Sintaxa frazei

Propoziția subordonată predicativă

Casa e neschimbată./
participiu cu valoare de adjectiv
Casa e / cum o știi./
propoziție
Era tare / și totuși trebuia / să pară slabă./ adjectiv
Era tare / și totuși trebuia / să pară / că este slabă./
propoziție
Jupân Rănică... ajunse om de frunte./
substantiv
Jupân Răncă ajunse / să fie om de frunte./
propoziție
 Propoziția care îndeplinește funcția de nume
predicativ al unei propoziții regente se
numește propoziție predicativă.

• Observă că atunci când numele predicativ

este exprimat printr-o propoziție verbul
copulativ ține de propoziția regentă.
• Propozițiile predicative pot fi introduse:
1.prin pronume relative: care cine, ce,
câți, ceea ce sau nehotărâte: oricare,
oricine, orice etc.;
Întrebarea este / cine (care) a fost mai
bine pregătit./
Doar să te porți de acum tare bine, / să
mai fiu / ceea ce am fost pentru tine./
Banul din negoț este / al oricui ar voi / să
te înșele./
 3. prin conjuncțiile că, să, ca...să,
dacă, de:
Aici era... frumusețea de pe lume. /
Niște cărări sucite și cotite, de
păreau / că erau niște covoare
așternute./
... singura-ți chemare sfântă
E / să mă înveselești pe mine. /
 Propoziția predicativă poate fi
înlocuită printr-o parte de vorbire cu
funcția de nume predicativ. Această
înlocuire poate fi folosită ca mijloc
de verificare pentru funcția de nume
predicativ a propoziției respective:
 Fata Chivului e / cum arar se mai
află sub soare./
-stă de obicei după verbul copulativ din regentă.

-stă de obicei după verbul copulativ din regentă.

Elevul pare să fie inteligent.

Cornel a rămas cum îl ştiam.
Cristian a ajuns ce a dorit.
Fata se făcu cum este focul
Arta înseamnă să ai talent.
Andrei a ieşit ce a vrut.

Elevul pare să fie inteligent.

Cornel a rămas cum îl ştiam.
Cristian a ajuns ce a dorit.
Fata se făcu cum este focul
Arta înseamnă să ai talent.
Andrei a ieşit ce a vrut.
 Ea poate fi așezată și înaintea regentei:
Desișurile și ponoarele păreau / că nu mai
au sfârșit./
Cum e acesta / e și celălalt. /
 O regentă poate avea două sau mai multe
propoziții predicative coordonate prin
juxtapunere sau prin conjuncții:
 Convingerea noastră este / 1 că a
înțeles /2 și că își va face datoria./3
 Și motanul cugetă: / 1 ”Fericirea e /2 să nu fii al nimănui, /3 nimeni să
nu fie al tău, / 4 să trăiești singur: tu și cerul deasupra.” / 5
Propoziția predicativă răspunde la întrebările:
ce?
cum?
ce fel de?
REGENTA PREDICATIVEI-Există o serie de verbe care cer propoziția
predicativă. Acestea sunt, după cum urmează -, A SE NASTE,A
FI,A AJUNGE,A SE CONSTRUI,A DEVENI, A IESI,, ASE NUMI, A
RAMANE, A SE CHEMA, A PAREA,A SE FACE, A INSEMNA
Verbele copulative a fi, a rămâne și a părea, pot fi
utilizate și sub formă de verbe impersonale,
necesitând a fi urmate de o propoziție subiectivă.
Exemple:  
Era/ să pierd autobuzul. – PREDICATIVĂ
Era/ tot ce visase. – SUBIECTIVĂ
În cazul unor anumite expresii impersonale,
adverbul stă înaintea verbului a fi, caz în care
propoziția subiectivă se poate confunda cu
ușurință cu o propoziție predicativă.
Exemple:
Se pare/ că a uitat de cearta lor. – SUBIECTIVĂ
El pare/ că a uitat de cearta lor. – PREDICATIVĂ
 1. Sublinierea numai a verbelor la moduri personale,
chiar dacă presupui că unele dintre ele ar fi copulative;
2. Întrebarea pentru a afla subiectul, sublinierea
subiectului sau a propoziției subiective și notarea cu litera
S;
3. Se cercetează dacă verbul presupus a fi copulativ
spune singur ceva despre subiect sau este copulativ; în
acest caz se caută și se subliniază numele predicativ, iar
dacă acesta este exprimat printr-o propoziție predicativă,
propoziția se delimitează imediat și se notează cu literele
PR;