D ragi prieteni,

anul 2018 e un an de
mare importanţă pentru revista
„aMIC”, care împlineşte 25 de ani
de la fondare. Parcă a fost mai
ieri, primul număr al revistei, care
ne-a făcut să ne emoţionăm nu mai
puţin decât la naşterea unui copil,
dar între timp am făcut atâtea lu-
cruri frumoase! Şi toate împreună
cu voi! Iar copiii de atunci, primii
noştri cititori, au crescut, sunt
domni şi doamne în toată legea, au
devenit oameni respectaţi, serioşi
probabil că au deja au ei copii de
vârsta voastră.
Multe lucruri s-au întâmplat în
acest sfert de veac, şi bune, şi mai
puţin bune, însă „aMIC” a fost întotdeauna alături de copii, alături de voi, cititorii
noştri! V-am adus spre lectură tot ce am crezut că e mai bun şi mai de folos pentru buna
voastră creştere. Am făcut-o cu multă dragoste şi dăruire şi aşa vom face şi mai departe.
În acest an ne vom strădui să vă aducem o revistă mult mai bună decât până
acum, cu rubrici şi concursuri noi, multe şi interesante, precum şi multe surprize. Vă
invităm şi pe voi, dragilor, să fiţi receptivi şi să participaţi la crearea revistei, care e
pentru voi, dar şi despre voi. Scrieţi-ne despre ce vă frământă, ce aţi vrea să ştiţi, să
aflaţi, să cunoaşteţi, iar noi vă vom răspunde.
Suntem amici, prieteni, şi prietenii adevăraţi se ţin împreună. Şi ţin unii la alţii.
Am vrea să ştim că avem în fiecare şcoală, în fiecare localitate un grup de prieteni
buni care citesc revista, discută despre temele abordate, le pasă şi se implică. Aştep-
tăm opiniile şi sugestiile voastre, vă aşteptăm chiar şi în vizită la noi, la redacţie,
împreună cu colegii de clasă, cu prietenii. Dacă ne invitaţi, venim şi noi în vizită la
voi, cu tot ce avem mai bun şi cu prietenii noştri: scriitori, pictori, artişti. Vrem să-i
cunoaştem pe prietenii voştri, iar voi – pe ai noştri, pentru că
prietenii prietenilor noştri ne sunt şi nouă prieteni. Amici. Pentru
că noi, cei de la „aMIC”, ţinem în mod deosebit la amicii noştri!
Vă îndemnăm deci să abonaţi revista şi să o citiţi. Acesta este
singurul mod în care ne putem împrieteni şi cunoaşte mai bine:
voi ne citiţi pe noi, noi pe voi, şi aşa mereu – până ajungem şi
la vârsta de 100 de ani. Aceasta ne dorim, aceasta v-o
dorim şi vouă, iubiţi cititori!
Vă urăm, de asemenea, să aveţi un an cât mai fru-
mos şi încă mulţi-mulţi-mulţi ani înainte!
a mic
Cu drag, al vostru amic şi prieten,
fondatorul revistei „aMIC” Alexandru Rusu,
cavaler al ordinului „Gloria Muncii”,
cavaler al ordinului „Ştefan cel Mare”

1
 La multi, ani!
a mic
Dragi cititori ai revistei „aMIC”,
cu ocazia sărbătorilor de iarnă, vă aduc sincere felicitări vouă și
părinților voștri. Fiecare din noi are propriile dorințe, pe care le expu-
nem în mesajele adresate Moșului și așteptăm cu nerăbdare miracolul
de Crăciun. Una dintre cele mai mari dorințe ale mele este să păstrez
mereu setea de cunoștințe, diverse și profunde, neașteptate și surprinză-
toare. În copilărie, această sete mi-o alimentam din cărți și reviste, iar
una dintre cele mai preferate era revista „aMIC”. Odată cu anii, ori-
entându-mă deja spre domeniul economico-financiar, domeniu pe care
l-am ales în calitate de profesie, am continuat să caut surse de informa-
re și inspirație, cât mai complete și obiective. Vă doresc și vouă, micii
mei amici, să căutați mereu răspunsuri la întrebările ce vă frământă și
să le găsiți! Să savurați momentul și să vă bucurați, la fel cum vă bu-
curați atunci când plasați o nouă piesă într-un gigantic puzzle care vă
ajută să vedeți mai clar tabloul lumii în care trăiți și să conștientizați
rolul important pe care îl aveți în acest tablou.
La mulți ani!
Veronica VRAGALEVA,
secretar de stat al Ministerului Finanțelor,
magistru al Clubului Moldovenesc de Jocuri
Intelectuale

Dragi copii,
fiţi curajoşi! Încercaţi-vă puterile, nu renunţaţi niciodată atunci
când nu reușiți!
Să nu vă fie teamă să greşiţi, deoarece greşelile sunt... preţioase.
Doar greșind învăţăm. Experimentaţi în artă şi exprimaţi-vă emo-
ţiile prin creaţie. Fiţi insistenţi şi sârguincioşi.
Vă doresc să savurați plăcerea cunoașterii, a noilor descoperiri.
Cântaţi, dansaţi, pictaţi – fiţi inspiraţi!
Să aveţi un an cât mai frumos şi mai colorat!
Anatol ŞTEFĂNEȚ,
muzician, liderul formatiei „Trigon”,
director artistic „Ethno Jazz Festival”

Pentru amicii „aMIC”-ului,

fie ca feeria Crăciunului să vă umple sufletul de bucurie și casa de
voie bună prin lecturi plăcute, captivante și pline de tâlc din aceas-
tă revistă frumoasă, preferata voastră. Iar Anul Nou să vă îmbie la
multe descoperiri și experiențe deosebite, inclusiv la Biblioteca muni-
cipală „B.P. Hasdeu”. Anul care vine, în mod sigur, pregătește multe
surprize interesante pentru cei mici și mari, așa că poftiţi la bibliote-
că. LA MULȚI ANI!
Mariana HARJEVSCHI,
directorul Bibliotecii municipale „B.P. Hasdeu”
2
 Dragi amici de la „aMIC”,
de mică adoram revistele şi ziarele pentru copii. În primul rând,
pentru că acolo apăreau versurile mele, apoi pentru că exista astfel
o conexiune între satul unde m-am născut şi copii din alte localităţi.
Momentul când un copil de la ţară îşi vede numele şi versurile proprii
în paginile unei reviste şi se trezeşte apoi cu o duzină de scrisori de
la alţi copii din întreaga republică este minunat. Pe atunci nu exista
încă internet şi publicaţiile pentru copii ne ajutau să ne manifestăm
talentele şi să ne simţim apreciaţi.
Doresc, în noul an, tuturor colaboratorilor revistei „aMIC” cât
mai multe întâlniri frumoase cu cititorii, mai ales cu copiii din loca-
lităţile rurale. Și cât mai multe concursuri cu premii oferite copiilor
talentaţi din ţara noastră!
Iar tinerilor cititori le doresc multă inspiraţie perseverenţă şi să nu
cedeze în fața obstacolelor!
Un An Nou fericit, plin de creativitate şi multe realizări frumoase!

Olga PETROVSKY,
jurnalist & om de afaceri

Dragi prieteni fideli „aMIC”-ului,

acum câteva zile m-a vizitat Moș Crăciun, poftindu-mă să scriu pentru voi poezii, care să țină locul
de urări de An Nou, de Pace, de Note Mari, numai de 9 și 10, pe care să le luați la toate materiile. Să
vă iubiți părinții, profesorii, să iubiți și să vorbiți măiestrit limba noastră română. Bineînțeles, m-am
bucurat de vizita generosului Moș Crăciun, care m-a inspirat cu ade-
vărat și am purces la scris poeme și urări, unele din care vi le trimit
chiar acum. La mulți ani!

FLORILE DALBE
Colindă copiii, ce mai colind!
Cu florile albe, frumoase.
Ușile caselor larg se deschid,
Chiar dacă sunt vremuri geroase.
Și gazdele după ce le împart
Copiilor daruri, îi roagă
Să vină și mâine, la semănat,
Căci Sorcova tare li-i dragă.

Leo BUTNARU, scriitor,

preşedintele Filialei Uniunii Scriitorilor din Ro-
mânia în RM

Scumpi prieteni,
ne aflăm în perioada când deschidem larg uşa sufletelor pentru a
lăsa magia Sărbătorilor de iarnă să ne copleşească. În aceste clipe,
vin cu gânduri nobile, de admirație şi profund respect, către amicii
mei, colaboratorii revistei „aMIC”. Vă doresc un nou an mai bogat a mic
în împliniri, mai înalt în aspirații. Să culegeți din feeria Crăciunului
sfințenie, bucurie, lumină, din care să ne împărțiți cu drag și nouă,
cititorilor, precum o faceți necondiționat de-a lungul anilor.
Iar cititorilor voștri – plăcere şi folos din lecturarea revistei!
Sărbători fericite! La mulţi ani!

