Mos Ger

Dis-de-diminea, cum s-au trezit, copiii, au neles c nu pot vedea ce este

afar. Aa c repejor s-au dus la geam, i mare le-a fost mirarea cnd au vzut geamul
ngheat. Nu au vzut pn acum aa frumusee, erau foarte curioi. Afar ns era o
iarn cumplit, cu mult zpad i mare ger. Copiilor le plcea mult s se joace afar,
chiar dac de fiecare dat le ngheau nsucurile i obrajii. Georgel nu st mult pe
gnduri i i zice Getei:
-Hai sa mergem la sniu!
- Eu a zice s mai ateptm niel, s se mai potoleasc Mo Ger.
- i cine este acest Mo Ger, ntreb Goergel?
-Mo Ger este un mo btrn, cu barb deas, genele albe i pletele ninse.
Noaptea, vine la fiecare geam i picteaz flori de ghe ca un adevrat pictor, flori albe-
argintii, i toate foarte frumoase. Tot Mo Ger ne decoreaz casele cu ghirlande de
ururi lucitori, i tot el ne face prtia mai lunecoas ca s fugim cu sniua la vale iute
ca vntul. Mo Ger nghea apele, aa c, stenii pot trece cu uurin cu sania trasa
de cai peste ru, n pdure dup lemne. Dar nu este Mo Ger att de ru cu noi, uneori
l las i pe soare s ne nclzeasc zilele.
- i de ce vine Mo Ger la noi?
- Moului i place cnd ne vede cu obrjorii ca bujorii, cnd scrie zpada sub
picioare i cnd trosnesc lemnele n foc, iar noi cu toii stm n jurul sobei i ne
nclzim, ascultnd povetile buneilor. S tii c nou bunica ne zicea c:
Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete
i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete,
El depune flori de iarn pe cristalul ngheat,
Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat. (V. Alexandri),

i vd c bunica de fiecare data are dreptate. E foarte iscusit Moul.