Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.Noțiuni teoretice
Prezentul este un timp simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune care are loc înainte de momentul vorbirii.
Partea de vorbire care exprimă acțiunea, starea sau existența se numește verb.
2.Completează.
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a exprima cum este considerată acțiunea de către ………………………………
Modul indicativ este mod personal, deoarece verbul își schimbă forma în funcție de ………………………………………..
II.Exerciții
1.Completează următoarele șiruri cu formele verbale care lipsesc, ținând cont de persoană și număr.
• voi mânca, vei mânca, …................................, ..................................…, veți mânca, vor mânca;
2.Pune verbele din paranteză la timpurile cele mai potrivite, în funcție de context.
3.Identifică verbele la modul indicativ și stabilește la ce timpuri trecute sunt acestea, completând pe caiet un tabel
asemănător celui dat.
a. „Deodată, în fața mea s-a oprit o copilă, o adolescentă, poate o tânără. Experiența de rătăcitor mă învățase că în
lumile noi nimic nu-i mai greu de intuit ca vârsta. Se oprise și mă privea drept în ochi. Avea gâtul de lebădă, iar părul
roșcat.” (Horia Aramă, Planeta celor doi sori)
b. „Murgul nu voia să se ridice, apoi nu voia să plece, ci stătea zgribulit în loc, apoi nu voia să o ia la treapăt, iar
deodată el își adună toate puterile, o rupse la fugă încordată și o ținu așa cale de câteva împușcături, apoi căzu frânt
la pământ, încât își aruncă stăpânul cât colo între cioate.” (Ioan Slavici, Moara cu
noroc)
c. „Cireșarii pătrunseră în încăpere: un cub imens, alb, luminos, dar trist. Recunoșteau camera după planul fetei în
alb. Aceleași dimensiuni, aceleași firide săpate în perete, aceeași coloană ciudată, de marmură, în mijlocul încăperii.
Cu singura deosebire că încăperea lor era mobilată, sau fusese mobilată cândva, la vremea ei. Câteva jețuri roase
amarnic de vreme erau așezate ca un evantai în preajma unui baldachin din care nu mai rămăseseră decât coloanele
subțiri și împletite, de bronz, și scheletul acoperământului, iar dedesubt ruinele unui pat domnesc.”(Constantin
Chiriță, Cireșarii)
d. „Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul ei maior afară din orice stare alarmantă, și am ieșit. Mi-am pus
șoșonii și paltonul și am plecat. Când am ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu cheseaua în
vestibul – ca să-mi toarne dulceață în șoșoni.” (I. L. Caragiale, Vizită)
4. Scrie formele de indicativ, perfect simplu, ale următoarelor verbe la persoanele și numerele indicate:
5. Completează propozițiile cu forma de trecut cea mai potrivită a verbelor din paranteză.
f.Nu dorea să fie certat, de aceea …………………………………………… (a face) cum i-au spus unchii.
7.Pune verbele din paranteze la formele potrivite, apoi trece-le la forma negativă.
a)„Știuca îi zise:
— Nu mă omorî, Aleodor; ci mai bine dă-mi drumul în apă, că mult bine ți-oi prinde când cu gândul n-ăi gândi.
c)„— A, nu, răspunseră într-un glas cele trei foi. Folosiți-ne dumneavoastră. Scrieți despre năravul acestor școlari!
Caietul acesta s-a terminat tot. Măcar să se termine cu folos…”
Să scriem corect !
Verbul a crea are, la indicativ, timpul prezent, următoarele forme: creez, creezi, creează, creăm, creați, creează.
Aceeași regulă se aplică și în cazul verbelor a recrea și a agrea.
! Sau: Cu doi ,,e”, când în structura lor există sunetul ,,z”.(creez/creăm ; agreezi/agreăm)
La perfect simplu, verbele terminate în -i, cum sunt a veni sau a citi, au la persoana forma I: (eu) venii/(eu) citii.
Formele de imperfect vroiam, vroiai, vroia, vroiam, vroiați, vroiau sunt greșite.
Sunt corecte fie formele voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau (forme ale verbului a voi), fie formele vream, vreai,
vrea, vream, vreați, vreau (forme ale verbului a vrea).
Verbe ca: a apropia, a continua, a împrăștia au la indicativ, prezent, persoana I, singular formele apropii, continui,
împrăștii, în cazul lor, terminația de persoana I singular fiind -i.