REVISTÃ A COLEGIULUI NAÞIONAL TEHNOLOGIC MÃTÃSARI - GORJ

Anul XV Nr. 58-59 martie 2011 32 PAGINI

La sfârșitul săptămânii trecute s-a desfășurat o nouă ediţie Elevii din Mătăsari,
a Concursului Naţional al Revistelor Școlare și a Concursului s i n g u r i i g o r j e n i l a Ta b ă r a
Tinere Condeie, faza judeţeană. La concurs au participat peste Naţională de Jurnalism
25 de reviste școlare și peste 100 de elevi ale căror creaţii artis-
tice au fost evaluate de un juriu exigent. 11 reviste școlare din
Gorj s-au calificat la faza naţională a Concursului  revistelor
școlare care se desfășoară tot în această lună la București.
Pag. 4

Tabăra GURA PLAIULUI a fost din nou animată de

elevi şi de cadre didactice, lucru ce nu s-a mai întâm-
plat din momentul în care aceasta a trecut în patrimo-
niul Mănăstirii Tismana. Potrivit organizatorilor, au
participat foarte mulţi elevi şi profesori la această ma-
nifestare, competiţia fiind extrem de strânsă în cele
două concursuri. Profesorul Ion Elena, preşedintele
juriului, avea să aprecieze: „ Mă bucur să remarc că am
avut o competiţie de valoare în care s-au calificat cei
mai buni dintre cei buni. Se constată o creştere calitati-
vă a publicaţiilor şcolare de la an la an, lucru pentru
care merită felicitări deopotrivă elevii şi cadrele didac-
tice care îi coordonează. Îmi pare rău că unele reviste
şcolare, probabil din raţiuni materiale, nu au mai parti-
cipat la competiţie. “
Comisia de evaluare a deliberat îndelung pentru a
stabili câştigătorii.
Primul lucru care se cere remarcat este că juriul ce-
lor două concursuri a fost alcătuit din cadre didactice
din învăţământul universitar şi preuniversitar, ziarişti,
scriitori ş.a. Acesta a deliberat greu între cele mai bune
reviste şi între cele mai
valoroase creaţii litera-
re. Cele mai bune reviste
şcolare din judeţul Gorj
s-au dovedit: Gimnaziu:
Secţiu nea: Revistă reprezentativă de şcoală, tip
CALEIDOSCOP: „Jurnal 11”, Şc. Gen. „Pompiliu Marcea”
Tg.-Jiu; Secţiunea: Revistă cultural- artistică:„Arcade”,
Şc. Gen. „Alex. Ştefulescu” Tg.-Jiu; Secţiunea: Revistă
literară: „Magia cuvintelor”, Şc. Gen. Nr. 1 Ţicleni;
Secţiunea: Revistă de profil ştiinţic:„Graiul Apelor”, Şc.
Gen. Ceauru-Băleşti; Secţiunea: Revistă mozaic:
„Izvorul Sâmboteanu”, Şc. Gen. “Sf. Nicolae” Tg.-Jiu şi
„Speranţe noi”, Şc. Gen. Peşteana-Jiu.
La LICEU competiţia a fost mai redusă deoarece au
fost mai puţine reviste prezente. Doar cele clasate pe
locul I vor reprezenta judeţul în competiţia naţională.
Dar iată rezultatele: Secţiunea: Caleidoscop: Locul I –
„Cuget Liber”, Colegiul Tehnic „General Gh. Magheru”
Tg.-Jiu; Locul II – „Historia CNET”, C. N. „Ec. Teodoroiu”
Tg.-Jiu;
Tg. Jiu; Secţiunea: Revistă cultural – artistică: Locul I
ALTRUIŞTII
– „Murmurul
Murmurul Jilţului”,
Jilţului” Colegiul Tehnic Mătăsari; Locul II
– „Teen Agers”, Colegiul Naţional „Spiru Haret” Tg.-Jiu; Pag. 25
Secţiunea: Revistă literară: Locul I – „Interval”, C.N.
„Spiru Haret” Tg.-Jiu; Locul II – „Studium”, C.N. „Ec.
Teodoroiu” Tg.-Jiu; Secţiunea: Revistă de profil Omul
ştiinţific:Locul I – „Ecou”, C. N. „Virgil Madgearu” Tg.-Jiu;
Locul II – „Dincolo de cuvinte”, Colegiul Tehnic Motru; învăţat
Secţiunea: Revistă mozaic: Locul I – „Recreaţia mare”,
Grup Şcolar Industrial Tismana; Locul II – „Joc de cre- Pag. 2
ion”, C.N. „T. Arghezi” Tg. Cărbuneşti; Locul III – „17 ani”,
Colegiul Tehnic nr. 2 Tg. –Jiu. Revistele câştigătoare ale
fazei judeţene vor reprezenta judeţul la faza naţională
care se va desfăşura în a doua parte a lunii mai. În ulti-
mii ani, revistele şcolare din judeţul Gorj s-au întors cu
importante premii naţionale.
Cornel Ş
Şomîcu Pag.8

Unul dintre evenimentele

Ca în fiecare an, la început de vacanţă, cei mai meritu-
oși reprezentanţi ai revistelor școlare laureate ale
Concursului Naţional al Revistelor școlare, elevi de gimna-
ziu și de liceu s-au întâlnit în perioada 28 iunie-4 iulie, în
Tabăra Naţională a Revistelor Școlare ce se desfășoară la
Muncel, judeţul Iași. Tinerii veniţi din toate colţurile ţării,
reprezentând diferite judeţe, au fost întâmpinaţi aici cu
mare drag de organizatori, care s-au străduit să le ofere
surprize plăcute pe toată durata șederii.
Scopul întâlnirii a fost precizat, încă de la prima întâl-
nire în „clubul” taberei, exersarea abilităţilor jurnalistice și
a creativităţii, materializate în final printr-o revistă comu-
nă și prin premii la concursurile de creaţie organizate pe
durata taberei și petrecerea timpului liber într-un mod cât
mai plăcut. Pe parcursul întregii săptămâni s-au organi-
zat întâlniri cu scriitori și jurnaliști cunoscuţi, care au îm-
părtășit tinerilor jurnaliști din experienţa lor, excursii în
zona Neamţ și, bineînţeles, nu se putea fără vizitarea ora-
șului cu numeroase secrete literare și plin de farmec: Iași.
care au stârnit puţină zar-
vă în rândul elevilor și pro-
fesorilor a fost acela când
au aflat că, în conformitate
cu programul anunţat, vor
trebui să se prezinte în faţa
colegilor de breaslă (ceilalţi
participanţi la tabără) cu
produsele cele mai bune
din timpul anului – reviste-
le școlare- și să le promo-
veze, astfel încât să convin-
gă publicul că au publicat
cele mai bune materiale.
Prezentările au fost originale și deosebit
de îndrăzneţe, copiii dovedind nu numai concretizate în concursurile de creaţie organizate, diplo-
organizate diplo
capacitatea de a capta publicul cu informaţiile oferite, ci mele de laureat ale Concursului revistelor Școlare, dar nu
și abilităţile dobîndite în activitatea jurnalistică. a fost uitată nici atmosfera de vacanţă, frumuseţea vâr-
Prima „încercare” fiind depășită, organizatorii le-au stei participanţilor – răsplătită într-un concurs de „Miss
dat copiilor startul la distracţie și i-au invitat la seri de Tabăra Revistelor Școlare” – și tradiţionalul, dar întot-
club, cu muzică și concursuri pe placul lor. Astfel, clubul a deauna spectaculosul foc de tabără.
fost invadat de tinerii dornici de a se întrece în „campiona- Trebuie amintit și faptul că s-au bucurat, cu toţii, de
te” de tenis de masă, jocuri distractive, desen, iar spaţiul mese gustoase și îmbelșugate, astfel încât, încă din prima
în care a fost organizată redacţia s-a dovedit neîncăpător zi, s-au format adevărate cozi în faţa sălii de mese, atunci
pentru cei ce se întreceau în rapiditate pentru tastarea când se știa că urma ora micului dejun, a prânzului sau a
produselor lor jurnalistice, sau se înghesuiau pentru a răs- cinei - toate pregătite astfel încât micii jurnaliști să capete
foi revistele școlare aflate în expoziţie. suficientă energie pentru toate „încercările” care-i aștep-
Entuziasmaţi, copiii au făcut primul pas pentru a-și tau. Așteptăm ediţiile viitoare ale acestei tabere de reviste
demonstra abilitatea creativă și a comunica fructuos cu și sperăm ca ediţia viitoare să fie cel puţin ca anul acesta.
cei din jurul lor. Și, pentru că tot ne-am permis să introducem un „engle-
În ultima seară petrecută aici s-au înmânat premii, zism” în revista noastră, vom termina în același ton: To be
pentru a răsplăti eforturile depuse în această săptămână, continued...
Florin Manoliu
M u r m u r u l J i l þu l u i
Omul
învăţat
Un bărbat în vârstă de 92 de ani,
bărbierit proaspăt, pieptanat la fel,s-a
îmbrăcat și la ora 8 dimineaţa a por-
nit înspre azil. Stă în foaierul azilului
așteptând, zâmbește înspre noi atunci
când îi spunem: „camera dvs. este pregătită”.
Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a
stins din viaţă și, din acest motiv, bărbatul a sim-
ţit nevoia să-și părăsească locuinţa.
În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe
scurt cum anume e camera lui, ce culoare are
perdeaua și cuvertura de pe pat, ce are în cameră.
-” Îmi place foarte mult”- spune el și e încântat ca
un copil de 8 ani, care acum urmează să primeas-
că prima lui cameră separată de la părinţi. -“
Stimate Domn, încă nici nu aţi văzut camera, aș-
teptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi „ -am răs-
puns eu .
Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă „ spune
el. “ Eu am decis deja în mintea mea , camera îmi
place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, ime-
diat ce mă trezesc “ . “ Fericirea nu este depen-
dentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod
indpendent. Faptul că, imi place sau nu camera,
2 MARTIE 2011
N r. 58-59
nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde
de cum vreau eu să o văd”.
Pot să iau decizia să îmi petrec ziua în pat și să
încerc să număr câte extremităţi sau componente
ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui
sau mă dor; ori, pot să spun mulţumesc cerului
pentru tot și pentru că mă pot mișca. „
Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi des-
chid ochii, să mă concentrez pe amintirile fru-
moase, amintiri pe care le-am adunat de-a lungul
vieţii mele ” “ Bătrâneţea este ca și un cont în
bancă . Iei de acolo exact ce ai adunat. ”
„Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fe-
ricire și amintiri frumoase în contul tău de amin-
tiri”. „Și îţi mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la
contul meu , unde eu și azi tot strâng și mai
strâng”-spuse omul învăţat .
Ţine minte cele de mai jos și, astfel, ai șansa să
fii fericit .
1. Eliberează-ţi mintea de ură. 2 . Eliberează-ţi
mintea de a-ţi face griji mereu. 3.
Trăiește modest .4. Dăruiește mai
mult. 5. Așteaptă mai puţin de la
alţii.
I. E.
 N r. 58-59 M u r m u r u l J i l þu l u i

Nu dispera, Luminătorule!
Cine te-mpinge spre marginea vremurilor, prea bunu-
le dascăl? În toată buimăceala timpurilor, mintea ta ră-
mâne limpede și sănătoasă, cuvântul ţi-e dor și alinare,
sfatul – cale spre împlinire, Luminătorule! Rămâi nemiș-
cat în vuietul furtunilor și, niciodată, să nu cazi în faţa
marilor zăgazuri!
Casa ţi-a fost mereu podidită de liniște și înţelepciu-
ne iar drumurile tale au dus întruna spre templul sacru al
școlii. Când nu aveai treabă acolo, te regăseam repe-
tând cu plăpândele voci de talent, migălind în sala de
pictură, pe platoul de dans, pe terenuri, piste și spaţii de
antrenament, apoi pe scene, în tumultul spectacolelor,
purtând nestinse sărbătorile neamului, marile victorii
pentru viitor.
Nu ai lăsat în părăsire rostul învăţăturii, cea mai
sfântă potrivire a spiritului tău. Ai rămas totdeauna în
credinţa trudei și misiunii tale solemne!
Nelegiuirea-ţi vine de la cei ce te-au uitat sau nu te-au
iubit niciodată, cum nu au iubit nici școala, nici cartea,
nici lumina lor. Într-o ignoranţă sfidătoare și-o desfătare
cât se poate de originală, corifeii slugarnici ai palatelor nu
găsesc a-și aminti că propulsarea lor în fotoliile puterii
își are începutul în neliniștea strădaniilor tale.
Ţi-ai sechestrat gândul și sufletul, într-o frământare
niciodată măsurată, ai tălăzuit zile și nopţi în viscolul
tău, într-o generozitate fără limite, zidindu-le lor începu-
tul. Să le fie buchea dreaptă, elegantă și cuminte, cuvân-
tul - clar și curgător spre bine, fără să visezi vreodată că
vei ajunge să înfrunţi azi multe nedreptăţi în vâltoarea
unor vremuri în care te-au adus ei, elevii tăi năstrușnici
de altădată. Să fie sufletul lor atât de vândut haosului și
deșertăciunii? Să le fie temeiurile clădite pe ingratitudine?
Ţi-ai lăsat acasă copilăria, cu jocurile și toată frumu-
seţea ei! Ţi-ai subjugat până și primii ani ai vieţii, fragezi
și zgomotoși, unor privaţiuni ce te-au purtat în univer-
sul și misterul cărţilor, spre miracolul învăţăturii. Ca să-ţi
fie tulburată astăzi neodihna de a ști, răbdarea angelică de
a inova și tăria de a renunţa de atâtea ori la plăcerile vâr-
stelor mai mari și mai mici.
Ţi-ai făcut din profesiune o armură vie pentru apăra-
rea demnităţii românului, Luminătorule de neam! Prin
gândul și cuvântul tău s-au zămislit lupta și izbânzile isto-
riei acestui popor! Ai construit și ai reconstruit școala,
protejând-o de toate dezlănţuirile răului!
Tot mai rar îţi este ascultat cuvântul povăţuitor, pil-
da-ţi este hăituită mereu de cei străini de școală. Vrerea-ţi
clocotește-ntruna precum întruna susură izvorul. Părăsită
de ordinea legală, frustrată de ierarhia valorilor, bulversa-
tă și îngenuncheată de trufia crizei morale și a altor păca-
te, societatea răvășește bunul simţ și crezul, iubite dascăl!
Te lupţi, prea bunule, cu mentalităţi abil întreţinute de
slugoii șefilor tăi mai mari, cu teorii, planuri și programe
vitrege și vechi, cu dogma și teroarea conducerii, iar
noii tăi manageri sunt prea puţini, să-ţi apere gândul în
care sălășluiește raza de speranţă pentru reînnoirea șco-
lii noastre.
Tot mai umbriţi sunt ochii școlarilor tăi, mai săracă
vorba, neprihănită însă inima lor. Timizi li-s pașii către
școală. Nu mai au unii ghetuţe îmblănite, ghiozdanul
este vechi, rămas de la cel mare, abecedarul e la fel de
vechi și zdrenţuit. Caiet, doar unul pentru toate literele.
Bunica ”uită” prea de multe ori să pună în ghiozdan un
pacheţel. Noroc că mărul din grădină a rodit cu sârg.
Oraru-i nesigur, din el a dispărut recreaţia mare. Lecţiile
se perindă între schimburi, elevii nu-și mai văd de carte.
Ciudat, tot mai ciudat, bunule, se simte o decădere a șco-
lii în formalism și închistare.
Ce faci, părinte dascăl, într-o așa încurcătură? Ţi-e
școala iar bătrână și ochii ţi se întunecă la gândul că nu ai
bani să-i preschimbi înfăţișarea. Te zbaţi singur, ca un
damnat uitat de Dumnezeu, între dorinţa și neputinţa de
a reîntineri amvonul învăţăturii. Ești din nou în suferinţă,
nu-ţi poţi cumpăra o carte, la flacăra căreia să întinerești
învăţând, să poţi da înapoi anii școlii, să așezi în zborul
copiilor iar gândul curat, puterea de a învinge, cutezanţa,
strălucirea șansei!
Nu vrei să pari, ești ceva mai la vale ca un miner pen-
sionar și uneori regreţi că viaţa toată ai dăruit-o știinţei
de carte, o activitate ce-ţi conferă valoare și prestanţă, ca-
lităţi câștigate prin trudă, suferinţă, prin obsesia și în-
crâncenarea examenelor, prin emoţii, pasiuni și ambiţii.
Cu toate acestea, diriguitorii ţării, prin faptele și gesturile
lor ”răsplătesc” făclierii de la catedră cu o impietate de
necrezut. Sfidarea lor nu încălzește cu nimic clasa școlară
vitregită de-atâtea, în care spiritul învăţătorului continuă
să vibreze, neîntinat de neorânduiala și minciuna răzvră-
tite dincolo de ferestre.
Umilit, cu un salariu de mizerie, cu demnitatea terfe-
lită și rostul aflat mereu sub spectrul deznădejdii, omul
de la catedră, trăiește azi drama prin care însăși școala
românească își duce zilele. Nelegiurile care defăimează
sfântul locaș de învăţătură și bună purtare sunt ţesute și
răspândite de înșiși conducătorii ei, unii - pedagogi igno-
ranţi și perfizi, supuși greșelilor, inși agăţaţi de jilţurile
ministeriale încă din anii trecuţi, prin fraudă morală, ori
catapultaţi acolo de interesele nedidactice ale timpului.
Cum să faci învăţătura agreabilă, cu forme și oameni
vechi? Școala are nevoie de sprijin și efort financiar.
Salariul trebuie să-i asigure dascălului decenţă, să-i ape-
re demnitatea, să-i răsplătească valoarea. În faţa priviri-
lor din bănci, singure și dornice de a cunoaște, experienţa
și trăirea lui nu vor face minuni. Mai sunt încă multe pra-
guri ce stau în calea gândului hărăzit pentru o altă ordine
a învăţării.
Izbiturile sunt la fel de dure, vijelioase și aducătoare
de pagube. Ele-și au sorgintea în severitatea sufocantă a
trecutului nu prea îndepărtat. E uriaș efortul dascălului.
Adevărul muncii lui este minimalizat de cei suiţi în frun-
tea învăţământului. Înconjurate de modestie și dăruire,
departe de lăcomia celor vânduţi pe licăriri de arginţi,
vocaţia și strădaniile lui sunt astăzi neglijate și de cei
aflaţi la cârma ţării. Nu se uită însă a i se batjocori onoa-
rea și competenţa deja confirmate în multe rânduri, prin
relansarea intenţiei trufașe a reatestării pe post, prin im-
plicarea în atâtea treburi de corvoadă, ce nu au nici o le-
gătură cu școala, justificând aceste acţiuni pe seama în-
crederii și seriozităţii corpului profesoral.
Completând fel și fel de înscrisuri cu ţintă socială,
dascălul nu poate fi nici notar, nici judecător. Pentru el,
această muncă a fost una de ”salahor”, în care a fost îm-
pins fără voie. De aceste slugărnicii se fac responsabili
funcţionarii din minister și nu numai ei. Ni se tot spune
că, în România, învăţământul este prioritate naţională.
Până acum, starea jalnică în care sunt multe școli nu do-
vedește aceasta și nici faptul că dascălii nu primesc sala-
rii în prioritate naţională.
Încorsetat de restricţiile unui nivel de trai prea mo-
dest, cu un salariu deloc generos și neglijat de guverne,
dascălul nu poate lăsa în tăcere cuvintele unui mare lu-
minător al neamului care, la vremuri de ananghie, nu
pregeta a-i îmbărbăta pe români, spunând răspicat:”Sau
punem pumnul în pieptul furtunii sau vom pieri!”
Păstrând nemuritoare cuvintele lui Avram Iancu, ab-
sorbit zilnic de tensiunea studiului și tumultul lecţiilor,
semănătorul de lumină și învăţătură nu și-a pierdut în-
crederea în restituirea condiţiei sale sociale și istorice.
El crede încă și acum că bunătatea risipită cu dăruire
și perseverenţă în câmpul social îi va readuce în suflet
acea liniște și mulţumire de care îi fusese atâta dor în
acești ani de mare zbucium.
Ion Elena
Notă: Din volumul „Adio, frumoaselor zăpezi!”, aflat în pregătire
la Editura „Măiastra” din Tg.-Jiu

Poveste de iarnă
Există o poveste fără nici un copil
care să o rostească în pașii lui spre visa-
re, o poveste pentru oameni ca noi, me-
reu grăbiţi să realizăm nimicuri, să re-
creem valori și sentimente, mereu aler-
gând pe drumuri individuale...
O poveste ce nu începe cu “ afost o
dată ca niciodată “, ci cu “afost dintot-
deauna un om...”
A fost dintotdeauna un om ce nu s-a
bucurat de sărbători pentru simplul fapt
că nu credea în ele.
Nu a reușit nimeni să-l convingă că
Iisus s-a născut, ca Moș Nocolae și Moș
Crăciun există, sau ca Noul An e un pri-
lej de sărbătoare.
Iarna e cu adevărat rece pentru cei ce
nu păstrează amintiri fierbinţi.
A fost dintotdeauna un om ce nu s-a
dat în lături de la a celebra, după datina
Sfântul Crăciun și Noul An, sacrificând
oricât pentru că oamenii din jurul lui -
familie, rude, prieteni, cunoscuţi și stră-
ini - să se bucure de preparate cu drag,
de băuturi cu gust alese, de muzică și
dans și, mai cu seamă, de plăcerea reve-
derii.
A fost dintotdeauna un om ce se re-
găsește în fiecare dintre noi.
Sunt ani în viaţa noastră când nu ne
mai dorim nimic de sărbători decât să
dormim, când nu mai muncim nimic
pentru masa de Crăciun și de Revelion,
când bradul, fie nu mai are rost să-l
avem, fie îl cumpărăm gata împodobit.
Sunt alţi ani când ne trezim în zori
spre a pune coca pentru cozonaci, când
plecăm la colindat către părinţi, către
prieteni, când ne gătim cu fast și emoţie
pentru petrecerea de revelion.
A fost dintotdeauna un om care te
privește. De fiecare dată nu îţi spune ni-
mic, doar îţi lăsa-n palma o oglindă, pu- despre tine, despre lumea ta, despre vise- între credinţă și civilizaţie, între tradi-
ţin zgâriată, puţin prăfuită. le și credinţa ta. A fost dintotdeauna un ţie și filosofia unui nou început. Somn
Și când simţi că ceva îţi lipsește, abia om ca tine... ușor, în visul tău să pătrundă gândul
atunci, amintindu-ţi de ea, te privești. Povestea se incheie aici, fără învăţă- înţelept și bun, iar în următoarea zi să
În acel moment realizezi ce ai uitat să minte, fără eroi. ai lumii ce povesti...! Să ai cea mai fru-
faci, să simţi, să trăiești. Dar te lasa pe tine să o continui. moasă iarnă din viaţa ta !
A fost dintotdeauna un om, ce te aș- Să îi spui despre omul care ești TU,
teaptă să-i scrii, să-i zâmbești, să-i spui în luna decembrie, când timpul te așează Ion E. Pãdeșanu

MARTIE 2011 3
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Jurnalismul nu este numai o profesie, ci este o
adevărată artă. Pornind de la această premiză, timp
de o săptămână (12-18 iulie), elevii gorjeni de la
C.N.T. Mătăsari s-au străduit să înveţe şi să impre-
sioneze organizatorii Taberei Naţionale de
Jurnalism de la Muncel-Iaşi. Grupul judeţului Gorj a
fost format din patru elevi ce învaţă la C.N.T.
Mătăsari: Tănăsoiu Adriana, Bălan Sorin, Racoceanu
Ion (clasa a XI-a), Bilea Cristian (clasa a IX-a) şi Dima
Elena, profesor coordonator.
Pe parcursul celor 6 zile de tabără, tinerii
jurnalişti gorjeni s-au întâlnit cu renumiţi oameni
de presă, atât din Iaşi, cât şi din Bucureşti de la care
au aflat multe din tainele jurnalismului profesion-
ist. Au participat sub îndrumarea acestora la work-
NOI, JURNALIŞTII…
Într-un ev în care abia dacă ne mai suportăm unii pe
alţii, într-o lume în care suntem năpădiţi de probleme
mărunte, în care suntem infectaţi de trivialitate, iar plăce-
rea de a fi s-a pierdut în mocirla luptei pentru supravieţu-
ire, munca de jurnalist este una sisifică, dar obligatorie. Și
chiar dacă am ajuns să nu mai avem imaginaţie, simţuri
sau idei năstrușnice și ne-am înstrăinat de pasiunea vieţii
din cauza condiţiilor de viaţă umilitoare, noi, jurnaliștii,
am rămas singura voce care poate trezi la realitate ultimi-
le rămășiţe de umanitate, de adevăr, de conștiinţă, de res-
ponsabilitate. Suntem asemenea ultimilor eroi ce refuză
să părăsească reduta pe care dușmanul crede că deja a
cucerit-o.Și chiar dacă mulţi slujitori ai condeiului ne des-
curajează zi de zi prin actele lor, lăsându-se amăgiţi de
efemere avantaje, trecând astfel dintr-o parte în alta și
jonglând cu vorbele ca niște ieftini scamatori sau vânzân-
du-se pentru nimic ca fetele de pe centură, totuși un jur-
nalist adevărat are o misiune primordială ce ţine de viaţă,
de adevăr, de onestitate, de patriotism și de mândrie na-
ţională, de ceea ce îl definește pe om ca fiinţă virtuoasă.
Noi, jurnaliştii, trebuie să fim trâmbiţa care readuce la
viaţă setea de frumos, setea de bine, setea de bunăstare,
setea de a trăi.a
Jurnaliştii sunt obligaţi să facă publice nu numai as-
pectele plăcute ale societăţii, ci şi pe cele cutremurătoare.
Numai că în ultima perioadă se observă o tendinţă
aproape generală pentru laturile întunecate ale lumii în
care trăim. Crime, violuri, bătăi, scandaluri, accidente,
divorţuri, incest, pedofilie, prostituţie, contrabandă, jafu-
ri…Acestea sunt subiectele ce ţin pline primele pagini ale
celor mai multe ziare din România de astăzi. E dureros, e
trist, dar e adevărat. Să nu mai vorbim de clasa politică,
4 MARTIE 2011
shop-uri de radio, televiziune şi presă
scrisă, la dezbateri pe teme de actuali-
tate, cum ar fi: „Blogul, formă de jurnal-
ism şi blogger=jurnalist sau jur-
nalist=blogger”, „Jurnalist sau vedetă de
televiziune”, „Fotojurnalismul” ş.a. După
ce au învăţat să realizeze şi să prezinte o
ştire de radio şi televiziune, au scris o se-
rie de articole pentru ziarul „Puls” al
taberei, au vorbit în direct la Radio Puls,
au cochetat cu camerele de luat vederi
pe platourile de filmare de la TVR Iaşi şi
l-au intervievat pe directorul acesteia,
Vasile Arhire, au văzut cum se desfăşoară
munca în redacţia ziarului „Bună ziua,
Iaşi” şi după ce au stat de vorbă cu atâţia
de conducătorii de
mâna a doua care
ne determină să ac-
ţionăm mecanic
sub presiunea necesităţilor materiale imediate, de mode-
ratorii mediocri și de show-urile de prost-gust pe care le
urmărim la televizor ca să mai uităm de griji, de fitzele
bogătanilor ce ne fac uneori să râdem sardonic sau, mai
ales, de corupţia și demagogia tranziţiei, sau unde mai
pui de criza economico-financiară de care suntem îngro-
ziţi toţi, de la copilul cu suzeta în gură la baba Leana de
90 de ani, care se teme că nu-i mai vine pensia și o să
moară de foame …
E greu, e un act de curaj să fii astăzi jurnalist, dar omul
mereu a fost ispitit de lucrurile mai puţin accesibile, a
adorat provocările şi s-a descurcat poate mai bine în mo-
mentele dificile ale vieţii când a fost nevoit să dea ce-i
mai bun în el.
De aceea, poate, vreau să aleg această
meserie. Nerezistând tentaţiei de a-mi supune
cuvintele, vreau să rezist tentaţiei de a-mi bate
joc de ele.
E negrăit de sfâşietor ca la o vârstă aşa de
fragedă, să te simţi copleşit de lehamite, per-
manent iritat, pus pe harţă…să ţi se pară că
duci o existenţă a cărei notă definitorie este
superficialitatea, iar universul în care te mişti
este unul artificial, infectat de virusul interesu-
lui personal. Cred, sau mai bine-zis, vreau să
cred că în meseria de jurnalist voi găsi un refu-
giu, aşa cum odinioară şi ‘ poetul nepereche’ îşi
găsea în redacţia Timpului, şi sper ca jurnalis-
mul să devină o terapie eficientă împotriva
acestor derapaje primejdioase şi nefireşti.
Consider că jurnalistul este un adevărat
N r. 58-59
oameni de presă, tinerii gorjeni s-au îndrăgostit de
palpitanta profesie de jurnalist.
După muncă mai vine şi în zilele noastre, uneori,
şi răsplata. Elevii mătăsăreni au fost răsplătiţi cu
diplome pentru activitatea depusă în cadrul
redacţiilor, au câştigat premiul pentru cel mai bun
scenariu al unui interviu imaginar, iar cadrul didac-
tic însoţitor a primit o diplomă pentru coordonarea
grupului de elevi şi pentru implicarea în activităţile
jurnalistice.
Din punct de vedere organizatoric, totul a fost
ireproşabil - mâncare excelentă, cazare bună,
activităţi specifice, program recreativ. Domnul di-
rector al Direcţiei Judeţene de Tineret Iaşi, Daniel
Stătescu, a avut grijă ca totul să se desfăşoare aşa
cum a fost stabilit, iar mai tânăra directoare
adjunctă, Ilinca Drăgănescu, s-a implicat ac-
tiv pentru a suplini lipsa de experienţă cu
entuziasm şi dăruire.
Grupul Gorjului mătăsărean trebuie să-i
mulţumească şi de această dată pentru inte-
resanta aventură jurnalistică munceleană,
distinsului şi hiperactivului profesor,
Dumitru Dădălău, director al Fundaţiei şi re-
vistei Murmurul Jilţului, care nu încetează să
se preocupe de soarta Colegiului şi de
pregătirea elevilor, în ciuda nenumăratelor
încercări la care l-a supus viaţa în ultima
perioadă.
Prof. Dima Elena |22/07/2010,
IMPACT IN GORJ
artizan al vorbelor, iar menirea lui nu este nicidecum
aceea de a panica omul, de a-l duce la sinucidere, ci,
dimpotrivă, gândesc că un bun jurnalist are oportunita-
tea prin talentul său, prin pregătirera de specialitate, să
confecţioneze şi ambalajul mesajelor sale către opinia
publică, în aşa fel încât să rămână totuşi acolo, într-un
colţ… SPERANŢA. Pentru asta nu trebuie să deformeze
adevărul, ci, măcar atunci când este prea crud, să-l amba-
leze cât mai subtil pentru a nu produce panică, pentru a
nu-l determina pe om să uite de frumuseţea vieţii.
Un astfel de jurnalist aş vrea să fiu, iar dacă tendinţa
mea spre bine şi frumos mă va transforma într-un
colecţionar de antipatii, îmi voi deschide un anticariat pe
care îl voi ţine veşnic închis.
ECHIPA COLEGIULUI TEHNIC MĂTĂSARI, JUDEŢUL
GORJ: TĂNĂSOIU ADRIANA, RACOCEANU ION, BILEA
CRISTIAN, BĂLAN SORIN PROFESOR ÎNSOŢITOR DIMA
ELENA C-TINA
 N r. 58-59 M u r m u r u l J i l þu l u i

Concurs naţional de proiecte

Vreau să fiu jurnalist

Mulţi dintre tinerii din ziua de astăzi vor o carieră în
jurnalism, dar puţini dintre ei reușesc să aibă o carieră
strălucită,să lucreze la un ziar sau o revistă cunoscută și
cu mare anvergură în presa românească de aceea im-
pactul mass-mediei asupra tinerilor este foarte mare.Ei
sunt din ce în ce mai atrași,de a avea o experenţă profe-
sională atât în domeniul radioului cât și în domeniul te-
leviziunii și al presei scrise.Pentru a urma această profe-
sie mulţi tineri optează prin urmarea unei facultăţi de
jurnalism.Binenţeles gazetăria constituie o pasiune pen-
tru cei tineri,o maniera ideală de exprimare,dar preferă
să realizeze o carieră bine drecţionată.Jurnalismul după
părerea tinerilor este în dezvoltare.
Mass-media se referă la toate modalităţile de comu-
nicare ce ajung la un număr foarte mare de persoane.
Aceasta presupune ca este relativ ușor să se obţină pro-
duse de media și că preţul este relativ accesibil pentru
toate grupurile sociale Mediile au un important rol în
societate concretizat prin urmatoarele funcţii : de tans-
mitere a informaţie,de formare, influenţare și manipula-
re a opiniei publice de educaţie, de divertisment.
Mesajele transmise prin mass-media includ de regulă
elemente de publicitate.Mediile permit ca informaţia să
ajungă foarte rapid la mulţi oameni.Mediile actuale
transmt știri despre evenimentele ce se produc aproape
concomitent cu relatarea lor fapt care contrbuie la dina-
mizarea vieţii sociale și la sentimentul de apartenenţă
planetară.
Presa are ca rol principal acela de a informa oamenii
despre modul în care sunt luate deciziile politice.Presa a
apărut în anul 1989 aceasta era controlată de către stat
deoarece existau anumite persoane care controlau ceea
ce se scrie și publicau doar ceea ce era pe placul condu-
cerii.Astăzi în România presa este liberă astfel încât poa-
te publica orice.
Majoritatea copiilor care termină studiile și pășesc pe
un nou drum se bazează pe un loc de muncă avantajos
cum ar fi jurnalismul care are la bază multe informaţii.
Știrile pe care o persoană le publică trebuie să prezinte
tot timpul adevărul,acestea trebuie să fie prompte și co-
recte. Mondenitatea în România a ajuns o ‘’bârfă’’ de ni-
vel naţional.După cum am observat în ziua de azi mulţi
oameni sunt curioși de viaţa persoanelor publice,de pro-
blemele acestora,dar în special de secrete-
le lor care stârnesc interes publicului.
Din punctul meu de vedere consider că
o persoana care dorește să aibă o reputaţie
de grad superior nu trebuie să se alăture
domeniilor publicitare.
Eu personal consider că jurnalismul
este o profesie de succes pentru cei care își
doresc cu adevarat să se bazeze pe acest
domeniu și luptă pentru a ajunge în locul
dorit.Pentru a ajunge undeva sus adică
acolo unde junaliștii au mare audienţă și
mare faimă trebuie cu adevărat să îţi dorești să faci acel
lucru și în plus trebuie să muncești foarte mult. În reali-
tate, profesia de jurnalist reprezintă o sumă a proiecţiilor
comune asupra domeniului, a cunoștinţelor fundamen-
tale din teoria mass-media și din domeniile conexe (so-
ciologie, drept, istorie, politologie, economie). În plus,
profesia de jurnalist este legată și de calităţile unui bun
comunicator, calităţi ce pot fi native sau educate. Printre
calităţile unui bun comunicator se numără cunoașterea
publicului și respectul faţă de acesta, simţul informaţiei
și al oportunităţii acesteia. Dacă a fi jurnalist mai în-
seamnă să mergi pe teren, să culegi informaţia de inte-
res public și să o difuzezi primul după ce ai încrucișat
sursele, atunci nici cei care apar seara la televizor și nici
cei care preiau informaţiile de pe flux pentru a le rescrie
în ziare nu sunt jurnaliști. A fi jurnalist este înainte de
orice o vocaţie, care nu se poate exprima decât printr-o
muncă uriașă și constantă, indiferent de eșecurile sau,
mai rar, de succesele repurtate. Un efort susţinut de im-
perativul de a descoperi și a spune adevărul, de a de-
masca nedreptatea și încercarea unei minorităţi de a
înregimenta majoritatea în favoarea propriilor interese.
A fi jurnalist înseamna a exercita o profesie, iar a exercita
o profesie presupune a asuma un rol social, a uita de o
viaţă liniștită, a uita de prudenţă. O dată ce te-ai făcut
jurnalist înseamna că ai luat o deplasare pentru toată
viaţa. Pentru că alături de oameni se făurăște istoria,
este locul pe care ni l-a hărăzit destinul. Realizatorii emi-
siunilor informative sunt scriitori, poeţi, ingineri, teologi
adventiști sau, de ce nu, pianiști.
Cei mai bine plătiţi și cei mai de succes la public din-
tre cei care apar seara la televizor sau dimineaţa pe pri-
ma pagină în ziare sunt entertaineri, showmani, părero-
logi, deontologi, orice altceva decât jurnaliști.
După cum am spus pentru a deveni jurnalist trebuie
să urmezi Facultatea de Jurnalism.
În timpul celor trei ani de studiu, studentii vor par-
curge o programă de învaţământ elaborată în conformi-
tate cu standardele învăţământului jurnalistic occiden-
tal, experimentată cu succes în anii de când există facul-
tatea și îmbogăţită cu noi cursuri.
Dificultatea gestionării unei noi forme de învăţământ
care pregătește jurnaliști constă în faptul că un astfel de
învăţământ trebuie să creeze și să dezvolte abilităţi
practice pe baza cunoștinţelor teoretice. Aceasta provo-
care didactică și știinţifică a fost rezolvata de secţia
Jurnalism prin conceperea unei programe flexibile, în
care se îmbina metodele învatamântului academic cu
cele ale învatamântului vocaţional. Stagiul de practică,
desfășurat în instituţii din presa scrisă și audio-vizuală, în
funcţie de optiunile fiecărui student, oferă posibilitatea
de a-și testa aptitudinile și capacitatea de adaptare la
activitatea de zi cu zi dintr-o redacţie. În acest fel, la sfâr-
situl celor trei ani de studiu, studenţii vor putea alege în
cunoștinţă de cauză un anumit domeniu al jurnalismului
(cotidian, saptămânal, lunar, presa de specialitate, pos-
turi de radio și de televiziune, site-uri Web informative,
agenţii de presă, tehnoredactare computerizată etc.)
Ideea de a ajunge jurnalist mă fascina foarte mult și
sper că pe viitor să fac acest lucru.Chiar dacă știu că tre-
buie să muncesc mult,asta e ceea ce îmi doresc să fac cu
adevărat.
Tănăsoiu Adriana

evenimente. Unii jurnalisti pot efectua comentarii ale evenimentelor

Un jurnalist este o persoană implicată în activitatea literară sau
publicistică din jurul unei apariții periodice (publicație sau, prin ex-
tensiune, transmisiune prin televiziune, radio, Internet ș.a.). Pentru
realizarea de materiale care presupun interacțiunea cu alte persoane
(reportaje, interviuri), jurnalistul delegat se numește reporter. Uneori,
asistenții tehnici (fotografii, operatori, microfoniști ș.a.) ai unui repor-
ter sunt numiți tot jurnaliști. Munca de comentator, reporter, jurnalist
este de a informa publicul prin mass-media despre evenimentele din
diferite domenii, oferind un comentariu profesionist asupra acestor
pe baza informaţiilor primite de la alte persoane, alţii își trimit repor-
tajele direct de la fata locului, alţii fac propriile comentarii sau repor-
taje verbale (la televizor, la radio), alţii în scris (în ziare sau reviste).
Obligaţiile unui jurnalist includ: strângerea de informaţii la zi cu pri-
vire la evenimentele din ţară și de peste hotare, în domeniul politic,
economic, cultural, sportiv, social etc., în conformitate cu interesul
special al fiecarui redactor, incluzând vizite la faţa locului unde au loc
aceste evenimente și luarea de interviuri de la oameni sau de la mar-
torii oculari. Cei implicaţi în editare sau sub-editare se ocupă mai
mult de primirea reportajelor de la corespondenţi și de alţi colabora-
tori, de clasificarea, analiza și procesarea informaţiilor trimise.
Alte obligaţii includ comentarea evenimentelor pentru posturi de
radio și televiziune, transmisii din studiourile de înregistrare sau în
direct sau de la faţa locului, redactarea de comentarii despre aceste
evenimente și din nou prezentarea acestora în emisiile de televiziune
și radio - comentarii asupra cursului unor evenimente politice impor-
tante (cum sunt alegeri parlamentare, întruniri importante ale
Parlamentului sau Guvernului, sau întruniri ale unui partid politic im-
portant), meciuri sportive, competiţii și evenimente culturale și soci-
ale.Pentru a deveni jurnalist trebuie să ai studii superioare cu profil
de ziaristicsă, ușurinţă în exprimare, reacţii rapide și o judecată bună,
talent de a improviza, creativitate, posibilitate de sesizare a detaliilor,
talent de a lucra cu oamenii, să aveţi o conduită și un aspect cultivat.
Bălan Sorin

