URI

DE VIS
TAPET
2014-2015

Te lasăm să descoperi
singur tot ceea ce
Notă editorială este în revistă. Vrem
să-ți provocăm o
Dragi cititori, bucurie prin
cunoaștere.
Țineți în mână un număr al revistei Tapet de visuri, care își
Totuși nu uita să
propune să devină cunoscută și apreciată de către elevii,
cauți:
părinții și profesorii din școala noastră, dar și de cei ce
locuiesc sau au legătură cu acest frumos oraș. Aici veți găsi o *Jocuri

parte din ceea ce vă reprezintă pe voi, dar și câteva articole *Glume

care să stârnească semne de întrebare în mintea celor ce pot *Ghicitori
face mai multe pentru copii, fie că sunt, vor fi sau au fost elevi *Concursuri cu premii
cândva.
*Compuneri
Ne-am dori ca lectura acestei reviste să vă stârnească *Articole
curiozitatea, umorul și buna dispoziție pe care cu toții le
*Recomandări
simțim atunci când avem prin preajmă persoane sau lucruri
dragi.
Redacția

Unde și de ce?
Școala Gimnazială „G. Ibrăileanu˝ este o instituție de învățământ
ce-și propune să ofere educație de calitate tuturor copiilor din comunita-
tea în care se află. Ea promovează starea de bine, independența în
gândire și egalitatea de șanse între elevi. Cu un colectiv de profesori
profesioniști, ea este pregătită să facă față provocărilor sau proiectelor
dumneavoastră. Ne vreți parteneri?
Vă așteptăm!
tel: 0232 710 798
Andreea Potcovariu
 „Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate, a învăţa”.
N. Iorga

Odată cu trecerea timpului sau mai exact a vremii (spunea ceva G.

Ibrăileanu despre timp…) încerc să-mi răspund la una din miile de întrebări:
„Ce este şcoala?”
Şcoala înseamnă 3 lucruri „unite” deodată:
-o casă în care poți pătrunde tainele cunoaşterii;
-o carte care odată descifrată rămâne veşnic proaspătă;
-un dascăl receptiv la multitudinea de întrebări ale generaţiilor care vin şi
care pleacă;
Şcoala este leagănul iniţierii în drumul spre cunoaştere: muncă şi
dăruire, pasiune, educaţie şi cultură, bucurie şi nostalgie, aduceri- aminte.
Evident ea a evoluat, explozia de informaţii a generat şi transfor-
marea intensă a învăţământului clasic, rigid, într-unul modern, creativ şi inte-
ligent, bazat pe participare şi colaborare.
Ar fi multe, chiar foarte multe de spus referitor la şcoală, dar evident
sunt specialişti în domeniul care ar defini cu rigoare această noţiune atât de
complexă.
DIRECTOR,
Prof. Goşman Neculai

Anii de şcoală sunt anii de răscruce ai vieţii, în care ne alegem

profesiunea şi ne stabilim un ţel în viaţă.
De felul în care trăim aceşti ani depinde durabilitatea fiinţei noastre.
De aceea, anii de şcoală trebuie să fie trepte de urcare în
formarea personalităţii. n
Prin urmare, dorim cititorilor revistei să ajungă cât mai sus urcând
treptele cunoaşterii, prin parcursul lor în Şcoala Gimnazială „G. Ibrăileanu”.
Prof. Valentina Frunzuc
Director adjnct
Pasaniuc Cosmina
Curiozități științifice

V-ați întrebat vreodată de
ce veniți la școala? Sigur că v-
ați întrebat cine a inventat
școala și mai știu că ați făcut
acest lucru din dorința de a
ști pe cine să vă vărsați nervii.
Ei bine... iată ce ne spune
cunoscutul site Wikipedia:
Conceptul „școală ” provine
de la cuvântul latin „schola”,
derivat și el la rândul său din
greaca antică „scholeion”, de mai apoi „locul de lectură”
la „scholḗ”. Termenul grec era până la a descrie locul de
înțeles la început drept „timp instruire pentru excelență .
liber”, pentru ca apoi să Se pare că trebuie să te
evolueze: de la „timp liber” răzbuni pe greci!
cuvântul a ajuns să descrie
Succes!
„locul în care era petrecut
timpul liber”, adică locul în
care se țineau discuții
filosofice sau științifice în
timpul liber, pentru a descrie

Cărți

*Cea mai vândută operă literară din lume este Micul prinț, un roman al scriitorului
francez Antoine de Saint-Exupéry, apărut în 1943. De-a lungul a 70 de ani, Micul Prinț a
fost tradusă în mai mult de 270 de limbi și dialecte, în peste 145 de milioane de exemplare,
din care 12 milioane în Franța.

*Cea mai scumpă carte din lume a fost vândută în 2010 pentru suma de 10 milioane de
dolari. Este vorba de o copie a cărții „Birds of America” („Păsările din America"), publicată
în 1820 și scrisă de naturalistul și pictorul american John James Audubon (1785-1851)
wikipedia.com

