SĂ SCRIEM CORECT

PARTEA I

ÎNTR-O, ÎNTR-UN, DINTR-O,

DINTR-UN, PRINTR-O, PRINTR-UN

Cuvintele întru, dintru, printru pierd vocala u când sunt

rostite împreună cu un cuvânt care începe cu o vocală și se
scriu legate cu liniuță de unire cu acesta. Aceste cuvinte
pot arăta locul (unde? de unde? pe unde?), modul (cum?),
sau timpul (când?).
 S-A, SA
Se scrie sa, când acest cuvânt se poate înlocui cu ei sau lui.
Colega sa este inteligentă.
Mingea sa e nouă.
Adina și prietena sa merg la teatru.
Se scrie s-a când sunt două cuvinte care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de unire.
Cuvântul a ajută la exprimarea unei acțiuni care s-a
desfășurat în trecut: a dus, a cântat, a rupt, a ascuns etc.
S-a nu se poate înlocui cu unul dintre cuvintele ei sau lui.
Mingea s-a spart.
Ciprian s-a plimbat în parc.
S-a așezat la locul lui.
 S-AU, SAU
Se scrie sau atunci când acest cuvânt poate fi înlocuit cu
ori.
Cristian citește o carte sau privește la televizor.
-Vine sau nu vine bunica?
-Rămâi acasă sau mergi cu noi?
Mâine vom merge la film sau la circ.
Se scrie s-au când sunt două cuvinte care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu o
liniuță de unire.
Cuvântul au ajută la exprimarea unei acțiuni: au înțeles,
au ajutat, au certat, au împrietenit, etc.
S-au nu se poate înlocui cu ori.
Ei s-au plimbat prin parc.
Ileana și Ovidiu s-au dus în tabără.
S-au înțeles să se plimbe prin parc sau pe stradă.
 IA, I-A
Se scrie ia când acesta este un singur cuvânt , iar acesta se poate înlocui
cu:
-a luat (ia cartea, ia pachetul, ia un creion);
-uite, iată (Ia, mă duc și eu cu ei.
Ia să vezi că poți scrie frumos!);
-hai (Ia să te duci imediat!
Ia vino la mine!);
Se scrie i-a când sunt două cuvinte (i și a), care se rostesc împreună într-
o singură silabă și se scriu prin liniuță de unire. Cuvântul a ajută la
exprimarea unei acțiuni.
i-a luat (a luat cui?- lui, ei, i, îi -pronume personale, a luat -verb)
i-a spus (a spus cui?- lui, ei, i, îi -pronume personale, a spus -verb)

I-a nu se poate înlocui cu niciunul din cuvintele a luat, uite, iată, hai.
 IAU, I-AU
Se scrie iau când este un singur cuvânt care se poate înlocui cu am luat,
au luat.
Eu iau garoafe (am luat).
Ele iau cărți (au luat).
Se scrie i-au când sunt două cuvinte (i și au) care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu o liniuță de unire.
Cuvântul au ajută la exprimarea unei acțiuni: au sosit, au mâncat, au
adunat, au spălat etc.
I-au nu se poate înlocui cu am luat.
Iau ghiocei din grădină (culeg).
I-au luat multe jucării (au luat-verb, cui?- lui, i, sau ei, i -pronume
personal).
Copiii iau numai note bune (obțin).
Dan și Lucian i-au dat mamei un buchet de flori. (au dat-verb, cui?- ei,
i -pronume personal).
Iau un kilogram de mere (cumpăr).
 LA, L-A
Se scrie la când este un singur cuvânt, care arată locul sau o persoană
(unde?-la bunici, la școală, la el, la mine) sau denumește nota
muzicală la.
La bunici au venit nepoții.
La noi sunt codri verzi de brad.
Astăzi a venit la mine, mâine va veni la tine.
Colegul meu cântă fals nota la.
Se scrie l-a când sunt două cuvinte l și a care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu o liniuță de unire.
L-a certat. (a certat-verb, pe cine?-pe el, l, îl-pronume personal)
Nicu l-a ajutat la lecții pe fratele său.
Pe Mihai l-a cunoscut în tabără.
Mama l-a prins cu minciuna.
