Scriem corect!

1. Cel care vine este vărul meu.

2. Îmi place costumul cel verde.
3. Ionuţ este cel mai curajos dintre noi.
4. El aleargă cel mai repede.
5. Am aflat de ce-l interesează acest dicţionar.

● Se scrie cel când cuvântul poate fi înlocuit cu acela, atunci când se arată că o
calitate este într-un grad mai înalt (în construcţii de felul cel + mai + adjectiv) sau în
construcţii de felul cel + mai + alte părţi de vorbire.
● Se scrie ce-l când sunt două cuvinte diferite care se rostesc într-o singură silabă,
cratima înlocuind pe „î” din cuvântul îl.

Scriem corect!
1. Jucăria preferată este cea din vitrină.
2. Cartea cea nouă este interesantă.
3. Ai cea mai frumoasă lucrare.
4. Am citit ce-a notat colega mea.

● Se scrie cea când cuvântul poate fi înlocuit cu aceea sau atunci când se arată că o
calitate este într-un grad mai înalt.
● Se scrie ce-a când sunt două cuvinte diferite care se rostesc într-o singură silabă.

Scriem corect!
1. Odată, Mircea cel Bătrân a trimis un sol de pace la sultanul Baiazid.
2. Toţi vor câştiga odată şi odată concursul.
3. Am ajuns amândoi odată la gară. 4. Am citit lecţia încă o dată.
5. Ziua Naţională este o dată importantă pentru români.
6. Azi am repetat rolul o dată, ieri l-am repetat de două ori.

● Se scrie odată când cuvântul are sensul de cândva, odinioară, demult, în viitor, în
acelaşi timp.
● Se scrie o dată când cuvintele au unul din înţelesurile: din nou, o anumită zi din
calendar, o singură dată.

Scriem corect!
N-am gândit că boierul mă va batjocori.
N-ai ştiut când este spectacolul de circ.
N-au sosit din călătorie.
N-am atlas geografic.
Tu n-ai ghete noi.
Ei n-au creioane colorate.
Cuvintele n-am, n-ai, n-au se scriu cu liniuţă de unire (cratimă) şi se rostesc într-o
singură silabă când:
● ajută la formarea timpului trecut al verbelor şi sunt însoţite de cuvântul nu, căruia îi
lipseşte vocala u, înlocuită de cratimă.
● sunt forme ale verbului a avea la timpul prezent, însoţit de cuvântul nu, căruia îi
lipseşte vocala u, înlocuită de cratimă.

Maria şi Ioana nu au căţel. ---------------- Maria şi

Ioana n-au căţel.
Ei nu au mers la mare. ----------------- Ei n-au
mers la mare.

Scriem corect!
Cuvintele n-are, n-avem, n-aveţi se scriu cu cratimă, când verbul a avea este însoţit
de cuvântul nu, iar vocala u din cuvântul nu este înlocuită de cratimă.

Noi nu avem multe jucării. ------------------------------------ Noi n-avem multe jucării.

El nu are teamă de întuneric.----------------------------------- El n-are teamă de

întuneric.

– Nu aveţi grijă, mă voi ocupa eu!---------------------------- – N-aveţi grijă, mă voi

ocupa eu!

Am aflat că el nu are schiuri.----------------------------------- Am afl at că el n-are

schiuri.

Să scriem corect!
1. Copiii sar de bucurie.
2. S-ar duce la săniuş, dacă nu s-ar topi zăpada.

● Se scrie sar când cuvântul are înţelesul de a sări.

● Se scrie s-ar când sunt două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă.

Reţine

Eu sar. Noi sărim.

Tu sari. Voi săriţi.

El/ Ea sare. Ei/ Ele sar.

Scriem correct!
1. Am fost numai eu la spectacol.
2. Numai ce am ajuns şi a început să ningă.
3. Nu mai desenez.
● Se scrie numai când cuvântul are sensul de doar, tocmai.
● Se scrie nu mai când cele două cuvinte arată încetarea acţiunii.

Scriem correct!
Folosim formele “nicio / niciun”atunci când poate fi înlocuit cu nimeni/nimic/deloc”.
Folosim formele “nici o / nici un” atunci când  este o negație repetată. 

Exemplu:
Corect: Nu am nici un frate și nici o sora. Nu are niciun chef să învețe.
Greșit: Nu am niciun frate și nicio sora. Nu are nici un chef să învețe.

ÎNTR-O se scrie întotdeauna cu cratimă: Într-o zi.

DINTR-O se scrie întotdeauna cu cratimă: Dintr-o mişcare.
ÎNTR-UN se scrie întotdeauna cu cratimă: Într-un magazin.
DINTR-UN se scrie întotdeauna cu cratimă: Dintr-un tunel.

ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc.; cu elidarea vocalei finale) În. I.
(Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Arată starea sau acțiunea în
interiorul unui spațiu) A locui într-un sat. 2. (Arată intrarea sau mișcarea în interiorul
unui spațiu) A intra într-o pădure. 3. (Arată direcția sau ținta mișcării) A se da într-o
parte. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Arată momentul,
răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Într-un timp scurt. ◊ Loc. adv. (Înv.)
Întru-ntâi = la început. (Înv.) Într-acea = în acel timp. 2. (Arată timpul cât durează o
acțiune) Va plăti datoria într-un an. ◊ Expr. Întru mulți ani! = la mulți ani! III. (Înv.;
introduce un complement circumstanțial de scop) Iese întru întâmpinarea musafirului.
IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) A alerga într-un suflet. ◊ Loc.
adv. Într-adins = intenționat, în mod voit. Întru câtva = în oarecare măsură. V.
(Introduce un complement circumstanțial instrumental) Este îmbrăcat într-o scurtă de
piele. VI. (Introduce un complement circumstanțial de relație) A fi de acord întru totul cu
cineva. VII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) Râul
s-a prefăcut într-un pod de gheață. – Lat. intro.

Scriem correct!

Sa se scrie sa când înseamnă a lui / ei: cartea sa (a lui / a ei).

S-a se scrie s-a când poate fi completat cu el/ea:

El/ea s-a dus. El/ea s-a spălat.
 SA se scrie SA dacă poate fi înlocuit cu „(a) lui/ei” şi stă pe lângă un substantiv
feminin singular.

Adică
aşa: casa sa = casa lui/ei; maşina sa = maşina lui/ei; prostia sa = prostia lui/ei.

 S-A se scrie S-A când e vorba de un verb la trecut, şi anume la perfect compus:

(el/ea) a dus -> (el/ea) s-a dus
a făcut -> s-a făcut

Scriem correct!

M-AM
Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-am pregătit (pe mine).

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de
genul mai vreau / nu mai vreau.

M-A
Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.

M-AU
Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).

M-AŞ
Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.
(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.
M-aşi nu există.

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.
(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de
genul mai vreau / nu mai vreau.
M-AR
Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine:
(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp.
(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.
(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.

M-OI / MOI
Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine:
(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.
(Tu) m-oi lua (pe mine)…
Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi.

M-O
Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.

M-OŢI
Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.
Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor.

M-OR / MOR
Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.
Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de verbul a muri: eu/ei mor de oftică.

Sau şi s-au
S-au se scrie  s-au când îi putem pune înainte un ei/ele: 
Ei  s-au  dus. Ele  s-au  gătit. (Ei/ ele) s-au dus film.

Sau se scrie sau când poate fi înlocuit cu ori. S-au dus  sau  s-au

întors? Adică: 
(Ei) s-au dus sau(=ori) (ei) s-au întors?
– Ce preferi, vin sau bere?

TE-AM
Se scrie întotdeauna te-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/noi … pe
tine:
(Eu/Noi)  te-am  văzut ieri (pe tine).
TE-AI
Se scrie întotdeauna  te-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … pe tine:
(Tu)  te-ai privit (pe tine) în oglindă.

