Modurile personale:

Modul indicativ
 Timpul prezent:eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieţi, ei/ele scriu.

 Timpul imperfect: eu scriam, tu scriai, el/ea scria, noi scriam, voi scriaţi, ei/ele
scriau.
 Perfect compus: eu am scris, tu ai scris, el/ea a scris, noi am scris, voi aţi scris,
ei/ele au scris.
 Mai mult ca perfect:eu scrisesem, tu scrisesei, el/ea scrisese, noi scriseserăm,
voi scriseserăţi, ei/ele scriseseră.
 Perfect simplu: eu scrisei, tu scriseşi, el/ea scrise, noi scriserăm, voi scriserăţi,
ei/ele scriseră.
 Viitor I: eu voi scrie, tu vei scrie, el/ea va scrie, noi vom scrie, voi veţi scrie, ei/ele
vor scrie.
 Viitor II: eu o sa scriu, tu o sa scrii, el/ea o sa scrie, noi o sa scriem, voi o sa
scrieţi, ei/ele o sa scrie.
 Viitor anterior:eu voi fi scris, tu vei fi scris, el/ea va fi scris, noi vom fi scris, voi
veţi fi scris, ei/ele vor fi scris.
 Viitor popular:eu oi scrie, tu îi scrie, el/ea o scrie, noi om scrie, voi oţi scrie, ei/ele
or scrie.

Modul conjunctiv
 Timpul prezent: eu să scriu, tu să scrii, el/ea să scrie, noi să scriem, voi să
scrieţi, ei/ele să scrie.
 Timpul perfect:eu să fi scris, tu să fi scris, el/ea să fi scris, noi să fi scris, voi să fi
scris, ei/ele să fi scris.

Modul condiţional optativ

 Timpul prezent:eu aş scrie, tu ai scrie, el/ea ar scrie, noi am scrie, voi aţi scrie,
ei/ele ar scrie.
 Timpul perfect:eu aş fi scris, tu ai fi scris, el/ea ar fi scris, noi am fi scris, voi aţi fi
scris, ei/ele ar fi scris.

Modul imperativ-are forme doar pentru persoana a II-a singular si plural:tu

scrie!, voi scrieţi!
 
Modurile nepersonale:
Modul infinitiv. Este singurul mod nepersonal care are timp:
 prezent: a scrie
 perfect: a fi scris

Modul supin:de scris

Modul participiu:scris
Modul gerunziu:scriind
 
 Verb predicativ Verb copulativ

a fi = a exista, a se afla, a costa, a proveni din, a

fi de loc din, a se petrece, a se întâmpla, a se
duce, a trece, a hoinări
Andrei este îndrăzneț.
 
 Andrei este din Arad.

a ajunge, a ieşi, a rămâne → arată mişcarea Ana a ajuns celebră.

   
 Ana a ajuns în parc. Tudor a ieșit vinovat.
Tudor a ieșit la un film. Bunicul a rămas neconsolat.
Bunicul a rămas acasă.  

a se face = a visa, a se preface, a se cădea Maria s-a făcut redactor.

   
Se făcea că mergeam cu trenul.                 ↓
Nu se face să întârzii la o întâlnire.            a devenit

a însemna = a nota, a marca

 
Copilăria înseamnă joacă.
 Mama a însemnat două date importante în
calendar.  

a părea → impersonal, cere o subordonată

a părea → personal
subiectivă
 
 
Mihai pare fericit.
Pare că și-a revenit.

 Locuţiunile verbale sunt grupuri stabile de cuvinte cu sens unitar şi comportamentul unui verb: a-i părea rău,
a-şi aduce aminte, a sta de vorbă.
Locuțiunile verbale conțin obligatoriu un verb și sunt echivalente, ca sens, cu o singură unitate lexicală: un
verb.
Exemple:

 a-i părea rău = a regreta

 a-şi aduce aminte = a-şi aminti
 a sta de vorbă = a vorbi

Lui i-a părut rău că s-a întâmplat asta.

           ↓
El a regretat că s-a întâmplat asta.
Iată cum se analizează o locuțiune verbală:
i-a părut rău – predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală, diateza activă, modul indicativ, timpul perfect
compus, persoana a III-a, numărul singular.