 NEA, NE-A
Se scrie nea când este un singur cuvânt, care se poate înlocui
cu zăpadă, omăt sau nene.
Din văzduh cad fulgi de nea.
Tata s-a întâlnit cu nea Marian în parc.
Se scrie ne-a când sunt două cuvinte (ne și a), care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă printr-o
liniuță de unire.
Cuvântul a ajută la exprimarea unei acțiuni (a dat, a cerut, a
solicitat, a promis).
Bunica ne-a adus fructe din livadă. (a adus-verb, cui?-nouă,
ne-pronume personal).
Mama ne-a spus să învățăm. (a spus-verb, cui?-nouă, ne-
pronume personal).
Ne-a nu se poate înlocui cu zăpadă, omăt sau nenea.
 NEAM, NE-AM
Se scrie neam când este un singur cuvânt, având înțeles de popor,
rudă, familie.
Țara acestui neam a fost cucerită pentru bogățiile și frumusețile ei.
Noi facem parte dintr-un neam vestit.
Corina este neam cu noi.
Neam de neamul tău nu va ajunge pe muntele Himalaia.
Se scrie ne-am când sunt două cuvinte (ne și am) care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de unire.
Cuvântul am ajută la exprimarea unei acțiuni: am bucurat, am
întâlnit, am dus, etc.
Ne-am nu se poate înlocui cu unul din cuvintele: rudă, popor,familie.
Ne-am bucurat că ai venit la noi.
În parc ne-am întâlnit cu Alexandru.
La teatru ne-am dus cu părinții.
Azi ne-am dus la cel mai apropiat neam al nostru.
VA, V-A
Se scrie va când este un singur cuvânt, iar acesta arată că acțiunea
se va petrece în viitor.
În curând va începe să plouă.
Va veni bunica la noi.
Tata va sosi curând acasă.
Ovidiu a promis că va învăța mai bine.
Bogdan va cânta în cor.
Se scrie v-a când sunt două cuvinte (v și a) care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuța de unire. În acest
caz, verbele sunt la timpul trecut:a spus, a adus, a anunțat, etc.
v -are înțeles de persoană (vouă-pronume personal).
a -însoțește o acțiune petrecută în trecut (verb).
V-a spus să învățați. (cui a spus?-vouă, v-)
V-a adus o carte. (cui a adus?-vouă, v-)
Nu v-a anunțat nimeni. (pe cine?-pe voi, v-)
V-a lăsat la bunici. (pe cine a lăsat la bunici?-pe voi, v-)
 NAI, N-AI
Se scrie nai atunci când este un singur cuvânt care denumește un
instrument muzical-naiul.
Daniel cântă la nai.
Mihăiță are un nai nou.
Se scrie n-ai când sunt două cuvinte (nu și ai), care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de unire. Aceasta
arată pierderea vocalei u.
N-ai nu se poate înlocui cu nai, ce denumește un instrument muzical, ci
numai cu nu ai.
Naistul Gheorghe Zamfir are un nai minunat.
În orchestră vom cânta la nai.
N-ai voie să pleci singur în oraș. (nu ai voie)
-De ce n-ai venit cu noi? (nu ai venit)
N-ai vrut să vii la noi. (nu ai vrut)
 CEL,CE-L
Se scrie cel când se arată o calitate: cel harnic, cel mai darnic, cel inteligent, cel
leneș, cel mai bun.
Cel se folosește și când poate fi înlocuit cu acela.
Vlăduț este cel mai bun elev la matematică.
Cel mai frumos copil este nepotul meu.
Marius este cel mai inteligent elev din clasă.
Cel care nu a scris tema va rămâne în clasă după ore. (acela)
Cel care scrie cel mai frumos este Ovidiu. (acela)
Se scrie ce-l când sunt două cuvinte (ce și îl), care se rostesc împreună într-o
singură silabă, iar în scris cu liniuță de unire, care arată și pierderea vocalei î.
ce-l ajută-ce îl ajută-care îl ajută
ce-l ceartă-ce îl ceartă-care îl ceartă
Nu știu ce-l interesează. (ce/care+îl)
Oare ce-l aduce la noi? (ce+îl)
De ce-l caută colega de bancă? (ce+îl)
De ce-l mai strigă? (ce+îl)
Părinții știu de ce-l pedepsesc pe copilul lor. (ce+îl)
 NUL, NU-L, NU-I, N-O
Se scrie nul când este un singur cuvânt, iar acesta înseamnă zero (la matematică), terminat la
egalitate (meciuri), ilegal (despre acte), incapabil (despre oameni).
