Liceul Teoretic “Tata Oancea”

Nr.5/2021
Cuprins

 Povestea din fața ecranelor______________________________________2

 Tablou de toamnă_____________________________________________3

 Adulți versus adolescenți________________________________________4

 Am citit, mi-a plăcut, recomand..._________________________________5

 Broasca țestosă și crocodilul___________________________________9

 Albastru arzând______________________________________________10

 Pagină de jurnal_____________________________________________11

 Toamna______________________________________________________12

 Un alt fel de ȘCOALA ALTFEL__________________________________13

 Povestea din fața ecranelor
"Munciți, Cetiți, Călătoriți!"
Tata Oancea

Am încercat să găsesc un titlu cât mai sugestiv, un titlu din care să se reverse sufletul, și
truda, dar și speranța și dorința de a fi învingători, noi, deopotrivă, profesori și elevi.

Din primele zile, când am realizat că, pentru o vreme destul de lungă, școala se mută acasă,
pe calea undelor, am căutat soluții, să mut acasă, ce până atunci, vreo 20 de ani, am făcut la școală, la
catedră și la tablă. Într-un fel, cred că mi-am făcut un upgrade, nu neapărat voit și conștient, ci
cumva, din inerție, în goana știrilor nebune și a încuiaților în case. Au fost momente în care jinduiam
dupa elevii mei, cei mai galagioși, după vacarmul pauzelor din școală. Așa am realizat ce pierdusem,
eram un tot incomplet, lipsit de esență.

Așa am încercat să iau tot ce avea mai bun online-ul, comunicarea cu copiii era esențială,
eram diriginta clasei a VIII-a și voiau răspunsuri, voiau ca totul să reintre în normal, să dea examenul
de Evaluare Națională, să ajungă elevii liceului dorit, să fie totul ca și înainte. În felul acesta, cele 15
sau 18 grupuri de WhatsApp lăsau fără vlagă bateria telefonului, după câteva ore de funcționare, și
nu era noapte sau zi, era comunicare, de câte ori era nevoie, și elevi, dar și părinți. Nu a fost ușor, dar
atunci, cred că am dat mult și eu copiilor, dar și ei mie: încredere, speranță și forță, forța de a
schimba și inova, de a schimba direcția în funcție de direcția vântului. Am fost nevoită să aleg calea
cea mai eficientă, pentru educația elevilor mei.

Acum, după cele 9 luni de pandemie, ca un bilanț, am realizat cu o viteză impresionantă

digitalizarea educației, a tuturor, profesori și elevi, și nu pot să nu mă întreb, în condiții normale, era
la fel? La fel de repede învațam cu toții? Nu, nu cred. Nu îmi place acest răspuns, dar, din pacate, e
real. Împinși de nevoi, am învățat enorm. Sunt mulți care spun că acești copiii, elevii de azi, au
educația compromisă, că nu mai merg la școală, că școala e online. Nu sunt de acord cu acest aspect.
Acești copii, cu situația de față, au șansa să învețe să învețe, există extrem de multe resurse
educaționale, mai multe decât în oricare alte timpuri. Da, ei sunt generația online, ei sunt altfel decât
generația noastră, gândesc altfel. Dar imi fac și griji pentru ei, pentru ce e dincolo de ... sticlă, au
nevoie de relaționare, au nevoie să simtă emoțiile specifice vârstei, de copii mari sau de adolescenți,
au nevoie de relaționare directă, cu o hârjoană sau înghiontire nevinovată, sunt trăiri ce numai atunci
când esti copil le poți avea.

Sper, îmi doresc, să nu mai dureze atât de mult statul acasă, să mergem la școala din nou, dar
nu vreau să renunțăm la tehnologie; consider acest episod, ca un salt al majorității partenerilor din
educație, un salt la normal, mai aproape de felul în care gândesc cei din generația online.

Prof. Monika Boru

2
 Tablou de toamnă

Ploaia măruntă bate în geam,

Zgribulite păsărele stau pe ram.

Adio, păsări călătoare,

Plecați în țările cu soare!