MARTIE 2011 5
 M u r m u r u l J i l þu l u i N r. 58-59

Călătorie în ţinuturile lui Eminescu şi Creangă

Tic-tac-urile ceasului sparg liniștea ,am ajuns în gară
și mă îndrept spre tabăra Muncel, judeţul Iași. În sfârșit
suntem în tren. Acesta aleargă grăbit înghiţind în graba
lui kilometri rând pe rând, staţiile se perindă prin faţa
nostră. Ele sunt ca niște furnicare..oamenii se grăbesc
în diferite direcţii.
Am ajuns în tabără, unde am fost întâmpinaţi de o
ploaie deasă și rece. Ascultând cântecul stropilor ce lo-
vesc în geam, ploaia picură lacrimi în natură, simţindu-
se ca la ea acasă ca și când ar încerca să ne spună poves-
tea acestor locuri. Stau întinsă, cu mâinile sub cap și mă
înfioară gândul că voi ajunge să cunosc locurile pe unde
a colindat Eminescu cel visător cu,,ochii cât istoria noas-
tră” ,care obișnuia să vorbească cu codrii Ipoteștilor bă-
tuţi de vântul iernii, auriţi de toamnă,
cel care știa să asculte murmurul iz-
voarelor. Eminescu este așa cum
spunea Mihai Codreanu: „...statuia
vie-a-ntregii naţii /Și marmura dura-
va-n nesfârșitul/Atâtor viitoare gene-
raţii,,. Între Mihai Eminescu și Ion
Creangă a existat o frumoasă și rod-
nică prietenie despre care au vorbit
mereu cronicile vremii, ea păstrându-
se și acum în sufletele românilor.
Prietenia adevărată este o comoară
pe care trebuie să știm să o păstrăm,
căci ea seamănă gânduri și fapte
bune. Prietenia cere mun-
că, răbdare și putere de a
o apăra.Prietenia este
floarea cea mai rară în lu-
mea aceasta
tutindeni. Și așa cum spunea Ion Creangă, pentru el,
Dacă nu ar fi fost Ion Creangă, poate că
Humuleștiul era un ţărm fermecat unde oamenii erau
Eminescu nu ar fi strălucit ca un „luceafăr pe
fericiţi și simpli și Ozana era cea mai ,,frumos curgătoare
cerul poeziei românești. „ Dacă nu ar fi fost
și limpede ca cristalul”.
Eminescu ,poate milioane de copii nu ar fi ci-
Acest fiu de împărat cu stea în frunte va rămâne în
tit astăzi cu sufletul la gură despre năzdrăvă-
sufletul meu și în sufletele celor care vor să-i asculte po-
niile lui Nică.
veștile. O să rămână pentru totdeauna împăratul poveș-
Imaginea celui ce cutreiera pădurile, as-
tilor. Nostalgia mi s-a cuibărit în suflet ca o caracatiţă ce
culta murmurul izvoarelor, zăbovea pe lângă
îmi strânge inima lăsându-mi un gust amar.Vă mulţu-
bătrânii ce știau doine, legende, basme, zică-
mesc pentru tot ce mi-aţi oferit,pentru că mi-aţi deschis
tori, domnește și astăzi în inima Ipoteștilor.
orizontul viselor,dându-le aripi să zboare spre culmile
Sunt bucuroasă că voi putea colinda prin
imaginaţiei, gata să străbată, într-o clipă, trecutul. Și ros-
Humuleștiul plin de legende și proverbe al lui
tesc și eu, aici, din adierea vântului ce străbate pădurea
Nică și voi încerca să retrăiesc toate năzdrăva-
„Rămas bun, Eminescu!” „ Rămas bun, Creangă!”
niile lui și voi fi alături de acest veșnic copil
care ne-a încântat și va încânta copiii de pre- Bărbăcioru Andreea

Acum vara se instalase deja,dând poruncă astru-
lui ceresc să sporească a sa căldură care totuși, de-
venise insuportabilă.
Pomii așezaţi la marginea drumului acopereau
cu umbra lor totul. Nisipul ars de soare îmi atingea
picioarele și mă tot gândeam :”De unde vine atât de
multă căldură?”
Mă gândeam să fac ceva în acea zi, să nu pierd
timpul degeaba. Am privit în jurul meu și am zărit
vizavi de locul unde eram, o casă părăsită. Se spu-
nea că bătrâna ce locuise acolo murise într-un mod
ciudat…bizar de-a dreptul, iar toate lucrurile din
casă rămăseseră acolo neatinse de nimeni.
În casă camerele erau pustii și răcoroase. Am
intrat și am început să fac pe detectivul, fiind înar-
mată doar cu o lanternă.
Pereţii erau scorojiţi și treptele tocite. Am împins
cu grijă ușa de la intrare și am privit înăuntru, aprin-
zând lanterna. Nimeni, niciodată nu îndrăznise să
intre acolo și tocmai acum îmi dădusem seama de
ce, camerele erau acoperite cu pânze mari de paian-
jeni. Explorând ceea ce mă înconjoară în acea came-
ră, am fost speriată de un zgomot ciudat. Am încer-
cat să ies cât mai repede din cameră și la ieșire am
constatat că zgomotul acela ciudat era provocat de
un mic șoricel care era la fel de speriat de individul
care îi încălcase teritoriul.
Peste căsuţă anii trecuseră, arăta la fel de bă-
trână ca și persoana care locuise vremelnic în ea și
care de la dispariţia acesteia parcă începuse să moa-
ră puţin câte puţin în fiecare zi, dar fiecare casă are
secretul ei. Pătrunzând în acest loc nu numai din
curiozitate am încercat să cunosc povestea bătrânei
care nu a fost înţeleasă de nimeni sfârșind singură
fără ca nimeni să încerce să se apropie de ea. În dor-
mitor am descoperit o fotografie și am dedus că
aceasta aparţinea bătrânei, deoarece nu o mai văzu-
sem niciodată.Viaţa bătrânei era un mister deoarece
nu se știa nimic despre ea, poate pen-
tru că nimeni nu avusese curajul să o
cunoască și să-i asculte povestea pe
care a reușit atât de bine să o ascundă
în spatele ușilor închise, iar această
casuţă a fost teritoriul ei care a știut
să-i păstreze povestea. Revenind la fo-
tografia care prezenta o tânără frumoa-
să, până în douăzeci de ani, albă la faţă,
cu ochii albaștri , nas mic și buze sub-
ţiri, am fost surprinsă de zâmbetul trist
ce răzbătea din imagine ca și când m-ar
fi certat că am așteptat prea mult timp
să o cunosc.
Am înaintat să explorez casa…lângă pat era un
cufăr mare cu lacăt.Am căutat cheia , dar…în zadar.
Lângă el am găsit un plic vechi, galben și foarte
murdar, iar lângă el o cutie maronie cu fundiţă..Am
îndrăznit să-l deschid și să mă uit ce conţine.Era o
scrisoare trimisă de un anumit bărbat care îi era pri-
eten, transmiţându-i urări bătrânei.Se pare că bătrâ-
na primise aceste lucruri de ziua ei. După ce am citit
scrisoarea, am deschis cutia. Acolo se afla un ceas
din lemn masiv, cu pendul mare, care încă mai mer-
gea. Din scrisoare reiese că acest ceas ar fi avut pu-
teri magice. După un moment, cadranul ceasului a
dispărut, iar în locul lui apare un geam dreptun-
ghiular cu cifre mari…l-am scăpat jos și nu am mai
avut curajul să-l iau înapoi și mi-am continuat “dru-
meţia” prin această lume a bătrânei singuratice. În
următoarea cameră am găsit un pat vechi cu pi-
cioare de lemn, aproape să cadă.Pe pat era așezată
o pătură veche de lână, de culoare verde și două
perne “de aur” pline de praf. Masa din mijlocul ca-
merei completa locul gol și pustiu. În scurtă vreme
mă deprinsei cu așezarea aceasta neobișnuită, cât
și cu întunericul care mă învăluia.
Pe peretele casei se reflecta umbra unui copac
ca și când ar fi fost un personaj fantastic dintr-o po-
veste. Rușinată, pășesc spre ieșire cu sentimentul
omului vinovat care nu numai că a încălcat o propri-
etate, dar a încercat să reconstituie așa cum a crezut
el povestea unui om care atunci când a trăit a fost
ignorat și lăsat să moară singur părăsit de societate.
M-am îndepărtat de acest punct, de această
casă cu lucruri foarte vechi și interesante și mi-am
continuat drumul de la care mă abătusem.
Această incursiune mi-a lăsat un sentiment de
tristeţe știind că orice aș face nu pot să mai schimb
nimic. Popasul acesta scurt a fost o adevărată călă-
torie în viaţa unui om. Îmi lipsea plăcerea unei
convorbiri, dar nu era cu putinţă nici să vorbești,
nici să răspunzi.
Mă miram că după patru ore de poveste nu
eram lihnită de foame. Care să fi fost pricina acestei
stări neobișnuite? În schimb, simţeam o nevoie gro-
zavă să dorm. Ochii mi se închiseră curând și am că-
zut într-o amorţire de neînvins, pe care numai miș-
carea făcută în timpul mersului îmi dăduse până
atunci putinţă să o înfrunt. Poate în vis bătrâna va
veni și mă va certa, dar poate îmi va mulţumi că am
încercat să o cunosc chiar dacă a fost prea târziu…
Cismaru Laura Diana

6 MARTIE 2011
 N r. 58-59
Concertul sculpturilor din lemn
Tocmai ce am ajuns în tabără, este
puţin trecut de ora nouă, iar norii de
ploaie dispar făcând loc luminii sele-
nare să strălucească în ochii mei.
Stropii de ploaie așezaţi pe ramurile
brazilor coboară încet pe fiecare frun-
ză și aduce lumina de la stele reflec-
tată care se sparge în sclipiri odată cu
acești stropi în momentul impactului
cu pământul, scoţând un sunet
aproape mut ce îmi liniștește sufletul.
Privesc cerul. Mă pierd pe aleea
taberei și într-un moment mă opresc
să admir din nou luna. Simt că se în-
tâmplă ceva magic în momentul în
care ea își atinge poziţia pentru a lu-
mina centrul buștenilor și sculpturilor
pe care ploaia le trezește din veșnicul
somn.
Aceste sculpturi vechi, de forme
diferite și accentuaţii negre pe unele
părţi stau așezate, fiecare cu rolul lor,
rol pe care îl voi înţelege mai târziu.
Fiecare formă redată de sculptură îmi
pare că abstractizează o poveste dife-
rită. Niște vibraţii se împrăștie ușor
simţite și în centru apare o halucina-
ţie ce prezintă flacăra de energie a
Simbolul Parisului,Turnul Eiffel a
fost în momentul finalizării sale cea
mai înaltă construcţie din lume ,con-
strucţie care nu ar fi fost posibilă fără
tehnologia românului Gheorghe
Pănculescu. Faimoasa construcţie
din oţel are o înălţime de 300 de me-
tri, excluzând antena din vârf care
măsoară peste 20 de metri. Are o
greutate de peste 10000 de tone și
este alcătuit din 18038 de piese, îm-
binate între ele prin nituri.
Gheorghe Pănculescu a absolvit
cursurile Politehnicii din Zurich, după
sculpturilor.
Nu peste mult timp, când admir
jocul de lumini portocalii nuanţate în
galben, sculpturile încep să cânte, or-
ganizate în cor, o poveste.
Sunt captivat de moment și conti-
nui să ascult cântecul ritmat de căde-
rea stropilor de ploaie rămași.
Mă străduiesc să înţeleg limbajul
reprodus, dar și povestea din cântec a
unui tânăr nou venit în tabără. Un tâ-
năr pe care simt că îl cunosc, dar nu
îmi pot da seama cine este, deși…
parcă trăiește în mine de multă vre-
me.
Imaginea primilor pași o am deja
proiectată în memorie.
Prin gesturile și emoţiile manifes-
tate se simte bucuria de care dispu-
nea și extazul de care era cuprins.
Înconjurat de inspiraţia naturii,
vântul îi vorbea de întâlnirile lui Ion
Creangă și Mihai Eminescu pe dealul
Ciricului și Sorogari, iar peisajul amin-
tea de pastelurile lui Alecsandri.
Activitatea taberei aducea în ace-
lași timp pe plan social întâlnirile la
club cu participanţii, iar pe plan cul-
care ajunge să lucreze în cadrul com-
paniei Eiffel, el fiind recomandat lui
Gustave Eiffel de către marele scriitor
român, Vasile Alecsandri. În anul
1878, Pănculescu se întoarce în ţară
pentru a construi calea ferată
București -Predeal, la care folosește
tehnologia pe care o inventase el,
pentru îmbinarea traverselor de cale
ferată, invenţie care a revoluţionat
construcţiile metalice. Datorită in-
ventării acestei tehnologii, el termi-
nă calea ferată mult mai repede faţă
de timpul pe care îl primise.
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
tural, schimbul de experienţă și noţi-
unile practice preluate de la persoa-
nele ce explicau cu plăcere viaţa unui
jurnalist.
Aerul îl făcea să simtă mirosul ex-
perienţei jurnalistice și acest lucru îl
făcea să dorească să participe cât mai
mult.
În cântec apare și visul lui, pe par-
Gustave Eiffel fiind impresionat
de inginerul român, se deplasează
special la Vălenii de Munte pentru a-l
întâlni. Eiffel a vrut să vadă tehnolo-
gia folosită de acesta la montarea
traverselor de cale ferată. În anul
1887 francezul a fost găzduit de
Pănculescu în casa unde se află acum
Muzeul Nicolae Iorga, fiind fascinat
de genialitatea românului. Acolo
Eiffel i-a povestit românului despre
înălţarea unui turn ieșit din comun,
la Paris pentru Expoziţia universală
din anul 1889. Împreună au discutat
despre adoptarea tehnicii folosind
cursul unui somn liniștit, despre ca-
drul natural asemănător cu cel ce se
regăsește în operele alecsandriene.
A doua zi, după un somn vegheat
de prospeţimea aerului, fluieratul
vântului și cerul de un albastru închis
pe care era presărat, nu foarte intens,
o pulbere aurie și după micul dejun,
o masă servită în bune condiţii alături
de bunăvoinţa sufletească și ospitali-
tatea moldovenească a personalului,
a avut plăcerea de a explora pe o arie
extinsă obiectivele turistice ferite de
aglomeraţia urbană: bojdeuca lui
Creangă, Mănăstirea Văratec,
Mănăstirea de maici Biserica „ Sf.
Voievozi ”, Hanul Ancuţei, casa me-
morială Vasile Alecsandri din Mircești
și Mănăstirea Neamţ. O latură fru-
moasă a taberei se observă printr-un
sentiment aparte după activitatea
desfășurată în contact direct cu profi-
lele atinse de mass-media.
Tabăra fiind un punct intermediar
și folosul experienţei de după câţiva
ani i-au dat tânărului o șansă de cola-
borare cu cel care odinioară i-a fost
mentor.
Totul se oprește, lumina soarelui
de dimineaţă face să se stingă accen-
tul sonor și trăiesc din nou realitatea.
Ceauşescu Ion Gabriel
subansamble metalice confecţionate
la sol și asamblate după aceea.Turnul
a fost construit între anii 1887-1889
din oţel produs la Reșita, în România,
la care mai este adăugat și oţel de la
furnalul din Govașdia, din judeţul
Hunedoara.
Turnul a fost folosit ca arc de in-
trare la Expoziţia Universală din anul
1889 , un târg mondial ce sărbătorea
revoluţia franceză. A fost inaugurat
pe 31 martie 1889 și a fost deschis pe
6 mai 1889.
Paliţă Grigore Constantin
7
 M u r m u r u l J i l þu l u i N r. 58-59

Fascinaţia reportajului

Priviţi în strălucirea izvoarelor și veţi descoperi lumina și se oprește în luciul lacului

vieţii! Căutaţi firul lor argintiu sub streașina munţilor, în
pridvorul de piatră al înălţimilor, tot mai lângă cer, unde
se nasc pâraiele, râurile, apele, de unde începe tot farme-
cul existenţei și frumuseţilor din vale. Și pajiști, și păduri,
și plaiuri, și ierburi, și flori, și-atâtea minunăţii vegetale.
Și-apoi, recolte, belșug, perdele de ploi, întreaga diversita-
te a lumii vii, însăși bucuria noastră de a fi, și câte altele …
Motrul s-a hotărât să-ntâlnească soarele pe panta din-
spre răsărit a Muntelui Oslea, iubind lumina și dorul.
Născut aici și îngăduitor cu sărutul ciutelor obosite de
sete, râul pleacă liniștit și generos prin farmecul munţilor,
să primenească peisajul și să ude toate pământurile cu
apele sale presărate cu lacrimi de stele. Își adună de pe că-
rări, rând pe rând, prăvăliri mai mici de ape, precum
Alunul, Mileanul, Cărpineiul, Capra, Bulba, împlinindu-și
alunecarea zburalnică prin depresiuni mici și chei blânde,
până în clipa de graţie a îngemănării cu Jiul și-a reîntoar-
cerii sale spre stele.
Amurg de noiembrie se lasă peste geanţurile și crestele
Oslei, Șarbei, Godeanului, Culmii Cernei, Pietrei
Cloșanilor și-ale altor vârfuri carpatine, cântate de izvoare.
Hoinăriri de nori dau buzna peste munţii aceștia cernind
din înalturi horiri de fulgi cuminţi. Un alt spectacol cos-
mic se deschide peste panorama munţilor semeţi. Coboară
zăpezile-n Carpaţi, se-ntorc iernile din nou și-așteaptă un
semnal să intre pe uliţele satelor rânduite la stânga și la
dreapta Motrului. Și-au pus munţii cojoace albe și umbra
norilor alunecă iar pe creste. Uimirea copiilor cuprinde
depărtările și-n ochi li se-nfiripă dor de sărbători. Nu și-
au pregătit încă săniile, nici nu se grăbesc, știu că vântul
acela scăpat dinspre Cerna mai întârzie încă. El se arată
puţin, după Sfântul Andrei, și-aduce zăpada în sat.
Șoptind și visând, Motrul șerpuiește din piatră-n pia-
tră, șuieră prin vale și răsfiră spre culmi răcoare și ecouri
din vocea-i milenară. Sărută pintenul muntelui, lângă
glezna stâncoasă a Scărișoarei, ascultă discret vuietul tur-
binelor în care Cerna-și toarce dorul în fuioare de lumină
de acumulare de la Valea
Mare pentru a reîntâlni veșni-
cia. Aici, sloboade prin inimi
de munte un balaur nevăzut
de ape, străbătând năvalnic
negura pământului, pentru a
izbi cu putere aripi nărăvașe
de hidrocentrală, ca să renas-
că apoi, în unda neîmblânzită
a Tismanei și-n purpura de
lumini presărate în case, în
farmecul orașelor și-n frumu-
seţea vieţii noastre. Acesta-i
Motrul, purtător de energie!
Un alt braţ din trupul său fluid, de reptilă legendară,
alunecă pe sub pântecele barajului și se pierde spumegând
în colţuri de stâncă și-n bulboane-nverșunate, printre ver-
sanţii îmbătrâniţi ai Ciutei și Pietrei Mari, să facă istorie la
Cloșani și, mai departe, în scurta sa călătorie spre miazăzi.
Scapă de strânsoarea cheilor, în aval de Poienile de Jos,
trece pe sub umbra Picuiului – chip de munte pleșuv cu
înfăţișare de turc împietrit pe-aceste locuri – și se oprește
la intratea în sat, să-și amintească de vărnicerii de pe Valea
Calului și de morile zidite pe maluri de ierugă cu sute de
ani în urmă.
La Moara lui Tudor, din care au rămas doar piatra și
amintirile, bătrânii  povestesc despre întâmplările din vre-
mea vătășiei de plai a lui Tudor din Vladimir. Pe aici au
tropotit caii Slugerului și pandurilor săi, scotocind munţii
întru căutări de adăpost pentru provizii și arme, chiverni-
sind bine calea spre revoluţie.
Râul își urmează calea, uneori plin de surâs, alteori ur-
lând cu glas himeric, udând și limpezind cu unda vatra
satelor – la Orzești, Călugăreni, Văieni, Padeș, Negoiești,
Glogova, Cleșnești și apoi, peste zări, cât poate el să zi-
dească viaţă și frumuseţi.Iese zbuciumat din Vadul Rău,
culege izvoarele dinspre Călugăru, Cerbul, Priboaia,
Brebina și Tehomir, șerpuiește printre zăvoaiele părăsite
de toamnă dinspre Apa Neagră și mai stă un pic pe gân-
duri să asculte sunetul moale al fulgului de nea rătăcit în
istoria locurilor. Privește trist și spre culmea din Ogașul
Verde, văduvită de stejarii falnici. Este răvășit râul, văzând
cum se surpă Coasta Motrului, dezgolită de haina păduri-
lor, de cântecul păsărilor și răcoarea umbrelor. Ferăstraie
nemiloase și securi vrăjmașe au vămuit ramurile cerului,
mutilând peisajul și cernind viaţa codrului. Pe maluri, tre-
murând de frig în val de vânt răzleţ, câţiva lăstari de fag
vor să urce coasta, să scape de viituri. Cuprinși de fiorul
singurătăţii, puii de fag așteaptă primăvara, să vină tinerii
să-ncarce dealul cu puieţi, reînviind pădurea …
Urcăm spre piemont, pe platoul din Câmpia Padeșului.
Nu este acasă firul de iarbă să spună acum de ce-a plecat
de-aici peste ţară Tudor, rostind cu năduf „Patria este no-
rodul iară nu tagma jefuitorilor!” Lângă tâmpla de piatră a
monumentului este multă tăcere. Istoria nu mai vrea să
vorbească! Dinspre munţi, vântul zboară roiri de fulgi. E
tot mai frig spre vadul Motrului. Nu înţeleg amăgirea
frunzelor uitate în stejarul de pe prund, acest mister cu-
minte al toamnei resemnate. Pe potecile trecutului se-aud
armăsarii nechezând. Fiorul ochiului clatină nemărgini-
rea. E zvon de iarnă prin zăvoi!
Ion Elena