Rezultatul exercițiului este nul. (zero)
Au făcut un meci nul. (egal)
Actul tău este nul. (ilegal, fără valoare)
Se scrie nu-l, nu-i, n-o, când sunt două cuvinte care se rostesc împreună într-o singură silabă,
iar în scris se leagă prin liniuța de unire. Nu este forma negativă a verbului, iar -l, -i și -o sunt
pronume personale.
La cuvintele nu-l și nu-i, liniuța de unire arată și pierderea vocalei î. În cazul cuvântului nu-i,
i reprezintă și forma verbului a fi (este) .
Nu-l aduc./ Nu îl aduc. -îl -pronume personal
Nu-i bine./ Nu este bine. -este –forma verbului a fi
Nu-l iert./ Nu îl iert. . -îl -pronume personal
Nu-i acasă./ Nu este acasă. -este –forma verbului a fi
Nu-i scriu./ Nu îi scriu. . -îi -pronume personal
Nu-i la mine./ Nu este la mine. -este –forma verbului a fi
Nu-i plac./ Nu îi plac. . -îi -pronume personal
Nu-i aici./ Nu este aici. -este –forma verbului a fi
La cuvântul n-o, liniuța de unire arată și pierderea vocalei u.
N-o ascult./ Nu o ascult .-o -pronume personal
N-o primesc./ Nu o primesc. -o -pronume personal
 N-AM, N-A, N-ARE, N-AȚI, N-AU
Se scrie n-am, n-a, n-are, n-ați, n-au, când sunt două
cuvinte care se rostesc împreună, fiecare cuvânt într-o
singură silabă și se scriu cu liniuță de unire.Liniuța de
unire arată și pierderea vocalei u.
N-are cărți./ Nu are cărți.
Ina n-are păpușă./ Ina nu are păpușă.
El n-a plecat în tabără./ El nu a plecat în tabără.
Eu n-am minge./ Eu nu am minge.
Ei n-au învățat./ Ei nu au învățat.
Vo i n - a ț i v e n i t . / Vo i n u a ț i v e n i t .
N-are se poate înlocui cu nu are.
N-am se poate înlocui cu nu am.
N-au se poate înlocui cu nu au.
N-ați se poate înlocui cu nu ați.
N-a se poate înlocui cu nu a.
Se poate scrie na:
Na, că m-am împiedicat!
Îți dau na, na, că nu ai fost cuminte!
 MIE, MI-E
Se scrie mie când este un singur cuvânt, cu două silabe,
iar acesta are înțelesul de eu (ca persoană) sau de sumă
de bani.
Se scrie mi-e când sunt două cuvinte ( mi și e), care se
rostesc împ reună într-o sin gură silabă, iar în scris se
leagă prin liniuța de unire.
Mi-e teamă./Îmi este teamă.
Mi-(cui?-mie, îmi, mi-pronume personale)
e-este verb
Mi-e frig./Îmi este frig.
Mi-(cui?-mie, îmi, mi-pronume personale)
e-este verb
Mi-e nu are înțeles de eu ca persoană, nici de sumă de
bani.
„Fumoasă mi-e țara străveche,
Întinsă pe munți și văi.”
(Otilia Cazimir- Țara)
 MAI, M-AI
Se scrie mai când este un singur cuvânt, iar acesta denumește :
-luna mai;
-un ciocan de lemn;
-accentuează înțelesul unor cuvinte (mai mult, mai bine, mai
încet, mai strălucitor, etc).
În luna mai înfloresc lalelele.
Bunicul a cioplit un mai.
Astăzi soarele este mai strălucitor.
Se scrie m-ai când sunt două cuvinte (m și ai), care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu o liniuță
de unire.Aceasta arată și pierderea vocalei ă: mă ai (m-ai).
M-ai dus la teatru.
-m- (pe cine?-pe mine, mă, m-pronume personale)
-ai dus-verb
M-ai nu poate denumi luna mai.
