1.

Elementele culturale și istorice

Elementele culturale sunt foarte diverse și oferă o perspectivă interesantă asupra întregii etnii.
Unele dintre cele mai importante elemente sunt:

1.1. Limba: Limba rromani este una dintre cele mai vechi limbi din Europa și este strâns
legată de limba sanscrită, fiind o limbă neo-indiană. Studiul limbii materne este important
din mai multe motive:
Comunicare eficientă: Limba maternă este principala limbă de comunicare pentru
majoritatea oamenilor. Prin studiul acesteia, putem dezvolta abilități de comunicare
eficientă și clară, care ne pot ajuta în viața de zi cu zi, în relaționarea cu ceilalți și în
atingerea obiectivelor personale și profesionale;
Dezvoltarea gândirii critice: Studiul limbii materne ne ajută să ne dezvoltăm gândirea
critică și să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru. Prin lectură, scriere și discuții
despre diverse subiecte, putem să ne formăm propriile opinii și să gândim critic într-un
mod mai profund;
Conservarea culturală: Limba maternă este parte integrantă a identității noastre culturale.
Prin studierea ei, putem înțelege și păstra tradițiile, valorile și istoria propriei noastre
culturi. Acest aspect este important pentru conservarea și transmiterea moștenirii
culturale către generațiile viitoare;
Dezvoltarea competențelor în alte limbi: Studiul limbii materne ne ajută să dobândim și
să dezvoltăm competențe lingvistice care pot fi aplicate și în învățarea altor limbi străine.
Cunoașterea temeinică a limbii maternă ne poate facilita înțelegerea și asimilarea mai
rapidă a altor limbi;
Acces la resurse și informații: Prin studiul limbii materne, putem avea acces la o gamă
largă de resurse și informații în această limbă. Aceasta include literatură, mass-media,
site-uri web, documente și materiale academice, în care putem găsi informații relevante
pentru diferite domenii de interes.
Studiul limbii materne nu se referă doar la gramatică și vocabular, ci și la înțelegerea și
aprecierea frumuseții și complexității limbii noastre materne. Este o modalitate de a ne
 conecta cu rădăcinile noastre și de a ne exprima liber și creativ într-o limbă pe care o
cunoaștem cel mai bine.
1.2. Muzica: Muzica rromilor este celebrată în întreaga lume și este cunoscută pentru
stilurile sale unice și vibrante. Genurile muzicale precum manelele și muzica lăutărească sunt
exemple de manifestări culturale importante în comunitatea rromă.
1.3. Dansul: Dansul este o parte importantă a culturii rrome și este adesea asociat cu muzica
lor. Dansurile rrome sunt energice, colorate și pline de bucurie și transmit puternic identitatea
culturală a acestei comunități.
1.4. Tradiții și ceremonii: Rromii au o serie de tradiții, ritualuri și ceremonii specifice.
Unele dintre cele mai importante includ nunțile tradiționale, botezurile și sărbătorile
religioase specifice.
1.5. Arta și artizanatul: Ambarcațiunile și artizanatul rromilor sunt renumite pentru
frumusețea și finețea lor. Artizanii rromi creează obiecte din lemn, metal și țesături care
reflectă tradițiile și identitatea culturală a comunității.
1.6. Istoria rromilor: este plină de persecuții și marginalizare. Aceștia au fost considerați de
multe ori ca o grupă marginalizată și au avut de suferit din cauza discriminării și
stereotipurilor negative. Cu toate acestea, rromii au reușit să-și păstreze cultura și să se
afirme în ciuda dificultăților întâmpinate.

Acestea sunt doar câteva exemple de elemente culturale și istorice ale rromilor, dar această
comunitate este extrem de diversă și fiecare grup are trăsături și obiceiuri specifice.

Rromii (sau țiganii) reprezintă o populație care are o istorie îndelungată și complexă. În cadrul
acestei istorii, putem identifica câteva momente și elemente importante, precum:

Originea și migrația: Originea rromilor este încă subiect de dezbateri și ipoteze. O teorie
populară sugerează că aceștia ar proveni din India, migrând treptat spre vest și ajungând în
Europa în jurul secolului al IX-lea. Această migrație masivă a avut un impact semnificativ asupra
istoriei și culturii rromilor.
Robia și sclavia: În multe țări europene, rromii au fost supuși robiei și sclaviei pe o perioadă
îndelungată. De exemplu, în România, rromii au fost sclavi până la abolirea sclaviei în 1856.
Această perioadă a lăsat urme adânci în cultura și identitatea rromilor.

Holocaustul: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rromii au fost prinși în atrocitățile
Holocaustului, la fel ca și evreii. Estimările privind numărul rromilor uciși variază, dar se
estimează că între 200.000 și 500.000 de rromi au fost exterminați în timpul regimului nazist.