voltarea armonioasă a copi- Modul 2: “ Banii de

Școala Generală și Primăria Comunei
Bolboși au meritul de a se fi implicat în de-
rularea proiectului “Bridges toward an ef-
fective education”, care se desfăşoară în
parteneriat bilateral cu Inspectoratul
Şcolar din Nigde, Universitatea din Nigde
– Facultatea de Educaţie, Şcoala Primară
Ataturk, Şcoala Primară Nr. 23 Nisan
Havacilar din Turcia. Proiectul este co-
finanţat de Comisia Europeană prin
Programul Sectorial Comenius –
Parteneriate Regio şi presupune derularea
pe parcursul a 2 ani a numeroase activităţi,
atât individual (de consorţiul regiunea 1,
respectiv 2), cât şi în comun, cu ocazia
realizării de mobilităţi.
Şirul activităţilor prevăzute în cadrul
proiectului a debutat în luna octombrie
2010 cu întâlnirile dintre partenerii regio-
nali în România, având ca obiectiv central
cunoaşterea reciprocă a părţilor implicate.
A continuat în aceeaşi lună cu desfăşurarea
cursului “Metode de educaţie non-formală
şi informală”, la care au participat toate ca-
drele didactice ale Școlii Generale Bolboși,
precum și reprezentanţi ai Primăriei.
În luna decembrie a avut loc campania
“Implică-te în educaţia copilului tău “,
având ca scop sensibilizarea părinţilor în
ceea ce privește rolul lor în educaţia și dez-
8 MARTIE 2011
lului. Elevii au fost cei care
au împărţit pliante părinţi-
lor, iar cadrele didactice și-
au promovat obiectivele pro-
puse prin mijloace audio.
Luna ianuarie a venit cu
o nouă activitate, la fel de
interesantă și provocatoare
pentru dascălii bolboșeni,
care au fost instruiţi vineri,
21 ianuarie, în vederea par-
curgerii modulelor propuse de către orga-
nizatori.
La aceste module de pregătire practică
vor participa părinţii elevilor, care vor fi in-
struiţi de către profesorii participanţi la
cursul din luna octombrie. Pregătirea ma-
terialelor necesare se va face de către 28 de
profesori, 1 membru al “Asociaţiei pentru
egalitatea de șanse”, 1 consilier sub îndru-
marea celor 3 formatori care au susţinut
cursul „Metode de educatie non-formală şi
informală”. Se va avea în vedere pregătirea
materialelor pentru 7 Module . Prin
susţinerea acestor activităţi, se urmăreşte
formarea unor deprinderi ale părinţilor,
pentru a putea pe de o parte să descopere o
altă strategie de abordare a copilului lor, cât
şi pentru a putea conştientiza dificultatea
de comunicare la care este supus copilul.
Cele 7 module au următoarele teme :
Modul 1: “Violenţa în familie”- urmă-
reşte managementul conflictelor apărute în
cadrul familiei. În acest sens se vor dezbate
tipurile de abordare ale conflictului, fac-
torii principali care influenţează /afectează
tipul de abordare, barierele/obstacolele în
rezolvarea conflictului şi câteva strategii
complementare pentru soluţionarea
adecvată a conflictelor.
buzunar”- urmăreşte
definirea regulilor şi li-
mitelor banilor de buzu-
nar alocaţi copiilor.
Astfel părinţii vor putea
să ajusteze bugetul copi-
lului în funcţie de nive-
lul de dezvoltare, să
stabilească consecinţele
nerespectării bugetului urmăreşte familiarizarea părinţilor cu
şi modalitatea de a obţine complianţa co-
principiile care guvernează respectarea
pilului la bugetul alocat. drepturilor copiilor şi cui să se adreseze
Modul 3: “Totul despre sex”- urmă-
dacă sunt încălcate. Aceste module se
reşte dezvoltarea şi optimizarea compe- vor derula pe tot parcursul anului 2011,
tenţelor emoţionale ale copiilor în relaţie
până în luna decembrie. Va urma evalu-
cu părinţii. area activităţilor practice-aplicative, care
Modul 4: Copilul si calculatorul”-
se va face prin utilizarea unor chestion-
este special conceput pentru transmit- are construite pentru acest demers. Vor
erea de informaţii necesare părinţilor,
fi evaluate atât persoanele care au
astfel încât să păstreze starea de sănătate susţinut aceste activităţi, cât şi părinţii –
a copiilor. Utilizarea raţională şi
participanţi la activităţi. Evaluarea va fi
controlată a calculatorului face din aces- făcută de către cei 3 formatori.
ta un instrument necesar pentru dezvol-
În luna februarie a acestui an, parten-
tarea şi formarea copilului, iar folosirea erii implicaţi vor fi invitaţi la un semi-
iraţională şi foarte de timpuriu poate să
nar, în cadrul căruia se vor dezbate posi-
producă tulburări grave în dezvoltarea bilităţile înfiinţării unei Asociaţii a
ulterioară a copilului.
Părinţilor din comuna Bolboşi, ce va
Modul 5: “Încurajează-l să crească!”, urma să aibă un rol foarte important în
urmăreşte familiarizarea părinţilor asu-
rezolvarea problemelor legate de
pra modalităţilor prin care să ajute copiii educaţia copiilor.
să-şi dezvolte competenţele emoţionale
Până la următoarea activitate
şi sociale necesare pentru a se adapta la prevăzută în cadrul acestui prestigios
cerinţele mediului înconjurător.
proiect, le dorim dascălilor bolboşeni şi
Modul 6: “Fă-ţi copilul să se simtă tuturor celor implicaţi multă putere de
special!”- urmăreşte optimizarea psiho-
muncă şi felicitări pentru iniţiativă, de-
comportamentală a relaţiilor părinte- schidere şi dăruire.
copil. Părinţii sunt îndrumaţi cum să
ghideze copilul pentru a lua decizii pro-
Prof. Dima Elena
prii şi să devină independent.
Modul 7: “Drepturile copilului”- Şc. Gen. Bolboşi
 N r. 58-59
Cititul, cărţile, cultura
A sosit clipa, bunule cititor, să afli că
în spatele fiecărui cuvânt al acestui titlu e
un mister, o cale încâlcită, un scop tăcut,
un secret pe care îl descifrăm, puţin câte
puţin, în fiecare zi, însă o viaţă nu e de
ajuns ca să îi descoperim chipurile.
În opinia mea, cartea este un izvor
veșnic care curge lin, lăsând în urmă foi
albe pe care se aștern în zbor mii de bu-
buruze care alcătuiesc cuvintele, iar
frunzele toamnei îi alcătuiesc coperţile,
între care stau pentru a fi descoperite
sentimente, lacrimi, emoţii. Pot spune că
o lume fără cărţi ar fi pustie; o carte citi-
tă înseamnă cunoașterea unor noi expe-
rienţe: „ O carte citită înseamnă încă o
viaţă trăită”, după cum spunea A.Pleșu,
iar marele scriitor Octavian Paler spunea
cu amărăciune: „Cititorii de cărţi sunt o
specie pe cale de dispariţie”, lucru care se
confirmă odată cu trecerea timpului.
Lectura ne ajută să pătrundem
într-o altă lume, o lume perfectă, în care
Dumnezeu ne poartă în palme pe fieca-
re... Actul lecturii e sfânt și necesar. Este
cel mai aprig dușman al inculturii, dar și
un modelator al sufletului și al minţii.
Viaţa este îmbogăţită, iar educaţia și au-
todezvoltarea individuală sunt facilitate
de către lectură.
Cititul este o treaptă a succesului în
școală. Pentru a înţelege ce citești, trebu-
ie să participi, atât cu mintea, cât și cu
sufletul pentru că numai așa îţi va rămâ-
ne întipărită în minte acţiunea cărţii re-
spective.
Cuvintele sunt ca un râu leneș în
adierea plăcută a primăverii, ce-și scaldă
interesul în propria-i apă, pentru a-l face
minunat, cald, înălţător, pentru a mân-
gâia auzul, pentru a-ţi completa cunoș-
tinţele.
Cartea... Ce cuvânt atât de obișnuit
și simplu atunci când îl rostești, dar este
totuși învelit într-o aură misterioasă, pe
care o poţi descoperi numai atunci când
îi găsești cheia pentru a-i afla misterele.
Ea poate fi o licoare fermecată, care,
după ce a-i băut-o, te face să te simţi mi-
nunat, să te desprinzi de realitate și să
plutești într-o altă lume.
Ce este mai minunat decât să citesti
o carte veche din bibliotecă? Ce poate să
te invadeze de amintiri plăcute, care să-ţi
facă sufletul să vibreze de emoţie, ca în
copilărie, când bunica îţi citea o poveste!
Biliotecile sunt singurul loc în care
găsești liniște mereu și în care ești liber
să afli tot ce vrei, fiecare carte ascunzând
un secret și deschizându-ţi ochii spre o
lume mai bună, ea reprezentând o cale
spre alte numeroase vieţi.
Biblioteca este templul înţelepciunii
de care te apropii cu sfială dar, odată in-
trat ești încântat de toate minunăţiile
prezente, de mările de cuvinte care ex-
primă lucruri, povești de viaţă, întâm-
plări încântătoare.
Fiecare rând înseamnă depărtarea de
incultură și un pas mare pe drumul cel
bun și plin de taine ce abia așteaptă să fie
descoperit de tine, cititorule...
Trebuie să citim, pentru că doar ast-
fel cunoaștem lumea, valoarea, pe noi
înșine. Să citim pentru că incultura pro-
voacă daune grave, atât persoanei în cau-
ză, cât și mediului în care acesta trăiește.
Nu lăsaţi incultura să vă schimbe via-
ţa, transformându-vă în niște oameni
invizibili, oameni care nu au un ţel în
viaţă, un ţel pe care să-l atingă. Încercaţi
să ajungeţi cât mai sus, să vă împliniţi vi-
sele. Cartea o să vă ajute și va fi cel mai
mare sprijin pentru că, dacă învăţaţi, ci-
tiţi, mergeţi la școală, veţi fi văzuţi altfel
și în acest mod șansele să ajungeţi oa-
meni de seamă vor crește.
Și atunci, bunule cititor, o ultimă in-
vocaţie făcută ţie, mă face să mă agăţ, tot
mai mult, de cauza speranţei...
Sper că ai înţeles sensul lucrării
mele, fiindcă, adresându-mă ţie am pri-
vit în sufletele tuturor. Nu ignora încer-
carea mea de a te face mai înţelept și în-
telege că doar lecturând poţi înţelege
misterul vieţii. Și dacă cititul combate
incultura, atunci să-i punem o mantie
regească, să-l ridicăm pe cel mai înalt
piedestal al sufletului nostru și să-l nu-
mim rege în „ împărăţia cărţilor”, în „im-
părăţia înţelepciunii”.
Luca Elena, clasa a-XIa –A, Colegiul
Tehnic General
Gheorghe Magheru, Târgu
-Jiu, jud. Gorj
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
GHEORGHIŢA
LUI CEAPĂ
Eram la începutul clasei a X-a și mă în-
trebam spre ce vreau să mă îndrept, ce
vreau să fac mai departe. Multe cunoștinţe
îmi spuseseră că s-au hotărât și vor să dea
la facultatea de fizică, alţii au spus că vor să
dea la facultatea de matematică-informati-
că. Eu însă nu mă gândisem până în ziua
în care s-a întâmplat nenorocirea: tatăl meu
intrase în spital pentru a doua oară din ca-
uza unor complicaţii apărute în urma ope-
raţiei de hernie de disc pe care o suferise .
Operaţia a fost ceva la care ne aștep-
tam, dar nu ne așteptam ca să se complice
atât de rău.
Au fost trei etape care au ţinut două
săptămâni după operaţie. În prima etapă îl
durea puţin spatele (mi s-a părut ceva nor-
mal), în a doua etapă leșinase și în a treia
etapă tremura din toate încheieturile din
cauza durerii insuportabile provocată de
infecţia care urcase pe coloană .
Imediat cum am văzut că se agravează,
mama a intrat în panică, tata la fel și au în-
ceput să sune în toate direcţiile . La spitalul
la care i-a fost găsită infecţia, doctorul nu a
vrut să se uite la el până nu i-au băgat bani
în buzunar. Acest lucru m-a dezgustat com-
plet.Când totul s-a terminat și eu am auzit
aceste lucruri, am înţeles că ceea ce am să
fac cu viitorul meu este să urmez facultatea
de medicină . Mi-am propus să devin un
doctor care nu se uită la banii pacienţilor, ci
la inimile lor, să încerc să le alin suferinţa
cu toate puterile și prin intermediul tuturor
cunoștinţelor pe care le voi asimila în tim-
pul anilor pe care o să-i petrec la facultate.
Deși mi-am propus acest ţel, multe
persoane mi-au spus că sunt nebună, că nu
am gândit când am hotărât acest lucru, atâ-
ţia ani pe băncile facultăţii, mai precis șapte
ani, și nici nu am siguranţă că voi fi satisfă-
cută de ceea ce îmi oferă această slujbă .
De obicei, când am fost întrebată de
ceea ce vreau le-am spus ”Medicina” și mi-
au răspuns „Succes! Dar atunci va trebui să
faci din carte un fel de „Biblie”. ”Acest lucru
mă sperie, dar nu vreau mă gândesc la
faptul că o carte îmi poate fi dușman, ci
vreau să mă gândesc cum fac ca aceasta să
îmi devină un bun prieten . La școală, la
ora de limba și de literatura română , învăţ,
cu ceilalţi , cum citesc o carte, cum poves-
tesc o carte, cum reţin ceea ce am citit din
acea carte, pur și simplu învăţ cum să învăţ
o carte . De aceea mă gândesc că profesorii
nu degeaba vor să mă înveţe ceea ce au în-
văţat, ceea ce au citit la rândul lor, ceea ce
îmi este util în viaţă .
Mi se spune „Gheorghiţa lu’ Ceapă”.
Prima dată mi-a spus domnul profesor de
română . Gheorghiţa lu’ Ceapă este un per-
sonaj marinsorescian .
Nu știam că există acest personaj până
nu mi-a spus domnul profesor și până nu
am citit și m-am convins că este un aseme-
nea personaj în literatura romană . Prin
ceea ce am relatat mai sus, vreau să spun că
sunt multe lucruri pe care trebuie să le aflu
și să le învăţ și asta nu pot să fac decât dacă
citesc .
Trebuie să încerc să fac din această car-
te un prieten care îmi dezvăluie numeroase
lucruri interesante și folositoare .
Am citit cărţi până acum și încerc de
acum încolo să citesc cât mai multe cărţi
pentru că în felul acesta să pot să asimilez
cât mai multe lucruri necunoscute mie.
Maxim Gorki spunea că :”Fiecare carte
pare că închide în ea un suflet, și , cum o
atingi cu ochii și mintea, sufletul ţi se des-
chide ca un prieten bun.”.
Am să încerc și eu să fac acest lucru,
adică atunci când deschid o carte să mă
gândesc că trebuie să descopăr sufletul pri-
zonier în acea carte și să îi încălzesc sufle-
tul cu atingerea ochilor și a minţii. De ase-
menea, vă invit pe fiecare dintre voi să citiţi
o carte cu ochii și mintea deschise, ca să
găsiţi acel suflet captiv .
Acum știu cu adevărat că la facultatea
de medicină voi da, chiar dacă alte persoa-
ne îmi spun fel și fel de lucruri. Am să caut
și sunt sigură că dacă nu mă las o să găsesc
rezolvarea la toate problemele cu care o să
mă confrunt . În prezent sunt încă la sta-
diul de pregătire pentru ceea ce va urma în
viitor, așa că închei prin a spune că mă
duc să citesc o carte ...
Gheorghiţă Adriana
9
 M u r m u r u l J i l þu l u i
“Ce este cartea? “ Este o întrebare cu mai mul-
te răspunsuri.
Cartea pentru unii este doar o adunătură de
foi, de propoziţii, cuvinte, litere, pentru alţii poate
fi un adevărat prieten. De fapt, în dicţionar, car-
tea este definită ca fiind o colecţie de hârtii,
pergamente sau alte astfel de materiale tipărite și
legate sau broșate într-un volum.
Maxim Gorki spunea: „Fiecare carte pare că în-
chide în ea un suflet. Și cum o atingi cu ochii și cu
mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.”.
Când citești o carte descoperi noi informaţii,
descoperi măreţia unor cuvinte ce reușesc să cu-
prindă idei, vicii și sentimente și să-ţi pună în su-
flet pasiunea unei realităţi similare.
Cartea este un mod de comunicare și reprezin-
tă o ordonare a cuvintelor, a sentimentelor, a ex-
perienţelor trăite în formele lor cele mai expresive.
Un motiv pentru care ar trebui să renunţăm la
incultură, ignoranţa, neștiinţă este să evoluăm că-
tre o lume mai bună, mai cultă; cel mai bun mijloc
este cititul cărţilor.
În literatura romană întâlnim poezii, romane,
nuvele scrise pentru a ne delecta și pentru a ne
cultiva. A scrie este o artă deoarece trebuie să ai
dar să realizezi ceva de calitate.
Scriitorii acestor capodopere trebuie să fi știut
cum să aranjeze cuvintele în așa fel încât citito-
rul să fie atras de ceea ce citește și să aibă posibili-
tatea să înveţe ceva din conţinutul lecturii.
De-a lungul timpului, marii cărturari ai lumii au
încercat prin diferite moduri să le însușească oame-
nilor tainele cititului. Dacă la începutul timpurilor
existau oameni care nu știau să citească, din păcate
și în zilele noastre se mai întâlnesc astfel de cazuri
nefericite.
Iată că în prezent se află printre noi analfabeţi,
inculţi. Mi-e greu să-i numesc așa, dar crudul adevăr
trebuie spus și trebuie luate măsuri imediate și
drastice în scopul combaterii acestui fenomen.
Forma clasică a cărţii, deși concurată azi de
tehnologia avansată (radio, televizor, calculator) va
rămâne întotdeauna cel mai temeinic instrument
de cultivare a sufletului oamenilor, cel mai pașnic
prieten al omului. Citind, incultura dispare...omul
învaţă să trăiască și să iubească.. „Iubirea aleargă
spre iubire așa cum aleargă școlarul cât mai departe
de cărţile sale ; și așa cum tot el se îndreaptă spre
școală încruntat, se desparte și iubirea de
iubire.”(William Shakespeare).Totul este o carte...
până și omul este o carte...devenind mai la urmă un
autor-narator și personaj al cărţii lui-Viaţa. Gradul
de alfabetizare ne arată cum este situaţia clară în
realitate. Pe glob, există mai mult de 20 de state în
cadrul cărora populaţia adultă este analfabetă.
Unele dintre ţări au depășit acest prag de criză și
aici putem enumera Suedia, Norvegia sau
Germania, dar problema e pe departe de a fi rezol-
vată. Nici în România situaţia nu este prea roz pen-
tru că și numărul rromilor nescolarizaţi ne afectează
și se găsesc destule cazuri în care sărăcia joacă rolul
cel mai important în educarea copiilor. Se fac totuși
demersuri în această privinţă și statul încearcă pe
cât posibil să-i ajute pe cei nevoiași să urmeze cur-
surile fără de care nu se poate descurca nimeni în
viaţă, atât în socializarea cu alţi oameni, cât și în gă-
sirea unui loc de muncă și așa puţine. Deci fără cul-
tură, dacă nu citești,n - ai niciun rost, ești destinat
pieirii. Privind în jurul meu văd o Eu rătăcită... în-
gândurată ; mă văd în fiecare lucru din prezentul
poate prea dur pentru mine...Vreau să evadez, însă
nu știu cum...Observ un război; muniţia este incul-
tura care explodează la orice pas ...atunci mă întreb
:”Acesta este secolul 21 pe care ni-l dorim ? În anti-
chitate, când oamenii nu știau să vorbească , să
scrie, încercau totuși să comunice prin semne, apoi
prin desene, apoi prin hieroglife, după care a luat
naștere alfabetul. Acesta din urmă a suferit multe
modificări, până a ajuns la forma actuală, dar cu
10
Nr. 58-59
Un mare poet, prozator și
jurnalist român, socotit de citi-
torii români și de critica literară
postumă drept cea mai impor-
tantă voce poetică din literatu-
ra romană, a fost mihai emi-
nescu, iar cartea pentru el a
fost un prieten foarte bun.
George Călinescu spunea în
„Viaţa lui Eminescu” (1932) :
‚neastâmpărat din fire,
Eminescu nu era copil dintre
aceia să stea multă vreme lân-
gă vatră, să deseneze purceluși
cu cărbune, ca micul călin din
poveste. Pădurile erau pe
aproape. Cu o carte și doi-trei cere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost
covrigi, el dispărea de acasă înfundându-se prin Eminescu deoarece el știa întotdeauna ce avea să
codrii din împrejurimile ipoteștilor și înnoptând scrie Creangă. A fost încântat când a citit „aminti-
pe unde putea.”. Mihai Eminescu încerca să desco- rile” și poveștile lui Creangă. A fost încântat de lim-
pere sufletul din acea carte, făcând din ea un prie- bă mlădioasă, simplă a marelui scriitor al
ten care îl însoţea oriunde. Humuleștiului. Prietenia lor le-a adus multe cea-
Cu ajutorul cărţilor, poeziilor, operelor sale, suri de uitare și mângâiere.
Mihai Eminescu a legat o prietenie adevărată cu La fel ca și Mihai Eminescu oricare dintre noi
Ion Creangă. Aceștia s-au întâlnit în anul 1875. poate face cartea un prieten foarte bun, un prieten
Amândoi au petrecut multe nopţi în colţurile re- de nedespărţit.Vă invit să citiţi măcar o carte, pen-
trase ale vechii cetăţi ale moldovei. Aici, pe băncile tru că după prima carte citită veţi descoperi plăce-
de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat. rea de a citi, de a găsi un suflet sau o lume ascunsă.
În una din aceste înserări, eminescu a citit lui
creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tă- GHEORHIŢĂ ADRIANA-CRISTIANA
ajutorul său putem comunica. În timp, ,,învăţaţii” , da realitate cu care trebuie să ne confruntăm. Unii
cei care știau carte, le-au insuflat semenilor arta ci- fac asta ca să aibă cu ce se lăuda, alţii găsesc în cărţi
titului și a scrisului. Din păcate, eforturile lor, ace- pasiune pentru amintiri și cuvinte. La urma urmei
lor mari scriitori, poeţi, prozatori, sunt pe cale să fie trebuie să citim pentru noi, pentru sufletul nostru,
numite ,, zadarnice” pentru că oamenii, fie acum pentru creierul nostru, pentru a ne îmbogăţi cunoș-
acordă o atenţie mult prea mică cititului, fie deloc.
Cititul în sine este o artă de care mulţi nu sunt în
stare. Cartea e mai mult decât un lucru sau un con-
ţinut, e un FAPT, o întâmplare marcantă, atât pen-
tru făuritorul acesteia, cât și pentru cel ce a îndrăz-
nit s-o răsfoiască. Nu numai o dovadă de curaj gă-
sești acolo ... ci și măreţia unor cuvinte ce reușesc
să cuprindă idei, vicii și sentimente și să-ţi pună în
suflet pasiunea unei realităţi similare. Cărţile au
ajuns să fie nesemnificative pentru un număr destul
de mare de tineri și nu numai. Dar, să nu uităm că
există printre noi exemple vii care citesc, care ,, se
cultivă” și cu ajutorul cărora putem învinge ,, incul-
tura”. Chiar dacă mai nou, lumea se hrănește cu
tehnologie, așa-zisă metodă ,, învechită” este cea
mai valoroasă. O carte în sine nu are nici scoarţă și
nici substanţă. E un imens abis în care tu ești cel ce
decide să se arunce sau nu. Există dorinţă și dăruin-
ţă în ceea ce privește apropierea de cărţi, dar pen-
tru unii acestea sunt greu de ,,accesat”. Din cauza
sărăciei, a lipsei de educaţie a celor din jur, unora le
este imposibil să se apropie de cărţi, chiar dacă
acea curiozitate izvorâtă din adâncul sufletului este
încă vie, în curând va fi ucisă de indiferenţa celor-
lalţi. În zilele noastre există mai mulţi scriitori decât
cititori, și se găsește mai mult sens în exagerările
vârstei decât în materialul didactic oricum susţinut tinţele și imaginaţia. Putem ,,ucide” incultura și indi-
peste măsură de sistemul școlar. Unui copil trebuie ferenţa care, ,,ne mănâncă de vii” ,trebuie doar să
să-i fie făcută ,,cunoștinţă” cu cartea încă de la o vrem, să ne pese de strădania și sacrificiul strămoși-
vârstă fragedă ca să i se deschidă ,,apetitul” ,pentru lor noștri. Trebuie să aducem astfel prin citit, un
că altfel, ajuns la o vârstă destul de înaintată poate omagiu celor care și-au sacrificat tinereţea și chiar
crede că dacă a supravieţuit fără cărţi, va putea trăi viaţa ca să ne lase nouă dovezi vii, să ne ajute pe
în continuare la fel. Cititul dăunează grav inculturii noi cu a noastră cultură. Prima carte este cea care te
pentru că prin citit, nu doar ai acces la informaţie, va fascina prematur. Cea care te va împinge în extaz
ci deţii un ghid moral, psihic și cultural modelat sau cea care te va îndepărta de această îndeletnici-
doar de atitudinea ta mai mult sau mai puţin laten- re. Nu e niciodată prea târziu să „guști” din carte.
tă. Cititul te transformă dintr-o persoană fără ori- Paginile ţi se vor părea sărate la început, dar nu
zonturi într-o persoană fără limite, o persoană ce se uita că sarea nu face zahărul decât să fie mai dulce .
descoperă pe sine și se modelează cu pași mărunţi Prima carte te maturizează prematur, a doua te face
dar siguri spre o înfăţișare de geniu a umanului. să te simţi mic, a treia face universul să fie un co-
Analizând fraza ,,Cititul dăunează grav inculturii” los ce zace greu pe umerii tăi și la a patra cu noroc
ajungem la concluzia: Cu toţii o facem! De ce oare? vei prinde putere! În concluzie doar prin citit ne
E o nevoie sau o fugă de realitate? Sau o încercare vom deștepta!!!
de a ne depăși pe noi înșine? Greu , nu? Asta e cru- Drăguţ Alina
MARTIE 2011
N r. 58-59
Cititul pentru cultură
Fii cult ca să citeşti , sau...
citeşte pentru a fi cult ?
Prin acest eseu nu încerc a obliga pe nimeni să
citească , ci doar prezint în câteva detalii trei
subiecte - cititul , cultura şi incultura - şi legătura
dintre ele pentru a da de înţeles necesitatea citit-
ului şi urmările cauzate de creşterea gradului de
incultură în rândul populaţiei .
Cititul a fost mereu un procedeu de informare
încă din timpul oamenilor primitivi ce comunicau
prin semne desenate pe pereţii peşterilor ce ilus-
trau istoria neamului lor . Mai târziu simbolurile
au evoluat în scriere cuneiformă, după care a
apărut alfabetul - dar asta e o altă poveste .
Prin cunoaşterea acestor simboluri, ele puteau
fi citite şi înţelese , astfel comunicarea se dezvolta
între oameni prin intermediul scrisului şi cititului.
Aş putea defini cititul ca o acţiune ce se
dezvoltă prin intermediul a două sensuri : sensul
propriu = a parcurge un text (pronunţând cuvin-
tele sau nu) pentru a lua cunoştinţă de cele scrise
, a rosti , a urmări un text cu glas tare pentru a
comunica cuiva conţinutul lui , a descifra o
partitură muzicală , urmărind cu ochii sunetele
reprezentate şi valorile lor (şi a le reproduce cu
vocea sau cu un instrument) , a interpreta
indicaţiile topografice ale unei hărţi sau ale unui
plan şi a reconstitui după ele conformaţia terenu-
lui , a înregistra, a desluşi indicaţiile date de un
contor, de un barometru, de un indicator etc. ;
sens figurat = a descoperi , a sesiza gândul , senti-
mentele ascunse ale cuiva din atitudinea sau din
expresia figurii sale .
Ca rezultat al combinării cititului cu scrisul
avem totalitatea cuvintelor înţelese de oameni ,
adică vocabularul .
În prezent cititul nu se rezumă doar la a ţine
M u r m u r u l J i l þu l u i
o carte în palme , sau
a verifica o scrisoare .
Deşi acestea încă mai
sunt comune oricărui
cititor , persoana
respectivă poate avea
acces şi la internet
care îi pune la
dispoziţie numeroase
Dacă m-aţi
m aţi întreba următorul lucru : De ce ar
pagini de unde se
trebui să îmi pese mie de generaţiile următoare
poate documenta şi informa .Cum înainte marii
dacă ştiu că la mai puţin de optzeci de ani nu voi
autori se exprimau prin operele lor transpuse în
exista şi toate aceste urmări nu mă vor afecta
cărţi sau jurnale , astăzi micii artişti , şi nu numai
prea mult ? v-aş răspunde că dacă aţi transmite
ei, se pot exprima prin blogurile lor ce sunt
acest concept nepăsător şi următoarelor
asemănătoare cu nişte jurnale deschise oricărui
generaţii, atunci lipsa de concentrare pentru
cititor .
cultură ar fi sporită rapid şi că nu ştiţi că la mai
puţin de optzeci de ani veţi muri dacă luptaţi să
Blogul este spaţiul unde exprimi tot cea ce vrei
cunoaşteţi şi în scurt timp veţi aduce rezultate
prin imagini , text sau video într-un mod cât mai
benefice omenirii care ar creşte speranţa de viaţă
creativ permiţând celorlalţi să citească .
la naştere .
Cu cât un blog este mai original în expresivi-
tate , cu atât el este mai populat de ochii citito-
Există unele organizaţii care continuă să cer-
rilor care doresc să guste mai des din culoarea
ceteze pentru noi descoperiri , dar fără ajutorul şi
cuvintelor .
susţinerea majorităţii totul este fără folos . Omul a
fost creat să evolueze , iar cultura îl ajută să
Expresia pune mereu bază cititului , astfel
„crească” .
adevăraţii cititori plâng , râd şi cântă expresii ; mi-
cul dejun îl ţin în bibliotecă unde servesc pagini
A şti să citeşti şi a vrea să citeşti te ajută să
unse cu dulceaţă de expresie şi ceai cald cu
implementezi noi concepţii în viaţa personală ,
aromă de abc care emană vapori creativi în
dar şi pe plan social .
imaginaţie ; la serviciu scriu şi traduc expresii , le
Fie că este o discuţie purtată într-un com-
codează şi le pubilcă , iar seara au vise verzi , albe,
partiment în timpul unei lungi călătorii cu trenul ,
albastre de expresii . Ei trăiesc într-o nebunie
fie că este o discuţie purtată în timpul ceaiului de
controlată a expresiilor, conturându-şi viaţa prin
la ora cinci , dacă cunoşti bine topicul şi situaţia
propria lor dorinţă .
reuşeşti să dezvolţi o convorbire şi să atragi
plăcut atenţia micului public . Şi cine ştie - poate
Tema pe care compun acest eseu este
cândva îţi vei forma modul de exprimare şi nu vei
densificată şi în titlu . Faptul că cititul este pentru
fi ascultat doar de prietenii cu care joci golf pe
cultură se referă la majoritatea populaţiei care a
planul verde din parc , de prietenii cu care
adoptat incultura ca un mediu
obişnuieşti să vizionezi un film - fie el de acţiune ,
mai uşor de trăit fără să real-
oroare , fantastic - sau de partenera de viaţă ce
izeze că acesta e primul pas al
mereu îţi este alături şi ştie să te contrazică când
involuţiei . Pentru că acum le
gândeşti prost sau să te liniştească când eşti în-
este de ajuns cu mediocritatea ,
cordat şi înţepat de nervi , ci şi de grandiosul uni-
mai târziu se vor mulţumi cu in-
vers mic , numit Pământ , prin toată populaţia ce
suficientul din materia mizeră .
îl reprezintă .
Acest lucru nu se va întâmpla
Tot cititul are legătură cu modul de a gândi ,
mâine , sau peste zece ani , dar
amplificând continuu memoria vizuală , simţul de
peste câteva generaţii îşi va
observaţie şi de recunoaştere - toate trei fiind
arăta supremaţia în activitatea
mereu în opus cu incultura .
şi traiul omului , iar una dintre
metodele ce ar putea combate
[Notă] Acest eseu este destinat persoanelor
existenţa şi traiul indecent este
de orice vârstă , care ştiu şi care nu ştiu să
cititul ce mereu a fost asociatul
citească .
de bază al culturii .
Ceauşescu Gabriel
MARTIE 2011 11
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Internetu-i frate cu românul
Ţinând cont de importanţa pe care a ajuns să o
aibă Internetul în viaţa noastră, azi nu mai spunem
Codru-i frate cu românul, ci Internetu-i frate cu ro-
mânul. Ideea a fost pusă pe tapet într-un mod origi-
nal de către cunoscutul producător de emisiuni,
Septimiu Sărăţeanu, de la Pro Tv, într-o dezbatere
pe tema „Blogul- jurnal personal și blo-
gger=jurnalist?”, desfășurată în cadrul Taberei de
Jurnalism de la Muncel-Iași (12-18 iulie), unde ju-
deţul Gorj a fost reprezentat cu succes de liceeni din
Mătăsari.
Așa cum odinioară, la adăpostul codrului, româ-
nul comitea fapte în afara legii: crime, violuri, ja-
furi…, tot astfel, astăzi, la adăpostul Internetului, al
blogului, românul poate denigra, ironiza, insulta,
exagera, înjura… Ambele îi permit să facă lucruri
imorale.
“Un jurnalist trebuie să fie temerar,
cutezător, curios!”
Prezent în Tabăra Naţională de Jurnalism de la
Muncel-Iaşi, apreciatul om de presă, Vasile Arhire,
directorul TVR Iaşi, le-a vorbit tinerilor jurnalişti
despre cum a deprins gustul pentru acest domeniu şi
a făcut o mică radiografie a presei din zilele noastre.
Reporter : Pe lângă faptul că sunteţi directorul
TVR Iaşi, sunteţi şi un foarte cunoscut şi apreciat ju-
rnalist din România. Ne puteţi spune care sunt mo-
tivele care v-au determinat să rămâneţi în această
atât de controversată lume a presei?
Vasile Arhire: Totul a venit dintr-o pasiune a
copilăriei, a adolescenţei. Am dorit să fiu comentator
sportiv,( am şi comentat de altfel multe meciuri de
fotbal), apoi am aprofundat domeniul jurnalistic şi
nu m-am mai putut desprinde pentru că acest tip de
comunicare cred că e unul deosebit şi merită să faci
aceste lucruri, sacrificii chiar, în ideea de a informa
oamenii corect, de a descrie situaţii din anumite
puncte ale ţării şi ale globului într-un mod cât mai
plastic, cât mai spectaculos, pentru a face plăcere ce-
lor care te citesc, te aud sau te văd.
Rep. : Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi alege
acelaşi domeniu?
V.A. : Răspunsul este da, deşi dezamăgirile din
ultimii ani legate de poziţia în care se află breasla
noastră, a jurnaliştilor, ar putea să mă facă să mă mai
12
N r. 58-59
Azi, când tindem să trecem de la www.(world
wide web) la wlw.(word live web), când valorile tra-
diţionale au intrat în umbră și noi ne ghidăm, pen-
tru că societatea ne-o cere, după principiul turmei,
spirit gregar, singurele pârghii care ne mai pot ajuta
să nu cădem într-o extremă periculoasă rămân
dreptul și capacitatea de a alege, de a face diferenţa
între valori și nonvalori și mai ales, așa cum sublinia
S. Sărăţeanu, puterea de a spune lucrurilor pe nume,
puterea de a renunţa la ipocrizie, la snobism, pute-
rea de a fi individualităţi, nu hoarde.
Chiar dacă trăim în secolul vitezei, ar trebui să
ne mai uităm din când în când în urma noastră sau
în jurul nostru ca să mai recuperăm din valorile
pierdute.
Prof. DIMA ELENA
(ziarul Impact in gorj-23 iulie 2010)
(interviu cu Vasile Arhire, director TVR Iaşi)
gândesc. Încerc totuşi să păstrez acel drum pe care curată, să fie verticală înainte de a se ajunge la acest
l-am detectat cu mulţi ani în urmă şi să fac oamenii pas. Sigur, se pot influenţa şi decizii.
mulţumiţi de ceea ce produc eu sau colegii mei cu
care lucrez. Rep. : Se pot face presiuni asupra jurnaliştilor ?
Rep. : Omul de rând se află acum într-o totală V.A. : Probabil că se fac şi presiuni. Nu îmi dau
derută. Mulţi jurnalişti caută senzaţionalul ca să iasă seama pentru că asupra mea, în poziţia în care mă
cu orice preţ în evidenţă încălcând de multe ori aflu nu s-au făcut niciodată şi sunt fericit că acest
normele deontologice. Ce părere aveţi şi ce anume lucru nu s-a întâmplat. Am încercat să fiu cât se
credeţi că îi determină să facă astfel de lucruri? poate de echidistant şi să aplic ceea ce scrie într-o
lege care aparţine televiziunii.
V.A. : Senzaţionalul nu este numai cel urât. Este
şi senzaţionalul din frumos. Eu îi îndemn pe toţi tin- Rep.  : În final, ce sfaturi le-aţi da tinerilor
erii jurnalişti cu care lucrez să caute spectaculosul jurnalişti pentru a avea o carieră strălucită?
din frumos care este mai greu de obţinut decât
celălalt, facil, care se află la îndemâna oricui. Să de- V.A. : Sunt foarte multe lucruri care concură la
scrii urâtul nu cred că este foarte greu. Dar să poţi crearea unei personalităţi jurnalistice. În primul
convinge pe cineva că un lucru este important, că un rând trebuie să te naşti cu un dar, acela de a avea
lucru este profund, că un lucru este frumos, este înclinaţie spre această profesie şi apoi sunt o serie de
foarte dificil. Mi-am propus acest lucru chiar eu în alte elemente care susţin chemarea către acest dome-
emisiunile pe care le realizez. Îmi susţin colegii în niu. Sunt multe: credibilitatea, verticalitatea, capaci-
acest demers pentru că într-adevăr, lucrurile nu stau tatea de a vorbi limba română, sinceritatea faţă de
destul de bine la această oră pentru că există tot felul cei cărora te adresezi. Sunt mult mai multe elemente
de interese, toată lumea este culpabilizată, ni se care unele se dobândesc în timp, altele sunt necesare
sugerează că în jurul nostru este numai rău, că sunt de la început, ca să poţi lua startul.
numai lucruri urâte.
Dima Elena și Tãnãsoiu Adriana
Rep. : Care ar fi calităţile de bază ale unui jurnal-
ist ?
V.A. : În primul rând trebuie să fie un căutător
de subiecte, de poveşti, trebuie să reuşească să de-
scopere lucruri atractive, interesante din biografia
unor oameni, să creioneze situaţii… Un jurnalist
trebuie să fie temerar, cutezător, curios, atent la
orice detaliu, fiindcă din fiecare astfel de detaliu
poate ieşi un lucru interesant.
Rep. : Poate presa să facă presiuni sau să
influenţeze deciziile din sfera politică?
V.A. : Aici este o discuţie foarte largă, este posi-
bil şi acest lucru. Se spune că presa este a patra pu-
tere în stat, dar aici lucrurile sunt mai complicate.
Se pot influenţa decizii, însă presa trebuie să fie
MARTIE 2011
 N r. 58-59
DACĂ LUMEA AR FI...
MI-AR PLĂCEA SĂ FIU....
BiologulButaru Adriana: Mi-ar plăcea să fiu medic,
deoarece visul meu este să mă specializez pe un singur do-
meniu încât să am sentimentul că am situaţia sub control.
Eu chiar mi-aș dori să devin medic,dar trebuie să învăţ
foarte mult deoarece prin această meserie pot afla multe
lucruri interesante despre corpul uman, dar vreau să mă
gândesc bine înainte de a face acest pas, decât să regret mai
târziu, sau să nu fiu capabilăsă depășesc momentele mai
dificile cum ar fi atunci când văd sânge sau când lucrez cu
cadavre în facultate.
Vreau să fac această facultate în București, dar dacă va
exista ceva care să mă impiedice să urmez această faculta-
te, atunci voi continua biologia, deoarece ambele, și medi-
cina și biologia sunt ceea ce aș vrea să continui pe viitor.
Însă acest lucru il voi hotărâ când voi termina liceul și voi
lua diploma de bacalaureat. Aș vrea să am pe cineva care
să mă sprijine în ceea ce voi alege eu, de asemenea părin-
ţii să-mi spună ce cred ei că ar fi mai bine pentru mine
sau dacă ei sunt de acord cu alegerea mea, aceea de a
merge la Universitatea de Medicină.Știu bine că parinţii
mei își doresc pentru mine să fac Facultatea de Știinţe
Economice, dar nu, eu m-am hotarât și voi alege una din-
tre cele două : medicina ori biologia.
Este greu, totul este confuz, adică știu că mulţi medici
pleacă în străinătate, salariile sunt mai mici, dar eu am în
gândul meu acel sprijin pe care pot să îl ofer unei persoa-
ne atunci când este bolnav sau foarte grav rănit.
Deci părerea mea este că dacă lumea ar fi diferită,
adică mai puţină politicăși am fi mai corecţi, toti am avea
de câștigat, iar medicii vor fi apreciaţi intr-un mod mai
deosebit de toţi cetăţenii,deoarece fiecare dintre noi are
nevoie de un medic, deci mie mi-ar placea să fiu un me-
dic pentru a putea fi de folos societăţii.
Braţul înarmat al patriei Papuc Florin : Dacă lumea
ar fi cum a fost până acum 22 de ani, nu ar fi contat ce aş
vrea să fiu deoarece atunci erau mai multe alternative,
după spusele părinţilor mei după ce terminai şcoala, erai
angajat. În ziua de astăzi nici cei care au un serviciu stabil
nu sunt siguri că în următoarea săptămână mai au servi-
ciu deoarece în perioada actuală de la an la an numărul
şomerilor creşte, multe firme dau faliment din cauza nu-
meroaselor taxe. Înainte de ’89 oamenii stăteau la rând
pentru pâine şi alimente, pe când în ziua de astăzi se
găsesc în magazine tot felul de prostii care îţi pun viaţa în
pericol. Eu aş vrea să fiu poliţist dar în ziua de azi e greu
să-ţi mai doreşti ceva deoarece sunt daţi afară mulţi
poliţişti, iar angajări dacă se mai fac trebuie să ai mare
noroc sau să fie părinţii cu funcţii importante pentru că
angajările se fac fie prin mită, fie prin pile. Din aceasta
cauză foarte multă lume pleacă în alte ţări, pentru a face
bani ca să-şi întreţină familiile sau după ce strâng bani se
mută cu totul acolo deoarce în alte ţări este un trai mai
decent.Este greu de înţeles de ce un guvern al unei ţări
arată de parcă i-ar vrea răul acestei ţări şi face ca unii
oameni să ajungă ca nişte sclavi fie în alte ţări, fie chiar şi
la noi în ţară.De aceea eu îmi doresc deocamdată să ter-
min liceul şi să plec în străinatate, deoarece cred că
părinţii au facut destul pentru a mă ajuta, iar eu trebuie
să iau responsabilitatea în propriile mâini pentru a-mi
asigura un viitor pentru a-i ajuta pe părinţi deoarece
părinţilor nu le pot mulţumi niciodată pentru ce au făcut
pentru mine, pentru câte sacrificii au făcut, iar când zic
“părinţi” mă refer la mama mea pentru că eu nu am avut
un tată care să ţină la mine.De aceea eu şi mama mea am
îndurat foarte multe greutăţi.Pentru mine mama este şi
va fi cea mai importantă persoana din viaţa mea!
Constructorul Rotaru Săndel : Eu mi-aş dori ca în
viitor după ce termin şcoala în primul rând să-mi găsesc
un loc de muncă. Domeniul în care aş şti să lucrez cel
mai bine e în construcţii deoarece mie îmi place foarte
mult munca fizică. În ziua de azi se găsesc tot mai
puţine locuri de muncă şi de aceea trebuie să fi
adaptat la orice loc de muncă ce ţi se oferă.
Vreau ca în viitor să devin un meserias profe-
sionist, să castig bani cât pentru a avea un trai de-
cent şi să îmi intemeiez o familie.În viitor aş vrea
să-mi infiinţez o firmă de construcţii, să-mi anga-
jez oameni care ştiu meserie, să realizeze cât mai
multe lucrări şi să atragem cât mai mulţi clienţi.
Supravieţuind în lumea modernă ai nevoie de
iubire, credinţă, compasiune valori la care mulţi au
renunţat sau pur şi simplu le-au uitat fiind prea
implicaţi în procesul dezvoltării tehnologice, prea
ocupaţi să acumuleze bunuri materiale şi să creeze
un standard de viaţă cât mai ridicat.Toate aceste
valori enumerate mai sus îmi dau forţa de a merge
înainte.Din zi în zi oamenii au uitat ce înseamnă
toate acestea şi au devenit tot mai reci, absenţi şi
indiferenţi la ce văd în jurul lor.O lume fără
violenţă, fără copii abandonaţi, într-o lume în care oame-
nii nu îşi vor mai vinde organele pentru a face rost de
banii necesari unui trai decent, totul ar fi mai frumos.
Ştim cu toţii că stilul de viaţă al unei naţiuni nu se poate
schimba peste noapte oricât de mult ne-am dori, dar dacă
luptăm pentru o lume mai bună, în timp vom reuşi să
avem ce am visat. Lumea în care trăim noi astăzi este
influenţabilă mai ales pentru că noi tinerii care nu mai
semănăm cu tinerii din trecut.Unii dintre noi intrăm în
diverse anturaje unde intrăm în contact cu diferiţi prieteni
şi nu ne gândim dacă aceştia sunt potriviţi pentru noi.
Acest lucru este greşit pentru că nu ne gândim la ce
consecinţe pot urma.
Inginerul CIOBANU FLORICA CRISTIANA:
De multe ori m-am întrebat, oare ce o fi cel mai im-
portant în lumea asta?Bătrânii zic că pentru început
avem nevoie de școală, minte și voinţa care o să ne fie un
principal ajutor.De când suntem mici visăm că o să ajun-
gem doctori și artiști și multe altele.
Fiecare dintre noi pentru a ajunge ceea ce își dorește
trebuie în primul rând trebuie să aibă o ţintă sigură și
putem chiar să “ţintim sus”, începând prin a ne termina
școala așa cum ne zic întotdeauna părinţii noștri.Dacă ne
gândim bine relaţia părinte-copil este un lucru unde da-
toria părintelui este de a-și învăţa copilul ce este bine și
datoria copilului este de a-l asculta și de a face ceea ce
zice el fiind sigur că așa îi va fi bine.Mai ales că ei ne în-
vaţă de mici să învăţămși să mergem la o facultate pentru
a avea un serviciu benefic ca să ne realizăm în viaţă și
totodată și pentru a ajunge cineva.
Lucru ce il vreau și am să mă ambiţionez să-l realizez
chiar cu brio.Încetul cu încetul vreau să termin liceul,
mi-ar plăcea să iau bacalaureatul cu notă bună și să întru
la o facultate după care să îmi găsesc un serviciu și să nu
mai depind de părinţii mei.De când am fost mică îmi do-
ream să ajung jurnalistă dar acum vreau să merg la o fa-
cultate de inginerie.Mi-ar plăcea să devin ingineră deși
știu că o să fie greu dar după ce termin facultatea pot să
îmi găsesc un serviciu l-a care o să-mi facă mare placere,
să merg în fiecare zi și în plus cu această slujbă aș putea fi
mai aproape de familia mea și după ce o să mă realizez
cât de cât o să vină și rândul meu să-i ajut pe cei ce au
nevoie de mine. Chiar mi-ar plăcea să ajung ceea ce
vreau și ceea ce îmi doresc și pentru a face ceea ce îmi
propun o să muncesc și o să lupt cât este nevoie pentru
ca să ajung acolo unde ţintesc.Să am lucrul acesta și cu
bune și cu rele numai ca să îmi fie bine pe viitor, să ajut și
eu cât este nevoie și să mă mândresc că am ajuns acolo
unde am vrut eu.Și le urez tuturor să realizeze ceea ce își
doresc pentru că nu o să aibă nimic de pierdut ci din
contră chiar o să aibă ceva de câștigat.
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
Medicul MUNTEANU MIRABELA: Lumea s-a
schimbat foarte mult în comparaţie cu anii trecuţi,în
comparaţie cu ceea ce mi-au povestit parinţii în legatură
cu vremurile trecute.Absolut totul s-a schimbat.Este ade-
vărat faptul că oamenii niciodată nu s-au înţeles perfect
între ei, însă astăzi ,cu cât trece mai repede timpul, cu
atât aceștia devin din ce în ce mai răi,mai egoiști.Lumea
de astăzi este o lume foarte nesigură, deoarece acum nu
mai ai nici măcar siguranţa de a ieși seara afară din casă,
căci nu poţi ști cum și de unde vine răul.
Acum, când ar trebui să mă gândesc la viitorul meu,
când ar trebui să ne gândim cu toţii la viitorul nostru, la
ceea ce vom face după ce vom termina liceul, suntem ne-
voiţi să ne gândim la ziua care urmează, la ceea ce ne va
așteaptă dimineaţa când ne vom trezi.În prezent, în soci-
etatea noastră,practic într-o societate care nu știe ceea ce
își dorește, singurii care au de suferit sunt oamenii, sun-
tem noi.Totul s-a schimbat radical.Din spusele parinţilor,
aceștia , de fapt nimeni nu mai este sigur de locul de
muncă pe care il au, dacă mâine va mai mânca o pâine pe
care în alte vremuri, chiar dacă erau grele, o aveau.Și dacă
stăm bine și ne gândim, oare cine va avea de suferit mai
mult în viitor?Desigur! Noi! generaţiile viitoare, generaţi-
ile tinere, care chiar dacă ne dorim ceva cu adevărat nu
mai avem atâtea posibilităţi.
De mic copil, mi-am dorit să devin doctoriţă- așa
cum își dorește fiecare fetiţă, atunci când păpușica ei este
bolnavă,să o îngrijească, pentru a ajuta pe oamenii bol-
navi și neajutoraţi.Îmi imaginam chiar că pot salva vieţi,
că pot face chiar imposibilul să devină posibil,dar
....,acum mi-am dat seama că nu era decât un vis, era de-
cât în imaginaţia mea, în imaginaţia unui copil care încă
nu a aflat de greutăţile ce or să vină.Acum vedem atât de
mulţi bolnavi -care poate că nu au posibilitatea de a-și
plăti spitalizarea- care sunt ignoraţi pentru acest lucru.
Vedem cum doctorilor nu le mai pasă de aceștia ,nu-și
mai practică meseria cu dragoste și sperantă, ci acum o
fac doar pentru simplu fapt că sunt doctori și ca trebuie
măcar să încerce.Pot spune despre mine ca sunt o fire
foarte sensibilă și miloasă, o persoană care nu poate sta
nepăsătoare la suferinţele celorlalţi.Nu aș renunţa nicio-
dată la ceea ce mi-am propus și nu aș spune niciodată
“NU POT!”, ci “VOI REUȘI!ȘTIU CĂ POT,TREBUIE
DOAR SĂ AM ÎNCREDERE CĂ TOTUL VA FI BINE!”
Îmi doresc foarte multe lucruri de la viaţă și ca orice
persoană am multe aspiraţii.Mi-aș dori în primul rând ca
lumea să fie altfel,ca oamenii să fie mult mai buni, mai
blânzi,să se aibă la fel ca fraţii!Mă gândesc de foarte mul-
te ori la anumite lucruri,unul dintre ele fiind acela, dacă
lumea ar înceta să fie atât de falsă și dublicitară, egoistă și
nepăsătoare la cei din jur.
 continure in pagina 14
13
 M u r m u r u l J i l þu l u i
 urmare din pagina 13
Vedem cum unii oameni se preocupă doar de a-și
mări averile din ce în ce mai mult, pe când alţii se gân-
desc dacă vor mai apuca să vadă răsăritul soarelui, primii
stropi de rouă ai dimineţii.Indiferenţa oamenilor faţă de
semenii săi influenţeaza negativ comportamentul lor de
a-și demonstra solidaritatea faţă de cei năpăstuiţi. Pentru
a contracara aceste lipsuri ale societăţii din zilele noastre
este nevoie de respectarea celor mai sincere sentimente
inter-umane necesare pentru refacerea constiinţei și
echilibrului social și indirect-echilibrul economic.
Cu speranţa că aceste deziderate vor fii implinite și eu
voi deveni o optimistă a ţării mele-ROMÂNIA!
OperatorulIT Pasăre Alin: După părerea mea, dacă
lumea ar fi perfectă, ar fi prea perfect acest stat numit
România.
România se bate acum cu un factor important și anu-
me criza care face ravagii în acest stat, iar cei de la gu-
vern micșorează salariile, pensiile pentru a incerca să
iasă din criza.
Pentru cei care trăiesc în România este foarte greu și
traiul este mai greu de pe o zi pe alta, iar alţii veniţi din
alte ţări cum ar fi: Franţa, Italia, și altele...și investesc aici
în piaţa imobiliară ceea ce este foarte bine, dar noi cei de
aici o sa ajungem ca niște sclavi în ţara noastră.
Dacă aș fi conducătorul ţării poate că lucrurile nu ar-
decurge așa cum este acum, dar în această ţară fiecare
este pentru el și fiecare își face bine pentru a trăi cât mai
regește. Din păcate nu sunt conducătorul acestei ţări și
nici nu mi-aș dori deoarece sunt pasionat de calculatoare
(operare și chiar reparaţii) și tot ceea ce ţine de
această lume a calculatoarelor, telefoniei și mai nou
lumea 3D, care de la un timp de vreme s-a răspân-
dit foarte repede în toată lumea.
Vreau să aflu cât mai multe despre acest mister
al PC-ului deoarece mi-aș dori să lucrez în acest
domeniu și cel mai mare vis al meu este acela de a
ajunge la o banca sau o instituţie mare ca operator
al calculatoarelor, ceea ce este o meserie foarte bună
și căutată în România și cu salariu căreia poţi trăi
cât de cât bine în această ţară.
Trăim în această ţară alături de oameni care știu
să facă numai rău, chiar și în aceste condiţii
România a evoluat foarte mult și aici mă refer la
aderarea la UE și acum spera foarte mult la intrarea
în spaţiul Schengen. Cu această intrare, România ar
putea ieși de sub dominaţia crizei deoarece popula-
ţia de aici pleacă în ţări străine, muncind și adu-
când bani.
Cu toate acestea, fiind spuse sunt și unele locuri
frumoase în România fără de care nu am fi lăudaţi
și vizitaţi de foarte mulţi oameni care doresc să vadă to-
tuși bogăţiile acestei ţări, lăsate de stramoșii noștri pe
care noi nu am învăţat să le păstrăm nici până astăzi.
Omul cu bani Dădălau Bogdan: În prezent, viaţa oa-
menilor este foarte grea deoarece aproximativ toate ţările
pământului sunt într-o perioadă dificilă de criză financiară.
Locurile de muncă sunt cu atât mai puţine pe zi ce
trece datorită disponibilizărilor în masă, iar multe din
firme falimentează neavând suficienţi bani de intreţine-
re și astfel ca să treci peste perioada de criză , trebuie în
primul rând să ai un loc de muncă bine plătit și să fi mai
precaut cu cheltuielile zilnice. În ziua de azi ca să ai un
loc de muncă trebuie să ai liceul și facultatea terminate și
este important să cunoști foarte bine domeniul în care
dorești să lucrezi.
Trâind într-o lume în care cei mai mulţi oameni sunt
săraci, nu au venituri salariale și cu toţii dorim să avem
bani, lumea s-a schimbat foarte mult. Toţi dorim să avem
bani, iar pentru asta am face tot ce ne stă în putinţă și
mulţi dintre ei au devenit mincinoși și trădători.
În ţara noastră principala problemă sunt banii foarte
puţini de care dispunem. Dacă ţara noastră ar trece peste
momentul de criză , s-ar creea mai multe locuri de mun-
că , iar traiul de viaţă al tuturor românilor ar fi mai bun.
14
Dacă toate acestea se vor adeveri , eu doresc să ter-
min liceul și să continui cu facultatea, iar locul meu de
muncă doresc să fie unul în domeniul bancar , deoarece
este o meserie foarte frumoasă care mie îmi place.
VISURI
Delfinul Bălan Sorin: Există omul ca specie şi omul
ca fiinţă superioară responsabilă de existenţa şi de
influenţa sa pe Pământ şi Univers.
Nu este însă uşor să alegi, să optezi, mai ales când ai
mai multe variante. Şi totuşi dacă lumea ar fi un ocean
nesfârşit şi dacă mi-aş putea alege chiar şi pentru o
singură zi o altă formă de existenţă aş alege să fiu delfin.
Oceanul, l-am privit mereu ca pe un semn al infini-
tului şi al misterelor, oceanul cu împărăţii adânci de visa-
re, legănare şi sare, oceanul beat de iubirea delfinilor şi
de respiraţia lumii.Mi-ar plăcea să fiu delfin, să trăiesc în
acest mediu misterios, deoarece aş putea să cutreier apa
oceanului în lung şi în lat şi niciun loc să nu fie străin, să
fiu liber şi nimeni să nu mă poată stăpâni.
Cavaleri ai oceanului, cunoscuţi şi iubiţi din antichi-
tate, delifinii au fost întotdeauna înconjuraţi de o
fascinantă aură de mister. Capabili să despice apele mărilor
şi oceanelor cu o viteză uluitoare, ba chiar să-şi ofere une-
ori câte un mic sprint, delfinii sunt cu adevărat cele mai
graţioase şi mai elegante vieţuitoare din mediul acvatic.
Plăcerea lor de a înota şi de a face surf pe coama valurilor,
uluitoarele lor salturi acrobatice, face din ei nişte virtuoşi
fără seamăn ai necuprinselor întinderi de apă.
Ca şi oamenii, delfinii sunt foarte sociabili, trăind
peste tot în lume, de la mediile subpolare până la cele
tropicale, ei se exprimă vocal abundent şi au abilităţi sen-
zoriale speciale. Cu siguranţă, atât viaţa delfinilor, cât şi
mediul în care trăiesc este unul fascinant şi fără îndoială,
mi-ar plăcea să trăiesc într-un astfel de mediu, mi-ar
plăcea să fiu delfin. Ca şi delfin, aş reuşi să aflu fără
îndoială toate secretele pământului, toate tainele din
adâncul oceanului care m-au fascinat mereu.
Documentaristulîn sistemele universului Armăşoiu
Ionuţ:
Dacă lumea ar fi dreaptă, înţelegătoare, o lume care
să aprecieze tot ce ai tu mai bun , să te ajute atunci cândai
avea cea mai mare nevoie de ei. Mulţi dintre noi şi-ar
atinge scopurile mult dorite mai uşor , fără piedici din
partea unora , fără lucruri spuse din ură , doar din sim-
plul fapt că poţi ajunge mai consacrat ca ei.
De exemplu eu după terminarea studiilorprima
dorinţă pe care o am ar fi găsirea unui loc de muncăcât
mai stabil şi portivit din punct de vedere al studiilor efec-
tuate.
Meseria care mi s-ar potrivi ar fi cel în domeniul IT.
Sunt pasionat de tot ce înseamna calculatoare: programe şi
jocuri de ultimă generaţie “3D” , documentare despre mi-
sterele universului, Egipt, animale, dar şi anumite articole
din presa.
MARTIE 2011
N r. 58-59
Eu cred că acest domeniu este unul de viitor, dovadă
fiind anumite sondaje realizate pe tema“joburi de viitor”
din care a rezultatcă meseria cea mai dorită deoameni este
în domeniul IT.
Mare parte dintre absolvenţii de licee se orientează
nu doar după ce le place, ci şi către ce “merge”, înţelegând
prin expresia “meserie de viitor” şi un loc de muncă si-
gur, unde să-şi poată valorifica abilităţile, să înveţe lu-
crând, dar şi să fie recompensat pe măsură.
Îndrumătorul paradisului Bălan Roxana: În lumea
în care trăim se întâmplă anumite lucruri pe care noi,
adolescenţii, nu le înţelegem. Părinţii noştri care au
trecut prin viaţăîncearcă să ne îndrume pe drumul cel
bun încă de la primii paşi ai vieţii, sfătuindu-ne că viaţa
e numai una, este ca un fir de aţă,care se poate rupe în
orice clipă,fără să ştim că poate într-o zi viaţa ni se va
sfârşi. În ziua de astăzi lumea s-a răit,suntem într-o
perioadă de criza simţind cum lucrurile pe care le-am
avut, acum nu le mai avem. Mi-aş dori să ajung undeva
unde să fiu mândră că pe parcursul anilor de şcoală am
reuşit să învăţ şi să duc o viaţă mai bună alături de
părinţii mei. Nu e dorinţa mai mare decât să simţi că
părinţii se mândresc cu copilul lor.Dacă lumea ar fi un
paradis...,eu mi-aș dori să fiu cea care îndrumă acest pa-
radis și să-i fac pe oamenii să fie mândri de lumea în care
trăiesc. Au ajuns oamenii să se sinucidă pentru că nu au
cu ce să-și hrănescă copiii ,nu au bani pentru un adăpost
și se omoară crezând că așa vor scăpa de toate grijile,dar
nu se gândesc că lasă în urmă lacrimi din partea copiilor,
apropiaţilor și altor persoane dragi.
Problemele persistă din ce în ce mai mult în această
lume, dar unele dintre probleme sunt provocate și de
mâna omului. Eu sunt doar o biată copilă, nu am au-
toritate asupra nimănui, dar gândesc în mintea mea că
ceea ce se întâmplă nu e corect pentru nimeni.
“Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile,
săptămâni,luni și ani fără să simţi nimic nou.Totuși,
odată ce se deschide o ușă,o adevarată avalanșă pă-
trunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în
clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.”Paulo
Coelho.
Dacă aș avea posibilitatea de a schimba ceva la lu-
mea în care trăim, așschimba în primul rând mentali-
tatea oamenilor și modul de gândire și aș milita pen-
tru pace, dar știu că acest lucru nu este posibil...Unii
oameni vor bani, alţii putere, sunt câţiva care le doresc
pe amândouă...nu e pentru nimic, pentru ei fiecare
suflet plecat înseamnă un pas mai aproape de visul lor.
Să facem ce simţim..,așa ar trebui să fie în toate.Din
cauza vieţii pe care o ducem, cea pe care am fost învă-
ţaţi să o ducem, uităm ce este important pentru noi și
linistea noastră trece pe locul 2.Încă de mici suntem
învăţaţi să ne exprimăm bucuriile, să ne ascundem
sentimentele, să nu lăsăm să se vadă cât suntem de buni
pentru a nu părea prea slabi.
Dacă ar fi un sistem în care toţi oamenii ar fi absolut