TE-A
Se scrie întotdeauna te-a, cu cratimă. Poate fi completat cu  el/ea … pe
tine:
(El/ea)  te-a  adus cu maşina.

TE-AU
Se scrie întotdeauna te-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe
tine:
(Ei/ele)  te-au luat (pe tine) cu ei.

TE-AŞ
Se scrie întotdeauna te-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe tine  :
(Eu) te-aş lua (pe tine) cu mine dacă ai fi mai cuminte.

TE-AI
Se scrie întotdeauna te-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … pe tine:
(Tu)  te-ai  duce …

TE-AR
Se scrie întotdeauna  te-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele …
pe tine.
(El/ea/ei/ele) te-ar  aştepta (pe tine) dacă…

TE-AM
Se scrie întotdeauna te-am, cu cratimă. Poate fi completat cu noi … pe
tine:
(Noi) te-am aştepta (pe tine) la gară dacă…

TE-OI
Se scrie întotdeauna te-oi, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/tu … pe
tine :
(Eu) te-oi  vedea (pe tine) într-o bună zi…
Te-oi  duce tu când ţi-o veni cheful de ducă!

TE-O
Se scrie întotdeauna  te-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe
tine:
(El)  te-o lua (pe tine) cu el, dac-o avea loc în maşină.
(Se scrie Teo, într-un cuvânt, numai când e prenume. Şi, evident, îl scriem
cu majusculă.)
TE-OM
Se scrie întotdeauna te-om, cu cratimă. Poate fi completat cu noi … pe
tine:
Te-om  aştepta noi (pe tine) la gară, dacă n-are cine altcineva.

TE-OR
Se scrie întotdeauna te-or, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe
tine:
Te-or  duce ei (pe tine) la film.

S-ar, sar

Sar se scrie sar când vine de la a sări: eu sar, ei/ele sar.

S-ar se scrie s-ar când putem adăuga el/ea sau ei/ele:

El/ea s-ar duce. / Ei/ele s-ar duce.

V-aţi

Cu liniuţă înainte de aţi, care vine de la (voi) aţi…

Ne-am
Noi ne-am dus. (Scriem ne-am când putem să-l completăm cu noi.

Scriem neam când înseamnă familie – ca-n Neamul Şoimăreştilor – sau popor.)

ia/i-a, iau/i-au, sa/s-a. la/l-a, mai/m-ai

ia, scris intr-un cuvant, se foloseste ori de cate ori este vorba de verbul a lua.

i-a se scrie cu cratima atunci cand este inaintea unui verb: i-a cumparat

 eu iau, tu iei, el/ea ia, noi luam, voi luati, ei iau.

eu sa iau, tu sa iei, el/ea sa ia, noi sa luam, voi sa luati, ei/ele sa iia se scrie fara
cratima si cand: Iata!, Iaca !, Vezi!

  Unde pleci ? – Ia, pana la vecinul meu !

i-a atunci cand cratima marcheaza rostirea impreuna a doua parti de vorbire diferite
– i (pronume personal, persoana a treia, numarul singular si a verb, la persoana a
treia, singular) : 
El i-a spus adevarul –  a spus (verb) si i (pronume personal, forma neaccentuata –
lui/ei îi, i).

i-au/iau

Ei iau masa in oras (iau – de la verbul a lua)

 Ei i-au oferit un cadou Mariei

Ia,ma gandeam si eu ca atunci cand i-a spus sa ia avionul,

nu i-au trecut prin minte consecintele, iar eu iau in serios aceasta situatie.

La / L-a

 L-a văzut când a intrat în scara blocului. –a ajuta la formarea verbului.

 Merg la școală. L-a văzut la cofetărie. Se scrie la atunci când indică  locul.

MI-O
Se scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe ea:
Mi-o dă (mie pe ea, cartea).

MI-L
Se scrie întotdeauna mi-l, cu cratimă. Poate fi completat cu mie … pe el:
Mi-l dă (mie pe el, caietul).

MI-I
Se scrie mi-i, cu cratimă, când poate fi completat cu mie … pe ei:
Când mi-i dai? (Când mi-i dai mie pe ei, banii?)
Se scrie mii, într-un cuvânt, când este pluralul de la mie: o mie – două mii.

MI-E
Se scrie mi-e, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu îmi este:
Mi-e (îmi este) sete.
În celelalte situaţii se scrie mie, într-un cuvânt.

MI-AM
Se scrie întotdeauna mi-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea,
mei, mele:
(Eu) mi-am spus (mie) că poate e mai bine să nu sun.
(Eu) mi-am scos câinele (meu) la plimbare.
MI-AI
Se scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea,
mei, mele:
(Tu) mi-ai dat (mie) telefon.
(Tu) mi-ai luat maşina (mea).

MI-A / MIA
Se scrie mi-a, cu cratim, când poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea, mei,
mele:
(El/ea) mi-a spus (mie) că nu mai vine.
(El/ea) mi-a luat calculatorul (meu).
Se scrie Mia, într-un cuvânt şi cu majusculă, când e prenume.

MI-AŢI
Se scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea,
mei, mele:
(Voi) mi-aţi luat (mie) un cadou.
(Voi) mi-aţi dus copiii (mei) la munte.

MI-AU
Se scrie întotdeauna mi-au, cu cratimă. (Pentru că, aşa cum ziceam aici, numai pisicile
îl scriu fără cratimă.) Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele:
(Ei/ele) mi-au adus (mie) ce le-am cerut.
(Ei/ele) mi-au stricat ziua (mea).

MI-AŞ
Se scrie întotdeauna mi-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … mie / meu, mea,
mei, mele:

MI-AI
Se scrie întotdeauna mi-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … mie / meu, mea,
mei, mele:

MI-AR / MIAR
Se scrie mi-ar, cu cratimă, când poate fi completat cu el/ea/ei/ele … mie / meu, mea,
mei, mele:
Se scrie miar, într-un cuvânt, când înseamnă bancnotă de o mie (de lei) şi poate fi
numărat: un miar, două miare.

MI-AŢI
Se scrie întotdeauna mi-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea,
mei, mele:

MI-OI
Se scrie întotdeauna mi-oi, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/tu … mie / meu, mea,
mei, mele:
Mi-oi face (eu) temele (mele) până la urmă!
Mi-oi da (tu mie) banii înapoi când oi putea!

MI-O
Se scrie întotdeauna mi-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … mie / meu, mea,
mei, mele:
Mi-o spune (el mie) adevărul într-o bună zi!
Vezi şi MI-O în 1. MI- + pronume.

MI-OŢI
Se scrie întotdeauna mi-oţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … mie / meu, mea,
mei, mele:

MI-OR
Se scrie întotdeauna mi-or, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … mie / meu, mea,
mei, mele:

să-i” şi „săi”
Regula este aceeași: să-i este precedat de o acțiune:

A venit să-i dau o carte.

Săi se scrie legat atunci când înțelesul este ”ai lui/ ai ei” :

Părinții săi vor veni în vizită săptămâna viitoare.

Dea /De-a

„Dea” se scrie legat atunci când este verb.

A trecut pe la noi ca să ne dea de veste

„De-a” se scrie dezlegat atunci când  „a” care intră în componența verbului.

Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea.

De-a fi să vină pe la noi, te vom anunța.

deal /de-al
DEAL este un cuvânt care are un înțeles deplin. Este substantiv comun și înseamnă
formă de relief

DE-AL se scrie cu cratimă, deoarece indică două cuvinte (prepoziție și articol genitival)
care se rostesc într-o silabă:

de-al doilea de-al treilea de-al meu

A luat un țărus de-al cortului,
CEL, CE-L

Ce-l  se scrie ce-l când poate fi înlocuit cu ce îl, adică pe care îl:

Pachetul ce-l ţii în braţe.
Pachetul ce îl  ţii în braţe.
Pachetul pe care îl  ţii în braţe.