Cerul trimite lacrimi pe pământ,

Vântul fură frunzele rând pe rând,

Prin aer le vezi dansând,

Calduros ca un etrn vestmânt.

Tu ai o grație aparte,

O privire întunecată

Ca o blândă noapte,

Vai, ce senzație fermecată!

Acest peisaj vișiniu,

Stropit cu galben-auriu

Peste o lună va fi argint nou,

Ah, ce splendid tablou!

Raul Pricop,

3
 Clasa a X-a B

Adulți versus adolescenți

Conflictul dintre generații a existat mereu, indiferent de țară sau epocă. Această scindare între
vârste este una dintre problemele stringente și în societatea actuală.

Tinerii secolului XXI sunt adesea numiți ,,Generatia Z”, adică înțelegem din aceasta faptul că,
noi, tinerii de azi. suntem ultima generație, iar după noi își fac apariția ,,adolescenții roboți”. În anul
2020, lumea a evoluat foarte mult din toate punctele de vedere. Nu putem concepe viața fără tehnica
informațională, fără libertate, independență și cunoaștere. Strămoșii noștri nu au cunoscut multe
dintre experiențele tinerilor din zilele noastre, fiind mult mai limitați. Dificultatea relaționării dintre
tineri și vârstnici a fost o problemă resimțită în trecut și, din păcate, există și-n prezent. Parinții și
bunicii tinerilor nu pot înțelege atitudinea și preocupările generației actuale, care este cu mult diferită
de vremea adolescenței lor. De asemenea, profesorii nu înțeleg uneori, rebeliunea elevilor și astfel
pot lua naștere diverse conflicte. Dorința unei independențe excesive din partea tinerilor este un
motiv real de neînțelegere. În același timp, este vârsta căutărilor, a neliniștilor și perioada primelor
iubiri.

Adulții, cu inteligența și maturitatea lor, indiferent dacă sunt părinți, bunici, profesori,
trebuie să vegheze la formarea și dezvoltarea copiilor, iar aceștia din urmă trebuie să facă unele
eforturi pentru a păstra o relație bună, de respect și de încredere asemeni unor prieteni.

Orice tânăr trebuie să fie sincer cu sine și cu cei din jur. Marile conflicte dintre tineri și
adulți apar atunci când adolescenții, de multe ori influențați de grupuri dubioase, se-ndreaptă pe un
drum greșit și riscat.

Este foarte importat ca oamenii maturi, în special părinții, să îi educe încă din fragedă
copilărie și să înțeleagă toată viața că, fără respect, perseverență, seriozitate și muncă nu se poate trăi
decent și civilizat.

Sper ca generația noastră să păstreze permanent relații bune cu cei mai vârstici și, ori de
câte ori avem ocazia, să le întindem o mână de ajutor, în semn de respect și recunoștință.

Ferciug Silviana Maria

Clasa a IX-a A

4
 Am citit, mi-a plăcut, recomand...
Timpuri trec, timpuri vin... „Pe vremea mea se citea”, spun cei trecuti de 40 de ani. Astăzi,
tinerii „butonează” telefoane, au atâtea posibilități de a se informa, dar puțini fac acest lucru. Se
mulțumesc cu puțin, căci, spun ei, tot ce a fost cândva e demodat. Nici nu știi ce să mai crezi. Cum o
fi mai bine: să ai informațiile în minte sau să știi unde și cum să le cauți?
Și totuși, mai există adolescenți care citesc, se bucură de mirosul paginilor scrise și vor să ne
împărtășească din experiențele lor. I-am provocat să realizeze un interviu fictiv cu un personaj dintr-
o carte preferată. Am descoperit niște tineri talentați, care au fost încântați că au fost lăsați să
vorbească și altfel despre lecturile lor. Nu mă pot abține să nu vă arăt și vouă, dragi cititori, aceste
„interviuri”.

Prof. Carla Cioca

Interviu imaginar cu Ezio Auditore da Firenze

(Assassin’s Creed, Renașterea, de Oliver Bowden)

Interviu imaginar redactat de către Țăran Raul, clasa a XI-a B,

Liceu Teoretic „Tata Oancea”

Reporter: - Buona Serata!