Lilia STEGĂRESCU,
director-adjunct la Liceul moldo-turc „Orizont” 3
a mic
PICII DE LA SADOVA
Naţionale a României, au confecţionat drapele tri-
colore din hârtie colorată. Publicăm cu mult drag
şi căldură textele şi imaginile acestea, în speranţa că
la Sadova creşte o nouă generaţie, creatoare, una de
buni români!
„a”MIC

Oaspeţii revistei „a”MIC” sunt de această dată

membrii clubului literar-artistic „Poiana Picilor”,
de la Biblioteca Publică din satul Sadova, raionul
Călăraşi. Mariana Ciobanu, bibliotecară şi amfitri-
oană a acestui club, ne-a expediat câteva poezioare
ale elevilor de la şcoala din localitate. Deoarece toţi
copii sunt talentaţi, iar cei de la Sadova îndeosebi,
ne-au expediat şi poze cu ceea ce fac ei la cercul de
hand-made (lucru manual). Recent, cu ocazia Zilei

Ştefan cel Mare

Ştefan, Ştefan, domn cel Mare,
Ai luptat pentru pământ,
N-ai luptat doar pentru tine,
Ci să fie-n ţară bine.
Nicoleta IONEL, cl. a IV-a

Cărticica mea
Am o cărticică
Cartea cărţilor
Foarte frumuşică,
Eu cu cartea m-am născut,
Eu când prind s-o răsfoiesc,
Eu cu cartea am crescut,
Am plăcerea s-o citesc.
Şi o viaţă-am s-o citesc -
Lucruri multe mă învaţă,
Doar aşa o să trăiesc.
Este precum o povaţă.
Valeriu BOLEA, cl. a II-a
Nu mă mai despart de ea,
Că e cărticica mea!
Loredana ORBU, cl. a IV-a

4
„…TE SERVESC C-UN CEAI, DAR TE COSTĂ NASUL”
A venit iarna
Iată, iarna a venit,
Fulguleţii s-au pornit,
Copilaşii-drăgălaşii
Zburdă precum iepuraşii,
Cu căciulile pe cap,
Se gătesc de colindat.
Gabriela SPIRIDON,
cl. a III-a, Rezina

Jocurile iernii
Iarna a venit în ţară,
Rafaela GUSEINOV, Hai, să scoatem nasu-afară!
cl. a VII-a, Gimnaziul Țânțăreni, Telenești
Jocurile sunt în toi,
Copilăria Luăm şi sania cu noi.
Copilăria, dulce basm, Fulgi de-argint dansează-n zare,
Toţi şi-o amintesc cu drag, Vai, ce veselie mare!
Este vârsta preafrumoasă Cătălina CEMÂRTAN,
Când suntem cu toţi acasă. cl. a III-a, Rezina
Amintiri de neuitat
Copilăria ne-a lăsat,
Ne-a bucurat magia ei
Cu şotii, basme - tot ce vrei!
Ce-altceva îţi mai doreşti,
Decât o copilărie ca-n poveşti,
În care noi mereu vom reveni
Şi cu cei dragi ne vom reîntâlni.
Sergiana SAVCIUC, cl. a IV-a

Ana EȘANU, Rezina

Omul de zăpadă
Omul de zăpadă Francesca DRUȚĂ, Rezina

Are guturai.
Cum i-ar prinde bine
Un pahar de ceai.
Îndulcindu-şi glasul,
Iarna
Copiii tare-s bucuroși,
a mic
Zise iepuraşul: Ninge-atâta de frumos.
- Te servesc c-un ceai, Iarna ne-a adus în țară,
Dar te costă nasul! Multă nea și-o sănioară.
Alexandra ZGUREAN, Zăpadă puhav-argintie
cl. a III-a, Rezina Şi ţi-o dăruiesc şi ție.
Ecaterina PRAHNIŢCHI,
Irina CĂPĂȚINĂ,
cl. a V-a, Rezina 5
cl. a VIII-a, Gimnaziul Țânțăreni, Telenești
 Mihai Eminescu - 168 de ani de la nastere
,
a mic
Se pare că despre Eminescu s-a spus totul, însă, până la urmă,
ştim destul de puţin despre el. Nici până astăzi nu se cunoaşte cu
exactitate data naşterii sale, deşi, de comun acord, o serbăm cu toţii
pe 15 ianuarie.
Nu ştim prea multe nici despre copilăria sa, nu avem nici măcar o
fotografie care să ne fi păstrat chipul copilului Mihai Eminovici. Pu-
tem să ni-l imaginăm doar, cu acei ochi „negri şi cuminţi” din poezia
„O, rămâi”. Veţi înţelege emoţia mea, provocată de o istorisire a scri-
itorului român Petre Crăciun, pe care l-am rugat să v-o povestească
şi vouă, dragi prieteni.
Vă îndemnăm să citiți rândurile de mai jos, după care vă rugăm
să vă imaginați cum arăta Eminescu pe când era copil și să ne spuneți
și nouă.

EMIN ,
COPILUL DIN BOSFOR CARE SEAMĂNĂ CU EMINESCU
Ediția 2017 a festivalului desoperit pe el, băiețelul cu părul negru, cu gropițe în
„Istanbul Tanpınar Literatu- obraji, cu un zâmbet care acoperea totul în jurul lui.
re Festival” – cel mai mare L-am întrebat cum îl cheamă și mi-a răspuns
eveniment dedicat autorilor, simplu: Emin. Așa cum îi spunea Veronica Micle
ilustratorilor și editorilor din lui Mihai Eminescu: „Eminul meu iubit”. Am rămas
întreaga lume, organizat de cu toții impresionați de acel nume, dar și de chipul
Turcia – a fost un prilej de a
cunoaște o lume nouă, năs-
cută parcă din culorile Bo-
sforului. Pentru mine, cele
mai importante au fost în-
tâlnirile cu copiii. Una dintre
aceste întâlniri mi-a rămas
foarte aproape de suflet și
veți vedea imediat de ce.
Într-una dintre zile,
m-am întâlnit cu 30 de elevi
de clasa a III-a la „Cikslain Library”, o bibliotecă
foarte modernă. O profesoară mi-a spus că sunt niş-
te copii care au obținut premii la concursurile șco-
lare. Iar întâlnirea cu mine era „premiul” lor. Măgu-
litor peste măsură, trebuie să recunosc.
Toți cei 30 de copii m-au impresionat. Am des-
coperit o fetiță talentată care lucrează la o carte și
m-am bucurat foarte mult văzând câtă sensibilitate
se ascundea în acei ochi neastâmpărați. Apoi l-am
6
frumos și curat care ne amintea de imaginea unui
poet-copil, devenit apoi poetul-nepereche al Limbii
Române. Iar mirarea noastră a crescut și mai mult
când Emin ne-a spus, ușor timid, că scrie versuri.
Au urmat multe întrebări, ale lui, dar și ale mele.
Am descoperit un copil de o mare sensibilitate, în-
drăgostit de cărți și de fiorul primelor scrieri.
Ne-am fotografiat împreună, i-am oferit un
Certificat de „Ambsador în Regatul Poveștilor” și
ne-am despărțit cu mare greu. Eu, cu gândul că am
revăzut pe cineva drag, iar el, poate, cu același gând.
EMINESCU LA PARIS
Un trunchi de copac firav
din care rasare Luceafărul poe-
ziei noastre, el însuși un trunchi
de bronz cu privirea spre cer...
Un alt Eminescu, așa cum l-a
văzut artistul și cum nu m-am
așteptat deloc să-l văd eu. Am
rămas profund impresionată
de acea privire calmă a poetului
îndreptată spre cer, de brațul
ferm care strângea la piept câ-
teva cărți…
Această statuie a fost inau-
gurată aici în 1989, la o sută de
ani de la moartea poetului, în
Cartierul Latin, situat pe ma-
lul stâng al Senei, unul dintre
cele mai cunoscute locuri din capitala franceză, mai
exact pe Rue des Ecoles (în apropiere de Sorbona).
Este executată în bronz de către sculptorul Ion Vlad
și arhitecta Ileana Sassu.
Am aflat, după întâlnire, că familia lui Emin nu era
originară din Turcia. Venise cine știe de unde. Nouă
ne-ar fi plăcut să fi venit de prin părțile Țărilor Româ-
ne și am rămas cu visul că așa a fost în realitate.
Reîntors acasă, am scris o poveste foarte fru-
moasă, al cărei erou este un băiat născut pe malul
Bosforului. Și i-am spus chiar așa, în cinstea acelui
copil frumos de la Istanbul: „Emin, băiatul din Bos-
for”. Mi-aș dori să o pot traduce în limba turcă și să
pot reajunge la Istanbul pentru a-i oferi cartea.
Petre CRĂCIUN
Acest fapt a fost posibil da-
torită donațiilor a doi români
stabiliți în Spania, Ascension
Maorta și Aurel Rauta, dar și
contribuțiilor Bisericii Orto-
doxe Române din Paris, a Ligii
Culturale Române.
Pe o placă, fixată tot pe pos-
tament, se poate citi: „Le plus
grande poete roumain. Le derni-
er grand romantique europeenne.
Propagateur de la culture franca-
ise dont l’oeuvre est connue dans
64 langues et cultures du monde”
(„Cel mai mare poet român. Ul-
timul mare romantic european.
Propagator al culturii franceze și
a cărui operă este răspândită în 64 de limbi şi culturi
ale lumii.”) Mulți francezi care au descoperit aceas-
ta imagine extraordinară a poetului român, oameni
obișnuiți sau oameni de cultură, au mărturisit că au
fost curioși să afle mai multe despre poeț, au căutat
poezia lui pe rafturile librăriilor sau cele ale biblio-
tecilor, au citit-o și au rămas adânc impresionați de
genialitatea marelui creator, chiar dacă traducerile,
a mic
oricât de reușite, nu pot reda în întregime valoarea
unei opere.
Tatiana BALAN
7
 Obiceiuri si
, traditii
,

