Verbul

Definiție:
Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea (a scrie), starea (a dormi) și
existența (a fi, a exista).
Clasificare:
I. după capacitatea de a forma predicatul:
1. verbe predicative – pot forma singure predicat
Citesc zilnic ziarul.
citesc - PV
2. verbe nepredicative – nu pot forma singure predicat
a. verbe auxiliare – ajută la formarea unor moduri și timpuri
A FI – a fi citit →formă verbală nepersonală infinitiv, perfect
aș fi citit → mod condițional-optativ, timp perfect
să fi citit → mod conjunctiv, timp perfect
voi fi citit → mod indicativ, timp viitor anterior
A VREA – voi citi → mod indicativ, timp viitor propriu-zis/ standard
voi fi citit → mod indicativ, timp viitor anterior
oi citi →mod indicativ, timp viitor popular
A AVEA - am citit → mod indicativ, timp perfect compus
aș citi → mod condițional-optativ, timp prezent
aș fi citit→ mod condițional-optativ, timp perfect
b. verb copulativ – face legătura între subiect și nume predicativ
 formează PN împreună cu numele predicativ
Verb valoare copulativă valoare predicativă
 Când are sensurile a exista, a se afla, a
PN se găsi, a costa, a proveni, a se împlini,
A FI Maria este profesoară. a se întâmpla, a însemna.
Cartea este pe masă. – PV (a se afla)
El este din Brașov. – PV (a proveni)
Ce este când visezi apă? – PV (a însemna)
 Când după A FI urmează:
-un substantiv articulat hotărât:
PV S
Este vorba să ne vedem.
-un substantiv care arată o stare sufletească
(teamă, frică, rușine, milă, dor, foame, sete,
pace, liniște etc.)
PV S
Mi-e sete.
-un substantiv care arată un fenomen al naturii
(frig, ger, soare, ploaie, nor, ceață, viscol) +
 zilele săptămânii +lunile anului.
PV S
Afară este ceață.

PN
A DEVENI Voi deveni medic după -
absolvire.
PN  Când este impersonal:
A AJUNGE Am ajuns inginer după ce PV
am studiat. Ajunge cât ai scris.
 Când are sensul de a sosi.

PV
Andrei a ajuns târziu la școală.
PN PV
A IEŞI Am ieșit doctor anul Mihai a ieșit la teatru cu prietenii.
trecut.
PN  Când este impersonal sau este la diateza
A SE FACE Mihai se va face bucătar. activă:
PV S
Se face frig.
PV
Mihai face un exercițiu la franceză.
-când este la diateza -când este la diateza reflexivă și e impersonal:
A PĂREA activă: PV
PN Se pare că va veni frigul.
Colega mea pare bolnavă.
PN  Când are sensul de a sta, a locui.
A RĂMÂNE Colega mea a rămas PV
uimită de rezultat. Am rămas în cameră.
PN  Când are sensul de a scrie, a nota.
A ÎNSEMNA Munca înseamnă dăruire. PV
Am însemnat tema pe carte.
PN  Când are sensul de a veni pe lume, a
A SE NAŞTE Mihai s-a născut deștept. prinde viață.
PV
În bloc s-a născut un băiat.
PN  Când este la diateza activă
A SE NUMI Mă numesc Ion. PV
Am numit un elev la tablă.
PN  Când este la diateza activă
A SE CHEMA Acesta se cheamă prieten. PV
Am chemat un elev la tablă.
 II. după capacitatea de a avea subiect:
1. verbe personale – au subiect exprimat/neexprimat, ca autor al acțiunii
Zilnic citesc.
Mâine înveți la istorie.
2. verbe impersonale – au formă de persoana a III-a singular,iar acțiunea nu poate fi
atribuită unei persoane.
→ verbe meteorologice: ninge, fulgeră, se înserează
→ verbe impersonale reflexive: se zice, se povestește
→ verbe personale devenite impersonale: a merita, a ajunge, a începe, a veni, a
rămâne, a conta, a urma
→ verbe unipersonale ca formă și impersonale ca înțeles: trebuie, se cade, se cuvine,
se întâmplă
→ expresii verbale impersonale (verb copulativ impersonal „a fi” + adverb de mod/
locuțiune adverbială de mod , f.s. PN): este bine, este rău, este normal etc.
III. după capacitatea de a primi complement direct:
1. verbe tranzitive – pot primi complement direct
ex: a ruga, a întreba, a sfătui, a învăța, a povățui, a anunța, a asculta, a trece, a traversa, a
examina
2. verbe intranzitive – nu pot primi complement direct
ex: a conta, a miza, a se baza, a se bizui, a se supăra, a se înfuria

Conjugarea verbului
Conjugarea I: -a a lucra, a desena, a alerga
Conjugarea a II-a: -ea a părea, a putea, a vedea
Conjugarea a III-a: -e a merge, a face, a bate
Conjugarea a IV-a: -i a iubi, a citi
Conjugarea a V-a: -î a urî, a hotărî

Modurile și timpurile verbului

Modul este categoria gramaticală a verbului care arată felul în care vorbitorul consideră
acțiunea.
Acțiunea poate fi considerată:
a. sigură – mod indicativ: Dansez.
b. posibilă – mod imperativ ( Dansează!), mod conjunctiv ( Să dansăm.) și mod
condițional-optativ ( Aș dansa.)
MODUL INDICATIV – arată o acțiune sigură, reală
Timp prezent Timp imperfect Timp perfect compus Timp perfect simplu
cânt cântam am cântat cântai
cânți cântai ai cântat cântași
cântă cânta a cântat cântă
cântăm cântam am cântat cântarăm
cântați cântați ați cântat cântarăți
cântă cântau au cântat cântară

Timp mai-mult-ca-perfect Timp viitor standard Timp viitor anterior Timp viitor în trecut
cântasem voi cânta voi fi cântat aveam să cânt
cântaseși vei cânta vei fi cântat aveai să cânți
cântase va cânta va fi cântat avea să cânte
cântaserăm vom cânta vom fi cântat aveam să cântăm
cântaserăți veți cânta veți fi cântat aveați să cântați
cântaseră vor cânta vor fi cântat aveau să cânte

Timp viitor popular Viitor de limba vorbită

oi cânta o să cânt/am să cânt
îi cânta
o cânta
om cânta
oți cânta
or cânta

-viitor standard/propriu-zis/simplu/viitor I

MODUL IMPERATIV - exprimă o poruncă, un ordin, un îndemn

- nu are forme specifice pentru timp
- are doar persoana a II-a, singular și plural
- are două forme:
a. afirmativă: Cântă! Cântați!
b. negativă: Nu cânta! Nu cântați!

!!! a tăcea = Tăceți!

a face=Fă!/Nu face!
a fi= Fii vesel! Nu fi vesel!
MODUL CONJUNCTIV – acțiune posibilă, realizabilă
Timp prezent: conjuncția „să” +formele de indicativ prezent ale verbului de conjugat (excepție:
la persoana a III-a)
să citesc
să citești
să citească
să citim
să citiți
să citească
Timp perfect: conjuncția „să”+ verbul auxiliar „a fi” +participiul verbului de conjugat
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV - acțiune posibilă, a cărei realizare depinde de o condiție,
sau o acțiune dorită
Timpul prezent: verbul auxiliar „a avea” +infinitivul verbului de conjugat
aș citi
ai citi
ar citi
am citi
ați
ar citi
Timpul perfect: verbul auxiliar „a avea” + verbul auxiliar „a fi” + participiul verbului de
conjugat
aș fi citit
ai fi citit
ar fi citit
am fi citit
ați fi citit
ar fi citit
Forme verbale nepersonale sau nonfinite

- nu au flexiune (nu își modifică forma în vorbire în raport cu persoana și cu numărul);

