Multiculturalism

Unitatea 5
Comunicarea interculturală. Bariere.

Obiective unitatea 5
- Cunoașterea conceptelor de „ comunicare interculturală” și „identitate culturală”
- Cunoașterea barierelor comunicării interculturale
- Cunoașterea tehnicilor comunicării interculturale și a metodelor de îmbunătățire a
acesteia.

Cuprins
1.Comunicarea interculturală - generalități
2.Identitatea culturală
3.Factori care influențează comunicarea interculturală
4. Barierele comunicării interculturale
5. Tehnici de comunicare interculturală
6.Metode de îmbunătățire a comunicării interculturale
Test de autoevaluare – unitatea 5
Răspunsuri la întrebările din testul de autoevaluare nr.5
Bibliografie unitatea 5

Instrucțiuni și timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispoziție. Studiul individual aferent unității este acoperit în aprox. 2-3h.

Pag. 1
 Multiculturalism

Comunicarea interculturală - generalități

Sintagma comunicare interculturală a fost utilizată pentru prima oară în anul 1959 de către
Edward Twitchell Hall în lucrarea The Silent Language (Limbajul tăcut - 1966).
Comunicarea interculturală – reprezintă interacțiunea directă între oameni de diferite culturi.
Ea presupune schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă.
Trebuie făcută deosebire între interculturalitate și:
- multiculturalitate = conviețuirea diferitelor culturi într-un mediu social (poate fi mediul
interculturalității) (ex: echipajul unei nave)
- transculturalitate = fenomenul de infiltrare a elementelor unei culturi străine în cadrul
culturii proprii (poate fi efectul interculturalității)
- metisaj cultural = contopirea elementelor culturale străine în cadrul culturii proprii,
rezultând un sincretism/hibridizare culturală.

Baza comunicării interculturale este alcătuită din interacțiunea identității culturale a

persoanei cu un mediu cultural diferit de al ei. Seamănă cu privitul lumii prin niște „ochelari
culturali”.

Identitatea culturală este ceea ce rezultă după ce valorile lumii trec prin filtrul „ochelarilor
culturali” ai unei persoane. Aceștia sunt alcătuiți din patru filtre:
1. Percepție – capacitatea de a sesiza valori culturale (aspecte, nuanțe, realități, concepte
etc. )
2. Interpretarea - constituie un ansamblu de trăsături pe care le atribuim membrilor unui
grup social
3. Judecățile de valoare – sunt alcătuite din stereotipuri și prejudecăți.
4. Interacțiunea cu cei din alte culturi – conține reguli de interacțiune învățate de la cei din
alte culturi.

Pag. 2
 Multiculturalism

Factori care influențează comunicarea interculturală:

1. Sistemul de valori – vin din evoluția culturală și determină opțiunile individuale și de

grup.
2. Limba – este esențială pentru transmiterea valorilor și pentru realizarea unei interacțiuni.
Stabilirea unei limbi internaționale de largă circulație poate ajuta comunicării interculturale, dar
necesită asigurarea că ea poate realiza cu succes transferul de valori culturale, fără a le distorsiona.
Limba engleză este validată ca limbă principală de comunicare internațională.
3. Religia - percepția sacrului, sărbătorile religioase, influența religiei asupra bucătăriei,
practicilor zilnice, etc, pot influența comunicarea interculturală.
4. Percepția asupra timpului – abordarea punctualității influențează raportarea la celălalt.
5. Stilul de comunicare non-verbală – componentele lui pot fi esențiale în decodificarea
unor mesaje.
6. Gastronomia – masa nu reprezintă doar stingerea foamei, ci sursă de plăcere, desfătare,
suferință sau silă. Astfel, apare gastronomia, ca relație între cultură și alimentație.