a mic

CRĂCIUNUL,
O SĂRBĂTOARE ODINIOARĂ INTERZISĂ
În perioada timpurie a creştinismului, Paştele era principa- pretinzând cea mai bună mânca-
la sărbătoare, naşterea Domnului nefiind celebrată. În cel de-al re a lor, iar dacă nu le răspundeau
IV-lea secol, mai-marii Bisericii au decis să instituie şi această cerințelor, le jucau tot felul de
sărbătoare. Biblia nu menționează o dată anume (fapt folosit feste. De Crăciun clasa privilegi-
ulterior de puritani pentru a protesta împotriva acestei sărbă- ată are ocazia de a-şi răscumpăra
tori). Deşi anumite detalii ar sugera că s-ar fi petrecut primă- datoriile reale sau imaginare față
vara (prezența păstorilor), papa Iulius I a preferat data de 25 de marginalii societății.
decembrie, cel mai probabil pentru ca noua sărbătoare să ab- ***
soarbă şi să integreze sărbătorile păgâne cum ar fi Saturnalia. La începutul secolului al XVII-
lea, un val de reformă aduce schim-
Numită Naşterea Domnu- ritului vechi, în Biserica greacă şi bări în modul de celebrare a Crăciu-
lui, sărbătoarea s-a încetățenit în în cea rusească se sărbătoreşte la nului în Europa. Când Cromwell şi
Egipt până în 432, iar în Anglia 13 zile după 25 decembrie, cu- forțele sale puritane vin la putere în
prin secolul al VI-lea. Până la fi- noscută şi ca ziua celor trei magi. Anglia, Crăciunul este anulat. Re-
nele secolului al VIII-lea deja De Crăciun, era ales un cerșe- publica nu durează mult însă şi la
ajunsese şi în Scandinavia. Până tor sau un student drept „rege” şi venirea pe tron a lui Carol al II-lea
în Evul Mediu, creştinismul înlo- ceilalți se declarau supuşii lui. Cei sărbătoarea este restaurată.
cuise practicile păgâne. Conform săraci colindau casele bogaților ***
Coloniştii din America, care
sosesc pe noul pământ în 1620,
erau şi mai puritani în credința lor.
Drept urmare, Crăciunul nu a fost
celebrat în istoria timpurie a Ame-
ricii. Oricine propovăduia spiritul
Crăciunului era amendat cu cinci
şilingi. Crăciunul este declarat săr-
bătoare oficială abia în 1870.

8
 Oferirea şi primirea colacului de Crăciun este gestul ri-
tual care leagă sufletul gazdelor de cel al colindătorilor. Co-
lacul, pentru ceata de colindători, reprezintă pâinea sacră.
Pe măsura importanţei lui este şi urarea de mulţumire pe
care vătaful/vornicul o face la încheierea colindelor. Aceas-
ta poartă numele de „urarea colacului” şi este atestată în
aproape toate zonele ţării: „Aveţi, fraţi ficiori, gură de-a
mulţămi,/ Că ne dăruieşte jupânul gazdă/ Cu-n colac de
grâu curat/ Dinspre Sântă Mării semănat,/ Pe-a noastră
samă gătat!”

COLACUL DE CRĂCIUN
Simbolul
De fapt, simbolul colacului
este legătura dintre cei vii şi cei
morţi, dintre cer şi pământ, dintre
zei şi oameni. De Crăciun, se spu-
ne că cerurile sunt deschise şi asta
presupune că sufletele morţilor,
ale moşilor de neam, participă şi
ele la marea sărbătoare. De aceea,
pe masa de sărbătoare, în ajun de
Crăciun, se pun colaci pentru cei
din lumea de dincolo. Iar colindă-
torii, prin parcursul lor magic cu
care înconjoară satul, contribuie
la regăsirea căii străbunilor noștri.
Este vechi cât lumea
Încă în pictura murală din
templele egiptene a fost desco-
perită forma inconfundabilă a co-
lacilor, printre ofrandele dăruite
zeilor. Când oamenii erau încă Biblie, atunci când Dumnezeu le-a
nomazi și se hrăneau mai mult poruncit fiilor lui Israel ca atunci
cu carne vânată, ofrandele oferite când se întorc în Ţara Sfântă, îna-
zeilor erau animalele. În momen- inte de a mânca din pâinea acelor
tul în care oamenii au renunţat la ogoare, să dea ca ofrandă prima
vânătoare şi la culesul fructelor pâine dospită, challah; aceasta,
sălbatice şi au început să culti- pentru a putea mânca din pâinea
ve pământul, devenind, aşadar, acelui tărâm pentru totdeauna.
sedentari, se înmulţesc dovezile Cât de importante erau cu-
ofrandelor cerealiere. vântul şi realitatea pe care o re-
prezenta o demonstrează faptul
De unde provine că acest cuvânt a străbătut seco-
cuvântul colac? lele, a trecut mările şi munţii şi a
Cuvântul colac a parcurs un ajuns la noi aproape neschimbat -
drum îndelungat, din Semiluna colac. Grecii i-au spus kholax, iar
fertilă din Orient, unde marile bulgarii, kolaci sau kolo.
fluvii favorizau recolte îmbelşuga-
te de grâu şi alte cereale. Cuvân- Colindeți și covrigei
tul colac, la singular, provine din Astfel se numesc colăceii ce
ebraicul Challah sau hallah, ter- se fac anumit pentru colindători.
men folosit pentru prima dată în Aceşti colaci pe la Moldova mon-
tană sunt făcuţi în forma unui
„S”, ca simbol al șarpelui, care
joacă un mare rol în zodiac. Se
mai fac şi sub formă de stea, cerc
sau potcoavă, închipuind stelele
de pe cer, Soarele sau Luna. Co-
lacii pregătiţi pentru colindători
se numesc popular și „colindeţe”
sau „crăciunei”. Se mai obișnuieș- a mic
te ca pentru micii colindători să
fie pregătiţi covrigei, în vreme ce
crăciuneii vor fi daţi colindători-
lor adolescenţi; colacii mari se vor
da însă colindătorilor maturi, mai
apropiaţi familiei.
Tatiana BALAN 9
 Revista la de ani
a mic
Concurs aniversar, ediția a 2-a, dedicat Alexandrinei RUSU, fondator
și fost redactor-șef al revistei „aMIC”