- nu au categoria gramaticală a modului (nu arată felul în care vorbitorul consideră
acțiunea);
- nu pot fi predicate;
 - pot fi centru de grup, având aceiași subordonați ca verbele.
1. Infinitivul
Infinitivul este forma verbală nepersonală care denumește o acțiune sau o stare și
reprezintă forma de dicționar a verbului
Infinitivul are două forme:
1. Forma scurtă, care poate apărea:
a. cu prepoziția a: A lucra este benefic.
b. Fără prepoziția a, după verbul „a putea”: Pot vorbi franceză.
2. Forma lungă, cu sufixul „-re”, formă învechită, rară, care apare în formele inverse ale
coniționalului-optativ: Închinare-aș și n-am cui.
Atenție!
Nu trebuie să confundați forma lungă cu substantivul obținut prin schimbarea valorii
gramaticale din infinitivul lung al verbului.
Ex: Scrierea lecției este necesară.
Am făcut o precizare.
Infinitivul are:
1. Formă afirmativă: a citi
2. Formă negativă: a nu citi
Între componentele infinitivului se pot intercala semiadverbe.
Ex: Doresc a nu-mi mai tot spune acest lucru.
Verbele la infinitiv pot îndeplini următoarele funcții sintactice:
1. Subiect: Este bine a citi zilnic.
După expresii verbale impersonale (este bine, este rău, este necesar etc) utmează subiect.
2. Nume predicativ: Dorința este de a citi.
3. Complement direct (pe cine? ce?): Pot vorbi engleză.
4. Complement prepozițional (la cine?la ce?cu cine? cu ce? despre cine? despre ce?etc.):
Mă gândesc la a citi zilnic.
5. Circumstanțial de mod (cum? în ce fel? în ce mod?):A intrat fără a saluta.
6. Circumstanțial de timp (cât timp? când? de când? până cânt?): A repetat până a intra în
sală.
7. Circumstanțial de scop (cu ce scop? în ce scop?): Dansează pentru a slăbi.
8. Atribut verbal (care?ce fel de?): Dorința de a citi este mare.

2.Participiul
Participiul este forma verbală nepersonală care arată o acțiune trecută și terminată,
suferită sau îndeplinită de o ființă sau de un lucru.
Participiul intră în componența unor moduri și timpuri compuse.
am venit=indicativ, perfect compus
voi fi venit=indicativ, viitor anterior
să fi venit=conjunctiv, perfect
aș fi venit = condițional-optativ, perfect
Sufixele pentru participiu sunt –s și –t: rămas, rupt
Atenție!!!
Când apare independent, participiul devine adjectiv participial.
Ex: Cartea citită este pe birou.
citită= adjectiv participial, se acordă în gen, nr și caz cu substantivul determinat „cartea”
(fem, sg, N) , f.s. atribut adjectival
Forma negativă a participiului se obține cu ajutorul prefixului „ne-”, iar uneori se poate
intecala și semiadverbul „mai”: necitit, nemaicitit

3. Gerunziul
Gerunziul este o formă verbală nepersonală care arată o acțiune în desfășurare, simultană
cu o altă acțiune.
Sufixele de gerunziu sunt:
-ind: citind, iubind
-ând: creând, lucrând
Gerunziul are două forme:
1. afirmativă: scriind
2. negativă: nemaiscriind.
Semiadverbele „mai” și „prea” se intercalează la forma negativă între prefix și verb,
alcătuind o singură unitate grafică.
Atenție!!!
Când se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, gerunziul devine
adjectiv.
Geamurile aburinde se vad din departare.
Verbele la gerunziu pot avea funcția sintactică de :
1. subiect: Se aude cântând.
2. complement direct: Aud bocănind.
3. circumstanțial de mod: Cântă murmurând.
4. circumstanțial de timp: Intrând în cameră, l-am văzut.
5. Circumstanțial de cauză: Pierzând, nu m-am mai concentrat.
6. Atribut verbal: Cu mâna tremurând, am luat floarea.

4.Supinul

Supinul este forma verbala nepersonală care denumește acțiunea.

Alcătuire: prepoziție (de, la, după, pentru) și participiul verbului de conjugat.
ex: de scris, la uscat, după copiat, pentru scris.
 Forma negativă a supinului se obține cu ajutorului prefixului „ne-”, adăugat
participiului din componența sa.
ex: de nedescris, de neacceptat
Semiadvebul „mai” poate fi intercalat între prefixul de la forma negativă și participiul
verbului.
ex: de nemaiacceptat
Verbele la supin pot avea funcția sintactică de:
1. subiect: Este greu de citit.
2. nume predicativ: Cartea este de citit.
3. atribut verbal: Mașina de spălat este bună.
4. complement direct: Am de citit mult în vacanță.
5. complement prepozițional: Se apucă de corectat.