Barierele comunicării interculturale

Sentimentul străinătății
Străinul/străinătatea, este un concept cultural care are 4 semnificații:
a) cel situat dincolo de o anumită linie de demarcație culturală;
b) cel straniu = ceva insolit, neconform tradiției culturale și normele grupului social.
c) cel necunoscut = cel ale cărei valori culturale nu sunt cunoscute. Poate deveni „de-al
nostru”
d) cel înstrăinat = care s-a „îndepărtat” de valorile „noastre” culturale.
Distanța culturală (distanță interculturală) = distanța între cultura proprie și cultura „străină”.
Ea generează sentimentul străinătății.

Întâlnirea cu străinul se face pe trei coordonate:

1. Axiologică (a valorilor) – valorile străinului sunt raportate la valorile noastre și catalogate
bune/rele, superioare/inferioare, și astfel apare starea de prieten/dușman.
2. Praxiologică (a faptelor) – definește acțiunea de îndepărtare/apropiere față de străin, după
care urmează acceptarea/respingerea celuilalt. Rezultatul este o relație ierarhică de
impunere/supunere/indiferență a valorilor proprii față de cele ale străinului.
3. Epistemică – definește cunoașterea identității celuilalt. „Cunoașterea înseamnă putere” și
duce la stabilirea relației de existență cu celălalt

Etnocentrismul
Termenul etnie vinde din grecescul „ethnos”=națiune, trib, popor.

Pag. 3
 Multiculturalism

Etnia – un grup uman care se distinge prin celelalte printr-un etnonim (numele unei etnii), o
tradiție culturală și o limbă comune (pot fi și mai multe limbi), teritoriu anume (poate lipsi), istorie
comună, și sentimentul de apartenență la aceeași comunitate.
Etnocentrismul – reprezintă conștiința superiorității valorilor unei etnii în raport cu alte etnii.
Adepții etnocentrismului consideră că valorile culturale proprii trebuie să fie preferate tuturor
celorlalte valori culturale diferite.
În acest fel, lumea se împarte în „noi” și „ceilalți”.
Forma cea mai comună de manifestare a etnocentrismului este naționalismul. În sine, el nu
este ceva negativ, până în momentul în care pierde toleranța și apare disprețuirea/ura față de alte
națiuni (devenind naționalism extremist).

Stereotipul
Provine din limba greacă „stereos” = rigid, „typos” = cel din urmă
Inițial era folosit pentru a desemna matrițe, dar Walter Lippmann l-a introdus în sociologie
(Public Opinion, 1922), unde îi formulează mai multe definiţii, cea mai frecvent vehiculată fiind cea
de „clişeu din mintea noastră”.
Stereotipul - reprezintă păreri despre caracteristicile psihice și/sau comportamentale ale unor
indivizi / grupuri sociale (după sex, vârstă, etnie, religie) sau procese sociale, fixate în generalizări,
percepţii schematice și rigide, în imagini simplificatoare, șablonizate, durabile, preconcepute.

Caracteristicile stereotipului:
a) Simplificarea – reduce și reține selectiv anumite informații.
b) Generalizarea – atribuie caracteristicile unei persoane/situații tuturor membrilor
grupului/situațiilor de același tip.
c) Denaturarea – exagerează în aprecieri.

Tipuri de stereotipuri:
1. Culturale – se formează prin educație sau prin influența culturală a diverselor instituții
(biserică, presă, arte etc. ).
Exemple:
- vârsta: toți adolescenții nu respectă persoanele vârstnice,
- sex / gen: femeile sunt slabe, bărbații sunt puternici,
- rasă: africanii sunt mulți și needucați
- naționalitate: filipinezii sunt marinari ieftini, italienii sunt mafioți,
- religie: islamiștii sunt teroriști,
- profesie: marinarii sunt bogați,

2. Personale – sunt convingeri proprii, plecate din nivelul de educație primit și din cantitatea
și calitatea informațiilor primite.
Exemple: germanii sunt punctuali, britanicii sunt calmi, etc.

