Analiza unui text liric

1. Repere ale analizei de text liric:

-tema;
-starile, sentimentele, ideile exprimate;
-semnificatia titlului;
-compozitia (organizarea versurilor);
-marcile eului liric;
-realizarea artistica a exprimarii: figure de stil, imagini artistice, structuri sintactice
particulare textului, transfigurarea unor imagini in simboluri, determinarea unor nuclee de
semnificatie in jurul carora se organizeaza discursul liric, tonul general, etc.
-o opinie generala (sau personala) despre poezie.

2. Nivele de interes ale analizei de text liric:

-fonetic (aliteratii, asonante);

-lexical (campuri lexicale, antonime, sinonime, arhaisme, cuvinte populare);
-gramatical (parti de vorbire cu valoare expresiva);
-stilistic (figuri de stil);
-prozodic (ritm, rima, masura).

Aplicatie- Varianta 42-partea a III-a

Fragmentul dat face parte din poezia “Dascalita” de Octavian Goga si are ca
tema o descriere a unei fiinte dragi eului liric. Poezia infatiseaza portretul unei
invatatoare, denumita generic “dascalita, Goga facand aceasta alegere deoarece dascalita
este o figura reprezentativa a satului traditional romanesc.
Textul apartine genului liric, intrucat eul liric isi exprima ideile, sentimentele
si trairile sufletesti in mod direct, prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor
artistice.
Titlul poeziei denumeste persoana evocata si elogiata; este un substantiv comun,
un derivat cu sufix feminin de la substantivul “dascal”, denumind generic o categorie
sociala.
Din punct de vedere formal, fragmentul dat e alcatuit din doua strofe, a cate
opt versuri fiecare, cu o masura de 11-12 silabe, rima incrucisata si ritm iambic.
Marcile lexico-gramaticale ale prezentei eului liric in text sunt: persoana I a
verbelor :”plang”, a pronumelor si adjectivelor pronominale: “eu”, “noastre”. Utilizarea
persoanei a II-a singular (“tu”, “rasai”, “tu esti”, “ta”) sugereaza adresarea directa.
Cele doua strofe ale fragmentului imbina portretul fizic cu cel moral,
realizandu-se, astfel, un portret in versuri al tinerei invatatoare.
Trasaturile fizice sunt doar schitate: “balaie dascalita”, “stralucirea ochilor”, “ca
fruntea ta nu-i frunte de zapada,/ si mana nu-i atata stiutoare”.
 Prima strofa prezinta elemente care ii provoaca eului liric amintirea dascalitei:
cantecul popular (“un cant pribeag”) sau elemente ale naturii( “un trandafir crescut in
umbra”). Cele doua imagini, auditiva si vizuala, ii produc eului liric un sentiment
profound de tristete. Chipul dascalitei ii apre ca un tablou din alte vremuri ( “A vremii
noastre dreapta mucenita”), dascalita fiind asezata in randul sfintilor. Cu ajutorul
enumeratiei, se realizeaza un portret plin de expresivitate, portretul dascalitei fiind
detaliat cu ajutorul epitetelor: “dreapta mucenita/ Copil blajin, cuminte prea devreme/
Sfielnica, balaie dascalita”.
Strofa a doua incepe printr-o comparatie: “Ca stralucirea ochilor tai limpezi,/
Poveste nu-i mai jalnic povestita”. Cu o viata atat de pura: “Pe buza ta n-a tremurat
ispita”, dascalita n-a avut insa un trai usor, caci “rele ursitoare” i-au dat intelepciune,
ambitie, inteligenta, harnicie, dar i-au rapit linistea sufleteasca.
In realizarea portretului dascalitei, autorul foloseste ca modalitate de exprimare
descrierea in versuri, in care intalnim o varietate de figuri de stil si imagini artsitice.
Limbajul este simplu, imbinand termeni populari ( “blajin”, “pribeag”) cu cei din
registrul religios (“mucenita”), poetul reusind sa surprinda o figura importanta a lumii
rurale, dascalita, un simbol al vointei fara margini.