VALORILE VERBELOR

1. VERBE PREDICATIVE (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicatul

verbal):

• Elevul citeşte poezia.

• Vb. A FI este predicativ când este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a trăi,
a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.

2. VERBELE NEPREDICATIVE (nu au înţeles de sine stătător şi nu formează singure

predicatul)
a. verbe copulative – nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui
predicat nominal împreună cu un nume predicativ.

 A FI este copulativ când nu este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi,

a trăi, a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.
Mihai este silitor.
 A DEVENI este întotdeauna verb copulativ.
Fratele meu a devenit profesor.

 A IEŞI El a ieşit doctor.

 A AJUNGE când se înlocuiesc cu a deveni Tatăl meu a ajuns
ofiţer.
 A SE FACE Ea s-a făcut cercetător.

 A ÎNSEMNA când nu se poate înlocui cu „a face semn”, „a nota”, „a marca

printr-un semn”
A înseamnă a munci. (“a fi tot una cu…”)

 A PĂREA când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca

apartenenţă sau impersonal, în expresii verbale impersonale:
Ea părea bolnavă.
Părea mai simplu să mergi acolo.

 A RĂMÂNE când arată ca subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeaşi

caracteristică:
Bătrânul a rămas neschimbat.

 A SE NAŞTE când nu are înţelesul de „a căpăta viaţă”, “a veni pe lume” :

Românul s-a născut poet. (“a fi prin origine” , “a fi prin naştere ”)

Obs.: Mai există şi alte verbe copulative: a se chema, a se numi, a se preface etc. când nu au
înţeles de sine stătător.
NOTĂ: Verbele copulative (cu excepţia lui a deveni) pot fi şi verbe predicative atunci când au
înţeles de sine stătător.
El este în clasă. El a însemnat locul accidentului.
Tu ai ieşit din clasă. I se părea că nimic nu s-a schimbat.
El a ajuns la şcoală. Maria a rămas acasă.
Acolo s-a făcut o şcoală. Mihai Eminescu s-a născut în anul 1850
1
 b. verbe auxiliare sau ajutătoare (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea
unor forme verbale compuse – moduri, timpuri, diateza pasivă:

- mod indicativ, timp viitor II – anterior: Copilul va fi citit cartea indicată.

- mod conjunctiv, timp perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
A FI - mod condiţional – optativ, perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
- modul prezumtiv, timpul prezent: Copilul va fi învăţând mai mult anul viitor
- modul infinitiv, timpul perfect: L-a amendat pentru a nu fi respectat regulile de
circulaţie.
- toate formele diatezei pasive: Ea este chemată de cineva.

- modul indicativ, timpul perfect compus: Copilul a mers la bunici în vacanţă.

A AVEA - modul indicativ, timpul viitor popular: Copilul are să meargă la bunici în vacanţă .
- modul condiţional – optativ, timp prezent: Andrei ar citi o carte interesantă.
- modul condiţional – optativ, timp perfect: Andrei ar fi citit o carte interesantă.

- modul indicativ, timpul viitor I: Voi merge cu tine în excursie.

A VREA
- modul indicativ, timpul viitor I: Când mă va asculta, eu voi fi studiat deja
această problemă.

Verbele auxiliare pot fi şi predicative atunci când au înţeles de sine stătător:

A FI: - PREDICATIV: Acolo sunt munţi înalţi. (“se află”)

- AUXILIAR: Să fi mers şi tu acolo.

A AVEA: - PREDICATIV: Eu am o carte.

- AUXILIAR: Eu am citit cartea.

A VREA: - PREDICATIV: „Eu nu voi ca să mă laud…” (Mihai Eminescu)

- AUXILIAR: Voi merge şi eu acolo.