Funcţiile sintactice ale cazurilor nu e bine să fie memorizate mecanic.

Se impune o clasificare a lor, ceea ce ne poate uşura înţelegerea şi, respectiv,

memorizarea lor.

Pentru început este important să ştim că fiecare caz are o funcţie

sintactică de bază, care este şi cea mai frecventă, şi mai multe funcţii
sintactice secundare, mai puţin frecvente.

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor:

Nominativul
– răspunde la întrebările cine? ce?
– cazul subiectului: Elevul este în clasă.
Genitivul
– răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?
– cazul atributului substantival: Cartea elevului este pe bancă.
Dativul
– răspunde la întrebarea cui?
– cazul complementului indirect: Profesorul i-a dat elevului o
carte.
Acuzativul
– răspunde la întrebarea pe cine?, ce?
– cazul complementului direct: Văd acolo un elev.
Vocativul
– nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în propoziţie
– cazul adresării directe.

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor:

Nominativul
a. nume predicativ: El este elev.
b. apoziţie: El este Mihai, prietenul meu.
Genitivul
– nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.
Dativul
– apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.
Acuzativul
a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.
b. complement circumstanţial (foarte rar):
– de loc: Am mers o cale lungă.
– de timp: L-am căutat o zi întreagă.
– de mod: S-a supărat foc.

III. În sfârşit, unele cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite
de prepoziţii.
 Nominativul
– nu este introdus niciodată cu ajutorul prepoziţiilor.
Genitivul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor
prepoziţionale: asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia,
deasupra, în faţa, în mijlocul, în spatele, în vederea, în ciuda, din
cauza etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.
b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.
c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit în
faţa clădirii.
d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza
furtunii, nu circulă niciun tren.
Dativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită, graţie,
mulţumită
– îndeplineşte funcţia sintactică de:
– complement instrumental: A reuşit datorită părinţilor.
Acuzativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor
prepoziţionale: cu, de, despre, din, dinspre, fără, în, între, la,
lângă, pe, peste, prin, spre, sub, de la, de pe, de pe la, de sub, de
lângă, afară de, în caz de, în loc de, înainte de etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.
b. nume predicativ: Masa e de brad.
c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.
d. complemente necircumstanţiale:
– complement indirect: Toţi râd de glumele lui.
– complement de agent: Casa este construită de
muncitori.
– complement instrumental: Mama taie pâine cu
cuţitul.
– complement sociativ: A plecat la mare împreună cu
părinţii.
e. complemente circumstanţiale:
– de loc: Elevul merge la şcoală.
– de timp: Noi vom merge în excursie la vară.
– de cauză: El sare în sus de bucurie.

Aşadar,

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor sunt:

Subiect – pentru Nominativ
Atribut – pentru Genitiv
Complement direct – pentru Acuzativ
 Complement indirect – pentru Dativ

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:

Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv
Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ
Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ
Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ

III. Funcţiile sintactice ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:

Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ
Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Genitiv
Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental,
sociativ) – pentru Acuzativ
Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de
cauză etc.) – pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv