
torii acesteia, am deri de neuitat. Să ne ajute
primit informaţii Dumnezeu să fim sănătoși și să
pertinente des- organizăm cât mai frecvent ase-
pre trecutul isto- menea întâmplări care ne fac
ric, obiceiurile bine și ne dau speranţa în zile
și tradiţiile aces- mai bune.
tor locuri minu- Ceauşescu Ion
NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
„Într-o frumoasă zi de sfârşit de octombrie,
razele soarelui îmi mângâiau plăcut obrajii prin
ferestrele de la sediul fundaţiei Murmurul Jilţului
,unde în jurul unei mese rotunde eram împreună cu
mai mulţi colegi, foşti cursanţi ai taberelor
naţionale, ale revistelor şcolare din România şi ale
taberelor de jurnalism, împreună cu domnul
profesor Dumitru Dădălău, iubitor de cultură şi
luminător al comunităţii locale.
Aud şi acum glasul care “ne îmbăta” auzul cu
întâmplări ale unei vieţi trăite pe aceste meleaguri
într-o perioadă în care copiii se îndeletniceau cu
diferite activităţi pe lângă casa părintească, în afara
muncii de elev pe care mai găseau timp să o facă
adesea la lumina lămpii cu gaz, la lumânare sau la
opaiţ.
Povestitor neîntrecut ,domnul profesor îşi
deapănă în faţa noastră amintirile copilăriei sale
petrecute pe aceste meleaguri de care s-a simţit
legat toată viaţa. Ca orice copil, a făcut şi
năzdrăvănii, dar în permanenţă a fost ancorat în
realitate, adică şi-a făcut datoria de elev, atât la
şcoala generală condusă de domnul director
Pan iloiu Constantin, cât şi la liceul Tudor
Vladimirescu din Târgu -Jiu. „ (Dan Terci)
Dar cel mai bine ar i să-l lăsăm chiar pe Domnia
Sa să ne împărtăşească din amintirile adunate în
su let, din care, fără îndoială, ar putea să scrie mai
multe romane autobiogra ice:
Mă gândeam, o, Doamne...
În perioada anilor 1961-1965 când făceam
clasele V-VIII aici in Mătăsari ,veniseră 11 copii din
Croici şi pentru că ne plăcea viaţa, la o vârstă destul
de mică ,ne duceam acasă de la şcoala din intersecţie
şi în 20-25 de minute ,eram acasă, dar ,mergeam pe
drum pentru că erau nişte fete din Croici, din capul
satului. Iarna, când îngheţa apa, pierdeam tot
timpul, ne dădeam pe derdeluş şi mă gândeam că
singura unitate economică de aici era Cooperativa de
Consum de pe lânga domnul Pan iloiu. Era frumos,
veneam de la Croici, profesorii erau tineri, domnul
Pan iloiu era singurul care îşi de initiva pregătirea
profesională la cursurile unei facultăţi. Ceilalţi care
predau aveau liceul, dar erau oameni deosebiţi.
Prima carte citită-“Desfăşurarea”, de Marin Preda
Îmi aduc aminte că profesorul meu de română, în
clasa a V- a, mi-a dat prima carte să o citesc
-”Desfăşurarea” de Marin Preda şi mi-a zis:” În trei
zile să vii să mi-o aduci citită, că te întreb din ea”. Şi
am citit-o. Îmi tot da aşa să citesc şi în felul acesta
am prins eu drag de carte şi de profesori. Lui i-au
murit două femei şi un copil. A venit la clasă şi nu s-a
arătat niciodată supărat. A venit şi ne-a predat lecţia
ca şi când nu s-ar i întâmplat nimic ,un lucru
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
extraordinar. Ne lua însă şi ne mângâia pe bărbiţă şi
ne lua aşa să vadă cât avem părul de lung pe lângă
ureche şi voia să vadă dacă se ţine sau nu se ţine
părul de degetele lui şi reuşea câteodată de nu ziceai
au.