OMUL CARE MĂ AJUTĂ SĂ CRESC FRUMOS

În vara acestui an, re- le, cucerindu-vă prin bu-
vista „aMIC” va împlini 25 nătate, omenie, onestitate,
de ani. Actul ei de naştere principialitate.
este semnat cu iulie 1993. Eseul vostru nu trebuie
Erau timpuri grele să depăşească volumul de
atunci, criză economică, o pagină culeasă la calcu-
instabilitate politică. Şi, ca lator sau 2 pagini scrise
întotdeauna în asemenea de mână. Vor fi apreciate
situaţie, cel mai mult sufe- modul de selectare şi de-
reau copiii. scriere a faptelor, viziunea
Domnii Alexandrina şi personală asupra acestora,
Alexandru Rusu, oameni precum şi măiestria artis-
de afaceri prosperi, au tică.
decis că trebuie neapărat Lucrările urmează a
să facă ceva pentru copii, fi semnate, indicându-se
ceva ce le-ar ajuta să creas- adresa, clasa, instituţia de
că frumos, să se dezvolte sănătos nu doar fizic, ci şi învăţământ şi un telefon de contact.
spiritual. Astfel, au luat decizia să înfiinţeze, pe chel- Cele mai bune lucrări vor fi premiate în modul
tuiala lor, revista „aMIC”, care, pe parcursul a două următor: premiul I – 1000 lei, premiul II – 600 lei,
decenii şi jumătate, a devenit un adevărat prieten al premiul III – 400 lei, mențiuni a câte 200 lei.
copiilor și adolescenților. „A fi domn e o-ntâmplare, a fi Om e lucru mare”,
Probabil că şi voi aţi cunoscut, fie în localitatea spune un frumos proverb românesc. Ne-am bucu-
voastră, fie în altă parte, oameni cu suflet generos, ra mult să ştim că puteţi distinge Omul valoros din
care, prin acţiuni concrete, ajută copiilor să vadă preajma voastră şi că puteţi povesti frumos despre
frumuseţea vieţii, să creadă în viitor şi în bunătatea el şi altora.
umană. Chiar dacă ei nu consideră că faptele lor Succes!
sunt ieşite din comun, rămân a fi un model pentru
cei tineri. De aceea, credem că merită ca numele lor
să fie cunoscut.
Paginile revistei „aMIC” vor găzdui povestirile
voastre consacrate bunătăţii şi generozităţii unor
persoane concrete, care vă ajută, direct sau indirect,
să creşteţi frumos. Fie că acesta este un medic care a
salvat viaţa ta, a unui prieten sau vecin, un profesor,
care e gata să stea ore în şir cu elevii pentru a-i face
să îndrăgească lumina cărţii, un vecin care nu uită
să intre în fiece dimineaţă la un bătrân neputincios,
o familie care şi-a deschis uşile casei pentru nişte
copii năpăstuiţi etc. Pe scurt, vă îndemnăm să ne
scrieţi despre oamenii care vă servesc drept mode-
10

CUM NE COMPORTĂM LA SPECTACOL
Regulile de bună conduită în sălile de spectacol şi concert sunt importante pentru a evita situaţi-
ile neplăcute. Una dintre principalele reguli este păstrarea liniştii, cu tot ceea ce implică acest lucru.
Nu vom vorbi, nici măcar în
şoaptă, cu persoana de lângă noi,
dar nici nu vom folosi telefonul
mobil. Cel mai indicat este să în-
chidem telefonul mobil sau să-l
comutăm pe modul silenţios.
În cazul în care în sală vedem
persoane cunoscute le salutăm cu
un zâmbet şi o înclinare a capului,
urmând ca în pauza spectacolului
sau la finalul acestuia să discutăm
cu ele.
Nu vom mânca în timpul
spectacolului, este o lipsă de res-
pect faţă de actul artistic şi faţă
de ceilalţi spectatori. Chiar dacă
sunteţi convinşi că aveţi ureche muzicală, nu veţi
fredona împreună cu artistul melodia care se cântă
pe scenă, excepţie fiind acele cazuri în care artiştii
invită spectatorii să cânte împreună cu ei.
Punctualitatea este un element foarte important.
Vom avea grijă să ajungem la sala de spectacol cu
câteva minute înainte de ora anunţată de începere,
pentru avea răgazul necesar de a lăsa hainele la gar-
derobă şi a căuta locurile. E inadmisibil să intri în
sală după ce spectacolul a început, să deranjezi alţi
spectatori şi chiar artiştii, căutând locul din sală.
Atunci când trecem printre rândurile de specta-
tori până la locul nostru, ne scuzăm pentru deranj şi
Cei sapte
,
ani de-acasa
păşim cu faţa la cei pe lângă care trecem.
Când trebuie să aplaudăm? Într-o sală de con-
cert, aplauzele sunt bine-venite la intrarea dirijoru-
lui sau a solistului. Vom face o gafă dacă vom aplau-
da la sfârşitul unei mişcări simfonice. Simfonia are,
de obicei, patru părţi şi se aplaudă numai la sfârşit,
în momentul în care artistul se întoarce cu faţa spre
public.
Dacă suntem la un concert în care mai mulţi ar-
tişti urcă pe scenă, într-o succesiune de momente,
vom aplauda la finalul fiecărui moment artistic sus-
ţinut de aceştia.
A sta până la sfârşitul reprezentaţiei este o for-
mă de curtoazie pe care o datorezi nu numai celor
care s-au străduit să ofere un bun produs creativ, dar
şi celorlalţi spectatori. La teatru, la operă şi la con-
cert este de bun gust să te ridici în picioare pentru
aplauzele de final, până când interpreţii ies de două
ori să facă reverenţe sălii. E o dovadă de impoliteţe
să pleci din sală spre finalul spectacolului doar pen-
tru a fi primul la garderobă.
a mic
În sălile de concert, bărbatul va merge înainte
pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu pri-
mele priviri curioase. În cazul urcării unor trepte,
bărbatul va preceda femeia cu o jumătate de pas la
urcare şi o va urma cu o jumătate de pas la coborâre.
Text: Agerpres 11
 ,
Semenii tai
a mic
ADRIAN GUŢU:
„VOLUNTARIATUL MĂ PREGĂTEŞTE PENTRU VIAŢĂ”
Pe Adrian l-am cunoscut pe
trei decembrie, curent, la Festiva-
lul voluntarilor, o adevărată săr-
bătoare care a adunat tineri activi
şi ambiţioşi din întreaga ţară. Cei
12
mai buni au fost invitaţi pe scenă
ca să-şi ia premiile binemeritate.
Printre câştigători a fost şi Adrian
Guţu din satul Rotunda, raionul
Edineţ, premiat cu Locul I, la sec-
ţiunea video.
În febra acelor emoţii, m-am
apropiat de Adrian ca să-l felicit şi
să-i cer datele de contact. Au ur-
mat ore întregi de discuţii la tele-
fon, apoi, în una din zile, Adrian a
revenit în capitală. Am avut timp
suficient ca să discutăm pe înde-
lete, să-l descopăr mai bine, astfel
ca, în rândurile de mai jos, să am
despre ce povesti.
Este elev în clasa a XII-a la
Colegiul Politehnic din oraşul
Bălţi şi are o bogată experienţă de
voluntarit. S-a implicat în acțiuni
de voluntariat încă pe când învăța
în satul natal. Se implică activ şi
acum, mai ales când revine acasă,
având şi planuri serioase pentru
schimbarea în bine a localităţii.
„Acum cinci ani şi jumătate,
din inițiativa parohului Adrian
Postolachi şi a preotesei Alina,
în satul Rotunda a fost forma-
tă o echipă de voluntari, la care
am aderat și eu. La început nu
prea înţelegeam esenţa cuvân-
tului „voluntariat”. Ştiu că nu e
bine să te lauzi, dar în acest caz
îmi permit să afirm că am reușit
multe, am produs schimbarea în
comunitatea noastră, am făcut ca
lucrurile să se miște, fapt ce ne
bucură enorm. Printre cele mai
importante acțiuni ale echipei de
voluntari pot menţiona ajutorul
adus bătrânilor singuratici, plan-
tarea copacilor, curățirea celor
trei izvoare din sat și multe alte-
le”, povesteşte Adrian.
Cu ocazia sărbătorilor de iar-
nă, în ajunul Anului Nou, volun-
tarii au pregătit un program artis-
tic, Adrian asumându-și rolul lui
Moș Crăciun. Voluntarii l-au aju-
tat să ducă sacii cu cadouri la picii
de la grădiniţa din satul Rotunda,
dar şi la alţi copii de la câteva gră-
diniţe din oraşul Edineţ, cărora
le-au creat o adevărată sărbătoa-
re. N-au uitat nici de copiii din
familiile social-vulnerabile, pe la
care au ajuns „Moş Adrian” şi aju-
toarele sale.
Echipa este formată din peste
20 de voluntari, cu vârste cuprinse
între 11 şi 19 ani. Şi-au făcut deja
un plan de activitate pentru anul
2018, care include, spre exemplu,
campanii de promovare a cărţii
şi lecturii, salubrizarea localităţii,
promovarea modului sănătos de
viaţă, serată cu ocazia Zilei Inter-
naţionale a Femeii, organizarea
competițiilor sportive, ajutorarea
bătrânilor singuratici etc.
„Voluntariatul mă pregăteş-
te pentru viaţă, mă formează ca
personalitate, este cea mai bună
şcoală de dezvoltare personală”,
spune Adrian, despre care vreau
să mai adaug că este pasionat şi
de tehnologiile informaţionale,
de arta foto/video. Participă la
traininguri, seminare, şcoli de
vară etc. Îi doresc mult succes și
în anul acesta!
Andrei BORDIAN

