Tradițiile și obiceiurile romilor ce locuiesc in

Republica Moldova
 Cuprins:
1.Tradiții neobișnuite
2.Tradiții
3. Cultura si obiceiuri
 Tradiții
Romii se căsătoresc la o vârstă destul de fragedă, b ăie ţii la 14-15 ani, iar fetele la 12-13 ani. Acest lucru poate fi considerat a fi şi un rezultat al faptului c ă în
comunitatea ţigănească copiii se maturizeaz ă foarte repede, fiind de mici l ăsa ţi într-o libertate deplin ă şi cunoscând toate evenimentele care îi solicit ă pe p ărin ţii
lor, uneori chiar participând activ la via ţa comunit ăţii. Şi totu şi, este vorba de o tradi ţie hindus ă sub toate aspectele ei. Totul începe când copiii au o vârst ă
fragedă (5-6 ani) şi taţii lor hotărăsc să se încuscrească (o hanamík „cuscrul”, o hanamipen „încuscrirea”) atunci când copiii vor ajunge la vârsta precizată mai
sus. Acest moment nu este altceva decât un angajament foarte important care, doar din motive foarte serioase poate fi anulat. Aceast ă în ţelegere se consfin ţe şte
între cei doi taţi printr-un aldămaş şi este adus ă la cuno ştin ţa comunit ăţii. La vârsta pubert ăţii copiilor, angajamentul celor doi se materializeaz ă printr-o
logodnă şi o nuntă (abeav), moment în care fata părăseşte casa părinteasc ă şi vine în familia b ăiatului din care va face parte integrant ă din acest moment. În
această fază, tatăl băiatului plăteşte51 (pokinimos „plată”) tatălui fetei, ceea ce se cheam ă în tradi ţia rromilor, „cinstea fetei”, adic ă:
- virginitatea fizică (shei bari „fată mare”);- virginitatea psihic ă (O fat ă care a fost îndr ăgostit ă nu mai este pură, nu se mai bucură de virginitate psihică. )-
educaţia propriu-zisă privind ruşinea (o lajav) şi respectul fetei pentru puritatea familiei şi a neamului ei;
O foarte frumoasă tradiţie a romilor tradi ţionali, în ziua de Pa şti, const ă în faptul c ă, în diminea ţa acestei zile, b ătrânul comunit ăţii împarte tuturor membrilor
acesteia muguri, semn al învierii naturii, regener ării, s ăn ăt ăţii şi speran ţei. De men ţionat c ă ace şti muguri nu trebuie s ă fie de salc ă . Aceast ă zi este perceput ă
ca o zi specială la liniştea căreia întregul cosmos particip ă prin lini şte, senin ătate şi echilibru, dup ă cum spun rromii: „Ando ghes le Patraghiako vi al paia
soven!” (În ziua de Paşte şi apele dorm !).
Tradiția de Paparudă a fost adusp din Nordul Indiei de către romi pe teritoriul noastru. Jocul paparudelor se ţine la date fixe, din an în an, sau în anii seceto şi,
când este nevoie. Aceste date pot fi: a treia zi de Pa şte, de Sîngeorge, de Rusalii sau la solsti ţiul de var ă. La aceast ă dat ă, una, trei sau cinci fete, între 12 şi 14
ani, sau un băiat, se “îmbrăcau” cu verdeaţă, de preferat frunze de salcă şi umblau prin sat recitănd versuri care chemau ploaia
O altă tradiţie, din păcate aproape dispărută, care se întâlnea la rromii v ătra şi din Ialomi ţa era mersul cu Shiva (Çiva!), ritual care se derula în perioada
Crăciunului şi consta în plimbarea prin sat, de c ătre o ceat ă de rromi, a unei c ăp ăţâni de porc, înfipt ă într-un ţăru ş, şi invocarea lui Çiva pentru noroc, s ăn ătate şi
prosperitate în anul care va veni.