Am intrat la liceu cu examen, nu pe bază de dosar
În 1965 am terminat clasa a VIII-a şi am dat
examen. Îmi aduc aminte că subiectele pe care le-am
nimerit la română, matematică, istorie, geogra ie,
agricultură, toate au fost cu numărul 2. Numai că
viaţa mi-a rezervat, dimpotrivă, mereu numărul 1,
devenind astfel omul celor mulţi. M-am ocupat mereu
de alţii şi acum îmi dau seama că sfoara se cam
apropie de ţăruş şi încep să îmi fac reproşuri că nu
m-am ocupat mai mult şi de mine. Am dat examen la
liceu, nu am intrat pe bază de dosar. Am multe
lucruri de spus în legătură cu viaţa de licean, dar
ceea ce mi-a rămas în minte e că după ce am ieşit de
la examen am găsit în curtea liceului Tudor
Vladimirescu pe directorul şcolii şi pe soţia lui care
îmi era dirigintă, familia Pan iloiu Constantin şi
Eugenia. Lucrul acesta m-a îmbărbătat.
Mă înscriu, domne!
Îmi aduc aminte când au venit să se înscrie
părinţii mei la colectiv. Au venit vreo şase inşi care
i-au zis tatălui meu:”- Bă, te înscrii la colectiv ,că
dacă nu te înscrii ,îi vezi pe ăştia doi în tindă?” -”Îi
văd, domne, că sunt ai mei.” -” Ăia vor ajunge să
scoată la mărăcini ,dacă nu te înscrii.” - ”Mă înscriu,
domne, dar numai să-mi dai şi mie un bou, să-mi
operez muierea de glandă tiroidă”. Nu au lăsat nimic.
Eram atunci în clasa a VIII-a.
Viaţa la internat
Am plecat la Tg-Jiu cu bicicleta să îmi cumpăr
şapcă ,care avea scris pe ea ,sus, LTV ,să cumpăr
uniformă şi cămaşă. Învăţătorul meu ,domnul
Dădălău, la rugămintea tatălui meu, s-a dus şi a
aranjat la conducerea liceului T. Vladimirescu şi m-a
băgat la internat. Şi ca să te duci la internat trebuia
să ai cel puţin două cămăşi, să ai papuci de casă,
izmene, prosop ,să ai şosete, pastă, perie de dinţi
,cremă de panto i şi tot ce îţi trebuia pentru că nu te
băga la internat fără să facă inventarul la intrare.
Mai mergeam la Tg-Jiu şi am apucat să-mi iau o
cămaşă şi când trebuia să mi le iau pe celelalte, mi-
au furat banii. A fost anul în care am avut cele mai
năstruşnice întâmplări .
De Sfânta Maria
Era Sfânta Maria şi m-au trimis ai mei la Tg-Jiu să
cumpăr făină să facem colaci, pâine şi cozonaci.
M-am înhăitat cu unii mai bătrâni, mai şmecheri şi
27
M u r m u r u l J i l þu l u i
am cheltuit cam toţi banii pe băutura lor, că eu nu beam.
Şi în loc să vin cu sacul de făină de câţi bani îmi dăduseră
ai mei, am venit cu o traistă . Asta nu le-a convenit alor
mei. A treia faptă eroică făcută de mine: din dorinţa de a
mă duce dimineaţa la biserică la Sfânta Marie, ne-am
dus noaptea cu vacile la ora două cu mai mulţi copii din
sat, le-am băgat prin toţi porumbii şi ne-am retras în
Valea Căşii ,am luat struguri din vie ,porumbi de la cine
am nimerit ,am făcut focul ,am mâncat porumbi copţi şi
după aceea ne-am culcat . Ne-am trezit şi am zis să
plecăm acasă că vine popa la biserică. Ne-am trezit însă
cu poliţia acasă, dădusem foc la clăile colectivului de la
Miculeşti şi cu greu am dres-o noi şi cu poliţia, dar mai
ales cu părinţii.
Băgam capul în pernă şi plângeam
M-am dus la liceu, am intrat la internat, nu era
nimeni de prin zona noastră. Primele săptămâni au fost
o veşnicie. Când venea seara şi ne dădea stingerea la ora
9, băgam capul în pernă şi plângeam. După 3 săptămâni,
am primit un bilet de voie şi am venit acasă şi nu am
vrut să mă mai întorc. Ca să continui şcoala ,ai mei au
tăiat un purcel şi mi-au dat o jumătate de purcel la mine
să mă duc să mă împrietenesc şi eu cu copiii. Şi aşa am
mâncat până la Crăciun, trei purcei. Pe urmă am
îndrăgit atât de mult internatul ,că după un an a venit şi
frate-meu ,a venit doctorul Ciobanu, Vasile Căruntu care
a murit. Eram numai patru din Croici. Din cei care
terminasem aici clasa a VIII-a, trei au fost: Costică
Rovenţa care este profesor la Tudor Vladimirescu,
Nişulescu şi cu mine. Ceilalţi care au apucat s-au dus la
profesională şi au făcut o meserie, după aceea au
continuat liceul la seral . Şi uite aşa ,de drag am terminat
clasa a XII-a, iind prima generaţie.
Am pupat fata popii
1968 -1969, ia iinţă în judeţul Gorj, ziarul Gazeta
Gorjului. A venit un redactor de la ziarul Scânteia de la
Bucureşti şi iind prima generaţie de clasa a XII-a
,veneam la căminul cultural, făceam dansuri populare.
Ne punea să jucăm în piese de teatru. Aşa am jucat
“Piatra din casă” de Vasile Alecsandri, “O noapte
furtunoasă” de I.L.Caragiale, “Patima roşie”, de Mihail
Sorbu şi am pupat fata popii pe scena Căminului
Cultural.
28 NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
 urmare din pag. 27
Vreau să mă fac actor
Îmi aduc aminte că am fost atunci singurul
care a declarat într-o nevinovăţie că vrea să se
facă actor. Am mai vrut să dau la drept că îmi
plăcea istoria şi literatura. Vin acasă după ce
am dat bacalaureatul şi mă întreabă tata :-”Mă,
tată, dar tu unde te duci?”. -Păi, mă, tată ,mă fac
şi eu judecător ,cu legile astea, să împart
dreptate la unii şi la alţii. Nu mi-a zis să nu mă
duc, mi-a zis “Mă, tată ,faci cum vrei tu, dar noi
am zice că ar i mai bine să vă faceţi şi voi
profesori, să veniţi acasă, la noi, să aibă cine
să ne dea şi nouă o cană cu apă”. Şi asta mi-a
intrat în cap; ei nu au ştiut ce fac eu. M-am dus
la internat ,unde am stat două săptămâni.
Atunci la bacalaureat îi zicea examen de
maturitate şi după ce am terminat noi i-au zis
bacalaureat . În perioada aceea, unde e
cofetăria acum, vizavi de Tudor Vladimirescu,
era baza sportivă. Şi ca să nu se uite toţi care mergeau
pe stradă ,au ridicat nişte stâlpi şi au pus tablă pe ei.
Toată perioada aceea de două săptămâni , ăia băteau
tot timpul în tablă. În vacarmul ăsta m-am pregătit eu
pentru bacalaureat.
”Măi, Dădălău ,tu unde te duci, mă?”
Întâmplător m-am întâlnit cu dirigintele: „Măi,
Dădălău, tu unde te duci, mă?” I- am spus că mă duc în
gară şi când o veni primul tren ,în ăla mă urc ,dar ştiam
unde mă duc. Plecasem de acasă şi ştiam că trebuie să
ajung în Bucureşti, pe Mărăşeşti, nr. 13, Piaţa Chibrit.
Ştiam cât costă trenul ,când pleacă, aranjasem cu cineva
care era la ASE care da maturitatea când eu eram în
clasa a VIII-a să mă aştepte în gară. La ora 5 dimineaţa
am ajuns la Bucureşti .La ora 7 am ajuns cu troleibuzul
la Universitate să fac înscrierea. M-am înscris ,am stat
de la 7 la 3 după- amiaza în picioare ,după 3 nopţi de
nedormit. Şi am plecat de acolo, cu cufărul după mine,
valize de blană ,ca la armată .Îmi era o foame ca după
război şi m-am dus la restaurantul Pescăruş, acolo unde
la cutremurul din 77, şi ca să vedeţi că ţin minte, am
mâncat o ciorbă de peşte şi un ecler pe care am dat 2 lei
şi 25 de bani. Am plecat de acolo să mă duc la mătuşa. A
fost prima dată când m-am urcat în tren ,în troleibuz .
Am luat ca punct de reper la Gara de Nord nişte linii de
curent şi m-am dus să o caut pe Calea Griviţei pe mătuşa,
Nr. 56-57 M u r m u r u l J i l þu l u i

 urmare din pag. 28

cu valiza după mine. Nu am găsit-o, dar mai

aveam un număr de telefon al unui frate de-al
bunicii după taică-meu care era directorul
Cecului din Bucureşti. Şi m-am dus ,m-am întors
în gara Basarab ,unde am dat 6 lei ,mai mult de 2
ori decât am dat pe mâncare ,ca să îmi care
genţile ,că eu nu puteam să le duc. Am ajuns
noapea la ora 11 la ăştia şi începe fratele ăsta al
bunicii să mă întrebe de tot satul. La ora 1 şi-a dat
asta seama că nu mai are cu cine vorbi ,că mie mi
se închideau ochii. Şi nu m-a lăsat decât două ore
să dorm, apoi m-a luat de pe Calea 13 septembrie
şi m-a plimbat prin Bucureşti de la 3 până la
7,când se deschidea la CEC. Nu ţin minte nimic din
ce am vorbit cu el de la 3 până la 7. Supărat că În viaţă trebuie să aveţi repere
şi-a bătut joc de mine şi nu m-a primit cum
Trebuie să aveţi pe cineva la care să vă
trebuie, m-am dus iar la coadă la facultate să-mi
raportaţi. Acum sunteţi cu mine, dar voi aveţi altă
dea repartiţie pentru cazare. Şi erau nişte săli de
viziune despre viaţă ,voi aveţi alte traiectorii ,voi
sport prin Drumul Taberei ,erau câte 150 în sală,
trăiţi altă etapă. Acum banii dictează ,hârtia
ca purceii. Erau fete multe, băieţi mulţi. Noi
înainte şi prostul după ea. Eu am învăţat carte
aveam gândul cum să intrăm la facultate şi uite
când încă se făcea carte ,nu ca acum. Elev de clasa
aşa ,ne-am trezit că eram 18 pe loc.
a XII-a spune ca Nichita Stănescu e femeie ,că
Sunt student, sunt student! “Flori de mucegai” sunt scrise de Bacovia, că
Nechifor Lipan a trecut oile peste munte cu
La română ne-a dat Rebreanu ,bucuria mea ,la vaporul !!! Deci era respect faţă de carte ,faţă de
gramatică am stat lânga una ,am văzut-o că nu oamenii care te învăţau. Să te duci la
ştia ,după cum se foia ,dar eu mă bucuram că nu Universitatea din Bucureşti la Facultatea de
ştia că trebuia să dau la o parte încă 17. Acum, Filologie şi să calci pe acolo ,pe unde fusese Iorga
tânăra era frumoaăa ,cu fustiţa scurtă. Mă tot ,pe unde vorbise Tudor Vianu ,să faci carte cu
întreba care e subiectul ,care e prima propoziţie nişte somităţi... Îţi era ruşine şi să calci pe pragul
,a doua, care sunt principalele ,care este raportul clasei ştiind că nu ai învăţat, sau să te ridici în
de coordonare.” Băi, domnişoară, lasă-mă în pace faţa profesoarei şi să spui că nu ai învăţat.