a mic

13
a mic

14
a mic

15
 Caruselul picilor
a mic

Ghinda si
, dovleacul
Un călător s-a oprit la margi-
nea unui drum și s-a așezat la um-
bra unui stejar să se odihnească.
Privind în jurul său, s-a întrebat:
- De ce ai făcut, Doamne,
plantele așa de ciudat: cum e cu
putință ca vrejul acela pipernicit,
ce abia se târăște pe la marginea
câmpului, sa facă ditamai bosta-
nul, iar stejarul ăsta falnic doar
niște ghinde mici, că de abia în-
cap în mână?
Fiind obosit, călătorul a ați-
pit la răcoarea umbrei. Dar, la un
moment dat, l-a trezit o ghindă ce
căzuse din copac drept în capul
lui.
- Doamne, a mai zis călătorul,
ce bine le-ai făcut Tu pe toate!
Păi, dacă îmi cădea acum în cap
ditamai dovleacul, aici rămâneam
lat...
S-a sculat și a plecat mai de-
parte, drumul fiindu-i lung...
Povață: Nu înțelegem tot-
deauna lucrurile, dar toate au
rostul și menirea lor.

Cantecel pentru pici

,

Ghicitori

Degetele Are aripi,

Dar nu zboară,
Umblă fără sănioară,
Degetul cel mare pleacă la plimbare, Pe gheţuri şi prin zăpezi,
Mergi la Poli şi ai să-l vezi.
Arătătorul duce bastonul, (Pinguinul)
Mijlociul duce pardesiul,
Inelarul duce geamantanul,
Iar degetul mic, fiindcă e pitic,
Nu duce nimic. E un mic aeroplan,
Cu aripi de celofan.
(Libelula)

Mărgelat, înfoiat,
În ogradă respectat.
16 (Curcanul)
 Gadilici pentru amici

,
Concursul Cea mai hazlie intamplare
La Mulți Ani, dragi cititori, și toți cu zâmbetul pe buze!
După cum ne-am înțeles în numărul trecut, concursul nostru continuă.
Deci, rămânem în așteptarea răvașelor voastre.
Nu, n-am uitat. Premianta anului trecut este Cezara Arhip din Ialoveni,
pentru întâmplarea Târg cu un sfârșit comic, publicată în nr. 7-8 al revistei.
Felicitări!
Fulgi de nea
Cel mai dificil rol • Fiecare an te învață ceva...
Dacă înveți!
Era în ajun de An Nou. Am ieșit în curte să mai iau o gură de aer și
• Paradox: cu ce note petreci
o văd pe Olguța, vecină cu noi. Cum m-a zărit, mi-a spus bucuroasă.
anul vechi, cu aceleași îl întâlnești
– Eu la bradul de la grădiniță am să fiu Albă-ca-Zăpada!
şi pe cel nou.
– Minunat! Și ai să cânți, ai să spui poezii?
• La întrebarea bunelului cam
– Nu. Au să spună poezii și au să cânte ceilalți copii.
ce-ar dori să-i aducă Moș Cră-
– Dar tu ce-ai să faci?
ciun, Petrică i-a răspuns prompt:
– Eu am să fiu frumoasă!
„Vacanța de vară!”.
Mihaela Scutaru, Orhei
• Ionel a uitat agenda la liceu.
Nu cumva să i-o ceară Moș Cră-
ciun!
Epigrame • Manualele n-au ce căuta la dis-
cotecă! s-a răstit la ele Andrieș și
Ruga unui elev a aruncat ghiozdanul cât-colo.
de Efim Bivol Ion Diordiev
Mult stimate Moș Crăciun,
Pentru c-ai adus vacanța,
Am să-ți dau cadou ce vrei,
Cosul , cu bancuri
Numai ia-mi, te rog, restanța... – Tăticul meu se teme de Moș
Crăciun.
Unui repetent cronic – De ce crezi așa?
de Ion Diviza – Când vine Moș Crăciun la noi,
E repetent, dar are-un plan, eu îl caut pe tăticul, îl strig, iar el
Deci, totuși, de ceva e bun. nu-i nicăieri.
La brad, în fiecare an
Îl face el pe Moș Crăciun. ***
La magazin.
Vulpoii – Mămico, de ce aici e scris „Ca-
de Ion Ciobanu douri”, dar ne pun să plătim?
Trec grăbiți pe sub copac,
Iute, ca jivinele. ***
Și-i întreb atunci ce fac...
– Colindăm găinile.
– Ce ați hotărât să faceți cu ocazia
sosirii Anului Nou?
a mic
– Să-i deschidem larg ușa... Las’
Moș Crăciun să vină!
de George PETREA
Mama-mi zice: „Știi că vine ***
Mâine Moș Crăciun la tine”? – Ce brad aveți?
N-o să-mi fie, vai! ușor – Unul artificial.
Ca să fiu azi cumincior. – Îi proaspăt? 17
 , printre amici
a mic
SĂ NE ÎNTÂLNIM MAI DES!
Nu ştim ce le-a lăsat Moş Nicolae în papucei elevilor din clasele a III-a şi a IV-a de la Școa-
la-grădiniţă 120 din Chişinău, noi însă, ştiindu-i de copii buni, silitori şi mai ştiind că mulţi
dintre ei au îndrăgit revista „aMIC” și o citesc cu multă plăcere, am hotărât să le facem o vizită
la ei acasă. Copiii ne-au aşteptat cu colinde, fiind primii, în acest an, care ne-au vestit Naşte-
rea Domnului.
Alături de noi la această fiecare şcoală şi în fiecare lo-
întâlnire a fost scriitorul Leo calitate din ţara noastră, vom
Butnaru, aşteptat cu mult in- continua şi pe viitor tradiţia
teres şi prietenie de copii. El a acestor frumoase întâlniri
dorit să le încerce isteţimea şi cu voi, cititorii noştri. Aştep-
le-a spus o serie de ghicitori, tăm, totuşi, să vă manifestaţi
iscând o adevărată compe- şi voi dorinţa de a ne vedea.
tiţie de inteligenţă. Inspiraţi O puteţi face scriindu-ne pe
de exemplul scriitorului şi adresa redacţiei. De aseme-
fascinaţi de apropierea Săr- nea, ar fi bine să ne sugeraţi
bătorilor de iarnă, mulţi din- cu cine dintre personalităţile
tre micii noştri prieteni s-au din ţara noastră aţi vrea să vă
pus pe scris versuri. Am făcut întâlniţi şi să vă împrieteniţi.
o selecţie şi vă vom prezenta Haideţi deci, să ne întâlnim
cele mai bune dintre creaţiile mai des!
lor atât în acest număr, cât şi Din partea redacţiei
în ediţiile viitoare ale revistei. „aMIC”, vă urăm sărbători
Ştiind că avem prieteni în fericite şi un an nou cât mai
interesant!

Iarnă, iarnă, ești frumoasă, Vine iarna cu povești, Copiii se pregătesc,

Când nu ești prea friguroasă, Cu colinde-mpărătești, Bradul îl împodobesc.
Că ne-aduci grămezi de nea Cu tradiții, sărbători Frumușei, de sărbători,
Și plimbări cu sania! Şi cu multe șezători. Vin la case urători.
Alexandra BIVOL, cl. a III-a Andrei CREŢU, clasa a IV-a Bogdan TROFIM, clasa a III-a

18
 OMUL DE ZĂPADĂ
Dacă-a nins frumos de tot
Și albă-i toată țara,
Plec la derdeluș și scot,
Săniuța din cămară.
Când mă urc pe vârf de deal
Și privesc la vale,
Omul de zăpadă iar
Îmi face semnale.
Poate nu mă credeți voi,
E lucru de mirare,
Însă mult s-ar bucura
Cu sania să zboare.
Daniel NICHITOI, clasa a III-a

