Funcții sintactice ale substantivului

A. substantival poate fi:

A.s.G. - numai în G. fără prep. (al, a, ai, ale cui?+ subst)
Exprimarea copilului a schimbat părerea juriului.
A.s.prep. (care? ce fel de? exprimat prin s. cu prep de Ac., G., D.)
Succesul – de la concurs (Ac.)
- contra Serenei (G.)
- multumită echipei ....... ne bucură. (D.)
A.s. in N. – stă numai după substantiv; este numele substantivului determinat:
Poetul Eminescu s-a născut în județul Botoșani.
Apoziția: - este tot in caz N., arată identitatea substantivului determinat; stă numai după subst.
si oferă o informație suplimentară (care poate lipsi); se izolează intre virgule:
Imi plac poeziile lui Eminescu, poetul cel mai cunoscut.
Toate obiectele, adică pixurile și creioanele, s-au împrăștiat pe jos.
Copiii cuminți, doar Marin și Alina, au pictat frumos.

A.s.D. - A. substantival datival – exprimat prin subst. în D fără prep. (cui? +subst.)
Nicu îi este nepot Mariei. (cui nepot?)
S-a stabilit acordarea de burse elevilor harnici. (cui?+subst. „acordarea”)
Mâine va fi înmânarea de diplome participanților. (cui?+ subst. „înmânarea”)
Andrei Mureșanu este „preot deșteptării noastre”...

C.D. – (C. direct) stă numai în caz Ac.; răspunde la „pe cine? ce?+vb.pred. (care are S)
Învățătoarea îi învață pe elevi alfabetul .
C.I. – (C. indirect) stă numai în caz D. – răspunde la „cui?+vb.”
Le-am spus adevărul părinților și unui coleg. A procedat contrar așteptărilor.
C.P. = C. prepozițional =. – se exprimă prin subst. cu diverse prep:
C.P. - cu prep de Ac. :
- despre cine / - despre ce? Vorbim despre Eminescu, despre poeziile sale.

- pentru cine? /- pentru ce? Părinții muncesc pentru copii.

Mă pregătesc pentru desen.

- la cine? / - la ce? Mă gândesc la bunici și la joacă…

- cu cine? / - cu ce? Mă joc cu sora mea, cu mingea.

- în cine /în ce? Cred în Dumnezeu, în ajutorul Lui.

- de cine? / de ce? Mi-e dor de Ana, de zilele calde…

C.P - cu prep. de D. sau de G.:
Ei se vor înțelege, gratie inteligenței lor. (D.)
Mă voi opri asupra unui singur aspect din text. (G.)

Complemente circumstanțiale – în funcție de prepoziție și de context, pot fi in Ac., D., G.:

C.L. – de loc (unde?) Am alergat .... ... spre poartă. (Ac.)
.... împrejurul terenului, de-a lungul râului (G.)
Așterne-te drumului, stai locului! (D. locativ – fără prep .)
C.T. – de timp (când? cât timp?):
De o săptămână lipsește. Muncește din zori și până seara. (Ac. cu prep.)
Vara trecută am stat la bunici trei săptămâni. (Ac. fără prep.)
A intrat înaintea profesorului. (G. cu prep.)
În preajma sărbătorilor devenim mai buni... (G. cu loc prep.)
C.M. – de mod (cum?)
Scria fără talent. Cânta ca o pisică... (Ac. cu prep)
E mai înalt ca(decât) fratele lui.
Să fii tare ca piatra... iute ca săgeata...
Înota împotriva curentului. (G. cu prep)

C.Cz. – de cauză (din ce cauză?)

Cânta de bucurie. S-a lovit din neatenție. (Ac. cu prep)
A reușit datorită efortului depus . (D. cu prep)

C.Sc. – de scop (cu ce scop?)

A ieșit la plimbare. Se antrenează pentru concurs. (Ac. cu prep)
Învață în vederea examenului.(G. cu loc.prep.)