,stai să fac şi pe urmă îţi spun.” Acum, văzând ea
că nu se prea lipeşte de mine ,deşi era lângă mine A i profesor e un dar lăsat de Dumnezeu
,a început să scoată artileria grea. A dat fustiţa la
A i profesor nu este un lucru uşor, a i profesor
o parte ,avea nişte jartiere mai sus şi pe jartiere
e un dar lăsat de Dumnezeu şi când te gândeşti că
avea tot felul de iţuici. Eu în loc să fac la lucrare
rolul tău pe Pământ este să dai lumină din lumina
,să caut verbele predicative ,mă uitam la ce îmi
ta, să-i faci pe alţii să îndrăgească obiectul pe
arăta aia. După aceea ,ne-am strâns noi acolo la
care îl predai, îţi dai tot interesul să faci lecţii
uşă şi când m-am văzut al 7-lea pe listă, a fost o
frumoase, să vii cu lucruri interesante, să le spui
mare bucurie. Am luat 7.83 ,dar dădusem pe
copiilor şi din ce le spui lor să-i determini pe cei
ceilalţi la o parte ,asta era important. Şi îmi aduc
care ştiu să caute mai mult şi să-şi
aminte că am plecat de la Universitate ,de la
îmbunătăţească informaţiile despre un anumit
Mihai Viteazul şi până în Drumul Taberei unde
scriitor şi să le pună în valoare atunci când sunt
stam eu, am mers pe jos şi nu mai ştiu pe unde am
evaluaţi sau să-i ajute la formarea lor pentru
mers, dar îmi aduc aminte că în sinea mea îmi
viaţă şi pentru societate, iar ceilalţi să se
ziceam: “sunt student ,sunt student”. Asta a fost
minuneze . Niciodată în faţa elevilor nu am fost
satisfacţia mea.
preocupat de a preda la nivelul celor nepregătiţi
Prima fată pe care am întâlnit-o ,nici la nivelul celor care au cunoştinţe medii ,ci să
predau la nivelul celor mai de sus pentru a-i
Am ajuns acasă ,masă cu trei picioare, o determina şi pe alţii să se ancoreze în realitate, să
strachină de fasole în mijlocul mesei ,cu turtă şi se pregătească şi să ajungă şi ei ca ceilalţi. Ar i o
am mâncat jumătate, jumătate am lăsat fratelui mare greşeală să cobori pe cei dotaţi şi pe cei cu
meu. Prima fată pe care am întâlnit-o a fost cea dragoste de carte la nivelul celor care nu vor să
care a dat viaţă celor două fete. Nu ştiu dacă înveţe. Deoarece unii nu vin la şcoală din voinţa
întâlnirea a fost aranjată sau ne-am întâlnit de a învăţa carte. Vin la şcoală pentru că îi obligă
întâmplător, dar după aceea tot timpul ne părinţii ,vin la şcoală ca să se a le în treabă şi ca
căutam. să obţină şi ei o diplomă şi ca să nu rămână total
analfabeţi. Şi în felul acesta ,arta pe care trebuie
După aceea am devenit profesor. Şi acum am o să o aibă un dascăl este de a privi, de a se pregăti
legătură strânsă cu toţi elevii noştri care au pentru a i în permanenţă la curent cu toate
învăţat aici la liceu, îi iubesc şi ţin la ei. Le spun : noutăţile şi să dea informaţii precise, exacte şi
tu ai stat în bancă cu cutare ,tu eşti în Cluj ,tu eşti necesare pentru ca elevii să plece din clasă cu
în Timişoara...

NOIEMBRIE 2010 29
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 56-57
 urmare din pag. 13

lecţia învăţată. Sunt scândură. Munceam până seara la 6 şi după aceea o

mulţi care îşi dau tot luam iar pe jos până acasă. Eu m-am zbătut pentru tot
interesul şi sunt foarte ce am avut. Cine nu ar i vrut să aibă un liceu în satul
atenţi la ceea ce li se lui natal? Parcă îi văd şi acum pe tatăl meu şi pe fratele
spune şi acum depinde lui, nea Ricu, împreună cu secretarul Pan iloiu, cum au
cum se spune ,când se lucrat să dea Şcoala 2 în primire. Atunci doream să se
spune şi în ce mod se mărească spaţiul de învăţământ, să se facă o şcoală
spune. Dacă sunt mai frumoasă.
atenţi ,ei au lecţia
învăţată din clasă şi Budulea Taichii şi Povestea lui Niculăeş
acasă caută altceva,
Aveam în minte” Budulea Taichii “ şi pe Budulea
ceea ce nu se poate
ăsta tot îl rugau părinţii să se însoare cu fata popii, iar
spune la clasă. Dar
el zicea: “Lasă ,mamă, că mă duc eu la şcolile cele nalte
dacă vii în clasă şi eşti
şi o să-ţi aduc de acolo o cusătoreasă.” În clasa a VI-a
prezent cu izicul şi tu
citeam povestea lui Niculăeş, unde Sadoveanu se
te gândeşti la ce s-o
întâlnea cu Niculăeş şi acesta îi spunea:”nu are cine mă
întâmpla la Fântâna sau printre blocuri…
spăla ,nu are cine mă îngriji ,nu are cine să-mi spună o
Toată viaţa am fost şef vorbă bună.” Eu când citeam astea, le citeam plângând,
pentru că mama mea era la operaţie de tiroidă, în
Niciodată în viaţă nu mi-am propus să ajung şef. Severin.
