o Cum pot să învăţ mai uşor funcţiile sintactice ale cazurilor?

Funcţiile sintactice ale cazurilor nu e bine să fie memorizate mecanic. Se impune o

clasificare a lor, ceea ce ne poate uşura înţelegerea şi, respectiv, memorizarea lor.

Pentru început este important să ştim că fiecare caz are o funcţie sintactică de
bază, care este şi cea mai frecventă, şi mai multe funcţii sintactice secundare, mai
puţin frecvente.

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor:

Nominativul
– răspunde la întrebările cine? ce?
– cazul subiectului: Elevul este în clasă.
Genitivul
– răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?
– cazul atributului substantival: Cartea elevului este pe bancă.
Dativul
– răspunde la întrebarea cui?
– cazul complementului indirect: Profesorul i-a dat elevului o carte.
Acuzativul
– răspunde la întrebarea pe cine?, ce?
– cazul complementului direct: Văd acolo un elev.
Vocativul
– nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în propoziţie
– cazul adresării directe.

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor:

Nominativul
a. nume predicativ: El este elev.
b. apoziţie: El este Mihai, prietenul meu.
Genitivul
– nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.
Dativul
– apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.
Acuzativul
a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.
b. complement circumstanţial (foarte rar):
– de loc: Am mers o cale lungă.
– de timp: L-am căutat o zi întreagă.
– de mod: S-a supărat foc.

III. În sfârşit, unele cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite de
prepoziţii.
Nominativul
– nu este introdus niciodată cu ajutorul prepoziţiilor.
Genitivul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale:
asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra, în faţa, în
mijlocul, în spatele, în vederea, în ciuda, din cauza etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.
b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.
 c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit în faţa
clădirii.
d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza furtunii, nu
circulă niciun tren.
Dativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită, graţie, mulţumită
– îndeplineşte funcţia sintactică de:
– complement instrumental: A reuşit datorită părinţilor.
Acuzativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale:
cu, de, despre, din, dinspre, fără, în, între, la, lângă, pe, peste, prin,
spre, sub, de la, de pe, de pe la, de sub, de lângă, afară de, în caz de,
în loc de, înainte de etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.
b. nume predicativ: Masa e de brad.
c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.
d. complemente necircumstanţiale:
– complement indirect: Toţi râd de glumele lui.
– complement de agent: Casa este construită de muncitori.
– complement instrumental: Mama taie pâine cu cuţitul.
– complement sociativ: A plecat la mare împreună cu
părinţii.
e. complemente circumstanţiale:
– de loc: Elevul merge la şcoală.
– de timp: Noi vom merge în excursie la vară.
– de cauză: El sare în sus de bucurie.

Aşadar,

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor sunt:

Subiect – pentru Nominativ
Atribut – pentru Genitiv
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Dativ

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:

Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv
Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ
Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ
Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ

III. Funcţiile sintactice ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:

Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ
Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Genitiv
Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental, sociativ) –
pentru Acuzativ
Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză
etc.) – pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv
PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.
Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.
Functii sintactice
1. Subiect: Noi pregătim un spectacol.
2. Nume predicativ:
• nominativ: Elevul este el.
• acuzativ: Florile sunt pentru ea.
• genitiv: Cărţile sunt ale lui.
3. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.
4. Complement direct: Am văzut-o pe ea.
5. Complement indirect:
• dativ: I-am dat cartea.
• acuzativ: Se bizuie pe mine.
6. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.
7. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.
9. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.
Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
• un substantiv: mâna-ţi albă
• un adjectiv: alba-ţi mână
• un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial:
El stă înainte-i.
Pronumele personal cu valoare neutră
• se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ
• apare în expresii: A dat-o în bară.
Schemă de analiză
1. Persoana (I, a II-a, a III-a)
2. Numărul (singular, plural)
3. Cazul (nominativ, genitiv – numai la persoana a III-a, dativ, acuzativ, vocativ – numai la persoana a
II-a)
4. Genul (masculin, feminin, neutru – numai la persoana a III-a)
5. Forma (accentuată, neaccentuată – numai în dativ şi acuzativ)
6. Funcţia sintactică

Pronumele personal de politeţe

Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Dumnealui a plecat.
2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră.
3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere.
4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.
5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.
6. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui.
7. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata.
8. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata.

Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului, exprimând
identitatea între obiect şi subiectul verbului.
Particularităţi
• are numai cazurile dativ şi acuzativ
• are forme proprii numai pentru persoana a II-a
• acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi
• la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de
dativ şi acuzativ ale pronumelui personal
• pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat:
mă apăr pe mine, îmi aduc mie
Funcţii sintactice
1. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine.
2. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună.
3. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap.
4. Complement direct: Eu mă trezesc devreme.
5. Complement indirect: Munceşte pentru sine.
6. Complement de agent: Convins de sine însuşi, nu se mai temea.
7. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni.
8. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi.

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind atât numele posesorului, cât şi pe cel al
obiectului posedat.
Caracteristici
• e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul
obiectului posedat
• nu are forme pentru genitiv si dativ singular
• la genitiv, dativ plural apar formele alor mei, alor tăi, alor noştri, alor voştri
• substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen,
număr şi cat cu obiectul posedat
• la persoana a III-a plural nu are formă proprie, se foloseşte pronumele personal lor
În nominativ şi genitiv:
Pronume personale: eu, tu, el, ea, al lui, a ei
Pronume posesive: al meu, al tău, al său, a sa
Funcţii sintactice
1. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni.
2. Nume predicativ: Pământul este al alor mei.
3. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat.
4. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo.
5. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte.
6. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei.
7. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei.
8. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei.
9. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei.
Adjectivul posesiv determină un substantiv, se acordă în gen, număr şi caz cu acesta şi substituie numele
posesorului, cu care se acordă în persoană şi număr.
Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv, cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este
obligatoriu.
Exemplu:
• Ai mei părinţi au plecat.
• Părinţii mei au plecat.
Funcţie sintactică: atribut adjectival

Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

 Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau
identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect.
Clasificare
1. După înţeles:
a) de apropiere: acesta, aceasta, ăsta
b) de depărtare: acela, aceea, ăla
c) de identitate: acelaşi, aceeaşi
d) de diferenţiere: ăstălalt, celălalt, cestălalt
2. După alcătuire:
a) simple: acesta, acela, ală
b) compuse: cestălalt, celălalt
Forme populare: ăsta, aia, ăla, ăstălalt
Forme regionale: aista, ista, aistalalt
Forme simplificate: cel, cea, cei, cele
Caracteristici
• se declină, schimbându-şi forma după gen, număr, caz
• nu are categoria gramaticală a persoanei
• devine adjectiv demonstrativ
Funcţii sintactice
1. Subiect: Acesta este fratele meu.
2. Nume predicativ:
• nominativ: Colegul meu este acesta.
• acuzativ: Cartea este pentru acesta.
• genitiv: Stiloul era al celuilalt.
3. Atribut pronominal prepoziţional:
• acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă.
• genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea.
• dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat.
4. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune.
5. Complement direct: L-am sunat pe acela.
6. Complement indirect:
• dativ: I-am vorbit celuilalt.
• acuzativ: Am discutat despre ceilalţi.
7. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ce acela.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela.
9. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt.
Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv, ci îl determină şi se acordă în gen,
număr şi caz cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ.
Exemple:
Am altoit mărul cel bătrân. (articol demonstrativ)
Cel de acolo este colegul meu. (pronume demonstrativ)
A urcat cu oile pe cel munte. (adjectiv demonstrativ)
Funcţie sintactică: atribut adjectival

Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ

Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns
la o întrebare.
Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte?
Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia?
Funcţii sintactice
1. Subiect: Cine m-a chemat?
2. Nume predicativ:
• nominativ: Ce este el?
• genitiv: A cui este scrisoarea?
 • acuzativ: Pentru cine este cartea?
3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales?
4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită?
5. Complement direct: Pe cine aştepţi?
6. Complement indirect:
• dativ: Cui ai telefonat?
• acuzativ: Cu care ai vorbit?
7. Complement de agent: De cine ai fost rugat?
8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat?
9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere?
10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat?
11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat?
• care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc
un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie
sintactică de atribut adjectival.

Pronumele şi adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată,
păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată.
Forme:
• simple: care, cine, ce, cât, câţi, câte
• compuse: ceea ce
Funcţii sintactice
1. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă.
2. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan.
3. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales.
4. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit.
5. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o.
6. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta.
7. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat.
8. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi.
9. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat.
10. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit.
11. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat.
Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată, se face abstracţie de
propoziţia regentă, iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele
relativ.

Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din
propoziţia afirmativă corespunzătoare.
Clasificare
a) simplu: nimic, nimeni
b) compus: nici unul, nici unii, nici una, nici unele
Forme cazuale: nimănui, nici unuia, nici unora
Pronumele negativ nimic este invariabil.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Nimeni nu a răspuns.
2. Nume predicativ:
• nominativ: El pare nimeni.
• genitiv: Creionul nu este al nimănui.
• acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei.
3. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns.
4. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el.
5. Complement direct: Nu am cumpărat nimic.
6. Complement indirect:
• dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta.
• acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi.
7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.
8. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni.
9. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni.
10. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni.
11. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui.
Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr şi caz.
Funcţie sintactică: atribut adjectival
Exemplu:
Nici un elev nu a venit.
Cazurile si Functiile Sintactice ale Substantivului
Caz Prepozitii Functii sintactice Intrebari Regent Exemp
________ Subiect Cine? Ce? _______ Suna telefonul . Un_copil se ap
N ________ Nume Predicativ Cine? Ce este Verb Muncitorul este stalpul Romaniei.
S? Copulativ Prietena ei este Ana.
________ Atribut Substantival Substantiv Elevul Ion invata bine.
Apozitional Care?
Vecinul meu,Cristian,este un baiat c

Profesorul Ionescu va insoti grupul d

Pe masa erau fructe: mere, pere, nuc

Pe Complement Direct Ce? Verb Il cunosc pe Alexandru.
Ac Ceata a acoperit muntii.
La,de,pe, Complement La,cu,de, Verb Ma gandesc la vacanta.
Indirect
cu,din,de despre,de Adjectiv Sacosa e plina de mere.

la,spre la,pentru Adverb Sunt departe de casa.

cine(ce)? Interjectie E vai de Ana!

La,sub,pe, Complement Verb Merg la scoala.
Unde?
Langa, Circumstantial Focul arde mahnit sub cenusa.

Spre de Loc Se aseaza pe prispa.

Merg spre scoala.

Dupa Complement Verb Am ajuns acolo dupa colegi.

Inainte de Cand? Am ajuns inainte de rasarit.
Circumstantial de

Timp
Ac Ca prin, Complement Verb O zarise ca prin sita.
Ca Cum?
Circumstantial de Miroase a peste.

Mod Este alb ca varul.

Pentru Complement Cum(in)ce Verb
scop? Muncesc pentru copiii mei.(cu ce s
Circumstantial de

Scop
De Complement Din ce cauza? Verb
Nu ma doare capu` de examen.
Circumstantial de

Caz
Pentru,cu, Nume Predicativ ________ Verb Caietele sunt pentru elevi.
Copulativ
de,din,de Scaunele sunt din rachita.

la. Calatorii sunt de la munte.

Costumele sunt cu nasturi colorati

De,cu,de Atribut Substantival Care? Substantiv Discutia cu prietenii e placuta.
 Funcţiile sintactice ale verbelor
la modurile nepersonale

MODUL INFINITIV:

- SUBIECT: A citi este o plăcere

- NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este a citi.
- ATRIBUT VERBAL: Am dorinţa de a citi mai mult
- COMPLEMENT DIRECT: Pot citi orice carte.
- COMPLEMENT INDIRECT: Mă gândesc a citi mai mult.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: A venit fără a citi.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: Înainte de a citi lectura şi-a făcut temele

MODUL SUPIN:

- SUBIECT: De citit este o plăcere.

- NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este de citit multe cărţi.
- ATRIBUT VERBAL: Plăcerea de citit o am din copilărie.
- COMPLEMENT DIRECT: Am de citit trei romane.
- COMPLEMENT INDIRECT: M-am plictisit de citit.

MODUL GERUNZIU:

- SUBIECT: Se aude tunând.