Ezio: - Buona Serata!

Reporter: - Signor Auditore? Ezio Auditore?

Ezio: - Si!

Reporter: - Signor Auditore, doresc să vă adresez câteva întrebări. Îmi permiteți?

Ezio: - Cu cea mai mare plăcere, băiete.

Reporter: - Cu ce să începem? A, da! Îmi puteți spune câte ceva despre familia dumneavoastră?

Ezio: - Familia mea? Bine. Familia mea a fost una de bancheri. Acum, tatăl și frații mei sunt
decedați. Doar pe mama și pe sora mea le mai am.

Reporter: - De ce tatăl și frații tăi sunt decedați?

5
Ezio: - Într-o zi, tatăl meu m-a rugat să duc o scrisoare cuiva, iar când m-am întors, am găsit casa
întoarsă pe dos. Gărzile au venit și i-au luat. Din fericire, mama și sora mea au fost ajutate de
menajera familiei și nu au pățit nimic.O conspirație falsă a fost motivul pentru care aceștia au
decedat.

Reporter: - Cum ai devenit un asasin?

Ezio: - Practic, în momentul în care tatăl meu mi-a spus să mă duc în biroul lui și să caut o cameră
ascunsă, acolo fiind un cufăr, în care se afla haina de asasin, un pumnal ascuns, defect, și o pagină de
Codex, pe care mi-a spus să le iau. Teoretic, câțiva ani mai târziu, când anumite persoane s-au
hotărât să devin unul de-al lor, adică un asasin. Acest simbol de pe inelarul stâng este dovada.

Reporter: - De ce ai devenit un asasin?

Ezio: - Pentru a-mi răzbuna familia. Căutam dreptate. Am aflat că cei care mi-au ucis tatăl și frații
erau templierii. Așa am aflat și de războiul dintre Asasini și Templieri, pentru un artefact antic,
Mărul Edenului, care putea manipula mințile oamenilor. Nu puteam să las ca acest artefact să fie
folosit de templieri.

Reporter: - Pagini de Codex? Ce erau acestea?

Ezio: - Erau mai multe pagini de Codex. Aceste pagini spuneau despre Mărul Edenului și formau
harta care ducea la el, dar erau criptate. O singură personă putea să le descifreze: Leonardo da Vinci.
Pe lângă faptul că el le descifra, mai găsea și câte ceva nou . De exemplu, pagina de Codex, care era
în cufăr, arăta cum era construit pumnalul secret. El mi l-a reparat.

Reporter: - Toate abilitățile pe care le ai, de unde sau cum le-ai învățat?

Ezio: - Furtul și pierdutul în mulțimi le-am învățat de la o femeie, Paola, lupta și apăratul, de la
unchiul meu, Mario, iar cățăratul, de la o hoață, Rosa. Toți făceau parte din Frăția Asasiniilor.

Reporter: - Signor Auditore vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsurile

dumneavostră! Mai sunt întrebări pe care doresc să vi le pun, dar acum nu pot. Poate, într-o zi, îmi
veți răspunde și la celelalte?

Ezio: - Desigur, băiete. O să fie o plăcere!

Reporter: - Mă bucur să aud asta. Addio, Ezio!

Ezio: - Addio, băiete!

6
 ÎNGERAȘUL- Personaj extras din romanul: “Ghici ce-I în cutie”

scris de M. J. Arlidge

Interviu imaginar redactat de către Nicolin-Bejinar Anca-Emilia, clasa a XI-a B, Liceu Teoretic
„Tata Oancea”

Înainte de a se da comunicatul de presă, care informa cetățenii că trupul neînsuflețit al

“Îngerașului” a fost descoperit într-una din camerele apartamentului, situat pe strada celui mai
sărăcăcios cartier din SUA... În frunte cu descoperirea și arestarea ei, vine la pachet și interviul
acordat presei. Vedeți aici cum a decurs:

Anca: - În această seară am să vă prezint un interviu arzător. De față cu mine se află “Îngerașul”, cu
siguranță mulți și multe ați auzit cutremurătoarele acțiuni ale acestuia.