Bicicleta te suiai, te împingeai cu încercau, nu se putea

1817 - Von Drais, un baron
neamț, inventa prima bicicleta,
sau prima „mașină
mergătoare”, pentru a se
deplasa mai repede pe aleile
grădinii regale. Bicicleta avea
două roți egale, cu ghidon la
cea din față, și era construită
toată din lemn. Dar, oare, fără
pedale, lanț și frâne, cum se
mergea pe ea? Foarte simplu:
picioarele în pământ, și-ți merge cu ea decât pe un
făceai vânt, exact ca la drum foarte drept, fără
trotinetele din zilele noastre. denivelări.
Doar că bicicleta mergea
câtiva metri, după care
împinsul cu picioarele trebuia
repetat. Acest model - numit
și „drezină”, sau „cal de
plăcere” - nu a avut prea mare
succes, deoarece, din cauza că
era din lemn și îi zdruncina
foarte tare pe cei ce o
Paraschiv Kamy
 A sosit şi cea mai bogată
şi viu colorată fiică a
bătrânului an! În zare totul
parcă este o foaie mare şi ca-
tifelată galbenă. Nici măcar
lacrimile reci şi mărunte ale
cerului, uneori înnorat, nu
reuşesc să ne întristeze,
atâta timp cât soarele trimite
printre crengile copacilor pe
pământul adormit câte o rază
timidă care ne mângâie.
Pomii şi-au pierdut tine-
reţea pură, rămaşi goi ca nişte
stafii neclintite. Frunzele şi-
au schimbat şi ele culoarea,
căzând într-un dans la baza
copacilor, odihnindu-se, for-
mând un covor frumos colorat.
Vântul, fără timidi-
tate, adie din ce în ce mai tare
peste tot, spulberând tainele
ascunse ale toamnei. Un
foşnet de frunze uscate pre-
cum un foşnet de pagini
răsfoite se aude din când în
când. În pădure drumul este
liniştit şi doar câte o veveriţă
hoinară îl mai colindă din când
în când, sărind din creangă în
creangă. În pădure totul este
ruginiu şi arămiu.
Încântarea durează
puţin, căci soarele obosit de
arşiţa verii se ascunde,
răsărind măreaţa lună ca de
obicei, mândră şi graţioasă. Se
oglindeşte în lacul amorţit.
Liniştea se înăbuşă în sunetul
cristaliu al râului. Lăsarea se-
Toamna
rii aduce cu sine şi un
vânt rece.
Dar o zi de toamnă în-
cepe cu o dimineaţă diferită, o
dată cu ea aşternându-se un
val de brumă argintie peste
copaci, peste câmpuri, peste
sufletele noastre. Toamna ne
poate face melancolici, dar
dacă luaţi pana păsării plecate
şi o salutaţi, ea vă va întinde o
mână în lumea ei de basm. Mi-
roase a frig, miroase a
toamnă!!!
Amăriuţei Maria
Clasa a VII-a B

A venit toamna, încălzite. Veveriţele adună

anotimpul cel mai bogat în roa-
de pe care eu îl prefer. Unii
spun că toamna este o femeie,
în timp ce alţii cred că este
bărbat, dar eu zic că poate fi
şi una, şi alta. Toamna
seamănă cu o prinţesă care
aduce multe bogăţii, dar vân-
tul de toamnă e foarte puter-
nic şi aduce ploii şi frig. Toţi
copiii se bucură de venirea
toamnei, deoarece merg la
bunici să adune recoltele de
pe câmp, să cureţe mediul în-
conjurător, pentru a-l face
mai curat, mai frumos. Toamna
toate vieţuitoarele se
pregătesc pentru iarna cea
grea, adunându-şi hrană şi
construindu-şi culcuşuri bine
ghinde în scorburi, şoarecii
pun seminţe în ascunzători, Anotimpul meu
pasările călătoare pleacă în
ţările calde. Copiii construiesc
preferat...
căsuţe pentru păsărele unde toamna
vor pune mâncare pentru aces-
tea în timpul iernii. Animalele
sălbatice vor fi îngrijite în
timpul iernii, iar eu îi ajut pe
Toamna înseamnă şi
părinţi la aranjatul lemnelor
începerea şcolii, reîntâlnirea
de foc în magazie. În cămară
cu colegii de clasă, plimbările
miroase a murături şi dul-
prin parc cu bicicleta sau me-
ceaţă. Mama a pregătit borca-
ciurile de fotbal cu echipa
ne de zacuscă, compoturi şi a
şcolii. De aceea toamna este
aranjat în cutii merele, perele,
anotimpul meu preferat, când
gutuile şi nucile. Iarna va fi
mă simt cel mai bine!
lungă, dar ne vom încălzi la gu-
ra sobei în parfumul gutuilor Avasâlcei Sebastian,
coapte şi a dovleacului făcut la Clasa a VII-a A
cuptor.
Bichescu Medeea
8
 Nu citi! E plictisitor!

Negocierea pare a fi o ,,luptă”
pe care o dă individual în orice
moment pentru a-și putea trăi
viața de zi cu zi. Ea implică
două sau mai multe persoane,
dar există și un tip de negoci-
ere ce se poartă în interiorul
ființei umane. Problema nego-
cierii nu se pune în absența
unei chestiuni ce trebuie ne-
gociată (de cele mai multe ori
este vorba despre conflict).
Există anumite tipuri de con-
flicte interioare care se re-
zolvă tot printr-un fel de ne-
gociere, dar care are speci-
ficitatea ei. Nu mă refer la
acele ,,conflicte” interioare
legate de felul în care alegem
să ne îmbrăcăm în acea zi sau
ce o să mâncăm la prânz.
Există anumite momente ȋn
viață când ai impresia că de
fapt negociezi cu tine ȋnsuți și
că decizia pe care urmeazǎ să
o iei îți va influența în mod
categoric viața. Poate că este
depășit teritoriul negocierii
atunci când se vorbește
despre viața interioarǎ a indi-
vidului, dar dacă e așa, ce anu-
me din viața interioarǎ nu in-
fluențeazǎ felul ȋn care
relaționam cu ceilalți?