IARNA-BALERINĂ
Iarna e o Mândră și frumoasă iarnă, Ninge-ncet şi liniştit peste casa mea,
Balerină Bine ai venit, Geamul e împrejmuit cu fulguţi de nea,
Cu fustiţă Eu te-aștept încă din toamnă, Focu-n sobă s-a aprins, emanând căldură,
De lumină. Cu-n fular la gât. Oamenii sunt fericiţi, fără pic de ură.
Ilia PROCOPIE, clasa a IV-a Daria MELINTI, clasa a IV-a Nicoleta CANOŞ, clasa a IV-a

a mic
ÎNTRE NOI, AMICII
Întotdeauna ne-am dorit să fim la curent cu preocupările voastre, de aceea, vă propunem, dragi
prieteni, să participați la sondajul nostru. Vă sugerăm să ne scrieți un text scurt despre ce vă propuneți
să realizați în anul 2018. Cele mai reuşite scrisori le vom publica în paginile revistei „aMIC”. Aşteptăm
lucrările cât mai curând, împreună cu fotografiile personale.
Vă amintim că ne puteți scrie şi pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/
RevistaMIC/ 19
 Concurs
a mic
„CITEŞTE, SCRIE ŞI CÂŞTIGĂ!”
URĂTURĂ
Aho, aho!
A venit iar Anul Nou
Prin poiene înzăpezite,
Prin vâlcele întroienite,
Dealuri mari, alunecoase,
Prin păduri mari și crengoase.
Necăjiți și obosiți,
Setoși și înflămânziți
Cerbi frumoși cu coarne mari,
Lungi picioare, copite tari.
Urcă deal, cobor la vale,
Trăgând sania cea mare,
Plină vârf cu jucării,
Ducând daruri la copii.
Mai mânați, măi,
Să răsune peste văi!
Hăi, hăi, hăi!
Moș Crăciun bate din bici,
Ba-i colo, ba-i aici,
Se grăbește să reușească,
La toţi cadouri să dăruiască.
Copii în așteptare,
Toți cei ce i-au scris scrisoare,
Stau la geam cu nerăbdare,
Căci e zi de sărbătoare.
Hăt, colo, în depărtare,
Iată, sania cea mare!
Se ivește chiar acum
Căciula lui Moș Crăciun.
Înghețat, dă din picioare
Cu toiagul își face cărare.
Trece pe la fiecare casă
Și la toți cadou le lasă.
De la mic și pân-la mare
Cu urări de sărbătoare,
Cu un car de bucurii
La părinți și la copii.
20
În ediţia din decembrie v-am propus, dragi cititori, să compuneți
o colindă sau o urătură pentru Moş Crăciun. Se vede că ideea v-a plă-
cut, astfel încât am primit la redacție multe scrisori care cuprindeau
urături și colinde foarte inspirate.
Înainte de a anunța câștigătorul, dorim să-i menţionăm pe Tudor
(cl.I) şi Loredana Gâra (cl. a IV-a) din satul Zăbriceni, raionul Edi-
neţ, lucrările cărora ne-au plăcut mult. Îi îndemnăm să fie la fel de
harnici și să ne scrie în continuare.
De această dată, cartea „În aşteptarea lui Moş Crăciun”, oferită de
Editura LITERA, va ajunge la Corina Lupan, eleva clasei a IV-a „A”,
Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din oraşul Șoldănești. Ne-a plăcut
mult urătura și vă propunem, dragi cititori, să o citiți în această pagină.
URMĂTOAREA ETAPĂ
Premiul: Cartea „Visează codrul” de Ștefan Octavian Iosif – Co-
lecţie îngrijită de Anatol Vidraşcu, ilustraţii de Elena Karachentseva
(Editura LITERA).
Condiţia: Scrie o poezie sau o compunere prin care să redai fru-
museţea naturii din diferite anotimpuri. Aşteptăm lucrările cât mai
curând, însoţite de fotografii sau desene pe această temă. Succes!
Cu un an frumos, bogat
De Domnul binecuvântat,
De la copii ascultare,
Părinților multă răbdare.
Hai, sunați din clopoței
Pagină îngrijită de Andrei BORDIAN
Și strigați cu toții
Hăi, hăi, hăi!
Să vă fie de bine
Cu Anul Nou ce vine!
La anul și la mulți ani!
Corina LUPAN
 Aroma cartilor
,

„ALINA”, BUCURIE, TRISTEŢE, MEDITAŢIE DESPRE VIAŢĂ

Intrigată de romanul „Viața ca
amintire” de Ion Anton, eram ne-
răbdătoare să aflu soarta Alinei. Și
uite că, odată cu apariția romanului
„Alina”, care este o continuare a celui
dintâi, am avut o mare satisfacție să
urmăresc destinul eroilor îndrăgiți.
Am citit cu sufletul la gură poves-
tea Alinei, o simplă profesoară de la
țară, care, în căutarea unui câștig mai
bun, se lasă ademenită de traficanți.
Este racolată pentru ani întregi de
munci silnice tocmai în Siberia, la un
complex animalier. Aici, printre multe alte persoane,
îl întâlnește pe Valeriu Crudu, marea dragoste a vieții
ei, neîmpărtășită…
Romanul e o istorisire a anilor de sclavie ai eroi-
nei principale. Ea este gata de orice sacrificiu doar
pentru a-și vedea persoana iubită mai puțin suferin-
dă, chiar dacă Valeriu nu o iubește și pleacă la alta...
După moartea lui Valeriu, fratele acestuia, Bog-
dan, reușește să o salveze pe Alina și ea, după mulți
ani, revine acasă. Între timp, copiii au crescut, ea de-
venind bunică fără să ştie…
Parabolele din jurnalul intim al protagonistei
sunt pline de învăţăminte. Iată una din ele: „În Gre-
cia Antică trăia un înțelept, Socrate. Într-o zi s-a în-
tâlnit cu cineva care i-a spus:
- Socrate, știi ce am auzit despre
un cunoscut de al tău?
- Stai o clipă. Mai întâi aș vrea să
treci un mic test, numit Testul celor
trei. Primul test e cel al adevărului.
Ești sigur că ceea ce vrei să-mi spui e
adevărat?
- Nu. Am auzit doar.
- Acum, testul binelui. Ceea ce
vrei să-mi spui este de bine?
- Nu, dimpotrivă...
- Există o a treia probă - filtrul uti-
lității. Ceea ce vrei să-mi spui îmi este de folos?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu e ade-
vărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci, de ce
să-mi spui?”
Romanul „Alina”, în opinia criticului literar Ion
Ciocanu, în afară de zbuciumatul destin al Alinei
Zâmbreanu, oferă multe prilejuri de bucurie, triste-
țe, meditații despre viață şi imprevizibilitatea des-
tinului uman. Din acest roman am desprins ideea
că, vorba marelui Shakespeare, tot la zi ajunge și cea
mai lungă noapte.
Tatiana BALAN, clasa a X-a,
Liceul Teoretic „Ştefan Vodă”, oraşul Ştefan Vodă

CA ÎNTRE PRIETENI
În Biblioteca Liceului „Ale-
xandru cel Bun” din Sîngera,
mun.Chișinău, au loc multe întâl-
niri frumoase cu scriitorii. Relativ
recent, ne-a pășit pragul Alexan-
dru Plăcintă, foarte bucuros să
adune în jurul lui copiii pasionați
de carte. La fel de bucuroși, dar și
foarte emoționați, au fost elevii
claselor a III-a și a IV-a, prezenți
la întâlnire. Cunoscând deja mai
multe poezii din creația scriito-
rului, copiii au fost curioși să facă
cunoștință cu Domnia sa, nerăb-
dători să discute cu el.
Curiozitatea picilor a placut
scriitorului. A răspuns cu plăce-
re la întrebările adresate, a reci-
tat din versurile sale. Alexandru
Plăcintă, fost pedagog și având
o mare dragoste pentru copii, a
atins coardele sensibile ale picilor
și i-a antrenat într-o discuție plă- a mic
cută, ca între prieteni.
„Mi-au plăcut foarte mult în-
trebările lor și faptul că au propus
să compunem împreună o strofă ne dorim să avem cât mai multe
la o poezie nouă”, mărturisește asemenea momente, alături de
Alexandru Plăcintă. scriitorii îndrăgiți.
În anul care ne-a pășit pragul, Stela CELAC, bibliotecară
21
 Satele Moldovei mele
a mic
PEPENI
Există un loc unic în care ne regăsim și acesta este
localitatea în care ne-am născut. Pentru mine, acest
loc este satul Pepeni, care mi-e foarte drag și cu care
mă mândresc enorm.
Așezat pe panta de nord a dealului Alacai-Vadu-
leca, pe coline nu prea înalte, dar foarte pitorești, sa-
tul Pepeni are o istorie interesantă.