Mișcarea pentru drepturi civile: De-a lungul anilor, rromii s-au mobilizat și au luptat pentru
recunoașterea drepturilor lor. Această luptă pentru drepturi civile continuă și în prezent și implică
aspecte precum discriminarea, educația, locuirea și ocuparea forței de muncă.

Contribuții culturale: Rromii au adus o contribuție semnificativă în domeniul artei, muzicii și

dansului. Genuri muzicale ca flamenco în Spania, manelele în România sau jazz-ul manouche
sunt exemple ale influenței culturale rrome.

Acestea sunt doar câteva dintre elementele istorice majore ale rromilor. Este important să se
înțeleagă că identitatea și istoria rromilor sunt diverse și au fost influențate de numeroși factori,
deoarece rromii au trăit în diferite țări și au avut interacțiuni cu diverse culturi și sisteme sociale.

Familiile rome:
Manifestul cotidian în familiile rome se fundamentează pe cele trei principii ale Rromanipen-
ului, respectiv:
1. Pakiv (pachiv): credință, onoare, respect
Acest principiu nu face referire doar la religie, ci mai cu seamă la respectul pe care-l are fiecare
individ în comunitatea restrânsă cu care creează o înțelegere tacită asupra existenței unei forme a
înrcrederii reciproce. De asemenea, atunci când în comunitate se face referire la validarea
onoarei capului de familie, respective a tatălui, căruia i se alocă un respect deosebit prin
atitudinea și comportamentul copiilor, prin modul în care aceștia respectă comunitatea și sprijină
prin diferite acțiuni.
2. Phralipen: fraternitate
În cadrul familiilor, rolul cel mai important îl ocupă bătrânii, cei care organizează mese festive
cu prilejul a diferitelor evenimente sau sărbători, având ca scop să mențină familia unită, să
propage tradițiile de respectare și prețuire a conceptului de familie, de teama de a nu se înstrăina
copiii, de a fi influențați să părăsească comunitatea.
3. Bahtalipen: noroc, soartă, destin
Acest principiu se aplică diferit în funcție de neamul de romi, însă scopul rămâne aceleași: bună
starea copiilor ce urmează a se căsători. Încă de la vârste fragede, fetițele sunt învățate arta
gătitului, a curățeniei în casă, modul de relaționare și prioritizare a membrilor familiei.
Pe lângă aceste concepte, principii, în cadrul familiilor de romi există și relația dintre laӡo
- rușine și antonimul acestuia, onoare- pakiv. Tații de fete din neamul spoitorilor, al căldărarilo, al
gaborilor, țin foarte mult la principiul ”onoarei” și încearcă să prevină orice tip de știrbire a
onoarei, căsătorind fetele de la vârste fragede, respective: 10 – 14 ani. Astfel, tatăl fetei
organizează logodna și se asigură că fiica lui va avea respect din partea viitoarei familii, dar și
din partea membrilor comunității, având astfel posibilitatea să beneficieze de bunăstare, cadouri
și sprijin din partea ambelor familii aliate.
În centrul familiei se află tatăl, acesta fiind numit ”stâlpul casei” sau ”Dumnezeu”, care
are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor primare, statutul social și păstrarea relației cu
comunitatea. Rolul mamei diferă însă de la neam de romi la un altul, respectiv:
- La romii gabori și căldărari, femeia are reguli clare, ocupându-se de creșterea copiilor, de
educația acestora, de managementul casei și de a-și aduce aportul la bună starea familiei
prin realizarea unui comerț cu haine second hand, covoare și vase de alamă.
- La romii căldărari, femeia nu lucrează, nu are o relație cu alți membri ai societății, fiindu-
I interzis să vorbescă cu alte persoane mai ales de sex opus. În regiunea de est a țării,
aceasta practică un comerț cu saci de rafie, țigări de contrabandă sau saci de plastic.
Aceste venituri sunt mici, însă îi conferă stabilitate în deciziile ce fac referire la decorarea
casei sau a schimbărilor mici în gospodărie;
Femeile din aceste neamuri de romi nu au dreptul în luarea deciziilor, solicitând dreptul
socrilor de a vorbi și de a-și exprima opiniile. Rolul tatălui este primordial, alocându-i-se
întotdeauna bucatele cele mai mari, mai bune acestuia, cu vase de spălat și curățat sau
ștergare total separate de a celorlalți membrii ai familiei. De asemenea, copiii au vase de
spălat și ștergare separate de părinți. Toate aceste restricții survin în urma aplicării
conceptelor de pur-impur (maxrime – u3o), considerându-se că este impur să speli
pantalonii cu cămașa ce acoperă Sălașul Lui Dumnezeu, inima. Mama soacră este cea
 care manageriază și casa nurorii, implicându-se în orânduirea sarcinilor și creșterea