Pag. 4
 Multiculturalism

Stereotipiile sunt firești rațiunii umane. Teama de necunoscut duce la simplificarea realității,
oferind răspunsuri simplificate.
În general sunt periculoase, deoarece simplificând realitatea, neagă unicitatea fiecărei
persoane/situații. În plus, ele pot alimenta intoleranța și pot provoca discriminarea.
Ele pot fi uneori utile, la limită, deoarece pot prevedea anumite situații și pot ajuta la
planificarea anumitor acțiuni.

Prejudecata
Prejudecata - este o judecată subiectivă, bazată mai mult pe emoție (pozitivă sau negativă)
decât pe informație, faţă de anumite entităţi (grupuri, naţionalităţi, indivizi, instituţii).
Exemple: filipinezii sunt supuși, ca niște roboței, ce știu novicii aceștia despre mare?, est-
europenii (ruși, ucrainieni) sunt niște alcoolici

Motivațiile prejudecăților:
1. Nevoia de a te simţi superior prin devalorizarea altora.
2. Teama de membrii altor grupuri în competiţia pentru un loc de muncă.
3. Frustrarea generată de deţinerea unui statut social modest, pe termen lung poate duce la
ostilitate.
4. Educaţia insuficientă, care generează o înţelegere simplistă şi stereotipizată a realităţii.
5. Incapacitatea indivizilor de a se confrunta cu oameni necunoscuţi şi situaţii incerte.
6. Nevoia de aprobare şi acceptare în grup
7. Tendinţa spre conformare în raport cu credinţele şi atitudinile dominante.

Caracteristicile prejudecății:
a) Are o componentă emoțională puternică, de regulă negativă.
b) Nu se bazează pe argumente logice și factologice, referindu-se la idei, sentimente,
intenții.
c) Rezistă la schimbare

Tipuri de prejudecăți:
1. Rasismul – presupune superioritatea unei rase în raport cu altă rasă
2. Naționalism – presupune că membrii unei națiuni sunt mai omogeni decât sunt în realitate
(unificare culturală), fără a lua în calcul diversitatea unei națiuni.
3. Etnocentrism - propria cultură este superioară celorlalte culturi,
4. Șovinism – presupune că o națiune este superioară celorlalte, predispunând la ură și
intoleranță națională.
5. Xenofobia – teama/ura față de străini sau necunoscuți.

Pag. 5
 Multiculturalism

6. Sexismul – afirmă superioritatea unui gen (masculin) față de celălalt (feminin).

7. Clasism – presupune separarea artificială a oamenilor, pe baza clasei sociale (pe criterii
sociale, economice, culturale), mai mult decât se întâmplă în mod firesc.

Cum se reduc sterotipurile/prejudicățile?

1. Distingeți între fapte și opinii.
2. Evitați etichetările sau concluziile „finale”.
3. Răspundeți la întrebări, indiferent cât de absurde sunt. Refuzul întărește prăpastia dintre
persoane.
4. Promovați toleranța și pozitivismul.

Discriminarea
Discriminarea – se referă la orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe baza
anumitor criterii culturale de grup, care are ca scop sau efect restrângerea, nerecunoașterea sau
exercitarea, în condiţii de neegalitate, a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, a altor
prevederi legale în domeniile politic, economic, social, cultural etc.

Criteriile culturale de grup pot fi: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,
apartenenţă la o categorie defavorizată, etc.

Forme ale discriminării:

a) Evitarea – constă în luarea de distanță față de cel discriminat.
b) Segregarea – interzicerea contactelor cu cel discriminat.
c) Agresiunea fizică (personală sau în masă) – luarea de măsuri fizice (lovire, maltratare,
crimă, genocid) față de cel discriminat.
d) Oprimarea – lipsirea de drepturi prin abuz de putere.

Forme de reacție ale celor discriminați:

a) Resemnarea – supunerea fără rezistență la discriminare.
b) Retragerea – izolarea și interiorizarea celui discriminat.
c) Imitarea – încercarea celui discriminat de a-și schimba identitatea, în speranța
alăturării/acceptării.
d) Revolta – exteriorizarea, în diverse grade, a nemulțumirii/frustrării față de tratamentul
discriminatoriu.