egali și toate bunurile și ideile sunt împărtite în mod egal
fără discriminare, într-un asemenea sistem ar exista bo-
găţie materială, spirituală, ideologică, filozofică și mult
mai multe, pentru că toţi ar lucra și ar gândi în aceeași
direcţie și ar exista transparenţă în idei.
Deși adeseori oamenii se tem de viaţă, ei își trăiesc
viaţa.Tocmai de aceea, oamenii trebuie să se aplece din
nou asupra propriei lor condiţiiindividuale, sociale și
universale, să-și gândească gândul și să-și vieţuiască via-
ţa.Majoritatea oamenilor se plâng zilnic de halul în care
a ajuns ţara noastră, vedem ce face greșit cel de lângă
noi,dar nici noi nu facem mereu totul corect.După păre-
rea mea poate că tinerii crescând nu știu care sunt de fapt
oamenii pe care să îi ia ca model.
Eu sunt de părere că în viaţă e bine să îi tratezi pe
ceilalţi așa cum ai vrea tu să fii tratat.Cred că răutatea
este cea care ne înnegurează zilele, răutatea celor din jur
și răutatea din noi înșine.Mi-am imaginat de multe ori că
lumea se va schimba, că totul va decurge mai bine, că
generaţiile care vor veni vor fi mai bune, decât am fost
noi.Aș vrea să schimb lumea, dar de asemenea și lumea
va ajunge să mă schimbe pe mine.
 N r. 58-59
 urmare din pagina 13
Pasărea Phoenix Tănăsoiu Adriana: Încă de mică
spuneam că vreau să mă fac profesoară de matematică,
dar timpul a trecut și în momentul de faţă nu mai gân-
desc așa. Acum cel mai mult, după ce voi termina profilul
matematică-informatică, îmi doresc să mă fac poliţistă.În
familie mea există cineva care mi-a insuflat acestă mese-
rie, de aceea îmi doresc acest lucru.Consider că este o
meserie frumoasă, stabilă, dar și grea.
În legătură cu lumea, lumea este foarte rea și ursuză,
din totdeauna și nu cred că aș putea să o schimb niciodată.
Întotdeauna tot ceea ce mi-am dorit am reușit, să fac
cu ajutorul celor de lângă mine, adică a familiei și a priete-
nilor, dar și cu ajutorul încrederii în forţele proprii pentru
că cel mai important lucru este să crezi în tine și să îţi spui
de fiecare dată:,,Voi reuși!!Pot să fac asta!!”,dacă îţi pierzi
încrederea în tine nu vei reuși nimic niciodată.În momen-
tul de faţă sunt elevă, dar mă gândesc că mai sunt câţiva
ani, puţini la număr și voi fi ,,fată mare”, pe picioarele mele,
voi face tot ceea ce vreau și totuși o să îmi fie greu și dor
pentru că nu o să-i mai am pe cei dragi alături de mine.
Sunt o persoană foarte sensibilă, dar în același timp
luptătoare din fire, și cum am spus, îmi place să câștig
întotdeauna și de aceea voi face în continuare tot posibilul
să ajung ceea ce îmi doresc. Dacă aș fi altceva decât ceea
ce sunt, dacă aș fi un animal mi-aș dori să fiu un animal
fantastic, o pasăre Phoenix deoarece atunci când lunga sa
viaţă este pe terminate ea își simte sfârșitul, aceasta își face
un cuib din plante aromatice și tămâie, dă foc apoi cuibu-
lui, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se
formează o altă pasăre; dar să renasc nu la 500 de ani, ci în
fiecare zi, mi-ar plăcea să zbor, chiar să m-arunc în foc și
chiar dacă n-aș avea certitudinea renașterii...
Îmi place viaţa mea chiar dacă uneori sunt momente
când îmi doresc sa nu fi fost acolo sau să nu fi fost eu
acea persoană care a făcut un lucru urât sau care a făcut
pe cineva să sufere.Mă atașez foarte mult de persoanele
din jur și asta este un defect deoarece mulţi consider că
nu merită prietenia mea, dar niciodată nu regret că mă-
car am încercat să ,,am un prieten/ă în plus”. Mă gândesc
de fiecare dată dacă m-aș trezi singură pe lume, ce aș
face? Cred că nu aș fi rezistat mai mult de o lună, mai
mult ca sigur dacă nu voi înnebuni, mă voi stinge ușor
ușor...Chiar și gândul acesta ma înfioară deoarece când
ma gândesc la accest lucru consider că e un coșmar, un
vis urât din care vreau să mă trezesc cât mai repede.
Libertinul Albișoru Marinică: Sunt la vârsta adoles-
cenţei și până nu demult credeam că tot ce zboară se mă-
nâncă .Adolescenţa este considerată vârsta de aur, a mari-
lor realizări, vârsta marilor elanuri, integrării sociale, vâr-
sta participării la progresul social dar și ingrată, a crizelor,
nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii,
subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire. În
zilele noastre este din ce în ce mai greu să fii adolescent.
Apar tentaţii de tot felul cum ar fi : drogurile, ţigările, al-
coolul.Cine apucă să meargă pe această cale va fi un om
pierdut, fără adolescenţă, fără alţi prieteni decât cei care
merg pe același drum chinuitor, plin de prăpăstii..
Din fericire eu am avut puterea și consider că cel mai
importantă este educaţia, să trec peste aceste tentanţii
uneori marcante pentru viaţa noastră.
Sunt elev în clasa XI-a iar învăţătura pentru mine este
pe primul plan dar și o rampă de lansare către o viaţă mai
bună și plină de realizări. Încerc sa obţin rezultate bune
fiind îndrumat de către părinţi și profesori. Cred că tră-
iesc într-o lume în care pe primul plan este banul și nu îi
condamn pe acești oameni care vor ca mai întâi de toate-
să fie stabili din punct de vedere financiar iar dacă acest
suport financiar nu îţi este oferit este foarte greu să ur-
mezi o facultate și să resușești în viaţă. După absolvirea
liceului îmi doresc să urmez Academia de Poliţie deoare-
ce cred că meseria de poliţist mi se potrivește foarte bine
și îmi place mult uniforma acestora și faptul că sunt su-
puși la multe riscuri făcând în fiecare zi ceva diferit.
Este o meserie destul de grea însă îţi aduce și multe
satisfacţii fiind de partea dreptăţii , știind că poţi opri in-
fracţiunile și tot ceea ce ţine de încălcarea legii. Consider
că dacă reușesc să obţin un loc de muncă stabil atât în
poliţie cât și în altă parte o să fie mai ușor să trec peste
greutăţile vieţii .
Dacă lumea ar fi un teritoriu lipsit de dușmănie, ra-
sism, conflicte și totul s-ar desfășura așa cum trebuie să
se desfășoare în mod normalmi-ar plăcea să fiu o persoa-
nă liberă, independentă și să văd atunci când merg pe
stradă oameni fericiţi bucurându-se de viaţă fără să aibe
grija zilei de mâine. Nu știu exact ce este fericirea dar mă
simt un adolescent fericit.
Optimistul Popescu Robert: ‘’Nehotărâre’’,este cuvân-
tul care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la pla-
nurile mele de viitor.De ce spun asta?Pentru că lumea
contemporană se confruntă cu fenomene social-politice
și nimic nu mai este sigur.În prezentnu pot decâ să mă
gândesc la terminarea școlii și la cariera mea profesiona-
lă pe care o voi urma.
Sunt optimist în ceea ce privește viitorul meu, însă
sunt conștient de faptul că succesul vine din muncă și
ambiţie. Există o diversitate de meserii pe care aș putea să
mă axez, însă pentru a avea această posibilitate, trebuie să
termin în primul rând liceul, iar apoi să dau la o facultate
din care să ies cu o diplomă într-un domeniu cât mai
bine plătit.După cum am spus,fiind o persoană optimis-
tă, sunt foarte încrezător că voi putea să îmi pun în apli-
care acest plan de viitor.
Acum, că am vorbit despre planurile mele de viitor
din punct de vedere professional, o să continui prin a re-
lata și câteva cuvinte despre familia ideală pe care mi-aș
dori să o întemeiez.Precum spunea marele filosof
Aristotel ‘’Familia este asocierea stabilită în mod natural
pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului’’.
Familia ideală în perspectiva mea, o să fie una în care
o să domine înţelegerea și iubireași care nu o să se con-
frunte cu probleme financiare. Momentan sunt doar un
elev care încă nu și-a terminat studiile și care o să încerce
pe parcursul aniilor ce vor urma să își îndeplinească toa-
te planurile pe care și le va pune în minte.
Persoana independentăPopescu Maria : Îmi doresc
să mă fi născut într-o lume mai bună în care să ni se dea
șansa la viaţa pe care ne-o dorim. Acest lucru nu s-a pu-
tut, așa că încerc ca fiecare om să mă adaptez acestei so-
cietăţi birocratice și să mă pot afirma și eu.
Nu-mi doresc o cariera de glorie însă îmi doresc o
viaţă liniștită și cu multe impliniri.Acest lucru este posibil
doar prin multă muncă și sunt dispusă să sacrific orice
pentru a reuși.Astept cu nerăbdare să fiu o persoană in-
dependentă dar știu că acest lucru este greu. Aș vrea să
am putereasă pot schimba societatea în care trăim, să dau
o șansă mai mare tinerilor dornici să se afirme.Numai că
acest lucru este posibil doar dacă avem în spate o mare
putere financiară, lucru de care sunt dezavantajată. Însă
nu ma voi da bătută și voi lupta pentru visul meu de a
deveni contabilă.Încă din copilarie mi-a fost suflată pasi-
unea pentru numere și tot de atunci îmi doresc această
carieră.Acum fiind deja aproape de acest drum sunt pu-
ţin descurajată de lumea din jurul meu.Însă sunt și per-
soane care mă susţin și care îmi dă pute-
rea să merg mai departe.
Obţinerea unui loc de muncă a deve-
nit în epoca de astăzi foarte dificilă dato-
rită crizei economice care s-a instalat în
toate statele. Acest lucru afectează în
special tinerii ieșiţi de pe băncile facultă-
ţii care foarte greu își mai pot găsi un loc
de muncă. Chiar dacă 99% din locurile
de muncă sunt ocupate cu relaţii și bani,
eu o să mă numar printre cei 1% care au
reușit prin propriile lor forţe. Dar nu tre-
buie ignorat faptul că trăim într-un secol
al rapidităţii unde oamenii nu mai acor-
dă timpul și atenţia corespunzătoare
anumitor activităţi. Dacă lumea ar fi
caracterizată de dreptate şi corectitudine
cu siguranţă am reuşi ce ne propunem.
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
Romanticul Boiangiu Nicolae: Suntem cu toţii
obişnuiţi să trăim într-o lume care depinde întotdeauna
de altcineva sau de altceva. Şi toată lumea are idei, toată
lumea ştie că vrea ceva de la viaţă, dar nimeni nu face
nimic. Toţi ne lăsăm conduşi mai mult sau mai puţin. Ne
este frică să luăm atitudine. Oare de ce? Ce-ar fi să ne
hotărâm, într-o zi să trăim pentru noi, să facem şi pentru
noi ceva. Chiar şi un lucru aparent neînsemnat, dar care
să fie important pentru sufletul nostru. Eu cred că şi asta,
printre altele, înseamnă spiritul „Adolescentul”. Noi
suntem cei care putem schimba ceva. Noi suntem la vârs-
ta la care încă mai avem curajul să ne exprimăm. Noi
putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Mulţi văd
tinereţea, dragostea, frumuseţea vieţii prin ochii noştri.
Atunci, să fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie să
avem curajul necesar. Trebuie să fim noi înşine şi atât.
Haideţi să fim aşa cum vârsta noastră ne îmbie să fim:
nebuni, dacă vreţi ,romantici, ambiţioşi sau melancolici.
Puşi pe şotii şi, în acelaşi timp, sufletul societăţii în care
trăim. Viaţa este minunată. Trebuie doar să vezi lucrurile
bune din ea. Unii şi-ar dori să mai fie ca noi. Haideţi să
profităm de aceasta şansă! Una din priorităţile prezentu-
lui ar trebui să fie situaţia tineretului şi măsurile ce se
impun pentru rezolvarea problemelor tineretului. O
naţiune nu se poate procupa de viitorul ei fără să işi
educe tineretul, care de fapt reprezintă viitorul. Pentru a
prezenta tineretul în prezent este necesar să-i definim
patrimoniul spiritual şi material care il formează. Din
perspectiva materială, tineretul are sângele, limba şi
condiţia socială, iar spiritual are moralitatea, credinţa şi
cultura. Analiza tuturor acestor caracteristici duce la “un
portret” al tineretului. Constatând că acest portret are
nevoie de retuşări trebuie găsit un artist care să i le facă,
pentru a apropia acest portret de frumos, căci de ideal ar
fi prea mult. Totuşi un mare artist ar putea să-l facă ideal,
iar lumea în care trăim s-ar face mai bună şi atunci mi-ar
place să fiu şi eu mai bun pentru a ajuta la menţinerea ei.
Soţia vântului Cismaru Laura Diana: Sunt elevă în
clasa a XI-a.Acum ceva vreme îmi doream foarte tare să
fiu poliţistă...dar am renunţat.Acum tot ceea ce-mi do-
resc este să merg la o facultate de turism, pentru că mai
apoi să pot călători în toată lumea şi să văd ceea ce nu am
văzut până în momentul de faţă.
Uneori sunt o fire impulsivă şi încăpăţânată dar un-
eori...las garda jos. Îmi place să fiu înconjurată de priet-
eni tot timpul, să pot vorbi cu ei, să petrecem împreună
timpul liber, să învăţăm să...facem de toate.
Dacă lumea ar fi...mi-ar plăcea sa fiu un fulg de
păpădie sau soţia vântului. Mă gândeam eu că vântul,
care imi place de altfel şi acum, merge peste tot, vede tot
şi că ar fi frumos să mă poarte şi pe mine prin ţări
străine. El urma să mă bată către toate colţurile lumii.Să
văd şi bune şi rele, şi frumoase şi urâte, să văd oamenii
care se zbat ca totul să fie bine iar alţii distrug şi îşi bat
joc. Un fulg de păpădie care ajunge dintr-o parte în alta,
dintr-un oraş în altul, să pot simţi adierea de vânt, care
mă duce către cele mai frumoase locuri ale lumii.
 continuare in pagina 18
15
M u r m u r u l J i l þu l u i
Mesaje de sărbători
Mulţi ani frumoşi cu sănătate şi bucurii !
Puiu»Unii ani se scurg ca şi clipele,unele cli-
pe se scurg ca şi anii,dar toate ne lasă amin-
tiri plăcute sau mai puţin plăcute.Fie ca
sfântul Dumitru să-şi coboare ochii asupra
dumnevoastră şi să vă dăruiască fericirea
dorită şi liniştea interioară.Un sincer şi căl-
duros „La mulţi ani!”din partea fostei eleve
Alina Lupşoiu»La Mulţi Ani cu sănătate şi fe-
ricire! Din tot sufletul vă urează Luminiţa
Popescu»La mulţi ani! Multă sănatate şi liniş-
te lăuntrică! Din suflet, fam. Dima»Cu ocazia
zilei „Sf.Dumitru” vă urez multă sănatate,
fericire şi mult noroc precum şi un sincer „
La mulţi ani !”.Cu sinceritate, deputat
Constantin Militaru. »Cu ocazia Sf. Dumitru
vă doresc ,sănătate , fericire şi mult noroc in
viaţa. LA MULŢI ANI! Va transmite Fane »La
ceas aniversar multă sănătăte,
fericire,împlinirea tuturor idealurilor alături
de cei dragi.La mulţi ani! Cu respect Nelu G.
»La mulţi ani! Carmen Padureţ»De ,, Sfântul
Dumitru ,, o caldă urare de viaţă lungă, feri-
cire şi noroc vă urează familia Lungan. La
mulţi ani ! »Domnule diriginte sunt Adriana.
Am auzit că sunteţi la spital.Nu am credit sa
vă sun,dar vă doresc din toată inima multă
sănatate şi să vă intoarceţi cât mai repede la
şcoală.Cu multă stimă,eleva dvs. Adriana
Butaru»Lupşoiu Alina şi Nebunu Daniel ţin să
vă mulţumească domnule profesor pentru cu-
noştiinţele dăruite şi priceperea de a ne insu-
fla pasiune pentru a învăţa limba română în
perioada celor 4 ani de liceu datorită cărora
am obţinut notele următoare la examenul de
bacalaureat:9,40 Nebunu Daniel şi 8,00
Lupşoiu Alina. Vă mulţumim din inimă!
Când ultimele zile cad din miile de calen-
dare, Se aprind steluţe-n crengi de brad ca
semn de mare sărbătoare, Când toţi urează
celor dragi şi noi vă zicem Crăciun Fericit.
Fam. Tănăsoiu Costel»(...)Cu stimă şi cu bu-
curia unui gând bun, Crăciun Fericit! Tiberiu
MACARIE»Moşul să vă aducă sănătate şi tot
ce vă doriţi să se împlinească.CRĂCIUN
FERICIT! Fam. Cristi Racoceanu»De sfintele
sărbători ale naşterii lui Hristos vă urez mulţi
ani plini de fericire,multă sănătate, credinţă,
speranţă şi belşug alături de cei dragi.
Crăciun Fericit! Iulian»Frumuseţea iernii , cu
dulcele ecou al colindelor şi cu imaginea ce-
lor dragi în suflet să vă aducă împlinire , iu-
bire şi fericire. Sarbatori fericite! Fam.
Ceauşescu Ion».Pruncul născut în ieslea
Betleemului să vă aducă pace în suflet, bel-
16
şug în casă şi mâintuire.
Crăciun f er icit! Fam.
VĂCARU»Să aveţi mereu bucu-
ria de a trăi , multă sănătate şi
numai împliniri . Crăciun feri-
cit! Fam. Dima. »Alina vă urea-
za Crăciun Fericit , sănătate şi
împlinirea tuturor
dorinţelor»Să ningă frumos,
poveste de iarnă , tot ce e bun
peste voi să aştearnă. /Să vă
fie Crăciunul bogat, luminos şi
Anul Nou, mai bun, mai voios! „Crăciun
Fericit!” şi „La mulţi ani !” vă urează fam.
Militaru»Vraja colindelor de Crăciun să vă
umple sufletul de liniste şi bucurii ! Sărbători
fericite , La mulţi ani ! (N.Branzan). »Crăciun
fericit! La mulţi ani şi bucurii! Fam. Pasăre»
Sărbători fericite, sănătate, prosperitate şi
multă putere de muncă. La mulţi ani! Fam.
Dănescu Georgică»Vă dorim clipe frumoase,
pline de pace şi armonie, dragoste şi multe
sat isfacţii ! Crăciun fericit ! Fam.
Golumbeanu» Sărbătoarea crăciunului să vă
aducă bucurie în casă şi multă sănătate!
Fam. Carcalicea» Crăciunul şi Noul An să vă
dăruiască sănătate, bucurie şi belşug în su-
flet şi în case. Lumina Naşterii Domnului să
vă călăuzească viaţa! Fam.Ion Elena»Bucuria
vine din lucrurile mărunte, liniştea din suflet,
iar căldura din inimă. La mulţi ani cu veselie,
sănătate pe vecie, casă plină de bucate, dra-
goste pe săturate, bani la greu, noroc cu
caru, sănătate, sus paharu! SĂRBĂTORI
FERICITE! FAMILIA TĂNĂSOIU COSTEL, LAURA,
AMALI A-IUSTINA ŞI ANISI A-I ASMINA...
»Sărbători fericite şi La mulţi ani.Fam.
Milosteanu Gheorghe şi Mariana
»În murmurul colindelor de Crăciun, sărbă-
torile de iarnă să vă aducă lumina în gânduri,
căldura în suflet, sănătate şi fericire.
,,La multi ani !’’Fam. Ungureanu»Naşterea
Mîntuitorului şi Anul Nou 2011 să vă aducă
sănătate ,prosperitate şi să vă lumineze ca-
lea spre noi impliniri şi satisfacţii în viaţa !
Craciun fericit ! La mulţi ani ! Cu stimă, E.
Simescu . »Fie ca Naşterea Domnului să vă
aducă pace şi linişte în suflet şi multe, multe
bucurii! Sărbători Fericite! Mircea Pospai.
»CRĂCIUN FERICIT ŞI TOT CE VA DORIŢI! Fam.
Paralescu Just in» SĂRBĂTOA RE A
CRĂCIUNULUI SĂ VĂ ADUCĂ NOROC, FERICIRE
ŞI MULTĂ SĂNĂTATE. „CRĂCIUN FERICIT”FAM.
GRIVEI ION» Crăciun fericit, multă sănătate şi
La mulţi ani! Fam.Măruţă Constantin.
MARTIE 2011
N r. 58-59
ANU
A NU NOU
NOU
An nou cu fericire, sănătate, şi mult no-
roc, alături de cei dragi. La mulţi ani ! V. Mija
»”La mulţi ani!” cu noroc şi sănătate şi tot ce
vă doriţi vă urează fam. VĂCARU»An nou cu
sănătate, împliniri şi bucurii! La mulţi ani!
Fam. A. Gorun»Din toată inima, vă dorim un
an frumos, liniştit, plin de satisfacţii şi îm-
pliniri ! LA MULŢI ANI ! Fam. Golumbeanu»De
pe bolta cea senină a căzut uşor o stea ca
să-ţi spună la ureche La Mulţi Ani ! din par-
tea mea un an fericit şi multă sănătate .
Lenuş Gîrjoabă
» ,, * ,,
* La *
* mulţi *
* ani! *
„ * „ 2011
»Vă doresc ca noul an să vă aducă mul-
tă sănătate,bucurii şi împlinirea tuturor do-
rinţelor alături de cei dragi Cocolan
Minerva»La mulţi ani! multă sănătate atât
dumeavostră cât şi intregii familii,si tot ce vă
doriţi să vii se împlinească în noul an. vă pu-
păm de departe, Maftei Mădălina şi fata mea
Sara Mădălina. Toate cele bune. »Vă doresc
ca în 2011 să fiţi fericiţi 365 de zile, în rest...
cum vă doriţi.La mulţi ani !Dan Iulian»(...)
Când luminile se aprind, şi micul clopot de
argint,cu clinchet viu va rasuna, şoptindu-ţi
blând din partea mea: La mulţi ani!!! Fam
Ceauşescu.Ion, Croici »La mulţi ani ! multă
sănătate atât dumneavoastră cât şi întregii
familii, şi tot ce vă doriţi să vi se împlinească
în noul an. Vă pupăm ,din Viena , Maftei
Mădălina şi fata mea Sara Mădălina. Toate
cele bune. »Anul nou să vă aducă numai bu-
curii , fericire şi sănătate alături de cei dragi.
La mulţi ani! Fam. Pecingina Ion» Anul nou
să vă aducă mult noroc, sănătate şi fericire
alături de cei dragi., LA MULŢI ANI! Fam
Panduroaica»Fie ca bucuria şi liniştea aduse
de sfintele sărbători să vă însoţească pe tot
parcursul anului ce va urma. La mulţi ani!
Fam. Crânguş»
N r. 58-59
Anul care vine să vă aducă numai bine zur-
gălăi şi bani gheaţă să vă bucure de viaţă mult
noroc să aveţi în toate ,,LA MULŢI ANI CU
S Ă N Ă TAT E ! ” FA M B I L E A » L a m u l ţ i
ani!Fericire,sănătate şi un an nou mai bun.
Fam.Stoichiţoiu Mitică»Noul an să vă aducă
sănătate,prosperitate şi fericire alături de cei
dragi! La mulţi ani! Fam. Vali şi Onu Popescu»
Roata vieţii se-nvârteşte, noul an iar ne zâm-
beşte şi cel vechi ne părăseşte.Noul an în gra-
bă vine,casa să o facă plina de belsug si
sanatate,mult noroc şi spor în toate,linişte şi
împlinire, clipe lungi de fericire,dragoste,prie
tenie,bani...mult noroc şi LA MULŢI ANI! Din
partea fam. Geamanu» Anul Nou să vă aducă
numai bucurii în casă şi multă sănătate! La
mulţi ani! Fam. Carcalicea»Vă urez un an nou
plin de fericire şi linişte sufletească. La mulţi
ani! Cismaru Laura»Fie ca anul care vine, să
vă aşterne în cale, poteca netedă, vegheată
de steluţe norocoase şi îngeri bălai ! Iar do-
rinţele dumneavoastră, toate, toate, să se îm-
plinească căte una în fiecare zi ! LA MULŢI
ANI FRUMOŞI ŞI FERICIŢI ALĂTURI DE CEI DRAGI
! UN A N NOU FERICI T! Pr imar
Croitoru.»Sănătate, fericire şi linişte sufle-
tească să vă aducă Sfintele Sărbători de
Paşte! Cu drag, Fam.Măruţă C»La mulţi ani şi
tot ce vă doriţi! Fam. Paralescu Justin» Vă
dorim ca-n noul an să fiţi mereu sănătoşi,
energici şi plini de bucurie.LA MULŢI ANI ! fam
Puiu Purcel »CRĂCIUN FERICIT ŞI TOT CE VĂ
DORIŢI! Fam. Paralescu Justin»Vă doresc ca
în Anul Nou ce vine,să aveţi parte de 12 luni
de sănătate, 52 de săptămâni de fericire, 365
de zile pline de bogăţie, 8760 de ore de înţe-
lepciune, 525600 minute de bucurie,
31536000 de secunde petrecute împreună cu
cei dragi alături de tot binele ce poate însoţi
aceste urări!La mulţi ani! Ion Marian Nebunu
»Urări de bine, pline de cele mai frumoase şi
călduroase gânduri de la fam. Ungureanu. ,,La
mulţi ani !’’»Anul 2011 să vă aducă sănătate ,
belşug şi bucurii. »La mulţi ani! Fam. Gheorghe
Grivei.Un an nou fericit!!
Fam Popescu Adi şii
Gabi»Un an mai bogat înn
împliniri, mai înalt în aspi--
raţii, plin de bucurii şi suc--
cese. La mulţi ani! Fam..
Grigorie Dădălău»Sfântaa
Sărbatoare a Naşteriii
Domnului Iisus să vă aducăă
pace în suflet, sănătate şii
bucurii alături de cei dragi..
Crăciun fericit! Fam. Gh.
Grivei» Se apropie cumpăna dintre ani!Să pri-
vim înapoi cu iertare,înainte cu speranţa,în
jos cu înţelegere, în sus cu recunoştinţă!
Sărbătoarea Anului Nou să vă deschidă poarta
spre un An Nou plin de bucurii şi realizări. La
Mulţi Ani! F+N=R»Sărbători fericite alături de
cei dragi! Noul an să fie presărat cu realizări
remarcabile, împliniri, sănătate şi fericire. La
mulţi ani! Familia Gaşpar» Noul an să vă aducă
numai bucurii, sănătate şi belşug! La mulţi
ani! Fam. Paralescu Justin»Noul An, 2011, do-
rim să vă aducă nesfârşite bucurii, sănătate,
fericire şi noroc alături de cei dragi. La mulţi
ani! Lungan»Noul An să vă aducă numai
Sănătate, Fericire, Bucurii şi Împliniri! La mul-
ţi ani! Fam. Pasăre»Noroc, prosperitate, bel-
şug şi sănătate să vă aducă Noul An. Sărbători
fericite şi la mulţi ani! Sandu Dragoescu»
Mulţumim d-le prof. D.DĂDĂLĂU! SĂRBĂTORI
FERICITE CU SĂNĂTATE ŞI BUCURII LA TOATĂ
FAMILIA! Fam. Tiberiu Macarie» Vă urăm un an
fericit cu sănătate şi spor în toate. Alina şi
Cristina Vasiliu.
» La mulţi ani! Vă urez şi eu ca 2011 să fie
un an mai bun, cu sănătate, fericire şi toate
dorinţele împlinite, alături de cei dragi. Mircea
Pospai. » Gânduri frumoase primiţi din partea
familiei Elena»La mulţi ani şi un an plin de bu-
curii şi numai realizări .Alina Popescu»
Frumuseţea iernii cu albul fulgilor de nea pre-
săraţi peste gândurile noastre, cu dulcele ecou
al colindelor, cu imaginea în suflet a celor
dragi, ne va petrece într-un
nou an împliniţi şi fericiţi.
Să aveţi un 2011 aşa cum
vi-l doriţi! La mulţi ani!
Fam. Paraschivu Ionel
»Fericire şi împliniri în anul
care vine! La mulţi ani!
Mugurel Popescu»De sfin-
tele sărbători să deschi-
dem uşa pentru oaspeţi
dragi şi inima pentru spe-
ranţă, bucurie şi lumină. Să
fim mai buni şi să privim
înainte cu încredere, ştiind
că dacă avem credinţă,
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
ddrumull ddin
i ffaţa
ţ noastră
t ă va ffii presaratt cu îîmpli-
li
niri. De sfânta sărbătoare a Craciunului, vă do-
rim tot binele din lume alături de cei
dragi..!Fam.Bărăitaru.»Cad ultimele file din mii
de calendare,se aprind steluţe-n crengi de
brad ca semne de urare.Când toţi urează celor
dragi cuvinte de mărire,venim şi noi să vă
urăm:”LA MULŢI ANI,MULT NOROC ŞI MULTĂ,
MULTĂ SĂNĂTATE!”din partea Mirabelei
Munteanu» Anul Nou să vă aducă numai bucu-
rii şi împliniri La mulţi ani ! fam prof. N
Mergea» Anul Nou să vă fie prilej de bucurie şi
să vă aducă multă sănătate şi numai împliniri
alături de cei dragi ! Sărbători fericite ! Fam.
Istudor»Anul Nou să vă aducă dumneavoastră
şi celor dragi,sănătate,putere de muncă şi îm-
plinirea tuturor dorinţelor.La mulţi ani! Familia
Dănescu Georgică. »An nou cu linişte sufle-
teasca, sănătate, bucurii şi împliniri pentru
toată familia. La mulţi ani! Fam. Grig. Bunaiasu.
»2011 să fie un an trăit pentru a fi nu pentru a
avea.Să dăm la o parte perdeaua răului de pe
suflete.LA MULŢI ANI! Fam Pădureţ »Noul an
să vă aducă numai Sănătate, Fericire ,Bucurii
şi împliniri. La mulţi ani! Fam. Pasăre Ion. Cu
ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc multă
sănătate şi un Crăciun fericit alături de cei
dragi Armaşoiu Ionuţ
Se apropie cumpăna dintre ani! Să privim
înapoi cu iertare , înainte cu speranţă, în jos
cu înţelegere , în sus cu recunoştinţă!.
Sărbătoarea Anului să vă deschidă poarta spre
un an nou plin de bucurii şi realizări La Mulţi
Ani Familia Tănăsoiu Crăciunul e momentul în
care privind în inima noastră să ne aducem
aminte de toţi cei pe care îi iubim şi suntem
legaţi de ei. dumneavoastră vă aflaţi printre ei
de aceea vă doresc un Crăciun Fericit Adriana
Tănăsoiu
Fie ca sărbătorile de iarnă să vă aducă li-
nişte sufletească mult noroc ş iubire!Un an
nou fericit alăuri de cei apropiaţi. Laura
Cismaru
Fie ca un fulg de nea răzleţ să vă aducă bu-
curii şi lumină, în seara sfântă de Crăciun.Laura
Cismaru Moş Crăciun bate la uşã, scoate mâna
din mânuşã, şi vă dă din palma lui, lângă brad şi
lângă foc, să vă umple de noroc. Popescu Maria
17
 M u r m u r u l J i l þþu l u i
 urmare din pagina 15
Invingătorul durerii Ghergheloaie Purcel Petru
Vasilică: După cum spuneam lumea noastră de astăzi
este uşor influenţabilă şi când spun asta mă refer în spe-
cial la noi tinerii care nu mai semănăm cu cei din trecut.
Acest lucru este unul negativ deoarece noi nu ne gândim
la consecinţele ce vor rezulta din urma unui anturaj gre-
șit. Noi tinerii avem modelul de a copia o anumită
persoană sau de a ne lua după ceilalţi. De exemplu, dacă
persoana X îşi cumpără haine ultimul răcnet şi se tunde
după ultima modă apărută, ne dorim să facem şi noi ex-
act acelaşi lucru chiar dacă ne stă sau nu bine.Atunci
când este vorba despre despre un grup de persoane din
care se presupune că facem parte avem impresia că tre-
buie să fim la fel ca toţi cei din grup (ceea ce nu este ade-
varat) şi dacă un membru al grupului face lucruri
neobişnuite precum fumatul şi alcoolul, suntem tentaţi să
facem şi noi exact acelaşi lucru de teama că vor fi respinşi
de membrii grupului . Unii cred că prin acest fapt ei îşi
dovedesc vitejia lor dar de fapt se înşeala amarnic şi nu
îşi dau seama că de fapt ei îşi riscă sănătatea lor.Noi cei
tineri suntem la vârsta în care ispita este foarte mare şi ne
urmăreşte la tot pasul iar de cele mai multe ori ajungem
să cădem în păcat. Ştim cu toţii că la naştere noi am
primit un suflet şi acest suflet are nevoie sa fie hrănit
pentru a supravieţui într-o lume uneori prea modernă.
Uităm mai tot timpul să ne mai rugăm şi de asemenea
uităm să mai trecem pe la biserică nemaiţinând legătura
cu Dumnezeu, iar sufletul nostru are nevoie de ceva
uman, spiritual, ceva natural, de iubire, credinţă, compa-
siune, valori la care mulţi au renunţat sau pur şi simplu
le-au uitat.Dumnezeu a creat oamenii din iubire şi tot El
ne-a ajutat să învingem durerea. Deşi uităm de
Dumnezeu, ne aducem aminte de el atunci când avem
probleme. Atunci ne aducem aminte ca El există şi
disperaţi “alergăm” imediat să-I cerem ajutorul pentru a
rezolva problema. Dar nimic nu este imposibil dacă îţi
doreşti cu adevărat. Visele devin imposibile doar în clipa
în care nu mai crezi în ele. În mâinile noastre avem pu-
terea de a învinge, iar in sufletul fiecăruia sălăşluiesc
răspunsurile la toate întrebările ce ne frământă.Ne putem
îndrepta păcatele atunci când ne dăm seama că am făcut
ceea ce nu trebuia şi ne aducem aminte că mai există
Dumnezeu. Daca îţi doreşti să te schimbi El te va ajuta să
ajungi pe calea cea bună iertându-ţi păcatele comise.
Oricare ar fi părerea noastră, adolescenţa este etapa care
face trecerea de la copilărie la tinereţe.Adolescenţii sunt
diferiţi prin caracter, comportament, fizic, gândire iar
lista ar putea continua. Fiecare om este unic şi trăieşte
într-o lume a sa.În cadrul acestei etape te maturizezi, în-
cepi să priveşti lucrurile dintr-o altă perspectivă, devii alt
om, diferit de ceea ce ai fost până acum. Adolescenţa
reprezintă o perioadă iniţiatică, în care fiecare începe să
18
cunoască mai bine lumea, să-i descopere secretele, să
pornească pe cărările neumblate ale vieţii, să se iniţieze
în toate domeniile.Începem să ne cunoaştem pe sine, de-
scoperim laturile personalitaţii noastre şi realizăm
schimbările esenţiale ce ne marchează existenţa.
Adolescenţa înseamnă pentru mine cea mai frumoasă
perioadă din viaţă, cea mai plină de nelinişti, izvorâtă din
întrebările care îşi caută răspunsul, cea mai puţin
echilibrată din punct de vedere emoţional din cauza
necunoaşterii locului pe care îl are adolescentul în soci-
etate şi în univers, şi totuşi febrila de a se lansa într-o
viaţă raţională şi armonioasă! E greu sa fii tu însuţi când
anturajul te face altfel. Într-o conversaţie cu prietenii tre-
buie să le susţii afirmaţiile, cu toate ca tu eşti de altă
parere.Dar poţi totodata să-ţi exprimi opinia, care este
total diferită de aceea a amicilor, şi aceştia dacă sunt pri-
eteni adevaraţi, vor aprecia părerea ta sau din contră, nu
o vor lua în seamă şi se vor supăra pe tine că nu gândeşti
ca ei. Aceasta din urmă problemă te va face mai precaut
în alegerea prietenilor, care trebuie să fie “pe aceeaşi lun-
gime de undă” cu tine, altfel nu te vor înţelege şi nu te vor
aprecia niciodată.
Personajul dintr-un basm CIOBANU LUISA
ADRIANA:
De când existăm, noi oamenii ne dorim să trăim cu
totul într-o altă lume, să lăsăm deoparte relitatea și ura
care ne înconjoară și să ne creem propria noastră lume.O
lume în care orice lucru imposibil devine cu ușurinţă
posibil.O lume asemănătoare cu cea a basmelor în care
fiecare dintre noi deţinem câte o putere supranaturală.
Lumea pe care mi-o doresc eu poate fi ușor caracteri-
zată ca o lume a basmelor.Mi-aș dori o carte cu basme,iar
în momentul când o deschid să mă înghită în minunata
lume a acesteia, în care orice lucru imposibil devine posi-
bil fără ca măcar să depun cel mai mic efort.Această lume
mi-o imaginez plină de personajele pe care mi le spunea
bunicuţa înainte de culcare.
De fiecare dată să pătrund într-un basm nou și să mă
bucur la maxim de fiecare moment prin care trec alături
de fabuloasele personaje.Astfel, visul meu de a trece prin
aventuri alături de personajele mele preferate ar deveni
realitate. Astfel aș putea zbura lăsându-mă purtată de
vânt și aș putea descoperi o altă faţă a lumii. Toate acestea
există, acum doar în mintea mea, o lume creată de scrii-
tori pentru cititori.
Dacă lumea ar fi altfel creată, mi-ar plăcea să fiu un
personaj dintr-un basm, dar cum lumea din ziua de azi
lasă de dorit nu-mi pot face loc decât de speranţa că într-o
bună zi o să ţin în mână propria mea diplomă de absolvi-
re a facultăţii de teologie.Lucrul care m-a determinat să
-mi doresc asta, a fost de fapt o persoană deosebită care a
știut să facă vizibile “consecinţele” pe care le-a avut în
urma studierii adevăratei stiinţe-teologia!
VisătorulCroitoru Adrian Ionuţ : Mi-am creat o
lume numai a mea care m-a îndepărtat foarte mult de
lumea reală, o lume rea, în care dacă nu ești puternic, nu
poţi răzbi.
Realitatea...!!! Nu te poţi rupe de ceea ce este adevă-
rat. Nu poţi nega noaptea sau ziua, existenţa, dar o poţi
visa cu ochii închiși.Nu știu dacă ce trăim este real, trăim
noi cu adevărat ?În lumea asta se adaugă sentimente, fap-
te, viaţa. Lumea se împarte pe mai multe criterii :lume
bună, lume rea, a demagogilor, sau mai bine spus, a oa-
menilor “deștepţi”.Lumea în general este absurdă.Dacă
lumea, oamenii ar fi mai buni, cu siguranţă vom fi mai
fericiţi.
Ce este cu adevarat fericirea în definitiv?, o “Fată
Morgana” de la care te astepţi că îţi aduce numai bine. O
iluzie, o ironie a sorţii. Nimeni nu te ajută ... îi vezi cum
trec pe lângă tine cu capetele plecate și cu frunţile în-
cruntate. Te ocolesc și nu îţi întind mâna, măcar pentru
a-ţi oferi o speranţă. Este greu, lumea este rea, nimeni nu
îţi este prieten.
Aș fi fericit dacă întrebările mele ar avea răspuns și
dacă răspunsurile ar fi pozitive ar fi foarte bine.
Vreau să transmit mai mult, în cuvinte mai puţine.Să
ne cultivăm abilitatea de a “zbura” cât mai mult anul
MARTIE 2011
N r. 58-59
acesta.Să ne reînoim celulele, gândurile, emoţiile și să do-
bândim puterea de a duce lucrurile bune la bun sfârșit
pentru noi. Din pacate, lumea este rea, incapabilă de a-și
dori mai mult, de a schimba lucrurile în mai bine.
Trebuie să ne acceptăm soarta așa cum este.Aș fi foar-
te fericit daca aș ști că lucrurile evoluează înspre bine dar
“DACĂ” uneori poate fi o simplă speranţă cum se spune
“speranţa moare ultima”. Eu continui să sper că oamenii
într-un viitor apropiat vor fi mai buni, va exista mai mul-
tă comunicare, mai multă înţelegere, bunăstare, respect,
dar și multă bună voinţă, nu ca acum unde mereu ferici-
rea este amestecată cu tristeţea, răutatea mai multă decât
bunătatea, un haos din care nu știi uneori cum poţi ieși.
Dacă s-ar schimba lucrurile, eu aș fi foarte fericit și aș
împărtăși cu siguranţă acest sentiment.
Conducatorul lumii Paliţă Grigore : Dacă lumea ar fi
condusă de un singur om,mi-ar plăcea sa fiu eu acela.
Suntem undeva prin mileniul al III-lea,prin secolul XXI
,știm de la mass-media în primul rând că ţara noastră și
anume România este condusă de către președinte.Așa
cum noi știm că suntem conduși de președinte ,și ţările
în care conducerea este monarhie știu că sunt conduși de
un rege sau statele comuniste știu că sunt conduse de un
dictator.De fapt din câte am aflat eu în tot acest timp, lu-
mea este condusă de marile organizaţii,aceste organizaţii
fiind conduse de cei mai bogaţi oameni de pe planetă pe
care noi nu îi cunoaștem și nici nu avem cum să aflăm
cine sunt. Aceste persoane sunt cei care s-au refugiat pe
continentul America când acesta a fost descoperit. Acolo
ei au reușit să îi transforme pe locuitori în sclavi,care să
munceasca pentru ei ,așa reușind să își facă averi extraor-
dinar de mari.După cum se știe în lumea noastră că banii
înseamnă putere și inteligenţă înseamnă tot putere,acei
locuitori de pe continentul America nu au putut să le facă
faţă acestor europeni,pentru că nu erau dezvoltaţi,prin
urmare aceștia au devenit sclavi,încă o dată dovedindu-se
faptul că oameni inculţi din America nu au putut sa le
ţină piept europenilor.După ce și-au făcut averi destul de
mari aceștea s-au întors în Europa și au creat marile orga-
nizaţii. Mie mi-ar plăcea sa fiu unul dintre aceste
persoane,pentru că la bani de care dispun acești oameni
nimeni nu are ce să le facă,nici chiar un stat întreg.Ei au
reușit să își mărească foarte mult conturile prin așa zisa
criză pe care au creat-o,prin organizaţiile lor împrumu-
tând statele să iasă din criză, dar luându-le înapoi do-
bânzi mult mai mari la bani împrumutaţi,așa crescându-
le conturile foarte mult,ţările fiind nevoite să se impru-
mute pentru a putea supravieţui crizei și a nu fi atacate de
alte state mai bogate, in acest fel ar fi ajuns să fie depen-
dente de ele.Mi-ar plăcea și mie să fiu un conducător al
tuturor statelor,să fiu o persoană foarte importantă des-
pre care să nu se știe nimic.Să am și eu orice casă vreau
de pe acest pămât,să conduc și eu ce mașină vreau și să
îmistea oricine la picioare dacă vreau eu.Acest lucru ne
fiind imposibil,dar fiind foarte greu de realizat,pentru că
numai un om de geniu ar putea să reușescă să distrugă
așa ceva,este ca și cum un singur om ar încerca să distru-
gă un întreg imperiu,dar nici un imperiu nu ţine la infi-
nit oricât ar fi el de mare,ca de exemplu Imperiul Roman.
 N r. 58-59
Reguli de respectat
Bill Gates a ţinut un discurs la un
liceu despre cele 11 lucruri pe care ele-
vii nu le-au învăţat și nu le vor învăţa
la școală. El a scos în evidenţă faptul
că sentimentul de automulţumire și
învăţăturile “corecte” din punctul de
vedere al politicilor educaţionale au
INFLUENŢA NEGATIVĂ ASUPRA OMULUI A APARATURII ELECTRONICE
Dacă prin civilizaţie se subînţelege
progres pentru omenire, atunci acest
fapt presupune utilizarea raţională a
acelor avantaje pe care ni le oferă civili-
zaţia.
Lumea actuală și cu atât mai mult
cea viitoare este greu de imaginat fără
calculatoare, televizoare și alte aparate
electronice. Revoluţia industrială a dat
șansa omenirii să-și sporească în mod
substanţial posibilităţile fizice și inte-
lectuale cu ajutorul mașinilor. Cu aju-
torul computerelor s-a deschis pentru
omenire un câmp larg de acţiune, a fost
accelerat progresul economic general.
Conform datelor analiștilor de la
“Gartner Dataquest” pentru sfârșitul
lunii aprilie 2002 în lume au fost fabri-
cate 1 miliard de calculatoare (!). În
anul 2011 în lume vor fi 2.5 miliarde de
calculatoare si peste 6 miliarde de tele-
foane mobile (!) Crește rapid și consu-
mul de energie. Omul, involuntar, tre-
buie să se afle permanent sub acţiunea
periculoasă pentru sănătatea sa a radi-
aţiilor câmpurilor negative artificiale,
create de sistemele electronice și de sis-
temele de alimentare cu energie. Iar in-
tensitatea acestui fond electromagnetic
negativ din sfera vieţii crește rapid.
Radiaţia electromagnetică artificială a
tuturor aparatelor electronice de pe
planetă depășește nivelul câmpului ge-
omagnetic total al pământului de 1 mi-
liard de ori (!)De aceea, una dintre pro-
blemele stringente de igienă din ulti-
mul timp o reprezintă înlăturarea tutu-
ror urmărilor nocive posibile pentru
sănătatea omului, provocate ca urmare
a implementării pe scară largă a apara-
turii electronice amintite mai sus. O
parte însemnată a bolilor “de compu-
ter” apărute este determinată de faptul
că acţiunile nocive ale unui asemenea
mijloc popular și, la prima vedere, ino-
fensiv precum este calculatorul sunt
încă pe departe necunoscute pentru
creat o generaţie de co-
pii care nu au deloc no-
ţiunea de realitate și
despre felul în care rea-
litatea aceasta i-a desti-
nat eșecului în lumea
reală.
Regula nr. 1: Viaţa
nu e dreaptă – obișnu-
iește-te cu ideea!
Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi
pasă de stima ta de sine. Lumea se
așteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE
de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3: Nu vei câștiga
60.000$ pe an de îndată ce părăsești
băncile școlii. Nu vei fi vicepreședin-
tele vreunei companii cu telefon în
mașină decât atunci când vei fi mun-
cit pentru acestea.
Regula nr. 4: Dacă crezi că profe-
sorul tău e sever, stai să vezi când o
să ai un șef!
Regula nr. 5: A lucra într-un fast-
food nu este ceva sub demnitatea ta.
Bunicii tăi aveau o altă denumire
mulţi. Trebuie subliniat faptul că moni-
toarele moderne ale PC, televizoarele și
alte aparate electronice produc câmpuri
magnetice și electrice alternative slabe
care sunt de multe ori mai slabe decât
câmpul magnetic static al pământului
și decât câmpurile electrice ale acestuia.
În legătură cu aceasta a fost chiar greu
de suspectat că acele câmpuri electrice
și magnetice alternative, generate de
aparatele amintite mai sus, pot fi atât
de periculoase pentru sănătate. Și nu-
mai în ultimul timp, datorită creșterii
numărului de date privind influenţa
negativă a terminalelor video asupra
sănătăţii utilizatorilor, interesul cerce-
tărilor în această direcţie a crescut în
mod substanţial.
Este stabilit în mod cert că asupra
utilizatorului PC acţionează un întreg
complex de factori de intensitate a ra-
diaţiilor, ascunse pentru organele noas-
tre de simţ obișnuite - acestea sunt ra-
diaţiile ultraviolete și infraroșii, etc., a
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
pentru asta: o numeau șansă !
Regula nr. 6: Dacă o dai în bară,
nu e vina părinţilor tăi, așa că nu te
mai smiorcăi în legătură cu greșelile
tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7: Înainte de a te fi năs-
cut, părinţii tăi nu erau atât de plicti-
coși ca acum. Au ajuns așa din cauză
că trebuie să-ţi plătească cheltuielile,
să-ţi spele hainele și să te asculte pe
tine spunându-le cât de grozav te
crezi. Așa că înainte de a te porni să
salvezi jungla de paraziţii generaţiei
părinţilor tăi, încearcă să-ţi despădu-
chezi propriul dulap
Regula nr. 8: Poate că școala ta a
scăpat de învingători și învinși, însă
viaţa NU. În unele școli au abolit cori-
căror acţiune negativă se dezvoltă în
mod treptat, ascuns și pe măsura acu-
mulării lor în organismul uman.
De aceea, îmbolnăvirile pot apărea
numai după câteva luni, uneori chiar
ani de lucru cu PC, când deja este
foarte greu de stabilit cauzele adevărate
ale acestora. Pornind de la toate aces-
tea, la ora actuală se pune problema,
într-un mod extrem de acut, privind
necesitatea utilizării mijloacelor de
protecţie a omului împotriva radiaţiilor
negative. Absorbirea de către creier a
REM se produce neuniform și duce la
diferite modificări structurale ale celu-
lelor nervoase în zona de absorbţie, iar
din cauza acţiunii componentei de tor-
siune se creează o imagine clinică foar-
te variată (bolile Parkinson, Alzheimer
etc.). În Elveţia este interzis prin lege
lucrul de peste 4 ore pe zi (!) la PC pen-
tru femeile care au vârsta maturităţii
sexuale.În Germania lucrul cu calcula-
torul intră în lista celor mai nocive 10
genţele și elevul poate încerca de câte
ori vrea el să dea răspunsul corect la o
întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu
NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte
în semestre. Nu ai verile libere și pe
foarte puţini angajatori îi interesează
să te ajute să “te găsești”. Faci asta în
timpul liber.
Regula nr. 10: Ce vezi la televizor
NU e viaţa reală. În viaţa reală oame-
nii chiar trebuie să mai plece din cafe-
nele și să meargă la serviciu.
Regula nr. 11: Fiţi amabili cu toci-
larii. Există șansa ca in viitor să lucraţi
pentru vreunul dintre ei.
P.I.Puiu
activităţi pentru sănătatea omului.În
multe ţări din Europa este interzisă uti-
lizarea sistemelor de comunicaţii radio-
mobile în spitale și instituţii pentru co-
pii. Problema securităţii în timpul lu-
crului cu REM este atât de serioasă,
încât aceasta își găsește reflectarea la
diferite simpozioane și congrese inter-
naţionale și în activitatea OMS. Ch.
Laval, profesor, laureat al premiului
Nobel, vicepreședinte al Institutului de
Cercetări Umane (Paris, Franţa), la
conferinţa UNESCO din 04.10.1998 a
spus: “… din punctul de vedere al pro-
cesului de evoluţie, creșterea colosală a
intensităţii câmpului electromagnetic
ce înconjoară omul la ora actuală poate
fi considerată ca un salt momentan, cu
urmării biologice necunoscute, deo-
camdată, pentru omenire …” Datorită
cercetărilor efectuate de oamenii de ști-
inţă devine posibilă reducerea substan-
ţială a influenţei negative a componen-
tei de torsiune asupra organismului
uman. Deși aplicarea măsurilor specia-
le de protecţie a omului împotriva radi-
aţiilor negative ale terminalelor video,
cum ar fi diferite mijloace de protecţie
posibile: perfecţionarea construcţiilor
monitoarelor (televizoarelor) - ecrane
plate, ecranarea corpurilor displayuri-
lor prin procedeul pulverizării interne
a acestora cu sistemul de compensare a
19
 M u r m u r u l J i l þu l u i
INFLUENŢA NEGATIVĂ ASUPRA OMULUI A APARATURII ELECTRONICE
 urmare din pagina 19
câmpului magnetic (marcarea “Low
Radiation”), folosirea filtrelor de pro-
tecţie moderne (din clasa “Total shi-
eld”), modificarea construcţiei tuburi-
lor catodice (în locul sticlei cu lumino-
for - ecrane de tip balon de mari di-
mensiuni), scăderea tensiunii la a no-
dul tuburilor catodice etc. permit, în
mare măsură, înlăturarea aproape com-
pletă (cu 98%) a radiaţiei ultraviolete și
radiaţiei moi, a câmpurilor electrostati-
ce și electromagnetice; totuși, in nici un
caz nu se poate afirma că cele mai mo-
derne computere și așa numitele “bio-
televizoare” și “biomonitoare” reprezin-
tă niște sisteme sigure din punct de ve-
dere biologic pentru om.Mai mult,
după cum au demonstrat cercetările
oamenilor de știinţă, sunt nocive nu
numai computerele fixe, dar și cele mai
moderne computere portabile cu ecra-
ne cu cristale lichide. Rezultatele cerce-
tărilor asupra a cinci tipuri de aseme-
nea mașini în două centre de încercare
au demonstrat că normele REM depă-
șesc cu mult normativele ecologice. S-a
descoperit că la bărbaţii care utilizează
calculatoare portabile au loc modificări
clare în conţinutul și raportul dintre
steroizii sexuali - scăderea nivelului de
testosteron și creșterea nivelului de es-
tradiol, ceea ce duce în final la sterilita-
te și impotenţă. S-a creat o situaţie pa-
radoxală - la ora actuală toate monitoa-
rele se produc în conformitate cu dife-
rite normative. Puteţi să achiziţionaţi
orice televizor sau monitor și să-l veri-
ficaţi asupra concordanţei cu STAS-
urile și cu standardele mondiale adop-
tate. Radiaţia o să fie conform norme-
lor. Dar această radiaţie “normală” are
efecte îngrozitoare asupra sănătăţii
omului, întrucât 64-76% (!) dintre uti-
lizatori de PC se plâng de diferite indis-
poziţii!
Fiecare dintre noi, probabil, a ob-
servat că cei mai mari producători de
monitoare PC “ultramoderne”, în spo-
turile lor publicitare și în prospecte,
atât la televiziune, cât și în ediţiile tipă-
rite, în documentaţia de însoţire a pro-
duselor lor își asigură beneficiarii că
apărătura lor este cea mai sigură, are
toate gradele de protecţie, este atestată
în privinţa securităţii biologice a omu-
lui, adică nu prezintă nici un fel de pe-
ricole pentru sănătate. Prin urmare,
pornind de la acest fapt, noi trebuie să
ne simţim în timpul lucrului la PC (în
faţa televizorului în funcţiune) confor-
tabil, fără nici un fel de indispoziţii fizi-
ce etc. În realitate, totul este invers! Ca
rezultat al cercetărilor medico-biologi-
ce și medico-clinice minuţioase efectu-
ate de către oamenii de știinţă este cert
stabilit că după doar 15-30 de minute
(!) de lucru cu PC în organismul utili-
zatorului se modifică în mod substanţi-
al, spre înrăutăţire, indicatorii sângelui,
scade activitatea creierului și a altor or-
gane vitale.În mod cert, fiecare posesor
de monitor PC ultramodern (sau de
televizor) a reușit să simtă deja pe pro-
pria persoană o serie de indispoziţii,
cum ar fi: gradul ridicat de oboseală,
insomnie, dureri de cap, irascibilitate,
diminuarea atenţiei, dereglarea vederii,
dese ameţeli, manifestări ale diferitelor
boli respiratorii. Și toate acestea în po-
fida faptului că fiecare utilizator de PC
tinde să respecte toate regulile “tradiţi-
20
onale” de lucru la PC: să lucreze cât
mai puţin timp la PC (sau să privească
televizorul), să se așeze cât mai departe
de ecran, să amplaseze cât mai mulţi
cactuși și piramide în jurul display-
ului, să utilizeze mobilă specială și con-
fortabilă, să facă exerciţii de înviorare
pentru ochi, să facă scurte pauze în
timpul lucrului.
Adică, fiecare persoană care înţelege
corect importanţa problemei acţiunii
negative a computerului asupra sănătă-
ţii, “își pune drept așternut paiele salva-
toare” și, manifestând un spirit raţional
și prudent, caută procedee și mijloace
pentru protejarea și păstrarea sănătăţii
sale. Explicaţia cauzelor indispoziţiilor
la utilizatorii de computere personale,
echipate cu cele mai moderne ecrane
de protecţie și care prezintă o multitu-
dine de grade de protecţie serioasă, oa-
menii de știinţă o leagă de acţiunea
câmpurilor de torsiune sau a câmpuri-
lor de răsucire, mai exact, de compo-
nenta de torsiune a radiaţiei electro-
magnetice. S-a demonstrat că orice
câmp electromagnetic are o componen-
tă de torsiune, sau un câmp de torsiu-
ne, (câmp de răsucire, de la cuvântul
englezesc “torsion”, sau câmp “informa-
ţional”) care poate fi definit ca un câmp
ce deplasează informaţia “de torsiune”
referitoare la procesele care se petrec în
obiectele fizice. Spre deosebire de câm-
purile electromagnetice, care au o si-
metrie centrală, câmpurile de torsiune
au o simetrie axială, iar polarizarea care
se creează în acest caz, sub formă de
conuri spaţiale, corespunde într-un
sens câmpului de torsiune din partea
dreaptă, iar în cealaltă direcţie câmpu-
lui de torsiune din stânga (stâng).
Structurile informaţionale create de
formele topologice sunt denumite câm-
puri de torsiune statice de formă (for-
male).
Videoterminalele reprezintă o struc-
tură de câmp informaţional, formată de
marginile de delimitare a corpurilor
din materiale cu compoziţii diferite,
care realizează transformarea informa-
ţiei cuprinse în fasciculul electronic
modulat în informaţie vizuală. Balonul
tubului catodic formează o anumită
structură geometrică a câmpului infor-
maţional, ale cărui contururi repetă
forma acestuia. Acest câmp se numește
câmp de torsiune static de fond. Acesta
nu este intens, dar acţiunea lui de lungă
durată, prin efectul acumulării, exercită
o influenţă foarte periculoasa asupra
utilizatorului. Acest câmp de torsiune
(informaţional), spre deosebire de alte
tipuri de radiaţii, împotriva cărora sunt
dotate cu mijloace moderne de protec-
MARTIE 2011
ţie, chiar și PC din ultimele generaţii
(alte aparate electronice, mijloacele de
transport, aparatele casnice și altele),
nu se ecranează și, trecând peste toate
obstacolele, acţionează extrem de nega-
tiv asupra sănătăţii omului.Din punct
de vedere medico-biologic omul-utili-
zator reprezintă un sistem de torsiune
complex cu un câmp de torsiune strict
individual, care cuprinde inclusiv date-
le privind starea de sănătate si codurile
genetice ADN. Complexitatea câmpu-
lui de torsiune al omului este determi-
nată de un număr uriaș de substanţe
chimice - surse primare de radiaţii de
torsiune din organismul acestuia, de
caracterul complex al repartiţiei în spa-
ţiu a acestor substanţe în corpul ome-
nesc, de dinamica complexă a transfor-
mărilor biochimice în procesul vieţii și
activităţii.Sub acţiunea câmpului de
torsiune stâng al monitorului, celulele
organismului sunt supuse unor anumi-
te modificări structurale și fiziologice,
drept rezultat: patologia organului vi-
zual, dereglarea sistemului nervos și
cardiovascular, sistemului imunitar și
hormonal etc.La fiecare interacţiune a
câmpului de torsiune stâng al videoter-
minalului cu creierul utilizatorului, se
formează o structură proprie de torsiu-
ne, care corespunde proprietăţilor de
receptare ale operatorului. Aceste
structuri de torsiune noi sunt receptate
de organismul uman ca semnale de di-
rijare a unor funcţii fiziologice, ducând
la dereglarea sistemelor de menţinere a
homeostazei. În acest caz, la unii dintre
utilizatori interacţiunea cu câmpurile
de torsiune amintite mai sus, pe lângă
dereglările din organism, este însoţită
de apariţia unor imagini sau senzaţiilor
negative. Ca rezultat al acţiunii câmpu-
rilor informaţionale (de torsiune), atât
asupra creierului utilizatorului, și asu-
pra organismului în întregime, care are
o reţea ramificată de puncte active în
interior, cât și pe suprafaţă, se formează
defecte de comunicare în schimbul de
informaţii, dezintegrarea legăturilor
structurale reciproce, prezente iniţial în
modelul genetic al omului. Procesele de
antibiorezonanţă apărute în acest cadru
dereglează rezonanţa absolut armoni-
oasă între niveluri și duc la o serie de
îmbolnăviri serioase și greu tratabile.
Într-un asemenea spaţiu informaţional
polarizat la toate organismele vii se
produce minimalizarea treptată a ener-
giei atomilor și electronilor, ceea ce
conduce la încetinirea tuturor procese-
lor biochimice; ca urmare a acestui
fapt, apar unele dereglări cunoscute în
organismul uman, care depind de in-
tensitatea acţiunii câmpului de torsiune
N r. 58-59
și a duratei contactului cu acesta.Cu
alte cuvinte, prin acţiunea câmpului de
torsiune stâng de la monitorul video
sistemele fiziologice și structurile celu-
lelor organismului uman sunt supuse
unor modificări funcţionale și de struc-
tură. Oamenii de știinţă au acumulat
deja o masă critică de cercetări și expe-
rimente efectuate care confirmă faptele
influenţei negative și extrem de pericu-
loase a câmpurilor de torsiune asupra
organismului uman. De exemplu, cer-
cetările privind acţiunea câmpului de
torsiune al unui generator asupra sân-
gelui au fost efectuate în octombrie
1996 la Centrul de Tehnologii
Energoinformaţionale din cadrul
Institutului de Stat pentru Mecanică
Fină și Optică din Sankt-Petersburg.
Analiza datelor obţinute a demonstrat
că dintre indicatorii analizei clinice a
sângelui cel mai sensibil faţă de radiaţi-
ile unui generator de torsiune este indi-
catorul vitezei de sedimentare a eritro-
citelor (VSE). Valorile VSE s-au modi-
ficat, în comparaţie cu cele de fond, de
patru-cinci ori, în funcţie de parametrii
de iradiere. Pentru cercetările ulterioa-
re a fost utilizat numai indicatorul VSE
ca cel mai informativ, adică indicatorul
VSE poate fi folosit pentru înregistra-
rea și aprecierea proprietăţii radiaţiei
de torsiune a generatorului. Mărirea
VSE până la 35-40 mm/h a confirmat
acţiunea nefavorabila a câmpurilor de
torsiune stanga asupra organismului
uman. Din cele expuse mai sus devine
clar că utilizatorul PC, care alocă mult
timp pentru urmărirea emisiunilor TV
sau care vorbește mult la telefonul mo-
bil, gospodina care utilizează adesea
cuptorul cu microunde pentru pregăti-
rea mâncării, în mod involuntar se află
sub acţiunea negativă a câmpului de
torsiune “stâng”, fără să-și dea seama de
pericolul și ameninţarea acestuia pen-
tru sănătatea sa!La ora actuală este ne-
cesară o metodologie complet nouă de
protecţie a utilizatorilor de calculatoare
personale, televizoare, telefoane mobile
și alte aparate electronice de acţiunea
negativă asupra lor a produselor amin-
tite.Însuși faptul că acţiunea de torsiu-
ne, creată artificial de toate, fără excep-
ţie, aparatele, dispozitivele etc. se răs-
frânge negativ asupra omului, impune
introducerea unor reglementări noi
care să asigure proprietăţile garantate
ale mediului. Spre o asemenea abordare
ne orientează cerinţele Organizaţiei
Internaţionale pentru Standardizare
(ISO). Progresul știinţei moderne este
cu mult înaintea prevederilor standar-
delor elaborate anterior. “Legarea” pro-
cedeelor de menţinere a sănătăţii noas-
tre, în timpul lucrului cu “bunurile teh-
nice ale civilizaţiei”, de cerinţele stan-
dardelor și regulilor învechite este pu-
ţin probabil că va fi raţională.
Cercetările noi ne dau posibilitatea rea-
lă să nu ne mai distrugem sănătatea în
timpul lucrului cu diferite aparate elec-
tronice. Ni se oferă încă o dată șansa de
păstrare a sănătăţii și duratei vieţii. Și
încă o dată omenirea se află în faţa ale-
gerii - de a folosi această șansă în mod
raţional, pentru binele său și pentru bi-
nele posterităţii. Fiecare trebuie să ho-
tărască pentru el însuși. Astăzi acest
drept de alegere vi se oferăDumnea-
voastră.
Prof. Ion Purcel
 N r. 58-59 M u r m u r u l J i l þu l u i