copiilor, fiind rescpectată de toți membrii familiei.
Puterea tatălui și modul înțelept de a-și conduce familia survine sau se alocă din partea
membrilor comunității în funcție de modul în care sunt îmbrăcați copiii, mama, casa și cât aur
poartă. Datoria tatălui este să achiziționeze până la căsătoria fetelor cât mai mulți cocoșei,
respectiv niște monezi de aur, cu care ulterior se realizează o salbă și se dăruiește la nunta
acesteia.
La romii spoitori, rolul femeii este diferit, având mai multe drepturi și mai puține reguli.
Foarte rar aceste femei se regăsesc pe piața muncii, de regulă în serviciile de curățenie. De
asemenea, tatăl este”zeul familiei”, care pe lângă atribuțiile economice și sociale, asigură și un
lanț invizibil de protecție a familiei, respectând conceptul de pur-impur încă de la vârsta de 10-12
ani în cee ace privește educarea fetelor, căsătorindu-le de mici.
Cele trei neamuri de romi mai sus enumerate, nu acceptă destrămarea căsătoriei, mai cu
seamă a infidelității, însă când este singura soluție de a anula căsătoria, aceasta este adusă în fața
staborului, a krisului, unde cuplul este judecat, se cercetează aparținerea culpei și se stabilesc
sumele și atribuțiile pe care le au fiecare dintre membrii familiei. Tatăl, stâlpul casei, rămâne însă
agățat de acel lanț invizibil și veghează și de după defacerea căsătoriei, la bună starea familiei,
căreia îi alocă o sumă considerabilă de bani, considerându-se că, femeia romă, mama m,ai cu
seamă, nu poate să-și reface viața, să se mai căsătorească, fiind interzisă aducerea unei alte
persoane în viața copiilor mai cu seamă a fetelor.
Aceste trei neamuri de romi sunt extrem de vizibile în societate, atât prin portul
tradițional cât și prin faptul că sunt păstrători fideli ai tradițiilor și limbii rromani. Uneori aceste
trei neamuri de romi inspiră teamă, deoarece nu există multe congruente într-un dialog cu aceștia
neîncercându-se combaterea xenofobiei, întrucât viața familială a acestora se manifestă diferit și
cumva”închis” în interiorul comunității.
În cadrul neamurilor de romi nu se acceptă alt neam de romi, mai cu seamă când se
discută despre noi alianțe, cum este căsătoria.
Neamurile de romi ursari, rudari, vătrași sau ciubotari, se confundă în societate, întrucât
nu au un port traditional, fiind primii integrați în perioada comunistă în procesul de integrare
forțată. Aceștia păstrează însă un set de cutume cu ocazia desfășurării un calendar religios cu
diverse semnificații și credințe.
 Ursarii vorbesc limba romani și păstrează tradiția ”purității” prin purtarea fustelor lungi,
însă nu plisate. În cadrul familiei, actorul principal este copilul, numit și ”zeul familiei”, mai cu
seamă dacă primul născut este băiat, creându-se similitudini cu multe alte etnii. În cadrul școlar
mama este cea care păstrează o legătură strânsă cu școala, considerând că factorul sau cheia
principală în schimbare, în acceptare și dialog deschis, o constituie educația.
În viziunea acestor neamuri de romi, disciminarea poate fi combătută doar prin
intermediul educației și frecventarea tuturor nivelurilor de studii, dar toate acestea pot surveni
doar în cadrul familiilor ce sunt active pe piața muncii, unde și mama are un rol, aceasta fiind
integrate, având drept de decizie în toate actiunile familiei.
Așadar, familiile de romi păstrează un set de reguli și cutume care asigură funcționarea
subsistemului și a rolului fiecărui actor. Copilul devine nucleul principal în viziunea părinților,
considerându-se că ”neamul trebuie să meargă mai departe”. Lipsa educației și ulterior a unor
diplome care să certifice absolvirea acestora, conduce la supraviețuire prin obținerea unui sprijin
din partea statului, ajutor social, servicii de hrană – cantina și sprijin în cee ace privește căldura –
o sumă minima în vederea achiziționării lemnelor, cărbunilor sau a altor forme de obținerii
căldurii, și, desigur, nu există posibilități de dezvoltare personală a membrilor familiilor.
Naşterea unui copil în cadrul comunităţii va creşte statusul familiei respective. Pentru
întreaga familie, dar şi pentru întreaga comunitate, fertilitatea femeii este vitală. O vorbă din
bătrâni spune: „ femeia fără copii este ca pomul fără fructe”. Femeia sterilă va avea altă poziţie,
negativă atât în faţa soţului cât şi a socrilor acesteia, ce o privesc cu dispreţ şi milă spunând
despre aceasta că a avut relaţii intime cu strigoii.

