Verbul 3.

Categorii gramaticale:

Verbele îşi schimbă forma după mod, timp, persoană, număr şi diateza.
1. Definiţie: Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte acţiuni
sau stări. a) Modurile:
Ex. a lucra, a părea, a crede, a şti, a hotărî etc. - personale (predicative): indicativ; imperativ; conjunctiv;
condiţional-optativ;
2. Clasificarea verbelor: - nepersonale (nepredicative): infinitiv; gerunziu; participiu; supin.

a) După înţeles: b) Timpul:

predicative (pot fi PV: a fi, a citi, a vedea...)
Verbe auxiliare (în timpuri compuse:
nepredicative a fi; a avea; a vrea)
copulative (intră în PN: a fi; a deveni, a ieşi,
a ajunge, a se face, a părea, a însemna...
- prezent;
- trecut (imperfect; perfect simplu; perfect compus;
mai mult ca perfect; perfect);
- viitor (literar; popular; anterior).
c) Persoana: I, a II-a; a III-a.

Exemple: d) Numărul: singular; plural.

Bunicul este în grădină.
este = verb predicativ e) Diateza:
Bunicul este fericit. - activă;
este fericit = PN expr. prin este = verb copulativ + NP - reflexivă;
Bunicul pare fericit. - pasivă.
pare fericit = PN expr. prin pare = verb copulativ + NP
Am devenit deputat.
am devenit deputat = PN → am devenit = vb. cop. + NP
Voi ajunge deputat.
voi ajunge deputat = PN → am devenit = vb. cop. + NP
Voi ajunge acolo mâine.
voi ajunge = PV → verb predicativ

b) După conjugare (felul în care îşi schimbă forma):

- Verbe de conjugarea I: a lucra; a cânta; a purta; a crea;

- Verbe de conjugarea a II-a: a părea; a bea, a avea,;
- Verbe de conjugarea a III-a: a şterge; a face, a crede;
- Verbe de conjugarea a IV-a: a citi; a dori; a coborî; a hotărî.