Dar am avut parte să iu şef pentru că am fost
recomandat de munca pe care am făcut-o eu. Am fost omul celor mulţi
Personalitatea mea puternică, pregătirea mea
Cum să nu i visat eu comuna noastră să ie mai
profesională, rezultatele obţinute de mine, m-au făcut
făloasă, mai bine aşezată în ierarhia localităţilor din
să mă detaşez categoric de ceilalţi care sunt din breasla
judeţ şi din ţară? În Mătăsari nu era decât un singur
mea. Şi de aici, ca în viaţa de toate zilele, intervine ura,
rând de clase, Şcoala 2 s-a făcut pe urmă, iindcă erau
invidia, dispreţul şi toate celelalte lucruri. Eu nu am
puţini copii şi după 1975 am reuşit să facem adunările
făcut un lucru că mi-a zis cineva să îl fac. Mi-a zis mie
necesare. De aici am început cu sprijinul celor de la
cineva să fac revista ,mi-a zis mie cineva ca aici în
judeţ să facem o şcoală cu 24 de săli de clase. Iniţial,
această cameră să fac un loc în care să desfăşor
amplasamentul a fost lângă Şcoala 2, după aceea când
anumite activităţi, mi-a zis mie cineva să fac Fiii Jilţului,
a început să se facă sistematizarea localităţii Mătăsari,
să fac Fundaţia? Toată viaţa am fost călăuzit de faptul
s-a mutat în acest loc. În perioada anilor 75 până în 82,
că bine faci ,bine găseşti ,să laşi ceva după tine ca
am fost ocupaţi să dăm şcoala aceasta în primire. La
generaţiile care vin să nu te judece că ai trăit degeaba
nivelul judeţului erau oameni care aveau su let pentru
şi ai călcat pământul degeaba, să se vadă că ai făcut
învăţământ şi pentru dezvoltarea zonei. În 77-79 se
ceva în folosul comunităţii ,în folosul oamenilor, în
în iinţau Santiere Naţionale ale Tineretului la Canalul
folosul celor care te-au iubit, te-au respectat, te-au
Dunăre- Marea Neagră, Şantierul Naţional al
apreciat, te-au înjurat sau te-au apostrofat, pentru că
Tineretului pe Argeş, Şantierul Naţional al Tineretului
viaţa nu este făcută numai din lucruri bune. Viaţa este
pe Oltenia. Mătăsariul ajunsese la 14.000 de locuitori.
ca în Coşbuc:”O luptă-i viaţa, deci te luptă /Cu dragoste,
Şi spuneam că munceam la Motru să iau o pereche de
cu dor de ea”. Şi din ce în ce mai mult doreşti să ai cât
pantaloni în plus, să se uite fetele la mine să spună: ia
mai multe rezultate bune. E ca şi atunci când te formezi
uite ce bine e îmbrăcat ăsta! Şi voiam cu tot dinadinsul
pentru societate. Nu mă gândeam că vreodată o să-mi
să se împlinească şi în Mătăsari visul dorit . În 1980 am
desfăşor activitatea pe calculatoare, să predau lecţii pe
început în Şcoala 2 prima clasă de seral, eram cu şcoala
calculatoare. Păi nu-i mai frumos să vin eu aşa printre
cu clasele I-X, stam cu frate-meu ,se însurase, şi eu,
voi, să vă simt eu respiraţia, să vă aud eu creionul pe
stam cu soţiile şi cu Zizi Ceauşescu efectiv la cap de pod
hârtie cum vă scârţâie, să vă simt eu cum vă foiţi sau
să găsim oameni să-i băgăm la liceu şi să pornim. Aşa
nu vă foiţi, să văd eu dacă sunteţi atenţi sau dacă nu
am spart gheaţa. Cei de la judeţ mă întrebau tot timpul
sunteţi atenţi, nu să stau cu capul în calculator?!
când o să se termine clădirea.