Cel se scrie cel când se referă la un el, un substantiv masculin (sau neutru)

singular, şi e însoţit de un adjectiv:

Băiatul  cel (mai) mare are 12 ani, băiatul  cel  (mai) mic are 5 ani.
Cel  mare are 12 ani,  cel mic are 5 ani.
Cel  frumos seamănă cu mine, cel  deştept seamănă cu tac-su.
Sau invers, mă rog.
De fapt, cel frumos şi deştept seamănă cu mine. Restul seamănă cu tac-su.
😀

Cel se mai scrie cel şi când arată gradul de comparaţie al unui adverb:

Maşina asta merge cel  mai repede.

CEI, CE-I

Cam la fel cu cel şi ce-l.

Adică:

Ce-i se scrie ce-i când înseamnă  ce îi, adică pe care îi:

Oamenii ce-i  vezi pe stradă.

Oamenii  ce îi vezi pe stradă.
Oamenii pe care îi / pe care-i vezi pe stradă.

Ce-i se mai scrie ce-i şi atunci când poate fi completat cu un posesiv

(lui/ei), ca în:

Ce-i  face copilul?  Ce-i  fac copiii?

Ce îi  face copilul?  Ce îi  fac copiii?
Ce face copilul  lui? Ce  fac copiii  lui?

Ce-i  se mai scrie ce-i şi atunci când -i (adică  îi) e complement indirect şi

răspunde la întrebarea cui?:

Ce-i  zici?
Ce îi  zici?
Ce îi  zici  lui/ei?
Cei se scrie cei când se referă la ei, un substantiv masculin plural, şi e
însoţit de un adjectiv:

(Oamenii) cei  tineri se mişcă mai uşor decât (oamenii) cei  bătrâni.

CEA, CE-A

Cea  se scrie cea când se referă la o ea, un substantiv feminin singular, şi e

însoţit de un adjectiv:

(Fata)  cea mare are 12 ani, (fata) cea  mică are 5 ani.

Cea  mai mare are 12 ani,  cea mai mică are 5 ani.

Ce-a se scrie ce-a când înseamnă ce a, din structura ce/care/pe care +

perfect compus pers. a III-a sg. (a + participiu trecut). Adică e întotdeauna
urmat de un participiu trecut.

Ce-a  făcut?  Ce a  făcut?

Maşina  ce-a cumpărat-o […]. Maşina  ce a  cumpărat-o […]. Maşina pe
care  a cumpărat-o […].
Băiatul  ce-a venit cu tine. Băiatul ce a venit cu tine. Băiatul  care a venit
cu tine.

să-i” şi „săi
-Regula este aceeași: să-i este precedat de o acțiune:
A venit să-i dau o carte.
Cratima leagă tot două părți de vorbire diferite ”să”, care ajută la formarea verbului la
modul conjunctiv ( eu să dau/ tu să dai/ el să dea) și pronumele personal ”-i” (lui/îi/-i).
De asemenea, în acest caz, se scrie cu cratimă deoarece se renunță la folosirea
vocalei ”î”, pentru rostirea mai rapidă a structurii, într-o singură silabă. Astfel, exemplul
se poate scrie și :
A venit să îi dau cartea.
-Săi se scrie legat atunci când înțelesul este ”ai lui/ ai ei” :

Părinții săi vor veni în vizită săptămâna viitoare.