Negocieri semestriale
În calitate de elev eşti pus
foarte rar ȋn situații de nego-
ciere. Asta nu din cauză că nu
sunt conflicte, ci pentru fap-
tul că acest context edu-
cațional nu se înscrie în limite
negociabile. Este bine că este
așa. Un sistem educațional nu
poate avea succes dacă toate
aspectele sale sunt negocia-
bile. În același timp, dacă nu
se poate negocia nimic, se pu-
ne problema dacă acesta mai
respectă nevoile educaționale
ale elevilor. Nu poți negocia
sau alege orele la care parti-
cipi, profesorii care predau
cursuri, programul secretaria-
tului și personalul care te de-
servește acolo, sistemul de
împrumut de la bibliotecă, fe-
lul ȋn care se face evaluarea,
etc. În schimb îți poți negocia
felul ȋn care te raportezi la
toate acestea în așa fel ȋncât
să obții cât mai mult de la
acest context în care te afli.
Poți opține o diplomă sau niște
experiențe educaționale cu
influențǎ benefică. Sau și una
și cealaltă. Dacă ai ales prima
opțiune, lucrurile sunt simple situații care nu-ți sunt pe plac
și trebuie să porți o serie de pentru că reușești să te de-
negocieri care țin de felul în tașezi de ele.
care reușești să provoci
erorile în evaluările care te Prof. Petru Butnaru
privesc. Bineȋnțeles este
vorba despre erorile care sunt
ȋn beneficial tău. Apoi trebuie
să-ți negociezi cu colegii,
poziția pe care o deții ȋn grup.
Aceasta se poate face în di-
verse feluri și cel mai adesea
pleci de la o aborbare a nego-
cierii de tip câștig-pierdere.
Pentru ultima variantă trebuie
să privești lucrurile cu de-
tașare și umor. Privirea ,,din
elicopter” a tuturor lucrurilor
care ți se ȋntâmplă este
întotdeauna benefică. Ea te
ajută să te ȋmpaci cu diferite
Rusu Simona
Obiceiuri şi tradiţii de iarnă
Luna decembrie, cunos-
cută în tradiţia populară sub
denumirea de Undrea, este
asociată întotdeauna cu luna
cadourilor. Pregătirile pentru
sărbătorile de iarnă se fac
mult mai devreme, chiar din
luna lui Brumar care, aşa cum
îi arată şi numele, aduce bru-
ma şi deschide drum iernii.
Sărbătoarea Sfinţilor Mihail
şi Gavril este urmată de intra-
rea în Postul Crăciunului, timp
de 40 de zile. Pe 30 noiembrie
sărbătorim pe Sf. Andrei care
are puterea de a îngheţa apa
şi de a coase răul. Tot acum
se plantează sau se pun în apă
crenguţe de pomi fructiferi
care, dacă înfloresc până la
Crăciun, se pun în Sorcovă.
Sărbătoarea Sf. Neculai (în
noaptea de 5 spre 6 decem-
brie Moş Nicolaie pune dulciu-
ri în încălţămintea pregătită
de copii), ca şi Ispasul, din 21
decembrie, reprezintă etape
de pregătire, spirituală, pen-
tru venirea Crăciunului.
Sărbătoarea Naşterii Dom-
nului are loc într-un
veşic ,,azi”, deoarece se repe-
tă în fiecare an cu aceleaşi
semnificaţii. Spiritul Crăciu-
nului se trăieşte în liniştea
familiei, cu masa îmbelşugată,
casa curăţată, primitul co-
lindătorilor şi mersul la biseri-
că. Crăciunul este una dintre
cele mai importante sărbători,
deoarece împacă tradiţia cu
modernitatea. Colindele sunt
cântece, cel mai adesea reli-
gioase, care exprimă creaţia
populară inspirată de naşterea
lui Iisus Hristos. În unele zo-
ne, colindele sunt acompaniate
de diferite instrumente muzi-
cale: cetera, toba, cobza.
Unele iau forma unor mici pie-
se de teatru popular, adevăra-
te spectacole în care versul,
muzica şi jocul se îmbină ar-
monios.
Sărbătoarea Crăciunului este
atestată din anul 325, în tim-
pul împăratului Constantin, iar
în secolul al XIX-lea era
cunoscută ca sărbătoarea
regională.
După calendarul Iulian,
Crăciunul după rit vechi, se
sărbătoreşte pe 6/7 ianuarie,
fiind cunoscu ca ,,Sărbătoarea
luminii sau ,,Iluminat”. Semni-
ficaţia cuvântului trimite
la ,,butucul ars în sobă”,
lumânarea, candela care sim-
bolizează lumina vie, veşinică
şi sfântă.
Momentul culminant îl
reprezintă Ajunul Anului Nou,
când tinerii merg pe la casele
oamenilor şi rostesc diferite
urări. Pluguşorul era, la origi-
ne, un îndrumar asupra mo-
dului de efectuare a muncilor
agricole. În cadrul familiei,
Troian reprezintă bărbatul
harnic, plugarul, iar Dochiana,
soţia care se bucură de roade-
le bogate.
Boboteaza este sărbătoarea
sfinţirii apelor (agheazma
mică şi mare) pentru a avea un
an bogat, plin de sănătate şi
de bucurii. Se sculptează cruci
de gheaţă care se aruncă pe
apă sau se desfăşoară diferite
obiceiuri tradiţionale (Udatul
Ionilor).
Prof. Mihaela Lupu
Paraschiv Kamy