În general, copilul la romi reprezintă întruchiparea purităţii absolute şi o adevărată

garanţie a continuităţii familiei, neamului chiar. O femeie cu un copil în braţe este considerată a
fi o femeie purificată de prezenţa copilului şi poate trece prin faţa bărbaţilor după molifta
copilului de patruzeci de zile.
În ciuda faptului că, în societate se perpetuă stereotipurile că minoritatea romă nu este
activă pe piața muncii, toate neamurile de romi poartă denumirea meseriilor pe care le-au
practicat. Folosim imperfectul deoarece cele mai tradiționale meserii, au încetat a fi perpetuate
din cauza lipsei pieței de desfacere. Modernismul a atras după o sine diferite pieți la scară largă,
iar membrii societății aleg aceste marketuri din care poți face multiple achiziții. Astfel,
tanciocurile și târgurile rămând singura sursă de expunere și vânzare a obiectelor de uz casnic
realizate de către romii tradiționali. În cadrul multor familii de romi, reconversia profesională a
fost nevoită pentru a supraviețui. Exemplu, gaborii care se ocupă cu realizarea și montarea
jgheaburilor, a acoperișurilor, acum fac comerț cu covoare și haine second hand.
Modernismul și schimbările economice au adus mari schimbări în nucleul familial,
neavând o sursă de venit sigură, s-a produs migrația romilor în spațiul european. Migrația a atras
după sine modificări ale rolurilor în cadrul familiilor, copiii trecând în plan secund, lăsați în grija
bunicilor sau a celor mai apropiate rude.
Fenomenul migraţiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanţă, invazii,
colonizări şi cruciade, sau provocate, în general, de atracţia exercitată de regiunile mai bogate
asupra populaţiilor mai sărace. Nu exista în plus nici un exemplu în istorie al vreunei ţări a cărei
influenţa politică şi economică să nu fi beneficiat de o demografie dinamică sau de acţiunea unei
populaţii importante şi omogene. Putem considera că există o asemenea sinergie a factorilor
politici, economici sau demografici a căror conjuncţie să nu poată provoca mişcări de migrare.
Acest fenomen al migrației capătă o amploare şi mai mare în zonele mai „sărace” ale ţării, zonele
cu un nivel de dezvoltare încă foarte scăzut, unde a găsi un loc de muncă a devenit o problemă
majoră pentru comunitate.
În acest context, plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotare, fie în
căutarea unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a lăsat
în urmă un număr foarte mare de copii lipsiţi de prezenţa părinţilor în procesul de creştere şi
dezvoltare. Numărul din ce în ce mai mare de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
conturează un nou fenomen social cu care România se confruntă în momentul de faţă.
Impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei dezvoltări a copiilor, nevoile pe
care aceşti copii le au pe perioada lipsei părinţilor, şi de asemenea, pe baza nevoilor evidenţiate,
să recomande şi să dezvolte cele mai potrivite metode ce pot fi utilizate pentru acest minoritatea
romă. Diverse manifestări comportamentale de tipul absenteismului, abandonului şcolar,
minciunii, vandalismului, insubordonării, refuzului conformării la rigorile şcolare, actelor de
violenţă, delictelor sexuale, furtului, toxicomaniei etc. au devenit deja o normă atît în mediul
şcolar, cît şi în cel comunitar. Motive ale apariţiei comportamentelor deviante sunt şi lipsa de
supraveghere, lipsa grijii părinteşti, corelate cu absenţa interesului autorităţilor, inclusiv şcolare,
faţă de problema copiilor rămaşi fără îngrijire în urma migrării părinţilor.
Relaţia de colaborare dintre şcoală, familie şi comunitate vizează următoarele aspecte:
 perfecţionarea abilităţilor şcolare ale elevilor;
îmbunătăţirea programelor de studiu şi a climatului şcolar;
îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale ale părinţilor;
dezvoltarea abilităţilor de lideri ale părinţilor;
conectarea familiilor cu membrii şcolii şi ai comunităţii;
stimularea serviciului comunităţii în folosul şcoli;
sprijinirea cadrelor didactice în munca lor;
crearea unui mediu mai sigur în şcoli.
Sprijinul din partea şcolii şi colaborarea dintre familie, şcoală şi comunitate constituie
elemente cheie în realizarea beneficiilor maxime pentru toţi copiii.
Dincolo de orice considerente circumstanţiale relația şcoală - familie - comunitate este
fundamentată pe finalităţi primordiale (realizarea unei personalităţi armonioase, integrare
socială, fericire individuală) şi pe obiective comune (cunoaşterea) autocunoaşterea copilului în
vederea alegerii carierei şi pentru optimizarea demersurilor educative; formarea şi exersarea
unor convingeri şi deprinderi privind munca, în general, şi învăţătura, în special; practicarea
moralei, socializare deplină, planificarea existenţei personale etc.