 SĂI, SĂ-I
Se scrie săi când este un singur cuvânt, iar acesta se poate
înlocui cu lui sau ei.
Pantofii săi sunt noi.
Pantofii lui (ei) sunt noi.
A venit cu părinții săi.
A venit cu părinții lui (ei).
Se scrie să-i când sunt două cuvinte (să și i) care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță
de unire.
Să-i nu se poate înlocui cu lui sau ei.
Să-i amintești tatei de promisiunea făcută.
Să îi amintești tatei de promisiunea făcută.
Să-i aduci cartea Ceraselei.
Să îi aduci cartea Ceraselei.
 CEA, CE-A
Se scrie cea când este un singur cuvânt, iar acesta accentuează înțelesul
unor cuvinte.
Mama este cea mai bună.
Fata cea harnică își ajută părinții.
Cartea cea nouă este interesantă.
Se scrie ce-a când sunt două cuvinte (ce și a) care se rostesc împreună
într-o singură silabă, iar în scris se leagă prin liniuță de unire.
De ce-a venit? (a însoțește întotdeauna un verb la timpul trecut-a venit).
Nu știu ce-a spus mama. (a spus-verb).
Ce-a făcut, nu e bine. (a făcut-verb).
SAU
De ce a venit?
Nu știu ce a spus mama.
Ce a făcut, nu e bine.
În aceste cazuri se scrie fără liniuță de unire, dar sunt două cuvinte
separate.
 CEI, CE-I
Se scrie cei când este un singur cuvânt și acesta se poate înlocui cu acei.
Cei ce învață sunt apreciați. / Acei ce învață sunt apreciați.
Cei harnici sunt lăudați. / Acei harnici sunt lăudați.
Cei premianți vor fi recompensați. / Acei premianți vor fi recompensați.
Se scrie ce-i când sunt două cuvinte care se rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris
se leagă prin liniuța de unire.
-cuvintele ce și i (i-forma scurtă a verbului a fi)
-cuvintele ce și i (i-cui?-ei, îi, i; lui, îi, i-pronume personale)
Ce-i la școală? (i-forma scurtă a verbului a fi)
Ce este la școală?
Ce-i dăruiește mamei? (i-cui?-ei, îi, i-pronume personale)
Ce îi dăruiește mamei?
Ce-i aduci fratelui mic? (i-cui?-lui, îi, i-pronume personale)
Ce îi aduci fratelui mic?
Mama ne învață să deosebim ce-i bine de ce-i rău. (i-forma scurtă a verbului a fi)
Mama ne învață să deosebim ce este bine de ce este rău.
Nu știu ce-i cu colega mea. (i-forma scurtă a verbului a fi)
Nu știu ce este cu colega mea.
Ce-i interesează pe cei mici este doar joaca. (i-pe cine?-pe ei, îi, i-pronume personale)
 CAR, C-AR
Se scrie car când este un singur cuvânt, care are înțeles de:
-căruță
-de a căra, a transporta
-denumește o insectă care distruge lemnul.
Tata are un car cu doi boi.
Eu car ghiozdanul în spate.
În trunchiul unui copac am găsit găuri făcute de un car.
Se scrie c - a r când sunt două cuvinte (c și a r ), care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de
unire. Liniuța de unire arată și pierderea v o c a l e i ă : c ă + a r = c -
ar
Cred c - a r merge cu tine.
Cred c ă a r merge cu tine.
Fii convins c - a r vrea să câștige.
Fii convins c ă a r vrea să câștige.
 CAȘ, C-AȘ
Se scrie caș când este un singur cuvânt, iar acesta este un
produs alimentar asemănător cu brânza.
Mama ne-a cumpărat caș dulce.
Bunicul face caș afumat din laptele de la oi.
Se scrie c-aș când sunt două cuvinte (c și aș), care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă
cu liniuță de unire. Liniuța de unire arată și pierderea
vocalei ă: că+aș=c-aș
C-aș nu se poate înlocui cu un produs asemănător cu
brânza.
Stai, c-aș putea rezolva problema dacă mă străduiesc!
Sunt supărată c-aș fi putut evita accidentul.
Le-am spus părinților c-aș fi putut mânca caș afumat.