Tradiţia colindatului în perioada solsti ţiului de iarn ă se p ăstreaz ă la romii c ăld ărari într-o form ă specific ă. Astfel, la Cr ăciun pleca primul b ărbat dintr-un cap ăt
al şatrei la vecinul său şi îi făcea urări: “Cum ai ajuns anul acesta, a şa s ă te g ăseasc ă şi anul care vine: cu bani mul ţi cu cai...”. Cei doi plecau împreun ă la cortul
următor şi , tot aşa în continuare, astfel c ă la cel ălalt cap ăt al şatrei erau împreun ă to ţi b ărba ţii. De aici, ei plecau înapoi, spre cap ătul cel ălalt al şatrei f ăcând
urări şi cântând colinde. Fiecare trebuia să fie colindat şi î şi scotea, cu acest prilej, la vedere toate potirele din metale pre ţioase şi galbenii de aur, covoarele şi
alte bunuri de preţ. Colindătorii primeau î n dar mâncare şi b ăutur ă şi vorbe frumoase, dar niciodat ă bani
La Anul Nou, romii căldărari obişnuiau să pună în căldarea cu ap ă monede din argint şi aur, un potir de metal preţios (tahtai), cei care aveau, pentru ca anul
care vine să fie bogat în bani, aur, bogăţie, noroc şi s ăn ătate.
Juramantul pe carne de porc porc cu sare este considerat de mare importanţă şi semnifica ţie în lumea rromilor folosindu-se în situa ţii limit ă, în ideea c ă
asemenea jurământ oferă garanţii în relaţiile interumane. Carnea, în general semnific ă via ţa, sus ţinerea acesteia, iar porcul, pentru indieni şi rromi poate fi legat
de cultul zeului Shiva, fiind ştiute asemenea asocieri în cadrul festivit ăţilor închinate acestui zeu.
 Tradiții neobișnuite
-Nimeni nu are voie să se atingă de vasul în care se spă la pe faţă capul familiei
care este considerat ca aducă torul de noroc pentru toată familia. Vasul în care se spală acesta pe faţă şi pe cap nu poate fi
folosit de niciun membru al familiei;
-Romii să rbă toresc Rusaliile preţ de 9 zile, timp în care nu se spală pe faţă şi poartă aceleaşi haine;
-La gabori, la naşterea copilului, în trecut se fă cea un foc în faţa cortului sau a casei, pentru a-l feri pe cel mic de „zâ nele rele”.
Acest foc era întreţinut pâ nă câ nd copilul era botezat, adică preţ de câ teva să ptă mâ ni bune;
-Lă utarii nu-şi împrumutau instrumentele, pentru că se credea că -şi pierd norocul dacă o fac;
-Fetele erau învă ţate de că tre mamele lor să spele haine, să gă tească şi să aibă grijă de casă încă de la 6-7 ani, asta pentru că
pe la 13-14 ani acestea deja se mă ritau;
 Cultură și
obiceiuri
Romanipenul constituie legea romani, sistem de norme și concepte
comunitare, care se organizează în jurul modelului de identitate al
culturii tradiționale: familia. Comunitatea însăși este o familie extinsă,
bazată pe trei tipuri de rudenie: sangvină – amaro rat (sângele nostru),
prin alianță – amare xanamika (cuscrii noștri) și prin afinitate – amare
kirve (nașii noștri). Modelul educațional în familia tradițională a
romilor se bazează pe valorificarea experienței și a intuiției, dar și pe
responsabilizarea individului în raport cu ceilalți – răspunderea
colectivă – și pe educarea sentimentului rușinii – latavo –, care intervine
în cazul în care nu se respectă normele general acceptate. Familia are ca
fundament cultul copiilor și al bătrânilor. Răspunderea colectivă și
întrajutorarea, completate de sentimentul fratern reciproc, sunt elemente
de bază ale conceptului de phralipen (frăție), esență a societății
tradiționale a romilor. Codul politeții rituale include moduri de adresare,
în cadrul cărora afecțiunea se dovedește prin adresări de tipul: murro
phral (fratele meu) sau murri phen (sora mea). Această tradiție are
valoarea unei reguli de viață, în centrul căreia se află trei concepte
esențiale: phralipen – fraternitate, ajutor reciproc și împărtășire a unui
destin comun; patîv – credință, respect și încredere reciprocă, precum și
conservarea stării de puritate a „phralipen”-ului, cu sentimentul
definitoriu al frăției, împărtășirea suferinței spirituală și trupească; baxt
– noroc, soartă pozitivă în viața celor care respectă normele
„phralipen”-ului și „patîv”-ului, în opoziție cu bibaxt – nenoroc,
neșansă, ghinion, care apare în lipsa primelor două – phralipen și patîv.
Mulțumesc pentru atenție!