CULTURA ȘI

CIVILIZAȚIA
RROMILOR
PROIECT REALIZAT DE GIORGI IRINA-GABRIELA ȘI IORDAICHE RAUL-ANDREI
CLASA A-VIII-A
COLEGIUL NAȚIONAL “ECATERINA TEODOROIU”
 ISTORIA RROMILOR
• Cele mai raspandite denumiri sub care sunt cunoscuti rromii se datorează perioadei petrecute pe teritoriul
Imperiului Bizantin. Astfel, potrivit uneia dintre ipotezele larg acceptate, la sosirea lor în Europa, rromii au
fost confundati cu membrii unei secte crestine originare din Asia Mica şi care aveau reputaţia de magicieni şi
ghicitori. Numele atribuit acestora, atsiganos (“neatins”, “de neatins” sau “care nu se ating de altii”) , a fost
deci transferat grupurilor de rromi si sta şi astazi la baza denumirii utilizate în mai multe limbi pentru a-i
desemna pe rromi.
 OBICEIURILE ȘI TRADIȚIILE RROMILOR
• Romii au avut mereu o aură asociată cu o lume misterioasă a magiei, ghicitului și se potrivea perfect. Totodată ghicitul era o modalitate
simplă de a câștiga bani. De-a lungul timpului, rromii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri cu cristal, cărți de tarot, până la
numerologie și cititul în palmă. Ca o regulă, ghicitoarele nu foloseau ghicitul cu alți rromi. În comunitatea lor rromii au alte modalități de
a prezice viitorul și de a vindeca, ei poartă deseori amulete și talismane, pentru a prevedea necazurile, spiritele rele și boala.
• O altă meserie este cântatul. Rromii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuți datorită muzicii lor și au fost întotdeauna preferați pentru
evenimente ca nunți și sărbători. Rromii au mai fost cunoscuți ca crescători și vânzători de cai. Caii au fost întotdeauna un factor
economic important în viața lor, esențiali pentru stilul de viață nomadic, fiind îngrijiți și tratați. De astfel, rromii erau apreciați pentru
priceperea lor de a trata bolile cailor.
• Altă meserie este de pieptănar ceea ce ține de confecționarea a tot felul de obiecte cum ar fi: piepteni, mărgele și cercei din oase și
coarne de animale, cuiere din coarne de berbec, taur, cerbi și altele, nasturi și alte obiecte de ornament. Rromii au talent și la
confecționarea unor obiecte utile, din materiale cum ar fi tabla sau lemnul, mai confecționau și ceaune, cratițe, policandre extrem de
frumoase pentru biserici și clopote de biserică. Dar meseriile de pieptănar și ceaunar încet, încet dispar deoarece obiectele
confecționate de ei se fac actualmente pe scara industrială.
 CELE MAI NEOBIŞNUITE TRADIŢII ALE
RROMILOR
• Consideraţi nomazi, rromii au reuşit să îşi dezvolte o serie de tradiţii, care au fost transmise din generaţie în generaţie. Deşi
mare parte din rromi au renunţat la o parte dintre obiceiuri, adaptându-şi modul de viaţă cu al majorităţii, unele tradiţii au
reuşit să treacă testul timpului.
• În ciuda faptului că rromii sunt un popor nomad, obiceiurile acestora au reuşit să treacă testul timpului şi să fie transmise cu
sfinţenie de la o generaţie la alta preţ de secole. 
• Printre aceste obiceiuri se numără unele care ar părea cel puţin ciudate, privite din afară. Folosind un raport despre obiceiurile
şi tradiţiile rromilor realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, vă prezintă unele dintre cele mai neobişnuite tradiţii ale rromilor.    –
• Nimeni nu are voie să se atingă de vasul în care se spăla pe faţă capul familiei. În familiile de ursari, de exemplu, cea mai
importantă persoană este tatăl, considerat ca aducătorul de noroc pentru toată familia. Vasul în care se spală acesta pe faţă şi
pe cap nu poate fi folosit de niciun membru al familiei;
• Lăutarii nu-şi împrumutau instrumentele, pentru că se credea că-şi pierd norocul dacă o fac, fetele erau învăţate de către
mamele lor să spele haine, să gătească şi să aibă grijă de casă încă de la 6-7 ani, asta pentru că pe la 13-14 ani acestea deja se
măritau, tinerele însărcinate trebuia să-şi acopere burta cu braţele la vederea socrului, femeia măritată trebuie să poarte batic
pe cap, acesta fiind un semn de respect pe care femeia îl aduce bărbatului său,
 CONTRIBUȚIA RROMILOR LA CULTURA
ROMÂNEASCĂ
• În uzul comun, termenului de „cultură” i se asociază înțelesuri care țin de obiceiurile de consum al mâncării, artei și muzicii.
De foarte multe ori, specificitatea unei națiuni este dată și de aceste elemente, tocmai de aceea, atunci când vizităm alte
locuri decât cele natale, pentru a înțelege mai bine poporul a cărui țară tocmai o vizităm, trecem în revistă cele trei
elemente mai sus menționate. Sociologia ne oferă o definiție pe cât de largă, pe atât de simplă: orice se transmite non-
genetic este parte a culturii. Cu alte cuvinte, modul în care relaționăm cu părinții, cu vecinii, cu minoritățile, viața religioasă,
comportamentele, atitudinile și valorile pe care le avem în familie și în societate etc. sunt și definesc cultura acelei societăți.
• Cultura românească nu este, în nici un caz, o cultură „pură”, așa cum este prezentată de naționalist-extremiștii trecuți și
actuali. De fapt, nici nu cred că mai există așa ceva undeva în lume pentru simplul motiv că globalizarea a adus și un schimb
al elementelor culturale specifice. Astfel, bucătăria orientală a „împrumutat” condimente Occidentului, O-Zone a făcut
furori în Japonia și nimeni nu mai crede că Picasso nu este o valoare artistică a întregii umanități. Ceea ce noi definim drept
cultură română actuală este, în fapt, o îmbinare a unor elemente specifice unor națiuni și popoare cu care acest spațiu a
intrat în contact, „negociate” cu ceea ce populația autohtonă promova drept element identitar. Astfel, în ciuda faptului că
au origini turcești, sarmalele și chiftelele au devenit mâncăruri cu care ne mândrim în fața străinilor, Transilvania are un stil
de construcție a caselor profund diferit față de Regat și muzicile tradițional-populare combină elemente bulgărești, sârbești,
maghiare etc. în funcție de regiunea geografică.
FOTOGRAFII
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!