Asasinarea lui Mihai Eminescu. Mit sau realitate?

Mihai Eminescu, născut pe 15 ianuarie
1850, cu numele iniţial de Mihail Eminovici,
fiind considerat în zilele noastre cel mai mare
poet român ,se pare că a mai avut și alte preo-
cupări pe lângă poezie, proză și jurnalism.
“Românul absolut”, cum îi spunea Petre Ţuţea
lui Eminescu, se pare că a îndeplinit funcţia de
militant pentru visul său, facerea „Daciei
Mari”.El a fost eliminat din punct de vedere fi-
zic încă de la vârsta de 33 de ani fiind arestat,
băgat la nebuni și interzis. Un grup de cercetă-
tori și ziariști refac, pas cu pas, misterele vieţii
și morţii lui Eminescu, ale războiului nevăzut
dus, neîncetat, pentru idealurile naţionale. Se
pare că Eminescu ar fi fost membru al societă-
ţii cu caracter secret Carpaţi, constituită, poate
nu întâmplător, într-o zi de 24 ianuarie. Era
urmărit pas cu pas de agenţii Imperiului
Austro-Ungar,pentru care devenise periculos.
Prima persoană care susţine că Eminescu a în-
nebunit a fost soţia lui Slavici,la care stătea
Eminescu, Ecaterina Szoke Magyarosy, în tele-
grafia pe care i-o trimite lui Maiorescu în ziua
de 28 iunie 1883 în care susţine că: „Domnu
Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă
scap de el, că e foarte rău”. Eminescu i-a spus
lui Ion Creangă că îi este frică ca nu cumva să
fie ucis,de asemenea el avea asupra sa și un
revolver pe care scria: “Imi este frică să nu mă
ucidă cineva”.Ziua de 28 iunie 1883 este o zi
importantă a istoriei și politicii României
moderne. În această zi, Austro-Ungaria a
rupt relaţiile diplomatice cu România timp
de 48 de ore, Germania ameninţă cu războ-
iul, prin Bismark, care trimite o telegramă
lui Carol I. Societatea Carpaţi este desfiinţa-
tă în aceeași zi, a fost expulzat din ţară Emil
Galli, directorul ziarului Independance
Roumaine, care a creat scandalul diplomatic
ce stă la bază tuturor aceste evenimente, a
fost expulzat Zamfir C. Arbore, au fost de-
vastate sediile unor societăţi naţionale, s-a
pornit proces ardelenilor. În această zi tre-
buia de fapt să se semneze tratatul secret de
alianţă dintre România și Tripla Alianţă for-
mată din Austro-Ungaria, Germania și
Italia.O altă problemă pe care și-o face
Eminescu este datorată faptului că el fiind fost director sau profesor de liceu la Craiova ,și
redactorul- șef al ziarului a făcut propunerea pe la spate, i-a dat lui Eminescu în cap cu o
ca studenţii transilvăneni de naţiune română, cărămidă pe care o avea în mână. El susţine că
care umblă pe la școlile de aici pentru a învăţa, Eminescu fiind lovit după ureche, a căzut jos
să li se încredinţeze pe timpul vacanţei lor aca- cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiroin-
să ca să lucreze pentru pregătirea publicului în du-i pe haine,i-a spus „Asta m-a omorât”.În
favoarea unei Dacii Mari, România Mare.Un acest mit istoric, în care au participat împăraţi,
martor ocular susţine că Eminescu ar fi fost regi, amici, dame, informatori, trădători, plagi-
omorât în timp ce se plimba prin grădină și atori, agenţi multipli etc., devine descifratoare
cânta „Deșteaptă-te Române”.Martorul ocular pentru istoria României și, un strop, pentru
susţine că în momentul în care mergeau ei istoria Europei.
unul lângă altul,a venit o dată pe la spate un alt Paliţă Grigore
bolnav de acolo de la spital, unul furios care a

BUCUREŞTI, CAPITALA MEA

Pe data de 3.11.2010 am participat la un eveni-
ment foarte important din viaţa mea , alături de co-
legii mei. Un număr de optsprezece elevi din
Colegiul Tehnic Mătăsari au fost la proiectul
“București, capitala mea” împreună cu alţi elevi din
orașele apropiate și anume Tg-Jiu , Craiova , Severin
, Motru și altele . În total am fost un număr de 150
de elevi , fiecare grup beneficiind de transport , ca-
zare și mâncare gratuit . Plecarea a fost stabilită la
ora 5:50 din faţa Colegiului Tehnic Mătăsari.La fel
ca celelalte grupuri am beneficiat de un autocar
foarte performant , la urcare ne-am ordonat în așa
fel încât să dăm dovadă de respect și civilizaţie . In
mai puţin de 9 ore am ajuns la locul destinat la ho-
telul Olimpia unde am fost cazaţi o parte din elevi ,
timp de trei zile . La sosire am fost întâmpinaţi de
ghid , prezentându-ne hotelul Olimpia.Este în con-
diţii foarte bune situat într-o zona liniștită din
București . Hotelul dispune de 15 camere duble do-
tate cu baie , televizor , frigider , parcare , sala de
mese , restaurant , încălzire centrală. După instala-
rea în hotel am servit masa, mânca-
rea era foarte bună având un meniu
special românesc. După servirea me-
sei am vizitat Mitropolia ţării , pri-
vind cu mare atentie picturile origi-
nale din interiorul bisericii pictate cu
fire de argint și aur . A doua zi trezi-
rea era la ora 8:00 , am servit micul
dejun și am pornit spre muzeul satu-
lui. Este situat într-o poziţie pitoreas-
că , pe malul locului Herăstrău , este
unul din cele mai mari și mai bătrâ-
ne muzee din întreaga Europă . În
muzeu am vizitat monumente origi-
nale precum case , biserici , mori de apă și de vânt .
Vizitând 2 ore eram deja familiari cu specificul sa-
tului roman.Obiectele din case împletiturile , vasele
, covoarele și icoanele ne-a arătat originalitatea cre-
aţiei poporului , sensibilitatea și pasiunea de care
dau dovadă oamenii de la sat. Astăzi muzeul numă-
ra peste 270 de construcţii sătești. În ce-a de-a treia
zi fiind ultima, am vizitat palatul
parlamentului.Această clădire m-a
impresionat foarte mult , are o su-
prafaţă de 333.000 metri pătraţi a
fost construită între anii 1984-1989,
este împărţită în 21 de corpuri, are
1100 de încăperi dintre care 30 de
săli și saloane , 3 biblioteci, o sală de
concerte și două parcări subterane,
iar materialele folosite la ridicarea
clădirii sunt romanești .Pășind pen-
tru prima dată pe scara palatului
parlamentului m-au cuprins niște
emoţii îngrozitoare. Astfel de emoţii
nu am mai avut decât atunci când
eram în clasa întâi. Intrarea în pala-
tul parlamentului cuprinde un hol
mare bogat de scară monumentală ce duce la etaj,
iar deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcă-
tuită din sticla albastră și un candelabru . Scara are
o înălţime de 30 metri și 27 metri lăţime și conduce
la birourile prezidenţiale . Cea mai impresionantă
dintre săli mi s-a părut Sala Drepturilor Omului
.Aici se găsește un candelabru ce cântărește circa 2
tone , precum și o masă circulară de lemn de stejar,
în jurul căruia se gasesc 60 scaune lucrate tot din
lemn de stejar și tapiţerie de catifea. Covorul pre-
zent în această sală respectă decorul parchetului de
stejar colorat în diferite nuanţe.
Galeria de Onoare și holul intrării Oficiale.
Este un culoar lung de 150 metri și lat de 18 me-
tri cu uși din stejar în trei zone distincte , cu geam
de cristal , construite pe schelet metalic. Galeria
este iluminată natural de 14 ferestre și porţi , ele fi-
ind completate de cele 67 lustre din cristal .
Pardoseala din zona centrală este concepută în for-
ma unui mare covor, cu marmură albă și căprioară
bej și o bordură de elemente decorative.
Aceste zile petrecute împreună cu colegii mei au
fost foarte frumoase deoarece am avut ocazia să vi-
zităm ceea ce n-am vizitat niciodată.
Traşcă Nicoleta