La fête de Noël en France
Les Evangiles ne men-
tionnaient pas de dates
exactes sur l’avènement du
Christ et ce n’est qu’en l’an
354 que l’on fixa le 25 dé-
cembre comme date officielle
(la célébration de la naissance
du Christ, par la Nativité). Les
périodes de Noël s’étendent
de l’Avent (1er dimanche, 4 se-
maines avant la veille de Noël)
à l’Epiphanie (le 6 janvier). De-
puis de nombreux siècles, le
25 décembre célèbre le jour
de la naissance du Christ et
c’est aussi la fête de Noël. La
veille (le 24 au soir) on fait un
grand repas, appelé le réveil-
lon. On mange des plats tradi-
tionnels comme le foie gras,
des fruits de mer, de la dinde
farcie aux marrons, du fro-
mage, des huitres, et en des-
sert, un gâteau: la bûche. Les
plus pratiquants
vont ensuite en fa-
mille à la messe de
minuit. Les enfants sont cou-
chés dans l’attente de la visite
du Père Noël, habillé toute en
rouge et ayant une belle barbe
blanche. Ils ont déjà mis au
pied du sapin leurs chaussures
espérant qu’il descendra par la
cheminée pour leur laisser des
cadeaux. Ne pourrait accom-
plir sa tâche en une seule nuit
sans l’aide de ses fidèles
rennes. Leur huit noms sont
Fougueux, Danseur, Fringant,
Mégère, Comète, Cupidon,
Tonnerre et Eclair. Plus ré-
cemment on en compte un neu-
vième nommé Rodolphe, le pe-
tit renne au nez rouge de la
chanson. Le jour de Noël, on
se rassemble en famille autour
de la table de Noël.
À cette fête s’accom- Prof. limba franceză
pagne de nombreuses cou-
Mihaela Lupu
tumes: le sapin, la chrèche, le
Père- Noël, les cadeaux, le
houx, les contes, les can-
tiques (les noëls), la dinde, la
bûche, les chocolats, les
étrennes etc. Tous ces élé-
ments font traditionnellement
partie des fêtes de Noël.En
Alsace, l’arbre de Noël est
orné aux Christkindle (petites
pommes rouges), un sapin sym-
bolisant alors l’arbre du Para-
dis. Au cours du XVe siècle,
les fidèles commencèrent à
l’installer dans leurs maisons,
le 24 décembre, jour de la
fête d’Adam et Ève.
Célébration d’abord religieuse,
en France, Noël reste ,,une
occasion de rencontre fami-
liale joyeuse autour du sapin
et de la surprise des cadeaux
offerts”.
Cătălin Vodă Munteanu
Scutul Divinei

