Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența.
Verbele sunt:
 predicative, când pot să alcătuiască singure predicat (El citește mult.);
 nepredicative, când nu alcătuiesc singure predicat.
Verbele auxiliare a avea a vrea a fi
nepredicative (când intră în indicativ, perfect indicativ, viitor indicativ, viitor anterior (Vor fi aflat vestea deja, când vei veni la mine.);
sunt: alcătuirea unor compus (am lucrat); standard conjunctiv, perfect (Ce bine era să fi plouat!);
moduri și condițional‐optativ, (vei lucra) și condițional‐optativ, perfect (Aș fi venit să te ajut dacă mă rugai.).
timpuri prezent (aș lucra) și viitor anterior
compuse) perfect (aș fi lucrat). (vei fi lucrat).
copulative asociate obligatoriu cu un nume predicativ, formând împreună un predicat nominal;
fac legătura între subiect și numele predicativ: Sunt elev în clasa a VII‐a. Felicia este isteaţă.
 Verbul a fi poate fi:
 copulativ (Sunt curajos.),
 predicativ (Sunt multe cărți pe raft.)
 auxiliar (Aș fi plâns.)
 Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal atunci când au categoria modului.
 Verbele copulative alcătuiesc, împreună cu numele predicativ, un predicat nominal atunci când au categoria gramaticală a modului.
Verbele copulative nu au sens deplin singure și cer obligatoriu un nume predicativ, pentru ca enunțul să aibă înțeles. Verbele copulative cele
mai frecvente sunt:
 a fi, când are alt sens decât „a se afla“, „a exista“, „a dura“ etc.: El este perseverent. Ana este pictoriță.;
 a deveni, care este întotdeauna copulativ: A devenit profesor. Ea a devenit obraznică.;
 Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acțiunea.
 Verbele care au categoria gramaticală a modului își modifică forma după persoană și număr și au funcția sintactică de predicat în
propoziție. Cele patru moduri sunt:
Formele verbale nepersonale:
 -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);
 -gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);
 -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.);
 -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat,
pentru citit, la cules etc.);
 1. Modul indicativ

PREZENT TRECUT VIITOR

IMPERFECT PERFECT PERFECT MAI MULT VIITOR VIITOR II VIITOR de limba vorbită Viitor
SIMPLU COMPUS CA standard (viitorul popular
PERFECTUL anterior)
cânt cântam cântai am cântat cântasem voi cânta Voi fi cântat O să cânt Am să cânt Oi cânta
cânţi cântai cântaşi ai cântat cântaseşi vei cânta Vei fi cântat O să cânţi Ai să cânți Îi cânta
cântă cânta cântă a cântat cântase va cânta Va fi cântat O să cânte Are să cânte O cânta
cântăm cântam cântarăm am cântat cântaserăm vom Vom fi O să Avem să Om cânta
cânta cântat cântăm cântăm
cântaţi cântaţi cântarăţi aţi cântat cântaserăţi veţi cânta Veţi fi O să cântaţi Aveți să Îți cânta
cântat cântați
cântă cântau cântară au cântat cântaseră vor cânta Vor fi O să cânte Au să cânte Or cânta
cântat

2. MODUL CONJUNCTIV 3. MODUL CONDIŢIONAL – OPTATIV 4. MODUL IMPERATIV

PREZENT PERFECT PREZENT PERFECT
Formă afirmativă Formă
negativă
Să cânt Să fi cântat Aş cânta Aş fi cântat
Să cânţi Să fi cântat Ai cânta Ai fi cântat Tu cântă! Tu nu cânta!
Să cânte Să fi cântat Ar cânta Ar fi cântat
Să cântăm Să fi cântat Am cânta Am fi cântat
Să cântaţi Să fi cântat Aţi cânta Aţi fi cântat Voi cântaţi! Voi nu cântaţi!
Să cânte Să fi cântat Ar cânta Ar fi cântat
(să) (aş, ai, ar, am, aţi, ar) *acest mod se conjugă numai la persoana a II-a
sg. şi pl.