MARTIE 2011 21
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Amintiri despre profesorii mei la Școala Normală „Spiru Haret”
din Târgu-Jiu în perioada 1944-1947 şi şcoala pedagogică în perioada 1948-1952
I. La 58 de ani de pauză
Încerc să fac cu drag o poză
Celor ce-n anii de școală
Ne-au ajutat să fim de fală
II. Cârstoiu,cel mai de temut,
Doar gânduri bune ne-a avut
Pe toţi ne-a învăţat să știm
Corect să scriem,să vorbim.
III. De Victor Ambriţoiu spun
C-a fost de asemeni profu bun.
Lectură multă ne cerea
Și tot atât gramatica.
IV. P. Panaitiu,fost primar,
Făcea lectură foarte clar
În glas știa corect să pună
Și punct și dialog și virgulă.
V. Emil Isac, cu graiul său
Pe toţi ne trimitea în „HĂU”
Da-ntruna el se străduia
Să știm și matematica.
VI Și Breazu, cât era de breaz,
Se arata mereu viteaz
Spor prea mare nu avea
Că doar cu cei fruntași lucra.
VII. Victor Daimaca, astronomul,
La tablă nu cunoștea omul
Și-atuncea când ne asculta
Numai cu Geană se-ntâlnea.
VIII Ce să va spun despre Gedeanu!
Cu el nu prea terminam anu’
Căci multe ore le pierdea
Vorbind de sport și Vali a sa.
IX. Și Crăciunescu cel pudrat
La geometrie ne-a învăţat
Iar demonstrând că-n aventuri
Mai mulţi au devenit figuri (ingi-
neri, profesori de matematică).
X. Arjoca, mare biolog,
A fost și-un mare pedagog
Din clasă el vroia să pleci
Cu ce spune, să știi pe veci.
XI. Ștefan Petrescu, naturalist ,
Nu s-arata că este trist.
Când lunea el ne asculta
Și notă mică ne dădea,
XII. Intotdeuna însoţită
De cauza bine cunoscută:
„Pentru o burtă de mâncare
Primești un trei la naturale!”
(Elevii plecau sâmbătă acasă de la
internat și veneau luni).
XIII De domnu’ Aninoiu spun
C-a fost professor foarte bun
N.B. Prezentată la festivitatea întâlnirii colegiale a promoţiei 1952 ce a avut loc în ziua de 26 iunie 2010, după 58 de ani de la absolvire-întâlnire ce s-a desfăşu-
rat în localul Colegiului Naţional “Spiru Haret”-Târgu- Jiu , în care a funcţionat cândva fosta Şcoală Normală „Spiru Haret” şi Şcoala Pedagogică de Învăţători.
22
Și de la dânsu am înţeles
Ce este viaţă-n univers.
XIV Mi-aduc aminte de agronom,
Olaru se numea ca om,
Cu sârg și drag ne-a învăţat
Cum trebuie covor lucrat.
XV. Cu omenia ne-a pus pe fir
Profesorul Ion Dragomir
La lecţii de pedagogie
Să dea în noi și omenie.
XVI. Bătrânul pedagog Isac
Când ne prindea cu mâţa-n sac
Cu lacrimi dacă o spălai
De notă mică nu scăpai.
XVII. C. Furtunescu, prof spătos,
Cu glasul lui domol,frumos,
Ne-ademenea cu sfaturi bune
S-ajungem dascăli de renume.
XVIII Ion Manolescu, că și-n lână,
Își ţine dreapta la inimă
Și ne vorbea despre eroi
C-așa dorea s-ajungem noi.
XIX Profesorul Mihăileanu
Știa istorie, sărmanul,
Se străduia cu drag și trudă
În suflete să se audă.
XX Mi-aduc aminte mai firav
De Modorean, istoric brav,
La care-n teză puteai scrie
Orice, da mult să fie
Și de erai isteţ de mână
Primeai precis o notă bună.
XXI Un dascăl ce-a avut mult spor
A fost și Cancer Numitor.
Figura lui de om deștept
Îţi impunea să-nveţi corect.
XXII La teze Galacine-aducea
Doar note mari,precum e foaia,
Ce-n rubrica din catalog
Era un doi sau trei întreg.
XXIII. Cătană, omul cu formule,
N-avea numai expresii bune
Și-atuncea când ne dojenea
Doar „prostănac” el ne zicea.
XXIV. De Zaharia ne amintim
Cum ne spunea ca să venim
Cu curcă sau curcan de-acasă
Că-altfel, el repetenţi ne lasă.
XXV Ion Vâlcu, profu talentat,
Doar lucruri bune ne-a învăţat
Zice că orice meserie
Se vede prin gospodărie.
N r. 58-59
XXVI Ion Dumitrescu, la franceză,
Te trecea iute-n paranteză
Și dacă bine nu-nvăţai
O corigenţă căpătai.
XXVII Cu tact și blând domn’
Horhoianu
Se străduia să treacă anu’
Și cei cu limbă mai legată
Sperând că-nvaţă altă dată.
XXVIII. La limbi străine ne-a ajutat
Și Bogdăneţ, preot de fapt,
Care cu duhul său curat
Puţină rusă ne-a învăţat.
XXIX. Doamna Stratan, profa de
Să știm mereu să ne călim XLVIII. Ce ne-ndrumau cu îndurare
rusă,
De muncă-n veci să nu fugim. S-avem frumoasă comportare
Parcă de Dumnezeu adusă
Pentru părinţi , pentru școală
La lecţii atunci când ne scotea
XXXIX. Și Nicu Manta, tot de sport Să fim mereu numai de fală.
De nu știam,ea suferea.
În viaţă-ne avut-a rost
Că prin blândeţe și migală XLIX.Opt ani cât în școală am stat
XXX Atena Dumitrescu, mică,
Gimnaști să devenim la sală. Vreo patru directori s-au schimbat
Ne-a fost și dânsa o mămică.
Și fiecare-n felul său
De o rugam să nu ne-asculte
XL Doctor Ilarie Popescu A dovedit că-i bun , nu rău
Ne-nţelegea cu lacrimi multe.
Ne-a învăţat ce e firescu’
În ocrotirea sănătăţii
XXXI. De Radu Raita-mi amintesc
Pe drumul nost’ de-a lungul vieţii. L.Pe rând ,chiar dacă mă repet,
Că ne da globul pământesc
De Ciocănescuvă vorbesc
Să-l învârtim șisă-l citim
XLI. Bazil (Vasile) Munteanu, la desen, Om calculat și elegant
Și ce cerea, voia să știm.
Ne punea-n faţă un model De funcţie preocupat.
XXXII. Profesor bun ca și Petrescu Și ne-ajuta cu îndrumări
A fost și Titu Ciocănescu Să îmbinăm corect culori. LI. A fost un director zis Pănoiu
Care mulţi ani a ocupat Ce nu prea suferea gunoiu’
Și post de director devotat. XLII. Fiind de fapt om talentat Și când intra în internat
Și-n teatru ne-a iniţiat, Valizele de pe sub pat
XXXIII Vorbesc acum cu mult respect Sub regizarea lui solemnă În care noi ţineam bucate
De Paralescu, omul drept, Am prezentat piese pe scenă. Pe geam erau parașutate.
Care, de nu știam cânta,
Arcușu-n cap ni-l arunca. XLIII. La practică în dăscălie LII.O vreme scurtă ,tot director,
Ne-a îndrumat precum se știe A fost și D-nul P. Gruiescu
XXXIV. La muzică ne-a înviat Lupu Popescu zis Sabin Un om fudul și așezat
Domnul Tănase-talentat Ce-n sfaturi era foarte fin. Dar de elevi apropiat.
Care cântând ne demonstra
Că viaţă e și muzica. XLIV. Că și Sabin,Petcu Vasile LIII.Rămâne însă remarcat
Ne-a îndrumat cu sfaturi bune Cârstoiu, director respectat
XXXV La muzică, tot priceput, La practică de calitate De foștii săi subordonaţi,
Domnul Racozzi l-am avut Să ţinem lecţiile toate. De toţi elevii ajutat.
Numai c-atunci când dirija
El tot cu draci ne-ncuraja. XLV. Ș-alături de cei doi Talvești LIV. Și azi, în două mii și zece,
Îndemnul lor n-a fost povești Comanda e de nota zece
XXXVI. De Diaconu Ion N. Popesc’ Ci doar model adevărat C-așa a fost lăsată-n dar
Pentru un dascăl consacrat. Cârma să fie de STEJAR
Vă spun ceva ce nu-i firesc:
De Paști el când ne-a spovedit
Am spart un geam, ne-a și bătut. XLVI. Ne- au învăţatcă-n dăscălie LV. Toţi cei ce aici i-am amintit
Succesul poate doar să vie Au dovedit că ne-au iubit
Numai dacă elevul tău Și picături din truda lor
XXXVII. Pecingina, profu’ de sport,
Simte că tu ești al său. Ne-au fost în viaţă de ajutor.
Ne-a fost alături cot la cot
La cumpene din viaţă grea
Pe calea bună ne-ndrepta. XLVII. Că pedagogi la noi au fost LVI. Acum, când am ajuns bătrân,
La internat și peste tot Pentru urmaşi aş vrea să spun,
XXXVIII. Aurel Popa, prof ’ de sport Paicu de la Brădiceni Că-n cei mai mulţi ani de şcoală
În viaţa noastră avu ca rost Și Nanu de la Budieni M-au educat dascăli de seamă.
26 iunie 2010, Prof. DĂNESCU GHEORGHE
MARTIE 2011
 N r. 58-59 M u r m u r u l J i l þu l u i

Cultura Manga
Desenele au însoţit dialogul inte-
ruman de-a lungul întregii sale istorii,
în acele rupestre, menite să aducă
noroc vânătorilor la caricaturile găz-
duite
astăzi la toate ziarele. Japonezii au
știut întotdeauna să deseneze dar rar
li s-a permis să se exprime în acest
mod. Până în secolul XIX singurul
mod de exprimare era pictura tradiţi-
onală numită “UKYIO-E” care infăţișa
doar peisaje, motive teatrale sau
sportive. După ala doilea război mon-
dial “importul” de profesori de desen
din occident își pune amprenta în
creaţiile japoneze.
În combinaţiile tehnicii tradiţiona-
le “UKYIO-E” și a tehnicii “ultra-moder-
ne” la acea oră “arta pop” s-a născut
MANGA. Manga este cuvântul japo-
nez deasemenea și termenul
“KOMIKKU” considerat în grabă echi-
valentul nipon al comics-urilor ameri-
cane.
Benzile desenate manga costau în
principal din desene alb-negru în afa-
ră de coperţi, câte o dată primele pa-
gini, citindu-se de la dreapta la stân-
ga. Spre deosebire de America sau
Europa unde benzile desenate erau
considerate ca fiind adresate copiilor,
ideea de care se încearcă detașarea în
ultimii ani, în Japonia Manga-urile
s-au adresat unor varietăţi de vârsta
mai largi, ajungând să fie citite atât
de copii și de adolescenţi, cât și de
adulţi.
Denumirile japoneze pentru aces-
te categorii de vârstă au ajuns să fie
folosite și în occident în privinţa man-
ga-uilor ele fiind următoarele:
KODOMO – benzi desenate adre-
sate copiilor
SHOJO – adresate tinerelor fete
SHOMEN–adresate băieţilor și
adolescenţilor.
JOSEI –pentru femei între 18 si 30
de ani
SEIMEN – adresate bărbaţilor între
18 și 40 de ani
Datorită acoperirii unui sector mai
mare de piaţă seriile manga au ajuns
să aibă un caracter și forme diverse
cuprinzând o serie largă de teme și
subiecte. O manga clasică are unul
sau mai multe personaje centrale,
toate de sex masculin. Manga GEKGA
are desfășurarea dramatică unui ro-
man, din același an facand parte si un
curent sanco pergian «NUVELLE» fe-
tele eroine care au puteri magice sau
cunoștiinte de arte marţiale apar în
manga « MAHO-SHOJO », iar povești-
le cu roboţi gigantici fac parte din
clasa « MECHO », « MOE sau MAHO
CALAJO » sunt poveștile cu băieţi aju-
taţi în aventurile lor de
fete cu puteri magice.
Diversitatea temelor și su-
biectelor întâlnite în man-
ga, combinate cu popula-
ritatea lor în Japonia, au
condus la o vastă adapta-
re a celor mai de succes
titluri cu diverse forme
cum ar fi Anime-uri,
f i l m e, s e r i a l e, j o c u r i .
Trebuie observat totuși
faptul că fenomenul este
reciproc, seriile anime de
succes precum și jocurile
populare fiind adesea
transformate în serii man-
ga. Anime (din cuvântul
englezesc anime, la rân-
dul lui o abreviere de la
cuvântul animation întâl-
nind animaţia) este o spe-
cie de desen animat. Deși căror ochi mari permiteau personaje-
în Japonia este folosit pentru a denu- lor să exprime emoţii distinse. Spre
mi orice clip de animaţie în occident deosebire de animaţiile din America
se referă numai la animaţie japoneză. și Europa, în Anime-uri se utilizează
Stilul de desenare al personajelor cu un set diferit de expresii faciale. În
ochi mari este comun în anime și în esenţă atât anime-urile cât și revístele
manga. manga aduc profituri importante
Fiind inspirat din trăsăturile exa- Japoiei, cunoscând o creștere de la
gerate ale personajelor din desene 1,6 miliarde Yeni în 1995, la peste 180
animate precum Betty Boop, Mickey de miliarde în 2005.
Mouse, Bambi, personaje Disney ale
CĂPĂŢÎNĂ MARIA MIRELA

Un vis devenit realitate

Totul începuse într-un vis. Avusesem o zi foarte
grea la școală, așa cum se întâmplă de fiecare data
când se încheie semestrul. După ce ziua s-a termi-
nat, am ajuns acasă și abia așteptăm să mă odih-
nesc. M-am întins în pat și somnul s-a furișat foar-
te repede. Am pătruns într-o lume necunoscută.
Priveam în jurul meu și eram înconjurată de foarte
mulţi oameni, ale căror feţe nu le mai întâlnisem.
Mergeam, speriată, într-o direcţie necunoscută,
când o voce foarte firavă,fără putere,se aude în
urma mea, strigându-mă pe nume. M-am întors,
surprinsă, și am văzut un copil al cărui chip semă-
na cu cel al unui înger. Nu mai văzusem niciodată
un înger, dar așa îmi închipuiam că ar fi: cu faţă
albă,ochi de un albastru pătrunzător,obraji
rozalii,buze de un roșu închis. Avea un chip blând,
care atrăgea atenţia și dacă nu vroiai. Eram fasci-
nată de frumuseţea acelui copil, de blândeţea și
puritatea întipărite pe chipul lui. Pentru o clipă am
rămas nemișcată, privindu-l doar. Totodată, eram
surprinsă că nimeni nu se uită la el, nimănui nu-i
atrăsese atenţia chipul acelui copil. S-a apropiat
de mine, zicându-mi că trebuie să-mi spună anu-
mite lucruri care mă vor ajut, din care îmi voi da
seama ce trebuie să fac după ce mă voi trezi din
acest vis. Mi-a vorbit mult, dar eu eram uimită de
felul lui de a se exprimă, de lucrurile de care îmi
vorbea; se comporta ca un om matur, ca o persoa-
nă care știa ce-mi rezervă viitorul, o persoană care
vroia să mă pregătească să primesc o veste neplă-
cută.
Îmi vorbea despre faptul că eu trebuie să fiu
puternică, încrezătoare că totul se va termina cu
bine și că totul va reveni la normal,indiferent ce
probleme îmi va rezerva viitorul.
Aceste cuvinte mă speriau. Nu știam la ce se re-
feră și încercam să-i spun că nu am nici o proble-
mă, însă el insista, spunând că viaţa îmi rezervă și
lucruri bune, și mai puţin bune, însă peste care eu
trebuie să trec cu bine, să fiu optimistă și așa totul
va fi bine.
Apoi, dintr-o dată a tăcut. S-a întristat, iar eu
îmi puneam tot felul de întrebări legate de faptul
că el știa ce urmează să se întâmple. Vroiam să aflu
ce mă așteaptă. Era o ocazie nesperată de a trage
cu ochiul asupra viitorului . Cine i-ar fi putut rezis-
ta??? Mii de întrebări îmi veneau în minte, însă nu
am reușit să-i adresez nici măcar una, întrucât se
pare că timpul meu în lumea aceea expirase :
m-am trezit. Bineînţeles, speriată, dezorientata și
fără a putea să-mi iau gândul de la cuvintele ace-
lui copil cu chip de înger păzitor.
Nu am povestit nimănui acel vis - oricum nu
credeam că lucrurile spuse de el pot fi adevărate.
Fusese doar un vis, la urma-urmei ,mai
neobișnuit,dar,totuși,un vis. Însă, în ziua
următoare,am primit o veste care m-a tulbu-
rat: am aflat că tatăl meu avusese un acci-
dent la locul de muncă și că se află internat
în spital! Atunci am început să plâng și mi-aș
fi dorit să-l am din nou în faţă pe acel copil,
să pot vorbi cu el; eram furioasă că el nu a
oprit această nenorocire, dacă tot știa că
urma să se întâmple! Eram furioasă și, în ace-
lași timp, vroiam să-i mulţumesc pentru fap-
tul că „m-a anunţat într-un fel” că mă așteap-
tă clipe foarte grele.
Regret că nu am vorbit cu nimeni despre
acel vis! Mă gândesc că puteam opri această
situaţie neplăcută, însă era prea târziu pen-
tru a mai putea face ceva.
Au fost clipe grele,poate cele mai grele din via-
ţa mea, dar totul s-a terminat cu bine, la fel cum
îmi spusese el, „copilul-ingeraș” -daca îl pot numi
așa- deoarece a avut dreptate în tot ce mi-a spus.
Nu o să pot uita niciodată acel chip, acea blân-
deţe cu care mi-a vorbit acel copil.
Luca Elena, clasa aXIa A. Colegiul Tehnic
General Gheorghe Magheru, Târgu-Jiu,
jud Gorj

MARTIE 2011 23
 M u r m u r u l J i l þu l u i N r. 58-59

Societatea este mereu în schimbare, efectele sunt - toleranţa interuma-

imediate și astfel educaţia și învăţământul trebuie
reînnoite, completate și adaptate. Luând în conside-
rare condiţiile impuse de reforma cu deschidere
europeană, învăţământul românesc capătă noi va-
lenţe. Au început să apară noi educaţii, acestea că-
pătând o amploare deosebită: educaţia civică, edu-
caţia morală, educaţia religioasă și educaţia pentru
cooperare. O persoană needucată nu poate admite
răspunderile faţă de societatea noastră iar nouă ca
dascăli ne revine o menire foarte grea. Fiecare ma-
terie trebuie să îi determine pe elevi să înveţe pen-
tru a realiza un dialog intercultural în societatea
românească actuală. Iar școala la rândul său trebuie
să îl perceapă pe elev ca pe un individ cu multe
drepturi. Religia europeană joacă un rol public
foarte important în favorizarea identităţii U.E. de-
oarece credinţa în Dumnezeu, nemurirea sufletului,
perfectibilitatea fiinţei umane contribuie la climatul
de pace din lume prin toleranţa religioasă.
Formarea tinerilor prin sistemul de învăţământ se
cere a fi multidirecţională și polivalentă iar morala
de tip religios ne poate ajuta să depășim anumite
probleme de orientare existenţială. Educaţia religi-
oasă nu este contrară drepturilor și libertăţilor cetă-
ţenești și apare frecvent alături de educaţia morală;
ea pune accent în mare măsură pe elementele valo-
rice în dezvoltarea personalităţii. Noile cerinţe edu-
caţionale impun totodată noi metode altele decât
cele folosite până acum. S-a mutat accentul de pe
dascăl pe elev și pe resursele sale creându-se astfel
o legătură strânsă de parteneriat în procesul de în-
văţare. John Dewey: Adevăratul dascăl este caracte-
rizat prin aceea că mintea sa să se miște în armonie
cu minţile elevilor trăind împreună dificultăţile și
victoriile individului deopotrivă.
Pentru a crea o legătură completă și armonioasă
între toate laturile educaţiei se vor urmări proble-
mele care preocupă toţi profesorii din toate ţările
Europei:
- dimensiunea europeană a culturii și identităţii
naţionale;
- lupta împotriva violenţei de orice natură;
nă;
- interculturalitatea
și specificul naţional.
Din perspectiva ade-
răr ii României la
Uniunea Europeană,
E D U C AŢ IA și
INVĂŢĂMÂNTUL vor
cunoaște înnoiri consi-
derabile privind:
- creșterea aportului
disciplinelor știinţifice
la formarea si educarea
școlarilor;
- accentuarea folosi-
rii complementare a al-
tor strategii educative:
educaţia prin teatru,
dans, muzică;
- stabilirea unei legă-
turi mai strânse cu viaţa învăţământ de tip european prin „sistemul de valori
pentru integrarea într-un spaţiu bine definit al ști- pe care le promovează, prin tipul de instituţii edu-
inţei și cercetării europene; cative pe care se străduiește să le consolideze, prin
- fiecare din disciplinele de studiu au menirea să predilecţia pentru cultură și educaţie interculturală
fixeze în conștiinţa micilor școlari dorinţa DE A și prin calitatea elitelor pe care le formează”.
TRĂI ȘI INVĂŢA ÎN DEMOCRAŢIE; Școlarizarea individului nu se poate prelungi la
- scopul acestor demersuri este acela de a se re- infinit, deși, după cum bine spune un înţelept pro-
aliza DIALOGUL INTERCULTURAL ȘI verb românesc „omul învaţă cât trăiește”. Educaţia
COMUNITAR în societatea românească actuală; permanentă devine astfel o necesitate a lumii con-
- dascălul, școala, comunitatea trebuie să per- temporane.
ceapă ELEVUL ca pe un INDIVID CU
BIBLIOGRAFIE:
DREPTURI, realizându-se astfel democratizarea
- Tribuna învăţământului, Sorin Ivan;
relaţiilor sociale în contextul european actual.
- Appelbaum, P., Pastiche Science: Bringing cultural Studies of
Tinerii pentru a putea trăi și funcţiona în me- Science to Education and Education to the Cultural Studies of Science”;
diul multicultural de astăzi trebuie sa fie compe- - Ausubel, D.; Floyd, R., Învăţarea în școală, Editura Didacticã și
tenţi în comunicarea interculturală care se poate Pedagogicã, București, 1981;
foarte bine exersa în perioada școlarizării în cadrul - Institutul de Știinţe ale educaţiei, Laboratorul Orientare Școlară:
oferit de proiectele educaţionale europene de tip Consiliere și Orientare - Ghid: autor Mihai Jigău.
Comenius. Platforma educaţională trebuie ancorată
în cele două dimensiuni ale sale: cea a cunoașterii și Profesor Coiculescu Alina Dorina
cea a experienţei. Colegiul Tehnic Henri Coandă,
Învăţământul românesc prezintă premisele unui Târgu Jiu, Gorj

10 moduri de a defini toleranţa Bradul

1. Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist și a înţelege că ceva ce
pentru tine poate lipsit de importanţă pentru altul vine pe primul loc .
Lipsa toleranţei este egoism,iar egoismul este sursa tuturor relelor din lume . Norii grei plini de zăpadă
2.Toleranţa reprezintă capacitatea de a recunoaște și respecta convingerile Peste munte s-au lăsat
altora. Iar mai jos pe la câmpie
3.Toleranţa oamenilor nu este o opţiune ,ci este o obligaţie,oamenii au nevo- Bate vântul cel turbat
ie de dragoste nu de pacoste . Pe munţi zăpadă se vede
4.Toleranţa semnifică că nimeni nu trebuie sa-și impună propriile opinii al- Albă este, străluceşte,
tora.
Numai bradul este verde
5. Toleranţa este respectul,acceptarea și aprecierea bogăţiei și diversităţii cul-
turilor lumii noastre, felurile noastre de expresie și manierelor de exprimare a Ne uimeşte...,
calităţii noastre de fiinţe umane. Brăduţule ,tu eşti sfânt!
6. Toleranţa este un termen social,etic și religios aplicat la o colectivitate sau Crengile-ţi sunt la pământ
un individ, care definește respectul libertăţii altuia, a modului său de gândire și S-a pus zăpada pe tine
de comportare, precum și a opiniilor sale de orice natură. Tu nu te vaiţi zici că-i bine, Mereu el m-a protejat,
7. Toleranţa este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comu-
De veacuri tu eşti în munţi Nu vreau să fie tăiat
nicarea și libertatea gândirii, conștiinţei și credinţei.
8. Toleranţa este armonia în diferenţe ,este o virtute care face ca pacea să fie Vântul năpraznic asculţi, Bradule,falnic mai eşti !
posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii. Ai putere ,stai în faţă Muntele îl impodobeşti
9. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralis- Pentru munţi eşti o dulceaţă Crestelor le stai aproape
mul, democraţia și statul de drept. Tu eşti a munţilor haină, Asculţi şuierul de ape
10.Toleranţa este ,mai ales,o atitudine activă generată de recunoașterea drep- Ai rădăcina în ele Zi şi noapte.
turilor universale ale persoanei umane și libertăţilor fundamentale ale altora. Şi vârful îndreptat spre stele,
Jianu Constantin Marian,
Jianu Constantin Marian,Colegiul Comercial “Virgil Zice piatra pe furiş Colegiul Comercial “Virgil
Madgearu”Tg-Jiu. Bradul este acoperiş Madgearu” Tg-Jiu ,Gorj.