Timpul este de fapt lumină
Când îmi este dor de poezie, il
recitesc pe Nichita Stănescu: mă cu-
fund în hăul versurilor sale şi vreme de
câteva zile, gândesc mai simplu şi mai
curat, gândesc ca o simplă literă sau în
cel mai năştruşnic ideal al meu, într-o
silabă!
Curcubeul versurilor sale îmi
inundă mintea şi mă trec cu o viteză
uluitoare de la starea de linişte la cea
de super-excitare mentală. Mă
regăsesc ,,dezbrăcat” de cuvinte, parcă
tot ce ştiu, toate gândurile mele, amin-
tirile sunt atrase de magnetismul dis-
continuu al poeziei sale. Încep să cred
că nu mai pot vorbi, nu mai pot să
scriu un rând, parcă totul îi aparţine:
litere, sunete, lumina, timpul! Mă simt
umilit la gândul că am avut curajul de a
scrie câteva versuri şi eu! Gândul aces-
ta mă obsedează!
Am ,,murdărit” silabe, litere cu
un amestec de imagini şi sunete surde,
îmbrăcându-le în ecouri şi numindu-le
uneori POEZIE! Senzaţia pe care o
trăiesc de fiecare dată după ce îl ci-
tesc pe Nichita Stănescu, este că
nimeni nu a reuşit ca el să dea literelor
şi cuvintelor sonorităţi şi imagini
strălucitoare de geniu!
Citind poezia sa, constat că multe
din fenomenele fizice din mecanica
clasică şi cea cuantică îi sunt cu-
noscute, exprimându-le prin versuri
simple:
,,Dar de ce să vorbim noi acestea!
La urma urmelor
Şi lumina are piele
Şi lumina poate fi jupuită...
Deci lumina este vinovată de cu-
vinte!”
Analizând din punct de vedere al
fizicii versurile, constatăm că poetul
cunoştea dualitatea luminii, unda-foton.
(În teoria cuantică a radiaţiei fotonul
este o particulă asociată undei de lu-
mină)
În volumul Fiziologia poeziei poetul
afirmă: ,,Însăşi existenţa, ca somn al
luminii, face evidentă discontinuitatea
acestuia şi deci a timpului. În
acest sens putem să socotim
existenţa ca pe o cuantă de
timp.” (Timpul ca lumina)
Comportamentul dual al luminii
şi explicarea comportării unor medii
care modifică existenţa luminii, o pu-
tem întâlni în simbolice vesuri:
,,Sunt o lentilă măritoare rostogolită
între cei ce privesc în ochi. ”(Pean)
,,Dacă puneţi, prăbuşiţi o lupă cât o
roată de maşină nu vă fie milă,
prăbuşiţi o lupă umflată o lupă gravidă
de exagerări.” (Pentru cei vii) Lentila,
lupa au acelaşi ,,comportament” în
poezie, mărind, exagerând sentimente
şi imagini! În poezia Cain şi Abel, cunos-
când modul în care se formează o ima-
gine într-o oglindă, poetul constată:
,,El este întru totul asemănător celui
dintăi născut
De aceea el ţine-n mâini o oglindă”
(Imaginea într-o oglindă plană este
simetrică, virtuală, la fel de mare ca
obiectul) ,,Simetria” dintre Abel şi Cain
o înţelegem prin faptul că cei doi sunt
primii copii ai lui Adam şi ai Evei. Prin
folosirea noţiunii de ,,oglinda”, poetul
ne sugerează diferenţa dintre cei doi;
Abel aduce jertfa şi primeşte răsplata
de la Dumnezeu, Cain neprimind
nimic ,,îşi distruge imaginea omorându-
l pe Abel”!
(Ridicare şi cuvinte)
Lumina în poezia lui Nichita Stănescu
suferă ,,transformări” în câmpul elec-
tric creat de doi electrozi a unei diode
imaginare:
,,Să te prind, să te opresc, să te dis-
trug între anod şi catod mâinile mi le
indrug ca un zeu indic mi-
riapod.” (Cântec)
Viaţa pământească îşi urmează cursul
firesc: trecut, prezent, viitor, fără
prea multe evenimente a căror
explicaţie să nu o putem da; viaţa
poeţilor este asemănătoare cu a
corpurilor cereşti ,,se deplasează spre
roşu”:
,,Deplasarea spre roşu, mereu aceiaşi
deplasare spre roşu, a liniilor spectrale
ale vieţii mele.”
(Expunere I)
,,Fuge ochiul meu, spre linia spectrală,
spre linia roşie cu cât sunt mai aproape,
fugind de fuga luminii cu atât mă
trădează mai tare.”
(Expunere VII)
Este cea mai frumoasă şi clară defi-
niţie a efectului Doplr (schimbarea
frecvenţei oricărui semnal, cauzată de
mişcarea relativă dintre sursă şi re-
ceptor). În viaţă, ca şi în fizică (mai
ales!) avem nevoie de un etalon, de un
sistem de referinţă la care să ne ra-
portăm acţiunile noastre, comporta-
mentul nostru, sentimentele
noastre: ,,Astfel, fără sistem de refe-
rinţă adevărul se dezechilibrează, fără
inimă, emoţia pluteşte în van, fără
ochi, privire nu există.” (Necesitatea
etalonului, Fiziologia poziei). Este cea
mai frumoasă şi clară definiţie a efec-
tului Doplr (schimbarea frecvenţei
oricărui semnal, cauzată de mişcarea
relativă dintre sursă şi receptor). În
viaţă, ca şi în fizică (mai ales!) avem
nevoie de un etalon, de un sistem de
referinţă la care să ne raportăm acţiu-
nile noastre, comportamentul nostru,
sentimentele noastre: ,,Astfel, fără
sistem de referinţă adevărul se
dezechilibrează, fără inimă, emoţia
pluteşte în van, fără ochi, privire nu
există.” (Necesitatea etalonului, Fizio-
logia poziei).
Timpul este relativ, timpul este într-o
legătură strânsă cu viteza de propa-
gare a luminii (teoria relativităţii), tim-
pul există peste tot, chiar în vid
(teoriile mecanicii cuantice spun că şi
vidul este format din anumite micro-
particole):
,,Există timp acolo unde nu este nimic
altceva?
Timpul este fără să fie
Timpul este însuşi Dum-
nezeu” (Întrebări)
Dacă timpul este Dumnezeu, atunci:
,,Şi a zis Dumnezeu:
Să fie lumină!
Şi a fost lumină” (Facerea luminii-
Întâia carte a lui Moise)
,,TIMPUL ESTE DE FAPT LU-
MINA” (Fiziologia poeziei)
Prof. Enea Constantin
 Din istoria alimentaţiei
În studiul binecunoscut
al lui Maslow, nevoile
fiziologice printre care se
numără şi alimentaţia, ocupă
prima treaptă din Piramida
nevoilor.
Se crede că în comuna
primitivă hrana se baza în
mare măsura pe carne. Un
grup de cercetători italieni
sustin ideea prin care oamenii
paleoliticului foloseau făina
sau pulberi obţinute prin
zdrobirea unor vegetale, pre-
cum rizomi de papură sau de
ferigă, bogate în glucide com-
plexe, de tipul amidonului. Ei
au dedus aceasta din analiza
dinţilor fosilelor şi a uneltelor
și ustensilelor din acea peri-
oadă.
Ion Mincu şi Viorel
Mogoş au dezvoltat pe baza
unor cercetări anterioare o
teorie privind nutriţia oa-
menilor Terrei din perioade
foarte vechi de-a lungul a Schimbarea modului de
milioane de ani.
Conform studiilor
acestora, în perioada Mioce-
nului (5.000.000 de ani în
urmă) alimentaţia hominizilor
era formată din fructe, frun-
ze şi rădăcini. După ce ramura
umană s-a desprins de cea a
maimuţelor, în urmă cu
4.000.000 de ani, hrana se
baza pe mari cantităţi de car-
ne obţinută din vânat şi
parţial din cadavre.
Ideea că Homo Ha- şi Paraschiv-Claudius M., au
bilis, apoi urmaşul său Homo făcut o comparaţie a obice-
Sapiens au început să consume iurilor culinare ale popoarelor,
cantităţi impresionante de reprezentative pentru istoria
carne (în urmă cu 2.000.000 Antichităţii şi a Evului Me-
de ani), s-a desprins din diu.
descoperirea unor cantităţi Ştefan Alexandru
mari de resturi animale în
zonele unde locuiau şi din Clasa a VII-a A
specificul uneltelor de Vintilă Ştefana
vânătoare. Dezvoltarea
Clasa a VII-a A
obiceiurilor şi îndelednicirilor
agricole, schimbările radicale Coordonator: prof. dr.
ale climei au scăzut interesul Delia Grebinişan
pentru vânătoare, a dus la
îmblânzirea animalelor şi la o
alimentaţie elaborată.
Cercetări în unele zone
ale S.U.A. au pus în evidenţă,
cu ajutorul stronţiului, resturi
vegetale şi animale care arată
o creştere a consumului de
material vegetal în raport cu
cel animal. Vânătorii acestei
perioade seamănă deja cu
populaţiile primitive actuale.
alimentaţie a dus la modificări
morfologice ale organismului
uman ca scăderea în greutate
şi în înălţime, etc. Se crede că
Omul de Cro-Magnon şi cel
de Neanderthal, care erau,
asemenea eschimoşilor, mari
consumatori de carne, aveau
oase mari şi constituţie ro-
bustă - dovadă a aportului su-
ficient, uneori prea crescut,
de calciu.
Autorii menţionaţi mai sus, cât
 Cătălin Vodă Munteanu
Scutul Divinei