Să cumpăr câte o jumătate de pâine
Colegiul a fost casa mea.
Îmi aduc aminte când se dezvolta mineritul în
În 1999 am făcut centrala termică, trebuia să aduc
Mătăsari şi eu eram la liceu la Tg- Jiu în clasele IX- XII,
o conductă să bag căldură la grădiniţă, şi proiectantul
în vacanţe ne duceam la Motru pe jos şi eu, şi frate-meu
a zis să o facem pe baza sportivă unde betonul aveo 80
şi lucram ca necali icat la taică-meu la dulgherie şi
cm grosime. Atunci ne iubeau toţi, eram tineri, aveam
frate-meu ca necali icat la zugravi ca să câştigăm şi noi
dragoste de viaţă, de muncă, ştiam că facem pentru
un ban în plus, să ne luăm şi noi pe lângă costumul
viitorul nostru ,pentru comunitate ,armata era de
pentru şcoală, şi un costum de haine ca să nu umblăm
partea noastră, oricine venea prin zonă, aici se oprea.
şi sâmbăta, şi duminica în uniformă, să ne mai luăm o
Am renunţat la ideea asta şi am băgat conducta pe sub
pereche de panto i. În 1968 când au intrat ruşii în
şcoală, au venit 15 inşi şi au spart 2 săptămâni de zile,
Cehoslovacia, eu eram în Motru, mă trezeam la ora 4 ca
până la grădiniţă. Aici munceau elevii şi profesorii zi şi
să iu la 7 la serviciu şi de abia aşteptam jumătatea de
noapte să scoată molozul ,nu erau scări ,erau nişte
oră de la 12 la 12:30 să mă trimită tăticu de la Şcoala
blăni. Şi a ieşit clădirea asta. Am aranjat cu muzeul
nr. 2 până în centru la piaţă să cumpăr câte o jumătate
judeţean şi am făcut panouri de propagandă vizuală cu
de pâine şi să luăm 200-250g de slănină să mâncăm şi
dezvoltarea judeţului, cu tradiţie, cu folclor care au
să mai şi dorm încă zece minute pe un panou de

30 NOIEMBRIE 2010
Nr. 56-57
costat echivalentul a 5 Dacii. O Dacie
era 70 de mii, noi am dat 350 de mii.
Atunci am cumpărat tot ce vedeţi voi,
instrumente muzicale: ţambal, viori,
acordeoane, pianine, cobze, costume
populare şi le-am adus încoace pentru
copii. În 1980 a fost schimbat domnul
Pan iloiu şi director a venit frate-meu.
El era director adjunct din 1974 până în
1980, din 1980 a fost director până în
1997 ,97-98 a fost altcineva şi din 1999
am preluat eu treaba şi am continuat
ceea ce începusem cu frate-meu. Am
adus mese, scaune, televizoare,
calculatoare, videoproiectoare, ecrane
în iecare clasă. Am făcut am iteatru,
centrala termică, instalţtiile: electrică,
sanitară şi de termo icare, am adus
două microbuze şcolare, am în iinţat
cabinetul medical şcolar, am dotat
cabinetele, laboratoarele, atelierele, am
modernizat toate subunităţile de
învăţământ din Mătăsari, am în iinţat
Muzeul Jilţului, Fundaţia şi revista
Murmurul Jilţului, am tipărit 14 cărţi,
zece ani am desfăşurat sărbătoarea
Fiilor Jilţului, zilele liceului, ale
absolventului, alaiul obiceiurilor de
iarnă, târgul ofertei educaţionale, l- am
adus în şcoală pe ministrul învăţă-
mântului, pe mitropolitul Olteniei, pe
toţi conducătorii politici si adminis-
trativi ai judeţului, pe parlamentarii de
Gorj, am avut o colaborare excepţională
cu toate organismele de la nivel central,
judeţean şi local, cu massmedia. A fost o
muncă de Sisif. În iecare por al acestei
clădiri se a lă tinereţea noastră.