24 MARTIE 2011
 N r. 58-59
ALTRUIŞTII
„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot
avea , liniștea și pacea - bunurile supreme .” [Steinhardt]
Adriana Gheorghiţă: Pornind de
la afirmaţia lui Steinhardt, oamenii
sunt împărţiţi în două categorii : cei
care au conștiinţă și ceilalţi . A avea
conștiinţă este o calitate, nu un defect
așa cum cred cei din categoria
„ceilalţi” .
În primul rând, la fel cum a spus și
Steihardt, nu putem obţine aceste
bunuri supreme decât dacă ajutăm
sau încercăm să ajutăm o persoană
cunoscută sau necunoscută atunci
când are nevoie sau îl vedem la
pământ atât fizic, cât și psihic .
Deși, în anumite situaţii persoa-
nele ajutate nu îţi mulţumesc sau te
refuză, dacă vezi o îmbunătăţire sau
ești ferm convins că e bine, tu vei
avea conștiinţa împăcată, vei avea o
dispoziţie sufletească bună și asta
este tot ceea ce contează.
În al doilea rând, „ceilalţi” sau „cei
răi” nu pot avea parte de bunurile
supreme - pacea și liniștea - deoarece
sunt egoiști sau le lipsește curajul de
a se implica .
În concluzie, sunt de accord cu
ceea ce a spus Steinhardt, bunurile
supreme nu sunt dobândite decât
dacă încercăm să copleșim egoismul
pentru a avea conștiinţa împăcată .
Drăguţ Alina: Cea dintâi problemă
din afirmaţia pe care o face Steinhardt
este aceea că numai atunci când
facem binele dobândim ceva . O
numesc problemă pentru că de fapt
pentru unii e o încercare grea . El
încearcă să ne transmită un mesaj clar
care trebuie luat ca atare . A face bine
e ceva ce ne stă în puteri şi nu e ceva
peste puterea omenească . Bunătatea
stă în firea fiecăruia, însă mulţi nu ştiu
să o evidenţieze şi o umbresc cu
lucruri rele .
Altruismul e ceva pur, curat ...
dăruieşti fără să ceri .
Liniştea şi pacea - bunurile
supreme, ar corespunde într-un fel
schematic acelor cuvântări deosebite.
Această afirmaţie este de-a
dreptul surprinzătoare prin tonul pe
care îl adresează . Acesta este un
îndemn categoric de a evita sau
îndepărta anumite rele .
Pornind de la realitate şi niciodată
pierzând contactul cu ea, Steinhardt
încearcă să insufle pace, demnitate,
libertate, elemente care nu trec
neobservate .
Plecând de la concepţia poetului,
viaţa trebuie să exprime adevăr şi să
dea curaj, totul devenind poezie .
În concluzie, altruismul e mister,
armonie, sentimente şi trăiri umane .
Ceaușescu Ion Gabriel : Sunt de
părere că Steinhardt a afirmat un
adevăr simplu de înţeles și sunt de
acord cu el că „ răii nu pot avea,
liniștea și pacea - bunurile supreme ”.
În primul rând voi vorbi despre
bunurile supreme care vor fi
dobândite în viaţa de apoi, sau rar, o
parte din ele, în viaţa aceasta pe care
toţi o observăm și o simţim .
Bunurile supreme nu sunt toate
înţelese, nu în postura de fiinţe
umane în care ne aflăm acum, dar
cred datorită a tot cea ce am învăţat
până acum despre religia mea că vom
avea parte de un sistem elaborat de
cunoștiinţe, dezvăluiri ale multor
secrete și experienţe, printre care
bunurile supreme mai mult sau mai
puţin meritate, abia din momentul
trecerii în nefiinţă .
Cei răi nu pot avea parte de
aceste bunuri și vor duce lipsă de
pace și liniște sufletească fiind mereu
urmăriţi de conștiinţă .
Conștiinţa o pot explica că
înseamnă a ști ceva cu cineva, mai
exact a ști împreună cu Dumnezeu
toate faptele, bune și rele, realizate
până în prezent . Se mai spune despre
conștiinţă că este „glasul lui
Dumnezeu” .
Altruismul se referă la a face un
bine unui apropiat fără a prezenta
vreun interes, iar câteva studii și
observări au evidenţiat că oamenii
din prezent aleg mereu partea care îi
pune într-o postură avantajoasă faţă
de cineva așteptându-se mereu să
primească ceva favorabil în schimb .
Să fie egoismul un păcat ? Cred că da,
dar concluzia este că Dumnezeu este
lângă acela ce e săritor spre a-și ajuta
aproapele, susţinându-l mereu .
Hîrceanu Georgiana : Pornind de
la afirmaţia pe care o face Steinhardt :
„Numai când facem binele dobândim
ceva ce răii nu pot avea, liniștea și
pacea - bunurile supreme ” vreau să
spun că marca geniului e vizibilă și
într-o poziţie de aspect curent . Iar
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
această afirmaţie din volumul de faţă
„Jurnalul fericirii” include multe
formulări comune .
Importanţa acestor propoziţii
obișnuite ţine de faptul că afirmaţia
nu mai trebuie demonstrată .
Realitatea de zi cu zi ne e un bun
exemplu pentru ce spune Steinhardt .
Altruismul înseamnă a face bine fără a
cere o răsplată . De cele mai multe ori
uităm să fim fericiţi și să îi bucurăm pe
ceilalţi, ne plângem de milă fără să
conștientizăm câte avem de fapt .
Degeaba avem bani dacă nu
avem cu cine să îi împărţim sau pe
cine să ajutăm. O vorbă bună la
momentul potrivit e ca un pansament
peste rană și face mai mult ca orice pe
lume. Dacă omul are vocea sa cum și
natura o are pe a ei, evenimentele au
de asemenea o voce a lor . Misiunea
omului e de a topi într-o singură
formă cântecele acestor trei glasuri
care conţin o
triplă povaţă, cea
dintâi adresându-
se inimii, a două
sufletului, iar a
treia raţiunii .
Mesajul astfel
formulat ne
aduce în prim
plan imaginea
acestei realităţi
cru de în care
omul este per-
sonajul principal.
Paliţă Grigore : Această afirmaţie
este foarte adevărată, pentru că în
momentul în care ajuţi pe cineva te
simţi ca și cum Dumnezeu te-ar ajuta
pe tine să ajungi cu un pas mai
aproape de divinitate. Om adevărat
este acela care își ajută în primul rând
aproapele, indiferent în ce situaţie
s-ar afla, și nu acela ce își vrea lui
binele și ălora le vrea răul, chiar dacă
ar putea să îi ajute. În momentul în
care îţi ajuţi aproapele e ca și cum
cineva ar înălţa un monument pentru
tine și faptele tale bune,chiar dacă
mai faci și lucruri rele. Afirmaţia este
adevărată datorită faptului că acei
oameni ce fac bine altora sunt lăudaţi
și ajutaţi oricând,iar acei oameni ce
nu ajută în momentul în care pot face
acest gest nu sunt lăudaţi, ba chiar
din contră sunt criticaţi și consideraţi
jidovi, acei oameni ce nu ajută pe
nimeni niciodată și trag doar să le
meargă lor bine nu vor ajunge
niciodată să se bucure de liniște și
pace și nici de bunurile spreme nu se
pot bucura niciodată. Cel mai mare
obstacol pe care îl are omul în
momentele în care îi ajută pe ceilalţi
este sărăcia, obstacol de care prea
puţine persoane pot să treacă de
acest obstacol, dar în schimb cei care
reușesc să treacă de acest obstacol
dobândesc ceea ce răii nu pot avea
sub nici un fel și chip. Omul are o viaţă
reușită și plină de câștiguri nu dacă se
schimbă în altceva sau altcineva și
numai dacă trăiește cum trebuie și își
ajută aproapele tot timpul,dar în
momentul în care nu își ajută
aproapele viaţă lui nu este decât
jumătate completată.
25
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Anul acesta a avut loc cea de-a XVI-a ediţie a
Taberei Naţionale de Jurnalism. Această s-a desfășu-
rat la Centrul de Agrement Muncel și a reprezentat
un real succes pentru toţi copiii care au participat la
atelierele de lucru și la desfășurarea programului
zilnic. Anul acesta, tabără a reunit peste 60 de elevi
din 15 judeţe ale ţării. Conform tradiţiei deja cu-
noscute pentru această tabără de jurnalism, partici-
panţii au beneficiat de experienţă profesioniștilor
din presă ieșeană atât în domeniul radio, cât și al
televiziunii și al presei scrise. «Mulţumim pe această
cale tuturor colaboratorilor din mass-media ieșea-
nă, fără de care această tabără nu ar fi posibilă, mai
ales că antrenează timp alocat, logistică deplasată în
Muncel, jurnaliști prezenţi - susţinând ateliere de
lucru în cele trei sfere de presă. Cred că ediţia de
anul acesta este una de succes, așa cum a fost și în
trecut. Sperăm că și anul acesta ediţia să fie una de
succes», a declarat prof. Serinella Marian, directorul
Taberei Naţionale de Jurnalism. Această tabără are
loc al doilea an consecutiv la Muncel, iar elevii ve-
niţi acolo s-au arătat încântaţi de condiţii și de mo-
dul în care li s-a explicat ce înseamnă jurnalismul.
Este al doilea an consecutiv când Tabără Naţională
de Jurnalism se desfășoară la Muncel, într-un spaţiu
care a devenit o gazdă ospitalieră pentru cei care
descifrează tainele jurnalismului sau își aprofundea-
ză cunoștinţele. Având în vedere faptul că amplasa-
mentul taberei este deosebit, într-un decor emina-
mente natural, credem că ţinerii vor fi inspiraţi în
a-și creă materialele jurnalistice. Un motiv în plus
ar putea fi întâlnirea lor cu 40 de tineri din cele șase
state, participanţi la un training pe probleme de me-
diu», a declarat Radu Ursanu, directorul Direcţiei
Judeţene pentru Tineret. Participanţii la această ta-
bără au venit la redacţiile cotidianului Bună Ziua
Iași, Bună dimineaţă Iași,Radio Iași , TVR Iași ,
Ziarul de Iași au stat de vorba cu redactorii de aici și
au aflat atât chestiuni legate de documentarea texte-
lor, cât și de parcursul unui material de presă de pe
agendă jurnalistului până în pagină de ziar.
Impactul media asupra tinerilor din
Tabără de Jurnalism Muncel
Părerile participanţilor din Tabără de Jurnalism
Muncel au fost diverse. Dacă unii au venit din pasi-
une, știind cât de puţin știu ceea ce înseamnă presă,
radio sau TV, unii au venit pentru a căpăta experi-
enţă sau din curiozitate. Astfel, Diana Curcă din
26
N r. 58-59
Botoșani spune că, momen-
tan, nu are în vedere conti-
nuarea studiilor prin urmă-
rea unei facultăţi de jurna-
lism. Bineînţeles, gazetăria
va constitui o pasiune pen-
tru ea, o manieră ideală de
exprimare, dar preferă să
realizeze această activitate
în paralel cu o carieră bine
direcţionată.
Jurnalismul, după păre-
rea tinerilor din tabără, este
în dezvoltare, răul și binele
fiind echilibrate. Adelheid
Cucu din Mureș afirmă că
“este nevoie și de puţină
parte culturală, politică sau
tabloidizare”. Nu consideră
că media e un mijloc de a
distra populaţia, iar forma-
torii de opinie trebuie să Gane, Costache Negruzzi și al lui Ciprian
ofere cetăţenilor ceea ce cer. Porumbescu, mari personalităţi ale culturii române.
Pentru că elevii să aibă în vedere ceea ce presu- Firește, informaţiile despre obiectivele turistice
pune o redacţie de ziar, un studio de radio sau chiar ale unui oraș pot fi găsite în orice ghid turistic. Mai
de televiziune, aspiranţii spre viaţă agitată a unui există, însă, un element ce particularizează marile
jurnalist au cercetat acele locuri pentru a putea ho- orașe și, implicit, Iasiul: spiritul specific fiecărei ast-
tărî dacă această meserie este cea mai potrivită. fel de comunităţi, acea unicitate în modul cetăţeni-
Ancuta Ilasi spune că, dintre elementele pe care lor de a percepe tot ceea ce-i înconjoară, de a reac-
mass-media le cuprinde, preferă Internetul și televi- ţiona și de a relaţiona. Este vorba despre acea minu-
ziunea, cu toate că de curând a descoperit frumuse- ţiozitate a berlinezului, de agitaţia și sentimentul de
ţea radioului și poate spune că a fost captivata. rupere de timp din New York sau de mediul artistic
Internetul și televiziunea o interesează mai mult al Parisului. Firește, această opinie poate fi conside-
pentru aflarea unor informaţii, dar și pentru diver- rată una superficială, argumentându-se că locuitorii
tisment, în timp ce radioul i se pare o reală ocazie unui oraș cosmopolit, descris prin pluralism cultu-
de relaxare. ral, nu pot fi animaţi de un spirit comun sau că adu-
Am observat că ţinerii aflaţi în campusul de la cerea Iasiului în discuţie, alături de cele mai mari
Muncel se gândesc la ceea ce le poate rezervă o ca- capitale ale lumii, este un gest exagerat. Referindu-
rieră în jurnalism, afirmând că meseria de jurnalist ne la spiritul unui oraș, încercam să trecem de bari-
le-a atras atenţia deseori și cred că presupune multă erele culturii sau religiei, acesta aflându-se deasupra
implicare, seriozitate și respect pentru public. culturii fiecăruia. Multitudinea de mentalităţi nu
face că modul general de gândire să devină difuz, ci,
dimpotrivă, îl particularizează. Cât despre dimensi-
Iasiul pentru începători unile restrânse ale orașului, acestea nu sunt relevan-
te, singurul detaliu necesar pentru că un oraș să își
Orice vizitator al Iasiului trebuie să știe că acesta
atribuie un spirit particular fiind cel al obișnuinţei
este centrul cultural, economic și academic al
locuitorilor de a genera curentele de opinie, modu-
Moldovei. Una din cele mai vechi și prestigioase in-
rile de gândire și de viaţă ale unei regiuni. Despre
stituţii academice din România, Universitatea
Iași se știe, desigur, că în mentalul colectiv româ-
«Alexandru Ioan Cuza», își are sediul aici. Încă de la
nesc a jucat întotdeauna rolul celei de-a două capi-
intrare, pașii ţi se risipesc în «Sală pașilor pierduţi»,
tale.
decorata cu picturile
p lui Sabin Balasa. Un alt punct
După multe reflecţii, o persoană poate ajunge la
de atracţie este Palatul
concluzia că elementul dominant în spiritul iesea-
Culturii, construit pe
nului este bunătatea gratuită, dezinvoltă. Aceeași
ruinele curţii dom-
bunătate despre care vorbea și Cantemir, amintind
nești medievale, având
de obiceiul tuturor moldovenilor de a găzdui orice
365 de camere, simbol
călător, oferindu-i mâncare și un loc de dormit timp
al zilelor anului.
de trei zile. Această bunătate este, poate, în concor-
Vizitatorul va continuă
danţă cu absurditatea balcanică, judecând după tra-
turul orașului cu
iul adesea greu al multor români.
Grădină Copou, cea
Îmi amintesc că în perioadă imediat următoare
mai veche grădină a
cutremurului din 1977, filozoful Constantin Noica
Iasiului. În centrul
vorbea despre necesitatea mutării capitalei
acesteia poate fi vizitat
României la Sibiu, oraș dominat de spiritul german
bustul poetului
al organizării. În acea situaţie, problemă ridicată a
Eminescu alături de
fost cea a remedierii pierderilor materiale. Dacă,
celebrul tei, cunoscut
însă, România va fi pusă vreodată în pericolul pier-
și sub numele de «co-
derii sentimentului naţional unic, probabil că locul
pacul îndrăgostiţilor».
spre care toată populaţia ar trebui să-și îndrepte pri-
Pe «Aleea Junimii»
virea, cu speranţa conservării spiritului românesc
sunt prezente bustul
este Iasiul.
Veronicai Micle, al lui
Ion Creangă, Nicolae Tănăsoiu Adriana
MARTIE 2011
 N r. 58-59
Întâmplări adevărate
AdamAdelin:ULTIMAÎNTÂLNIRE.Eram la şcoală, o pauză în
care făcem glume cu prietenii şi colegii.Îmi sună telefonul , era tati ,
am răspuns şi i-am simţit cum vocea îi tremura, îmi spunea să stau
liniştit şi să nu mă sperii, că s-a întâmplat ceva. Îmi murise un verişor,
nu-mi venea să cred, de ce tocmai el? Când l-am auzit,am simţit cum
totul se năruie în jurtul meu, râsetele colegilor mei mi se păreau
ciudate, de parcă ar fi chemat spiritele întunecate, nu mai ştiam ce se
întâmplă cu mine, eram pur şi simplu distrus. Am pornit spre casă
fără să ştiu unde şi de ce mergeam, totul era pustiu, îmi apărea în
minte un singur lucru : ultima întâlnire cu Ionuţ, vărul meu. Îmi părea
rău cănu am putut sta mai mult timp cu el, degeaba , nu mai puteam
face nimic, toate gândurile mele erau în zadar. Am ajuns acasă,dar
cum a trecut restul zilei nu ştiu, însă a doua zi am pornit spre el. Când
am ajuns îmi curgeau lacrimile, eram confuz , nu ştiam ce să fac sau
ce să spun, stăteam lângă el şi îl priveam, îmi doream să fie un vis,
dar în zadar, totul era adevărat. Orele petrecute acum lângă el erau
cele mai grele şi cele mai triste, mă rugam să se întâmple o minune,
dar nu s-a întâmplat. După înmormântare, am plecat acasă, îmi era
foarte greu să trec peste aceste clipe. Timpul a trecut,dar Ionuţ a răms
în gândul meu, am învăţat că persoanele la care ţii poţi să le pierzi,
fără să ai timp suficient să le-o arăţi.
Şi azi mă mai gândesc la el, la zilele pe care le petreceam când
mergeam în vacanţă la el, dar am învăţat cătoate trec şi nu se mai
întorc. Mereu îmi voi aminti de el, de acum voi preţui fiecare clipă
petrecută cu cei mai dragi căci mâine nu se ştie dacă ne vom mai
întâlni. > Babec Iulia O EXPERIENŢĂ PERSONALĂ:În urmă cu
puţin timp, din păcate,mi-a decedat o persoană foarte dragă mie. Nu
am putut ajunge la înmormântare din cauza distanţei. Însă distanţa nu
a fost atât de mare încât să îmi aline durerea pe care încă o simt şi
acum şi mereu când mă voi gândi la el. Acum au mai rămas doar
amintirile ce nu le voi putea uita şi îmi voi aduce aminte cu drag de
cel care mi-a fost unchi şi nu în ultimul rând şi un bun prieten ce m-a
îndrumat spre calea bună fără obstacole. Voi ţine cont de sfaturile ce
mi le-a dat chiar dacă el nu mai e, pentru că ştiu că mi-a vrut binele şi
mai ştiu că acolo unde e mă va proteja şi ocroti de cele rele.Oricâte
lacrimi au curs şi vor mai curge ştiu că nu îl vor mai aduce printrenoi
şi nu-l vom mai putea vedea până la momentul în care şi noi vom
pleca la Dumneze. Până atunci ne-a rămas de la el vorbele bunepe
care ni le zicea, sfaturile şi pe cel care ni l-a lăsat în locul său,adică
băiatul lui pe care l-a părăsit prea devreme.Pierderea a fost imensă
pentru noi toţi,am pierdut un om excepţional, un om devotat familiei
lui, el era sprijinulcelor ce îi cereau ajutor, pe nimeni nu putea să
refuze , nici pe omulpe care îl duşmănea. Când voi merge acasă voi
trece pe la mormântul lui cerându-mi iertare că nu am pututsă-l
conduc pe ultimul drum şi lăsându-i o lumânare, o floare şi o lacrimă
ce îmi va curge pe obraz.Sper că într-o bună zi să mă ierte! Mereu va
fi în inima mea şi a familiei noastre şi îl vom iubi şi îl vom respecta
ca şi cum el ar fi cu noi şi ne va călăuzi drumurile cu suişuri şi
coborâşuri.>BALOŞIN MIHAELA: CĂLĂTORIE PRIN PĂDURE.
Este duminică dimineaţa.Împreună cu câţiva prieteni am plecat să ne
plimbăm prin pădure.Pomii erau frumoşi şi deosebiţi , frunzele erau
ruginite şi plecate, aerul era plăcut şi curat.Am mers mai departe şi
am dat de un iepuraş rănit grav. Impreuna cu prietenii mei l-am luat
acasă şi l-am îngrijit. L-am bandajat la picior şi l-am hrănit. După ce
s-a făcut bine , i-am dat drumul să se întoarcă înapoi la căsuţa lui. În
pădure a fost foarte frumos, am văzut multe lucruri frumoase şi
interesante: pădurea , animalele şi peisajul de acolo m-au încântat.Nu
am să uit niciodată. A fost un loc de relaxare şi de odihnă. Acolo mi-
am găsit liniştealăuntrică.
BECHEANU ANA MARIA: PĂDUREA GROAZEI. Era o zi
de toamnă, foarte întunecată şi rece. Soarele continua să se ascundă
printre norii negri ce acopereau tot cerul. Împreună cu prietenii mei
Bogdan, Alin, Oana şi Nicoleta am fost invitaţi la ziua de naştere a lui
Andrei. Acesta s-a gândit să-şi sărbătorească ziua de naştere într-o
cabană dintr-o pădure pe care o construise tatăl său în urmă cu câţiva
ani înanite de a muri. Acea cabană nu a mai fost vizitată deaorece se
afla într-o pădure numită ``pădurea groazei``, despre care oamenii
spuneau ca în acel loc se întâmplau multe lucruri stranii, atît ziua, cât
şi noaptea şi se auzeau multe zgomote înfricoşetoare. Am făcut toate
bagajele pentru a pleca în ziua următoare.
Dimineaţa,după ce ne-am trezit cu toţii,ne-am urcat în maşină şi
am pornit la drum. Odată cu lansarea nopţii noi am ajuns la intrare în
pădure. Pentru a ajunge la cabană trebuia să mergem pe jos de la
marginea pădurii pe o potecă, deoarece nu aveam pe unde să trecem
cu maşina . Am lăsat maşina acolo, am luat bagajele şi am pornit pe
jos prin pădure . Multe zgomote se auzeau din toate părţile şi se
auzeau cât mai aproape de noi. Dintr-o dată o umbră a trecut prin faţa
noastră şi un prieten a fost rănit la picior. Ajunşi la cabană ne-am
încuiat înăuntru şi ne-am hotărât să nu mai ieşim până dimineaţa de
acolo. Piciorul lui Bogdan începuse să sângereze, l-am bandajat şi
dupăaceea am început să sărbătorim ziua denaştere a lui Andrei.
Uitasem de toate cele întamplate, când deodată multe zgomote
puternice începuseră să se audă prin jurul cabanei. Am luat tot ce am
găsit la îndemână pentru a ne apăra şi am ieşit afară. Dintr-o dată,o
fiară a apărut în faţa noastră şi a început să ne atace. Din fericire,am
reuşit să scăpăm cu viaţă de acea fiară, chiar dacă Bogdan şi Alin au
fost răniţi. Această întâmplare m-a marcat foarte mult pe mine şi pe
prietenii mei încât am crezut că nu o să mai scăpăm cu viaţă din
mâinile fiarei.
Noi am hotărât ca de atunci încolo să nu ne mai ducem niciodată
în acea pădure a groazei .> CIUGU DENIS :LA SPITAL.În urmă cu
câteva zile totul părea să decurgă normal în viaţa mea, însă m-am
înşelat. Într-o zi am plecat spre un magazin din apropriere să fac
cumpărături, însă nu am ajuns la magazin,ci la spital în stare de
inconştienţă lovindu-mă foarte tare la cap.
Rana provocată la cap din cauza căderii în scara
blocului a fost foarte urâtă şi nu mă puteam imagina cu o
cicatrice la vedere. Medicul mi-a zis că sunt în afara
oricărui pericol,dar va mai trece ceva vreme să îmi revin
complet, să fiu cel de dinainte, dar eu sunt mulţumit că
am scăpat fără probleme.>HAPĂ SILVIU DUMITRU:
LA PESCUIT. Totul era normal acum doi ani în viaţa
unui băiat de 16 ani,până când într-o zi el a hotărât să
plece de acasă împreună cu nişte prieteni la pescuit.
Ajungând la heleşteu,au început să pescuiască. Văzând
că nu are spor, băiatul a hotărât să meargă singur la un
heleşteu mai mare,crezând că avantajul său este mai
mare. Dupa câtva timp,lanseta băiatului s-a agăţat de
nişte rădăcini de copaci. Văzând că nu poate scoate
lanseta din acele rădăcini, s-a hotărât să se bage în apă
pentru a scoate-o , el ştiind că era un bun înotător, dar el
nu ştia că apa în care se băgase avea o adâncime de 7
metri. Intrând în apă el a avansat uşor spre lansetă, dar
ajungând pe la jumătatea heleşteului el nu a mai putut avansa din
cauza apei foarte mari şi s-a înecat. După patru ore,pĂrinţii neştiind
nimic despre fiul lor,au întrebat prietenii săi dacă l-au văzut sau dacă
ştiau ceva despre el. După ce le-a povestit,tatăl a hotărât să meargă şi
să-şi ia copilul acasă. Când a ajuns acolo era prea târziu, fiul său
murise.
Diin această întâmplare, noi,copiii,trebuie să înţelegem că este
bine să ne ascultăm părinţii, că ei ne vor tot binele din lume.>
LUPULEŢ ROXANA MIRABELA: LA OPERAŢIE.Din primul
semestru de şcoală, anul trecut, mi-au rămas multe amintiri, dar
printre ele au fost şi unele neplăcute. S-a întâmplat să mă
îmbolnăvesc şi să fiu internată de urgenţă.
Doamna dirigintă a anunţat părinţii acasă care au venit imediat
după mine la spital. Doctorul mi-a făcut analizele să vadă ce am şi a
descoperit că am apendicită. Dimineaţa medicul m-a chemat în sala
de operaţie, părinţii au fost lângă mine, m-au încurajat să fiu
puternică că totul o să fie bine. Din fericire totul s-a terminat cu bine,
dar a trebuit să stau câteva zile în spital. Părinţii au sunat colegii mei
din clasă şi mi-au făcut rost de notiţe pentru lecţiile la care am lipsit.
Însă cea mai frumoasă surpriză a fost faptul că în ultima zi, înainte de
externare, salonul s-a umplut de vizitatori încărcaţi cu bunătăţi.
Mama mi-a aranjat această întâlnire cu colegii de şcoală, în frunte cu
prietena mea cea mai bună.
A fost ziua cea mai frumoasă şi de neuitat din anul acela,
aproape ca o aniversare > TRAŞCA NICOLETA: ACCIDENT.
Viaţa unei fete de 17 ani din comuna Slivileşti, sat.Slivileşti era
normală, învăţa la liceul Ecaterina Teodoroiu din Tg-Jiu,mergea
zilnic la şcoală cu prietenii ei. La întoarcerea de la şcoală într-o după-
amiază traversând pe zebră a suferit un accident cumplit, din dreapta
ei venea o maşină neagră, în ea era un băiat de 23 de ani de origine
rromă.
Având în sânge o alcoolemie mare lovind-o din plin, fata a fost
aruncată la 2 metri depărtare şi trecând cu maşina peste ea a lăsat-o
zăcând într-o baltă de sânge continuându-şi drumul mai departe.
Văzând colega ei ce s-a întâmplat, a pus mâna repede pe telefon
sunându-i părinţii disperată. > UJICA BIANCA VALENTINA:PIKY.
Într-o dimineaţă m-am trezit, totul era perfect, totul mi-a mers
bine,până când am primit o veste legată de animăluţul meu preferat
pe nume Piky care s-a îmbolnăvit foarte tare şi nu se mai mai putea
ridica de jos.
Acest căţeluş era animalul meu preferat pe care îl iubeam foarte
mult, l-am îngrijit cum am ştiut eu mai bine doar ca să se facă bine
m-am decis şi am mers cu el la veterinar pentru a se vindeca.
Doctorul mi-a dat un medicament pe care i l-am administrat regulat,
acesta începând să-şi revină.
Acesta suferind foarte mult, timp de trei zile,iar în cea de-a patra
dimineaţă acesta era întins pe jos, ochii abia îi mai avea deschişi, iar
eu m-am dus lângă el,l-am mângâiat, iar acesta a închis ochişorii,
inima a încetat să- i bată şia murit. > SÂMBA CONSTANTIN
VIOREL :CÂINELE ORBULUI .
În ultimele zile, de şcoală eu şi colegii mei am hotărât să
mergem în vacanţă la mare.
Am plecat la drum şi am început să spunem poveşti şi să cântăm.
Odată ajunşi ne-am dus să ne cazăm, după care doamna profesoară
ne-a zis să mergem pe plajă, dar nu era nimeni, toţi plecaseră de frica
rechinilor, însă noi nu ştiam, aşa că ne-am dus la înot. Odată ce am
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
intrat în apă, un rechin era cât pe ce să ne mănânce. După ce am ieşit
am remarcat semnulunde scria că este un grup de rechini acolo.
Un orb care mergea pe plajă avea un câine care să îl ghideze, dar
câinele s-a dus în apă după o minge şi l-au înfăşcat rechinii. Bietul
om nemaiauzind câinele a intrat mai mult în apă să îl caute. Peste trei
secunde orbul a fost luat de rechini şi el. Aceste imagini cu bietul om
ne-a schimbat complet viaţa şi ne-a făcut să avem grijă că oriunde am
merge să fim atenţi la ce scriu oamenii pe cartoane, pancarte sau
altceva şi la rândul nostru să facem la fel dacă vedem ceva periculos
în orice colţ al ţării, pentru ca astfel fiecare om să fie în siguranţă. >
Povestiri. Adam Daniel Cartea Heidi . Eu am auzit de această
carte şi pe mine m-a interesat foarte mult. Am făcut rost de carte , am
cerut-o, am citit-o şi mi-am dat seama despre cine era vorba, despre o
fetiţă pe nume Heidi care nu avea părinţi. Ea locuia la mătuşa sa.
Avea şase ani. Mătuşa neavând serviciu, a trimis-o la bunicul ei.
Acolo se ducea cu o turmă de oi împreună cu un băieţel. Într-o zi a
venit o doamnă şi a luat-o să se joace cu fiica sa . Avea doamna o
servitoare foarte rea şi se comporta foarte urât cu Heidi, ea nu mai
suporta să locuiască acolo. Părinţii fetei au văzut-o pe Heidi că nu îi
convine acolo, au luat-o şi au dus-o acasă la bunicul ei.
Când a ajuns acasă i-a spus bunicului său că nicăieri nu e mai
bine ca la ea acasă şi nu o să mai plece niciodată. Eu sunt de accord
cu afirmaţia lui Heidi “ nicăieri nu-i ca la tine acasa”.Am observat că
fetiţa se ataşează foarte mult de bunic şi de casa bunicului.El se purta
foarte frumos cu Heidi şicând a ajuns în casa aceea toţi se comportau
urât cu ea. De aceea ea a plecat acasă.> BILEA TINCUŢA
CONSTANTINA: SFÂRŞITUL LUMII. Într-o zi eu m-am apucatsă
citesc un ziar .Am citit ziarul până la jumătate, deoareceam descoperit
un lucru foarte important şi anume că în luna lui noiembrie este
sfrâşitul lumii.Am stat şi m-am gândit dacăo fi adevărat sau nu. Eram
foarte îngândurată de acest lucru.Am citit ziarul în continuare
sperând că voi mai afla ceva despre acest lucru, dar nu am descoperit
nimic. A trecut luna lui noiembrie,dar nu s-a înâtmplat acest lucru şi
anume sfârşitul lumii. Am stat şi m-am gândit că acum oamenii care
au scris acel ziar ne-au minţit. Eu am mai citit şi alte ziare crezând că
mai aflu ceva despre acest sfârşit al lumii, dar nu am mai descoperit
nimic.
>NICOLAE DANIEL: ÎN PARÂNG . Excursia petrecută în vara
acestui an, în Munţii Parâng, a însemnat pentru mine şi cei şapte
prieteni ai mei o frumoasă aducere aminte a locurilor vizitate , a
trăirilor petrecute, a poveştilor spuse la flacăra unui foc dintr-o tabără
de munte,a meniului servit împreună cu prietenii mei şi mai ales un
moment ce avea să ne lege ca prieteni adevăraţi pentru mulţi ani de
acum înainte.
În timpul excursiei am avut parte de peisaje cu adevărat
magnifice , cu poieni întinse şi păduri de brazi privite în răsăritul
soarelui,dar şi în amurg de seară,am privit cascada şi am băut din apa
limpede şi rece ce izvora din inima muntelui.
La foc de munte,am făcut împreună grătar şi am prăjit peşte
pescuit de noi, dar cel mai important lucru pentru noi toţi a fost acela
când rătacind drumul spre coborâre, unul dintre prieteni a alunecat şi
şi-a fracturat piciorul. BRICHISEALĂ > BRÎNZAN IRINA:
GLOBUL DE CRISTAL.Cu emoţie îmi aduc aminte şi acum
coşmarul pe care l-am trăit vara trecută, împreună cu prietenele mele,
într-o excursie cu cortul în pădure. La intrare în locul propus toţi
eram bine dispuşi şi eram pregătiţi pentru zilele extraordinare sau cel
puŢin aşa credeam. Am străbătut ceva distanţă pentru a găsi locul
ideal aranjării cortului. Cerul era superb, soarele Îşi făcea datoria
luminându-ne printre frunzele pomilor transformându-le parcă într-
un glob de cristal care era luminat în totalitate şi împrăştia mii de raze
strălucitoare.
Din nebunia care ne prinsese în braţele lungi, nu mai aveam
scăpare şi totul s-a transformat într-un hohot de bucurie. Am pus
grătarele la încins şi am dat fir jocului.
Timpul a zburat atât de repede,încât cerul din albastru deschis s-a
transformat întru-unul negru, plin de nori furioşi care parcă doreau
să-şi descarce mânia pe noi. Speriată de furtuna ce era pe cale să
pornească, am rupt-o la fugă şi mi se părea că nu puteam să scap din
desişuri, de copacii care parcă mă urmăreau cu fiecare pas şi ţeseau
cu crengile lor pânze imense de păianjen. După o fugă epuizantă,mi-
am dat seama că greşisem drumul şi că mă depărtasem de prietenele
mele. În acel moment fiorii m-au cuprinsîn totalitate. Am încercat să
mă întorc,dar m-am cufundat până peste cap în întunericul ce se
lăsase. Ploaia începuse şi de parcă nu era de ajuns, a început să
grindine, iar eu am observat cum picioarele mi se îngropau în
pământ. Având mintea întunecatăde groază, mi-am închipuit că nimic
nu mă va scăpa.
 continuare în pag. 31
27
 M u r m u r u l J i l þu l u i
COCORIIALBI
I.Cocorii albi nu pleacă niciodată
Căci sunt veniţi cu viaţă pentru noi
Ei simt cum toamna vrea să ne despartă
Și-aduc iar primăvara înapoi.
II. Cu mâini de aur preţios și minte multă
Au fost trimiși în lume de Hristos
Alungă boala grea și ne ajută
Să fim pe mai departe de folos.
Smeriţi, cei ce le-am stat pe mână
Le mulţumim și îi asigurăm
Că-i vom păstra în suflet ca icoană
Atât cât încă-n lume noi mai stăm.
7 Octombrie 2009
Dedicată doamnei doctor MINODORAC
ÂRLOGEAșidoamneidoctorMIOARA
COCORA, ca o palidă recunoștinţă faţă-
dedimensiuneacontribuţieiaduselasalva-
rea vieţii soţiei meleNATALIA, prin dia-
gnosticare și operare pe cord deschis.
AŞVREA
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Să prind mai multe primăveri
Și fiecare să-mi ofere
O nouă și dulce plăcere.
II. Aș vrea să am mai multă tinereţe
Prieteni buni ce să mă-nveţe
Cum trebuie să lupt în viaţă
Cu tot ce-i rău. și mă povaţă
III.Să fac și ceea ce nu-i bine,
Astfel s-ajung si de rușine
Iar numele frumos ce-l port
Să fie spus cu mult regret
IV.Aș vrea ca viaţa să-mi ofere
Doar bucurie și plăcere
Și râsul să mă însoţească
Iar plânsul să mă ocolească.
V.Aș vrea ca toţi cei ce-s cu mine
Să aibă parte doar de bine
Și împreună să-ncercăm
De viaţă să ne bucurăm
VI.Aș vrea ca nopţile să fie
Trăite-n dulce veselie
Iar stelele să ne-ncălzească
Prin raza lor dumnezeiască
VII.Aș vrea și-ncerc să fiu doar eu
Să șterg ce-a fost rău
Iar timpul să mă-ngăduiască
Dorinţa mea să se-mplinească
VIII.Sunt conștient că nu se poate
Să se-mplinească astea toate
Însă-nainte de-a pleca
Urmașilor le spun ce-aș vrea.
22 Februarie, 2010
SĂGEATA VORBEI
O vorbă grea de-i aruncată
Către o mamă sau un tată
28
POEZII de Gheorghe Dãnescu
Profesorul Gheorghe Dănescu s-a născut în 18 aprilie 1932, în satul Radoș, comuna Crasna, fiind cel de-al cin-
cilea din cei opt copii - 4 fete și 4 băieţi - ai familiei  Grigore Dănescu. A fost profesor de limba română și director la
Școala Generală din Radoș, pe care a înfiinţat-o, a extins-o și a dotat-o așa cum puţine școli erau pe vremea aceea.
Pentru o perioadă de 3 ani a fost inspector metodist, la Secţia Învăţământ a Raionului Novaci. Împreună cu fraţii
săi - Ștefan și Constantin - a publicat o amplă Monografie a comunei Crasna. Nu s-a oprit aici. În 2008 publică un
volum de poezii la Editura Bren, din București și continuă să scrie zilnic. Vă invit să facem cunoștinţă cu domnia sa.
Provoacă rană cu durere
În sufletul care n-o cere.
II.Cel săgetat de vorbă grea
Nu înţelege ce-i cu ea
Dar suferă înţepătura
Fără a-ndrăzni să caște gura
III.Ca nu cumva mai multe vorbe
Să-ncerce mai greu să-l înţepe
Iar rana mai mare să crească
Cel înţepat să se sfârșească.
Ce-am spus mai sus, să ţineţi minte!
Sunt întâmplări de mulţi trăite
Ce-au ros și rod fără-ndurare
Pân’ sună ceasul de plecare.
V.Până atunci, pân’ la plecare,
Vă amintesc la fiecare
Că vorba veche n-o să piară,
“Cu ce măsori, ţi se măsoară”.
23 Martie, 2010
Câinii
Niște câini s-au adunat
Să încheie un contract
Care pentru viaţa lor
Să le fie de ajutor.
Toţi au zis că n-ar fi rău
Unu să fieDULĂU
Și-au trecut ca să-l aleagă
Pe DULĂU pe-o viaţă întreagă.
Când a fost să-l stabilească
După rang și-au format gașcă,
Fiecare gașcă având
Candidatul cel mai blând.
Totul a fost o splendoare
Pân’ s-a trecut la votare
Când pe vrute, pe nevrute,
Au început să se muște
S-au mușcat cu toţi pe rând
Mai lătrând din când în când
Până când s-a stabilit
Cine-i DULĂUL iubit.
Însă DULĂUL ales
N-a avut pentru toţi os
Care au fost nemulţumiţi
De haită s-au despărţit
Și caută cu-nfrigurare
Câte un os ceva mai mare
S-arate la cei din haită
Că nu-i lumea terminată
Și că ei sunt mai curaţi
N-au ajuns chiar câini turbaţi
Ca să muște pe furiși
Să nu poată a fi prinși.
Și în viaţa omenească
Unii se grupează în gașcă
Și mușcândîn acest fel
Pot să-și ajungă un ţel.
Cei mușcaţi prin lașitate
Caută loc în altă parte
Promiţând că sunt curaţi
Și nu mușcă pe-ai lor fraţi.
25 Februarie 2010
INDIGNARE
Aud cam des voci aruncate
Că prea puţin sunt controlate
De cei ce spun că e un chin
Faptul de-a fi născut român.
Motivele ce le invocă
Nu cred niciodată că-i justifică
Precum că și-au înfipt mașina
Într-un nămete – ’’Care-i vina?!’’
III. Sau că într-un restaurant
A fost miros prea sufocant
Și n-au putut să-ncherbe prânzul
Căci pofta li s-a retezat
La felul cinci întârziat
IV. Sunt altele ce într-un fel
Le-ar da dreptate să-i credem
Dar oricât de jos ar fi ele de crunte
Pentru un român nu e o cinste.
V.Să stai cu mâna-n sân să vezi
Ce-i rău,fără să te antrenezi
În lupta cruntă și amară
C-aceste rele să dispară.
VI.Mă simt destul de indignat
Și spun că-i greu de suportat
Să vezi că-n ţara ce mi-e dragă
Mai sunt din cei ce o reneagă.
VII.Ca om trecut prin greutăţi
Detest asemeni’’patrioţi’’
Și-i sfătuiesc făr’ să dăm vină
’’Când pleacă afar’ să nu mai vină!’’
8 Martie, 2010
ŞPAGĂ
Șpaga-i de mai multe feluri
Stabilitate de valori,
Ca s-o clasifici mai bine,
Ia seamă ce ţi se spune.
Sunt valori mai mici sau mari
Stabilitate de șpăgari
Cele mici sunt cunoscute
De noi toţi când sunt făcute.
Fiindcă suntem nevoiţi
Când vrem ca să fim serviţi
Să dăm șpagă vrem nu vrem
Din puţinul cel avem.
Șpăgarii de valori mici
I-ntâlnești ori-un-te duci
Să rezolvi o chestiune
Ce te privește pe tine.
Vrei să iei adeverinţă
Cum că ai o suferinţă
La comisia formată
Dai șpagă un pic dublată.
Decât șpaga care ai dat
Când ţi-a trebuit un act
Dat de un funcţionar
Fie el chiar și notar.
Șpagă mică dai când vrei
La orice funcţionărei
Care, când deschid ghișeul
Se uită dacă ai leul.
MARTIE 2011
N r. 58-59
Cum îl scoţi, i-l pui în faţă
Restul merge ca pe aţă, N-am spus nimic ce n-a fost
Pleci acasă mulţumit Sau ce azi n-ar fi pe rost
Fiindcă ai fost bine servit. Și de n-am ști cum luptăm
De șpagă n-o să scăpăm.
La spital dacă te duci
Fără șpagă, nu apuci Stăm cu ea tot pusă-n faţă
Să vi de unde-ai plecat De vrem să mai avem viaţă
Fiindcă mori nevindecat. Iar de nu, ne chinuim
Pân’ ce lumea părăsim.
Vrei să faci o facultate 13 Martie, 2010
Chiar dacă nu prea ști carte
Dai banul și-ai rezolvat
Bunicii
Și devii licenţiat.
Nepoţii când sunt mai mici
Îi iubesc mult pe bunici
Dacă vrei și masteratul,
Căci bunicii-i ocrotesc
De ce nu și doctoratul
Și de rele îi feresc.
Dai o șpagă, mai plinuţă
Ș-ajungi mare om de știinţă.
Pe măsură ce cresc mari
Bunicii-s mai necesari
Despre șpagă mai aflăm
Bănișori din pensioară
Când ziarul cumpărăm
Iau nepoţii la școală.
Și citim cu-nfrigurare
Cât a fost șpaga de mare
Nepoţii adolescenţi
Ca să cumpere ușor
Devin mai inteligenţi
Pe bunici i-ademenesc
Un teren mai bunișor
Și punguţa le-o golesc.
Chiar din parcul din oraș
Administrat de borfași
Ajunși în facultate
.
Toate sunt mai complicate
Ai o pensie frumoasă
Taxele sunt și mai mari,
Vârsta? Șaptezeci și șase!
Bunicii rămân sărmani.
Dai șpagă ceva mai mare
Lucrezi în continuare!
Dar își doresc viaţă lungă
La nepoţi să pună-n pungă
Vrei să faci o angajare
Creiţarii necesari
Nu dai șpagă, n-ai putere
Ca s-ajungă oameni mari.
Șpagă mare dac-ai dat
Apare unpost deblocat.
Toate-s bune și frumoase
Cât nepoţii-s fără case
Pe care stai șase luni
Dacă se căsătoresc
Ș-achiţi șpaga la păgâni
Pe bunici îi ocolesc.
Iar apoi nu se mai poate
Și intri-n șomaj măi frate.
Vin la ei c-un scop mai scurt
Să ceară bani împrumut
Când șomajul s-a sfârșit
Și de au și de nu au
Altă șpagă te-a pândit
Bunicii tot le mai dau.
De data asta mai mare
Că vi din restructurare.
Când bunicii nu mai pot
Și nu mai sunt cum au fost
Tot așa bietul român
Nepoţii îi părăsesc
Abia merge pe drum
Și la ei nu se gândesc.
De flâmând și șpăguit
Dar cu scop ’’neîmplinit’’.
Să nu uite acești nepoţi
Că vine rândul la toţi
XIX.Mai așteaptă o votare
S-ajungă bunici și ei
Poate vine vreo schimbare
Umiliţi de nepoţei.
Și reușește prin boală
6 Martie, 2010
Cu șpagă, vreo pensioară.
 N r. 58-59
Nebunu Daniel: Spre surprin-
derea mea domnul Dădălau
Dumitru nu este o persoană rea
cum auzisem înaintea începerii
liceului, ba dimpotrivă este o
fiinţă cu un suflet minunat şi cald
care îşi iubeşte elevii după cum
afirmă şi dumnealui ,,Dacă nu aţi
exista voi,eu nu aş putea trăi’’.În
cei patru ani de liceu nu am avut
conflicte majore cu dumnealui, şi
a trăit unele momente pe care nu
le voi uita niciodată şi pentru asta
ţin să-i mulţumesc domnului
profesor.La felul în care ne preda,
numai de piatră să fii sau surd să
nu intri în vrajba mirifică a
spuselor dumnealui şi să nu
rămâi ciulit cu urechile la dum-
nealui.Alteori cuprins de data
emoţiei uitam să mai scriu, as-
cultând cu drag la explicaţiile
minunate ale domnului meu pro-
fesor de limba română.Pentru
domn profesor literatura română
este ca o carte scrisă, închisă,
nimic nu cred că îl mai
surprinde,nu cred că nu are
cunoştiinţe despre un anumit
subiect.Unii nu cunosc titluri de
cărţi,la câte a citit domn profesor.
La unele note primite,dumnealui
mă făcea să mă cred rege, însă la
următoarea simţea că mi se
scufundă corabia şi mereu o luam
de la capăt şi uite aşa mă făcea
mereu să învăţ.Doresc să îi
mulţumesc domnului profesor
Dădălau Dumitr u p entr u
cunoştiinţele pe care mi le-a in-
suflat în perioada liceului.> Ivan
Mădălina: Patru ani au trecut
parcă în zbor.Îmi amintesc cu ex-
actitate prima reacţie pe care am
avut-o în momentul în care am
aflat că îl voi avea ca profesor de
limba română pe domnul
Dumitru Dădălau.Nu am ştiut
cum vor decurge aceşti patru ani
, şi totuşi eram încrezătoare în
propiile forţe şi dornică să încep
o altă cărare din viaţă.Mi se spus-
ese că noul meu dascăl este o
persoană exigentă,adevărat,nu
voi putea niciodată susţine con-
trariu ,însă, pot spune cu tărie că
această exigenţă mi-a demonstrat
că pot face faţă unor cerinţe care
la prima vedere mă depăşesc.Am
învăţat de la dânsul pe lângă lim-
ba română,faptul că trebuie să îi
apreciez eu însămi munca şi pro-
fesia înainte de a le cere acest lu-
cru celorlalţi.Şi parcă nu am
învăţat de la dumnealui cât aş fi
vrut,pentru că pur şi simplu per-
sonalitatea şi dragostea pentru
limba română nu le voi putea
pune în cântar.Cum a fost să
merg în fiecare dimineaţă la
şcoală ştiind că mă voi întâlni cu
dânsul la una din orele de
curs?Uneori frumos,liniştitor ,al-
teori însă foarte dificil,deoarece
eram conştientă că nu voi putea
face faţă cuvintelor,din cauza
nepregătirii mele,însă un simplu
,,bună dimineţa’’ mă întroducea
într-o lume în care Eminescu,
Creangă sau Caragiale stăteau
aşezaţi la o masă învecinată priv-
ind întregul colectiv al clasei de
matematică-informatcă al cărei
diriginte Purdescu Claudiu a
reuşit să îl transforme într-un cerc
de prieteni.Aşadar,trăind în cercul
continuu strâmt,bunul dascăl de
limba română a refuzat să ne
privească întotdeauna din postura
de profesor,sfaturile părinteşti şi
cuvintele rostite de dânsul la orele
de curs,ne-au transformat în
oameni buni şi în elevi,în
adevăratul sens al cuvântului.>
Mîndruţi Gabriela: Iată-ne
ajunși în ultima zi de școală din
clasa a XII a.Sunt emoţii mari și
de bucurie dar și de tristeţe deoa-
rece ne despărţim de profesorii
noștri care ne-au îndrumat în
aceşti 4 ani de liceu,profesori care
ne vor rămâne în suflet pentru
totdeauna.Cum ar fi domnul pro-
fesor de limba şi literaratura
româna,un om deosebit, cu suflet
mare,demn de respect şi care a
reuşit să pătrundă în inimile şi în
sufletele noastre prin tot ce a re-
alizat pentru noi, elevii.Cu
siguranţă ne va fi dor de anii de
liceu,de colegi,de şcoala în care
am studiat atâţia ani la rând dar
şi de profesorii pe care nu îi vom
uita niciodată şi le vom fi
recunoscători mereu pentru
atenţia acordată nouă şi nu nu-
mai.Anii de liceu vor rămâne în
sufletul meu mereu ca fiind cea
mai frumoasă perioadă din viaţa
mea.În încheiere aş dori să le
mulţumesc tuturor profesorilor
pentru tot ceea ce au făcut şi să le
urez tot binele din lume şi să fie
mândri de noi că ne-au fost pro-
fesori.> Balcan Persida: La în-
ceput director,apoi profesor şi
mai târziu considerat ,,un părinte
spiritual’’,cel de la care,pe lângă
limba română am învăţat şi unele
lecţii de viaţă,care ne-au întărit
pe plan spiritual ,va rămâne în
amintirea mea ca un om deose-
bit.În aceşti ani de liceu a avut
multe de învăţat de la domnul
profesor, chiar dacă uneori nu
conştientizam faptul că acesta nu
ne dorea decât binele, dorea să
învăţăm,să ajungem cineva, să
fim cineva.Privirea dură,pasul lin
şi greu,ţinuta impunătoare,
maginea domnului profesor,
toate vor rămâne în amintirea
mea şi cu durere în suflet spun şi
sunt conştientă că toate acestea
îmi vor lipsi.Ora de limba
română îmi va lipsi .Îmi vor lipsi
emoţiile şi frica, sfaturile şi
învăţăturile de care mai târziu o
să am nevoie.Anii de liceu sunt şi
vor fi pentru mine,cei mai
frumoşi ani.Colegii cât şi întreg
colectivul de profesori pe care
l-am avut la clasă,vor rămâne în
amintirea mea, ca fiind cei de la
care am învăţat să merg mai de-
parte, indiferent de ceea ce aş
putea întâmpina.> Purcel
Flavius: În aceşti 4 ani de liceu
am avut ocazia să avem ca profe-
sor de limba şi literatura
română,un om adevărat în toată
puterea cuvântului.Un om de la
care am învăţat lucruri noi care
pe viitor o să ne ajute cu
siguranţă, să fim respectaţi dar
totodată corecţi,să fim glorioşi
dar totodată muncitori.Eu per-
sonal îi mulţumesc domnului
profesor pentru toate lucrurile
frumoase, toate momentele
minunate,toate clipele speciale de
care o să-mi aduc aminte cu zâm-
betul pe buze,dar, în acelaşi tip,
cu regretul că această perioadă
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
MINUNATĂ ,,LICEUL’’LICEUL’’ a ttrecutt
foarte repede.Întotodeauna am să
vă port un respect deosebit şi voi
fi mândru că am fost elevul
dumneavoastră...> Cîrciu
Nicoleta: Anii la rând petrecuţi
împreună,încercând să ne
realizăm,să ne maturizăm, îmi
răscolesc frumoasele priviri şi
chipurile colegilor,învăţăturile
dascălilor, mustrările şi faptele
săvârşite care au fost atât bune cât
şi rele .Tot acest timp poate va fi
un trecut,un trecut ce ne va
marca,uneori ne va face să zâm-
bim şi nu de obicei cum se
întâmplă să-ţi aduci aminte de
trecut şi să fii trist.Un sigur lucru
e trist, despărţirea de noi înşine
,de copilăria noastră, mergând
spre un alt drum al maturizării, al
idealului, al viselor.Un dor ne va
cuprinde de locul încălzit de noi
cu căldura sufletelor noastre, şi
un semn de întrebare îl vom
memora ca atunci când fiind
ascultaţi nu răspundem deloc sau
bine şi un fior ’ne cutremura de
nota luată’.Am ajuns până
aici,până în ultima zi,în care fie-
care dintre noi va împărtăşi sen-
timentul de dor, de adio, căci anii
au trecut.> Olaru Silvia: În clasa
a IX-a a fost prima dată când am
întâlnit profesorul meu de limba
română Dădălau Dumitru,un om
mare de care fiind copil, mă te-
meam doar când îl priveam.Avea
o figură de om rău,dar cunoscân-
du-l mi-am dat seama că are un
suflet mare, un suflet în care
copiii ocupă primul loc.Deşi
părea foarte rău şi exigent,a arătat
a nu fi ceea ce părea.Acum când
am terminat cei patru ani de li-
ceu privesc înapoi şi văd cât de
repede au trecut,parcă ieri a fost
prima zi când am mers în cabi-
netul de română.Acum fiind ul-
tima oră de română am hotărât
să vorbesc despre anii de liceu şi
despre profesorul meu de limba
română.Ora de română va
rămâne o amintire de care îmi
voi aminti mereu,nu o să pot uita
emoţiile,uneori şi frica pe care
am trăit-o la ora de limba
română.Anii de liceu sunt cei mai
frumoşi ani din copilăria
noastră,aici înveţi ce înseamnă
frica, teama ,căci simţi cele mai
profunde emoţii,împreună cu
profesorii
f ii şii colegii
l ii noştri
t i ttrăim
ăi
bune şi rele.Anii de liceu sunt
anii în care îţi formezi o familie
numeroasă cu mulţi colegi şi
profesori,sunt patru ani pe care îi
petreci în fiecare zi cu aceiaşi
oameni.Nu ai cum să uiţi
vreodată ce ai trăit în anii de
liceu.O să îmi fie dor de ceea ce
am trăit în anii de liceu împreună
cu profesorul meu de limba
română.> Vîlsan Dumitru: Spre
surprinderea mea, domnul
Dădălau Dumitru a dovedit, încă
o dată că este un om cu suflet
bun şi nu aşa cum îl cred alţii.În
cei trei ani cât am făcut limba şi
literatura română cu dânsul,am
învăţat să fiu punctual,mai matur
şi mai stăpân pe mine însuşi.Spre
deosebire de alţi profesori, dom-
nul Dădălau Dumitru a ştiut cum
să ne ţină în frâu, nu ne-a lăsat să
facem fiecare ce vrem, cum
făceam la alte ore.Domnul
Dădălau a încercat să facă din noi
oameni,să se mândrească cu
noi,şi în mare parte a reuşit ceea
ce şi-a propus.Prima mea impre-
sie pe care am avut-o despre dân-
sul nu a fost prea bună,însă odată
cu trecerea timpului mi-am dat
seama că este un om foarte
bun,chiar dacă dă note mici are
un suflet mare.Domnul Dădălău
Dumitru a ţinut la noi,ne-a iubit
mai mult decât pe ceilalţi elevi.
Odată cu terminarea clasei a
XII-a ne-am dat seama că tot ce-
şi dorea era să învăţăm.Aceasta
este părerea mea despre domnul
Dădălău Dumitru. > Rohozneanu
Adriana: Cu durere în suflet pot
spune că s-a terminat anul
şcolar,anii de liceu.O să-mi fie
dor de tot ceea ce m-a legat de
şcoală,de cele întâmplate la
şcoală,de glumele profesorului
meu de română,de prezenţa sa la
orele de curs.Pe parcursul anilor
de liceu am învăţat multe, profe-
sorul de română s-a străduit din
puteri să ne înveţe tot ce ştie
dumnealui,ne-a dat lecţii de viaţă
din propria sa experienţă, ne-a
dat chiar şi note mici dar asta nu
e o problemă, pentru că ştiu,
adică simt, că a făcut acest lucru
doar pentru a ne face pe noi, el-
evii, să ne străduim să învăţăm şi
să ne dăm seama de ce anume
ne-ar putea aştepta.
 Continuare in pag. 30
29
 M u r m u r u l J i l þu l u i N r. 58-59
 urmare din pag. 29