Petrovici Andrei
Virusuri şi bacterii
Virusul este un agent
patogen, invizibil la
microscopul optic, care se
multiplică numai în interiorul
celulelor vii şi provoacă
diverse boli infecţioase
numite viroze. Virusurile sunt
paraziţi intracelulari, lipsiţi de
metabolism propriu, motiv
pentru care nu sunt
considerate forme celulare.
Structură-virusul este
o particulă submicroscopică,
alcătuită dintr-o parte
centrală numită genom viral,
format din material genetic,
care poate fi ADN sau ARN, şi
o teacă sau înveliş protector
de natură proteică, numită
capsidă. Capsida şi genomul
viral alcătuiesc
nucleocapsida. La virusurile
mai complexe mai apare un
înveliş exterior de natură
proteică numit pericapsidă,
peplos sau anvelopă virală.
Ce provoacă virusurile?
Virusurile sunt
responsabile de apariţia unor
boli relativ uşoare, cum ar fi
răcelile şi gripele, precum şi
afecţiuni ca rinofaringitele,
hepatita sau gastroenteritele.
Tot aceste entităţi sunt
responsabile de apariţia
bolilor copilăriei: rujeola,
varicela, rubeola etc. Pentru
unele dintre aceste boli
(gripa), individul se poate
proteja cu ajutorul unui
vaccin. Boli grave ca SIDA sau
Ebola nu pot fi însă prevenite
prin această metodă şi nici nu
se bucură încă de tratamente
ce au ca efect vindecarea.
Cum ne protejam?
Prima armă în lupta cu
virusurile de orice tip este
sistemul imunitar natural al
organismului. Uneori, aceasta
forma de apărare este
insuficientă, iar individul
trebuie să apeleze la un vaccin
ţintit. Un fel de „vaccin
natural" este chiar suportarea
bolii în sine. De îndată ce o
persoană dezvoltă una dintre
bolile copilariei, riscurile ca ea
să mai dezvolte boala mai
târziu sunt minime. Alte
virusuri, precum cele
responsabile de apariţia
gripelor sezoniere
necesită vaccinare
anuală. Acestea suferă
modificări constante,
iar noile generaţii de
vaccinuri trebuie să se
muleze acestor schimbări.
Structura celulei bacteriene
Majoritatea bacteriilor au
un perete celular, care le
protejează şi le ajută să
menţină un echilibru osmotic
dintre ele şi mediu, membrană
citoplasmatică, citoplasmă şi
un nucleoid. Fiecare bacterie
are un cromozom principal,
unele conţinând segmente
circulare de ADN, numite
plasmide.
Bolile
provocate de
bacterii
Bacteriile
se fac responsabile de
apariţia unor infecţii numite
bacterioze, precum acneea,
otitele, furunculoza etc. Ele
se află de asemenea la baza
unor infecţii alimentare
(salmoneloza) ce se pot dovedi
destul de grave dacă nu sunt
tratate corespunzător. Tot
bacteriile sunt însă responsa-
bile de boli grave precum
pneumonia, tuberculoza, hole-
ra sau ciuma.
Cum ne apărăm?
În cazul în care infectarea
se produce, atunci se apelează
la tratamentul cu antibiotice.
Acestea fie omoară bacteriile,
fie le impiedică dezvoltarea.
Unele bacterii sunt foarte re-
zistente la antibiotice, pro-
ducând enzime care distrug
substanţele utilizate în sche-
ma de tratament. Un alt as-
pect neplăcut este acela că le
ajută să fie din ce în ce mai
rezistente.
Prof.
Simon
Eugenia
Page 19
Dumitriu Iustina