Clasele de matematică- informatică,
ilologie, economic, protecţia mediului,
chimie-biologie, turism și alimentaţie
publică, croitorie, radio și televizor
La început n-au fost decât meserii de
electrician de mină, electrician de
supra faţă, mecanic de utilaje de
terasamente, mecanic de mină, de
suprafaţă, sudori. Până în 90 a fost
Şcoala cu clasele I-X. Din 90 ne-a
declarat Grup Şcolar Industrial Minier.
Am ajuns să avem 9 clase de clasa I şi
acum mai avem doar două. În 97, de la
8 clase am ajuns la 56 de clase-1500 de
elevi. În 97 a avut loc prima
restructurare din minerit. Am pierdut
300 de elevi atunci. De la 1560 ne-am
întors la 1200. În 99 ajunsesem cu liceul
NOIEMBRIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
la o singură clasă. În 2001 am ajuns la
2150 de elevi. Dădusem drumul la
matamatică-informatică din 92. Am
stat o săptămână în Bucureşti cu
nevastă-mea şi am venit cu 10
calculatoare, cu maşina mea, aveam un
Aro atunci. Asta pe banii mei. Ăla cu
care trebuia să mă întâlnesc eu
ajunsese director la fabrica de
calculatoare. Cine preda la clasele de
matematică-informatică? Am pus-o pe
nevastă-mea şi a făcut cursuri prin
Minister la Bucureşti şi după aceea o
lună de zile s-a dus la Eforie Sud şi
învăţa de dimineaţa la 7 până seara la
ora 9 la calculatoare ca să dăm drumul
la calculatoare aici. A luat locul 2 pe
judeţ. Şi aşa am câştigat copii pentru că
am băgat clase de chimie-biologie, clase
de protecţia mediului, de economic. Am
restructurat clasele şi am renunţat la
tehnicienii de mină, de carieră şi am
făcut clase de electronişti- automatizări.
Prima clasă, al cărei diriginte am fost
eu, a terminat în 93.
Sunt numai câteva crâmpeie din
bogata experienţă de viaţă şi din
gândurile deschizătorului de drumuri,
profesorul Dumitru Dădălău, pe care
le-am înregistrat în această toamnă,
când ne-a mărturisit într-o clipă de
efuziune su letească faptul că are
atâtea proiecte în minte, dar din lipsă
de timp, le amână mereu. Între timp,
ele se mai «cimentează» prin
discuţiile» pe care le am noaptea cu
nevastă-mea, prin discuţiile pe care le
am cu mine însumi sau cu unii dintre
voi», după cum ne declara acest «ultim
mohican» al î nvă ţ ă m â n t u l u i
mătăsărean.
31
M u r m u r u l J i l þþu l u i Nr. 56-57

ITALIA PROGRAM COMENIUS

RI - GO RJ RE VI ST Ã A
IC MÃ TÃ SA CO LE GI UL UI
TE HN OL OG NA ÞIO NA L
NA ÞI ON AL
16 PA GI NI
TE HN OL OG
à A CO LE GI UL UI 20 09 An ul XIII
Nr . 51
IC MÃ TÃ SA
ST mar tie

POLONIA
RE VI RI - GO RJ
Nr . 50 aprilie 2009
An ul XIII 16 PA GI NI

s c h im b d e e x p
e r ie n ţă

CColeg
Co
oll iul
o
Tehn
Te ic
Te
Mă
Măt
M
Mătă
tăs
tă
ăssari
a Gorj
01-05
decembrie
2008
OMENIUS
PROGRAM C

SUA
COLECTIVUL DE REDACÞIE: REDACÞIA: PRE-PRESS
CEAUŞESCU ION (redactor ºef), FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„ & TIPAR:
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct), COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC
CISMARU LAURA (secretar de redacþie), S.C. TIPOGRAFIA
MÃTÃSARI - GORJ
TĂNĂSOIU ADRIANA, TERCI DAN, PROD COM S.R.L.
BĂRBĂCIORU ANDREEA (redactori)
Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
Târgu-Jiu
Tehnoredactare computerizată: MARIANA JDEICĂ
ISSN 1583 - 2287 Tel. 0253-212.991

32 NOIEMBRIE 2010