Nu-/ n-ati /n-am/n-ai

Se pune cratima intre cuvantul “nu” si cuvinte cu care se rosteste impreuna:
n-aud / nu aud 
nu-i trebuie / nu ii trebuie 
nu-ncepe / nu incepe 
n-ati citit / nu ati citit 
n-are / nu are 
n-am / nu am 
n-ai / nu ai 
n-aveti / nu aveti  

c-am/c-as/ca-mi/ca-ti
Se pune cratima  intre cuvantul “ca” si alte cuvinte cu care se rosteste impreuna sau
cuvinte ca pronumele: iti, isi, imi. 
 c-am ajuns / Spune-i ca am ajuns.
c-as incerca / Poate ca as incerca. 
ca-ti arata / Crezi ca iti arata?
 ca-mi trebuie / Spune-i ca imi trebuie. 
ca-si aminteste / Auzi ca isi aminteste.

s-o
Se pune cratima intre cuvantul “sa” si alt cuvant din care s-a omis vocala “e” sau “a”
din “sa” . 
Exemple: sa-l pacaleasca / Vrea sa-l pacaleasca. 
s-ajungi / Vrei sa ajungi acasa? 
sa-mparti / Vrei sa imparti cu el? 
s-o vad / Doresc sa o vad. 

 ÎN LIMBA ROMÂNA SE SCRIU ÎNTR-UN CUVÂNT:

-oricine, orice, oricare, oricând, oricum, oricât, oriunde etc., oarecine, oarece, oarecare,

oarecând, oarecum, oarecât, oareunde etc., fiecare, fiece, fiecine etc., orișicine,
orișice, orișicum, orișicât, orișiunde etc., fieștecare etc., oareșicare, oareșicum etc.

-înspre, dinspre, despre, împotriva, împrejurul, înăuntrul etc., așadar, întrucât,

fiindcă etc., dincolo, astfel, deasupra, alaltăieri, alaltăseară, astăzi, bunăoară,
dedesubt, dinainte, dinapoi, dincoace, dindărăt, încpace, încolo, încotro, înăuntru,
pretutindeni, câteodată, demult (în locuțiunile de demult, mai demult), deocamdată,
deseară, deunăzi, niciodată, vreodată, totdeuna, uneori, alteori („odată, odinioară”,
spre deosebire de alte ori „alte dăți”), devreme, laolaltă, deopotrivă, înadins,
dinadins etc

- audiovizual, bunăvoință, bunăstare, Câmpulung, untdelemn . bunăvoinței, bunăstării,

Câmpulungului, untdelemnului

- balneoclimatreic, electromagnetic, electromecanic, electrotehnic, gastrointestinal,

otorinolaringologic 
 În limba româna se scrie însă:
-ori de câte ori, ori cu cine, ori de unde.
- astă-vară, astă-primăvară, astă-noapte, astă-toamnă, astă-iarnă
- de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a bușilea, de-a curmezișul, de-a dreapta, de-a
dreptul, de-a dura, de-a gata, de-a latul, (cu) de-a sila, de-a pururi și din numele de
jocuri de-a puia-gaia, de-a uliul și porumbeii 
- după-amiază, după-prânz
Adjectivele dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân se scriu într-un
cuvânt în limba româna.

ÎN LIMBA ROMÂNA SE SCRIU CU CRATIMĂ:

-câine-lup, zi-muncă, vagon-cisternă, mașină-unealtă, meșter-lăcătuș, redactor-șef ,
bună-credință, bună-cuviință, argint-viu, floarea-soarelui, gura-leului , bunei-cuviințe,
bunei-credințe, drumul-de-fier ,  Broșteni-Deal, Popești-Leordeni ,  târâie-brâu, pierde-
vară, gură-cască, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne ,  literar-muzical, tehnico-științific ,
roșu-portocaliu, roșie-vânătă, galben-deschis, roșu-aprins, așa-zis, sus-numit, nord-
american, sud-american, vest-german , englez-francez, franco-elvețian,
-  maica-mea, vecina-ta, bunica-mii, taica-tau, maica-mii, batranu-sau, nevesti-mii;