Schimbarea la faţă

în satul Ştiucani, comuna Slivileşti

Omul nu este de fier şi de aceea din pricina ostenelii şi a muncii încordate simte
nevoia de a se odihni şi de a-şi recâştiga puterile pierdute.
Pentru aceasta avem sărbători în care pe de o parte ne odihnim trupul obosit şi slăbit
de muncă iar pe de altă parte trebuie să ne gândim mai mult ca oricând la suflet, la
Dumnezeu ca sa ne ierte păcatele.
Aşa se face cǎ printre toate sărbătorile se numără şi sărbătoarea “Schimbarea la
faţă”. Data calendaristicǎ a acestei sărbători este pe 6 august iar denumirea
calendaristică este “Schimbarea la faţă”.Data rămâne aceeaşi dar numai ziua se
schimbă din an în an. Ca denumire populară, oamenii o ştiu de “Probejenie” care se
sărbătoreşte din an în an cu aceeaşi bucurie de până acum.În ziua de “Probejenie”
fiecare om al satului este dator ca să-şi ia (cumpere) haine noi cu care să se ducă la
biserică dar înainte în loc să cumpere haine le făceau mamele, nevestele pentru copiii
lor şi pentru bărbaţi. Cu aceste haine ei se duceau la biserică cum se duc şi în ziua de
azi dar numai că acum nu le mai fac ei, le cumpără.
La biserică lumea e datoare să facă fiecare câte un parastas, pomenindu-i pe cei
morţi.În ziua de “probejenie” lumea ştie că încă de demult, li se dă voie să mănânce
peşte dar nu alt fel de carne.
Astfel fiecare familie este datoare să aibă în casă măcar o coadă de peşte cât
ar fi el de sărac sau zgârcit cum zice românul.
Duşi la biserică fac parastas, apoi vin acasă pun masa, mănâncă după aceea se
duc la hora satului.Aici participă oameni cu diferite lucruri pe care să le vândă, iar alţii
să le cumpere. Această sărbătoare mai este denumită şi bâlci numai dacă o iei bine şi
o analizezi.
Această horă a satului ţinea până la apusul soarelui până când oamenii vedeau
că e vremea să se ducă să se culce. Astăzi această sărbătoare are şi acum tradiţiile
ei dar numai acele hore în sat care încep la apusul soarelui şi se termină odată cu
răsăritul soarelui a doua zi de dimineaţă. Iată cum această micǎ diferenţă poate duce
la destrămarea sărbătorii, adică lumea începe să o uite şi să nu-i mai păstreze tradiţii.
Aceasta dovedeşte că omul trebuie să ţină sărbătorile bisericeşti şi să se
ferească de cele nebisericeşti,Să nu lucrăm în toate zilele de sărbătoare căci în loc de
folos, care-l dobândim, pagubă mare vom avea.În loc de fapte rele, să mergem la
biserică şi să facem bine aproapelui, fie cu vorbe bune fie cu fapte. Toate acestea să
le ţinem seamă şi va fi bine pentru noi.
STĂNILOIU MARIA MIRELA