Children’s Day in the English speaking world
Although every day should
be a Children’s Day because no
parent needs a special day to
show true love and affection
towards his/her child, such a
day exists in the world and is
much awaited in Romania eve-
ry year by all the children.
And yet, all the countries do
not celebrate Children’s Day
like we do for different rea-
sons. For example, the United
Kingdom is one of the nations
that does not honour this day.
In the USA it is celebrated
on the second Sunday of
June, but it has never become
so popular as Mother’s Day
and Father’s Day.
Petrovici Ioana
Children's Day Australia is rates of child abuse and fami-
the second Sunday in July. ly violence, an event such as
This is an opportunity for Children’s Day is usually fo-
Australians to think about cused on activities of sharing,
children’s needs and how loving, caring and honouring
adults’ choices influence the the children.
children’s future. Children’s
Canadians celebrate
Week, though, is more cele-
brated and children have the "National Child Day" on
opportunity to show their tal- November 20th, and so does
ents and skills. The events and Ireland, through marches,
activities focus on health, school events, poems and
sports, recreation, art and songs, declarations of the
science, language and litera-
children’s rights.
ture.
In New Zeealand, Chil- Prof. Monica Dobre
dren's Day is celebrated on
the first Sunday in March. As
New Zealanders have high
Dumitriu Iustina
 8 Martie 2008, acum 7
ani mi-am luat zborul din
România către Canada. O țară
cu multe posibilități, deci o
aventură pe măsură în viața
mea.
Am fost, sunt și voi fi
mereu îndrăgostită de ma-
tematică. Știu, sună plictisi-
tor, dar așteaptă un pic, nu e
chiar așa. Mi-am dedicat viața
copiilor cărora am vrut, vreau
și sper că mereu voi reuși să
sădesc dorința de a descoperi
prin matematică conexiuni in-
finite între viață și ceea ce
învățăm în școală.
Am început cariera de
profesor în Iași, la Grupul
Școlar „Dumitru Mangeron”,
apoi pentru un an la Grupul
Școlar „Gh. Asachi”, după care
mi-am luat titulatura la Școala
„Garabet Ibrăileanu” din
Târgu Frumos, unde am predat
șapte ani. Nu m-am gândit ni-
ciodată că voi părăsi tărâmu-
rile natale, dar viața îți poate
pune în față situații diferite
pentru care nu ai mult timp să
te decizi. Ce faci? Renunți sau
te arunci în vâltoarea vieții
știind că vei lupta cu tot ce ai
ca să reușești la același nivel
și pe alte meleaguri? Cât de
cunoscut sună pentru mulți
plecați în străinătate, oriunde
ar fi aceasta… însă împlinirea
cea mai mare e când poți
profesa meseria ta oriunde ai
fi. Pot spune că după șapte ani
de muncă asiduă pentru echiv-
alarea studiilor, recuno-
așterea certificatului de
profesor și, în final, pentru a
devenind profesor titular în
Canada, visul a devenit reali-
tate. Predau la un liceu bun,
cu tradiție din Calgary, Bishop
Grandin și fac din nou meseria
de dascăl. Îmi este recu-
noscută munca și apreciată la
adevărata valoare. În plus,
mai fac ceva drag mie...
echivalentul revistei școlii din
țară la o scară mai largă, year-
book. La „Garabet Ibraileanu”
am început revista școlii
(4242) ca o joacă, într-o
încercare de a aduce public
evenimentele școlii alături de
câteva lucruri interesante de
pretutindeni (rubrica “Știați
că?”). Aici, în Canada, e
aproape un al doilea job să
poți livra 136 de pagini format
A4 la timp pentru publicație și
să cuprindă toate evenimen-
tele unui an școlar incluzând
pozele tuturor copiilor din
școală; totul utilizând soft-
ware-uri de publicație care
fac ca acest yearbook să fie o
carte cu amintiri de neuitat.
Alături de mine am o echipă de
copii care ajută la crearea
paginilor memorabile din albu-
mul școlii sub îndrumarea mea.
Clubul yearbook-ului crește în
fiecare an adunând din ce în
ce mai mulți membri care vor
să fie „memory hunters”.
Concluzia, se poate să învingi
în cele mai multe situații dacă
ești „open mind” la șansele
vieții. Fii optimist și ai încre-
dere în tine că mereu ai ce
învăța și, în consecință, mereu
dai ce e mai bun din tine.
Pentru colegii care nu m-au
uitat, vă multumesc din suflet
că putem păstra legătura,
dovedind încă o dată că pri-
etenia nu are limite, iar pentru
elevii școlii vă urez un drum al
vieții presărat de succese.
Ionela Cristina Popescu
Math Teacher and yearbook
advisor at Bishop Grandin
High School, Calgary, Alberta
Paraschiv Kamy
Amintiri... Bineînțeles că am ales profilul handbal în mână și mi-a spus
filologie pentru că îmi place limba „Du-te și aruncă la poartă ! ” în
română și așa este, această ma- condițiile în care nici nu știam
terie ocupă un loc foarte im- cum se aruncă la poartă. Dar
Numele meu este
portant în sensul că reprezintă dumnealui a avut multă, uneori
Georgiana Chircea și sunt elevă în
domeniul pe care doresc să mă poate chiar prea multă răbdare
clasa a zecea, profilul - filologie
dezvolt în viitor. Mi-a plăcut cu mine și astfel am ajuns să iau
la Liceul Teoretic Ion Neculce
mereu să studiez și o limbă la multe campionate titlul de „Cea
Târgu Frumos. Clasele l-Vlll le-am
străină întrucât este foarte im- mai bună jucătoare”. Mi s-au
urmat în cadrul Școlii „Garabet
portant studierea cel puțin a unei deschis multe porți astfel și da-
Ibrăileanu˝ Târgu Frumos, școala
limbi străine pe lângă cea mater- torită dumnealui am avut ocazia
de unde am cele mai frumoase
nă. La Garabet Ibrăileanu am să joc handbal la alt nivel și cu
amintiri și în care pășesc și
avut șansa să le combinăm și pe toate astea, nu am ales acest
astăzi cu drag, deși nu mai merg
lângă asta am avut ocazia să vi- drum, dar pot spune cu toată sin-
la orele de curs.
zitez și să descopăr și o altă civi- ceritatea că nu regret, cum nu
Dintotdeauna mi-a plăcut să mă regret nimic din tot ce am făcut
lizație a unei țări minunate.
implic în activitățile extracuricu- de altfel. Știu că poate de multe
Astfel cu ajutorul profesoarei
lare, să învăț cât mai multe și să ori și la multe meciuri l-am
mele de limba română am luat
fac așa fel încât să nu îmi irosesc dezamăgit pe cel care nu a
parte la Proiectul
timpul, ba dimpotrivă, să-mi fo- încetat niciodată să creadă în
multilateral Comenius
calizez energia și timpul pentru a mine, cel care m-a învățat că și
- Your Europe și am
face lucruri folositoare atât în înfrângerea poate fi dulce și că
avut șansa să merg în
viața de zi cu zi, cât și la viața fără obstacole nu ar mai fi
Grecia, țară minunată
școală. O altă amintire frumoasă frumoasă.
de care recunosc că
o am de la cercul de istorie în
m-am îndrăgostit și în Am învățat de la profesorul meu
care mi-am îmbogățit cu-
care îmi doresc să că niciodată nu am nimic de
noștințele vizionând cele mai
merg din nou pe pierdut, că întotdeauna am ceva
frumoase filme istorice. Pot spu-
viitor. În Grecia pot de câștigat indiferent de re-
ne că de atunci mi s-a deschis și
spune că nu doar doar mi-am zultatul final. Și acest lucru l-am
apetitul atât pentru istorie cât și
îmbogățit vocabularul din punct învățat de la toți profesorii mei
pentru filme și cred cu convin-
de vedere al limbii engleze, dar în diferite moduri care astăzi în
gere că și acesta a fost un motiv
am cunoscut și oameni minunați viață îmi sunt de folos, pentru că
pentru care am ales filologia ca
cu care am rămas prieteni și asta face Garabet Ibrăileanu de
profil la liceu dorind să învăț cât
alături de care am trăit clipe de fapt, formează nu doar tineri
mai multe despre evenimentele
neuitat, din acest motiv Grecia bine pregătiți ci și oameni cu
istorice care au marcat evo-
rămâne cea mai frumoasă experi- simțul răspunderii, cu spiritul de
luția. Fiind filolog, îmi place lec-
ență din viața mea. Când spun echipă și setea de cunoaștere.
tura și îmi mai place si să scriu.
Garabet Ibrăileanu spun foarte
Nu mă laud cu o sumedenie de Spun cu mândrie că am fost
multe lucruri și îmi vin în minte
romane scrise, dar am publicat eleva acestei școli și aș da orice
foarte multe momente frumoase
câteva articole atât în revista să pot retrăi măcar pentru o zi
dar și de cumpănă pentru că fără
școlii cât și în ziarul orașului, iar acele minunate momente, acei
astfel de clipe nu gustăm viața
multe din articolele mele au mers patru ani în care eu m-am format
din plin și nu ne bucurăm așa cum
și la concursuri unde am luat cu adevăratele valori care
trebuie de ea. Acest lucru l-am
premii consi-derabile. Acest definesc omul .
învățat de la profesorul meu de
talent, dacă îl pot numi așa, mi l-
sport, un om minunat de la care
am dezvoltat în cadrul cercului Chircea Georgiana,
întotdeauna am avut de învățat. A
de fizică coordonat chiar de
fost cel care mi-a pus mingea de fostă elevă a
profesorul meu de fizică.
Paraschiv Kamy
Satul bunicilor – Prisăcani
Se spune că, în jurul
anului 1800, Mitropolitul
Moldovei, Veniamin Costachi
deținea pe malul râului Prut o
prisacă. În jurul ei au început
să se ridice case, luând
naștere un nou sat, Prisăcani.
Această așezare este
situată în partea de sud-est a
județului Iași, fiind
străbătută de luncile râurilor
Prut și Jijia. Vorbesc cu
plăcere despre Prisăcani,
pentru că aici trăiesc bunicii
mei. Bunicul mi-a povestit că
majoritatea oamenilor de aici
se ocupă cu agricultura și
creșterea animalelor iar alții,
pe timp de iarnă, împletesc
coșuri din nuele sau din
papură. Oamenii sunt
gospodari au case frumoase,
iar din mijlocul lor s-au ridicat
și intelectuali: pr eoți,
învățători, doctori. De fiecare
dată când merg la bunici,
vecinii lor, deși în vârstă, ne
primesc cu bucurie și
împreună cu nepoții lor ne
jucăm în fiecare vacanță. O
dată, iarna, eu, verișorul meu
și alți copii din sat am hotărât
să mergem cu uratul așa cum
merg toți copiii. Am găsit în
podul casei costume naționale
ce aparțineau bunicului meu.
Bunica le-a spălat cu grijă,
le-a călcat, apoi ni le-a dat să
le îmbrăcăm. Parcă eram
coborâți din ,,Amintirile" lui
Creangă. Am urat din poartă în
poartă, gospodarii primindu-ne
nu numai pe noi, pentru că în
satul bunicilor mei sunt multe
obiceiuri: cerbul, ursul, căluții,
nunta țărănească. Îmi place să
merg oricând la bunici pentru
că acolo îmi fac toate poftele
și pot să mă joc în aer liber
până se lasă seara!
Mereu mă bucur să mă aflu în
satul bunicilor mei, Prisăcani!
Ignea Daria Elena,
clasa a IV-a A
Udilă Laura
Panciuc Daria
 Profesorul către elev:
-De ce tema ta pare scrisă de tatăl
tău? Seamănă cu
scrisul lui de mână!
Elevul: Pentru că i-am folosit stiloul!