 CĂI, CĂ-I
Se scrie căi, când este un singur cuvânt care denumește
drumuri sau metode, procedee, moduri.
Mai multe căi sunt înzăpezite.
Trenul circulă pe căi ferate.
Am rezolvat problema prin două căi.
Oamenii de știință folosesc mai multe căi pentru obținerea
unor medicamente.
Se scrie că-i atunci când sunt două cuvinte (că și i), care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu
liniuță de unire.
Am văzut că-i viscol afară.
Am văzut că este viscol afară.
Te felicit că-i ajuți pe colegi.
Te felicit că îi ajuți pe colegi.
 CAI, C-AI
Se scrie cai, când este un singur cuvânt, iar acesta denumește un
animal domestic de tracțiune sau pentru concursurile hipice.
Sania cu zurgălăi este trasă de cai.
Cei doi cai suri ai bunicului au câștigat primul loc la concursul
hipic.
Călăreții s-au suit pe cai și au pornit în galop.
Se scrie c-ai când sunt două cuvinte (c și ai), care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de
unire. Liniuța de unire arată pierderea vocalei ă (că+ai=c-ai).
Mă bucur c-ai venit pe la mine.
Mă bucur că ai venit pe la mine.
Mama spune c-ai ajutat o bătrână.
Mama spune că ai ajutat o bătrână.
Credeam c-ai luat notă mare la lucrare.
Credeam că ai luat notă mare la lucrare.
C-ai nu denumește un animal.
Totdeauna cuvântul ai (c-ai) însoțește un verb.
 CEAI, CE-AI
Se scrie ceai, atunci când acesta este un singur cuvânt și
denumește o băutură din plante.
Astăzi am băut o cană cu ceai de sunătoare.
Un bun calmant este un ceai de tei.
Se scrie ce-ai, când sunt două cuvinte (ce și ai), care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se
leagă cu liniuță de unire. Aceste două cuvinte (ce și ai),
se pot scrie și fără liniuță de unire, pronunțându-se
separat.
Ce-ai pățit?
Ce ai pățit?
De ce-ai întârziat?
De ce ai întârziat?
 MOR, M-OR
Se scrie mor când este un singur cuvânt, iar acesta are înțelesul
de a muri (a deceda) sau exprimă mormăitul ursului.
Ursul mormăie mereu: mor, mor!
-Să mă lăsați să mor! parcă ar vrea să spună câinele ce zace de
trei zile.
Se scrie m-or când sunt două cuvinte m (mă) și or (vor), care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă prin
liniuță de unire. Liniuța de unire arată și pierderea vocalei ă
(mă) și forma populară or de la vor.
M-or nu are înțelesul cuvântului a muri și nici mormăitul
ursului (mor).
Vecinii m-or ajuta ca întotdeauna.
Vecinii mă vor ajuta ca întotdeauna.
-Nu m-or lăsa copiii singur! zice bătrânul.
-Nu mă vor lăsa copiii singur! zice bătrânul.
 ȚIE,ȚI-E
Se scrie ție când este un singur cuvânt, iar acesta are înțeles
de tu (ca persoană).
Ție îți dă mama o uniformă nouă.
Numai ție îți plac prăjiturile.
Se scrie ț i - e când sunt două cuvinte (ț i și e ) care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris cu liniuță de unire.
Ț i - e frică.(Î ț i e s t e frică).
Ț i - e bine. (Î ț i e s t e bine).
Ț i - e drag. (Î ț i e s t e drag).
În aceste cazuri, ț i este pronume personal, iar e (e s t e ) vine
de la v e r b u l a f i .
Ț i - e urât să stai singur în casă?(Î ț i e s t e . . . ).
Ț i - e poftă de ciocolată? .(Î ț i e s t e . . . ).
Nu ț i - e teamă de nimic. .(Nu î ț i e s t e . . . ).
 DEAL, DE-AL
Se scrie deal când este un singur cuvânt, iar
acesta denumește o formă de relief.
Pe deal sunt livezi cu pomi fructiferi.
În depărtare se zărește vârful unui deal.
Se scrie de-al, când sunt două cuvinte (de și al),
care se rostesc împreună într-o singură silabă,
iar în scris se leagă prin liniuță de unire.
M-a vizitat un văr de-al meu.