Tipuri de discriminare:
1. Pe bază de vârstă - tratament inegal aplicat celor de alte vârste. De regulă este îndreptată
contra copiilor, adolescenților, vârstnicilor.

Pag. 6
 Multiculturalism

2. Pe bază de naționalitate/etnie/rasă/sex – tratament inegal aplicat celor de alte

naționalități/etnii/rasă.
3. Pe bază de limbă – tratamentul inegal aplicat celor ce vorbesc limbi diferite.
4. Pe bază de dizabilițăți/boli – este îndreptată contra celor ce suferă de anumite
dizabilități/boli.
5. Salarială – munca egală este plătită inegal.
6. La angajare – inegalitatea șanselor de a ocupa un post pentru persoane cu aceeași
pregătire.
7. Religioasă – tratament inegal aplicat celor de alte credințe religioase.
8. Orientare sexuală – tratament inegal aplicat celor de orientări sexuale diferite.
9. Hărțuirea – discriminare repetată a cuiva, cauzând stare de temere.

Șocul cultural – reprezintă sentimentul de profundă dezorientare trăit la întâlnirea cu o

cultură străină.
Pornește din lipsa de înțelegere, acceptare, recunoaștere, apreciere a unor persoane cu seturi
de valori, standarde și stiluri de viață diferite de cele ale noastre.
Șocul cultural se manifestă prin (cf. antropologistul Kalervo Oberg):
1. Epuizare datorită efortului de a face față adaptărilor psihologice cerute
2. Un sentiment de pierdere a reperelor și a prietenilor, familiei, statutului, carierei și posesiei.
3. Sentimentul de a fi respins de către/ sau respingerea membrilor noii culturi.
4. Confuzie a rolului, valorilor , trăirilor și a identității proprii.
5. Surpriza, neliniște și chiar dezgust și indignare la conștientizarea diferențelor culturale.
6. Sentimentul de neputință datorită lipsei posibilității de adaptare la noul mediu.

Poate avea efecte:

-negative: dezorientarea, anxietatea, frustrarea, xenofobia, alienarea.
-pozitive: înțelegerea, apropierea, creșterea toleranței, inculturația.

Tehnici de diminuare a șocului cultural:

• Adunați cât mai multe informații. Cu cât știți mai multe despre loc și oameni, cu atât mai
puțin străini vă vor părea înspăimântători.
• Nu criticați cultura celuilalt.
• Încercați să vă faceți prieteni.
• Priviți imaginea de ansamblu. Găsiți modele și explicații pentru lucrurile care se întâmplă
astfel încât să nu mai pară neclare.
• Păstrați-vă simțul umorului. Încercați să faceți haz de necaz în toate situațiile ciudate ce apar
în mod inevitabil.
• Evitați să vă plângeți de milă sau să intrați în depresie.
• Încercați să interacționați cu cei din jur, nu vă retrageți.

Pag. 7
 Multiculturalism

• Încercați să vă găsiți noi puncte de interes, să încercați activități noi.

• Stabiliți-vă scopuri și evaluați-vă progresele.
• Găsiți modalități să acceptați și să vă descurcați cu lucrurile care nu vă satisfac 100%.
• Acordați atenție relațiilor cu familia și cu colegii de muncă. Aceștia vă pot ajuta în momente
dificile.
• Odihniți-vă suficient.
• Încercați să păstrați o alimentație sănătoasă.

Tehnici de comunicare interculturală

A. Asertivitatea – comunicare fermă și respectuoasă față de celălalt.
Presupune afirmarea a ceea ce suntem/dorim fără a leza/blama pe celălalt.
Conține 4 aspecte:
-formularea cererilor,
-refuzul cererilor,
-exprimarea sentimentelor pozitive și negative,
-inițierea+continuarea+încheierea unei conversații generale.

