Familii de limbi.

Limbile indo-europene

Limba latină este, la origine, limba vorbită în regiunea Latium, aflată în centrul Peninsulei
Italice, zonă în care va fi întemeiată Roma. Ea se înrudea și era asemănătoare cu limbile vorbite
în imediata vecinătatea a Romei, dar și cu altele răspândite în Europa și Asia. Cercetătorii au
ajuns la concluzia că toate aceste limbi s-au născut dintr-o singură limbă mai veche, din care nu
avem nicio dovadă scrisă și pe care au numit-o indo-europeană, deci limba-mamă. Limbile fiice
ale indo-europenei sunt limba latină, limba greacă, limba engleză, limba franceză, limba
germană, , limba rusă, limba slavă, limba bulgară, limba dacilor, numeroase limbi din India și
Iran etc.
Așadar, nu ni s-a păstrat nici măcar un singur cuvânt scris (poate pentru că nu s-a scris
niciodată în această limbă) din indo-europeană. Deci, tot ce putem face este să încercăm să o
reconstituim, prin etimologie (o disciplină lingvistică care studiază originea cuvintelor unei
limbi). Prin etimologie s-au putut reconstitui originile comune ale familiilor de limbi. Astfel, a
fost posibilă descoperirea originilor indo-europene ale celor mai multe dintre familiile de limbi
care se vorbesc în Europa.
Poporul roman
Spațiul etnic și lingvistic de naștere a poporului roman (etnogeneza) este Latium (azi, Lazio),
regiune istorică aflată în zona centrală a Italiei, pe coasta de vest – de aici provine termenul de
„latin“. Procesul de formare a poporului roman începuse înaintea întemeierii Romei și a
continuat în epoca regalității. În esență, poporul roman este rezultatul unui amestec
între latini (ca element dominant) și vecinii lor sabini și etrusci. Contribuția etruscă a fost
considerabilă în planul dezvoltării politice, militare și tehnologice a Romei (v. harta alăturată).
Statul roman
Regalitate 753 – 509 a.Chr.
REX (regele) deține întreaga putere în stat. Instituțiile sunt puține și au rol limitat (senatul are rol
consultativ). Istoria legendară reține numele a doar câțiva regi romani.

Republică 509 – 27 a.Chr.
SENATUS (senatul) este instituția care deține cele mai importante puteri/atribuții de conducere.
Înalții funcționari publici (de exemplu consulii) au un rol foarte important în stat, dar nu decisiv.

Imperiu 27 a.Chr. – 476 p.Chr.

IMPERATOR (împăratul) deține puterea supremă în plan politic și militar, dar la nivel local,
mai ales în pro- vincii, sistemul de conducere este parțial autonom.