Anca: - Bună seara, domnișoară!

Îngerașul: - Bună seara!

Anca: - O să doresc să intrăm direct în “pâine”, cum s-ar zice, deoarece timpul nu este în favoarea
noastră în această seară.

Îngerașul: - Dă-i drumul întrebărilor!

Anca: - Ce te-a determinat să faci ceea ce ai făcut?

Îngerașul: - După cum bine știm cu toții, tatăl meu, familistul convins, cum îl vedeau alții, era, de
fapt,“oaia neagră” care ne-a condamnat la o viață groaznică, atât pe mine, cât și pe mama și pe sora
mea.

Anca: - Decizia de a lua viața tuturor bărbaților care înșală a fost influențată de faptele exercitate de
către tatăl tău?

Îngerașul: - Sigur că da, orice femeie are dreptul la fericire, nu la o viață condamnată la drame și
suferințe, din cauza unui “bărbat” care nu a putut să se oprească la o singură femeie.

Anca: - Îți convine că viața ta a fost atât de des povestită și de scrisă în ziare, încât a devenit un
subiect controversat?

Îngerașul: - Exceptând viața mea, care era normal să fie un subiect atât de “interesant”, a mai fost
implicată și viața mamei mele, care a fost condamnată de către public și judecată extrem de aspru de
către “judecătorii calificați ai vieții”.

7
 Anca: - Rețelele sociale au fost pline de știri, precum: “Jack Spintecătorul a revenit sub formă de
femeie”, ce părere ai de asta?

Îngerașul: - Sunt de părere că, dacă nu exista camera aceea de supraveghere, care să surprindă faptul
că am ieșit din clădire aproape de ora producerii crimei, încă mai scăpam femeile de bărbații ăștia.
Ceea ce mă deranjează e faptul că am fost criticată de soțiile lor, dar, ceea ce ele nu știu e și mai urât
decât crima în sine.

Anca: - Ce dorești să evidențiezi prin asta?

Îngerașul: - În dialogul pe care îl purtam cu ei, când îi întrebam de viața amoroasă, mulți evitau să
specifice faptul că sunt însurați, însă verigheta îi dădea de gol, cealaltă parte a bărbaților, care
specifica faptul că au soții și copii acasă, nu ezita niciodată să aducă vorbe jignitoare la adresa
soțiilor și chiar la adresa copiilor, care, până la urmă, nu au nici măcar o vină.

Anca: - Din câte am înțeles, și tu ai un copil, mai exact o fetiță. Tatăl acesteia unde este?

Îngerașul: - Copilul acesta a apărut inopinat și, când zic inopinat, mă refer la faptul că, într-o seară,
când ieșeam dintr-un bar situat aproape de casa unde obișnuiam să locuiesc înainte, un monstru a
tras de mine, ducându-mă într-un loc mai retras și profitând de neputința mea de a mă apăra. Astfel
am ajuns să rămân însărcinată.

Anca: - Părinții tăi au știut de cele întâmplate?

Îngerașul: - Le-am spus fix în seara în care s-a întâmplat tragedia ce avea să îmi facă atâta fericire în
suflet. Tata a început să mă condamne pentru cele întâmplate, spunând că este numai vina mea și
adăugand, la toate aceste vorbe grele, o bătaie groaznică, care m-a făcut să plec de acasă. Mama e
mamă. Mi-a propus întreruperea de sarcină, însă fiind mică și crescând sub acoperământul creștin,
am decis să nu decurg la acest gest.

Anca: - Ok... mai o întrebare, deoarece, mă repet, timpul nu este în favoarea noastră. Momentan ești
arestată la domiciliu, până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile?

Îngerașul: - Se poate spune și așa, m-au trimis acasă, datorită fetiței mele, pe care nu am în grija cui
să o las, dar, la cum știu eu, legea nu are cum să fie în favoarea mea, după faptele făcute, sigur o să
mă trezesc cu un glonț în ceafă.