Copilul: Mami, mami, scrie-mi si

Bichescu Medea mie o scrisorică pentru
Iepuraș, te rog!
Mama: Dar de ce nu o scrii tu?
Copilul: Pentru că sigur îmi face cad
ou o carte de gramatică,
dacă vede cum scriu!

-As vrea să fiu milionar, ca taică-miu!

-Wow, taică-tu e milionar??
- Nu, și el vrea sa fie milionar!
Glume
Un puşti de 5 ani către tatăl lui:
-Tată, să ştii că m-am decis: când o să
fiu mare vreau să lucrez
la Polul Nord. Dar până atunci trebuie
să mă antrenezi!
-Bine, puiule, dar cum ar trebui eu să
te antrenez?
-Cumpărându-mi o îngheţată în fiecare
Dumitriu Iustina zi!

Muzica preistorică

Datează din paleoliticul mijlociu și constă ajungând la muzica antică puțin celebră și
în lovituri între pietre, lemne sau orice alte cunoscută în ziua de azi.
obiecte uzuale. Au fost concepute și imnuri www.wikipedia.com
de slăvire, din urlete și dansuri.

Astăzi, aceste forme de manifestare sunt

privite oarecum sceptic deoarece ele erau
limitate la sunete precare și destinate
mulțumirii zeilor.

Muzica neolitică se cânta în temple păgâne

iar cea laică de către doicile copiilor. Cu
toate că nu există dovezi scrise, s-au găsit
numeroase piei și mai târziu documente
desenate cu instrumentele preistorice.
Treptat, această muzică s-a dezvoltat cultural.bzi.com
Daria Iftimi