- ATRIBUT VERBAL: Valuri cu creste spumegând se loveau de stânci. (gerunziu neacordat)
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: Dunărea curge mereu suşotind.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: „Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ.”
- ATRIBUT ADJECTIVAL: Coşurile fumegânde sunt semnul gerului. (gerunziu acordat)
- NUME PREDICAŢIV: Mâinile sincere sunt tremurânde. (gerunziu acordat)

MODUL PARTICIPIU:

- ATRIBIT ADJECTIVAL: M-am oprit în lunca bătută de brumă. (valoare adjectivală)

 - NUME PREDICATIV: Copacul din faţa casei este înflorit. (valoare adjectivală)

• Numeralele cu valoare substantivala indeplinesc urmatoarele functii sintactice:

Nominativ: - subiect: Cinci au fost pedepsiti
Al doilea este prietenul meu
- nume predicativ: Prietenii mei sunt doi
El este al patrulea
Acuzativ: - atribut prepozitional: Cartea de la cei doi mi-a placut
Florile de la primul sunt minunate
- complement direct: Pe cei cinci nu-i inteleg
Pe al saselea sunt suparat
- complement indirect: Am vorbit despre cei doi
Am citit pentru al saptelea
Dativ: - complement indirect: Le-am citit celor doi
I-am multumit celui de-al doilea
Genitiv: - atribut genitival: Poeziile celor patru au fost extraordinare
Invitatia celui de-al cincilea am primit-o

• Numeralul cu valoare adjectivala este atribut adjectival:

Trei prieteni se plimba
Al treilea vecin este plecat la pescuit

Numeralul cardinal- functii sintactice

Ale numeralelor cardinale cu valoare adjectivală:

- atribut adjectival: Capra cu trei iezi; I-am premiat pe cei trei elevi.

Ale numeralelor cardinale cu valoare substantivală:

Nominativ:

- subiect: Ce doi nu pot învăţa.

- nume predicativ: Vinovaţii sunt cei trei.

- atribut: Băieţii, doi dintre ei, nu pot învăţa.

Acuzativ:

- atribut: Discuţia cu cei doi l-a evervat.

- nume predicativ: Cărţile nu sunt pentru cei patru.

- complement direct: I-a văzut pe cei doi pe stradă.

- complement indirect: A vorbit cu cei trei.

- complement de agent: N-a fost mustrat de cei doi.

- complement circumstanţial de loc: A pornit înspre cei doi.

- complement circumstanţial de mod: Sunt mai bun decât cei trei.

- complement circumstanţial de scop: Muncesc pentru doi dintre ei.

- complement circumstanţial instrumental: S-a câştigat concursul prin cei doi.

- complement circumstanţial sociativ: Eu şi cu doi dintrei ei am fost la teatru.

Genitiv:

- atribut: Viaţa celor doi este ciudată.

- nume predicativ: Oamenii sunt contra celor doi.

- complement indirect: Împotriva celor doi s-au adus acuzaţii.

- complement circumstanţial de cauză: Am pierdut banii din cauza celor doi.

Dativ:

- complement indirect: Am dat flori la doi dintre ei. (dativul cu la)

- complement circumstanţial instrumental: Datorită celor doi am reuşit în viaţă.

Model de analiză

Ex: Celor doi le-am dăruit cărţi.

celor doi = complement indirect exprimat prin numeral cardinal propriu-zis, simplu cu valoare
substantivală, gen masculin, număr plural, caz dativ, precedat de articolul demonstrativ „celor”.

Ex: Doi elevi au învăţat.

doi = atribut adjectival exprimat prin numeral cardinal propriu-zis, simplu, cu valoare adjectivală, se
acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul „elevi”: gen masculin, număr plural, caz nominativ.

Numeralele cardinale unu, una intră în componenţa unor locuţiuni sau expresii:

- locuţiune adjectivală: tot unul (a) şi unul (a); totuna (cu valoare neutră):

Ex: În şcoala noastră sunt elevi tot unul şi unul.; El este totuna cu fratele lui.

- locuţiune verbală : a (o) ţine una şi bună:

Ex: Mama o ţinea una şi bună: copilul ei este cel mai deştept.

Numeralele cardinale una, două pot avea uneori valoare adverbială, cu sensuri diferite:

Ex: Şi una, două pleacă de acasă.; Şi nici una, nici două începe să râdă.; Andrei nu se dă bătut cu una,
cu două.

De la numeralul cardinal propriu-zis, prin compunere sau derivare, se formează: numeralele colective,
fracţionare, multiplicative, distributive, adverbiale