Un prieten de-al tău m-a felicitat de ziua
onomastică.
 AI, A-I
Se scrie ai într-un singur cuvânt când are înțelesul de a
avea (tu ai) sau când însoțește un verb (ai venit, ai adus, ai
spus) la timpul trecut.
Tu ai o jachetă nouă.
Ai multe cărți interesante.
Ai venit mai devreme la școală.
Tu ai adunat multe măceșe.
Se scrie a-i când sunt două cuvinte (a și i) care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu
liniuță de unire. Liniuța de unire arată pierderea vocalei î.
A-i zice =a îi zice (a zice-verb, i-cui? –lui, îi, i sau ei, îi, i-
pronume personale)
A-i ajuta pe alții e un gest nobil.
A-i cânta în strună cuiva, nu e întotdeauna corect.
 O
Cuvântul o se poate scrie singur când nu se pronunță împreună cu alte cuvinte. Acesta poate fi
înlocuit cu unul din cuvintele: oarecare, pe ea, oh, voi veni, una singură.
Pe ramura cireșului era o rândunică. (oarecare)
Pe Irina o văzui la circ. (pe ea)
O, ce bine c-ai venit! (oh)
O să vin la tine la țară! (Voi veni)
Am cumpărat o riglă și două cărți. (una singură)
Cuvântul o se scrie cu liniuță de unire față de cuvântul alăturat aflat înaintea lui sau după el, când
se pronunță într-o singură silabă în acel cuvânt sau cu o parte din el.
Pe sora mea o-nvăț să scrie./Pe sora mea o învăț să scrie. (În acest caz lipsește vocala î și în locul ei
s-a pus liniuța de unire) .
N-o iert că m-a mințit./Nu o iert că m-a mințit. (În acest caz vocala u este înlocuită cu o liniuță de
unire).
Vreau s-o ajut la teme./Vreau să o ajut la teme. (În acest caz vocala ă este înlocuită cu o liniuță de
unire).
A dus-o la bunici. (a dus-verb, o-pronume personal-pe cine?-pe ea, o)
A căutat-o dar n-a găsit-o. (a căutat, a găsit-verbe, o-pronume personal-pe cine?-pe ea, o)
Am vrut să i-o duc ei. (să duc-verb, o-pronume personal-pe cine?-pe ea, o; i-pronume personal-
cui?-ei, -i).
 CAM, C-AM
Se scrie cam când este un singur cuvânt, iar acesta întărește
(accentuează) înțelesul unor cuvinte (cam mult, cam puțin, cam sus,
cam jos etc).
Tabloul este așezat cam sus.
Ai scris cam puțin la această compunere.
Mănânci cam mult și ai să te îngrași.
Se scrie c-am când sunt două cuvinte (că și am), care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță de
unire. Liniuța de unire arată pierderea vocalei ă. Totdeauna am
însoțește un verb.
C-am greșit îmi pare rău. (am greșit-verb)
Că am greșit îmi pare rău.
N-am știut c-am avut de scris. (am avut-verb)
N-am știut că am avut de scris.
C-am se poate scrie și că am.
 IAR, I-AR
Se scrie iar când acesta este un singur cuvânt care se poate
înlocui în unele cazuri cu iară, iarăși, din nou, și.
Este o zi frumoasă, iar noi plecăm la plimbare. (și)
Bunica iar a uitat să-și ia medicamentele. (iarăși)
Mâine voi încerca iar să rezolv problema. (din nou)
Se scrie i-ar când sunt două cuvinte (i și ar) care se rostesc
împreună într-o singură silabă, iar în scris se leagă cu liniuță
de unire. Totdeauna i este pronume, iar cuvântul ar însoțește
un verb.
i-ar spune (i-cui?-lui, i sau ei, i-pronume personale, ar spune-
verb)
Mama i-ar da fiicei sale un inel.
Bunica i-ar spune nepoatei o poveste în fiecare seară dacă ar
vrea.
Nu i-ar plăcea să se ducă singur la scăldat.
 LAȘ. L-AȘ
Se scrie laș într-un singur cuvânt când are înțelesul de
fricos, mișel.