Anca: - Acestea fiind spuse, aici se încheie interviul, la revedere!

Îngerașul: - Pa, pa!

La o săptămână după acest interviu, am constatat că a fost o premoniție sumbră: “Îngerașului” I-a
fost proiectat un glonț de 5.56 mm direct în inimă, fapt care a dus la decesul autoarei atâtor crime.

Morala interviului: Istoria se repetă, ceea ce faci ți se întoarce!

8
 Broasca țestosă și crocodilul
Odată, la începutul anului 2020, toate animalele s-au strâns într-o pădure numită ,,Pădurea
conferinței’’. Ele veniseră să discute despre un virus care făcea ravagii în lumea animalelor, dar și a
oamenilor. Virusul se numea Coronavirus sau COVID-19.
Toate animalele se adunaseră în pădure și începură să discute.
-Trebuie să rezolvăm cumva acest lucru imediat, zise broasca țestoasă.
Toate animalele, bineînțeles, se gândeau la același lucru, în afară de Crocodilul Crocodilă, care
zise:
- Acest virus nu are ce sa îmi facă, dar, în schimb, vouă animăluțelor mititele... Ha, ha, ha,
râse crocodilul.
- Nu e adevărat, te poate răni chiar și pe tine! zise țestoasa supărată.
- Cum? Eu?... un crocodil așa maiestos, nu am ce să pățesc!
Broasca țestoasă, foarte inteligentă, i-a spus:
- Bine, dacă, Doamne, ferește, ai să te îmbolnăvești, să nu ceri ajutorul nostru!
- Promit! spuse crocodilul.
După o săptămână, nimieni nu îl mai văzu pe crocodil prin zonă, iar țestoasa îl găsi simțindu-se
foarte rău.
- Ce faci, crocodile, ai luat COVID-19? zise broasca țestoasă.
- Te rog, să nu râzi! Știu ce am zis, dar poți să mă ajuți să îmi revin? Te roooog!
- Păi, ai promis că nu o să ceri ajutorul nostru!
- Da, dar am mare nevoie de voi, vă roooog!
- Bine, te ajutăm, dar doar cu o condiție! zise țestoasa.
- Ce condiție?
-Va trebui să ne ajuți și tu mereu, de azi înainte, și să nu îți mai bați joc de animalele
mititele!
-Ok! spuse crocodilul supărat.
Broasca țestoasă a chemat și alte animale ca să o ajute să-l îngrijească pe crocodil. Și așa, cu
ajutorul prietenilor, crocodilul s-a făcut bine imediat!
Morala: Prietenul la nevoie se cunoaște!
Băcăoanu Riana
Clasa a VI-a A

9
 Albastru arzând

Visând la existența cerească, mă ancorez în dansul infinit al îngerilor, în cercuri, iar în

centrul lor sunt două flăcări albastre puternice ca vântul ce bate. Văzduhul e muzică mărginindu-se
în apele liniștite ale unei veșnice cascade. Două flăcări ce se contopesc încet, în căldura rece a
spiritelor Terrei, formând un imens amalgam de viață eternă trăind în perfect, arzând secol de secol
ereditar. Îngerii și zeii se adună în fața capodoperei din ceață de cristal, făcând ochi imenși la fumul
de moarte negru ce umple cerul, ducându-se în abis. Venerează și sufocă dragostea flăcării, cu
țipetele lor simfonice, aducând morții o nouă viață. Iar zeii oferă aurul ce curge prin sângele lor de
luptători eterni, aurul ce cu strălucirea lui deschide porțile Raiului, eliberând toata lumina sfântă a
creației, acest aur formează vârtejul divin, alergând în jurul flăcării spre a-și atinge maximul, oferind
flăcării albastre culoarea sfântă a zeilor, lumina luminilor, veșnica viață. Și tot Pământul arde cu
flacăra, și toți pământenii beau și cinstesc cu mare mândrie în pieptul lor, dragostea vrăjită a marilor
ființe supreme, devenind sera florilor fermecate născute din sângele flăcării, crescând în rădăcinile
pământului vechi și în cerul bătrân, creând o nouă lume pentru noi, alte veacuri spulberând sufletele
concepute din ură și mătrăgună.

