Ghicitori despre omul de zăpadă

 
Află câteva ghicitori despre omul de zăpadă.
 

Om făcut de mâna mea,

Cu ochi negri şi lulea.
Nici-un viscol nu-l răstoarnă,
Că e sprijinit de iarnă.
(Omul de zăpadă)
 
Stă în curte, lângă pom.
Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte,
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
(Omul de zăpadă)
 
 
 
Stă pe loc şi nici nu-i pasă
Şi-i atâta de răcit!
Dar nu vrea să vină-n casă...
Că nu-i place! - L-aţi ghicit?
(Omul de zăpadă)

Ghicitori despre iarnă

 
 A venit baba din munţi,
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti.
(Iarna)
 
Totu-i îngheţat în drum,
Florile-s pe geam acum,
În sobă focul trosneşte,
Spune, ce anotimp este?
(Iarna)
 
 
 
Cine vine cu steluţe
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(Iarna)
 
De zăpadă câmpul e acoperit,
Nu mai stă ninsoarea.
Cine a venit?
(Iarna)
 
 
Cine-i meşter iscusit
Şi cu iarna a venit
Şi-n fiecare dimineaţă
Îmi pictează flori de gheaţă?
(Gerul)
 
 
Pe fereastră prinde flori
Şi-n obraji lasă bujori.
(Gerul)
 
 
Cine pune peste noapte
Un pod zdravăn peste ape?
(Gerul)
 
 
Tot cu vârfu-n jos
Creşte, mereu creşte,
Soare-l dă jos!
Gerul îl ocroteşte!
(Ţurţurul de gheaţă)
 
 
Ce creşte cu vârful în jos?
(Ţurţurul de gheaţă)
 
 
Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(Sania)
 
 
Are tălpi, n-are picioare,
Fuge iute doar la vale,
Iar la deal, urcă agale.
(Sania)
 
 
Cu ea iarna sus în deal
Vin iute nu am habar,
Pe zăpadă alunec tare,
Nimeni nu ne stă în cale?
(Sania)
 
 
Fără cai şi fără roate,
O nălucă cu tălpici
Fuge pe şosea de lapte ...
Ce-o fi asta?... Ghici!
(Sania)
 
 
Iarna fuge,
Vara zace.
(Sania)
Albă şi suleimenită
Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Iarna toţi mă-nbrăţişează.
(Soba)

Ghicitori despre zăpadă şi fulgii de zăpadă

 
Vezi ghicitori despre zăpadă și fulgi de zăpadă.
 

Albă ca şi creta,
Moale ca lâna,
Uşoară ca pana,
Piere ca spuma.
(Zăpada)
 

Moale, albă şi pufoasă,

Pentru câmp e haină groasă.
(Zăpada)
 
 
Laptele cerului,
Sub streaşina cerului.
(Zăpada)
 
 
Albă plapumă şi moale
S-a întins pe deal, pe vale,
Iar când vine primăvara,
Se topeşte plăpumioara.
(Zăpada)
 
 
În văzduh plutesc,
Pământul eu îl albesc.
De mă prinzi în mâna ta,
Las o lacrimă pe ea.
(Zăpada)
 
 
Ca făina, alb se cerne,
Alb covor ea se aşterne.
(Zăpada)
 
 
Nu-i făină, dar se cerne.
Nu-i covor, dar se aşterne.
(Zăpada)
 
 
E moale, sclipitoare,
Puhava si alba.
(Zăpada)
 
 
Din argint, cernut din cer,
Ţese iarna lăicer,
Şi-l întinde, alb şi mare,
Să-ţi ia ochii până-n zare.
(Zăpada)
 
 
Sunt albă şi pufoasă,
Mă aştern pe străzi, pe case,
Bulgări moi eu fac din ea
Şi un mare om de nea.
(Zăpada)
 
 
Mic, uşor, purtat de vânt,
Cade, cade la pământ,
Ţine cald ca un veşmânt.
(Fulgul de zăpadă)
 
 
Ce e alb şi cade din cer iarna?
(Fulgul de zăpadă)
 
 
Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le aşează.
(Fulgii de zăpadă)
 
 
Vin oiţe de la mute
Cu steluţe-n frunte.
(Fulgii de zăpadă)
 
 
Deşi nu e vară,
Albi fluturii zboară.
(Fulgii de zăpadă)
 
 
Stele reci de vânt purtate
Au căzut pe drum, pe stradă,
Parcă-s stele de mătase,
Şi sunt albe şi uşoare,
Ce să fie oare?...
(Fulgii de zăpadă)
 
 
Ştrengar ce umblă hai-hui,
Uite-l în palmă. Nu-i!
(Fulgul de zăpadă)
 
 
De la mare pân’ la munte,
Picură stele mărunte.
(Ninsoarea)
Ghicitori despre brad
 
 Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare!
(Bradul)
 
Sus pe coama munţilor,
Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(Bradul)
 
Când coboară de la munte,
Capătă veşmânt de gală,
Cu o mândră stea în frunte
Şi podoabe de beteală.
(Bradul)
 
Sus pe culmi înalte creşte
Lumea-n case îl pofteşte
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină!
(Bradul)
 
Tulpină, frunze ace are,
Verde e şi pe ninsoare,
De Crăciun este tăiat
Pentru a fi înfrumuseţat.
(Bradul)

E copac frumos, iubit,

De Moş Crăciun împodobit.
(Bradul)
Omul de zăpadă
Submitted by Carmen V on 31 decembrie 2019 – 0:12No Comment | 92 views

Omul de zăpadă
Stă singur într-o ogradă.
Cine? Omul de Zăpadă,
Are ochii de cărbune
Și ce-ar vrea nu poate spune.

Omul de zăpadă

Nămeții vor să îl surupe

Trag în el c-un bulgăre
Îl doare, dar nu se plânge
Dar inima de gheață i se frânge!

Poartă pe cap o oală spartă

Tot de bulgări „mângâiată”
Bietul lui nas din ardei
E tot țintă pentru ei.

Răi sau buni, pe copii, mult îi iubeşte

În preajma lor, Zăpezilă, nu se plictisește
Ar dori să stea cu el mult timp,
Dar nu se poate, decât un anotimp.

Prof. Adriana Matcovici