B. Negocierea – comunicare ținând cont de nevoile celuilalt, cu scopul de a obține un câștig

pentru ambele părți.
Structura ei este următoarea:
-investigarea nevoilor părţilor implicate,
-diagnosticarea punctelor de complementaritate a diferenţelor,
-identificarea modalităţilor de rezolvare,
-cooperarea,
-obținerea unui feed-back.

Pag. 8
 Multiculturalism

Metode de îmbunătățire a comunicării interculturale

1. Empatia – capacitatea de a te pune în locul celuilalt, de a înțelege și împărtăși situația în

care se află. Diferă de simpatie (afinitate, atracție, afectivitate pentru cineva).
2. Sporirea abilităților de cunoaștere și de relaționare:
a. cunoașterea propriei identități culturale
b. toleranța față de alte culturi
c. stabilitate emoțională
d. adaptabilitate și flexibilitate la contexte culturale diferite
e. cunoașterea scopurilor și a motivațiilor acestora
f. sociabilitate
g. umorul față de propria persoană (oferă capacitatea de auto-distanțare față de
propriul ego cultural)
h. curiozitatea ca interes pentru noi cunoștințe
i. capacitatea de control a situațiilor
j. capacitatea de gestionare a conflictelor
k. policentrismul ca opoziție a etnocentrismului.
l. meta-comunicarea = capacitatea de a comunica despre cum se comunică
3. Interes față de experiența culturală a celuilalt.
4. Viață socială la bord – greu de obținut, deoarece marinarii pot petrece timpul liber singuri
în cabină, prin intermediul noilor tehnologii de comunicare luând legătura cu familia, prietenii sau
propriile valori culturale.

Pag. 9
 Multiculturalism

Test de autoevaluare – unitatea 5

1. Ce este comunicarea interculturală?
2. Ce reprezintă identitatea culturală? Ce factori o influențează?
3. Care sunt barierele comunicării interculturale?
4. Ce tehnici de comunicare interculturală cunoașteți? Cum se pot îmbunătăți?

Răspunsuri sintetice la întrebările din testul de autoevaluare nr.5

1. Reprezintă interacțiunea directă între oameni de diferite culturi. Nu este același lucru cu
multiculturalitatea, transculturalitatea și metisajul cultural
2. Reprezintă ceea ce rezultă după ce valorile lumii trec prin filtrul „ochelarilor culturali” ai
unei persoane. Este influențată de: sistemul de valori, limba, religia, percepția asupra timpului, stilul
de comunicare non-verbală și gastronomia.
3. Există 6 bariere care perturbă comunicarea interpersonală: sentimentul străinătății,
etnocentrismul, stereotipul, prejudecata, discriminarea, șocul cultural.
4. Asertivitatea și negocierea. Se pot îmbunătăți prin: empatie, creșterea abilităților de
cunoaștere și relaționare, interes față de cultura celuilalt și viață socială la bordul navei.

Bibliografie unitatea 5
- Sniatowschi, Magda Odrida, Manual de buzunar de comunicare interculturală, Tipografia
Celestin, Suceava, 2010.
- Stănică, Alin, Comunicare interculturală, pe
https://www.academia.edu/4941757/Comunicare_Interculturala, citat la 1 mai 2021
- Cristian Popescu, Elena Pîrlitescu, Andra Nistor, Ilona Voicu; coord.: col. Vasile
Marineanu. Dezvoltarea competențelor interculturale: ghid pentru militarii români
participanți la misiuni în afara teritoriului statului român, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, București 2015.
- Băbuțău, Ioan Cristian, Comunicare interculturală, material în cadrul proiectului „Investește
în Oameni!” cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
- Pascu, Rodica, Comunicare interculturală, curs, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 2010
- Liviu Plugaru, Marilena Păvălache, Educație interculturală, Psihomedia, 2007
- Râmbu, Prof. dr. Nicolae, Comunicare interculturală, curs, în vol.: Comunicare sociala si
relatii publice, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2007, pp. 167 – 218.

Pag. 10