Adică bacul, care nu e atât de uşor de trecut,nu pen-
tru toţi. Orele de română au fost frumoase pentru
mine,profesorul a ştiut cum să ne facă să ne simţim
bine,cum să ne ne facă să ne simţim atraşi de limba
română.Şi desigur ştia când să fie şi serios,să pună
piciorul în prag şi să preia ştafeta de om dur.Acest lucru
cred că s-a întâmplat din vina noastră, pentru că în ulti-
ma vreme lucrurile începuse să se schimbe, nu ştiu de ce
,dar aşa s-a întâmplat.Ştiu că mai târziu să-i mulţumesc
pentru ceea ce a făcut pentru noi,am apreciat şi încă
apreciez gesturile sale, faptele, ceea ce a făcut pentru noi.
Şi ca să nu uit...mai apreciez şi faptul că a avut răbdare cu
noi, ceea ce nu mă prea aşteptam.Aşa cum am mai spus...
în ultima vreme am fost cam..nu ştiu dacă acel cuvânt ar
fi indisciplinaţi...dar cred că da...am fost cam
indisciplinaţi, neascultători, iar reacţia profesorului a fost
de neaşteptat. O să-mi lipsească tot,calitatea sa, modul de
predare,de ascultare, modul său de a glumi cu noi şi chi-
ar şi momentele în care era dur cu noi,era aşa doar spre
binele nostru, dar probabil unii şi-au dat seama de acest
lucru cam târziu.Păcat că anii de liceu s-au sfârşit aşa
repede, o să-mi lipsească şi colegii,unii mai mult,alţii
mai puţin.S-au legat prietenii strânse, momente de neui-
tat şi cred că aşa o să rămână.Iar ceea ce s-a întâmplat în
cabinetul de română, o să rămână pentru mine momente
de neuitat.> Stăniloiu Ion: În cei patru ani de liceu am
avut ocazia să-l avem ca profesor de limba şi literatura
română pe domnul Dădălau Dumitru,un profesor cu su-
flet nobil care ţine la elevii săi ca şi cum ar fi fost copiii
săi, un om adevărat în toată puterea cuvântului.Domnul
profesor de limba şi literatura română a fost pentru mine
ca un părinte, un om care m-a înţeles şi care m-a ajutat la
orice problemă aveam.
Deşi la început am crezut că domnul profesor de lim-
ba şi literatura română este un profesor dur, impunător
în cei patru ani în care am făcut limba şi literatura
română am văzut însă contrariul, că domnul profesor nu
ne vrea decât binele nostru, vrea să ne înveţe română ca
să ne facem un viitor în lume, să fim respectaţi de cei din
jurul nostru.Încă nu îmi vine să cred că am terminat
clasa a XII-a şi că voi urma să dau bacalaureatul şi îi
mulţumesc domnului profesor că m-a învăţat atâte lu-
cruri noi despre opere şi despre autorii acestora care o
să-mi fie de mare ajutor atunci când o să mă duc la fac-
ultate.> Nicolovici Daniel : Încă îmi aduc aminte prima
mea zi de liceu,când l-am întâlnit pe profesorul meu de
limba română.Când a intrat în clasă s-a prezentat, şi
apoi a început să ne spună ce greutate are, ce mărime
poartă la pantofi şi că în urmă cu câţiva ani a suferit un
infart.Deşi la prima vedere pare o persoană dură,o
persoană care nu poate fi sensibilizată, o persoană care
nu îşi iubeşte elevii, nu este adevărat.Domnul profesor
este o persoană cu un suflet mare care îşi iubeşte elevii
ca pe propii copii.Deşi ne da note mici făcea acest lucru
numai pentru a ne motiva să învăţăm şi noi ceva.
Domnul profesor este om cu un suflet bun căruia îi
place să fie respectat şi ţine foarte mult la elevii dum-
nealui.Domnul profesor Dădălău Dumitru împreună cu
fratele său Dădălău Ion au condus Colegiul Tehnic
Mătăsari timp de foarte mulţi ani şi au pus suflet în tot
ceea ce au făcut. > Boceanu Ana-Maria: Pentru început
vreau să spun că profesorul meu de română este un om
deosebit şi cu o inimă de aur.Stau şi mă gândesc şi văd
cum anii au trecut şi nu îmi vine să cred,parcă acuma am
venit în clasa a IX-a şi uite acum sunt în clasa a XII-a.Pot
spune că acum sunt la terminare, mi-aş mai dori să mai
fiu elevă ,deoarece anii de liceu nu se uită,dar mai ales nu
o să uit niciodată profesorul meu de limba şi literatura
română. Domnul profesor chiar dacă se mai supăra pe
noi îi trecea repede supărarea şi începea să glumească cu
noi.Acum stau şi mă gândesc şi mă uit în clasă, văd cum
timpul trece şi poate acum o să mai stăm cu toţii în
această clasă,pentru că acum noi terminăm şi nu mai ştiu
când o să ne vedem.
Cu domnul profesor am făcut româna din clasa a
IX-a până în clasa a XII-a.
După cum am mai spus domnul profesor este un om
deosebit,sufletist şi înţelegător.Domnul profesor se mai
supăra pe noi, că nu învăţam şi avea dreptate pentru că
dacă ne punea să învăţăm, o făcea pentru noi ca să ajun-
gem şi noi cineva în viaţa asta. > Ciortan
Vasile:Profesorul meu de limba română Dădălău
Dumitru este un profesor bun, dar este cam exigent cu
copiii când vine vorba de învăţătură.Dânsul vrea să
învăţăm carte ca să ajungem oameni mari în viitor.Îmi
pare rău că anul acesta terminăm liceul şi de acum încolo
vom trece la altă etapă mai grea.Toată viaţa o să îmi aduc
aminte de viaţa din liceu, cu bune şi cu rele, necazuri şi
bucurii.Aceşti patru ani de liceu au fost cei mai frumoşi
ani, şi dacă aş putea să dau timpul înapoi, aş face numai
ca să mai trec odată prin clipe petrecute alături de colegi
în cei patru ani de liceu.În toţi aceşti ani, domnul profe-
sor, ne spunea într-una să punem mâna să învăţăm că
timpul trece foarte repede şi nu ne mai putem întoarce .>
Pasăre Nicolae: Profesorul meu de limba
română,domnul Dădălău Tică, este un profesor foarte
bun, ţine foarte mult la elevii acestuia şi în general la toţi
elevii din acest liceu .Este un profesor foarte exigent
atunci când vine vorba ca să se înveţe carte.Îmi pare rău
că anul acesta terminăm liceul şi de aici vom trece la o
altă etapă din viaţa noastră.Cei patru ani petrecuţi cu
domnul profesor au fost ani frumoşi.Am trecut prin
multe şi cu bune şi cu rele că doar aşa e viaţa de licean.O
să-mi aduc aminte cu mare plăcere de orele de română
făcute cu domnul profesor.

Când eşti dezamăgit, inima ta este plină de
tristeţe, sufletul tău plin de amărăciune și nu ajunge
zâmbetul pe buzele tale...
...Îţi doresc FERICIRE.
Când disperarea bate la uşa ta, şi va fi greu să te
menţii calm, când îţi va fi greu să-i suporţi pe
ceilalţi, şi vei avea impresia că te scufunzi în propri-
ile temeri...
...Îţi doresc RĂBDARE.
Când eşti singur, când îţi lipseşte dragostea, când
inima este dispusă să iubească şi să iubească fără
măsură...
...Îţi doresc IUBIRE.
Când eşti confuz şi nu poţi să
crezi în nimic. Când vezi că ceea
ce vrei şi speri e imposibil de
atins...
...Îţi doresc CREDINŢĂ.
Când eşti trist şi durerea din
inimă umbreşte chipul tău, când
de atâta plâns ochii tăi se închid la
lucrurile frumoase ale vieţii ...
...Îţi doresc BUCURIE.
Când eşti agitat şi emoţionat,
cu un spirit neliniştit şi noaptea îţi
este imposibil să adormi...
...Îţi doresc PACE.
Când boala bate la uşa ta, şi
corpul tău este slăbit, când doreşti
plinătatea vieţii...
...Îţi doresc SĂNĂTATE.
Când simţi că fericirea ţi-a în-
30
Din suflet
tors spatele, când iubirea pare să fie doar o
amintire îngropata în trecut, când trădarea şi
disperarea îţi ia dorinţa de a simţi focul iubirii
în viaţa ta...
...Îţi doresc O NOUĂ OCAZIE.
Şi când ţi-ai recăpătat FERICIREA şi
RĂBDAREA, când DRAGOSTEA este cu tine, şi
CREDINŢA este motorul existenţei tale, când ai
suficientă BUCURIE, PACE şi SĂNĂTATE şi viaţa
îţi oferă NOI OCAZII, nu uita că toate aceste
binecuvântări sunt un dar de la Dumnezeu şi că cel
mai potrivit mod de a-i mulţumi este să-l împarţi cu
alţii.
Dumnezeu ne-a lăsat totul. Şi bine şi rău.
Depinde ce alegem. Dacă vom alege să facem rău,
răul îl vom primi. Dacă vom alege să facem bine,
binele îl vom primi.
Când ?
E doar o chestiune de timp.
Fii fericit /ă.
Luminiţa D. Elena
MARTIE 2011
E vremea colindelor
Înainte de a începe numărătoarea
inversă în aşteptarea Crăciunului şi
totodată a Moşului, împodobiţi-vă
pomul şi casa cu ornamente pline de
simboluri. Ne-am obişnuit ca în fie-
care an să ne împodobim bradul de
Crăciun cu tot felul de ornamente
care mai de care mai haioase şi mai
sclipitoare. Crăciunul este sărbă-
toarea cadourilor, a păcii şi a liniştii
sufleteşti. Fiecare dintre noi are un
stil personal de a-şi orna pomul de
Crăciun,dar nu toţi cunoaştem
semnificaţiile şi simbolurile. orna-
mentelor de Crăciun. Globuleţe col-
orate, beteală, confetii, bomboane,
nuci, instalaţii luminoase, lumânările
atârnate pe ramurile pomului ne dă
un sentiment de bucurie şi împlinire.
Pe lângă aceste decoraţiuni există
unele ale căror simboluri ne fac să
acordăm o mai mare importanţă
decorări casei şi bradului de Crăciun.
Vestita coroniţă de Crăciun, orna-
ment originar din Europa, agăţată pe
uşile caselor, simbolizează sănătate şi
noroc. Forma circulară simbolizează
natura veşnică a dragostei care nu
piere niciodată. Ea poate fi ornată cu
fundiţe, globuleţe sau conuri de brad
vopsite în argintiu sau auriu.
Vârfurile bradului de Crăciun în
formă de stea simbolizează noroc şi
realizarea tuturor visurilor. Steaua
are o semnificaţie religioasă, amin-
tind de cea care a apărut pe cer la
naşterea lui Isus.
Împodobirea bradului este un
moment unic, şi trebuie să arate ca în
poveşti. Este un moment minunat,
plin de emoţie şi voie bună
înconjuraţi de familie şi prieteni dra-
gi, ascultând colinde.
Vâscul este planta cu cea mai
veche tradiţie în sărbătorirea iernii.
Vâscul este folosit în ornarea casei.
La unele popoare simbolizează pace
şi armonie. Sărutul sub vâsc aduce
armonie şi înţelegere şi face mai
puternică iubirea din cuplu.
Moş Crăciun? El este cel care ne
pune în fiecare an de Crăciun ca-
douri sub brad, cel care se urcă în
sania lui trasă de reni şi se ridică fru-
mos spre cer, cel care se strecoară pe
horn. „Fiţi cuminţi şi ascultători” şi
veţi găsi sub bradul de Crăciun ceea
ce vă doriţi !
CRĂCIUN FERICIT ! 
Gh.L.Găvănescu
 N r. 58-59
 urmare din pag. 27
Frământându-mă, căutând în toate părţile o
urmă de lumină, din vâltoarea care mă cuprinsese,
am reuşit să întrezăresc în obscuritate o liană ce se
agita legănată de palele de vânt. În credinţa
mea,această liană părea personificată fiind acolo
tocmai a-mi uşura calea spre ieşire din deznădejde.
Cu un ultim efort, m-am străduit să o ajung,iar
când am pus mâna pe ea,încrederea îmi revenise
deplin.
Ieşind din chingile naturii înfuriate, m-am
ghemuit la rădăcina unui copac, parcă şi el cu
tulpina încreţindu-se de spaimă.
Am adormit şi nu ştiu cum, dar când am
deschis ochii coşmarul încetase, mă aflam într-un
pat, iar alături de mine erau prietenele mele cu care
plecasem de acasă şi care au dat vestea pierderii
mele prin pădure. De atunci, când ne mai vin idei
legate de plecări vitejeşti, mă tot gândesc că
vremea estebizară şi nu poţi avea încredere în ea şi
cândte aştepţi mai puţin, îţi poate schimba radical
viaţa.> .> CIOCOIU DANIEL: LA MUNTE .>
În urmă cu patru ani, mă aflam la nişte rude,
într-o zonă de munte. Într-o dimineaţă am urcat pe
coama acestuia, fără vreun motiv anume, doar ca
să simt viaţa lui autentică. Înainte mi se înfăţişa un
drum printre pantele abrupte ale muntelui.
Străbăteam anevoie lungile lui cărări dând la o
parte ramurile lungi şi uscate ale copacilor
îmbătrâniţi sau uitaţi de natură ca nişte praguri
putrede ce interzic intrarea într-un univers
misterios. Pietrişul muntelui se rostogolea sub
tălpile melescârţâind şi brusc,în tăcerea tulburată
doar de paşii mei,un sunet prelung m-a oprit…
Sunetul începea să semene parcă a doină
cântată de un fluier sau mai multe. Deodată am
văzut că într-un luminiş al pădurii erau adunaţi
câţiva puşti, fiecare având un fluier mic din care
ieşea magicul sunet. Armonia melodiei te făcea să
uiţi de tine. M-am lăsat pradă acestui joc fantastic
aşezându-mă pe iarba uscată. Soarele se juca peste
creştetele noastre cu raze intense şi ocrotitoare.
Parcăadormisem şi parcă visam..
Umbre grăbite se amestecau cu muzica acelor
copii care parcă nu mă vedeau. Sunetul muzicii
pătrunsese parcă pe sub scoarţa copacilor şi îi
făcea să foşnească. Cerul parcă se unea cu
pamântul. Puştii dispăruseră fără ca eu să îmi dau
seama. Nici acum nu ştiu ce am trăit atunci. A fost
tare neobişnuităîntâmplarea întâlnirii cu acei copii,
întâlnirea cu pădurea a fost un moment unic,iar
imaginea mea de atunci o am şi astăzi în minte
pentru că, parafrazându-l pe Marin Sorescu,
„aveam retina proaspătă şi senzaţia de contopire cu
esenţele ei vegetale m-a clopeşit”.
Chiar dacă am mai văzut şi alte locuri, prima
întâlnire în copilărie cu pădurea s-a fixat în
memoria mea afectivă pentru eternitate, ea este
locul meu magic în care mă încarc cu energie..>
ION ADINEL:LICEUL IMAGINAR.Iată-ne
ajunşi la începutul verii. Timpul se scursese cu
rapiditate şi urma un alt pas important ce îşi va
pune amprenta asupra întregii vieţi. Elevii din
clasa a VIII-ade la şcoala din satul în care locuiam
au fost chemaţi pentru a vizita un liceu renumit din
oraşul apropiat. Întreaga clasă a mers să viziteze
acest liceu. Când am intrat în liceu am rămas
uimiţi de ceea ce era acolo. Acest liceu era dotat cu
aparatură electronică. În sălile de clasă erau:
televizoare cu plasmă, nu erau calculatoare,ci
laptopuri performante şi scaune rotative. Sala de
informatică era alcătuită din cincizeci de laptopuri.
Acel liceu era cel mai bun din tot judeţul.
Acolo era obligatorie uniforna, ea era alcătuită
din: cămaşă albă, cravată roşie, sacou negru şi
blugi. După ce am văzut tot liceul, ne-am dorit să
învăţăm pentru patru ani de zile acolo, dar ne
Întâmplări adevărate
trebuia şi o medie foarte mare, trebuia să avem
media peste nouă. Ajungând ne-am decis toţi
colegii să optăm la acel liceu şi aşa am şi făcut. A
trecut vara şi noi aştemptam răspunsul. Eram
foarte emoţionaţi.
Am intrat pe internet şi am văzut că am intrat
toţi în acel liceu. Fiind un liceu bun,trebuia să
învăţăm de două ori mai mult ca în generală.
Învăţând totul a decurs foarte bine, iar acum
încercăm să vedem ce va urma şi în facultate..>
MIHAI ADELINA: Impunatoare O tânără având
numai opt ani avea o personalitate puternică
deoarece ştia să îşi impună punctul de vedere în tot
ceea ce făcea. Ea avea o voce minutată şi la nouă
ani a primit o propunere din partea unui producător
de muzicăsă semneze un contract în care avea de
făcut un turneu în S.U.A.Tânăra a acceptat
imediat, nici nu s-a gândit să se consulte cu mama
sa. Mama tinerei nu îşi dorea o astfel de carieră
pentru fiica ei, dar fata iubind prea mult muzica nu
i-a păsat de dorinţa mamei reuşind într-un final să
o convingă pe mama sa că această carieră merită şi
o face fericită. Această fetiţă avea o personalitate
puternică pe care un copilnu o avea la o vârstă aşa
de fragedă, dar a ajuns să fie o cântăreaţă de succes
prin vocea ei splendidă,iar personalitatea ei s-a
impus în acest domeniu..> NEBANCEA
CRISTIAN : ÎNTÂLNIRE CU PREŞEDIN-
TELE.Într-o zi de duminică,tatăl meu s-a hotărât
să ne ducem laMănăstirea Tismana. Acolo era un
peisaj uimitor deoarece mănăstirea era plasată
chiar lângă un deal din piatră pe vârful lui fiind
copaci. În acel deal era o peşteră şi am intrat şi eu
în ea şi am făcut poză.
Mi-a plăcut foarte mult căci am nimerit chiar
în timpul unei ceremonii, erau oameni foarte
mulţi,însă ne-am strecurat şi noi printre ei . Acei
oameni nu se înghesuiau să vadă ceremonia, ci să
îl vadă pe Băsescu, căci chiar atunci venise şi el să
participe la ceremonie, am scos telefonul şi l-am
filmat, eram foarte bucuros că-l văzusem pe
domnul preşedinte şi că filmasem, iar când a plecat
acasă am mers în urma coloanei şi când s-au oprit
ei ne-am oprit şi noi să vedem, s-au adunat o
mulţime de oamnei lângă stadion casă-l vadă pe
domnul preşedinte. Pe stadion domnul preşedinte
era aşteptat de elicopter ca să plece la
Bucureşti.>OLARU OANA LUMEA ÎN
MIŞCARE
Trăim într-o lume care se află în continuă
mişcare. De la secol la secol,omenirea se dezvoltă
şi mai mult. Niciodată nu o să uitămde unde am
plecat ,dar e bine şi să mai progresăm. Demult nu
se auzea de radio,televizor,calculator şi altele care
ne fac să uităm de trecut,dar în acelaşi timp lucruri
fără de care,nouă celor din sec XXIne este greu să
trăim “ orice pădure mai are şi uscaturi”,şi în sec
XXI mai întâlnim persoane care gândesc ca în
secolele trecute “bunele cu bunele, relele cu
relele”, “ proştii cu proştii şi deştepţii cu
deştepţii”,aşa mai trec secolele şi urmaşilor noştri
li se va părea lumea aproape la fel. Viitorul sună
bine,tehnologia avansează. Tehnologia aceasta este
făcută de om ,deci omul avansează, singura fiinţă
care gândeşte şi evoluează prin gândire.
Ne cultivăm prin cărţile citite şine ridicăm prin
talente.O persoană optimistă merge mereu mai
departe. Trebuie să luptăm ,să învăţăm şi să nu ne
dăm bătuţi. Avem nevoie şi de mult bun simţ,
pentru reuşite ne trebuie ingrediente pe care dacă
nu le găsim acum,o să le găsim cu timpul.
Este adevărat că şi pe timpuri oamenii trăiau
mai sănătos decât noi,dar şi munca depusă era mai
multă. Industrializarea aceasta provoacăşi multă
poluare . Poluarea este cel mai de temut duşman al
nostru cu care ne confruntăm.
O să găsim noi soluţii atâta timp cât trăim
bine. .>PAMPU CORNEL: LACUL ROŞU.
În vacanţa mare am călătorit în mai multe
staţiuni din ţară.
Am fost la Băile Felix, o staţiune foarte
frumoasă, am mers la ştrand, prin pădure unde am
întâlnit mai multe vieţuitoare şi am vizitat mai
multe mănăstiri. Mergeam cu fratele meu la nuferi,
un loc foarte frumos cu diferite specii de peştişi
unii oamneniaruncau monede. Seara făceam un foc
de tabără foarte mare, veneau foarte mulţi copii şi
jucam fotbal. A fost o vacanţă reuşită. Am călătorit
apoi în Harghita, o zonă cu munţi foarte înalţi, cu
pădure de brad şi mesteacăn. Am urcat pe muntele
Suhard, acolo am văzut o mulţime de animale,
cerbi, căprioare, iepuri, dar cel maisperiat am fost
când am văzut un urs.
Am mers la Lacul Roşu, acolo m-am plimbat
cu barca împreună cu părinţii şi fratele meu. Am
făcut o excursie prin Moldova, o zonă frumos
MARTIE 2011
M u r m u r u l J i l þu l u i
aşezată geografic cu multe păduri şi mănăstiri. Am
văzut mănăstirea Agapia, Văratic şi Neamţ. Apoi
am vizitat casa memorialaa lui Mihail Sadoveanu
şi casa memoriala a lui Ion Creangă unde am văzut
cireşulmătuşei Mărioara. Mi-a plăcut toate aceste
excursii,mai ales plimbarea cu barca pe Lacul
Roşu! > PARASCHIVU IONUŢ :Calculatorul.
Calculatorul, respectiv internetul este un
instrument de certetare, de informare şi de
divertisment. La începutul anilor `90 apare
internetul ca mijloc de comunicare rapid şi ieftin.
Internetul constituie accesul spre o lume pe care
nimeni nu a cunoscut-o înainte, este deschiderea
spre modernitate. Nu trebuie interzis accesul la
calculator,ci doar limita utilizării lui pentru a nu
crea dependenţă. Dependenţa de calculator, de
internet, de jocuri pe calculator afectează tinerii
din ce în ce mai mult, aceştia fiind în pericol de a
nu mai putea controla fenomenul.
Ca orice dependenţă, cea de calculator poate
avea probleme şcolare şi poate strica relaţiile cu
prietenii şi cu familia ducând la nervozitate,
plictiseală, agresivitate, probleme de sănătate a
ochilor, spatelui, dureri de cap.
Dependenţa de calculator, indiferent de forma
de utilizare, se măsoară în număr de ore petrecute
în faţa monitorului. >.PAVALASCU GABRIELA
SORINA : Al doilea pamant.Răsfoind un ziar,
mi-a atras atenţia un mic colţişor al acestuia.
Era un articol despre faptul că s-a descoperit al
doilea pământ. Mi-a luat puţin timp ca să-mi dau
seama despre ce este vorba, însă ca să înţeleg mai
bine am decis să citesc conţinutul articolului.
În acel articol scria despre faptul că unii
vânători de planete au descoperit o nouă planetă cu
masa de trei ori mai mare decât cea a Pământului.
Aceasta ar putea oferi condiţii de viaţă
similare cu cele ale planetei noastre. Distanţa
dintre planeta noastră şi acel corp ceresc este de
doi ani lumină.
N.A.S.A. a confirmat această descoperire
senzaţională.>PRISĂCARIU BIANCA :CO-
PILĂRIA .A fost şi este una dintre cele mai
preţuite comori pe care nimeni nu ne-o poate lua.
Acum copiii nu se mai bucură de copilărie cum se
bucurau unii odată: locuiesc în oraşe aglomerate şi
plăcute, dar dacă le-ai spune, dacă ar vrea să
locuiască la ţară ţi-ar spune simplu că nu vor să
devină ţărani, deci nu mai sunt acei copii care erau
odinioară. Privesc în jur la ceilalţi copii şi văd
bunătatea, tristeţea, dar şi veselia din ochii lor, noi
poate suntem cea mai puternică armă împotriva
răutăţilor adânc ascunse în inimile adulţilor, dar şi
aşa inocenţa care totdeauna însoţeşte această viaţă
surprinde mereu prin naivitate în sufletul oricărui
copil. În sufletul copilului se petrec anumite
lucruri, gânduri, dar şi multe speranţe care nimeni
nu le va putea înţelege vreodată. Unui copil îi
trebuie iubire, dragoste, doarece rănindu-l i-ai
distruge toată sclipirea din ochi şi i-ai alunga
zâmbetul imediat. Poate că este greu să ajungi la
sufletul copiilor, dar este o aventură în care într-
adevar merită încercată. Copiii găsesc falsitatea
,minciuna şi egoismul intact oricât ar încerca
cineva să ascundă asta.
.>RUDĂREANU VASILICA MĂDĂLINA:
CERCUL DE PICTURĂ .
Eram la şcoală... în
prima zi de an şcolar, în anul
trei de şcoală generală, la fel
ca în ceilalţi ani totul era la
fel, elevi şi profesori. Afost
prima datăcând ceva mi s-a
părut ceva special la o floare.
Îmi doream parcă să transmit
ceea ce însemnau atunci
pentru mine acele flori. După
acel impact vizual parcă mă
trezesc brusc şi totul se
desfăşoară ca de obicei.
Spre sfârşitul orelor
intră în clasă o domnişoară cu un zâmbet foarte
clar.. urma să îmi fie profesoara mea de la cercul
de pictură. O nouă selecţie la clubul copiilor de
pictură se forma ..şi am zis: -De ce nu?
Am început cu lucruri elementare de tehnică
de culoare. Apoi până într-o zi aveam o temă de
lucru, un ghiveci cu flori.. şi parcă s-a produs o
fuziune între ce simţeam atunci şi când văzusem
florile la începutul anului şcolar şi am realizat că
am puterea şi talentul de a face florile şi nu numai
să transmită ceva, ci să vorbească pentru cei ce au
urechi să audă şi ochi să vadă. Am urmat
numeroase picturi, simţeam un fel de dorinţă de a
cunoaşte mai mult frumosul sentiment, mai aveam
să mai încerc şi apropierea atât de profundă faţă de
culoare m-a făcut să fiu egosită. Am decis să le dau
lucrurilor viaţa numai pentru mine şi nu am
regretat. Această legătură între mine şi pictură a
apretat puternic personalitatea mea, modul de a
privi viaţa şi relţiile cu ceilalţi.
Am devenit o fire sensibilă care în simplitatea
unor lucruri văd ceva complet. Lucrurilor inutile
legăsesc utilitatea, am înţeles că lucrurile în viaţă
nu aduc fericirea, că viaţa trebuie privită ca un
tablou în culori. >SÂMBA IULIANA: LA
PARCHET.Această denumire ocupa o porţiune
destul de mare, a dealurilor minunate din Valea.
Acest loc minunat se afla la o distanţă de sat, acolo
avem multe amintiri plăcute din copilărie. Pentru a
păşi pe acest meleag întâmpini în cale urcuşuri şi
coborâşuri care te fac să renunţi la drum şi pentru a
simţi senzaţiile pe care numai acest loc ţi le poate
oferi cu dragoste şi dărnicie.
Acest loc este deosebit, deoarece acest loc a
fost colţul minunat unde părinţii nostril şi-au
petrecut cele mai frumoase clipe din copilărie.
Noi am avut ocazia de a ne bucura de locul
unde părinţii noştri au acelaşi lucru de care ne
bucurăm şinoi astăzi. Simpatia şi modestia cu care
acest loc a fost stăpânit ne-a determinat şi pe noi ca
de fiecare dată când îl păşim să ne gândim la
momente petrecute aici. La Parchet este precumun
tablou care rămâne acelaşi mereu verde cu copaci
puternici care te fac să te simţi ca într-un visîn care
ai vrea să nu te mai trezeşti niciodată.
Acest joc ne oferă o bucurie pe care numai noi
o ştim. Acest loc este iubit de toţi care ne-au creat
o simpatie într-o lume în care am trăit cele mai
frumoase momente ale copilăriei, ne bucurăm de
aceste momente ca şi cum ar fi fost ultimile.
Unul din cele mai frumoase lucruri le-am
petrecut în mijlocul pădurii unde copacul cu o
formă frumoasă triunghiulară, înconjurat de corzi
lungi, având o denumire specifică” pomul de
maimuţă”. Acest loc minunat m-a învăţat că nu
contează ce vezi şi nu este destul de importantă
frumuseţea acestui loc, dacă pui suflet în lucrurile
micicare în interiorul tău le simţi a fi cele mai
frumoase. Acest loc va rămâne mereu o comoară
valoroasă şi preţioasă în care se ascund cele mai
frumoase năzbâtii ale copilăriei. > ŞOLEA
CARMEN FLORENTINA :AM SĂDIT ŞI EU O
FLOARE.
Mergând pe drum,când veneam de la şcoală,
mi-a venit ideea să fac o mică experienţă
personală: să plantez o floare şi să o ţin sub
observaţie,modul ei de creştere şi evoluţie ca
plantă. Zi de zi verificam planta şi mă mândream
când vedeam cum creşte. Era de-a dreptul
adevărată. După toată durata de creştere,
maturizare şi celelalte etape ale plantei respective,
am obţinut rezultatul care nici nu vi-l puteţi
imagina. Câtă bucurie era pe sufletul meu ! Dar de
atunci mi-am pus în gând să sădesc flori, căci până
la urmă mor fiindcă toţi suntem muritori.
Şi am sădit o floare curgătoare care plângea şi
suspina şi dragă mult mie. >TĂNĂSIE MIHAELA
ANCUŢA :IARNA.
Într-o zi de iarnă foarte friguroasă , eu cu
prietenii ne-am hotărât să mergem la săniuş.
Ne-am pregătit şi am pornit fiecare cu sania
lui la deal. Ne-am dat pe rând fiecare de câte 3-4
ori, iar când a fost rândul meu am căzut de pe sanie
şi mi-am rupt mâna. Prietenii mei m-au dus acasă
şi le-au spus părinţilor. Din întâmplare mi-am rupt
mâna dreaptă şi nu mai puteam să scriu la şcoală.
Mama m-a dus la spital,iar peste patru zile mi-au
dat drumul acasă.Peste două luni mi-a trecut
definitiv de mână , iar apoi pentru că îmi plăcea să
stau la şcoală fără să scriu mă prefăceam că nu îmi
trecuse şi am mai stat aşa câteva zile. Apoi m-a
descoperit mami şi am primit pedeapsade a nu ieşi
la săniuş cu ceilalţi copii.
Aceasta a fost pedeapsa că am minţit, de
atunci am hotărât să nu-mi mai mint părinţi şi nici
pe ceilalţi.
31
M u r m u r u l J i l þu l u i N r. 58-59

Colegiul Tehnic Mătăsari - ”Şcoală pentru un viitor verde”

Colegiul Tehnic Mătăsari a de-

monstrat de-a lungul timpului că
a adoptat o atitudine europeană în
privinţa procesului instructiv-
educativ, împletind în mod inspi-
rat activitatea didactică cu forma-
rea unui comportament civic res-
ponsabil, de adevăraţi cetăţeni ai
Comunităţii Europene.

În acest sens, cu ocazia celei de a 40-a ani-
versări a ”Zilei Internaţionale a Pământului”,s-
au desfășurat ample activităţi cu scop ecologic,
susţinute în colaborare cu Agenţia Naţională
de Protecţie a Mediului, filiala Gorj. Astfel, în
cadrul cabinetului multimedia al unităţii de în-
văţământ au fost prezentate materiale pe tema
importanţei utilizării responsabile a surselor de
energie convenţionale și orientarea către valo-
rificarea potenţialului energetic solar și eolian.
Acţiunile dedicate acestui eveniment au
cuprins de asemenea plantarea de către elevii
mătăsăreni a peste 200 de arţari în vecinătatea
colegiului, dorindu-se practic fixarea malurilor
pârâului Jilţ și constituirea unei perdele ecolo-
gice de reţinere a prafului de cărbune de la hal-
dele și staţiile de încărcare situate în apropiere.
În această activitate au participat un grup de
peste 60 de elevi din cadrul Colegiului Tehnic
Mătăsari de la clasele a IX-a D, a XI-a E, a XI-a
A și a XI-a B- Școala de Arte și Meserii, pre-
cum și membrii ”Echipei tinerilor ecologiști”,
coordonaţi de profesorii Adrian Luţă, Mihaela
Ciocioman și Marilena Oae. Conform organi-
zatorilor obiectul central al acestei activităţi a
fost acela de a forma o conduită pozitivă faţă
de mediul înconjurător prin stimularea intere-
sului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat și
exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocroti-
re a acestuia prin educarea și mobilizarea tine-
rei generaţii în spiritul protejării mediului în-
conjurător. Acestor acţiuni li se adaugă perio-
dic descinderi cu scopul de colectare a deșeuri-
lor menajere, aruncate în mod iresponsabil de
cetăţenii lipsiţi de simţ civic, însoţite de distri-
buiri de pliante ce promovează importanţa par-
ticipării active a tuturor cetăţenilor pentru
păstrarea unui mediu curat.Toate aceste activi-
tăţi educative se înscriu în calendarul de acţi-
uni desfășurate în cadrul Proiectului
Educaţional și Concursului Naţional-”Școli pen-
tru un viitor verde”, proiect cu sprijin internaţi-
onal din care face parte în urma unei selecţii
naţionale ”Colegiul Tehnic Mătăsari”.
N. C.

Elevii de la Mătăsari, Stoina și Bumbești, la

Teatru și Muzeu la Târgu-Jiu
Circa 200 de elevi de la instituţii școlare din Mătăsari, Stoina și
Bumbești-Jiu sunt implicaţi într-un proiect cultural ce vizează vizite
la muzee dar și vizionarea unor piese de teatru. Acţiunea este cu atât
mai lăudabilă cu cât se adresează în special liceenilor.
Sâmbătă, 20 februarie 2010, Muzeul celenta colaborare între diferite instituţii
Judeţean Gorj a avut parte de un eveni- de învăţământ și de cultură. Astfel,
ment, ceva mai particular decât simpozi- Colegiul Tehnic Mătăsari se detașează
oane, expoziţii sau alte manifestări cultu- alături de Colegiul Naţional „General
rale. Secţia de Istorie – Arheologie a fost Gheorghe Magheru” prin interesul con-
„asaltată” de aproximativ 200 de elevi stant faţă de Muzeul Judeţean și nu nu-
însoţiţi de cadre didactice de la instituţii mai, manifestat prin vizitarea masivă și
de învăţământ din Mătăsari, Stoina și participarea la diferite evenimente cultu-
Bumbești – Piţic. Este vorba despre un rale.
proiect amplu prin care elevii sunt îndru- Nu ne rămâne decât să transmitem
maţi către instituţii de cultură precum felicitări, domnilor profesori și domnilor
Teatrul „Elvira Godeanu” și Muzeul elevi, pentru atitudinea serioasă și res-
Judeţean. Particularitatea acestui proiect ponsabilă faţă de instituţiile de cultură
constă tocmai în numărul mare de parti- gorjene!
cipanţi, ceea ce atestă interesul aparte al
dascălilor și elevilor deopotrivă dar și ex- Muzeograf Albinel Firescu

COLECTIVUL DE REDACÞIE: REDACÞIA: PRE-PRESS

CEAUŞESCU ION (redactor ºef), FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„ & TIPAR:
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct), COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC
CISMARU LAURA (secretar de redacþie), S.C. TIPOGRAFIA
MÃTÃSARI - GORJ
TĂNĂSOIU ADRIANA, TERCI DAN, PROD COM S.R.L.
BĂRBĂCIORU ANDREEA (redactori)
Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
Târgu-Jiu
Tehnoredactare computerizată: MARIANA JDEICĂ
ISSN 1583 - 2287 Tel. 0253-212.991

32 MARTIE 2011