Colegul meu s-a purtat ca un laș. (mișel)
Un om laș este demn de milă. (fricos)
Se scrie l-aș când sunt două cuvinte (l+aș) care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se
leagă cu liniuță de unire. Totdeauna în cuvintele l-aș, l-
este pronume personal, iar aș însoțește un verb.
L-aș vedea-(pe cine?-pe el, l-pronume personal, aș
vedea-verb)
În tabără l-aș lua și pe fratele meu.
L-aș ajuta pe colegul meu la rezolvarea temelor.
 MIA, MI-A
Se scrie mia într-un singur cuvânt când are înțelesul
de mia, oiță sau Mia-substantiv propriu.
Mia de lei am primit-o de ziua mea.
Oaia a fătat o mia albă. (oiță)
Mia este colega mea de bancă.
Se scrie mi-a când sunt două cuvinte (mi+a), care se
rostesc împreună într-o singură silabă, iar în scris se
leagă printr-o liniuță de unire. Totdeauna în cuvintele
mi-a, mi- este pronume personal, iar a însoțește un
verb.
Mi-a spus o poveste. (cui a spus?-mie, mi-pronume
personal; a spus-verb).
 MII, MI-I
Se scrie mii atunci când este un singur cuvânt, iar
acesta arată numărul.
Mii de păsări trăiesc în Delta Dunării.
O mașină costă zeci de mii de lei.
Se scrie mi-i când sunt două cuvinte (mi și i), care se
rostesc împreună, într-o singură silabă, iar în scris se
leagă prin liniuță de unire.
Mi-i foame./ Îmi este foame.
Mi-i dor./ Îmi este dor.
Mi-i aduce./ Îmi vei duce.
În aceste cazuri mi este pronume personal, iar i este
verb la timpul prezent (este) sau la viitor (vei aduce).
 SAR, S-AR
Se scrie sar atunci când este un singur cuvânt, iar
acesta exprimă o acțiune (a sări).
Fetele sar coarda în fața blocului.
Se scrie s-ar când sunt două cuvinte (s și ar) care
se rostesc împreună, într-o singură silabă, iar în
scris se leagă prin liniuță de unire.
Liniuța de unire arată și pierderea vocalei e.
Se+ar=s-ar
S-ar duce-ar duce-verb
S-ar culca-ar culca-verb
Se scrie var atunci când este un singur cuvânt,
iar acesta denumește un material folosit la
zugrăvirea pereților sau în construcții în
amestec cu apă, nisip și ciment (mortar).
Bunica văruiește pereți cu var.
Se scrie v-ar când sunt două cuvinte (v și ar)
care se rostesc împreună într-o singură silabă,
iar în scris se leagă prin liniuța de unire.
Vă+ar=v-ar
V este pronume personal, iar ar însoțește un
verb.
El v-ar aduce un cadou. (cui ar aduce?-vouă,
vă, v-pronume personal; ar aduce-verb).
 ACEEA, ACEIA
Cuvântul aceea arată pe cineva sau ceva mai
îndepărtat, un substantiv de genul feminin,
numărul singular.
Cartea aceea, fata aceea, floarea aceea
(cartea, fata și floarea sunt substantive la
genul feminin, numărul singular)
Aceste cuvinte se scrie cu doi e.
Cuvântul aceia arată pe cineva sau ceva mai
depărtat, un substantiv la genul masculin,
numărul plural.
Vo i n i c i i a c e i a , p a n t o f i i a c e i a , e l e v i i a c e i a
(voinicii, pantofii și elevii sunt substantive
la genul masculin, numărul plural).
 ACEEAȘI, ACEIAȘI
Cuvântul aceeași arată că substantivul de genul
feminin, numărul singular pe care îl însoțește este
la fel, nu s-a schimbat. Aceeași privire, aceeași
copilă, aceeași carte (privire, copilă, carte sunt
substantive de genul feminin, numărul singular)
Se scrie cu doi e la mijloc și la sfârșit cu i.
Cuvântul aceiași arată că substantivul de genul
masculin, numărul plural care îl însoțește este la
fel, nu s-a schimbat.
Aceiași codri, aceiași musafiri, aceiași tineri
(codri, musafiri, tineri sunt substantive la genul
masculin, numărul plural).
 ALTĂDATĂ, ALTĂ DATĂ
Cuvântul altădată înseamnă pe vremuri, înainte de,
odinioară.