Cu o atingere a degetelor, flacăra urlă în neantul cenușiu înăbușit de fumul morții. Nici
purgatoriul nu mai face față sufletelor curioase de măreția și perfecțiunea flăcării, bătând cu pumnii
și capetele în porți, pentru a se deschide măcar o secundă, ca ochii lor să țintească lumina de culoare
inimaginabilă a eternului cuplu, învăluit în misterioasele legende de iubire ale Terrei și învelit în
haosul și veșnicul infinit al iadului, ce cu chinul și suferința eternă oferă supremația puterii haosului
flăcării albastre, pentru a arde în negrul lumii și a nu se înăbuși în greutățile vieții de dincolo, oferă
vitejia de a arde în infernul morților și a creatorilor demonice, oferă infinita esență de a arde pe vecie
în orice lume a măritului univers, mai etern și fermecător decât focul Iadului, pentru că nici el nu
arde la fel cum arde flacăra albastră. Și, binecuvântat de creația cea mai de preț a universului, Raiul,
cu razele lui divine de etern, atinge capetele flăcării dându-le veșnicul.

Și flacără imensă, plină de supremație, va arde în spiritele tuturor zeităților, dobitoacelor și

pământenilor ducând la infinit acel albastru arzând, dragostea.

Enache Gabriel,
Clasa a XI-a B

10
 Pagină de jurnal
Dragă jurnalule,

Astăzi, 10 iulie 2020, la Timișoara, o zi frumoasă de vară, a rămas în sufletul meu ca una
dintre cele mai frumoase amintiri.

Am hotărât să fac o vizită la bibliotecă, pentru a-mi îmbogăți cunoștințele și, în același timp,
pentru a mă relaxa într-un mediu cultural. Doamna bibliotecar m-a primit cu bucurie și mi-a făcut
invitația de a vizita sala în care se aflau carți interesante și potrivite pentru vârsta mea. Am privit cu
multă luare-aminte cărțile ordonate pe rafturi și, la un moment dat, am zărit un titlu: ,,Zborul magic”.
În acele clipe, am văzut parcă aripile luminoase și enorme care deschideau cartea și o înălțau într-un
zbor spre infinit. Am înțeles că, prin lectură și cunoaștere, pot zbura în viață spre înălțimi nebănuite.
De atunci, am devenit mare iubitoare de cărți.

După multe ore petrecute printre miile de cărți ale bibliotecii, rătăcind prin sălile de lectură și
studiu, m-am îndreptat spre casă cu o bucurie nemărginită, bucuria întâlnirii cu prieteni adevărați.

,,Zborul magic” m-a condus spre o lume de basm, lumea culturii, educației și inteligenței, un
tărâm etern...

Ferciug Silviana Maria

Clasa a IX-a A

11
 Toamna

A venit regina toamna,

Cu-ale ei roade bogate,

Oamenii harnici au de toate,

Totul merge ca pe roate.

Toamna-mi place să admir

Cum cad frunzele dansând.

Pășind pe covor de-aramă,

Fluier trist, spre cer cântând.

Privesc grădini împodobite,

Cu perle-argintii de brumă,

În timp ce-o alba crizantemă,

Face, meditând, din mână.

Eveline Cismăneanțu

Clasa a VI- a A

12
 Un alt fel de ȘCOALA ALTFEL

În perioada 23-27 noiembrie 2020, la Liceul Teoretic „Tata Oancea” s-a

desfășurat programul „ȘCOALA ALTFEL”, în varianta o-line. Elevii liceului ne-au
încântat cu priceperea lor, la teme precum: ornamente de Crăciun, masterchef,
reclame trăznite, creații originale.

13
14
15
16
17
 Anghel George

Pascu Patricia

18
19
 Anghel George

Grigorie Iazmina Maria

20
 Dicu Roxana

21
22
Adolescența este o aripă către orizontul maturității.
Coordonatori:
prof. Carla Florentina Cioca
prof. Dănuţ Stănchescu

23