Legenda, care până în zilele de astăzi se păstrea-

ză în memoria sătenilor, transmisă din tată în fiu, ne
povestește că satul Pepeni și-ar avea începutul pe
moșiile unui boier, numit Keșco. Acesta a preferat
să cultive pepeni pe aceste pământuri mănoase. De
aici și vine denumirea localității, care este atestată
documentar în anul 1781.
În vara anului 1991, în zona satului, Muzeul de
Istorie al Moldovei și Muzeul de Arheologie al Aca-
demiei de Ştiințe din Republica Moldova, sub con-
ducerea dlui Bicbaev, au desfășurat săpături arheo-
logice, care au scos la iveală un material arheologic lă a satului o reprezintă Liceul Teoretic ,,A. Agapie”.
neobișnuit de bogat și variat: ceramică, unelte de os, Liceul poartă denumirea fondatorului și primului
silex și piatră, podoabe, resturi faunistice și paleobota- profesor, protoiereului Alexandru Agapie, care, în
nice ce dovedesc în mod elocvent că aceste locuri au anul 1867, a deschis prima școală în propria casă.
fost locuite foarte și foarte demult. A fost descoperită În liceul nostru și-au făcut studiile personalități
o seceră din corn de cerb cu lame de silex, foarte bine marcante ale Republicii Moldova: Andrei Galben,
conservată și care este cea mai veche descoperire de rector ULIM, Nicolae Glib, artist al poporului ș.a.
acest tip pe teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru. Bogăția principală a satului sunt oamenii, care
Satul a avut perioade destul de dificile cum ar fi războa- păstrează dragostea față de pământ, față de sat, față
iele, deportările din perioada stalinistă. Pentru a nu uita de valorile eterne, față de credință. Ca să vă convin-
de suferințele îndurate, sătenii, au fost înălțat trei monu- geți de frumusețea satului Pepeni, vizitați-l!
mente: unul dedicat participării la războaie a sătenilor,
altul dedicat deportărilor, iar al treilea a fost înălțat în Elevii din clasa a IX-a B,
memoria celor 350 de evrei, exterminați în iulie, 1941, membri ai cercului „Muzeul școlii”,
în Pepeni, înălțat pe locul execuției evreilor. satul Pepeni, raionul Sîngerei
O mare importanță în dezvoltarea social-cultura-

HAI SĂ NE VEDEM… PE !
Noi, cei de la „aMIC”, suntem foarte prietenoşi. Deoarece dorim să fim cât mai aproape de voi,
dragi amici, dar şi pentru a ne face prieteni noi, am creat pagina şi grupul Revista „aMIC” pe Face-
book.
Vă invităm să apreciaţi pagina noastră cu câte un „Like” şi să vă alăturaţi grupului. Invitaţi toţi
prietenii să facă la fel. Aşteptăm, de asemenea, mesajele şi sugestiile voastre, care vor ajunge la noi cât
ai clipi din ochi. Haideţi, deci, să ne vedem pe Facebook!
22
 Mozaic scolar
,

„BURSA BISERICII”
A devenit o tradiţie frumoasă ca, în ultima dumini-
că a fiecărei luni, cei mai buni cinci elevi din Gimna-
ziul Hîrtop din raionul Floreşti să vină la biserica din
localitate pentru a-şi primi... bursa.
„Consiliul bisericesc a solicitat conducerii gimnaziu-
lui să identifice cinci elevi care întrunesc următoarele
condiţii: sunt stăruitori la carte, au o purtare exemplară
şi provin din familii cu venituri modeste. Copiii ştiu deja
când trebuie să vină la biserică, iar după oficierea slujbei,
le ofer plicurile cu alocaţiile băneşti binemeritate. E mai
mult o bursă simbolică, dar destul de motivantă”, spune
părintele Sergiu Boldirescu.
Pe lângă această bursă, din bugetul bisericii din
Hîrtop se întreţine şi atelierul de ţesătorie şi broderie,
care este frecventat de aproape 40 de copii. Vom reve-
ni neapărat aici ca să aflăm mai mult despre activitățile
acestor copii.

BUCURIA DE A OFERI
În una din zile, un grup de voluntari a venit în pe copii, care sunt mult mai vulnerabili în fața bolii.
vizită la cei 14 copii de la Centrul de asistenţă medi- Drept urmare, ei se regăsesc aici, izolați și stigmati-
cală a bolnavilor de tuberculoză „Speranţa Terrei” zați, lipsiți de comunicare și sprijin”, spune doam-

Pagină de Andrei BORDIAN

din oraşul Bălţi. na Irina Mutruc, profesor şi voluntar la Centrul
Cei care au reuşit să readucă zâmbetul pe faţa „Speranţa Terrei”. De aceea este atât de important
acestor copii marcați de tristețe sunt un grup de ca acești copii să aibă cât mai multă comunicare cu
elevi de la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți, lumea din afară. Această vizită este un bun exemplu,
care, la iniţiativa doamnei Olga Elpujan, profesor demn de urmat și de alți voluntari din țară.
de educaţie civică și director adjunct, au reuşit să Despărţirea a fost grea și copiii de la Centru le-
aducă un pic de lumină în viața acestora. Au organi- au adresat oaspeților, într-un glas, o singură între-
zat împreună, timp de câteva ore, jocuri şi distracţii, bare: „Când mai veniți pe la noi?”
creând astfel o atmosferă de bună dispoziţie.
Copiii au avut parte și de
cadouri, prilej de mare bu-
curie. Cutiile, decorate fru-
mos de elevii liceului, conți- a mic
neau hăinuțe. Bineînțeles că
nu au lipsit nici dulciurile și
fructele.
„Tuberculoza, fiind, în
prezent, declarată cea mai
ucigătoare boală infecți-
oasă, deseori îi afectează și
23
 Geocaleidoscop
a mic
GROENLANDA
Groenlanda este cea mai mare insulă din lume. Suprafața ei este combe. Mica eră glaciară a forțat
acoperită de gheață în proporție de 80 la sută. Se află sub suverani- vikingii să abandoneze Groen-
tatea Danemarcei, însă beneficiază de o autonomie extinsă. Majori- landa. Doar fundațiile bisericii re-
tatea populației o constituie inuiții, care se ocupă cu pescuitul, apele amintesc și astăzi de viața rurală a
din jurul insulei fiind bogate în somon, cod şi crevete. vikingilor în aceste ținuturi.
Populația este concentrată de-a lungul coastelor, în partea În secolul al XVIII-lea, danezii
sud-vestică, unde clima este mai blândă. și norvegienii au ajuns pe coaste-
le Groenlandei și au fondat câte-
va colonii.

Inuitii,
Eschimoși este un termen fo-
losit pentru popoarele care tră-
iesc în regiunea polară. Inuiții
sunt cei care populează Groen-
landa și Canada. Condițiile lor
de viață sunt grele, dar popoare-
le nordice s-au adaptat de secole
la un astfel mod de trai. Imagi-
naţi-vă cum au rezistat, mii de
ani, fără electricitate şi fără haine-
Istorie le uşoare şi călduroase din ziua de
azi. Asta ca să nu mai vorbim de
Nu se știe prea mult despre put să scadă temperaturile, dând inexistenţa mijloacelor motoriza-
perioada exactă a primelor așezări startul la ceea ce este cunoscut te de transport. Ei bine, viaţa nu a
inuite. În anul 1000 d.Hr., în aceste sub numele de mica eră glacia- dispărut şi nici nu a stat pe loc în
ținuturi, au poposit vikingii, bene- ră. Astfel că multe meleaguri din nordul „adânc” al „planetei albas-
ficiind de o perioadă mai caldă, ce Groenlanda au fost abandonate tre”. Ba dimpotrivă, acumulările
le-a facilitat deplasarea pe bărcile și chiar Islanda era cât pe ce să su- spirituale ale populaţiilor autoh-
lor nu prea mari, dar destul de agile.
În epopeile nordice se spune
că Eric cel Roșu a fost exilat din
Islanda. Împreună cu familia sa
și câțiva sclavi, a plecat cu navele
către un ținut pe care se zvonea
că s-ar fi aflat către nord-vest. El a
ajuns pe insulă și a fondat colonia
din Groenlanda. Aceasta s-a ex-
tins destul de repede. Deci primii
coloniști au fost islandezii.
În jurul anului 1450 au înce-
24