Altădată tătarii ne călcau țara. (pe vremuri)
Bunicul povestește întâmplări de altădată.(de pe
vremuri)
Altădată scriam mai frumos. (înainte)
Cuvintele altă dată ne arată că mai târziu, în altă
împrejurare s-a desfășurat sau se va desfășura
acțiunea.
Am să câștig concursul altă dată.
O să-i scriu altă dată scrisoarea bunicii.
 ALTFEL, ALT FEL
Se scrie altfel atunci când este un singur cuvânt ,
care se poate înlocui cu altminteri, în alt mod,
altcum.
Să îmi dai cartea că altfel mă supăr. (altminteri)
Eu am rezolvat problema altfel decât tine. (în alt
mod, altcum)
Se scrie alt fel când sunt două cuvinte care
înseamnă nu în același fel, sau nu de același fel.
Unii spuneau într-un fel, alții în alt fel.
Nenea George este alt fel de om.
 DUPĂ, DE PE
Se scrie după când acest cuvânt arată că un obiect se
află în spatele altui obiect, dincolo de el.
Mihnea a intrat în clasă după doamna învățătoare.
După sobă stă pisica.
Cuvântul după îl întâlnim și în grup cu alte cuvinte:
după cum, după ce, după aceea, după cât, desen după
natură, compunere după tablou, după-amiază, după
două ore, etc.
Se scrie de pe când sunt două cuvinte, care arată că
un obiect se află deasupra altui obiect.
De pe bancă am luat pixul.
 DECÂT, DE CÂT
Se scrie decât când este un singur cuvânt, care
înseamnă numai atât, doar sau ca.
Ți-am luat decât o carte. (numai atât, doar)
Haina ta este mai frumoasă decât a mea. (ca)
Se scrie de cât când sunt două cuvinte care arată
perioada sau cantitatea .
De cât timp nu ne-am văzut?
Mama a calculat de cât material este nevoie
pentru o rochie.
 DEMULT, DE MULT
Se scrie demult când este un singur cuvânt, care
are înțelesul de: odinioară, în trecut, cu mult
timp înainte și răspunde la întrebarea când?
Demult, fiii împăratului au plecat și n-au mai
venit.
A fost demult un împărat care avea trei feciori.
Se scrie de mult când sunt două cuvinte care
înseamnă: de vreme îndelungată, de mult timp și
răspund la întrebările: de când?, de cât timp?
De mult timp nu te-am văzut.
Nu de mult am cumpărat un dicționar.
 NUMAI, NU MAI
S e s c r i e n u m a i î n t r- u n s i n g u r c u v â n t ,
c â n d s e p o a t e î n l o c u i c u : d o a r, a b i a ,
tocmai.
Răspunsul ei vine numai în zori. (abia)
Numai el m-a înțeles. (doar)
E numai bună de mâncat. (tocmai)
S e s c r i e nu mai c â n d s u n t d o u ă c u v i n t e
c a r e a u î n ț e l e s d e nu mai poate.
Nu mai v e d e p e n i m e n i . / Nu mai poate v e d e a
pe nimeni.
Nu mai s i m t e g u s t u l b u c a t e l o r. / Nu mai
poate s i m ț i g u s t u l b u c a t e l o r.
Se scrie odată când este un singur cuvânt, iar acesta se
poate înlocui cu: odinioară, cândva, în viitor, împreună
cu.
A fost odată un împărat care avea o împărăteasă tânără
și frumoasă. (odinioară)
Odată și odată tot te voi prinde (în viitor)
Odată cu mine ai luat și tu premiu. (împreună cu)
Se scrie o dată când sunt două cuvinte, care se pot
înlocui cu: o singură dată, din nou sau cu o zi.
Mi-a explicat problema o dată.
Am făcut exercițiul încă o dată.
O dată importantă pentru români este 1 Decembrie.
 NICIODATĂ, NICIO DATĂ
Se scrie niciodată când se poate înlocui cu
nicicând.
N-a fost niciodată atât de frumoasă.
Se scrie nicio dată când este vorba de o dată
anume, specială.
Tema scrisă nu are nicio dată a zilei.
N-ai uitat nicio dată a evenimentelor istorice.