tone sunt comparabile ca bogăţie
cu cele ale oricărei altei seminţii
de pe glob, cu tradiții și obiceiuri
impresionante.
Corturile confecţionate din
piele de ren le-au servit drept adă-
post sigur și iarna, și vara. Astăzi,
inuiții locuiesc în case constru-
ite din lemn, folosind corturile
când merg la pescuit şi la vânat.
Cei mai mulţi inuiţi folosesc, în
AURORA BOREALĂ ,
SPECTACOLUL MAGNIFIC AL NATURII
Fenomenul este urmărit în
septembrie-octombrie și mar-
tie-aprilie, însă nimeni nu știe cu
exactitate când poate apărea. Au-
rora boreala este un fenomen na-
tural ce se formează în timpul unei
erupții solare puternice. Particule
încărcate electric sunt aruncate de
soare în spațiu, formând așa-zisele
vânturi solare. Pământul este pro-
tejat de aceste vânturi solare prin
câmpul magnetic terestru, astfel
că vânturile solare sunt obligate
să ocolească aceste centuri mag-
netice și să ajungă pe Pământ prin
cei doi poli magnetici, nord și sud.
Când aceste particule interacți-
onează cu gazele din ionosferă
(strat atmosferic situat între 60 și
600 km deasupra scoarței teres-
prezent, obiecte de vestimentaţie
modernă, care au înlocuit hainele
grele, tradiţionale. Sania trasă de
câini a fost schimbată pe boburi
cu motor sau maşini tip jeep. Încă
din cele mai vechi timpuri, inui-
ții au utilizat materiale oferite de
mama-natură, confecţionându-şi
toate lucrurile de care aveau ne-
voie. Armele pentru vânătoare
- harponul sau suliţa, foarte uşor
tre) are loc acest impresionant
spectacol de lumini.
Cele mai multe dintre auro-
rele boreale au o culoare verde,
mai rar roșu și mov. Când apar în
emisfera nordică, aurorele poartă
de mânuit, cuţitul, arcul cu săgeţi
– erau meşterite din colţii de fil-
deş ai morselor, iar hainele şi le
făceau din pielea uscată şi tăbăci-
tă a cerbilor caribu. Pentru bărci
şi sănii foloseau lemnul acoperit
cu piei groase de morsă.
Proximitatea naturii sălbatice,
dar şi a unor fenomene cosmi-
ce, au spiritualizat profund co-
munităţile umane din zonele cu
climă vitregă. Un exemplu este
semnificaţia pe care a căpătat-o
aurora boreală, aceasta fiind un
spectacol magnific, în care acto-
rul principal este natura, făcând
ca lumini hipnotice să danseze
pe cerul arctic. O înlănţuire de
culori mişcătoare, pe care „oame-
nii frigului” au denumit-o „dan-
sul strămoşilor”. Spiritele celor
„trecuţi dincolo” se arată pe cer
şi le comunică urmaşilor diverse
mesaje.
a mic
numele de auroră boreală, ter-
men folosit inițial de Galileo Ga-
lilei, cu referire la zeița romană a
zorilor, Aurora, și la titanul care
reprezenta vânturile, Boreas.
25
 Atentie,
, concurs!
a mic
„ŢARA MEA DE DOR”
Ne este drag meleagul nostru frumos și irepetabil,
ne este drag satul (orașul) în care ne-am născut şi unde
ne sunt părinții, bunicii, prietenii. Fiecare colțișor al
țării noastre are o legendă, o istorie a sa. În fiecare sat
avem locuitori vrednici, oameni deosebiţi, cu realizări
frumoase şi acumulări impresionante de fapte bune.
De aceea ne-am gândit să inaugurăm un concurs
care să-ți permită, dragă cititorule, să ne povestești
despre localitatea ta de baştină, prin cuvânt sau imagi-
ne. Trimite pe adresa redacției (cea poştală, dar şi cea
electronică) un eseu, o poezie sau un desen, inspirate
de frumuseţea locurilor voastre de baştină.
La finele anului, pentru fiecare probă (eseu, poezie,
desen) vor fi desemnați câștigătorii, care, neapărat, se
vor bucura de premii. Vă dorim multă inspirație și aș-
teptăm lucrările voastre!

I
N
T
E
G
R
A
M
Ă

26

LUCIANA SPÎNU,
UN OM FERICIT
Luciana Spînu s-a născut pe 17 noiembrie 1990,
în satul Hirova din raionul Călărași. În 2002 a absolvit
școala medie din satul natal, iar în 2010 – Liceul Repu-
blican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău,
specialitatea flaut. În 2011 a fost admisă la Universita-
tea de Stat din Moldova, la Facultatea de Psihologie și
Științe ale Educației, unde şi-a făcut masteratul.
La 25 de ani s-a lansat în muzica folclorică, orga-
nizând primul său concert – „Pe drumul care merg
eu”. Atunci a lansat și primul CD, cu 16 piese, inclu-
siv un colind, folclor autentic.
„Muzica și psihologia se îmbină perfect. Atunci
când trebuie să ies în scenă, psihologia mă ajută să
trec peste emoții. Se completează reciproc”, a măr-
turisit interpreta, premiantă a multor concursuri
naţionale şi internaţionale.
Cel care o ghidează în carieră este producătorul
muzical Oleg Volontir: „Am cunoscut-o pe Luciana
când era elevă la liceul „Ciprian Porumbescu”. Fă-
ceam un casting pentru o formaţie de fete (muzică
uşoară). Am apreciat talentul ei, dar era cam mică
de statură şi nu se potrivea cu celelalte trei fete.
Muzica
S-a supărat atunci un pic, iar peste aproximativ
doi ani a venit la altă preselecţie, deja pentru un fes-
tival de muzică populară. I-am propus o colaborare
serioasă, pe care a acceptat-o cu plăcere.
Au urmat mai multe concursuri, inclusiv în Ro-
mânia, după care am editat un CD cu muzică folclo-
rică... Continui să fiu alături de Luciana şi Dorin. Îi
felicit cu cele mai recente evenimente din viaţa lor,
căsătoria şi naşterea primului copil”.
Luciana este căsătorită cu muzicianul Dorin Ie-
şeanu. Formează un cuplu extraordinar, având un
parcurs ce impresionează. Iată ce ne povestește Lu-
ciana: „Povestea noastră a început de pe băncile li-
ceului ,,Ciprian Porumbescu”. Pe 27 mai 2016, am
decis să ne oficializăm relația atât prin cununia reli-
a mic
gioasă, cât și prin înregistrarea oficială a căsătoriei”.
Şi ziua de 22 iunie 2017 are o semnificație apar-
te. Este ziua când au fost binecuvântaţi cu primul
lor copilaș, pe care l-au numit Stelian.
Andrei BORDIAN
27
 Cinema
a mic Salutare, drag „aMIC”!
Aș dori să citesc în paginile tale un articol despre
actrița Elizabeth Olsen. Știu că are foarte mulți fani
printre tinerii din Republica Moldova care se vor bu-
cura de asemenea.
Daiana Bulgara
ELIZABETH OLSEN
Frumoasa actriță s-a născut la 16 februarie 1989 în
Sherman Oaks, California, și este al patrulea copil în fami-
lie. Mai are un frate și două surori vitrege mai mari, actrițe
și ele. De mică, a luat lecții de canto și balet. A început să
joace la vârsta de doar patru ani în mai multe filme, alături
de surorile Mary-Kate Olsen și Ashley Olsen. Înainte să
împlinească 11 ani a avut deja roluri destul de importante
în How the West Was Fun și în serialul The Adventures
of Mary-Kate & Ashley.
A urmat școala Campbell Hall School în North
Hollywood, California, după care Universitatea Tisch
School of the Arts.
Rolul care i-a marcat cariera a fost cel din filmul Mar-
tha Marcy May Marlene. Atât filmul, cât și interpretarea
actriței au primit aprecierea criticilor, acumulând mai
28
multe nominalizări și premii. În acest
film, Olsen o joacă pe Martha, o fată
care suferă de paranoia după ce evadea-
ză din mediul unei secte și se întoarce
la familia sa.
Apoi a jucat în filmul horror Silent
House, în care a primit rolul lui Sarah.
Filmul a primit recenzii de diferite pă-
reri, deși interpretarea actriței a fost
mult apreciată. Au urmat filmele Red
Lights (2011), Liberal Arts (2012),
Very Good Girls (2013) ș.a. A fost pro-
tagonista variantei americane a filmului
sud-corean Oldboy, după care a avut
un rol important în Kill Your Darlings.
În 2014 apare în pelicula Godzilla.
În ianuarie 2013, a fost nomina-
lizată la premiul BAFTA Rising Star
Award. În plus, a avut multe alte nomi-
nalizări și premii la diferite festivaluri de
film.
Olsen s-a alăturat universului cine-
matic, Marvel, portretizând persona-
jul Scarlet Witch în filmul Avengers:
Age of Ultron, continuare din 2015 a
filmului The Avengers. A reluat acest
rol în filmul Avengers: Age of Ultron,
apoi în Captain America: Civil War, în
2016.